Hotărîre nr.7 din 11.02.99 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr.93-XIV din 15 iulie 1998 şi a Hotărîrii Guvernului nr.947 din 8 septembrie 1998

HOTĂRÎREA CURŢII CONSTITUŢIONALE pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr.93-XIV din 15 iulie 1998* şi a Hotărîrii Guvernului nr.947 din 8 septembrie 1998** Nr.7 din 11.02.99 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.22-23/13 din 04.03.1999 * * * ------------------------------- * Legea nr. 93-XIV din 15 iulie 1998 "Cu privire la patenta de întreprinzător", M.O., 1998, nr. 72-73 , art. 485. ** Hotărîrea Guvernului nr. 947 din 8 septembrie 1998 "Despre unele măsuri pentru punerea în aplicare a Legii Republicii Moldova nr. 93-XIV din 15 iulie 1998 "Cu privire la patenta de întreprinzător", M.O., 1998, nr. 85-86, art. 906. În numele Republicii Moldova, Curtea Constituţională în componenţa: Pavel BARBALAT - preşedinte Nicolae CHISEEV - judecător Mihai COTOROBAI - judecător Constantin LOZOVANU - judecător Gheorghe SUSARENCO - judecător-raportor cu participarea grefierului Tatiana Berladean, deputatului în Parlament Victor Cecan, autorul sesizării, reprezentantului Parlamentului Ion Creangă, şef al sectorului pentru legătura cu autorităţile publice în Direcţia juridică a aparatului Parlamentului, în temeiul art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie şi art. 4 alin (1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul privind controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr. 93-XIV din 15 iulie 1998 "Cu privire la patenta de întreprinzător" şi a Hotărîrii Guvernului nr. 947 din 8 septembrie 1998 "Despre unele măsuri pentru punerea în aplicare a Legii Republicii Moldova nr. 93-XIV din 15 iulie 1998 "Cu privire la patenta de întreprinzător". Temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea deputatului în Parlament Victor Cecan, preşedintele Comisiei pentru control şi petiţii, depusă în conformitate cu art. 24 şi 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională. Prin decizia Curţii Constituţionale din 18 noiembrie 1998 sesizarea a fost acceptată pentru examinare în fond. Examinînd materialele dosarului şi punctele de vedere solicitate Parlamentului, Guvernului, Ministerului Justiţiei, audiind informaţia prezentată de judecătorul-raportor şi argumentele expuse de părţi în şedinţă, Curtea Constituţională a c o n s t a t a t : La 15 iulie 1998 Parlamentul a adoptat Legea nr. 93-XIV "Cu privire la patenta de întreprinzător". Potrivit Legii, titularul patentei (certificat de stat normativ, atestînd dreptul de a desfăşura un anumit gen de activitate într-o anumită perioadă de timp) este supus impozitării. În corespundere cu art.13, impozitarea titularului patentei se efectuează sub formă de taxă pentru patentă, care include: impozitul pe venit; taxa pe valoarea adăugată, dacă titularul nu s-a înregistrat ca plătitor al acestei taxe în conformitate cu titlul III din Codul fiscal; impozitul pentru folosirea resurselor naturale; taxa pentru evacuarea (deversarea) substanţelor poluante în mediu şi plăţile obligatorii în Fondul Social. În art. 14 din Legea nr. 93-XIV din 15 iulie 1998 se stipulează că taxa pentru patentă prevăzută pentru genurile de activitate indicate în anexa la Lege se stabileşte de Guvern, iar potrivit art. 19 alin. întîi subalin. doi din această Lege, Guvernul este obligat să fixeze taxa pentru patentă în termen de o lună. Întru executarea dispoziţiilor Legii, la 8 august 1998 Guvernul a adoptat Hotărîrea nr. 947 "Despre unele măsuri pentru punerea în aplicare a Legii Republicii Moldova nr. 93-XIV din 15 iulie 1998 "Cu privire la patenta de întreprinzător", prin care a stabilit taxele lunare pentru genurile de activitate desfăşurate în baza patentei de întreprinzător. Autorul sesizării consideră că art. 14 din Legea nr. 93-XIV, prin care Guvernul stabileşte taxa pentru patentă, şi art. 19 alin. întîi