Ordin nr.177 din 30.06.2003 cu privire la aprobarea Instrucţiunii "Despre aplicarea Regulamentului cu privire la expertiza medico-militară în Forţele Armate ale Republicii Moldova"

Anexa nr.1

METODICA EFECTUĂRII EXAMENULUI MEDICAL

I. PRINCIPII GENERALE

1. Examenul medical se efectuează la lumina zilei în încăperi luminoase, calde şi spaţioase, destinate special pentru acest scop. Dacă este imposibil de a folosi lumina zilei, iluminarea artificială trebuie să fie pe deplin suficientă pentru munca medicilor. Fiecărui medic i se destinează o încăpere separată. Persoanele supuse expertizei trebuie să fie dezbrăcate.

Starea sănătăţii persoanelor supuse expertizei se determină prin culegerea datelor anamnestice şi examinarea obiectivă multilaterală a acestora, indiferent de faptul dacă acestea prezintă sau nu acuze privind starea sănătăţii.

2. Documentele şi datele dispensarizării, prezentate de persoanele supuse expertizei, nu-i eliberează pe medici de examenul medical al acestora, cu excepţia cazurilor menţionate în Regulamentul cu privire la expertiza medicală în Forţele Armate ale Republicii Moldova, cînd comisia poate rezolva problema aptitudinii pentru serviciul militar, serviciul în specialitatea militară etc., călăuzindu-se după concluzia instituţiei medico-sanitare, unde a fost investigată, tratată, supravegheată persoana în cauză.

3. La examenul medical în masă medicii folosesc o metodă unificată de examinare, care presupune un consum minim de timp, cu stabilirea unui tablou cît mai amplu al stării sănătăţii persoanei supuse expertizei. În acest scop, examinarea organelor şi sistemelor se efectuează conform unei scheme stabilite şi într-o astfel de succesiune, ca pentru înfăptuirea examenului medical să fie consumat mai puţin timp, iar efectuarea unor investigaţii să nu împiedice examenul medical ulterior. De exemplu, vestibulometria, examenul organului văzului cu folosirea midriaticilor, mioticilor şi anestezicelor, care fac dificil examenul sistemelor nervos şi cardiovascular, trebuie efectuată la sfîrşitul examinării.

4. În procesul examenului medical este important de a depista nu numai defectul fizic şi de a stabili caracterul afecţiunii, ci şi de a determina gradul de dereglare şi cel de compensare al funcţiei organului (sistemului) afectat şi adaptabilitatea funcţională a organismului în ansamblu, fapt care stă în baza deciziei respective de expertiză.

5. În toate cazurile de suspiciuni ale devierii de la normal, persoana în cauză trebuie supusă unui examen minuţios, în funcţie de modificările depistate de către medicii respectivi. Dacă după examenul ambulator diagnosticul rămîne incert, persoana supusă expertizei este trimisă pentru investigaţii în staţionar.

II. EXAMENUL ANTROPOMETRIC

6. Indicii antropometrici de bază, care se apreciază în scopul expertizei medico-militare, sînt: înălţimea şi greutatea corpului, perimetrul cutiei toracice, dinamometria mîinilor şi lombară.

Examenul antropometric se realizează de către personalul medical mediu sub supravegherea medicului cu ajutorul aparatelor de măsurat, care se verifică înainte de începerea lucrului.

7. Înălţimea persoanei examinate se determină în poziţia verticală. Pentru măsurarea staturii în poziţia verticală persoana examinată ia loc pe suportul antropometrului, atingînd stinghia verticală cu regiunea dorsală interscapulară, fesele şi călcîiele. Capul stă drept, astfel ca incizura supratragică a pavilionului urechii şi unghiul exterior al fantei palpebrale să se afle pe aceeaşi linie orizontală. Stinghia mobilă a antropometrului trebuie să se lipească strîns de creştet.

8. Greutatea corpului se determină cu ajutorul cîntarului medical. Persoana examinată stă în picioare la mijlocul platformei cîntarului. Indicii se înscriu cu exactitatea de 0,1 kg.

9. Perimetrul cutiei toracice se măsoară prin aplicarea, fără presiune, a panglicii centimetrice de măsurat, posterior – sub unghiul scapulelor, anterior – pe marginea inferioară a areolelor mamare. În cazul acesta, persoana examinată stă liniştită cu mîinile lăsate în jos. Se notează trei indici: în momentul pauzei respiratorii, la inspiraţia maximă şi la expiraţia maximă.

