Ordin nr.11 din 30.01.2015 cu privire la aprobarea Atlasului de semne convenţionale pentru hărţile topografice la scara 1:50 000

AGENŢIA RELAŢII FUNCIARE ŞI CADASTRU

O R D I N

cu privire la aprobarea Atlasului de semne convenţionale

pentru hărţile topografice la scara 1:50 000

nr. 11  din  30.01.2015

 (în vigoare 13.02.2015) 

Monitorul Oficial nr. 33-38 art. 257 din 13.02.2015

* * *

În conformitate cu prevederile art.3 alin.(3) lit.b) din Legea nr.778-XV din 27 decembrie 2001 cu privire la geodezie, cartografie şi geoinformatică (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.29-31, art.160), cu modificările şi completările ulterioare, precum şi dezvoltarea bazei normative în domeniul geodeziei, cartografiei şi geoinformaticii,

ORDON:

1. Se aprobă Atlasul de semne convenţionale pentru hărţile topografice la scara 1:50 000 (se anexează).

2. Utilizarea Atlasului menţionat în pct.1 din prezentul ordin este obligatorie pentru toate întreprinderile şi instituţiile ce execută lucrări geodezice şi cartografice pe teritoriul Republicii Moldova.

3. Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

4. Controlul asupra utilizării prezentului Atlas de semne convenţionale se pune în sarcina Inspectoratului de Stat pentru Supravegherea Geodezică, Tehnică şi Regim.

5. Controlul asupra executării prezentului ordin se pune în sarcina Direcţiei geodezie, cartografie şi geoinformatică, din cadrul Agenţiei Relaţii Funciare şi Cadastru.

INTRODUCERE

1. În această ediţie sunt reprezentate semnele convenţionale, exemple de corpuri şi abrevieri, obligatorii la întocmirea şi actualizarea hărţilor topografice la scara 1:50 000 de către întreprinderile de stat şi cele private din Republica Moldova.

2. Semnele convenţionale şi exemplele de corpuri pentru inscripţii sunt amplasate în tabele divizate după elementele conţinutului hărţii (puncte geodezice, localităţi etc.); abrevierile convenţionale ale inscripţiilor sunt prezentate în formă de liste şi în ordin alfabetic.

3. Semnele convenţionale şi exemplele de corpuri sunt desemnate în tabele cu numere de ordine. În cazuri particulare, cu acelaşi număr pot fi desemnate două sau mai multe semne, asemănătore sau legate între ele la reprezentarea obiectelor (de exemplu, semnele convenţionale ale căilor ferate cu o singură linie, cu două linii ş.a.). Pentru semnele convenţionale în grup, desemnate cu acelaşi număr, se utilizează numerotarea adiţională cu cifre arabice (1, 2, 3 etc.).

4. La necesitate, semnele convenţionale ale obiectelor izolate sunt desemnate în două variante: primul semn este prevăzut pentru reprezentarea obiectelor fără reducere la scara hărţii (semne convenţionale fără scară), al doilea ‒ pentru reprezentarea obiectelor la scara hărţii. În tabele aceste variante sunt desemnate cu literele "a" şi "b".

5. Semnele convenţionale în tabele sunt însoţite de explicaţii în două limbi: română şi rusă.

6. Adiţional la tabelele semnelor convenţionale sunt anexate "Explicaţii privind utilizarea semnelor convenţionale şi a caracterelor inscripţiilor la întocmirea originalelor hărţilor topografice" în două limbi: română şi rusă. În Explicaţii după numărul de ordine al fiecărui articol, iar în unele cazuri la sfîrşitul sau în mijlocul textului, sunt indicate în paranteze numerele semnelor convenţionale explicate.

În tabelele semnelor convenţionale, pe lîngă titlurile capitolelor sau la sfîrşitul denumirilor obiectelor reprezentate, în paranteze pătrate sunt indicate numerele articolelor din Explicaţii, care conţin particularităţile privind utilizarea semnelor convenţionale.

7. Indicaţiile privind reprezentarea obiectelor terenului pe hărţi, redate în Explicaţii, conţin unele completări şi precizări la indicaţiile precedente, expuse în regulamentele şi instrucţiunile în vigoare, de aceea, în cazuri de divergenţă cu aceste documente, Explicaţiile în cauză vor servi drept călăuză.

8. Semnele convenţionale fără scară ale diferitor obiecte din teren (puncte geodezice, obiecte industriale, agricole şi socioculturale ş.a.), precum şi semnele convenţionale, utilizate pentru a umple suprafeţele de reprezentare a vegetaţiei şi solurilor, de regulă se orientează cu axele perpendiculare la latura de sud a cadrului hărţii. Excepţie sunt semnele convenţionale ale unor obiecte, reprezentate pe hărţi corespunzător orientării lor în teren sau în funcţie de direcţia pantelor; indicaţii privind orientarea acestor semne sunt redate în Explicaţii.

9. Imaginile semnelor convenţionale sunt însoţite de inscripţii numerice ale dimensiunilor lor (în milimetri), plasate în partea stîngă sau dreaptă a semnului, uneori mai jos sau mai sus. În caz dacă semnul convenţional este însoţit de o singură inscripţie numerică, aceasta înseamnă că lăţimea semnului este egală cu înălţimea lui; în caz dacă semnul convenţional este însoţit de două inscripţii, atunci prima inscripţie denotă înălţimea semnului, iar a doua ‒ lăţimea lui. Inscripţiile numerice pe lîngă părţile separate ale imaginii semnului reprezintă înălţimea şi lăţimea acestor porţiuni. Cifrele pe lîngă semnele convenţionale liniare, plasate de-a lungul semnului (mai sus sau mai jos), indică dimensiunile segmentelor de linii sau spaţiilor dintre segmente. Pentru semnele convenţionale sub formă de cerc se indică diametrul lor, sub formă de stea ‒ diametrul cercului circumscris, sub formă de triunghi echilateral ‒ înălţimea lui. Semnele convenţionale (sau unele părţi ale semnelor), dimensiunile cărora în tabele nu sunt date, se execută ţinînd cont de dimensiunile, determinate din imaginea semnelor sau părţilor lor.

10. Dimensiunile semnelor convenţionale în tabele sunt date pentru foile de hartă cu încărcare medie cu elemente de conţinut. Dimensiunile indicate ale unor semne pentru zone izolate, la decizia editorului, pot fi mărite într-un interval mic (pentru evidenţierea obiectelor proeminente) sau micşorate (în caz de încărcare sporită a hărţii cu elemente de conţinut).

11. Densitatea plasării semnelor, utilizate la reprezentarea porţiunilor de vegetaţie şi soluri, redate la scara hărţii, este indicată în tabele avînd în vedere suprafeţe cu dimensiuni medii (3‒8 cm²). În cazul umplerii cu semne a suprafeţelor mici, distanţa dintre semne poate fi micşorată cu o treime, iar pe suprafaţa conturată cu dimensiuni minimale se admite plasarea unui singur semn. La umplerea cu semne a suprafeţelor vaste, distanţele dintre semne pot fi mărite de cîteva ori, în funcţie de dimensiunile zonelor.

12. Semnele convenţionale pe originalele hărţilor se execută cu linii de grosimea 0,15 mm, în caz dacă grosimea semnului (elementului de semn) nu este indicată sub formă de inscripţie numerică sau nu este stipulată în Explicaţii.

Spaţiile dintre semne sau elementele semnului trebuie să nu fie mai mici de 0,2 mm.

13. Poziţiei obiectelor în teren trebuie să corespundă următoarele puncte ale semnelor convenţionale fără scară:

‒ pentru semne, avînd o figură geometrică regulată (dreptunghi, triunghi, cerc, stea ş.a.);

‒ centrul geometric al semnului;

‒ pentru semne, avînd forma de imagine perspectivă a obiectului (semnele convenţionale ale coşurilor de uzine, fabrici ş.a.) ‒ mijlocul părţii de jos a semnului;

‒ pentru semne, avînd forma figurii cu unghi drept în partea de jos (semnele convenţionale ale staţiilor de alimentare auto) ‒ vîrful de unghi;

‒ pentru semne, avînd forma de combinare a cîtorva figuri (semnele convenţionale ale sondelor de petrol şi gaz cu turnuri, capele ş.a.) ‒ centrul figurii de jos.

14. Inscripţiile explicative pe lîngă semnele convenţionale izolate indică necesitatea de însoţire a acestor semne cu aceste inscripţii. În caz dacă pe o suprafaţă medie sunt plasate cîteva obiecte omogene, atunci la reprezentarea lor inscripţiile explicative se plasează numai pe lîngă semnele unora din aceste obiecte.

15. Semnele convenţionale în tabele sunt redate în culorile, adoptate la editarea hărţilor.

Anexă

la Ordinul nr.11din 30.01.2015

SEMNE CONVENŢIONALE

pentru hărţile topografice la scara 1:50 000

EXPLICAŢII

privind utilizarea semnelor convenţionale şi a caracterelor inscripţiilor

la întocmirea originalelor hărţilor topografice

Puncte geodezice

1 (1–4). Semnele convenţionale ale punctelor reţelei geodezice naţionale se utilizează pentru reprezentarea punctelor reţelei geodezice naţionale de ordinul 0, 1 şi 2, determinate conform cerinţelor Instrucţiunii privind crearea reţelei geodezice naţionale, în vigoare, coordonatele cărora sunt determinate în sistemul de referinţă geodezic stabilit.

Semnele convenţionale ale punctelor reţelei geodezice naţionale, situate pe clădiri, precum şi biserici, se utilizează la reprezentarea clădirilor proeminente, părţile eminente ale cărora (turle, turnuri) sunt determinate ca puncte geodezice, iar coordinatele lor sunt incluse în catalogul de coordonate. Coordonatele acestor puncte se referă la centrul cercurilor, care reprezintă poziţia turlelor (turnurilor) pe clădiri.

