Hotărîre nr.57 din 03.11.99 privind interpretarea art.75, art. 141 alin.(2) şi art.143 din Constituţie

HOTĂRÎREA CURŢII CONSTITUŢIONALE privind interpretarea art.75, art. 141 alin.(2) şi art.143 din Constituţie Nr.57 din 03.11.99 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.124-125/68 din 11.11.1999 * * * În numele Republicii Moldova, Curtea Constituţională în componenţa: Pavel BARBALAT - preşedinte Nicolae CHISEEV - judecător-raportor Mihai COTOROBAI - judecător-raportor Constantin LOZOVANU - judecător-raportor Gheorghe SUSARENCO - judecător-raportor Ion VASILATI - judecător-raportor cu participarea grefierului Aliona Balaban, deputaţilor în Parlament Anatol Ciobanu şi Vasile Nedelciuc, autorii sesizărilor, reprezentantului Parlamentului Ion Creangă, şef al sectorului relaţii cu autorităţile publice în Direcţia juridică a Aparatului Parlamentului, reprezentanţilor Preşedintelui Republicii Moldova dl Mihai Petrachi, şeful cabinetului Preşedintelui Republicii Moldova, consilier principal al Preşedintelui, şi dna Raisa Grecu, şef al Serviciului acte ale Preşedintelui Republicii Moldova, în prezenţa dlui Vladimir Solonari, deputat în Parlament, şi dnei Olga Poalelungi, viceministru al justiţiei, reprezentantul Guvernului, conducîndu-se după art.135 alin.(1) lit.b) din Constituţie, art.4 alin.(1) lit.b), art. 16 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul privind interpretarea art.75, art.141 alin.(2) şi art.143 din Constituţie. Temei pentru examinarea dosarului au servit sesizările deputaţilor Anatol Ciobanu şi Vasile Nedelciuc, depuse la 27 mai 1999 şi, respectiv, 6 septembrie 1999, în conformitate cu art. 24 şi 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.38 şi 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale. Prin deciziile Curţii Constituţionale din 27 iulie 1999 şi 22 septembrie 1999 sesizările au fost acceptate spre examinare, conexate într-un singur dosar şi înscrise în ordinea de zi. În procesul examinării prealabile au fost solicitate puncte de vedere Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Ministerului Justiţiei. Analizînd materialele dosarului şi audiind informaţia prezentată de judecătorii-raportori, argumentele autorilor sesizărilor şi opiniile expuse de participanţii la proces, Curtea Constituţională a c o n s t a t a t: 1. În sesizările lor deputaţii Anatol Ciobanu şi Vasile Nedelciuc, invocînd art.75 şi art.143 din Constituţie, solicită interpretarea art.143 alin.(1) din Constituţie, în sensul dacă la iniţierea procedurii de revizuire a Constituţiei prin referendum de către Preşedintele Republicii Moldova e necesar să se respecte termenul de 6 luni din momentul iniţierii şi pînă în momentul desfăşurării referendumului. În afară de aceasta, deputatul Anatol Ciobanu solicită interpretarea art.141 alin.(2) din Constituţie, în sensul dacă Preşedintele Republicii Moldova dispune, în baza Constituţiei, de dreptul de a declara referendum sau are numai prerogativa de a-l iniţia, urmînd ca Parlamentul să hotărască asupra desfăşurării lui, precum şi asupra alocării resurselor financiare necesare pentru referendum. În şedinţa plenară deputatul Vasile Nedelciuc a extins obiectul sesizării, cerînd Curţii să se pronunţe şi asupra faptului dacă poate sau nu Preşedintele Republicii Moldova să solicite, prin decret prezidenţial, aprobarea prin referendum a proiectelor de lege privind modificarea Constituţiei. 2. Pentru examinarea obiectului sesizărilor, Curtea Constituţională consideră necesar să opereze cu următoarele prevederi ale Constituţiei: - art.1 alin.(1) şi (3), care stipulează că Republica Moldova este un stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil, stat de drept şi democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate; - art.2, care stipulează că suveranitatea naţională aparţine poporului Republicii Moldova, care o exercită în mod direct şi prin organele sale reprezentative, în formele stabilite de Constituţie, şi că nici o persoană particulară nu poate exercita puterea de stat în nume propriu, iar uzurparea puterii de stat constituie cea mai gravă crimă împotriva poporului; - art.5 alin.(1), care stabileşte că democraţia în Republica Moldova se exercită în condiţiile pluralismului politic, care este incompatibil cu dictatura şi cu totalitarismul; - art.7, conform căruia Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu au putere juridică; - art.60 alin(1), care stabileşte că Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului şi unica autoritate legislativă în Republica Moldova; - art.66 lit.a) şi b), care stipulează că adoptarea legilor şi declararea referendumurilor sînt atribuţii de bază ale Parlamentului; - art.72 alin.