Hotărîre nr.8 din 15.02.2000 privind controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr.395-XIV din 13 mai 1999 "Cu privire la avocatură"

HOTĂRÎREA CURŢII CONSTITUŢIONALE privind controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr. 395-XIV din 13 mai 1999 "Cu privire la avocatură"* Nr.8 din 15.02.2000 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.24-26/11 din 02.03.2000 * * * __________________________ * M.O., 1999, nr. 98-100, art. 485. În numele Republicii Moldova, Curtea Constituţională în componenţa: Pavel BARBALAT - preşedinte Nicolae CHISEEV - judecător-raportor Mihai COTOROBAI - judecător Constantin LOZOVANU - judecător Gheorghe SUSARENCO - judecător Ion VASILATI - judecător-raportor cu participarea grefierului Aliona Balaban, deputaţilor în Parlament Victor Cecan, Ion Neagu, Ştefan Secăreanu şi Alexandru Lazăr, avocatului parlamentar Alexei Potînga, autori ai sesizărilor, şefului secţiei relaţii cu autorităţile publice în Direcţia juridică a Aparatului Parlamentului Ion Creangă, reprezentantul permanent al Parlamentului la Curtea Constituţională, în prezenţa Preşedintelui Uniunii Avocaţilor Gheorghe Amihalachioae, conducîndu-se după art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art. 16 alin. (1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă plenară publică dosarul pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr. 395-XIV din 13 mai 1999 "Cu privire la avocatură". Temei pentru examinarea dosarului au servit sesizările deputaţilor în Parlament Victor Cecan, Iurie Roşca, Ion Neagu, Ştefan Secăreanu, Alexandru Lazăr şi avocatului parlamentar Alexei Potînga, depuse în conformitate cu art. 24 şi 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art.38 şi 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale. Avînd în vedere că sesizările vizează acelaşi obiect, prin deciziile Curţii Constituţionale din 26 octombrie şi 11 noiembrie 1999, ele au fost conexate într-un singur dosar, admise pentru examinare în fond şi înscrise în ordinea de zi. În procesul examinării preliminare a sesizărilor Curtea Constituţională a solicitat puncte de vedere Preşedintelui Republicii Moldova, Parlamentului, Ministerului Justiţiei, Procuraturii Generale, Curţii Supreme de Justiţie, Ministerului Afacerilor Interne şi Consiliului Uniunii Avocaţilor. Examinînd materialele dosarului, audiind informaţia prezentată de judecătorii-raportori şi argumentele expuse de părţi. Curtea Constituţională a c o n s t a t a t : 1. La 13 mai 1999 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr. 395-XIV "Cu privire la avocatură" (în continuare - Legea nr. 395-XIV), care stabileşte specificul şi atribuţiile avocaturii, dobîndirea calităţii de avocat, drepturile şi îndatoririle avocatului, formele de exercitare a profesiei de avocat şi modul de organizare a activităţii acestuia. Deputatul Victor Cecan a sesizat Curtea Constituţională, solicitînd controlul constituţionalităţii prevederilor art. 2 alin. (2), art. 4 alin. (2), art. 5 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2), (3) şi (7), art. 26 alin. (6), art. 41 alin. (3), art. 44 alin. (4) din Legea nr. 395-XIV ca fiind neconforme art. 4, art. 7, art. 16 alin. (2), art. 18 alin. (2), art. 21, art. 26, art. 28, art. 43, art. 96, art. 107 din Constituţie şi standardelor şi normelor internaţionale, respectarea cărora este garantată de Republica Moldova şi care au prioritate asupra legilor ei interne. Avocatul parlamentar Alexei Potînga în sesizarea sa contestă constituţionalitatea art. 2 alin. (2), a sintagmei "cunoaşte limba de stat" din art. 6 alin. (1), art. 6 alin. (6) şi (7), art.15 alin.