10. Forţa mîinilor se determină cu dinamometrul de mînă, care se comprimă cu un efort maxim al mîinii întinse orizontal, mai întîi – a mîinii drepte, apoi a celei stîngi.

Forţa lombară se determină folosind dinamometrul lombar. Persoana examinată întinde la maximum mînerul dinamometrului, aflat la nivelul articulaţiilor genunchilor, fără a îndoi picioarele.

III. EXAMENUL STĂRII PSIHICE

11. Examenul stării psihice a persoanei supuse expertizei se înfăptuieşte în baza studierii documentelor, care o caracterizează (referinţele de la şcoală, alte instituţii de învăţămînt, de la locul de muncă, din unitatea militară etc., informaţiile culese de la părinţi sau de la instituţiile curative şi din dialogul medicului cu persoana examinată).

În conversaţie şi la examen se atrage atenţie la expresia feţei, mimicii, particularităţilor mersului, pozei, mişcărilor, adecvatităţii reacţiei, atitudinii faţă de dialogul cu medicul.

12. Principalul în aprecierea stării psihice este metoda clinică de examinare, care trebuie asociată (dacă sînt indicaţiile respective) cu metodele paraclinice generale de investigaţie (testarea experimental-psihologică, electroencefalografia, reoencefalografia, tomografia encefalului, pneumoencetalografia etc.). Examinarea stării psihice se efectuează în următoarea succesiune: se apreciază starea cunoştinţei, atenţiei, memoriei, gîndirii, intelectului, sferei emoţional-volitive, se definitivează simptomatica psihopatologică.

La examinarea atenţiei se menţionează stabilitatea acesteia (epuizabilitatea, distragerea, perseveraţia), capacitatea de concentrare.

La examenul memoriei se stabilesc rapiditatea şi exactitatea memorizării, reproducerea evenimentelor trecute şi celor curente, existenţa pseudoreminiscenţei, tipul amneziei (retrograd, anterograd) etc.

La aprecierea gîndirii se atrage atenţia asupra logicii succesiunii raţionamentelor şi deducţiilor, minuţiozităţii, perseverenţei, rezoneriei, preţiozităţii, predominării gîndirii abstracte asupra celei concrete şi invers. Se determină ritmul gîndirii (accelerat, obişnuit, încetinit), orientarea acesteia (problemele, interesele).

La determinarea stării sferei emoţionale se apreciază starea de spirit (ridicată, echilibrată, abătută, instabilă), oscilaţiile patologice ale dispoziţiei, durata, nuanţa acestora. Se apreciază dacă emoţiile sînt adecvate sau neadecvate după manifestările lor exterioare, capacitatea de a-şi controla sentimentele. Sfera volitivă se apreciază în conformitate cu particularităţile înclinaţiilor şi comportamentului persoanei examinate.

Se stabileşte dacă sînt sau nu tulburări de percepţie: iluzii, halucinaţii, conţinutul acestora, atitudinea faţă de acestea (critică, afectivă, indiferentă), modificarea calităţii percepţiei spaţiului, timpului, propriei persoane etc. Pentru depistarea acestor tulburări, precum şi a ideilor obsesive şi a delirului este nevoie de un interogatoriu bine orientat în acest scop al persoanei examinate.

IV. EXAMENUL SISTEMULUI NERVOS

13. Examenul sistemului nervos constă din: studierea documentaţiei medicale, interogarea şi examinarea clinico-neurologică obiectivă a persoanei în cauză. La interogare se clarifică acuzele, anamneza vieţii, se atrage atenţia asupra existenţei în anamneză a acceselor, pierderii cunoştinţei, convulsiilor, modificărilor de vorbire, auz, vedere, traumelor sistemului nervos central şi celui periferic, tratamentului în instituţiile de profil psihiatric şi neurologic, se stabileşte timpul încetării enurezisului. Se precizează ereditatea – dacă la rude nu au fost crize convulsive, episoade de pierdere a cunoştinţei, crize de miastenie, tulburări mintale, abuz de alcool, consum de droguri.

