Hotărîre nr.42 din 27.02.2014 cu privire la aprobarea recomandărilor cu privire la stabilirea relaţiilor bancare transfrontaliere

BANCA NAŢIONALĂ A MOLDOVEI

H O T Ă R Î R E

cu privire la aprobarea recomandărilor cu privire

la stabilirea relaţiilor bancare transfrontaliere

nr. 42  din  27.02.2014

 (în vigoare 07.03.2014) 

Monitorul Oficial nr.53-59 art.326 din 07.03.2014

* * *

În conformitate cu art.5 lit.d) din Legea nr.548-XIII din 21 iulie 1995 cu privire la Banca Naţională a Moldovei (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995, nr.56-57, art.624), cu modificările şi completările ulterioare, art.40 din Legea instituţiilor financiare nr.550-XIII din 21 iulie 1995 (republicată: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr.110-113 art.334), cu modificările şi completările ulterioare, art.10 alin.(2) lit.a) din Legea nr.190-XVI din 26 iulie 2007 cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr.141-145, art.597), cu modificările şi completările ulterioare, Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei

HOTĂRĂŞTE:

Se aprobă Recomandările cu privire la stabilirea relaţiilor transfrontaliere în contextul legislaţiei cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului (se anexează).

Anexă

la Hotărîrea Consiliului de administraţie

al Băncii Naţionale a Moldovei

nr.42 din 27 februarie 2014

RECOMANDĂRI

cu privire la stabilirea relaţiilor transfrontaliere în contextul legislaţiei cu privire

la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului

I. PREVEDERI GENERALE

1. Recomandările cu privire la stabilirea relaţiilor transfrontaliere în contextul legislaţiei cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului (în continuare – Recomandări) au ca scop oferirea unor îndrumări metodologice, băncilor şi altor prestatori de servicii de plată, privind aplicarea legislaţiei în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului în procesul de încheiere a unei relaţii de afaceri cu o instituţie corespondentă din străinătate.

2. Recomandările au ca obiect:

a) descrierea riscurilor în cadrul relaţiilor transfrontaliere;

b) descrierea măsurilor privind cunoaşterea clientului – instituţie corespondentă;

c) stabilirea măsurilor de precauţie sporită care urmează a fi aplicate în cadrul relaţiilor transfrontaliere;

d) descrierea modalităţilor de determinare a băncilor fictive şi persoanelor juridice fictive ce prestează servicii de plată.

3. Recomandările sunt elaborate ţinînd cont de cele 40 Recomandări ale Grupului de Acţiune Financiară Internaţională (FATF-GAFI), documentele Grupului Wolfsberg aferente relaţiilor de corespondenţă bancară, documentele BASEL privind cunoaşterea clienţilor şi alte documente internaţionale aferente domeniului dat.

4. Prezentele Recomandări nu se aplică în relaţie cu băncile centrale, trezoreriile centrale şi autorităţile monetare din ţările membre FATF, băncile comerciale de dezvoltare regională sau internaţională, cum ar fi, BERD, Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială etc., cel puţin în măsura în care relaţia cu instituţiile, băncile, autorităţile date implică furnizarea de servicii şi produse, care sunt în conformitate cu atribuţiile şi activităţile statutare ale acestora.

5. Termenii şi expresiile utilizate în prezentele Recomandări au semnificaţiile prevăzute în Legea nr.190-XVI din 26.07.2007 cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, Legea instituţiilor financiare nr.550-XIII din 21.07.1995, Regulamentul privind activitatea băncilor în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului, aprobat prin HCA al BNM nr.172 din 04.08.2011, precum şi în recomandările şi ghidurile aferente domeniului în vigoare. De asemenea, în sensul prezentelor Recomandări se utilizează următorii termeni şi expresii:

instituţie corespondentă – banca din străinătate sau orice altă persoană juridică din străinătate care prestează servicii de plată;

relaţie transfrontalieră (corespondentă) – furnizarea de către bancă sau alt prestator de servicii de plată a serviciilor şi produselor sale instituţiei corespondente prin deschiderea unui cont bancar/cont de plăţi sau în lipsa acestuia şi oferirea altor servicii conexe, cu scopul de a gestiona lichidităţi, de acordare după necesitate a împrumuturilor sau efectuarea altor investiţii, de a livra numerar în valută străină cu înregistrarea echivalentului în conturile corespondente deschise în alte instituţii corespondente, precum şi efectuarea plăţilor în numele clienţilor.