(4), precum şi a art. 44 alin. (4) din Legea nr. 395-XIV, întrucît, în opinia sa, prevederile acestora îngrădesc drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, au un caracter discriminatoriu şi contravin art. 42 alin. (1), art. 43 din Constituţie, art. 11 alin. (1) din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Deputaţii Iurie Roşca, Ion Neagu, Ştefan Secăreanu şi Alexandru Lazăr au solicitat controlul constituţionalităţii prevederilor art. 2 alin. (2), art. 4 alin. (2), art. 5 alin. (2), art. 6 alin. (7), art. 11, art. 13 alin. (1), art. 15 alin. (9), art. 26, art. 27, art. 29-33, art. 35 alin. (2), art. 36 alin. (1) lit.e), art. 37, art. 38, art. 44 alin. (4) din Legea nr. 395-XIV. Dar, după cum reiese din textul sesizării, se contestă doar constituţionalitatea prevederilor art. 2 alin. (2), art. 4 alin. (2), art. 5 alin. (2), art. 6 alin. (7), art. 11 alin. (1), (2) şi (3), art. 15 alin. (2), art. 26 alin. (6) şi art. 44 alin. (4) din Legea nr. 395-XIV. La celelalte articole din lege autorii sesizării se referă doar în contextul unei înţelegeri şi aprecieri mai exacte a sensului prevederilor contestate, neraportîndu-le la dispoziţiile constituţionale. În opinia autorilor sesizărilor, prevederile Legii nr. 395-XIV, potrivit cărora profesia de avocat poate fi exercitată numai de către membrii Uniunii Avocaţilor şi numai în conformitate cu atribuţiile Uniunii şi organelor acesteia, limitează drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor statuate de Constituţie, intră în contradicţie cu dispoziţiile art. 1 alin. (3), art. 4, art. 7, art. 8 alin. (2), art. 15, art. 16 alin. (2), art. 20, art. 23 alin. (1), art. 26 alin. (3), art. 43 alin. (1), art. 54 din Constituţie şi cu actele internaţionale cu privire la drepturile omului. În conformitate cu art. 6 alin. (2) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională consideră că sesizările au ca obiect prevederile art. 2 alin. (2), art. 4 alin. (2), art. 5 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2), (3), (6) şi (7) , art. 7 alin. (1) şi (3), art. 11 alin. (1), (2) şi (3), art. 15 alin. (4) şi (9), art. 26 alin. (6), art. 41 alin. (3) şi art. 44 alin. (4) din Legea nr. 395-XIV, care conţin probleme de drept şi ţin de competenţa ei. 2. Raportînd dispoziţiile Legii nr. 395-XIV, contestate în sesizări, la normele Legii Supreme, Curtea Constituţională reţine următoarele. Autorii sesizărilor contestă constituţionalitatea: - art. 2 alin. (2), care prevede că profesia de avocat se exercită numai de membrii Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova; - art. 26 alin. (6), potrivit căruia nici un barou nu poate funcţiona în afara Uniunii Avocaţilor; - art. 44 alin. (4), potrivit căruia, după intrarea în vigoare a Legii cu privire la avocatură, persoanele care deţin licenţa privind dreptul de acordare a asistenţei juridice pot exercita în continuare profesia de avocat numai dacă vor adera în termen de 5 luni la Uniunea Avocaţilor. Licenţele persoanelor care nu se vor conforma acestor prevederi îşi pierd valabilitatea. Autorii sesizărilor afirmă că prin aceste norme se stabileşte monopolul membrilor Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova asupra activităţii profesionale de apărare a drepturilor omului, limitîndu-se astfel accesul juriştilor profesionişti licenţiaţi care nu sînt membri ai Uniunii Avocaţilor de a participa în calitate de apărători şi de a acorda asistenţă juridică, prin aceasta lezîndu-se drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, garantate de Constituţie, în special dreptul la muncă, la libera alegere a muncii şi la libera asociere. Potrivit art. 1 alin. (3) din Constituţie, demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui reprezintă valori supreme. Drepturile şi libertăţile omului determină sensul, conţinutul şi aplicarea legilor, activitatea puterilor legislativă şi executivă, administraţiei publice locale, ele sînt asigurate de justiţie şi statuate de art. 6, art. 16, art. 20 şi art. 26 din Constituţie. Curtea Constituţională relevă că legiuitorul, statuînd condiţiile şi modul de accedere a persoanelor la