Coşurile uzinelor şi fabricilor (22, 23), turnurilor de televiziune (37), pilonii antenelor de televiziune şi radio (38), construcţiile capitale de tip turn (41) şi alte obiecte similare, determinate ca puncte geodezice, nu au un semn convenţional deosebit. Coordonatele acestor obiecte se referă la punctul semnului convenţional, care determină poziţia lor în teren. (Vezi "Introducere", p. 13).

2 (5, 6). Semnele convenţionale ale punctelor reţelei geodezice de îndesire se utilizează pentru reprezentarea punctelor geodezice fixate în teren cu borne, determinate în scopul executării ridicărilor topografice.

3 (7). Semnele convenţionale ale reperelor reţelei naţionale de nivelment se utilizează pentru reprezentarea reperelor şi mărcilor de nivelment, cu excepţia celor de perete şi temporare, altitudinile cărora se măsoară prin nivelment geometric de ordinul I, II, III, IV.

4 (1, 2, 5–7). Semnele convenţionale ale punctelor reţelelor geodezice pe hartă sunt însoţite de inscripţia cotei bornei de sus, iar semnele convenţionale ale reperelor şi mărcilor de nivelment – de inscripţia cotei părţii superioare ale reperului sau centrului mărcii cu precizia de 0.1 m.

5 (8). Semnul convenţional al punctelor astronomice se utilizează la reprezentarea obiectelor în teren, coordonatele cărora sunt determinate prin observaţii astronomice.

Localităţi

6 (9, 10, 17). Semnele convenţionale sub formă de dreptunghiuri colorate şi alte figuri reprezintă clădiri locative şi nelocative, precum şi cele în proces de construcţie, situate în localităţi şi în afara lor.

Semnele se orientează conform orientării construcţiilor în teren.

Construcţiile de formă rotundă se reprezintă prin cercuri umplute cu diametrul 0,8 mm.

Construcţiile, dimensiunile cărora depăşesc dimensiunile semnelor din scară, se reprezintă în dimensiuni reale, cu păstrarea configuraţiei lor.

Semnele convenţionale în formă de dreptunghiuri umplute cu bandă reprezintă clădirile proeminente rezistente la foc. În cazul clădirilor proeminente cu înălţimea de 50 m şi mai mare, se indică inscripţia înălţimii în metri.

La reprezentarea cartierelor cu construcţii fără detaliere, cu culoare de fundal (12.1, 12.2), semnul convenţional pentru clădirile proeminente rezistente la foc nu se foloseşte; clădirile proeminente se reprezintă prin semnele construcţiilor locative şi nelocative cu inscripţia înălţimii în caz de necesitate.

7 (11). Semnul convenţional construcţii distruse sau semidistruse se utilizează în cazul în care ruinele clădirilor sunt redate clar pe teren şi sunt necesare pentru a caracteriza localitatea, precum şi cînd constituie repere de orientare.

8 (12–15, 17). Semnul convenţional сvartalele cu construcţii dense în localităţi se reprezintă pe hartă în cazul în care distanţa dintre construcţii de regulă nu depăşeşte 50 m.

Cvartalele cu construcţii dense, cu predominarea clădirilor rezistente la foc (din piatră, cărămidă, beton) mai mult de 50%, se evidenţiază cu culoare de fundal portocalie, iar cu predominarea clădirilor nerezistente la foc (din lemn, chirpici, saman) – cu culoare galbenă.

În oraşele mari cvartalele cu construcţii dense (12.1, 13.1) se arată fără reprezentarea în detalii a construcţiilor; pe fundalul de culoare portocalie sau galbenă se reprezintă clădirile proeminente, clădirile industriale mari şi construcţiile care constituie repere de orientare (biserici, turnuri etc.).

Cvartalele cu construcţii dense în localităţile rurale se reprezintă sub formă de benzi cu lăţimea 1,1–1,2 mm. În cazul în care lăţimea benzii la scara hărţii depăşeşte aceste dimensiuni, ea se reprezintă la scara hărţii.

Clădirile şi construcţiile în cvartalele cu construcţii haotice (distanţa dintre clădiri depăşeşte 50 m) se reprezintă cu semnele convenţionale respective. Suprafeţele cvartalelor cu construcţii haotice nu au un fundal colorat.

Străzile, drumurile de acces şi contururile cvartalelor în localităţi se reprezintă cu linii de grosimea 0,1 mm.

Pentru evidenţierea magistralelor în localităţi se foloseşte fundal de culoare portocalie, cu excepţia cazurilor cînd cvartalele au fundalul de culoare portocalie.

9 (16). Părţile localităţilor distruse şi semidistruse se reprezintă cu semnul convenţional cvartale distruse şi semi-distruse. Străzile, care nu pot fi utilizate pentru trecerea transportului auto din cauza blocării, nu se reprezintă (cvartalele se unesc în unul comun). Clădirile şi construcţiile cu un grad redus de deteriorare se reprezintă prin semnele convenţionale ale clădirilor şi construcţiilor.

10 (17). Exemplul de reprezentare a cvartalelor în oraşele mari (17.1) este specific pentru părţile centrale ale oraşelor vechi, care se caracterizează prin construcţii dense (amplasate compact de-a lungul străzilor) şi cu un număr mare de clădiri proeminente.

Parcurile şi grădinile publice, livezile şi pustiurile (16.2, 18.1, 2) se evidenţiază în cazul în care dimensiunile lor la scara hărţii sunt mai mici de 1,5x2,0 mm.

Vegetaţia lemnoasă în cvartalele oraşelor mici se reprezintă cu semnul convenţional copaci izolaţi, care nu are funcţie de orientare (170). În cvartalele oraşelor mari, pentru reprezentarea prezenţei vegetaţiei, se foloseşte culoarea de fundal, iar semnul convenţional copaci izolaţi nu se utilizează.

La reprezentarea cvartalelor întovărăşirilor pomicole, precum şi cvartalelor de tip întovărăşiri pomicole în suburbiile oraşelor (17.4), construcţiile se reprezintă cu ajutorul semnelor convenţionale ale clădirilor locative şi nelocative. În caz de amplasare densă, construcţiile se reprezintă selectiv, iar distanţa dintre semnele convenţionale nu depăşeşte 0,3 mm.

Vegetaţia în cvartalele de tip întovărăşire pomicolă se reprezintă conform existenţei în teren (păduri, livezi de fructe sau fructe de pădure, copaci izolaţi).

11 (18–21). Exemple de reprezentare a localităţilor de diferite tipuri (fragmente de hărţi). La reprezentarea oraşelor mari şi mici pe suprafeţele cvartalelor ocupate cu obiecte industriale şi depozite, precum şi terenurile staţiilor căilor ferate, porturilor şi altor obiecte similare, coloarea de fundal nu se foloseşte. Pentru reprezentarea suprafeţelor cvartalelor cu întreprinderi industriale şi clădiri locative şi publice, culoarea de fundal se redă în mod obişnuit.

12 (21). La reprezentarea localităţilor cu construcţii haotice se reprezintă străzile principale şi pasajele bine determinate. Construcţiile se reprezintă cu semnele convenţionale ale clădirilor locative şi nelocative.

Obiecte industriale, comunale şi agricole

13 (22, 23, 32, 34, 36–38, 41, 50–52). Semnul convenţional coşuri de uzine şi fabrici, precum şi alte tipuri de coşuri se utilizează pentru reprezentarea pe hartă a coşurilor întreprinderilor industriale, sistemelor de încălzire şi altor obiecte, bine determinate în teren şi care pot servi ca reper de orientare. Reprezentarea pe hărţi a coşurilor de uzine, fabrici şi mori, a turnurilor de răcire, turnurilor de televiziune, pilonilor antenelor de televiziune, radio şi radioreleu, construcţiilor de tip turn, bisericilor şi altor templuri, obiectivelor de artă proeminente şi monumentelor cu înălţimea 50 m şi mai mare sunt însoţite de inscripţiile cotelor (în metri). În cazul în care inscripţiile privind înălţimea tuturor obiectivelor, amplasate în cvartalele localităţilor, nu pot fi redate, se indică înălţimile celor mai proeminente din ele.

14 (23, 24). Semnul convenţional fără scară coşuri de uzine şi fabrici, precum şi alte tipuri de coşuri se utilizează pentru reprezentarea pe hartă a obiectelor industriale cu coşuri, care nu pot fi redate prin reducerea dimensiunilor la scară. Semnul se plasează în locul care corespunde poziţiei coşului, iar în cazul în care sunt mai multe coşuri, atunci se redau numai cele proeminente.

În cazul obiectelor industriale (cu coşuri şi fără coşuri), redate prin reducerea dimensiunilor la scară, se reprezintă, prin semne convenţionale respective, clădirile, coşurile şi alte construcţii, amplasate pe teritoriul obiectului, precum şi limitele acestor obiecte. Pe lîngă imaginile obiectelor industriale se plasează inscripţii explicative privind tipul obiectului sau tipul de producţie cu abrevieri (de exemplu, piele).

15 (25). Semnul convenţional intrări în mine active şi neactive se utilizează la reprezentarea întreprinderilor de exploatare a zăcămintelor prin lucrări miniere subterane pentru marcarea intrărilor în mine şi în galeriile de acces.

La reprezentarea întreprinderilor de acest tip, fără scară, semnele convenţionale intrări în mine (active şi neactive) se plasează în locurile corespunzătoare poziţiei turnului (mecanismului de ridicare), deasupra minei sau intrării în galeria de acces. Dacă intrările în mine şi galeriile de acces se află în clădiri, se arată şi clădirile. Imaginea lor se însoţeşte cu inscripţia privind tipul întreprinderii şi produsul de extragere, de exemplu, calcartăiat,gal. Dacă înălţimea turnului, deasupra minei este de 50 m şi mai mare, se face inscripţia privind înălţimea lui, de exemplu, turn.65.

