Hotarîre nr.1 din 12.01.2007 pentru aprobarea Raportului cu privire la exercitarea jurisdicţiei constituţionale în anul 2006

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

H O T Ă R Î R E

pentru aprobarea Raportului cu privire la exercitarea

jurisdicţiei  constituţionale  în  anul  2006

nr. 1  din  12.01.2007

 (în vigoare 19.01.2007) 

Monitorul Oficial nr.6-9 art.2 din 19.01.2007

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională în componenţa:

cu participarea grefierei Maia Laur, şefului Secretariatului Victor Rusu, în baza art.10 şi art.23 alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.5 lit.i) şi art.80 din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă plenară Raportul cu privire la exercitarea jurisdicţiei constituţionale în anul 2006.

Conducîndu-se după prevederile art.26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.61 alin.(1) şi art.62 lit.f) din Codul jurisdicţiei constituţionale,

Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Raportul cu privire la exercitarea jurisdicţiei constituţionale în anul 2006.

2. Hotărîrea şi Raportul se publică în “Monitorul Oficial al Republicii Moldova” şi se remit autorităţilor competente.

Aprobat

prin Hotărîrea Curţii Constituţionale

nr.1 din12 ianuarie 2007

RAPORT

cu privire la exercitarea jurisdicţiei constituţionale

în anul 2006 prezentat în baza art.80 din

Codul jurisdicţiei constituţionale

I. DATE STATISTICE PRIVIND EXERCITAREA JURISDICŢIEI

CONSTITUŢIONALE ÎN ANUL 2006

În anul de referinţă la Curte au fost depuse 30 de sesizări pentru controlul constituţionalităţii unor acte normative (19 legi, o hotărîre a Parlamentului, 7 hotărîri ale Guvernului), două sesizări pentru interpretarea Constituţiei şi una pentru revizuirea Constituţiei. De asemenea, s-au aflat în proces de examinare 3 sesizări din cele 32 depuse în anul 2005.

Deputaţii în Parlament au depus 21 de sesizări. Guvernul a depus spre avizare proiectul de lege pentru modificarea art.46 alin.(3) din Constituţie. 2 sesizări au fost semnate de avocaţi parlamentari, o excepţie de neconstituţionalitate a ridicat Curtea Supremă de Justiţie, Procurorul General şi ministrul justiţiei au depus cîte o sesizare, Comisia Electorală Centrală a înaintat 3 adresări privind validarea a 4 deputaţi în Parlament.

Au fost supuse controlului constituţionalităţii 12 acte normative, 2 fiind apreciate neconstituţionale. Au fost declarate neconstituţionale 3 norme de drept şi constituţionale 20 norme de drept.

Curtea a pronunţat 23 hotărîri, inclusiv 13 hotărîri în probleme ce ţin de competenţa funcţională a Curţii.

Curtea a emis un aviz asupra proiectului de lege privind modificarea art.46 alin.(3) din Constituţie.

Au fost sistate două procese pentru motivul că s-a înregistrat paritate de voturi.

Nu au fost acceptate spre examinare în fond 11 sesizări, inclusiv 5 prin decizii.

Asupra actelor adoptate şi emise de Curte au fost expuse 6 opinii separate.

A fost adoptată o adresă către Parlament.

La 1 ianuarie 2007 au rămas neexaminate 8 sesizări depuse în lunile noiembrie - decembrie.

1.1. Art.135 alin.(1) lit.a) din Constituţie

(Controlul constituţionalităţii legilor

şi hotărîrilor Parlamentului)

La 24 ianuarie 2006, la sesizările depuse de un deputat în Parlament, Curtea a exercitat controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr.283-XV din 4 iulie 2003 “Privind activitatea particulară de detectiv şi de pază”, a prevederilor Regulamentului privind condiţiile de pregătire, perfecţionare şi atestare a personalului organizaţiilor particulare de pază, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.667 din 8 iulie 2005 “Cu privire la măsurile de realizare a Legii nr.283-XV din 4 iulie 2003 privind activitatea particulară de detectiv şi de pază” (Anexa nr.2), şi a sintagmelor “instituţiilor bancare”, “întreprinderilor cu capital preponderent de stat” din Anexa la Hotărîrea Guvernului nr.1510 din 12 decembrie 2003 “Cu privire la aprobarea Listei obiectivelor a căror pază nu poate fi efectuată de organizaţiile particulare de pază” (Hotărîrea nr.2¹).

________________

¹ M.O. nr.21-24/2 din 03.02.2006.

După autorul sesizării, limitarea prin Legea nr.283-XV a dreptului organizaţiei particulare de pază de a practica o altă activitate de întreprinzător (art.22 alin.(2), precum şi interzicerea activităţii particulare de pază la instituţiile bancare, întreprinderile cu capital preponderent de stat şi la alte obiective supuse pazei de stat, stabilite de Guvern (art.23 alin.(10), constituie o încălcare a dispoziţiei constituţionale privind libertatea activităţii de întreprinzător, statuată de art.126 alin.(2) lit.b) din Legea Supremă, iar prevederile legii despre interzicerea încadrării în activitatea particulară de pază a persoanei care nu a împlinit vîrsta de 21 de ani, nu a absolvit cursuri speciale şi nu a fost atestată în modul stabilit pentru executarea acestei activităţi (art.24, art.27 alin.(2) lit.a) şi lit.c) încalcă dreptul la muncă, statuat de art.43 alin.(1) din Constituţie.