activitatea juridică profesională, trebuia să se îngrijească ca prevederile respective să nu contrazică principiile constituţionale, pentru a exclude posibilitatea restrîngerii drepturilor cetăţenilor. Prevederile art. 2 alin. (2), art. 26 alin. (6) şi art. 44 alin. (4) din această lege, atît prin conţinutul lor, cît şi prin sensul atribuit de practica judiciară, stabilesc de fapt că la asistenţa şi reprezentarea juridică în faţa organelor de jurisdicţie şi de urmărire penală pot fi admişi numai membrii Uniunii Avocaţilor. Această modalitate stabilită de legiuitor împiedică accesul la activitatea de avocat a juriştilor profesionişti care nu sînt membri ai Uniunii Avocaţilor, dar care deţin licenţă privind dreptul de acordare a asistenţei juridice, ceea ce confirmă calificarea lor juridică, şi nu este altceva decît instituirea monopolului membrilor Uniunii Avocaţilor asupra profesiei de avocat. Aceste prevederi, instituite de legiuitor, restrîng dreptul cetăţeanului, conferit prin art. 26 alin. (2) din Constituţie, de a reacţiona independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale şi îngrădesc dreptul său la alegerea liberă a avocatului (apărătorului) pentru acordarea de asistenţă juridică calificată. Dreptul părţilor de a fi asistate în tot cursul procesului de un avocat, ales sau numit din oficiu, statuat de art. 26 alin. (3) din Constituţie, nu poate fi apreciat ca o obligaţie a părţilor de a apela, pentru asistenţă juridică, numai la membrii Uniunii Avocaţilor, ce o confirmă şi prevederile art. 45 din Codul de procedură penală, care oferă inculpatului dreptul de a renunţa la avocat şi de a se apăra el însuşi. Potrivit art. 26 alin. (4) din Constituţie, amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege. Dispoziţia constituţională "activitatea persoanelor care exercită apărarea" acordă cetăţenilor dreptul de a beneficia nu numai de asistenţa juridică a membrilor Uniunii Avocaţilor, dar şi a altor apărători. În conformitate cu art. 43 alin.5 din Codul de procedură penală, în calitate de apărători se admit avocaţii, iar prin decizia judecătorului sau a anchetatorului, prin încheierea instanţei de judecată, pot fi admise şi alte persoane care dispun de licenţa respectivă. Prin urmare, fiecare cetăţean are dreptul de a fi asistat în proces de avocat, indiferent de faptul dacă acesta este sau nu este membru al Uniunii Avocaţilor. Dispoziţiile art. 26 din Constituţie corespund întru totul standardelor de drept internaţionale, recunoscute de Republica Moldova, în domeniul asigurării drepturilor persoanelor învinuite de crimă. Astfel, potrivit art. 14 alin.3 lit. d) din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, orice persoană acuzată de comiterea unei infracţiuni are dreptul să se apere ea însăşi sau să aibă asistenţa unui apărător ales de ea. Acest drept, aşa cum rezultă din principiile fundamentale privind rolul juristului adoptate de Congresul VIII al Organizaţiei Naţiunilor Unite asupra prevenirii criminalităţii şi tratamentului delincvenţilor presupune că orice persoană este în drept de a apela la orice jurist pentru apărarea drepturilor sale în toate fazele dezbaterii cauzei penale. Prin urmare, standardele şi normele internaţionale privind drepturile fundamentale ale omului de asemenea consfinţesc dreptul fiecăruia de a-şi alege în mod independent apărătorul. Condiţia obligatorie de a avea calitatea de membru al Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova pentru juriştii care deţin licenţa Ministerului Justiţiei privind dreptul de acordare a asistenţei juridice aduce atingere drepturilor constituţionale ale cetăţenilor la libera asociere şi la libera alegere a muncii şi profesiei (art.42 şi 43 din Constituţie) şi, de asemenea, contravine Declaraţiei universale a drepturilor omului, care prevede că nimeni nu poate fi silit să facă parte dintr-o asociaţie (art. 20 