Întreprinderile de exploatare a zăcămintelor prin lucrări miniere, la scara hărţii, se reprezintă conform art.14. Astfel reprezentarea intrărilor în mine şi galerii de acces (active şi neactive), se însoţeşte cu inscripţii explicative şi inscripţii ale înălţimilor turnurilor deasupra minelor cu înălţimea de 50 m şi mai mare, iar pe lîngă imaginea complexului întreg se redă inscripţia denumirii lui cu indicarea în paranteze a produsului de explorare.

16 (26). Semnul convenţional exploatări miniere de suprafaţă, fără scară, pe originalul hărţilor se orientează cu partea convexă în sus spre pantă.

17 (29, 30). La reprezentarea depozitelor de combustibili şi rezervoarelor de gaz la scara hărţii, se arată împrejmuirile, iar pe suprafaţa conturată se plasează semnele rezervoarelor (rezervoarelor de gaz), construcţiilor şi altor facilităţi în corespundere cu poziţia lor în teren.

Semnul convenţional staţii de alimentare auto se plasează pe hartă, în locul unde se găseşte construcţia consolei de distribuire a staţiei de alimentare. La reprezentarea staţiilor de alimentare mari se arată căile de acces, consolele de distribuire şi alte construcţii şi facilităţi.

18 (31, 32, 35). La reprezentarea hidrocentralelor electrice pe hartă se redau rezervoarele, barajul şi clădirea hidrocentralei în corespundere cu poziţia lor în teren. În cazul în care clădirea centralei electrice nu poate fi redată la scară, atunci ea se reprezintă cu semnul convenţional construcţii fără scară. În caz dacă clădirea centralei electrice nu se evidenţiază din partea exterioară a barajului, ea nu se redă. Alte centrale electrice se reprezintă prin semne convenţionale corespunzătoare clădirilor şi construcţiilor ale obiectelor industriale (art.14). Imaginile hidrocentralelor electrice şi altor centrale electrice sunt însoţite de inscripţii explicative hc. el., CTE, CEE.

Semnul convenţional fără scară al centralelor electrice se utilizează pentru reprezentarea centralelor electrice mici, cînd dimensiunile clădirilor centralelor electrice la scara hărţii nu depăşesc valorile 0,8x1,2 mm.

Substaţiile electrice de transformare, care nu pot fi redate la scara hărţii, se reprezintă cu semnul convenţional fără scară. Substaţiile electrice reprezentate la scara hărţii, în funcţie de tip, se redau cu semnele convenţionale clădiri sau suprafeţe conturate cu construcţii. Imaginile substaţiilor electrice sunt însoţite de inscripţii explicative, subst. el.

19 (34). Pe hartă se reprezintă numai turnurile de răcire, care servesc pentru scăderea temperaturii apei în sistemele de reciclare a apei la întreprinderile industriale sau centralele termice electrice. Imaginea turnurilor de răcire, amplasate izolat, este însoţită cu inscripţia explicativă turn răc.

20 (36). Semnul convenţional staţii radio şi centre de televiziune se utilizează pentru reprezentarea pe hartă a obiectelor corespunzătoare în cazuri dacă pilonii de televiziune sau radio sunt amplasaţi pe clădirea staţiei sau în imediata învecinare. În cazul în care pe teritoriul staţiei radio (centrului de televiziune) clădirea staţiei şi turnurile (pilonii) sunt amplasaţi separat, iar întreg complexul de clădiri şi construcţii se redă la scara hărţii, atunci clădirile, pilonii de televiziune şi radio, precum şi alte construcţii se reprezintă prin semne convenţionale respective, însoţite cu inscripţia explicativă st. radio (sau turntv.).

21 (39, 40). Aerodromurile şi pistele de aterizare se reprezintă împreună cu clădirile şi construcţiile menite să asigure decolarea, aterizarea şi întreţinerea avioanelor şi altor tipuri de aeronave. La reprezentarea aerodromurilor, conturul pistelor de decolare-aterizare şi a zonelor speciale de parcare a aeronavelor se redă cu linii de grosimea 0,15 mm, căile de rulare se reprezintă cu semnul convenţional şosele de legătura (82) fără culoare de fundal, iar hangarele, atelierele, cazarmele, staţiile radio şi alte facilităţi – cu semnele convenţionale corespunzătoare clădirilor şi construcţiilor.

22 (45). Oranjeriile şi serele, în funcţie de densitatea amplasării acestora, orientarea şi lungimea construcţiilor în teren, se reprezintă pe hartă cu semne separate (dreptunghi împărţit cu linie în cruce) combinaţiile lor sau, în caz de amplasare densă – cu contur comun împărţit în dreptunghiuri. Imaginile grupelor separate de construcţii sunt însoţite cu inscripţii explicative oranj. sau sere.

23 (46). Semnul convenţional prisăci se utilizează la reprezentarea prisăcilor permanente, pe teritoriul cărora nu sunt construcţii. În caz dacă prisaca se redă la scară, limitele teritoriului se marchează cu linii subţiri şi se reprezintă construcţiile (în caz dacă sunt disponibile) însoţite de inscripţiile pris. sau prisacă.

24 (47). Semnul convenţional ocoale de vită se utilizează la reprezentarea pe hartă a ocoalelor în raioanele cu repere de orientare slabe. Semnul se orientează conform orientării ocolului în teren. Ocoalele, suprafaţa cărora la scara hărţii depăşeşte dimensiunile semnului convenţional, se redau la scară cu reprezentarea formelor actuale. Imaginile ocoalelor sunt însoţite de inscripţiile ocol.

25 (49). Semnul convenţional staţii meteorologice se amplasează în locul corespunzător mijlocului zonei cu cabine pentru aparate. Dacă dimensiunile zonei permit redarea ei la scară (3x3 mm şi mai mare), limitele teritoriului staţiei se redau cu linii subţiri, iar semnul se amplasează în locul corespunzător poziţiei giruetei. Dacă staţia meteorologică este amplasată pe acoperişul clădirii, se redă clădirea însoţită de inscripţia st.meteo.

26 (50-51). Semnul în cerc, care reprezintă tipul templului, se amplasează în locul corespunzător poziţiei celei mai înalte părţi a clădirii (turlă, turn) sau în mijlocul imaginii clădirii, în caz dacă poziţia turnului nu este determinată.

27 (54). Semnul convenţional cimitire, reprezentat fără scară, se orientează corespunzător poziţiei obiectului în teren; crucile în semnele convenţionale ale cimitirelor se orientează perpendicular laturii de sud a cadrului hărţii.

28 (56, 58–60). Semnele convenţionale ale liniilor de comunicaţii şi de transport a energiei electrice (LTE) nu se reprezintă în locurile de trecere prin localităţi şi de-a lungul imaginilor căilor ferate şi drumurilor auto, redate cu culoare de fundal (80–82). În cazul în care linia de comunicaţii sau LTE se află în apropierea drumului, dintr-o parte, de-a lungul semnului convenţional al drumului, pentru indicarea direcţiei, se redau segmentele liniei ale semnului corespunzător cu lungimea 1–2 cm .

29 (57). Semnul convenţional cabluri de comunicaţii subacvatice se utilizează la reprezentarea segmentelor liniilor de comunicaţii, care trec prin bariere de apă, cu lăţimea de 10 mm şi mai mare la scara hărţii. Dacă lăţimea barierei de apă este mai mică, cablul subacvatic nu se redă (semnul liniei de comunicaţii nu se întrerupe).

30 (58–60). Pentru reprezentarea semnului convenţional linii de transportare a energiei electrice pe stîlpi de lemn şi beton armat, cu înălţimea mai mică de 14 m, punctele se redau peste fiecare 16 mm. La semnul convenţional LTE pe ferme metalice şi de beton armat, cu înălţimea mai mare de 14 m, segmenţii în grup transversali se redau peste fiecare 16 mm. În toate cazurile punctele pivot LTE se redau pe hartă cu segmenţi în grup (puncte).

Pe hartă, lîngă fermele metalice şi de beton armat LTE, peste fiecare 6–8 cm, se plasează inscripţiile înălţimilor fermelor (în metri).

De-a lungul imaginii LTE montate pe ferme metalice şi de beton armat, cu tensiunea 35 kV şi mai mare, se indică tensiunea (în kilovolţi). Pe lîngă liniile de lungime mare inscripţiile se plasează peste fiecare 15–20 cm.

31 (60). Cîteva LTE (două-trei), instalate alături pe diferite ferme, pot fi redate printr-o linie cu inscripţia numărului de linii, în caz dacă distanţa dintre linii nu depăşeşte 0,8 mm. Linia semnului convenţional se trasează precum urmează: două LTE în poziţia uneia din ele, trei LTE – în poziţia celei din mijloc. De-a lungul imaginii a cîtorva LTE reprezentate printr-o linie se redă inscripţia cu numărul liniilor şi tensiunea fiecărei linii, de exemplu: 2LTEx110kV.

LTE pe ferme metalice şi de beton armat, în proces de construcţie, se reprezintă pe hărţi în caz dacă traseele sunt bine identificate în teren (fermele sunt instalate). Ele se redau cu semnul convenţional al obiectelor existente cu inscripţia constr.

32 (61–64). Semnul convenţional conducte de petrol poate fi utilizat nu numai pentru reprezentarea conductelor de gaz, dar şi a altor conducte; cu indicarea de-a lungul conductei a inscripţiei privind produsul transportat, de exemplu: petrol.

Cîteva (două-trei) conducte paralele de petrol sau gaz, în cazul în care distanţa dintre conducte nu depăşeşte 0,8 mm, pot fi redate cu un singur semn al conductei de petrol sau cu un singur semn al conductei de gaz într-o linie cu inscripţia numărului conductelor de petrol sau de gaz.