(1) şi (2), care statuează că Parlamentul adoptă legi constituţionale, care sînt cele de revizuire a Constituţiei; - art.75 alin.(1), care prevede că cele mai importante probleme ale societăţii şi ale statului sînt supuse referendumului; - art.77 alin.(2), care stabileşte că Preşedintele Republicii Moldova este garantul suveranităţii, independenţei naţionale, al unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării; - art.88 lit.f), care statuează că Preşedintele Republicii Moldova poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa asupra problemelor de interes naţional; - art.135 alin.(1) lit.b) şi d), care prevede că interpretarea Constituţiei şi confirmarea rezultatelor referendumurilor republicane sînt în exclusivitate atribuţii ale Curţii Constituţionale; - art.141 alin. (1) lit.c) şi alin.(2), care prevede că Preşedintele Republicii Moldova poate iniţia revizuirea Constituţiei, iar proiectele de legi constituţionale vor fi prezentate Parlamentului numai cu avizul Curţii Constituţionale, adoptat cu votul a cel puţin 4 judecători; - art.142 alin. 1) şi 2) care stipulează că dispoziţiile constituţionale privind caracterul suveran, independent şi unitar al statului, precum şi cele referitoare la neutralitatea permanentă a statului pot fi revizuite numai prin referendum şi că nici o revizuire a Constituţiei nu poate fi făcută, dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora; - art.143 alin.(1), care prevede că Parlamentul este în drept să adopte o lege cu privire la modificarea Constituţiei după cel puţin 6 luni de la data prezentării iniţiativei corespunzătoare. 3. În opinia Curţii Constituţionale, revizuirea Constituţiei constă în modificarea acesteia prin reformularea, abrogarea anumitor norme sau prin adăugarea unui text nou. Curtea Constituţională consideră că, în calitatea sa de aşezămînt scris şi sistematic, de lege supremă în sistemul juridic normativ, Constituţia Republicii Moldova este relativ rigidă, în sensul că ea admite revizuirea, dar numai pentru un sistem tehnic prestabilit vizînd iniţiativa de revizuire (art.141), limitele revizuirii (art.142) şi procedura acesteia (art.143). Curtea Constituţională reţine că modificarea unor dispoziţii ale Constituţiei, eludînd prevederile art.141, 142 şi 143 din Constituţie, ar constitui de fapt o revizuire implicită a ei, indiferent de motivele invocate şi de procedeul utilizat, ceea ce ar fi o încălcare a Constituţiei. 4. Art.141 alin.(1) din Constituţie prevede expres şi limitativ subiecţii cu drept de iniţiativă de revizuire a legii supreme. Art.141 alin.(2) din Constituţie prevede că proiectele de legi constituţionale vor fi prezentate Parlamentului numai împreună cu avizul Curţii Constituţionale adoptat cu votul a cel puţin 4 judecători. Din analiza acestei norme constituţionale Curtea Constituţională conchide că legiuitorul constituant a prevăzut atît subiecţii, care pot iniţia revizuirea Constituţiei, cît şi unicul organ, Parlamentul Republicii Moldova, care poate realiza această revizuire. Art.142 din Constituţie fixează limitele revizuirii sale în raport cu două criterii: obiectul revizuirii şi circumstanţele în care se solicită revizuirea. În baza primului criteriu, revizuirea poate fi, pe de o parte, apriori considerată inadmisibilă, întrucît ea ar avea ca rezultat compromiterea valorilor democratice ale statului (nici o revizuire nu poate fi făcută, dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora - art.142 alin.(2), iar, pe de altă parte, revizuirea poate fi făcută numai cu aprobarea ulterioară prin referendum, cu votul majorităţii cetăţenilor Republicii Moldova înscrişi în listele electorale (dispoziţiile privind caracterul suveran, independent şi unitar al statului, precum şi cele referitoare la neutralitatea permanentă a statului - art.142 alin.(1). Potrivit celui de-al doilea criteriu, revizuirea este considerată inadmisibilă din motive de inoportunitate (Constituţia nu poate fi revizuită pe durata stării de urgenţă, de asediu şi de război - art.142 alin.