alin. (2). Instituirea prin lege a monopolului Uniunii Avocaţilor asupra profesiei de avocat, evident, nu contribuie la concurenţa între persoanele care acordă asistenţă juridică, mai mult ca atît, împiedică dezvoltarea ei. Aprobarea statelor de personal ale Uniunii Avocaţilor exclusiv de către Congresul avocaţilor, potrivit art. 28 alin. (3) lit. f) din Legea nr. 395-XIV, poate crea în mod artificial un deficit de servicii juridice, ceea ce, implicit, va conduce la încălcarea drepturilor omului prevăzute de art. 26 alin. (3) din Constituţie. Avînd în vedere cele menţionate, Curtea Constituţională conchide că art. 2 alin. (2) din Legea nr. 395-XIV, care prevede că profesia de avocat se exercită numai de către membrii Uniunii Avocaţilor, şi art. 26 alin. (6) din această lege, potrivit căruia nici un barou nu poate funcţiona în afara Uniunii Avocaţilor, contravin art. 1 alin. (3), art. 6, art. 16, art. 22, art. 26, art. 42 şi art. 43 din Constituţie. Pentru aceleaşi motive nu corespunde acestor prevederi ale Constituţiei nici art. 44 alin. (4) din Legea nr. 395-XIV, potrivit căruia licenţele persoanelor care nu au aderat în termen de 5 luni la Uniunea Avocaţilor îşi pierd valabilitatea. Această prevedere constituie temei juridic pentru neadmiterea în proces în calitate de apărător a juriştilor care deţin licenţa respectivă, dar care nu sînt membri ai Uniunii Avocaţilor, ceea ce contravine, de asemenea, Legii nr. 332-XIV din 26 martie 1999 "Privind acordarea de licenţe pentru unele genuri de activitate"* . Potrivit art. 16 alin. (3) din această lege, licenţa poate fi retrasă prin decizia instanţei de judecată în condiţiile legii. __________________________________ * M.O.,1999, nr. 62-64, art. 290. Astfel, legiuitorul, stabilind în art. 44 alin. (4) din Legea nr. 395-XIV că licenţele persoanelor care nu se vor conforma acestor prevederi îşi pierd valabilitatea, şi-a arogat atribuţii ale puterii judecătoreşti, ceea ce contravine art. 6 din Constituţie. 3. În sesizări se contestă, de asemenea, constituţionalitatea următoarelor prevederi din Legea nr. 395-XIV: art. 4 alin. (2), potrivit căruia Ministerul Justiţiei, la propunerea Consiliului Uniunii Avocaţilor, acordă licenţa pentru exercitarea profesiei de avocat; art. 5 alin. (2), potrivit căruia licenţa pentru exercitarea profesiei de avocat este acordată de către Ministerul Justiţiei în termen de 30 de zile de la data înaintării propunerii Consiliului Uniunii Avocaţilor; art. 11 alin. (1), (2) şi (3), potrivit cărora încetarea calităţii de avocat poate fi decisă prin hotărîrea Consiliului Uniunii Avocaţilor, care se înaintează Ministerului Justiţiei în termen de 5 zile de la adoptare. Ministerul Justiţiei, în baza acestei hotărîri, suspendă, în decurs de 30 de zile pe un termen de trei luni, licenţa pentru exercitarea profesiei de avocat şi depune în instanţa de judecată cererea de retragere a acesteia. Autorii sesizărilor susţin că prevederile articolelor enumerate încalcă bazele juridice şi organizatorice de acordare a licenţelor, contravin dispoziţiilor art. 107 alin. (1) din Constituţie şi art. 6, art. 7, art. 9, art. 14 şi art. 16 din Legea nr. 332-XIV din 26 martie 1999. Curtea Constituţională, examinînd argumentele autorilor sesizărilor, reţine următoarele. Legea nr. 332-XIV "Privind acordarea de licenţe pentru unele genuri de activitate", adoptată la 26 martie 1999, stabileşte bazele juridice, organizatorice şi economice de acordare a licenţelor pentru dreptul de practicare a unor anumite genuri de activitate şi au drept scop respectarea riguroasă a standardelor şi normelor de calificaţie necesare desfăşurării acestor genuri de activitate, asigurarea protecţiei intereselor şi securităţii persoanei, societăţii şi statului. Modul de prezentare a actelor necesare pentru acordarea licenţei şi modul de eliberare a licenţei, inclusiv pentru acordarea asistenţei juridice, stabilite