Cîteva (două-patru) conducte paralele de petrol şi gaz se reprezintă cu semnele convenţionale conducte de petrol şi gaz şi cu inscripţia numărului conductelor de petrol şi gaz. Conductele de petrol, conductele de gaz şi alte conducte în proces de construcţie se reprezintă cu semne convenţionale corespunzătoare obiectelor existente cu inscripţia constr. Conductele în construcţie se redau pe hărţi în caz dacă poziţia lor este bine identificată în teren.

33 (65, 132). Semnul convenţional duckere pe conductele de gaz şi petrol se utilizează la reprezentarea segmentelor conductelor, care trec peste bariere naturale şi artificiale (rîuri, canale etc.), redate la scara hărţii (cu lăţimea 2 mm şi mai mare).

Căi ferate

34 (69). Semnul convenţional căi ferate reprezintă căile ferate cu ecartamentul – 1524 mm, şi ecartamentul – 1435 mm.

Segmenţii din grup pe liniile semnelor căilor ferate indică numărul de linii şi se redau pe hartă fiecare 3 cm. În caz dacă în unele locuri nu este posibil amplasarea segmenţilor în grup cu respectarea intervalelor indicate, atunci se permit unele devieri minore.

La reprezentarea căilor ferate electrificate unul din semnele care indică numărul căilor se redă cu o bară orizontală.

35 (70). La reprezentarea căilor ferate cu ecartament îngust numărul de linii şi existenţa tracţiunii electrificate nu se reprezintă. Pe segmentele imaginii căilor ferate cu ecartament îngust, dispuse în rambleuri, segmenţii în grup pe liniile semnelor căilor ferate nu se redau, dar se redau numai segmenţii în grup ai semnului convenţional rambleuri (76.2).

36 (72). Semnele convenţionale staţii pe căi ferate se utilizează la reprezentarea staţiilor de orice clasă în cazurile cînd clădirile principale ale staţiilor (gărilor), alte construcţii şi facilităţi, precum şi liniile din apropierea staţiilor în complex nu se redau la scara hărţii. Dreptunghiul colorat al semnului convenţional staţii pe căi ferate se amplasează în locul corespunzător poziţiei clădirii principale a staţiei (gării), din partea semnului căi ferate, unde este situată această clădire.

În caz dacă clădirea principală este situată la o distanţă oarecare de la calea ferată (distanţa dintre linia semnului căii şi semnul clădirii principale este mai mare de 1 mm), în locul semnului convenţional al staţiei se utilizează semnul clădirii cu inscripţia gară, iar la reprezentarea staţiilor mici, în caz dacă în afară de gară nu există alte clădiri mari – semnul clădirii cu inscripţia st.

37 (73). Dreptunghiul colorat al semnului convenţional joncţiuni, rampe, puncte de depăşire şi de oprire se amplasează în locul corespunzător poziţiei construcţiei obiectului reprezentat pe lîngă calea ferată.

Cantoanele, posturile de pază a trecerilor (cabine) se redau în acea parte de la linia semnului căii ferate, unde sunt situate în realitate. Dacă intervalul dintre linia căii ferate şi construcţia obiectelor indicate este bine redată la scara (mai mare de 0,5 mm), semnul construcţiei nu se afiliază la linia semnului căii ferate.

38 (74). Rampele de încărcare şi descărcare cu lungimea mai mare de 1,5 mm la scara hărţii se reprezintă conform lungimii lor reale. Blocajele şi drumurile de acces cu lungimea mai mare de 5 cm, în caz dacă este spaţiu suficient, se redau cu linii de aceiaşi grosime ca şi liniile semnului căi ferate (0,5 mm).

39 (75, 76, 95). Lungimea semnului convenţional estacade trebuie să corespundă lungimii estacadei la scara hărţii, dar să nu depăşească 2 mm. Imaginea estacadelor este însoţită de inscripţia estacadă.

40 (77). Semnul convenţional căi ferate dezasamblate se utilizează la reprezentarea liniilor căilor ferate cu ecartament larg şi îngust. Segmenţii din grup se redau sub un unghi de 60° relativ liniei semnului convenţional.

41 (78). Semnele convenţionale căi ferate în construcţie se utilizează la reprezentarea căilor ferate în stadiu de construcţie. Pe hartă se redau numai sectoarele de căi ferate în construcţie, poziţia cărora este bine cunoscută în teren (pe traseul căii ferate se efectuează lucrări de construcţii).

Facilităţile de trafic în construcţie (poduri, gări ş.a.) se reprezintă cu ajutorul semnelor convenţionale ale instalaţiilor existente, cu excepţia podurilor redate la scara hărţii, şi sunt însoţite cu inscripţia constr.

42 (79). La reprezentarea staţiilor de căi ferate la scară, linia principală se redă cu grosimea 0,5 mm, iar celelalte – cu linii de grosimea 0,15 mm. În caz dacă nu este posibil de amplasa toate liniile, ele se redau cu intervalul de 0,3 mm, fără a păstra numărul de linii, dar cu păstrarea configuraţiei teritoriului ocupat de liniile căilor ferate. În aşa mod se reprezintă şi liniile căilor ferate pe lîngă uzine, porturi etc.

Drumuri

43 (80–83). Căile rutiere se reprezintă pe hărţile topografice cu ajutorul semnelor convenţionale de diferite tipuri, în funcţie de excelenţa tehnică a drumurilor – lăţimea carosabilului, construcţia fundamentului, tipul de acoperire şi alte caracteristici, stabilite pentru căile rutiere de diferite categorii.

Divizarea drumurilor în diferite categorii pentru reprezentare pe hărţi se efectuează conform art.50–55 ale prezentelor Explicaţii în baza datelor privind categoriile drumurilor şi caracteristicile lor tehnice, obţinute de la serviciile de drumuri.

44 (80). Semnul convenţional pentru autostrăzi se utilizează la reprezentarea drumurilor de clasă superioară, destinate circulaţiei autovehiculelor de viteză mare (cu intensitatea de circulaţie mai mare de 7000 auto/zi). Conform excelenţei tehnice şi echipament, ele trebuie să corespundă cerinţelor căilor rutiere de categoria I. Aceste drumuri au două benzi de circulaţie, fiecare avînd lăţimea de 7,5 m şi mai mare, cu fundament şi acoperire tare (beton-cement, beton asfaltic, pavele din pavea şi mozaică cu fundament din beton sau piatră etc.), o linia de marcare dintre două sensuri de circulaţie cu lăţimea nu mai mică de 5 m şi marginea drumului de 3,75 m; pantele longitudinale sa nu depăşească 30%; drumurile se intersectează cu căile ferate şi rutiere la niveluri diferite.

Sectoarele autostrăzilor, linia de demarcare a căror se redă la scară (cu lăţimea mai mare de 2 mm), se reprezintă ca două şosele modernizate (81).

45 (81). Semnul convenţional şosele modernizate se utilizează la reprezentarea drumurilor cu intensitatea de circulaţie a autovehiculelor (de la 1500 pînă la 7000 auto/zi). Partea carosabilă a acestor drumuri trebuie sa fie de lăţimea nu mai puţin de 7 m, cu fundaţie solidă şi acoperire uşoară (beton asfaltic, asfalt etc.). Aceste semne convenţional se utilizează la reprezentarea tuturor drumurilor, care corespund cerinţelor tehnice, stabilite pentru drumurile de categoria II şi III.

46 (82). Semnul convenţional şosele de legătură se utilizează la reprezentarea cailor rutiere cu lăţimea părţii carosabile de 5–6 m, cu acoperire de prundiş, pietriş şi alte materiale tari, precum şi pavaje din piatră şi pavele. Acest semn convenţional se utilizează la reprezentarea drumurilor de categoria IV şi parţial V.

47 (83). Semnul convenţional drumuri naturale îmbunătăţite se utilizează la reprezentarea drumurilor profilate fără fundaţie solidă şi acoperire, cu lăţimea părţii carosabile nu mai puţin de 4,5 m. Solul părţii carosabile trebuie sa fie întărit şi îmbunătăţit cu diferite materiale locale – prundiş, pietriş, nisip s.a.

La reprezentarea raioanelor cu reţeaua intensă de căi rutiere semnul convenţional drumuri naturale îmbunătăţite poate fi utilizat la redarea drumurilor înguste cu acoperire, cu lăţimea mai puţin de 4,0 m.

48 (80–83, 99, 233). Imaginile căilor rutiere de toate categoriile sunt însoţite de inscripţii cu caracteristicile lor:

– imaginile autostrăzilor – lăţimea părţii carosabile pentru circulaţie într-o singură direcţie cu precizia 0,5 m (zero în zecimi nu se indică), numărul benzilor şi materialul de îmbrăcăminte;

– imaginile şoselelor modernizate şi şoselelor de legătură (inclusiv drumurile înguste, redate cu semnul convenţional şosele de legătură) – lăţimea părţii carosabile (pînă la 0,5 m), lăţimea; terasament a drumului (în metri, in paranteze) şi materialul de îmbrăcăminte;

– imaginile drumurilor naturale îmbunătăţite – lăţimea părţii carosabile (în metri).

Materialul de îmbrăcăminte se redă cu inscripţii abrevieri:

Аs – asfalt, beton asfaltic,

Cl – clincher,

Pr – prundiş,

Pv – pavea,

BС – beton de ciment,

P – piatră de pavaj,

Pş. – pietriş,

Z – zgură.

Limitele de schimb a îmbrăcămintei se reprezintă prin bară transversală, în ambele parţi a cărei se indică inscripţia materialului de îmbrăcăminte.

49 (84). Semnul convenţional drumuri naturale vicinale se utilizează la reprezentarea căilor rutiere neprofilate, precum şi cele profilate (fără întărirea terasamentului), care conectează localităţile mici între ele şi cu localităţile mai mari, staţii, locuri de acostare, precum şi drumuri de categorie mai mare.