subalin. doi, prin care Guvernul este obligat, în termen de o lună, să stabilească taxa pentru patentă, vin în contradicţie cu art. 132 din Constituţie. Punînd pe rol dosarul în cauză, Curtea Constituţională consideră necesar să examineze articolele contestate din Legea nominalizată sub raportul conformităţii lor dispoziţiilor art. 6, 58 şi 132 din Constituţie. Art. 58 din Constituţie stabileşte că cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice, iar sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale. Totodată, articolul prevede că, afară de prestaţiile stabilite prin lege, orice alte prestaţii sînt interzise. Art. 132 din Constituţie statuează că impozitele, taxele (inclusiv prestaţiile stabilite pentru cetăţeni) şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat, ale bugetelor raioanelor, oraşelor şi satelor se stabilesc, conform legii, de organele reprezentative respective. Articolul, de asemenea, interzice orice alte prestări. Din analiza textelor citate se poate conchide că, pentru asigurarea egalităţii în drepturi a cetăţenilor, pentru justa impunere fiscală a lor, pentru garantarea principiilor constituţionale de legalitate, a dreptului fiecărui cetăţean de a-şi cunoaşte drepturile şi obligaţiile, Constituţia pune în sarcina organelor reprezentative respective stabilirea prin lege a impozitelor, taxelor şi oricăror altor venituri ale bugetului de stat sau ale bugetului asigurărilor sociale, deoarece anume cetăţenii suportă, în ultimă instanţă, toate cheltuielile legate de plata taxelor şi impozitelor. Codul Fiscal, adoptat la 24 aprilie 1997, prin art. 6 alin. (2) şi (3) raportează unele părţi componente ale taxei pentru patentă (impozitul pe venit şi taxa pe valoarea adăugată) la sistemul impozitelor şi taxelor republicane (de stat), iar alte părţi componente ale taxei (impozitul pentru folosirea resurselor naturale) - la sistemul impozitelor şi taxelor locale. Alineatul (4) din acelaşi articol stipulează că impozitul pe venit şi taxa pe valoarea adăugată reprezintă surse de regularizare a veniturilor sistemului bugetar. Art. 17 din Legea cu privire la patenta de întreprinzător prevede că: "Mijloacele băneşti încasate la patentare, inclusiv la vînzarea patentelor la licitaţii, se trec: a) în bugetul de stat - în mărime de 35%; b) în bugetele locale (la locul de eliberare a patentei) - în mărime de 35%; c) în Fondul Social - în mărime de 30%". Astfel, avînd în vedere prevederile cadrului legal, Curtea Constituţională concluzionează că taxa pentru patentă prevăzută pentru genurile de activitate indicate în anexa la Legea supusă controlului constituţionalităţii constituie o sursă de reglementare atît a veniturilor la bugetul de stat, cît şi a veniturilor la bugetele locale, şi stabilirea cuantumului acesteia, ca un element al impozitării, este competenţa Parlamentului (în baza art. 60 şi 66 lit a) din Constituţie) în partea ce ţine de impozitele republicane, şi competenţa consiliilor locale, ca expresie a principiului autonomiei locale, stipulat în art. 107 din Constituţie, în partea ce ţine de impozitele locale. Curtea Constituţională reţine că, potrivit dispoziţiilor generale ale Codului fiscal, la stabilirea impozitelor şi taxelor legislativul determină: subiectele impunerii, obiectele impunerii, cotele taxei, modul şi termenele de achitare a impozitelor şi taxelor. Aşadar, legislativul, în baza art. 66 lit. a) din Constituţie, pentru executarea prevederilor art. 58 şi 132 din Constituţie, la stabilirea prin lege a impozitelor, taxelor şi a oricăror altor venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat, pentru aşezarea justă a sarcinilor fiscale şi asigurarea publicităţii acestora, urma să indice în Legea nr. 93-XIV din 25 iulie 1998 subiectul şi obiectul impunerii, cotele (cuantumurile) taxei, precum şi modul şi termenele de achitare a ei. Ca organ reprezentativ suprem (art. 60 din Constituţie), legislativul