Curtea Constituţională a constatat că la reglementarea activităţii particulare de pază legiuitorul a respectat principiile şi dispoziţiile constituţionale generale privind statul Republica Moldova, drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale persoanei, economia şi proprietatea.

Curtea a reţinut că organizaţia particulară de pază, dispunînd în cazurile şi în condiţiile determinate de legislaţie de atribuţii speciale, beneficiază de posibilităţi specifice pentru a-şi asigura o sursă permanentă de venituri. Acest scop nu poate fi atins decît prin executarea prevederilor Legii nr.283-XV, inclusiv ale art.22 alin.(2) şi art.23 alin.(10), care impun organizaţiilor particulare de pază interdicţiile de a practica o altă activitate de întreprinzător şi de a presta servicii de pază la instituţiile bancare, la întreprinderile cu capital preponderent de stat şi la alte obiective supuse pazei de stat, stabilite de Guvern.

Curtea a argumentat că prevederile Legii nr.283-XV nu aduc atingere libertăţii activităţii de întreprinzător a organizaţiilor particulare de pază şi nu îngrădesc dreptul constituţional la muncă al persoanelor ce se angajează într-o organizaţie de pază.

La 28 februarie 2006 Curtea a supus controlului unele prevederi din Legea nr.199-XIV din 18 noiembrie 1998 “Cu privire la piaţa valorilor mobiliare”, declarînd constituţionale art.3 alin.(13), art.68 alin.(10) şi alin.(12) şi neconstituţional art.68 alin.(11) şi alin.(13) (Hotărîrea nr.5²).

________________

² M.O. nr.39-42/4 din 10.03.2006.

În opinia autorului sesizării, unele prevederi din Legea nr.199-XIV restrîng drepturile de proprietate asupra valorilor mobiliare în favoarea Comisiei Naţionale, care prin Legea nr.55-XVI a fost învestită cu dreptul de a interveni în relaţiile contractuale şi de a-şi impune voinţa nelimitată şi imprevizibilă privind realizarea dreptului de dispoziţie asupra valorilor mobiliare. Prin delegarea către Comisia Naţională a atribuţiilor sale exclusive în domeniul reglementării dreptului de proprietate, drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului Parlamentul a încălcat principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat.

Curtea a relevat că, stabilind principiile fundamentale privind proprietatea şi activitatea economică, bazată pe relaţiile de proprietate, statul asigură reglementarea juridică, controlul şi supravegherea acestei activităţi, impunînd antreprenorilor un şir de obligaţii. Aceste obligaţii sînt stabilite de legislaţia Republicii Moldova.

Caracterul absolut al dreptului de proprietate semnifică deţinerea exclusivă şi completă de către titular a tuturor atributelor ce alcătuiesc conţinutul dreptului său de proprietate, atribute pe care titularul le exercită în putere proprie şi interes propriu.

Curtea a accentuat că un drept atribuit legal unei persoane (fizice sau juridice) nu poate fi stins pentru motive ilegale sau prin forţa unor condiţii impuse în mod arbitrar.

Parlamentul, în calitate de organ legislativ suprem, nu are dreptul să intervină în relaţiile contractuale. El poate reglementa modul de reziliere a contractelor, dar nu poate să dispună rezilierea propriu-zis a contractelor, deoarece rezilierea poate fi efectuată doar în baza hotărîrii instanţei judecătoreşti.

La 20 iunie 2006 Curtea a declarat constituţionale prevederile contestate din Legea cooperaţiei de consum nr.1252-XIV din 28 septembrie 2000 în redacţia Legii nr.61-XV din 21 februarie 2003 (Hotărîrea nr.10³).

________________

³ M.O. nr.98-101/10 din 30.06.2006.

Prin sesizarea depusă au fost contestate unele prevederi din Legea nr.1252-XIV, prin care se interzice înstrăinarea, gajarea, ipotecarea şi darea în arendă a bunurilor cooperativelor de consum fără consimţămîntul organizaţiilor cooperatiste ierarhic superioare. În opinia autorului sesizării, aceste prevederi încalcă dreptul de dispoziţie şi comportă un caracter restrictiv, contrar prevederilor art.54 alin.(1), alin.(2) şi alin.(4) din Constituţie.

În hotărîrea sa Curtea a observat că prevederile contestate au incidenţă doar asupra organizaţiilor cooperatiste de consum asociate în uniuni, asocierea acestora fiind percepută de legislator ca un drept, şi nu ca o obligaţie.

Cît priveşte dreptul de proprietate al cooperativelor de consum asociate în uniuni, Curtea a remarcat că, deşi dreptul de proprietate este un drept subiectiv, conferind titularului capacitatea de a exercita în putere proprie şi în interes propriu atributele de posesiune, de folosinţă şi de dispoziţie asupra bunurilor sale, şi face parte din categoria drepturilor absolute, el este susceptibil de limitare, deoarece în conţinutul său dreptul de proprietate nu este neîngrădit. Pornind de la un interes general, legislatorul poate să instituie norme speciale privind dreptul de proprietate.