prestatorii de servicii de plată – persoanele juridice care, potrivit Legii nr.114 din 18 mai 2012 cu privire la serviciile de plată şi moneda electronică, au dreptul de a presta servicii de plată.

6. Respectarea recomandărilor aferent stabilirii relaţiilor transfrontaliere va facilita identificarea, evaluarea şi minimizarea riscurilor şi vulnerabilităţilor aferente activităţii băncii şi a altor prestatori de servicii de plată în relaţia cu instituţiile corespondente.

II. RISCURI ÎN CADRUL RELAŢIILOR TRANSFRONTALIERE

7. Relaţiile transfrontaliere construite între bănci şi/sau alţi prestatori de servicii de plată şi instituţiile corespondente într-o perioadă îndelungată de timp creează un mecanism de o eficienţă înaltă, care are o importanţă fundamentală pentru economia globală. Acest mecanism facilitează mişcarea banilor de la o persoană sau entitate la alta şi de la o ţară la alta, precum şi asigură efectuarea operaţiunilor de schimb valutar. Pentru ca această infrastructură de plăţi internaţionale să continue să funcţioneze eficient şi în acelaşi timp să asigure desfăşurarea eficientă a proceselor de combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului, fiecare bancă sau prestator de serviciu de plată implicată trebuie să fie responsabilă pentru efectuarea măsurilor de cunoaştere a clienţilor săi, precum şi să monitorizeze tranzacţiile în conformitate cu reglementările aplicate, luînd în considerare standardele internaţionale relevante.

8. Relaţiile corespondente reprezintă o afacere de volum mare, sensibilă în timp, care implică fluxuri substanţiale de bani printr-o serie de bănci sau persoane juridice ce prestează servicii de plată care nu au nici o legătură între ele şi de obicei sunt situate în diferite ţări. În multe cazuri, o singură parte implicată nu are o imagine completă asupra întregului flux tranzacţional. O instituţie procesează tranzacţii iniţiate de către corespondentul său, în favoarea unei părţi pe care nu o cunoaşte şi nu are relaţii directe, nefiind clienţii săi, şi asupra cărora, prin urmare, instituţia nu a aplicat măsuri de cunoaştere. Aceste caracteristici pot face conturile corespondentului vulnerabile la potenţiale abuzuri de spălare a banilor şi finanţare a terorismului şi îngreunează detectarea şi prevenirea activităţilor ilegale.

9. Fiecare relaţie corespondentă trebuie să fie revizuită în funcţie de performanţe, iar instituţiile implicate trebuie să implementeze adecvat legislaţia ţării privind prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului. Revizuirea relaţiilor transfrontaliere presupune acordarea unei atenţii deosebite factorilor care pot constitui un risc sporit privind spălarea banilor sau finanţarea terorismului, fie individual sau în combinaţie. Astfel de factori au fost identificaţi în standardele internaţionale şi accentul principal a fost pus pe 2 categorii de riscuri:

a) riscul de ţară;

b) riscul clientului.

10. Riscul de ţară/teritorii trebuie evaluat prin prisma respectării relaţiilor corespondente pentru a determina potenţialul risc de spălare a banilor sau finanţare a terorismului datorită unor criterii aferente statului/teritoriului. Printre criteriile care ar determina dacă o ţară/teritoriu prezintă un risc sporit de spălare a banilor şi/sau finanţare a terorismului sunt:

a) sancţiunile, interdicţiile sau alte restricţii aplicate de către organizaţiile internaţionale în contextul legislaţiei cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului;

b) nivelul înalt al criminalităţii şi corupţiei;

c) lipsa sau existenţa unui cadru legal inadecvat în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului;

d) acordarea suportului activităţilor de terorism şi organizaţiilor teroriste;

e) existenţa ţării în lista jurisdicţiilor ce nu implementează standarde internaţionale de transparenţă.