de Legea nr. 332-XIV, sînt unice şi obligatorii. Legea nr. 332-XIV nu condiţionează acordarea licenţei prin obligaţia titularului de a solicita consimţămîntul vreunui organ. Acordarea licenţei pentru exercitarea profesiei de avocat de către Ministerul Justiţiei numai la propunerea Consiliului Uniunii Avocaţilor, potrivit art. 4 alin. (2), precum şi normele cuprinse în art. 11 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 395-XIV, care reglementează încetarea calităţii de avocat, confirmă că un organ nestatal (Consiliul Uniunii Avocaţilor) este învestit cu atribuţii de stat şi prin aceasta se aduce atingere competenţelor constituţionale ale Ministerului Justiţiei ca organ central de specialitate al statului, ceea ce contravine art. 107 alin. (1) din Constituţie. În plus, pct. 12 din Anexa nr. 2 la Legea nr. 332-XIV nu prevede un astfel de gen de activitate care se practică în bază de licenţă - exercitarea profesiei de avocat. Modalitatea de suspendare a licenţei pentru exercitarea profesiei de avocat prevăzută în art. 11 alin.(3) din Legea nr. 395-XIV contravine şi prevederilor cuprinse în art. 16 din Legea nr. 332-XIV. Pentru considerentele menţionate sînt neconstituţionale şi prevederile art.6 alin.(2) din Legea nr.395-XIV în partea care stipulează că admiterea în profesia de avocat se efectuează pe baza unui examen de calificare organizat de către Consiliul Uniunii Avocaţilor. Totodată, Curtea Constituţională consideră că prevederile art.6 alin.(3) din aceeaşi lege, conform cărora sînt scutite de examenul de calificare persoanele care au cel puţin 5 ani vechime în muncă în funcţia de judecător sau procuror ori au grad ştiinţific în domeniul dreptului, nu contravin dispoziţiilor constituţionale. Parlamentul, ca unica autoritate legislativă a statului, este în drept să adopte o normă prin care persoanele care au o bună pregătire pentru exercitarea profesiei de avocat să fie scutite de examenul de calificare. 4. Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 395-XIV, avocaţii străini pot exercita profesia de avocat în Republica Moldova dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute de această lege, fie permanent, în temeiul acordului bilateral dintre Uniunea Avocaţilor şi organizaţia avocaţilor din ţara respectivă, fie ocazional, împreună cu un avocat din Republica Moldova, cu înştiinţarea Uniunii Avocaţilor. Art. 7 alin. (3) din lege interzice avocatului străin să pună concluzii orale sau scrise în faţa instanţelor de judecată şi a celorlalte organe de jurisdicţie din Republica Moldova, cu excepţia instanţelor judecătoriei economice. În Republica Moldova procedura în cauzele penale este reglementată de Codul de procedură penală, care, potrivit art. 1, este unică şi obligatorie pentru toate instanţele de judecată, organele procuraturii, de anchetă şi de cercetare penală. Avocatul care exercită apărarea în procesele judiciare penale este parte la proces. Prin urmare, şi modalitatea de participare a avocatului străin la procesul penal trebuie să fie reglementată de Codul de procedură penală. Prevederile art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 395-XIV contravin legislaţiei în vigoare şi privează de fapt inculpatul (bănuitul) de dreptul de a alege un avocat străin, interzic participarea avocatului străin la procesul penal şi obligă cetăţenii să aleagă apărătorul numai din rîndul membrilor Uniunii Avocaţilor, prin aceasta limitînd nelegal dreptul constituţional al cetăţeanului de a-şi alege în mod independent apărătorul şi restrînge exerciţiul dreptului la apărare (art. 26 din Constituţie, art. 14 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice). 