Indicaţie metodică din 25.06.2003 privind modul de control asupra virării depline şi în termen la buget a taxei balneare

INSPECTORATUL FISCAL PRINCIPAL DE STAT
PE LÎNGĂ MINISTERUL FINANŢELOR

Indicaţie metodică privind modul de control asupra virării

depline şi în termen la buget a taxei balneare

din  25.06.2003

 (în vigoare 25.06.2003) 

* * *

În conformitate cu Legea privind finanţele publice locale nr.491-XIV din 9 iulie 1999, Codul fiscal nr.1163-XIII din 24 aprilie 1997 şi Legea privind taxele locale nr.186-XIII din 19 iulie 1994 sunt prevăzute posibilităţi de a încasa la bugetele satelor (comunelor), oraşelor (municipiilor) un şir de taxe locale, inclusiv şi a taxei balneare.

Astfel, potrivit prevederilor art.18 alin.(2) lit.h) din Legea privind administraţia publică locală nr.123-XV din 18 martie 2003 una din atribuţiile de bază ale consiliului local în teritoriul administrat, constituie deciderea punerii în aplicare şi modificarea, în limitele competenţei, a cuantumului impozitelor şi taxelor locale, a modului şi a termenelor de plată a acestora, acordarea de facilităţi pe parcursul anului bugetar, operarea modificărilor în bugetul local.

Articolul 10 din Legea privind taxele locale reglementează cine sunt subiecţii impunerii, obiectul impunerii şi cotele maxime ale taxei balneare. Taxa balneară este percepută în locul de cazare de la cetăţenii care au sosit în localitatea balneară. Mărimea maximă a taxei balneare este de 5% faţă de salariul minim pentru perioada şederii Ia cazare în hoteluri, campinguri, sanatorii, case sau baze de odihnă.

În scopul asigurării controlului asupra virării depline şi la timp la buget a taxei balneare, inspectoratele fiscale teritoriale efectuează controale, nu mai rar de o dată în doi ani, la hoteluri, campinguri, sanatorii, case sau baze de odihna (în continuare – agenţi economici) care cazează cetăţenii sosiţi în localitatea balneară. Controlului este supusă evidenţa documentelor de luare la evidenţă a cetăţenilor cazaţi (registre de evidenţă, foile de odihnă şi tratament, chitanţelor sau bonurilor de plată) şi se verifică cu datele reflectate în darea de seamă statistică prezentată organelor de statistică şi Agenţiei Naţionale de turism.

La efectuarea controlului la agenţii economici care administrează staţiunile balneare şi percep taxa balneară privind încasarea corectă şi virarea mijloacelor încasate la buget în termen urmează de condus de decizia în vigoare a autorităţii administraţiei publice locale privind stabilirea taxelor locale şi de atras atenţia la următoarele momente:

- obiectul şi subiectul taxei să fie stabilit conform articolului 10 al Legii privind taxele locale;

- mărimea taxei stabilită de către Consiliul local să nu depăşească mărimea maximă prevăzută de Legea privind taxele locale;

– care sînt înlesnirile acordate de autoritatea publică locală la plata taxei balneare;

- care este perioada intrării în vigoare a deciziei aprobate privind stabilirea taxelor locale (conform art.24 al Legii nr.123-XV din 18 martie 2003 privind administraţia publică locală deciziile cu caracter normativ (în special cele referitoare la stabilirea taxelor locale) intră în vigoare la data aducerii la cunoştinţă publică prin publicare sau afişare în locurile publice);

- care este modul stabilit de încasare şi virare la buget a taxei balneare;

- termenii de plată a taxei;

- termenii de prezentare a dărilor de seama;

- cine percepe taxa balneară;

- care sînt obligaţiunile, drepturile şi responsabilitatea agentului economic desemnat ca perceptor al acestei taxe.

Agenţii economici care încasează taxa balneară sînt obligaţi sa ţină evidenţa cetăţenilor cazaţi în registru conform foilor de odihnă sau tratament, chitanţelor sau bonurilor de plată.

La înregistrarea cetăţenilor, agenţii economici sunt obligaţi sa încaseze taxa balneară conform mărimii stabilite prin decizia autorităţii administraţiei publice locale prin eliberarea bonului (chitanţei) de plată.

Dacă pe parcursul perioadei de tratament sau odihnă plătitorul îşi schimbă locul de cazare în localitatea balneară, taxa balneară nu se percepe repetat. În acest caz, la locul nou de cazare, drept confirmare a faptului că taxa a fost achitată, plătitorul prezintă bonul (chitanţa) de plată, care confirmă achitarea taxei balneare pe perioada respectivă. Ulterior, agentul economic, care cazează persoanele ce şi-au schimbat locul cazării în perioada intrării în localitatea balneară, urmează să înregistreze într-un registru numele, prenumele persoanei şi în mod obligatoriu numărul bonului (chitanţei) de plată a taxei balneare, precum şi denumirea agentului economic – emitent al documentului de achitare a acestei taxe. La prezentarea de către acest agent economic a dării de seamă pe taxa balneară, sumele deja achitate în altă localitate balneară nu se reflectă în darea de seamă.

Agenţii economici, prin intermediul cărora se percepe taxa balneară, întocmesc de sine stătător darea de seamă pe perioada gestionară stabilită de Consiliul local.

Darea de seamă se prezintă IFS teritorial, în termenii stabiliţi de Consiliul local conform formularului stabilit de către IFPS prin ordinul nr.57 din 12 martie 2003 (care se anexează).

Transferarea taxei la bugetul unităţii administrativ-teritoriale se efectuează în termenii stabiliţi de Consiliul local.

În cazurile în care agentul economic se lichidează, darea de seamă se prezintă în termen de 10 zile de la încetarea activităţii. În acelaşi termen taxa percepută pînă la încetarea activităţii se transferă la buget.

Responsabilitatea pentru corectitudinea încasării şi vărsării la buget a taxei balneare revine agentului economic care administrează hotelul, campingul, sanatoriul, casa sau baza de odihnă.

Rezultatul controlului privind respectarea prevederilor stabilite de Consiliul local la încasarea taxei balneare se fixează în actul de control întocmit şi în caz de necesitate se întreprind măsurile prevăzute în Titlul V al Codului fiscal.