Sectoarele de drum de netrecut (mlăştiniţe, nisipoase ş.a.) se reprezintă cu linie întreruptă a semnului convenţional.

Imaginile drumurilor naturale vicinale se însoţesc de inscripţia lăţimii (în metri) în locurile unde trecerile sunt accesibile numai pre drum (prin pădure, prin mlaştini etc.).

50 (85). Drumurile de cîmp şi forestiere sunt sezoniere şi se utilizează în perioadele lucrărilor de cîmp şi tăierea copacilor. Drumurile de cîmp temporare, care sunt arate după finalizarea lucrărilor de sezon, nu se reprezintă pe hartă. Drumurile în zonele slab populate şi greu accesibile, unde se utilizează mijloacele de transport cu şenile, se redă cu semnul drumuri de cîmp şi forestiere însoţite de inscripţia imaginii tractor, amplasată de-a lungul traseului drumului.

51 (87). Semnul convenţional drumuri în construcţie se utilizează la reprezentarea drumurilor în construcţie (pe traseul drumului se efectuează lucrări de construcţii). Sectoarele de drumuri în construcţie, pe care lucrările nu s-au început, pe hartă nu se reprezintă. Instalaţiile pe drumuri în construcţie (poduri, pasaje, gări auto ş. a.) se reprezintă cu semnele convenţionale ale obiectelor existente, cu excepţia podurilor redate la scara hărţii, cu inscripţia constr.

52 (88). Sectoarele de drum cu pantă mare (8% şi mai mare) se evidenţiază cu segmenţi în grup. Dacă lungimea acestor sectoare la scara hărţii este: pînă la 5 mm – semnul se amplasează la mijlocul imaginii sectorului (vîrful semnului se direcţionează spre pantă), de la 5 mm pînă la 1 cm – semnele se amplasează la începutul şi sfîrşitul imaginii sectorului, 1 cm şi mai mare – semnele se amplasează aproximativ peste fiecare 5 mm, extreme – la începutul şi sfîrşitul imaginii sectorului cu pantă mare.

53 (90). Semnul convenţional fără scară încrucişări de căi rutiere se utilizează pentru reprezentarea încrucişărilor pe hartă, în caz dacă suprafaţa ocupată de tot sistemul de încrucişări (pasaje şi drumuri de conectare a părţilor carosabile ale drumurilor încrucişate) are dimensiunile mai mici de 8,0x8,0 mm (la scara hărţii).

54 (91). Semnul convenţional parcări de autovehicule se utilizează la reprezentarea zonelor speciale pe lîngă căile rutiere de categorie superioară. În caz dacă dimensiunile zonei de parcare depăşesc 2 mm², ea se reprezintă la scara hărţii. În toate cazurile semnul convenţional parcări este însoţit de inscripţia P.

Ieşirile pe căile rutiere se reprezintă conform lungimii reale, dar nu mai mici de 1 mm.

55 (92). Lungimea dreptunghiului în semnul convenţional numerotarea şoselelor trebuie să permită amplasarea în el a inscripţiei numerice. Dacă drumul în afară de număr are şi un indice alfa-numeric, el se plasează împreună cu inscripţia numerică.

Semnele kilometrice (stîlpi şi pietre) se reprezintă pe hartă în zonele cu repere de orientare slabe. Semnul convenţional (segmenţi în grup) se reprezintă perpendicular cu linia drumului, în partea drumului unde este amplasat semnul kilometric. Inscripţia numerică pe lîngă segmenţi redă numărul de kilometri, indicată pe semnul kilometric, de exemplu: 172.

56 (92, 93, 96, 116). Fîşiile de arbori de-a lungul căilor ferate, şoselelor şi drumurilor naturale, precum şi de-a lungul rîurilor, canalelor şi şanţurilor, care reprezintă fîşii înguste de pădure sau desişuri de arbuşti, în caz dacă lăţimea fîşiei la scara hărţii este mai mică de 1,5 mm, se redau cu semnul convenţional corespunzător fîşiilor înguste de păduri şi de perdele de protecţie (166) sau fîşii înguste de arbori şi linii somiere (176).

Fîşii de copaci şi arbuşti, amplasaţi într-o singură sau două linii la intervale fixe de-a lungul drumurilor (rîurilor, canalelor şi şanţurilor), se reprezintă în modul corespunzător prin cercuri (92.3). Semnele convenţionale fîşii înguste de păduri şi de perdele de protecţie se amplasează în partea corespunzătoare a semnelor drumurilor (rîurilor, canalelor), la distanţa de 0,2 mm de la ele. În caz dacă fîşiile sunt plasate pe ambele părţi, semnele se redau în ordine de şah. Copacii şi arbuştii, amplasaţi rar de-a lungul drumurilor, rîurilor şi canalelor, se reprezintă cu semnele convenţionale corespunzătoare copacilor cu importanţă topografică (170), şi arbuştilor de-a lungul rîurilor, canalelor şi şanţurilor (116), care se amplasează în locurile, corespunzătoare poziţiei copacilor şi arbuştilor în teren.

57 (94, 96). În cazurile, cînd două drumuri diferite (după tip sau categorie) pe un sector determinat sunt paralele în apropiere nemijlocită unul de altul, în scopul creşterii preciziei şi amplasării compacte, se utilizează combinarea semnelor convenţionale ale căilor rutiere. În aşa mod, la reprezentarea căilor ferate şi rutiere paralele, linia şoselei din apropiere se combină cu linia semnului căii ferate. Pe imaginea sectorului cu şosele paralele de categorii diferite linia de divizare dintre semne va fi linia semnului de categorie mai superioară.

58 (97). În caz dacă drumul natural trece pe dig, se redă semnul convenţional diguri (128).

59 (98). Zidurile de piatră, cărămidă şi garduri metalice de-a lungul drumurilor se redau cu segmenţi în grup, perpendiculari la linia semnului convenţional.

Hidrografia

60 (100). Semnul convenţional linii de mal se utilizează la reprezentarea:

– liniei de mal a mării, care corespunde cu linia cotei nivelului maxim de apă în timpul fluxului, sau linia sparge valuri – în lipsa fenomenelor mareice flux şi reflux;

– liniilor de mal ale rîurilor şi lacurilor în corespundere cu linia cotei nivelului minim de reţinere (nivelul apei în perioada nivelului cel mai scăzut al apei);

– liniilor de mal al lacurilor de acumulare în corespundere cu nivelului maxim de reţinere.

61 (101). Semnul convenţional linii de mal variabile se utilizează la reprezentarea liniilor de mal al rîurilor şi lacurilor care seacă temporar, precum şi liniile de mal ale lacurilor de acumulare în perioada umplerii; ultimele trebuie să corespundă nivelului apei în timpul ridicărilor topografice (actualizare). În caz dacă nivelul apei în lacul de acumulare nu a atins cota de proiect, iar ridicarea nivelului nu se aşteaptă în viitor, linia de mal se reprezintă ca invariabilă şi se determină în corespundere cu nivelul de facto (mediu de-a lungul anilor conform datelor serviciilor hidrotehnice).

Semnul convenţional linii de mal nedeterminate se utilizează la reprezentarea liniilor de mal inundabile ale mărilor, rîurilor, lacurilor, mlaştinilor şi bălţilor, în cazul în care acestea sunt slab determinate în teren.

Semnele convenţionale linii de mal (101) conţin informaţie privind lungimea segmentelor şi valorile spaţiilor dintre ele la reprezentarea obiectelor hidrografice cu dimensiuni mijlocii. La reprezentarea obiectelor mari şi mici lungimile segmentelor şi valorile spaţiilor pot fi micşorate şi mărite pînă la valorile (în milimetri) indicate în tabel.

62 (102). Semnul convenţional maluri abrupte şi stîncoase fără plajă se utilizează la reprezentarea malurilor abrupte şi stîncoase ale mărilor, lacurilor, precum şi rîurilor cu lăţimea 1,5 mm şi mai mare la scara hărţii, dacă trecerea între mal şi stîncă este imposibilă. La reprezentarea rîurilor cu lăţimea mai mică de 1,5 mm malurile abrupte (stîncoase) fără plajă se reprezintă ca maluri abrupte (stîncoase) cu plajă, care nu pot fi redate la scara hărţii. Segmenţii în grup ai semnului rupturii de teren sau imaginii stîncilor trebuie sa fie amplasaţi cît mai aproape de linia malului (102.2). La reprezentarea malurilor abrupte şi stîncoase fără plajă se indică cota părţii rupturii de teren (stîncilor) deasupra apei.

63 (103). Rîurile (inclusiv sectoarele de canale) se reprezintă printr-o singură linie sau două linii în funcţie de lăţimea lor.

Rîurile, reprezentate printr-o singură linie, se redau, de regulă, cu o linie care se îngroaşă treptat de la sursă spre gura rîului. La reprezentarea rîurilor printr-o linie, grosimea ei la sursele rîului trebuie sa fie mai mică de 0,15 mm, la gura rîului de la 0,2 pînă la 0,5 mm (în funcţie de lungimea rîului), iar la trecerea spre imagine – în două linii de 0,5 mm. La reprezentarea rîurilor în două linii, fără scară, grosimea fiecărei linii trebuie să fie de ordinul 0,1 mm, iar spaţiul dintre ele – 0,3 mm. Rîurile cu lăţimea mai mare de 15, 30, 60 m se reprezintă conform lăţimii reale la scara hărţii cu linii cu grosimea 0,15 mm. Lăţimea spaţiului între liniile malurilor trebuie sa fie mai mică de 0,4 mm.