5. Deputatul în Parlament Victor Cecan şi avocatul parlamentar Alexei Potînga contestă constituţionalitatea art. 6 alin. (1) din Legea nr. 395-XIV în partea ce prevede că avocat poate fi cetăţeanul Republicii Moldova care cunoaşte limba de stat. În opinia autorilor sesizării, această prevedere încalcă principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice (art. 16 alin. (2) din Constituţie), dreptul cetăţenilor de a beneficia de protecţia statului atît în ţară, cît şi în străinătate (art. 18 alin. (2) din Constituţie) şi restrînge dreptul cetăţeanului la libera alegere a muncii (art. 43 alin. (1) din Constituţie). Curtea Constituţională consideră neîntemeiate argumentele expuse în sesizări pentru următoarele motive. Potrivit art.13 din Legea Supremă, limba de stat a Republicii Moldova este limba moldovenească. Totodată, statul recunoaşte şi protejează dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la funcţionarea limbii ruse şi a altor limbi vorbite pe teritoriul ţării. În conformitate cu dispoziţiile art.118 alin.(1) şi (2) din Constituţie, procedura judiciară se desfăşoară în limba moldovenească. Persoanele care nu posedă sau nu vorbesc limba moldovenească au dreptul de a lua cunoştinţă de toate actele şi lucrările dosarului, de a vorbi în instanţă prin interpret. În lumina celor arătate, obligaţia avocaţilor de a cunoaşte limba de stat, stipulată în art.6 alin.(1) din Legea nr.395-XIV, avînd drept finalitate punerea în practică a principiului bunei administrări a justiţiei, nu constituie o încălcare a dispoziţiilor constituţionale. Cunoaşterea limbii oficiale a statului de către avocaţi este un criteriu profesional şi o garanţie suplimentară a calităţii serviciilor prestate de ei. 6. În sesizările deputaţilor în Parlament şi a avocatului parlamentar Alexei Potînga se contestă, de asemenea, constituţionalitatea art. 6 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 395-XIV, care prevăd unele restricţii la exercitarea profesiei de avocat. Potrivit art. 6 alin. (6) din Legea nr.395-XIV, persoanele care au deţinut anterior funcţiile de judecător, procuror şi colaborator al organelor de anchetă nu pot exercita, timp de 5 ani de la demisionare, profesia de avocat la instanţele de judecată şi în organele de anchetă în care au lucrat în funcţia respectivă. Curtea Constituţională constată că aceste prevederi restrîng dreptul cetăţeanului de a-şi alege de sine stătător apărătorul şi dreptul la libera alegere a muncii (art. 26 alin. (3) şi art. 43 alin. (1) din Constituţie). Contravine acestor dispoziţii constituţionale şi art. 6 alin. (7) din Legea nr.395-XIV. Circumstanţele care exclud participarea la procesele judiciare penale a persoanei care efectuează apărarea în procesul penal sînt stabilite în Codul de procedură penală (art. 46/1). Art. 6 alin. (7) din Legea nr. 395-XIV conţine însă dispoziţii noi privind circumstanţele ce interzic participarea la proces a persoanei care exercită apărarea. După cum s-a menţionat mai sus, în conformitate cu art. 26 din Constituţie, dreptul de a alege avocatul (apărătorul) aparţine însuşi subiectului apărării, fiind dreptul său exclusiv. În lumina dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 26 şi 43, prin prevederile art. 6 alin. (7) din Legea nr. 395-XIV, potrivit cărora avocatul nu-şi poate exercita profesia la instanţa de judecată, unde funcţia de judecător o îndeplineşte soţia, soţul avocatului, ruda ori afinul său, pînă la gradul al treilea inclusiv, legiuitorul a încălcat dreptul cetăţeanului la libera alegere a apărătorului. Mai mult ca atît, legiuitorul, prin norma citată, aşa cum rezultă din conţinutul acesteia, a extins temeiurile interdicţiei asupra exercitării apărării în cadrul procesului penal în toate instanţele de judecată. Prevederile art. 6 alin. (7) din Legea nr. 395-XIV contravin, de asemenea, principiului contradictorialităţii şi egalităţii părţilor, consacrat în procedura judiciară. 7. Curtea Constituţională consideră că prevederile art.15 alin.