11. Băncile sau prestatorii de servicii de plată ţin cont de sediul instituţiei corespondente, precum şi de ţara al cărei rezident este beneficiarul instituţiei corespondente. În anumite circumstanţe specifice, riscul de ţară poate include, de asemenea, o evaluare a principalelor pieţe geografice acoperite de către instituţia corespondentă.

12. Riscul clientului este legat fie de organizarea şi structura instituţiei corespondente, fie de natura şi scopul afacerii acesteia. Factorii care ar putea constitui un risc sporit de spălare a banilor şi finanţare a terorismului apar cînd:

a) instituţia corespondentă este rezident al zonei/ţării offshore şi/sau desfăşoară activitate într-o zonă/ţară offshore;

b) instituţia corespondentă are proprietar sau este controlată de o persoană expusă politic;

c) instituţia corespondentă oferă servicii clienţilor săi ce se caracterizează printr-un grad de risc sporit;

d) instituţia corespondentă este o instituţie financiară nebancară, cum ar fi oficiu de schimb valutar sau organizatorul sistemului de remitere de bani;

e) instituţia corespondentă efectuează tranzacţii ce comportă un grad de risc sporit şi cad sub incidenţa indicilor şi criteriilor de suspiciune.

13. Băncile sau alţi prestatori de servicii de plată folosesc criteriile menţionate mai sus pentru a-şi dezvolta propriul lor model de risc aferent identificării instituţiei corespondente pentru a-şi spori măsurile aplicate de cunoaştere, control şi monitorizare. Băncile sau alţi prestatori de servicii de plată trebuie să documenteze metodele utilizate şi controlul întreprins.

III. CUNOAŞTEREA CLIENTULUI

14. Cunoaşterea clientului – instituţia corespondentă presupune aplicarea de către bancă a procesului de abordare bazată pe risc pentru identificarea instituţiei corespondente şi a riscurilor potenţiale pe care aceasta le poate genera pe parcursul desfăşurării relaţiei de afaceri. Principalii indicatori de risc care trebuie luaţi în consideraţie atît la începutul relaţiilor, cît şi pe durata continuă a relaţiei de afaceri, pentru a stabili măsurile standarde sau sporite de cunoaştere ce vor fi întreprinse sunt:

a) sediul instituţiei corespondente;

b) structura de administrare şi de proprietate a instituţiei corespondente;

c) baza de clienţi şi activitatea instituţiei corespondente.

15. Ţara în care îşi desfăşoară activitatea instituţia corespondentă, cît şi sediul/reşedinţa proprietarului acesteia pot prezenta un risc sporit. Anumite ţări sunt recunoscute la nivel internaţional ca jurisdicţii ce implementează măsuri inadecvate în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului sau dispun de o supraveghere insuficientă, sau prezintă un risc înalt din cauza infracţiunilor, corupţiei ridicate sau suportului acordat activităţilor de finanţare a terorismului sau organizaţiilor teroriste. Totodată, alte state dezvoltate dispun de reglementări adecvate în domeniu, ceea ce duce la diminuarea riscului de afaceri. Astfel, băncile sau alţi prestatori de servicii de plată vor întreprinde măsuri pentru revizuirea şi analiza informaţiilor aferente ţărilor pentru a avea certitudinea că instituţia corespondentă nu prezintă risc înalt datorită indicatorului dat.

16. Un risc înalt comportă în aceeaşi măsură şi locul de amplasare a proprietarului, forma sa organizatorico-juridică şi transparenţa structurii de proprietate a acestuia. Iar amplasarea şi experienţa managementului pot condiţiona preocupări suplimentare, în special la implicarea persoanelor expuse politic în managementul sau în proprietatea instituţiei corespondente.