64 (104). Rîurile şi pîraiele uscate se reprezintă într-o singură linie sau două linii, în funcţie de lăţimea lor în aceleaşi gradări, adoptate pentru reprezentarea rîurilor cu fluviu permanent, şi cu îngroşarea treptată a liniei de la surse spre gura rîului (art.63). Lungimea segmentelor semnelor convenţionale rîuri şi pîrăie uscate, reprezentate într-o linie, la începutul surselor se reda cu îngroşare treptată de la 1,0 pînă la 2,0 mm; spaţiile dintre segmente trebuie să fie de ordinul 0,5 mm; la redarea rîurilor de lungime mare, lungimea segmentelor se măreşte pînă la 3,0 mm, iar valoarea spaţiilor – pînă la 1,0 mm.

Semnul convenţional al sectoarelor de rîuri subterane redă porţiunile, apele cărora circulă prin albii subterane naturale, precum şi porţiunile, unde apele sunt absorbite de solul permiabil.

65 (105). Imaginile cascadelor şi bancurilor pe rîuri sunt însoţite de inscripţia csd.,prg. şi inscripţia numerică a înălţimii de cădere a apei (în metri). Cascadele şi pragurile pe rîuri cu lăţimea mai mică de 2 mm la scara hărţii, inclusiv cele reprezentate într-o linie, se reprezintă printr-un segment transversal.

66 (106, 108). Semnul convenţional pentru începutul navigaţiei regulate se amplasează perpendicular la imaginea rîului, în zona staţiei de ancorare, pe sectorul ei navigabil. La rîurile navigabile se referă şi canalele, care în perioada navigaţiei se utilizează pentru navigaţie obişnuită.

Lungimea săgeţilor, arătînd direcţia fluviului rîului, precum şi canalelor cu fluviu permanent, trebuie să fie în limitele de la 5 pînă la 15 mm în funcţie de dimensiunile rîului (canalului).

67 (110–114). Canalele şi şanţurile se redau în una sau două linii, în funcţie de lăţimea lor. Canalele şi şanţurile cu lăţimea mai mică de 3 m se reprezintă cu linii de grosimea: 0,2 mm – principale (magistrale), 0,15 mm – celelalte. Canalele şi şanţurile în construcţie cu aceeaşi lăţime se reprezintă cu acelaşi semn convenţional.

Lăţimea semnelor convenţionale ale canalelor subterane şi celor în construcţie (3 m şi mai mare) trebuie sa fie aceeaşi ca şi a semnelor canalelor existente cu lăţimea gradaţiilor corespunzătore. Pe imaginea sectoarelor subterane ale canalelor se reprezintă intrările în mine şi se redau inscripţiile adîncimilor în metri.

68 (117). Semnul convenţional şanţuri uscate se utilizează la reprezentarea şanţurilor antiincendiare, şanţurilor de recuperare abandonate, precum şi şanţurilor de comunicaţii, care în perioada caldă a anului sunt fără apă.

La reprezentarea şanţurilor uscate cu lăţimea mai mare de 3 m lăţimea se redă în metri.

69 (118, 119, 234). Vadurile peste rîuri, reprezentate în două linii, se redau cu linie punctată (în caz dacă lăţimea rîului este mai mică de 2 mm, se redă cu un segment) cu inscripţia vad. Semnele convenţionale ale căilor rutiere nu se raportează la linia de mal de la 0,2 pînă la 0,3 mm. Vadurile peste rîuri, reprezentate într-o linie se însoţesc cu inscripţie, semnele convenţionale ale căilor rutiere în acest caz se redau peste imaginea rîurilor fără decalaj.

Podurile plutitoare peste rîuri, reprezentate în două linii cu lăţimea imaginii 2 mm şi mai mare, se redau cu linie punctată. Podurile plutitoare peste rîuri, reprezentate într-o linie, precum şi două linii cu lăţimea imaginii şi mai mică de 2 mm, se redau cu un singur segment; semnele convenţionale a căilor rutiere se întrerup în toate cazurile. Pe lîngă imaginile podurilor plutitoare se redă inscripţia tr.

70 (120). În cazurile, cînd semnul convenţional feriboturi nu poate fi amplasat liber pe imaginea rîului (lăţimea mai mică de 3,0 mm) semnul se reamplasează pe imaginea terestră, amplasînd-ul pe malul drept sau stîng al rîului în funcţie de amplasarea convenabilă.

La reprezentarea rîurilor şi lacurilor mari (cu lăţimea 1 cm la scara hărţii) cu semnul convenţional feribot linia de conectare a malurilor se înlocuieşte cu linie punctată (lungimea segmenţilor – 1,5 mm, spaţiile dintre ei – 0,5 mm).

71 (121). Semnul convenţional poduri peste obstacole minore şi conducte se utilizează pentru reprezentarea pe hartă a podurilor peste rîuri, canalelor şi altor obstacole similare cu lăţimea mai mică de 3 m, precum şi instalaţii sub formă de conducte pe căile ferate şi rutiere, care servesc pentru evacuarea apei de sub terasamentul drumului. Pe imaginea terasamentul drumului linia de legătură între "mustăţi" nu se redă (se redau numai "mustăţile" de la linia semnului convenţional drumuri).

72 (122, 123). În funcţie de dimensiunile şi construcţiile podurilor, se utilizează diferite semne convenţionale.

73 (124, 235). Pe lîngă imaginile podurilor cu lungimea mai mare de 3 m, amplasate pe şosele de legătură şi drumuri naturale, se redau inscripţiile cu caracteristicile lor: cu litere – materialul de construcţie a instalaţiilor (L – de lemn, BA – beton armat, P – piatră, M – de metal); cu cifre – în numărător, lungimea podurilor şi lăţimea părţii carosabile (în metri), în numitor – tonajul (din calculul de trecere a autovehiculelor, în tone). Pe lîngă imaginea podurilor peste rîurile navigabile, adiţional se indică (după inscripţia materialului de construcţie) înălţimea parţii inferioare a anexei deasupra nivelului minim de reţinere a apei.

Caracteristicile podurilor căilor ferate se amplasează pe lîngă podurile cu lungimea 100 m şi mai mare; în caracteristică se indică materialul de construcţie, înălţimea parţii inferioare a anexei deasupra nivelului minim de reţinere a apei, lungimea şi lăţimea podului (în metri).

Caracteristicile pasajelor se amplasează pe hartă, dacă căile rutiere (inclusiv drumurile naturale) trec sub poduri, viaducte, apeducte, cupole.

74 (125, 126). Semnul convenţional maluri consolidate se utilizează pentru evidenţierea malurilor rîurilor şi canalelor cu pantele consolidate cu lespezi de beton sau de piatră, carcase de beton armat, umplute cu piatră etc., în caz dacă rîurile şi canalele se reprezintă în două linii la scara hărţii şi lungimea pantelor consolidate este mai mică de 3 mm.

Taluzurile se reprezintă în cazul în care ele sunt amplasate pe rîurile redate în două linii cu lăţimea imaginii 1,5 mm şi mai mare. Lungimea taluzurilor la scara hărţii trebuie sa fie nu mai mică de 3 mm.

75 (127, 235). Caracteristica se amplasează pe lîngă imaginea barajelor cu lungimea mai mare de 100 m. Caracteristicile includ: materialul de construcţie (BA – beton armat; pmt. – pămînt; P. – piatră.), lungimea şi lăţimea părţii superioare a barajului (în metri), cotele nivelului superior şi inferior de apă; pe lîngă imaginile barajelor carosabile se redau cotele părţii superioare a bagajului. Pe lîngă imaginile barajelor subacvatice se redau numai cotele nivelului superior şi inferior de apă.

La reprezentarea instalaţiilor hidrotehnice, se redă caracteristica în detalii a barajelor: se indică materialul de construcţie, lungimea barajului, precum şi lăţimea părţii superioare a barajelor. În caz dacă există mai multe scurgeri de apă, se indică lungimea lor sumară. În locul cotelor de nivel de sus şi respectiv de jos a apei se subscrie diferenţa acestor nivele.

În apropierea imaginii barajului se amplasează caracteristica rezervorului de apă, în caz dacă volumul lui nu este mai mic de 0,001 km³. Caracteristica include volumul rezervorului (în kilometri cubi) – în cazul volumului: mai mare de 10 km³ – rotunjite pînă la kilometri cubi întregi, de la 0,1 pînă la 10 km³ – pînă la 0,1 km³, de la 0,001 km³ pînă la 0,1 km³ – pînă la 0,001 km³ şi suprafaţa oglinzii apei (în kilometri pătraţi).

76 (128, 129). Digurile, lăţimea cărora nu se reduce la scara hărţii, se reprezintă în două linii cu segmenţi transversali.

Sectoarele de rîuri şi canale îndiguite (limitate cu diguri) reprezentate în două linii, precum şi canalele, reprezentate într-o linie cu grosimea 0,3 mm, se redau în culoarea suprafeţelor de apă, între liniile semnelor digurilor; în caz dacă digul este numai dintr-o parte, atunci din partea opusă a imaginii se redă linia de mal. Rîul îndiguit, reprezentat într-o linie, precum şi canalele şi şanţurile, reprezentate într-o linie cu grosimea 0,15 sau 0,12 mm, se reprezintă prin semnul convenţional stabilit între liniile digurilor; în scopul evitării deformării hărţii rîului aceste sectoare se redau fără îngroşarea treptată a liniei.

77 (130). Revărsările rîurilor şi lacurilor mari şi zonele inundate în perioada ploilor se reprezintă pe hărţi în caz dacă lăţimea fîşiei terenului inundat, de regulă, nu este mai mică de 1 cm (la scara hărţii) şi perioada de inundare depăşeşte două luni. În caz dacă fîşia terenului inundat este foarte lungă şi perioada apei stătătoare este mare, revărsările se redau şi în cazul în care fîşia este mai îngustă, dar nu mai îngustă de 5 mm. Zonele de inundaţii izolate se reprezintă dacă suprafaţa este de 0,5x1.0 cm. Semnele convenţionale ale revărsărilor (puncte în grup) se redau în ordine de şah; limitele suprafeţelor inundate se reprezintă prin amplasarea semnelor. În scopul asigurării corectitudinii reprezentării limitelor revărsărilor şi zonelor inundate semnele convenţionale pot fi amplasate arbitrar, dar cu păstrarea distanţelor dintre ele nu mai mici de 2 mm.