Acest reper juridic decurge din prevederile art.54 alin.(2) şi alin.(4) din Constituţie, potrivit cărora exerciţiul unor drepturi şi libertăţi poate fi supus, în condiţiile legii, unor restrîngeri, dacă acestea sînt conforme normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional, corespund unui interes general, sînt proporţionale cu situaţia care le-a determinat şi nu aduc atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.

În dezvoltarea acestor prevederi constituţionale, legislatorul a stipulat în art.315 alin.(3) din Codul civil că dreptul de proprietate poate fi limitat prin lege sau de dreptul unui terţ.

Caracterul social-economic profund al activităţii organizaţiilor cooperatiste de consum, legătura indisolubilă între activitatea cooperativelor de consum, a uniunilor teritoriale şi a uniunii centrale impun reglementarea detaliată a relaţiilor acestora, inclusiv a celor de proprietate, în scopul ocrotirii drepturilor membrilor cooperatori şi consolidării şi protejării, în condiţiile economiei de piaţă, a proprietăţii constituite pe parcursul anilor în sistemul cooperatist pentru a putea fi utilizată conform interesului general.

Curtea Constituţională a relevat că, după natura lor juridică, prevederile supuse controlului de constituţionalitate nu reprezintă o ingerinţă în activitatea organizaţiilor cooperatiste de consum, nu dezechilibrează coraportul raţional dintre interesele cooperativelor de consum şi interesele societăţii, nu aduc atingere principiului de folosinţă liberă a proprietăţii în sensul articolului 1 din Protocolul adiţional nr.1 la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi al art.9 alin.(3), art.46 alin.(1), art.126 alin.(1), art.127 alin.(1) şi alin.(2), precum şi al art.54 alin.(1), alin.(2) şi alin.(4) din Constituţia Republicii Moldova.

Un judecător nu a fost de acord cu hotărîrea Curţii şi în opinia separată a subliniat că prevederile contestate încalcă dreptul de proprietate privată şi protecţia acesteia, care presupune dreptul persoanei de a dispune liber, după bunul său plac şi după necesităţile sale de proprietatea dobîndită licit, statuat de art.9 şi art.46 din Constituţie, dispoziţia art.127 din Constituţie privind obligaţia statului de a asigura realizarea dreptului de proprietate în formele solicitate de titular şi dispoziţia art.54 din Constituţie privind neadmiterea restrîngerilor neproporţionale ale exerciţiului unor drepturi cu situaţiile care le-au determinat. El a opiniat că actele invocate de Curte se referă direct la domeniul cooperaţiei de consum, dar în nici un mod, nici cel puţin tangenţial, la conţinutul prevederilor contestate - restrîngerea dreptului de dispoziţie al cooperativei de consum asupra proprietăţii deţinute.

La 4 iulie 2006 Curtea a recunoscut constituţional art.LXXVI al Legii nr.154-XVI din 21 iulie 2005 “Pentru modificarea şi completarea unor acte legislative”, prin care a fost exclus punctul 16) din alin.(1) art.60 al Codului de procedură penală, care prevedea că partea vătămată dispune de dreptul să i se repare din contul statului prejudiciul cauzat în urma infracţiunii (Hotărîrea nr.12⁴).

________________

⁴ M.O. nr.106-111/12 din 14.07.2006.

În sesizare s-a invocat inadmisibilitatea limitării printr-o lege adoptată ulterior a dreptului deja consfinţit al părţii vătămate de reparaţie din contul statului a prejudiciului cauzat prin infracţiune.

Curtea a relevat că, potrivit Constituţiei şi actelor normative în vigoare, statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin acţiunile ilegale ale organelor de urmărire penală, procuraturii şi instanţelor judecătoreşti. În celelalte cazuri răspunderea materială revine persoanei care a cauzat prejudiciul.

Cadrul legal naţional în vigoare garantează victimei infracţiunii dreptul de reparaţie a prejudiciului cauzat. Una din căile de apărare a acestui drept constituie acţiunea civilă în procesul penal. Aceasta se înaintează faţă de persoana care urmează să fie trasă la răspundere sau faţă de persoana care poate fi responsabilă de acţiunile învinuitului, inculpatului.

Din sensul dispoziţiei pct.16) alin.(1) art.60 al Codului de procedură penală în redacţia anterioară rezulta că statul era obligat să răspundă patrimonial în toate cazurile faţă de partea vătămată prin infracţiune. Această reglementare contravenea principiului caracterului personal al răspunderii penale.

În executarea dispoziţiilor constituţionale, în cazul în care cetăţeanul devine victima unei infracţiuni, statul are datoria de a asigura despăgubirea lui. Statul, însă, nu-şi poate asuma angajamentul de a repara prejudiciul material în locul infractorului.

Prevederea legală cuprinsă în pct.16) alin.(1) art.60 al Codului de procedură penală în redacţia anterioară avea un caracter preponderent declarativ. Nu a fost adoptată nici o lege, care să indice cuantumurile de cheltuieli ce pot fi reparate sau restituite părţii vătămate din contul statului, în bugetul de stat nu au fost alocate resurse financiare în acest scop.

Curtea a conchis că excluderea prevederilor pct.16) din alin.(1) art.60 al Codului de procedură penală nu atinge dreptul părţii vătămate de a revendica de la persoana sau autoritatea vinovată o reparaţie echitabilă a prejudiciului cauzat şi în nici un caz nu pune partea vătămată în condiţii inegale cu alţi participanţi la procesul penal.