(3). Procedura de revizuire a Constituţiei este stabilită clar şi precis de art.143 din Constituţie, aceasta fiind o condiţie a bunei funcţionări a instituţiilor constituţionale. Astfel, procedura de revizuire stabileşte: a) organul care propune modificarea; b) organul care votează propunerea pentru modificare; c) numărul de voturi necesare pentru adoptarea propunerii de revizuire. Din analiza art.143 din Constituţie rezultă că Parlamentul este organul abilitat să revizuiască Constituţia fără nici o altă învestitură specială, el fiind abilitat în acest sens prin însuşi textul Constituţiei. Unicele deosebiri între dezbaterea şi adoptarea unui proiect de lege sau a unei propuneri de revizuire a Constituţiei şi dezbaterea şi adoptarea altor legi rămîn: a) cererea unei majorităţi calificate de cel puţin două treimi din deputaţi, şi b) adoptarea legii cu privire la modificarea Constituţiei după cel puţin 6 luni de la data prezentării iniţiativei corespunzătoare. 5. Curtea Constituţională menţionează că procedura de revizuire a Constituţiei îmbină tehnicile specifice democraţiei reprezentative (Parlamentul) cu cele ale democraţiei directe (referendumul). Referendumul, care este întotdeauna posterior adoptării de către Parlament a proiectului de lege sau a propunerii de revizuire, are, în baza dispoziţiilor art.142 alin.(1) din Constituţie, semnificaţia unei condiţii suspensive şi obligatorii în raport cu decizia Parlamentului. Potrivit art.75 din Constituţie, cele mai importante probleme ale societăţii şi ale statului sînt supuse referendumului, care este de fapt mijlocul prin care poporul îşi exercită nemijlocit voinţa sa. Referendumul poate privi fie un proiect de lege, atunci cînd este declarat de către Parlament în baza art.66 lit.b) din Constituţie, fie o problemă de interes naţional, pentru care se cere exprimarea opiniei alegătorilor, atunci cînd este iniţiat de Preşedintele Republicii Moldova în baza artibuţiilor sale prevăzute de art.88 lit.f) din Constituţie. Curtea Constituţională consideră că prin textul art.88 din Constituţie, care stipulează dreptul Preşedintelui Republicii Moldova de a cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa asupra problemelor de interes naţional, legiuitorul constituant a prevăzut posibilitatea adresării Preşedintelui către electorat doar pentru probleme majore, cu care ar putea fi confruntată naţiunea la un anumit moment, dar nu şi în legătură cu aprobarea sau respingerea unei legi de modificare a Constituţiei. Curtea Constituţională constată că dispoziţiile art.75 alin.(2) din Constituţie, conform cărora hotărîrile adoptate potrivit rezultatelor referendumului republican au putere juridică supremă, nu afectează procedura de revizuire a Constituţiei, stabilită de art.141-143 din Constituţie, şi nu prevăd posibilitatea modificării unor dispoziţii ale Constituţiei aprobate de Parlament prin orice altă modalitate decît cea prevăzută de aceste articole. 6. Referitor la chestiunea abordată de autorul sesizării Anatol Ciobanu privind alocarea resurselor financiare necesare pentru desfăşurarea referendumului, Curtea Constituţională relevă că ea ţine de competenţa Parlamentului, care, în baza art.72 alin.(3) lit.b) din Constituţie, adoptă legi ce reglementează organizarea şi desfăşurarea referendumului, or, alocarea resurselor financiare este un element al organizării şi desfăşurării referendumului. Pentru motivele expuse, conducîndu-se după art.135 alin.(1) lit.b) şi art. 140 din Constituţie, art.26 alin.(1) şi (2), art.27 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.66, 69 şi 70 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională H O T Ă R Ă Ş T E: 1. Constituţia Republicii Moldova poate fi revizuită numai de către Parlament, direct sau prin declararea de către acesta a unui referendum, în condiţiile respectării procedurii prevăzute de art. 66 lit. b), dispoziţiilor art. 75, 141, 142 şi 143 din Constituţie. 2. Dispoziţiile Constituţiei privind caracterul suveran, independent şi unitar al statului, precum şi cele referitoare la neutralitatea permanentă a statului pot fi revizuite de către Parlament numai cu aprobarea lor ulterioară prin referendum, cu votul majorităţii cetăţenilor Republicii Moldova înscrişi în listele electorale. 3. În baza art.141 alin.(1) lit.c) din Constituţie, Preşedintele Republicii Moldova poate iniţia procedura de revizuire a Constituţiei în Parlament, prezentînd acestuia proiectele de legi constituţionale numai împreună cu avizul Curţii Constituţionale, adoptat cu votul a cel puţin 4 judecători. 4. Alocarea resurselor financiare necesare pentru desfăşurarea referendumului o hotărăşte Parlamentul. 5. Prezenta hotărîre intră în vigoare la data adoptării, este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac şi se publică în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova". PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Pavel BARBALAT Chişinău, 3 noiembrie 1999. Nr. 57.