nu era în drept să delege această sarcină a sa altor organe, în special organelor executive, întrucît aceasta contravine principiului constituţional de separaţie a puterilor în stat. Curtea conchide că delegarea către Guvern, prin Legea nr. 93-XIV din 15 iulie 1998, a dreptului de a stabili cuantumul taxei pentru patenta de întreprinzător, ca o sursă a veniturilor în buget, vine în contradicţie cu art. 6, 58 şi 132 din Constituţie. Astfel, Curtea constată că prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 93-XIV din 15 iulie 1998 sînt neconstituţionale, ceea ce, implicit, atrage neconstituţionalitatea art. 19 alin. întîi subalin. doi din aceeaşi lege. În şedinţa Curţii autorul sesizării a înaintat un demers, prin care a solicitat controlul constituţionalităţii Hotărîrii Guvernului nr. 947 din 8 septembrie 1998 "Despre unele măsuri pentru punerea în aplicare a Legii Republicii Moldova nr. 93-XIV din 15 iulie 1998 "Cu privire la patenta de întreprinzător", care a fost acceptat şi examinat în aceeaşi şedinţă a Curţii Constituţionale. Conform Hotărîrii respective, Guvernul a aprobat cuantumul taxelor lunare pentru genurile de activitate desfăşurate în baza patentei de întreprinzător. Cuantumul taxelor pentru patenta de întreprinzător constituie un element obligatoriu al sarcinilor fiscale pentru anumite genuri de activitate şi se stabileşte într-un act al organului reprezentativ. Potrivit art. 60 şi 112 din Constituţie, în Republica Moldova organele reprezentative sînt Parlamentul şi consiliile locale. Guvernul, potrivit art. 96 din Constituţie, asigură realizarea politicii interne şi externe a statului şi exercită conducerea generală a administraţiei publice. Actele Guvernului, prin care se asigură exercitarea funcţiilor acestuia, potrivit art. 102 alin. (2) din Constituţie, se emit prin organizarea executării legilor. Constituţia nu abilitează Guvernul cu dreptul de a stabili norme primare în acele domenii ale relaţiilor sociale care necesită reglementare legală. În această ordine de idei, Curtea Constituţională nu poate reţine argumentele invocate de Parlament referitor la dreptul de a delega împuternicirile sale legislative organului executiv. Constituţia Republicii Moldova, prin art. 6, a stabilit principiul separaţiei şi colaborării puterilor în stat. Colaborarea puterilor executivă, legislativă şi judecătorească este prevăzută doar în limita prerogativelor ce le revin potrivit Constituţiei. Prin urmare, delegarea de către Parlament a împuternicirilor sale legislative Guvernului, inclusiv în partea ce ţine de stabilirea cuantumurilor unor prestări obligatorii către bugetul de stat, contravine principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat. Hotărîrile Guvernului nu pot conţine norme juridice primare, nu pot stabili norme generale şi obligatorii. Ele trebuie să fie subsecvente legilor adoptate anterior de Parlament. Pentru considerentele expuse, Curtea Constituţională recunoaşte drept neconstituţională Hotărîrea Guvernului nr. 947 din 8 septembrie 1998, care în realitate introduce un element al impunerii fiscale, lucru ce ţine de competenţa exclusivă a Parlamentului. În temeiul art. 135 alin. (1) lit.a), art. 140 din Constituţie,art. 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 62 din Codul jurisdicţiei constituţionale, pentru motivele arătate, Curtea Constituţională H O T Ă R Ă Ş T E : 1. Declară neconstituţionale prevederile art. 14 alin. (1) şi art. 19 alin. întîi subalin. doi din Legea nr. 93-XIV din 15 iulie 1998 "Cu privire la patenta de întreprinzător" şi Hotărîrea Guvernului nr. 947 din 8 septembrie 1998 "Despre unele măsuri pentru punerea în aplicare a Legii Republicii Moldova nr. 93-XIV din 15 iulie 1998 "Cu privire la patenta de întreprinzător", cu excepţia pct. 4 al Hotărîrii. 2. Prezenta hotărîre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Pavel BARBALAT Chişinău, 11 februarie 1999. Nr. 7.