Un judecător nu a fost de acord cu hotărîrea Curţii şi, în opinia separată, a subliniat că prin stipulaţia legală despre dreptul victimei de a pretinde de la stat reparaţia prejudiciului material cauzat prin infracţiune legiuitorul a ţinut cont de faptul că statul este obligat să apere, prin organele sale specializate, drepturile şi interesele persoanei. Acest drept indiscutabil al victimei se realizează în circumstanţele în care infractorul se află în imposibilitatea de a repara prejudiciul cauzat.

Curtea a considerat necesar a atrage atenţia Parlamentului printr-o adresă asupra necesităţii adoptării unei legi care ar reglementa măsuri de informare, de consiliere psihologică şi de asistenţă juridică gratuită a victimelor infracţiunilor, precum şi acordarea de către stat a compensaţiilor financiare în cazul unor infracţiuni.

La 6 iulie 2006 Curtea a recunoscut constituţională sintagma “...care pentru fiecare an luat în calcul nu poate depăşi trei salarii medii lunare pe ţară pentru anul respectiv” din Anexa nr.2 la Legea nr.156-XIV din 14 octombrie 1998 “Privind pensiile de asigurări sociale de stat” în redacţia Legii nr.358-XV din 31 iulie 2003 “Pentru modificarea şi completarea unor acte legislative” (Hotărîrea nr.14⁵).

________________

⁵ M.O. nr.112-115/13 din 21.07.2006.

Curtea a menţionat că, potrivit legii speciale, pensia de asigurări sociale de stat este venitul cuvenit asiguratului în condiţiile legii corelativ obligaţiilor privind plata contribuţiilor de asigurări sociale de stat. Cetăţenii au dreptul la pensie în cuantum ce depinde direct de contribuţiile de asigurări sociale, nivelul de salarizare, caracterul activităţii social-utile prestate şi stagiul de cotizare. Curtea a argumentat că prevederea contestată din Legea nr.156-XIV în redacţia Legii nr.358-XV nu comportă caracter discriminatoriu şi nu încalcă prevederile art.54 din Constituţie.

De asemenea, Curtea a relevat că prin Legea nr.358-XV legiuitorul n-a stipulat prevederi noi, ci a preluat prevederile Legii nr.489-XIV, care este legea primară în domeniul asigurărilor sociale, prevederi pe care autorii sesizării nu le-au contestat.

Un judecător nu a fost de acord cu hotărîrea Curţii şi, în opinia separată, a subliniat că prevederea contestată din Legea nr.358-XV diminuează protecţia socială a pensionarilor pentru limită de vîrstă şi încalcă principiul de valoare universală al respectării drepturilor dobîndite în mod licit.

La 30 noiembrie 2006 Curtea a declarat neconstituţională Legea pentru interpretarea prevederilor unor acte legislative nr.245-XVI din 20 octombrie 2005 integral, extinzînd obiectul sesizării (Hotărîrea nr.20⁶).

________________

⁶ M.O. nr.186-188/15 din 08.12.2006.

În opinia autorului sesizării, Legea nr.245-XVI nu a interpretat, ci a schimbat esenţial prevederile referitoare la regimurile fiscal şi vamal ale mărfurilor rezidenţilor zonelor libere acordate anterior.

În hotărîrea sa Curtea a remarcat că orice lege de interpretare nu stabileşte norme noi, nu modifică şi nu completează legea interpretată. Scopul ei constă în clarificarea normei de drept prin elucidarea conţinutului exact şi constituie o premisă a aplicării corecte a normelor juridice.

Curtea a relevat că Legea nr.245-XVI a schimbat conceptul normelor interpretate, prin unele stipulaţii s-a referit şi la agenţii economici din afara teritoriilor zonelor libere, ceea ce constituie o nerespectare a voinţei iniţiale a legislatorului, a operat cu termeni improprii actului de interpretate şi termeni noi, neutilizaţi în prevederile interpretate.

În baza considerentelor expuse, Curtea Constituţională a apreciat că Legea nr.245-XVI nu este un act de interpretare, ci este un act de legiferare, ceea ce vine în contradicţie cu prevederile art.66 lit.c) din Constituţie.

* * *

Curtea Constituţională a sistat procesul pentru controlul constituţionalităţii unei prevederi a art.161² din Codul cu privire la contravenţiile administrative, deoarece la adoptarea hotărîrii s-a înregistrat paritate de voturi, în acest caz actul normativ prezumîndu-se constituţional (Decizia nr.1 din 30 mai 2006⁷).

________________

⁷ M.O. nr.87-90/9 din 09.06.2006.

* * *

Curtea n-a acceptat pentru examinare în fond sesizările:

- pentru controlul constituţionalităţii art.11 din Hotărîrea Parlamentului nr.1293-XV din 25 iulie 2002 “Asupra rezultatelor controlului privind executarea Legii cu privire la drepturile persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale şi la statutul juridic al organizaţiilor lor”, întrucît aprecierile politice nu fac domeniul jurisdicţiei constituţionale (Decizia din 28 februarie 2006⁸);

________________

⁸ M.O. nr.39-42/5 din 10.03.2006.

- pentru controlul constituţionalităţii Legii nr.211-XV din 29 mai 2003 “Privind modificarea şi completarea Codului penal al Republicii Moldova” ca fiind lipsită de obiect (Decizia din 26 decembrie 2006⁹).