17. La determinarea riscului instituţiei corespondente un indicator care nu poate fi neglijat este tipul activităţii acesteia şi tipul pieţelor în cadrul cărora aceasta funcţionează. Implicarea în anumite segmente ale afacerii, recunoscute internaţional ca vulnerabile riscului de spălare a banilor, corupţiei şi finanţării terorismului, prezintă noi preocupări. Prin urmare, un client – instituţie corespondentă, al cărui venit provine preponderent de la clienţii cu un grad de risc sporit, poate, de asemenea, prezenta un risc sporit.

18. Clienţii băncii sau ai altor prestatori de servicii de plată – instituţiile corespondente trebuie să fie supuşi măsurilor corespunzătoare de cunoaştere în vederea asigurării faptului că banca sau alt prestator de servicii de plată va desfăşura activitatea adecvat ţinînd cont de profilul de risc al clientului. La stabilirea relaţiei de afaceri, pentru cunoaşterea instituţiei corespondente, banca sau alţi prestatori de servicii de plată pot utiliza cel puţin “Chestionarul privind cunoaşterea clientului – instituţie corespondentă” (vezi Anexa nr.1 la Recomandări) şi “Informaţiile şi documentele privind cunoaşterea instituţiei corespondente” (vezi Anexa nr.2 la Recomandări) sau alte formate al chestionarelor la discreţia acestora. Dacă instituţia corespondentă activează într-un mediu supus supravegherii şi reglementării adecvate în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului, banca sau alt prestator de servicii de plată se poate baza pe informaţia disponibilă publică necesară cunoaşterii partenerului său.

19. În procesul aplicării măsurilor de cunoaştere a partenerului său, banca sau alt prestator de servicii de plată ia în consideraţie suplimentar următorii factori de risc:

a) serviciile şi produsele oferite;

b) istoria şi statutul autorităţii de supraveghere şi reglementare, iar în caz de necesitate, se examinează materialele şi informaţia accesibilă publicului pentru a stabili dacă instituţia corespondentă a fost subiect al acţiunilor ilegale sau adverse în trecut;

c) natura controlului domeniului prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului aplicate instituţiei corespondente;

d) confirmarea faptului că beneficiarii relaţiilor corespondente nu vor utiliza serviciile şi produsele instituţiei pentru a se angaja în relaţii de afacere cu bănci fictive sau alte instituţii financiare ce prestează servicii de plată fictive.

IV. MĂSURI DE PRECAUŢIE SPORITE

20. Stabilirea relaţiilor corespondente prezintă un grad de risc sporit pentru fiecare bancă sau alt prestator de servicii de plată şi, prin urmare, sunt necesare aplicarea măsurilor suplimentare privind cunoaşterea partenerilor. Reieşind din tipurile de indicatori de risc prezentaţi, banca sau alt prestator de servicii de plată la iniţierea relaţiilor şi în mod continuu stabileşte care măsuri rezonabile urmează a fi întreprinse pentru a cunoaşte instituţiile corespondente şi a controla riscul la care se expune.

21. Instituţiile internaţionale de specialitate, cum ar fi FATF, Grupul Wolfsberg, Comitetul Basel pentru Supravegherea Bancară etc., prin aprobarea documentelor şi recomandărilor aferente, au enumerat un şir de măsuri care pot fi aplicate de către băncile care stabilesc relaţii transfrontaliere. Măsurile enumerate mai jos sunt importante şi se aplică asupra corespondenţilor care prezintă un risc sporit de spălare a banilor şi finanţare a terorismului:

a) aplicarea măsurilor de cunoaştere – acumularea informaţiilor suficiente despre instituţia corespondentă pentru înţelegerea naturii activităţii acesteia şi determinarea reputaţiei şi calităţii supravegherii, din informaţiile publice disponibile. Acest lucru presupune analiza informaţiei şi documentelor publice, inclusiv a informaţiilor publicate de mass-media, pentru determinarea dacă instituţia corespondentă a fost supusă investigaţiilor privind spălarea banilor sau finanţarea terorismului sau dacă au fost aplicate careva sancţiuni faţă de aceasta. Informaţiile colectate trebuie să permită băncii sau altui prestator de servicii de plată să verifice periodic identitatea proprietarului instituţiei corespondente şi organelor de conducere a acesteia, inclusiv aferent legăturilor noi sau necunoscute anterior cu Persoane Expuse Politic sau persoane fizice sau juridice asupra cărora au fost aplicate sancţiuni;

b) solicitarea şi revizuirea politicilor şi practicilor instituţiei corespondente – analiza programului în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului, inclusiv cerinţele aferente cunoaşterii clientului. Obţinerea informaţiilor suficiente referitor la programul instituţiei corespondente aferent domeniului pentru a evalua dacă practicile legate de prevenirea şi combaterea spălării banilor folosite sunt potrivite şi adecvate şi conforme standardelor internaţionale. Un instrument util în acest sens este “Chestionarul privind cunoaşterea clientului – instituţie corespondentă”, un model fiind prezentat în Anexa nr.1 la Recomandări;

c) vizitarea sau desfăşurarea discuţiilor cu beneficiarii efectivi şi/sau membrii conducerii instituţiei corespondente, după caz;

d) implicarea bazată pe risc a organelor de control independente, cum ar fi auditul intern, la analiza informaţiei aferente instituţiei corespondente atît în momentul aprobării sau stabilirii relaţiilor transfrontaliere, cît şi pentru revizuirea periodică a relaţiilor deja existente;

e) monitorizarea sporită a tranzacţiilor efectuate prin intermediul instituţiei corespondente.

22. Banca sau alt prestator de servicii de plată monitorizează tranzacţiile lor pentru a facilita identificarea activităţilor şi tranzacţiilor neordinare sau suspecte în vederea raportării acestora conform cerinţelor legislaţiei în vigoare. Întrucît nu în toate cazurile tranzacţiile neordinare sau tipurile neobişnuite de activitate sunt suspecte, banca sau alt prestator de servicii de plată trebuie să implementeze procese şi sisteme adecvate pentru a identifica activităţile şi tranzacţiile cu adevărat suspecte, utilizînd în acest sens tipologiile cunoscute.

23. În cadrul relaţiilor corespondente, datorită volumului şi vitezei tranzacţiilor, iar în unele cazuri datorită lipsei informaţiilor specifice sau complete privind clienţii corespondenţi şi beneficiarii efectivi ai tranzacţiei, fac monitorizarea tranzacţiilor instituţiei mai dificilă decît pentru alte afaceri ce implică relaţii directe cu clienţii. Astfel, pentru îmbunătăţirea procesului de monitorizare continuă a tranzacţiilor prin conturile corespondente, este pe larg utilizată regula ce presupune stabilirea limitelor valorice pentru tranzacţii, iar depăşirea acestor limite duce la o examinare minuţioasă a scopului şi naturii tranzacţiilor, oferind posibilitatea identificării potenţialelor tranzacţii neordinare şi suspecte.

24. Rezultatul monitorizării tranzacţiilor se observă cînd banca sau alt prestator de servicii de plată aplică sistemul său astfel încît instituţia corespondentă ce prezintă un risc sporit să fie supusă monitorizării în primul rînd.

25. Responsabilitatea primară pentru măsurile de cunoaştere privind acceptarea clienţilor şi monitorizarea continuă a relaţiilor corespondente trebuie să se afle sub controlul unei subdiviziuni sau persoane identificate în mod clar. Acest lucru oferă posibilitatea definirii anumitor parametri şi reguli aferent tranzacţiilor efectuate, precum şi instituie posibilitatea introducerii unor restricţii asupra diverselor tipuri de tranzacţii şi/sau asupra unor sume sau volume şi/sau privind implicarea în tranzacţii cu anumite ţări pentru o perioadă determinată /nedeterminată de timp, cu scopul de a se conforma activităţii şi legislaţiei aferente.