În caz dacă albia rîului sau zona inundată este mlaştină, suprafeţele revărsărilor nu se reprezintă, adică pe imaginea mlaştinii semnul convenţional revărsări nu se redă.

78 (131). Conductele de apă (terestre şi subterane) se reprezintă în caz dacă lungimea lor este 1 cm şi mai mare la scara hărţii, precum şi dacă acestea trec în afara localităţilor. Conductele de apă cu lungimea de la 1 pînă la 1,5 cm, se reprezintă prin linie cu un cerc la mijloc.

79 (133–135, 137,138). Pe lîngă semnele fîntîni, fără denumiri proprii, care constituie repere de orientare, se redă inscripţia F.

Semnele fîntînilor arteziene naturale şi artificiale se însoţesc cu inscripţia f.art.

Pe lîngă imaginea fîntînilor arteziene naturale şi artificiale se redă debitul la apă (în litru/oră). Inscripţiile caracteristicilor însoţesc şi semnele fîntînilor fără apă (uscate).

80 (136). Semnul convenţional al rezervoarelor şi altor instalaţii pentru colectarea apei, fără redare la scara hărţii, se utilizează la reprezentarea rezervoarelor, bazinelor, cisternelor, gropilor de ploaie şi altor obiecte similare în zonele aride, dacă suprafaţa lor la scara hărţii este mai mică de 1 mm²; semnul convenţional este însoţit de inscripţia explicativă baz., rez. apă.

Instalaţiile de colectare a apei cu suprafaţa de 1 mm² şi mai mare se redau la scară – cu linii de culoare albastră (limitele instalaţiei) şi cu culoare de fundal, utilizată la reprezentarea suprafeţelor de apă.

81 (141, 142). Cu ajutorul semnului convenţional locuri de acostare, fără redare la scara hărţii, se reprezintă locurile de acostare cu lăţimea mai mică de 0,5 mm la scara hărţii; lungimea imaginii acestor construcţii trebuie sa corespundă lungimii reale la scara hărţii, dar nu trebuie să fie mai mică de 1 mm. Dacă este necesar de reprezentat locurile de acostare mai scurte, ele se redau cu semne cu lungimea 1mm.

82 (143). Insulele şi rocile izolate la suprafaţa apei izolate, fără reprezentare la scara hărţii, poziţia cărora este bine determinată, se redau pe hartă în primul rînd.

Rocile deasupra apei spre deosebire de insulele izolate, fără reprezentare la scara hărţii, se redau cu semnul însoţit de inscripţia Stc. (pe lîngă numele propriu). La reprezentarea insulelor şi rocilor izolate se redau inscripţiile înălţimilor lor deasupra apei (în metri).

83 (144, 145). Inscripţiile cotelor de adîncime a apei şi izobatele se utilizează la reprezentarea pe hărţi a reliefului fundului mărilor, lacurilor mari, rezervoarelor şi rîurilor mari, cu ajutorul hărţilor de navigaţie şi hărţilor căilor acvatice. În cazul existenţei materialelor de ridicări topografice a lacurilor, rezervoarelor şi rîurilor mari, relieful fundului poate fi reprezentat prin curbe de nivel (de culoare cafenie) şi cotele de nivel, redate în sistemul de altitudini Marea Baltică.

84 (146). Semnul convenţional faruri se utilizează la reprezentarea semnelor de semnalizare cu faruri, instalate pe piloni, clădiri şi alte construcţii în zona porturilor şi servesc pentru orientarea intrării navelor în port şi ieşirii navelor din port. În caz dacă numărul farurilor este mare, pe hartă se reprezintă numai cele mai necesare.

Relieful

85 (149). Curbele de nivel normale, ajutătoare şi secundare se reprezintă pe originalele hărţilor cu linii de grosimea nu mai mică de 0,1 mm, curbele de nivel principale – linii cu grosimea 0,2 mm. Indicatoarele de pantă se reprezintă cu segmenţi subţiri cu lungimea 0,6 mm.

Pe originalul de editare curbele de nivel se plasează prin semnele convenţionale ale tuturor elementelor din conţinutul hărţii fără întrerupere, cu excepţia rîurilor şi canalurilor reprezentate prin două linii, rigolelor, viroagelor şi ravenelor cu o lăţime mai mică de 3 mm, debleurilor, gropilor, carierelor, digurilor, movilelor, malurilor abrupte, teraselor. În cazul cînd relieful fundului rîurilor şi canalurilor, reprezentate în două linii, se redă cu curbe de nivel şi cote conform art.83, curbele de nivel care trec peste aceste imagini se redau fără întreruperi.

Inscripţiile numerice ale cotelor de nivel se orientează cu baza sa în jos pe pantă şi, după posibilitate, paralel cu partea de sud sau de est a cadrului foii de hartă.

86 (150). Albiile uscate se reprezintă în una sau două linii în funcţie de lăţimea lor, precum este stabilit pentru reprezentarea rîurilor şi pîraielor, şi cu îngroşarea treptată de la surse spre gura rîului (art.63). Lungimea segmentelor semnelor convenţionale se stabileşte în corespundere cu indicaţiile privind reprezentarea rîurilor şi pîraielor uscate (art.61, 64). Cotele de nivel se reprezintă între liniile de mal în caz dacă lăţimea albiei uscate este egală cu 3 mm şi mai mare, iar dacă lăţimea este egală cu 1,5 mm şi mai mare cu semnul convenţional respectiv se indică solul fundului (nisip, pietriş, suprafeţe cu prundiş, grohotişuri de roci). În aşa mod se reprezintă şi solul fundului depresiunilor lacurilor uscate. În caz de lipsă a datelor privind reprezentarea solului fundului albiei sau depresiunii lacurilor uscate, între liniile de mal se redau nisipurile.

87 (152). Semnele convenţionale îngrămădiri de pietre sunt prevăzute pentru reprezentarea îngrămădirilor de pietre, care pot servi ca repere de orientare.

88 (153). Semnele convenţionale gropi reprezintă diferite gropi formate în rezultatul activităţii umane, precum şi forme similare de origine naturală.

Semnele convenţionale movile se utilizează la reprezentarea movilelor artificiale, precum şi diferitor movile naturale. Ultimele se însoţesc cu inscripţia movilă şi denumirea folosită de localnici.

89 (154). Semnul convenţional rambleuri de pămînt, istorice şi altele, se utilizează la reprezentarea rambleurilor înguste, artificiale şi naturale, evidenţiate în teren, care nu pot fi reprezentate cu cote de nivel.

90 (155). Semnul convenţional gropi de carst, fără reprezentare la scara hărţii, se utilizează la reprezentarea gropilor de carst cu diametrul mai mic de 2 mm la scara hărţii. Formele mari ale formărilor de carst se reprezintă cu semnul convenţional la scara hărţii (153), rupturi de teren (162) şi altele, precum şi cu curbe de nivel.

91 (156). Intrările în peşteri şi grote se reprezintă pe hărţi cu semne însoţite de inscripţii grotă.

92 (157–159). Pe imaginea stîncilor şi grohotişurilor de roci, curbele de nivel principale se reprezintă cu micşorarea grosimii pînă la 0,1 mm.

La reprezentarea pantelor abrupte pe sectoarele, unde spaţiile dintre curbe de nivel sunt mai mici de 0,2 mm, se permite fuziunea curbelor de nivel (în caz dacă lungimea sectorului la scara hărţii este mai mică de 1 cm), sau între curbele de nivel principale se introduc trei sau două curbe de nivel normale (în caz dacă lungimea sectorului depăşeşte 1 cm), iar celelalte curbe de nivel se întrerup.

Pe imaginea malurilor abrupte curbele de nivel se trasează fără întreruperi.

93 (160). Sectoarele cu alunecări de teren se reprezintă cu curbe de nivel întrerupte. În partea superioară a marginii alunecărilor de teren, în caz dacă ele sunt bine identificate în teren, se redau rupturile de teren.

Vegetaţia şi solurile

94 (163). Contururile sectoarelor vegetaţiei, solurilor şi terenurilor arabile se reprezintă cu linie punctată. Suprafeţele hărţii, corespunzătore poziţiei terenurilor arabile, nu se reprezintă cu semne convenţionale. Sectoare mici de păşune, în zonele cu repere de orientare slabe, pot fi evidenţiate cu contur însoţit de inscripţia păş. La trasarea liniilor punctate se respectă distribuirea şi saturaţia uniformă a punctelor.

95 (164, 165, 171–174). Pădurile, pădurile pitice, crîngurile de păduri, pepinierele şi plantaţiile de copaci tineri cu înălţimea pînă la 4 m se reprezintă cu semne convenţionale speciale, divizate în păduri conifere, foioase şi mixte. Speciile de arbori dominante sunt însoţite de inscripţii (cu abrevieri, iar dacă abrevierile pentru unele nu sunt prevăzute, atunci se redă sub formă completă). La reprezentarea pădurilor mixte se indică două specii principale. La pădurile mixte se referă la fel şi cele, în care arborii de aceeaşi specie constituie nu mai mult de 80%. Alături de semnul privind specia pădurii, inclusiv celor pitice se redă caracteristica copacilor. Caracteristica copacilor include informaţie privind valorile medii (înălţimea, grosimea şi distanţa dintre copaci).

La pădurile pitice se referă pădurile, în care copacii "maturi", în urma condiţiilor nefavorabile pentru creştere (mlaştină, soluri cu pietriş) au o înălţime mai mică de 6 m. Caracteristica copacilor pădurilor pitice se redă numai la reprezentarea suprafeţelor mai mari de 25 cm² la scara hărţii, în acelaşi mod ca şi caracteristicile pădurilor obişnuite.