________________

⁹ M.O. nr.1-2/1 din 05.01.2007.

Următoarele sesizări au fost respinse prin scrisori pentru motivul că nu întrunesc cerinţele art.39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, cea mai frecventă lacună fiind lipsa legăturii cauzale între norma contestată şi Constituţie:

- pentru controlul constituţionalităţii sancţiunii prevăzute de art.162/1 din Codul cu privire la contravenţiile administrative (scrisoarea nr.PCC-01/31a din 03.01.2006);

- pentru controlul constituţionalităţii dispoziţiilor art.16 alin.(3) şi a sintagmei “...ce au avut loc pînă la acordarea dreptului la pensie...” din alin.(1) lit.a) art.33 al Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat nr.156-XIV din 14 octombrie 1998 (scrisoarea nr.JCC-05/13a din 11.07.2006);

- pentru controlul constituţionalităţii dispoziţiilor art.82 litera i) din Codul muncii al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.154-XV din 28.03.2003 (scrisoarea nr.JCC-05/15a din 21.07.2006);

- pentru controlul constituţionalităţii art.82 lit.i) din Codul muncii în redacţia Legii nr.8-XVI din 9.02.2006 “Pentru modificarea şi completarea Codului muncii al Republicii Moldova” (scrisoarea nr.PCC-01/16a din 08.08.2006);

- pentru controlul constituţionalităţii p.1.2-1.8 din Anexa nr.3 la Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2006 nr.305-XVI din 1 decembrie 2005 (scrisoarea nr.JCC-03/27a din 26.12.2006).

1.2. art.135 alin.(1) lit.a) din Constituţie

(Controlul constituţionalităţii hotărîrilor

şi ordonanţelor Guvernului)

La 27 iulie 2006 Curtea a declarat neconstituţională Hotărîrea Guvernului nr.162 din 10 februarie 2005 “Cu privire la instituirea Comitetului Naţional pentru Adopţii” (Hotărîrea nr.11¹⁰).

________________

¹⁰ M.O. nr.102-105/11 din 07.07.2006

În sesizare s-a subliniat că instituirea de către şi pe lîngă Guvern a Comitetului Naţional pentru Adopţii, prin delegarea către acesta a funcţiilor ce ţin de protecţia copilului a ministerelor Educaţiei, Sănătăţii şi Protecţiei Sociale, organizarea cărora e reglementată prin lege organică, contravine dispoziţiilor constituţionale, care delimitează atribuţiile autorităţilor publice centrale ale statului. În opinia autorului sesizării, prin adoptarea Hotărîrii nr.162 Guvernul a încălcat art.72, art.97 şi art.107 din Constituţie.

În hotărîrea sa Curtea a subliniat că atribuţiile Guvernului în reglementarea raporturilor familiale constituie aducerea actelor sale normative în conformitate cu Codul familiei şi adoptarea actelor normative care să asigure aplicarea lui (art.167 din Codul familiei). Codul familiei însă nu abilitează Guvernul cu dreptul de a înfiinţa autoritatea tutelară centrală pentru protecţia copilului, care va promova şi executa politica statului în domeniul respectiv, inclusiv al adopţiei, şi de a adopta în acest sens un act normativ.

Autorităţile administrative centrale de pe lîngă Guvern se formează de Parlament, la propunerea Prim-ministrului (art.22 din Legea Guvernului). Art.24 din Legea Guvernului, cu modificările şi completările ulterioare, cuprinde lista organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice, care formează structura administraţiei publice centrale. Lista acestor organe se modifică şi se completează prin lege organică (art.72 alin.(3) lit.p), art.107 alin.(2) din Constituţie).

În baza celor enunţate, Curtea a constatat că Hotărîrea nr.162 a fost adoptată de executiv prin depăşirea atribuţiilor sale distinct consacrate de Constituţie, contrazicînd dispoziţiile constituţionale privind actele Guvernului, dispoziţii care statuează expres că hotărîrile Guvernului se adoptă pentru organizarea executării legilor (art.102 alin.(2).

Guvernul nu a fost în drept să instituie Comitetul Naţional pentru Adopţii, să modifice şi să completeze prin hotărîre structura administraţiei publice centrale. Dispoziţia constituţională “se înfiinţează, în condiţiile legii, şi alte autorităţi administrative” din art.107 alin.(2) semnifică crearea acestora de către Parlament în conformitate cu Legea cu privire la Guvern.

La 6 iulie 2006 Curtea a declarat constituţional pct.33 din Regulamentul cu privire la modul de calculare a pensiei, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.843 din 10 septembrie 1999 (Hotărîrea nr.14¹¹).

________________

¹¹ M.O. nr.112-115/13 din 21.07.2006

Curtea nu a reţinut argumentele autorilor sesizării referitoare la neconstituţionalitatea pct.33 din Regulament, deoarece coeficientul individual al pensionarului se aplică la calcularea pensiei, inclusiv a pensiei de funcţionar public, doar din venitul realizat pînă la 1 ianuarie 1999.

* * *

La adoptarea deciziei asupra Hotărîrii Guvernului nr.434 din 25 aprilie 2006 “Cu privire la planurile unice de înmatriculare în anul 2006 a studenţilor şi elevilor în instituţiile de învăţămînt superior (ciclul I), mediu de specialitate şi secundar profesional” s-a înregistrat paritate de voturi. Ca urmare, conform art.27 alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art.66 alin.(5) din Codul jurisdicţiei constituţionale, actul normativ contestat se prezumă constituţional, iar procesul asupra cauzei se sistează (Decizia nr.2 din 19.12.06¹²).