26. Monitorizarea tranzacţiilor este un proces dificil, iar utilizarea indicilor de suspiciune facilitează cunoaşterea posibilelor tranzacţii suspecte. În acest sens, ilustrativ pentru transferurile în sume deosebit de mari şi/sau în volume/ frecvenţe deosebit de mari şi/sau în izbucniri de activităţi care apar în perioade scurte de timp pot fi următorii indici:

a) tranzacţiile implică ţările cu un grad de risc sporit, vulnerabile la spălarea banilor şi finanţării terorismului;

b) tranzacţiile implică băncile fictive sau persoanele juridice fictive ce prestează servicii de plată;

c) tranzacţiile implică entităţile fictive (persoane juridice fantome);

d) tranzacţiile includ frecvent sume care sunt mai mici decît limitele interne proprii de monitorizare sau limitele stabilite de legislaţia aferentă;

e) tranzacţiile implică conturi care operează în mod semnificativ în afara limitelor, bazate fie pe informaţiile colectate în baza măsurilor de cunoaştere, fie în baza comportamentului anterior privind activitatea preconizată;

f) tranzacţiile se efectuează prin mai multe ţări diferite sau prin mai multe instituţii financiare înainte sau după implicarea băncii sau prestatorului de servicii de plată, fără nici un scop evident, altul decît cel de a ascunde natura, sursa, proprietatea sau controlul asupra mijloacelor băneşti;

g) tranzacţiile au următoarele caracteristici sau caracteristici combinate, aşa ca, transferurile repetate de la un anumit iniţiator către un anumit beneficiar, şi/sau transferurile electronice individuale efectuate într-o perioadă scurtă de timp, cum ar fi transferurile zilnice, de două ori pe zi sau în fiecare altă zi.

27. Băncile sau alţi prestatori de servicii de plată promovează o politică generală în relaţiile corespondente de susţinere a sistemului de plăţi internaţionale şi a comerţului internaţional fără a prejudicia interesul comercial al clienţilor şi instituţiei corespondente. Totuşi, băncile sau alţi prestatori de servicii de plată vor evita stabilirea relaţiilor corespondente ce prezintă un risc sporit, cum ar fi relaţiile cu:

a) băncile fictive sau persoanele juridice fictive ce prestează servicii de plată;

b) instituţiile financiare neautorizate sau nereglementate;

c) instituţiile corespondente care în momentul aplicării măsurilor de cunoaştere produc incertitudini semnificative;

d) instituţiile corespondente care nu dispun de măsuri privind prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului sau măsurile sunt considerate inadecvate şi/sau insuficiente, fapt care în consecinţă nu permite realizarea adecvată a prevederilor legislaţiei naţionale în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului.

V. DETERMINAREA BĂNCII FICTIVE SAU PERSOANEI JURIDICE

FICTIVE CE PRESTEAZĂ SERVICII DE PLATĂ

28. O bancă sau persoană juridică ce prestează servicii de plată este considerată fictivă dacă nu are prezenţă fizică în ţara unde este înregistrată şi licenţiată, nu efectuează conducere şi gestiune reală şi care nu este afiliată unui grup financiar reglementat.

29. Administraţia unei astfel de bănci sau persoane juridice fictive ce prestează servicii de plată se află în altă ţară decît cea unde îşi desfăşoară activitatea, deseori avînd oficii într-o societate asociată sau în reşedinţe private. De obicei, o bancă sau persoană juridică ce prestează servicii de plată păstrează legătura doar cu un agent privat de înregistrare a persoanei juridice, care nu cunoaşte nimic referitor la activitatea şi operaţiunile zilnice ale acesteia, şi furnizează, la cerere numai informaţie privind adresa de înregistrare a băncii sau persoanei juridice ce prestează servicii de plată. Structuri cu particularităţile enumerate se găsesc de obicei în zonele /ţările offshore. Cu toate acestea, unele zone offshore se conformează cerinţelor de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului.