(4) din Legea nr.395-XIV în partea care stipulează că percheziţionarea avocatului, a domiciliului ori a cabinetului său nu poate fi făcută decît în prezenţa procurorului, în temeiul unui mandat emis anticipat în acest scop, de asemenea, contravin dispoziţiilor constituţionale. Procedura percheziţionării este stabilită în Codul de procedură penală (art.148-150). Norma din legea organică în general nu prevede prezenţa procurorului la percheziţionare. Prin urmare, prevederile art.15 alin.(4) din Legea nr.395-XIV constituie o excepţie, stabilită de legiuitor doar la percheziţionarea avocatului, ceea ce contrazice principiul constituţional privind egalitatea tuturor cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice (art.16). 8. Grupul de deputaţi în Parlament Iurie Roşca, Ion Neagu, Ştefan Secăreanu şi Alexandru Lazăr contestă, de asemenea, constituţionalitatea art. 15 alin. (9) din Legea nr. 395-XIV, potrivit căruia avocatul nu răspunde penal pentru susţinerile făcute, oral sau în scris, în faţa instanţei de judecată sau a altor organe, dacă aceste susţineri sînt în legătură cu apărarea şi necesare cauzei ce i-a fost încredinţată. Curtea Constituţională consideră că dispoziţiile articolului în cauză corespund Constituţiei şi Codului de procedură penală. Prevederile art. 15 alin. (9) din Legea nr. 395-XIV stabilesc de fapt garanţii pentru activitatea profesională a avocatului (apărătorului), însă aceasta nu înseamnă nicidecum că avocatul în general este scutit de răspundere penală sau de altă răspundere. În cazul în care există temeiuri suficiente şi în condiţiile respectării procedurii legale, avocatul poate fi tras atît la răspundere penală, cît şi la altă răspundere pentru încălcarea legii. 9. În sesizarea deputatului Victor Cecan se contestă constituţionalitatea art. 41 alin. (3) din Legea nr. 395-XIV, care prevede că asupra activităţii de avocat nu se extind prevederile Legii cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi. Din preambulul Legii nr. 845-XII din 3 ianuarie 1992 "Cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi" (cu modificările şi completările ulterioare) rezultă că ea stabileşte agenţii economici care au dreptul, în numele lor (firmelor lor), să desfăşoare activitate de antreprenoriat în Republica Moldova şi determină principiile juridice, organizatorice şi economice ale acestei activităţi. Legea nu se extinde asupra persoanelor juridice şi asupra persoanelor fizice care desfăşoară o altă activitate decît cea de antreprenoriat. În acest context este de menţionat că, potrivit art.1 alin.(2) din Legea nr.395-XIV, profesia de avocat nu ţine de activitatea de întreprinzător şi nu urmăreşte un scop lucrativ. Pentru considerentele menţionate, Curtea constată că dispoziţiile art. 41 alin. (3) din Legea nr. 395-XIV nu contravin Constituţiei. Conducîndu-se după art. 140 din Constituţie, art. 1 alin. (3) lit. a) şi c), art. 26 alin. (4) şi (5) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 62 şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională H O T Ă R Ă Ş T E : 1. Recunoaşte constituţionale prevederile art. 6 alin. (1) şi (3), art. 15 alin.(9) şi art. 41 alin. (3) din Legea nr. 395-XIV din 13 mai 1999 "Cu privire la avocatură". 2. Declară neconstituţionale prevederile art. 2 alin. (2), sintagma "la propunerea Consiliului Uniunii Avocaţilor" din art. 4 alin. (2), sintagma "de la data înaintării propunerii Consiliului Uniunii Avocaţilor" din art. 5 alin. (2), sintagma "organizat conform prevederilor prezentei legi şi statutului profesiei de avocat" din art. 6 alin. (2), sintagma "în prezenţa procurorului" din art.15 alin.(4), art.6 alin.(6) şi (7), art. 7 alin.(1) şi (3), art. 11 alin. (1), (2) şi (3), art. 26 alin. (6) şi art. 44 alin.(4) din Legea nr. 395-XIV din 13 mai 1999 "Cu privire la avocatură". 3. Prezenta hotărîre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova". PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Pavel BARBALAT Chişinău, 15 februarie 2000. Nr. 8.