________________

¹² M.O. nr.199-202/18 din 29.12.2006

* * *

A fost respinsă sesizarea pentru controlul constituţionalităţii Hotărîrii Guvernului nr.1287 din 9 decembrie 2005 “Cu privire la atribuirea şi modificarea destinaţiei unor terenuri”.

Supunînd examinării preliminare datele referitoare la obiectul sesizării, Curtea a constatat că Hotărîrea nr.1287 nu face resortul jurisdicţiei constituţionale, deoarece nu comportă caracter normativ.

Curtea a dedus că, prin natura sa, Hotărîrea nr.1287 este un act administrativ individual de gestiune, obiectul reglementării constituind raporturi funciare relative la un teren şi destinaţia acestuia (Decizia din 28.02.2006¹³).

________________

¹³ M.O. nr.39-42/6 din 10.03.2006

1.3. Art.135 alin.(1) lit.b) din Constituţie

(Interpretarea Constituţiei)

Nu s-a acceptat spre examinare în fond sesizarea privind interpretarea art.99 din Constituţie, potrivit căruia funcţia de membru al Guvernului este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte funcţii retribuite (Decizia din 04.12.2006¹⁴).

________________

¹⁴ M.O. nr.195-198/17 din 22.12.2006

În opinia semnatarului sesizării, numai stabilirea expresă în lege a interdicţiilor privind ocuparea simultană de către un ministru a mai multor funcţii ar fi de natură să asigure supremaţia intereselor generale ale statului şi ale societăţii în ansamblu.

Avînd în vedere importanţa interpretării dispoziţiilor constituţionale, Curtea tratează sesizările de acest caracter cu o exigenţă deosebită. Acestea pot fi acceptate pentru examinare în fond doar în cazul în care dispoziţia constituţională, a cărei interpretare se solicită, este incertă, ambiguă sau incompletă.

Curtea a remarcat că interpretarea normei constituţionale menţionate în aspectul sugerat în sesizare ar însemna comiterea unei imixtiuni în atribuţiile exclusive ale Parlamentului, deoarece Curţii Constituţionale i se cere să se pronunţe în vederea specificării funcţiilor incompatibile cu funcţia de membru al Guvernului, care, după cum prevede Constituţia, se stabilesc prin lege organică, de asemenea, ar însemna depăşirea limitelor competenţei proprii, stabilite de art.31 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art.6 din Codul jurisdicţiei constituţionale.

Curtea a conchis că dispoziţiile art.99 din Constituţie nu conţin ambiguităţi, sînt exprese şi, prin urmare, nu necesită să fie interpretate.

Curtea n-a acceptat spre examinare nici sesizarea privind interpretarea art.135 din Constituţie, considerînd-o nemotivată şi neconformă cu art.39 din Codul jurisdicţiei constituţionale (Decizia din 04.12.2006¹⁵).

________________

¹⁵ M.O. nr.189-192/16 din 15.12.2006

În opinia ministrului justiţiei, Curţii Constituţionale i se poate conferi prin lege, fără a opera modificări în Legea Supremă, competenţa de a examina sesizările cetăţenilor care se pretind vătămaţi într-un drept garantat de Constituţie sau de tratatele internaţionale.

Considerînd inacceptabile premisele şi concluzia autorului sesizării, Curtea a reţinut că raţionamentele prezumtive, oricît de logice ar părea, nu pot motiva interpretarea art.135 din Constituţie.

Curtea a argumentat că intenţia de a fi abilitată cu atribuţii în materia jurisdicţiei constituţionale poate fi realizată numai pe calea revizuirii Constituţiei. Eludarea acestui mecanism ar însemna de fapt revizuirea statutului constituţional al Curţii, destinaţia căreia este de a garanta supremaţia Legii Supreme.

1.4. Art.135 alin.(1) lit.c) din Constituţie

(Avizarea iniţiativelor de revizuire a Constituţiei)

La 25 aprilie 2006 Curtea a emis Avizul nr.1¹⁶ asupra proiectului de lege pentru excluderea propoziţiei “Caracterul licit al dobîndirii se prezumă” din alineatul (3) articolul 46 din Constituţia Republicii Moldova.

________________

¹⁶ M.O. nr.70-72/8 din 05.05.2006

Raportînd proiectul de lege constituţională propus de Guvern la dispoziţiile art.141 şi art.142 din Constituţie, Curtea a reţinut că el nu aduce atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau garanţiilor acestora. Curtea a eliminat orice suspiciuni cu privire la încălcarea dreptului de proprietate, proclamat şi garantat de alineatul (1) şi consolidat de alineatele care-l succedă ale art.46 din Constituţie, precum şi de art.126-128 din Constituţie, şi a principiului prezumţiei nevinovăţiei, consfinţit de art.21 din Constituţie, deoarece confiscarea se poate dispune doar prin hotărîre judecătorească, în condiţiile legii şi doar după dovedirea caracterului ilicit al bunurilor titularului inculpat al acestora.