Cu semnul convenţional crînguri de păduri, pepiniere, şi plantaţii de copaci tineri se reprezintă sectoarele de vegetaţie lemnoasă cu înălţimea pînă la 4 m. Semnul speciei crîngurilor de păduri, pepinierelor şi plantaţiilor de copaci tineri este însoţit de inscripţia înălţimii medii a copacilor (în metri); înălţimea copacilor mai mici de 1 m se indică pînă la zecimi de metru.

Semnul convenţional păduri rare se utilizează la reprezentarea copacilor în caz cînd spaţiile dintre coroanele copacilor constituie două-cinci diametre a coroanelor (în funcţie de specia copacilor). Pădurile rare se reprezintă pe hărţi în combinaţie cu semnele vegetaţiei la sol sau soluri (păduri rare, arbuşti, ierburi, suprafeţe lutoase şi cu pietriş etc.).

Semnul convenţional păduri tăiate se utilizează la reprezentarea sectoarelor fostei păduri unde s-au păstrat cioturile. Semnul convenţional se utilizează în combinaţie cu semnele vegetaţiei la sol (ierburi, arbuşti sau crîngurile de păduri).

96 (166, 176). Semnele convenţionale fîşii înguste de păduri şi de perdele de protecţie, fîşii înguste de arbuşti şi linii somiere se utilizează la reprezentarea fîşiilor vegetaţiei lemnoase şi de arbuşti, lăţimea cărora nu depăşeşte 1,5 mm la scara hărţii. Fîşiile acestor plantaţii cu lăţimea mai mare se reprezintă cu semnul convenţional al pădurilor, sau dacă înălţimea plantaţiilor nu depăşeşte 4 m, cu semnul crîngurile de păduri sau desişuri de arbuşti.

Înălţimea medie a copacilor se indică cu cifre (în metri); înălţimea copacilor mai mici de 1 m se indică pînă la zecimi de metru.

97 (167–170). Semnul convenţional suprafeţe mici de păduri, care nu pot fi reprezentate la scara hărţii, se redau crîngurile mici în cazul cînd ele nu constituie repere de orientare din cauza numărului mare în teren.

Semnele convenţionale crînguri separate, care nu pot fi reprezentate la scara hărţii, şi semnele copaci izolaţi se utilizează la reprezentarea crîngurilor mici şi copacilor de importanţă topografică.

Semnul convenţional copaci izolaţi, fără valoare de orientare, se utilizează la reprezentarea copacilor în cvartalele localităţilor, pe lînga curţi izolate, în grădini, terenuri arabile etc.

98 (175). Semnul convenţional arbuşti se utilizează la reprezentarea desişurilor cu vegetaţie lemnoasă cu înălţimea de la 0,8 pînă la 6 m. Tufele izolate şi grupele de arbuşti se reprezintă cu un singur semn, cercul căruia trebuie să coincidă cu poziţia tufei sau centrul grupului de arbuşti în teren.

Specia şi înălţimea arbuştilor se specifică la reprezentarea desişurilor. Înălţimea medie a arbuştilor se indică în zecimi de metri, în caz dacă nu depăşeşte 1 m, şi în metri – la înălţime mai mare.

99 (178, 179). Semnele convenţionale livezi cu vii şi livezi de fructe şi boabe se utilizează la reprezentarea livezilor mixte, unde rîndurile copacilor fructiferi alternă cu rîndurile plantaţiilor de vii şi boabe.

100 (180, 181). Semnele convenţionale terenuri cu plantaţii de orez se utilizează la reprezentarea terenurilor, folosite permanent pentru plantaţiile de orez – culturile care cresc în condiţii de umiditate mare a solului, creată prin udare multiplă sau inundaţie cu apă. Terenuri cu plantaţii de orez avînd în vedere umiditatea excesivă a solului în perioada de cultivare a orezului, devine de netrecut pentru autovehicule.

Semnul convenţional livezi de plante tehnice (181) se utilizează la reprezentarea plantaţiilor lemnoase, de arbuşti, şi culturi ierboase, care nu au un semn deosebit. Plantaţiile culturilor permanente se însoţesc cu inscripţii, de exemplu trnd.

101 (182–184). Pajiştile şi ierburile joase hidrofile se reprezintă cu un singur semn.

Desişurile de stuf şi trestie se reprezintă pe imaginile malurilor joase şi suprafaţa apei rîurilor şi lacurilor. Semnele convenţionale ale acestei vegetaţii se plasează peste fiecare 0,5–1 cm.

102 (185, 186). La reprezentarea mlaştinilor mici şi terenurilor sărate (cu suprafaţa mai mică de 1 cm² la scara hărţii) distanţa dintre segmenţii în grup se micşorează pînă la 0,8 mm. În combinare cu semnele convenţionale mlaştini pot fi reprezentate şi alte tipuri de vegetaţie şi soluri (de exemplu, arbuşti, suprafeţe cu movile s.a.).

De la 0,5 pînă la 2 m adîncimea mlaştinilor se redă cu precizia de 0,1 m. Pe imaginea mlaştinilor cu suprafaţa 50 cm² se plasează o inscripţie a adîncimii în locul care corespunde cele mai adînci părţi; pe imaginea mlaştinilor cu suprafeţe mai mari – una-două inscripţii la 1 dm².

103 (188.1). Îngrămădirile de pietre şi suprafeţele cu pietriş se caracterizează prin îngrămădirea la suprafaţă a materialelor fragmentate. Îngrămădirile de pietre sunt caracteristice pentru vîrfurile plate şi pantele monotone. Acest semn convenţional poate fi utilizat în combinare cu vegetaţia lemnoasă sau arbuşti.

104 (188.2). Semnul convenţional suprafeţe de pietriş se utilizează la reprezentarea ieşirilor de roci monolite descoperite sau acoperite slab cu materiale de dezagregare, avînd suprafaţa nu mai mică de 1 cm² la scara hărţii.

105 (190, 191). Formele mari de relief ale nisipurilor se reprezintă prin cote de nivel, iar cele mici se reprezintă cu semne convenţionale.

106 (192–204). Exemplele de combinare a semnelor convenţionale ale vegetaţiei şi solurilor nu pot cuprinde toate variantele posibile. La reprezentarea pe hărţi a porţiunilor mici de vegetaţie şi soluri se permite combinarea semnelor nu mai mult de trei specii.

Frontiere

107 (206). Frontierele de stat se reprezintă pe hărţi în corespundere cu materialele oficiale, care stabilesc poziţia lor. La reprezentarea frontierei de stat mai întîi se aplică semnele de frontieră şi apoi între ele se trasează segmentele şi punctele semnului convenţional al frontierei de stat. Lungimea segmentelor poate fi modificată în funcţie de poziţia semnelor de frontieră.

În caz dacă frontiera de stat trece pe rîu sau canal, pe hărţi se reprezintă semnele de frontieră instalate în teren pe ambele maluri ale rîului (canalului); inscripţiile numerelor semnelor de frontieră se redau numai pe o singură parte.

La reprezentarea liniei frontierei pe sectoarele înguste ale rîului, rezervoarelor de apă, precum şi pe localităţi, grosimea liniei semnului convenţional poate fi micşorată pînă la 0,2–0,3 mm. Imaginile segmenţilor frontierelor de stat se evidenţiază cu o fîşie, cu lăţimea 3 mm, de culoare portocalie, de-a lungul semnului frontierei de stat.

108 (206–208, 210–213). Reprezentarea frontierelor de stat şi administrative se execută conform următoarelor cerinţe:

– frontierele, care trec pe uscat şi nu coincid cu obiectele liniare în teren, se reprezintă cu semnul convenţional fără întrerupere, iar axa semnului convenţional trebuie să corespundă poziţiei reale a frontierei. Culoarea se redă simetric axei semnului convenţional al frontierei (206);

– frontierele, care trec pe obiectele liniare – drumuri, canaluri sau rîuri reprezentate într-o linie sau două linii cu spaţiu între ele pînă la 1 mm, se reprezintă prin segmenţi în grup (cîte trei-patru segmenţi în grup) alternativ, pe ambele părţi ale imaginii obiectului cu întrerupere între grupuri pînă la 4 cm. Culoarea se redă fără întrerupere simetric axei semnului obiectului linear (210);

– frontierele, care trec pe şenalul navigabil sau prin mijlocul rîului reprezentat în două linii cu spaţiu dintre ele de la 1 pînă la 6 mm, se redau prin segmenţi în grup între liniile malurilor cu reprezentarea tuturor curbelor reduse la scara hărţii. Culoarea se redă de-a lungul imaginii a unui din maluri conform configuraţiei (211); Culoarea imaginii frontierei de stat în acest caz se redă din partea exterioară a teritoriului Republicii Moldova;

– frontierele, care trec pe o parte a obiectului linear, se reprezintă prin segmenţi în grup din partea imaginii obiectului, pe care ea trece în teren. Culoarea se redă pe aceeaşi parte în corespundere cu configuraţia obiectului liniar (212);

– frontierele, care trec pe lacuri, rezervoare de apă, precum şi rîuri şi canaluri cu lăţimea 6 mm şi mai mare, la scara hărţii, se reprezintă cu semnul convenţional fără întreruperi, iar culoarea nu se redă (213).

109 (209). Semnul convenţional limitele rezervaţiilor naţionale se utilizează pentru reprezentarea limitelor terenurilor rezervaţiilor, parcurilor naţionale şi altor obiecte similare, desemnate de către stat pentru folosirea lor în scopuri de cercetări ştiinţifice, culturale şi educaţionale. Semnul convenţional se redă, de regulă, fără întreruperi. Semnul poate fi întrerupt numai în caz dacă frontiera trece pe o limită clară, bine determinată (malul lacului, rezervorului de apă, rîului mare etc.).

ABREVIERI

ПЕРЕЧЕНЬ УСЛОВНЫХ СОКРАЩЕНИЙ