30. Întrucît o bancă sau persoană juridică fictivă ce prestează servicii de plată nu este afiliată unui grup financiar supravegheat, autoritatea de licenţiere este unica instituţie responsabilă de supravegherea acesteia. Totuşi, odată ce administrarea instituţiei este situată în altă ţară, supraveghetorul nu are capacitatea de a supraveghea efectiv aceasta instituţie, prin organizarea de inspecţii pe teren sau purtarea discuţiilor cu conducerea băncii, în conformitate cu standardele internaţionale. Astfel, autoritatea de supraveghere nu cunoaşte despre existenţa unei astfel de instituţii şi că aceasta are activitate în ţară. Băncile sau persoanele juridice fictive ce prestează servicii de plată care se atribuie la descrierea menţionată adeseori au fost implicate în activităţi ilegale sau tranzacţii financiare suspecte. În această ordine de idei, băncile sau persoanele juridice fictive ce prestează servicii de plată impun bariere serioase la efectuarea unei supravegheri adecvate, şi nu există condiţii speciale care ar putea fi implementate pentru obţinerea unei supravegheri legale efective.

31. Pentru o cunoaştere adecvată a instituţiilor corespondente şi determinarea băncii sau persoanei juridice fictive ce prestează servicii de plată, în scopul neadmiterii stabilirii relaţiei de afaceri sau efectuării de tranzacţii, banca sau alt prestator de servicii de plată atrage atenţia la următoarele particularităţi de bază caracteristice acestor instituţii:

a) lipsa activităţii la o adresă fixă;

b) desfăşurarea activităţii/tranzacţiilor în altă ţară decît cea în care a fost licenţiată;

c) lipsa personalului angajat;

d) lipsa totală/parţială a evidenţei contabile;

e) lipsa supravegherii din partea autorităţilor de supraveghere bancare.

VI. DISPOZIŢII FINALE

32. Băncile şi alţi prestatori de servicii de plată vor organiza activitatea în cadrul relaţiilor transfrontaliere astfel încît să asigure implementarea adecvată a actelor normative în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului. Totodată, vor utiliza un sistem de monitorizare a tranzacţiilor pentru a asigura o gestionare eficientă a resurselor băncilor şi altor prestatori de servicii de plată pentru a gestiona raţional procesele aplicate în cadrul relaţiilor de afaceri cu instituţiile corespondente.

Anexa nr.1

la Recomandările cu privire la stabilirea

relaţiilor transfrontaliere în contextul

legislaţiei cu privire la prevenirea şi

combaterea spălării banilor

şi finanţării terorismului

Chestionarul privind cunoaşterea clientului – instituţie corespondentă

Anexa nr.2

la Recomandările cu privire la stabilirea

relaţiilor transfrontaliere în contextul

legislaţiei cu privire la prevenirea şi

combaterea spălării banilor

şi finanţării terorismului

Informaţiile şi documentele

privind cunoaşterea instituţiei corespondente

1. “Chestionarul privind cunoaşterea clientului – instituţie corespondentă” (vezi Anexa nr.1 la Recomandări).

2. Obţinerea unei copii recente a politicilor şi procedurilor privind prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, dacă este necesar.

3. Biografiile succinte ale membrilor consiliului şi executivului instituţiei corespondente, precum şi specimenele de semnături ale acestora.

4. Lista proprietarilor care direct deţin dreptul la vot de 10 la sută sau mai mult din numărul valorilor mobiliare emise şi lista proprietarilor care indirect deţin controlul sau dreptul de vot de 25 la sută sau mai mult din numărul valorilor mobiliare emise.

5. Ultimul raport financiar anual al instituţiei corespondente.

6. Copia licenţei instituţiei corespondente şi amprenta ştampilei, după caz.

7. Copiile documentelor de constituire, cum ar fi, statutul instituţiei, contractul de constituire şi certificatul de înregistrare.

8. Extrasul din Registrul de stat privind înregistrarea instituţiei corespondente.