Totodată, Curtea a relevat că statul poate reglementa proceduri, prin care persoana inculpată să fie obligată să probeze caracterul licit al averii sale. Or, imposibilitatea probării caracterului licit al averii prezumă caracterul ilicit al dobîndirii acesteia şi tendinţa persoanei de a se eschiva de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale faţă de societate sau de la răspundere administrativă ori penală. Implementarea acestei proceduri derivă şi din necesitatea statului de a combate criminalitatea transnaţională organizată. Prin Legea nr.15-XV din 17.02.2005 Republica Moldova a aderat la Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, adoptată la 15.12.2000.

Doi judecători nu au fost de acord cu avizul Curţii şi, în opiniile separate, au subliniat că o garanţie constituţională deja instituită nu poate fi exclusă decît în cazuri excepţionale şi absolut necesare într-o societate democratică.

În opinia unui judecător, proiectul de lege induce ideea periculoasă că bunurile, dobîndirea legală a cărora nu poate fi dovedită, sînt susceptibile de confiscare, ceea ce este inadmisibil, deoarece astfel se deschide teren pentru interpretarea neuniformă a legislaţiei.

După părerea altui judecător, excluderea normei cuprinse în alin.(3) art.46 din Constituţie poate conduce la dezechilibrarea mecanismului actual de protecţie a dreptului de proprietate şi a garanţiilor de exercitare a acestuia. Operarea acestei modificări în Constituţie poate da naştere la aplicarea selectivă de către instituţiile publice a confiscării civile, fapt ce se poate solda cu abuzuri din partea reprezentanţilor statului în raport cu persoana.

1.5. Art.135 alin.(1) lit.d) din Constituţie

(Confirmarea rezultatelor referendumurilor republicane)

În anul de referinţă Curtea nu s-a pronunţat în această problemă.

1.6. Art.135 alin.(1) lit.e) din Constituţie

(Confirmarea rezultatelor alegerii Parlamentului

şi a Preşedintelui Republicii Moldova)

Pe parcursul anului, ca urmare a demisiei unor deputaţi, Curtea a validat 4 deputaţi în Parlament (hotărîrile nr.4 din 15.02.2006, nr.9 din 04.04.2006 şi nr.19 din 15.11.2006).

1.7. Art.135 alin.(1) lit.f) din Constituţie

(Constatarea circumstanţelor care justifică dizolvarea Parlamentului,

demiterea Preşedintelui Republicii Moldova sau interimatul funcţiei

de Preşedinte, precum şi imposibilitatea Preşedintelui Republicii

Moldova de a-şi exercita atribuţiile mai mult de 60 de zile)

În anul 2006 Curtea nu a examinat astfel de cauze.

1.8. Art.135 alin.(1) lit.g) din Constituţie

(Rezolvarea cazurilor excepţionale de neconstituţionalitate

a actelor juridice sesizate de Curtea Supremă de Justiţie)

Nu a fost acceptată spre examinare sesizarea Curţii Supreme de Justiţie privind excepţia de neconstituţionalitate a art.10 alin.2 raportat la art.7 alin.(1) lit.f) din Legea privind amnistia din 16.07.2004. Curtea a demonstrat că sesizarea este lipsită de obiect, nu conţine expunerea normelor legale şi argumentele care să dovedească că norma contestată contravine Constituţiei (scrisoarea nr.JCC-05/11g din 19.05.2006).

1.9. Art.135 alin.(1) lit.h) din Constituţie

(Soluţionarea chestiunilor care au ca obiect

constituţionalitatea unui partid)

În anul de referinţă Curtea n-a examinat nici un dosar axat pe o astfel de problemă.

II. EXECUTAREA HOTĂRÎRILOR CURŢII CONSTITUŢIONALE

Prin Legea nr.165-XVI din 15.06.2006¹⁷ legislativul a abrogat alineatele (11) şi (13) din art.68 al Legii nr.199-XIV din 18.11.1998 “Cu privire la piaţa valorilor mobiliare” şi a operat modificările necesare determinate de neconstituţionalitatea sintagmei “şi (11)” din art.II din Legea nr.55-XVI din 28.04.2005 “Pentru modificarea şi completarea Legii nr.199-XIV din 18.11.1998 şi astfel a executat Hotărîrea Curţii Constituţionale nr.5 din 28.02.2006¹⁸.

________________

¹⁷ M.O. nr.102-105/486 din 07.07.2006

¹⁸ M.O. nr.39-42/4 din 10.03.2006

La 27 iunie 2006, prin Hotărîrea nr.11¹⁹, Curtea Constituţională a declarat neconstituţională Hotărîrea Guvernului nr.162 din 10.02.2005 “Cu privire la instituirea Comitetului Naţional pentru Adopţii”, însă hotărîrea a rămas neexecutată.

________________

¹⁹ M.O. nr.102-105/11 din 07.07.2006

La 30 noiembrie 2006, prin Hotărîrea nr.20²⁰, Curtea a declarat neconstituţională Legea pentru interpretarea prevederilor unor acte legislative nr.245-XVI din 20.10.2005. Hotărîrea Curţii n-a fost executată.

________________

²⁰ M.O. nr.186-188/15 din 08.12.2006

III. PUBLICITATE ŞI TRANSPARENŢĂ

În anul 2006, în “Monitorul Oficial” au fost publicate 18 acte adoptate de Curtea Constituţională.

A fost editată Culegerea de hotărîri şi decizii ale Curţii Constituţionale pronunţate în anul 2005.

Ca şi în anii precedenţi, s-a asigurat accesul liber la şedinţele Curţii al reprezentanţilor societăţii civile şi mass-media.

Curtea a convocat două conferinţe de presă, în cadrul cărora a dat răspunsuri detaliate la întrebările puse de reprezentanţii mass-media.

Au apărut toate cele 4 numere preconizate ale revistei ştiinţifice şi informative de drept “Justiţia constituţională”.

IV. ADRESĂRILE CETĂŢENILOR

În anul precedent au fost depuse peste 130 de adresări şi petiţii ale cetăţenilor referitoare la:

Curtea a răspuns la toate adresările în termenele prevăzute de lege.

V. RELAŢII INTERNAŢIONALE

În anul 2006 Curtea Constituţională şi-a consolidat statutul său de membru cu drepturi depline a trei organizaţii internaţionale: Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept a Consiliului Europei (Comisia de la Veneţia), Asociaţia Curţilor Constituţionale Francofone (ACCPUF) şi Conferinţa Curţilor Constituţionale Europene (CCCE). În contextul relaţiilor de colaborare fructuoasă cu organizaţiile internaţionale menţionate se înscriu Conferinţa internaţională ştiinţifico-practică “Suveranitatea şi structura de stat în condiţiile ţărilor plurietnice”, desfăşurată la Chişinău, în zilele de 22-23 septembrie, şi cel de-al 4-lea Congres al Asociaţiei Curţilor Constituţionale Francofone (ACCPUF), care a avut loc la Paris în perioada 13-15 noiembrie.

Conferinţa a fost organizată de Curtea Constituţională a Republicii Moldova în colaborare cu Uniunea Juriştilor din Moldova şi cu suportul financiar al Comisiei de la Veneţia a Consiliului Europei şi al Fundaţiei Germane pentru Cooperare Juridică Internaţională (IRZ) şi a fost consacrată celei de a 15-a aniversări a independenţei Republicii Moldova. În pofida complexităţii temei abordate, Conferinţa a întrunit peste o sută de participanţi, inclusiv: Thomas Markert, Secretar adjunct al Comisiei de la Veneţia a Consiliului Europei, Tatiana Mychelova, responsabil pentru relaţiile externe al Comisiei de la Veneţia, Wolfram Hertig, asistent de proiecte pentru Moldova, Ucraina, Georgia şi Belarus al Fundaţiei Germane pentru Cooperare Juridică Internaţională (IRZ), Gheorghe Avornic, preşedintele Uniunii Juriştilor, Victor Stepaniuc, preşedintele Comisiei parlamentare pentru cultură, ştiinţă, învăţămînt, tineret, sport şi mijloace de informare în masă, reprezentanţi ai legislativului, preşedinţiei şi executivului, membrii Curţii Supreme de Justiţie, membri ai Comisiei Unificate de Control, reprezentanţi ai misiunilor diplomatice şi ai organizaţiilor internaţionale cu sediul la Chişinău, experţi europeni ai Comisiei de la Veneţia, judecători ai curţilor constituţionale din Armenia, Belarus, Franţa, Germania, Lituania, România şi Rusia, specialişti în dreptul constituţional şi reprezentanţi ai diferitelor instituţii de învăţămînt superior din Republica Moldova.

Congresul ACCPUF a tratat diverse aspecte ce ţin de competenţele curţilor constituţionale şi ale instituţiilor echivalente. Curtea Constituţională a Republicii Moldova a fost reprezentată de preşedintele ei, dl Victor Puşcaş. Congresul a reunit reprezentanţi din cele 36 de state membre ale acestei organizaţii, dintre care 29 preşedinţi de curţi constituţionale. În cadrul Congresului s-a decis că preşedinţia ACCPUF va fi preluată pentru următorii trei ani de Curtea Constituţională din Burkina Faso.

Pe parcursul anului 2006 membrii Curţii au participat la mai multe seminare şi conferinţe internaţionale, asigurînd continuitatea şi durabilitatea relaţiilor stabilite cu instituţiile similare de peste hotare.

Momente semnificative au constituit vizitele oficiale ale delegaţiilor Curţii, în lunile mai şi noiembrie ale acestui an, la Curtea Constituţională a Republicii Belarus şi la Curtea Constituţională Federală a Germaniei. Vizitele au contribuit la consolidarea şi extinderea relaţiilor de colaborare şi prietenie cu instituţiile acestor două state, membrii delegaţiei beneficiind de oportunitatea de a cunoaşte şi vizita şi alte instituţii-cheie ale sistemului judecătoresc belarus şi german.

Preşedintele Curţii a avut întrevederi cu noua componenţă a Biroului ABA/CEELI din Moldova, dl Sandor Robel, Ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar al Ungariei în Republica Moldova, Susan Jager, membră a Consiliului Societăţii Internaţionale de Drept Penal din Germania, şi a primit vizita de răspuns a delegaţiei Curţii Constituţionale a României.

Ca şi în anii precedenţi, Curtea Constituţională a prezentat Comisiei de la Veneţia rezumatele celor mai importante hotărîri ale Curţii pentru a fi publicate în Buletinul de jurisprudenţă constituţională şi a corespondat cu regularitate cu agenţii de legătură ai Comisiei de la Veneţia din alte ţări.