La inspecţie se apreciază constituţia, particularităţile mersului, starea pielii, mucoaselor, sistemului muscular. E nevoie de a se convinge de absenţa leziunilor oaselor craniene chiar şi în cazul cînd persoana examinată neagă existenţa în trecut a unor traumatisme craniocerebrale.

14. Examenul neurologic începe cu cercetarea funcţiei nervilor craniocerebrali. Se examinează funcţia nervilor oculomotori şi a inervaţiei simpatice a ochiului. Se examinează poziţia globilor oculari, mişcările oculare în sus, în jos, medial şi lateral. Se stabilesc forma şi mărimea pupilelor, uniformitatea acestora, precum şi reflexul fotomotor (direct şi concomitent) la convergenţă şi acomodaţie.

La cercetarea funcţiei nervului trigemen se examinează starea sensibilităţii faciale, a musculaturii masticatoare, amplitudinea mişcărilor mandibulei, reflexele cornean şi conjunctival.

În continuare se stabilesc funcţiile celorlalţi nervi craniocerebrali. Se controlează dacă sunt manifestate egal pliurile cutanate ale frunţii, lăţimea fantelor palpebrale, posibilitatea de a miji ochii şi a încrunta sprîncenele, simetria pliurilor nazolabiale la arătarea dinţilor.

Se determină funcţia motorică a aparatului vestibular (nistagmus, echilibru, greş).

Se examinează justeţea percepţiei senzaţiilor gustative principale: dulce, acru, sărat, amar, în care scop se folosesc soluţii standard de zahăr, sare de bucătărie, acid citric şi sulfat de chinină, mobilitatea palatului moale la fonaţie, sonoritatea vocii, capacitatea de deglutiţie, posibilităţile de rotaţie a capului şi de elevaţie a umerilor, volumul mişcărilor limbii la scoaterea acesteia, existenţa fibrilaţiilor musculare şi atrofiei muşchilor linguali.

15. La examinarea sferei motorice se controlează amplituda mişcărilor active şi pasive ale extremităţilor superioare şi inferioare, coordonarea actelor motorice (ataxia statică şi dinamică), forţa, tonusul şi troficitatea muşchilor. Se atrage atenţia asupra existenţei hiperchineziilor, contracturilor, atrofiilor.

În continuare se examinează reflexele tendinoase, periostale, cutanate şi de pe mucoase. Fiecare reflex se examinează din dreapta şi din stînga, se compară vioiciunea şi uniformitatea lor. Se stabileşte existenţa sau absenţa reflexelor patologice (Babinski, reflexele Rossolimo, Jukovski, Behterev, Oppenheim, Gordon etc.), starea sensibilităţii superficiale şi a celei profunde (dureroase, termice, tactile, musculoarticulare).

16. La examinarea sistemului nervos vegetativ se atrage atenţia asupra culorii tegumentelor (faţa, trunchiul, extremităţile), existenţei tulburărilor trofice, se stabilesc umiditatea şi temperatura pielii prin palpare. Se controlează reflexele vegetative cutanate (dermografismul local şi cel reflector, reflexul pilomotor), oculocardiac Danini – Aschner, cervical vegetativ, clinostatic şi ortostatic.

Minimumul indicat al examenului obiectiv al sistemului nervos este obligatoriu în condiţiile de ambulator.

V. EXAMENUL ORGANELOR INTERNE

17. Examenul organelor interne include studierea acuzelor, anamnezei, precum şi examenul obiectiv, care începe cu inspecţia generală. Se atrage atenţia asupra aspectului exterior, constituţiei, culorii, elasticităţii şi umidităţii pielii, apoi, prin metoda palpaţiei – asupra stării ţesutului celuloadipos subcutanat, ganglionilor limfatici, muşchilor.

18. Aparatul circulator. Examinarea vaselor se efectuează prin inspecţia şi palparea arterelor şi venelor, auscultaţia vaselor mari şi studierea sistemului vascular prin metode instrumentale. Se stabilesc ritmul, frecvenţa, tensiunea şi volumul pulsului, pulsaţia posibilă a arterelor şi venelor în diverse regiuni, care poate indica la unele afecţiuni ale cordului sau vaselor mari. Se măsoară tensiunea arterială în repaus (şezînd). Pentru a exclude o sporire accidentală a tensiunii arteriale la măsurarea de o singură dată, este necesar, fără a scoate manşeta, de a măsura tensiunea arterială de cîteva ori şi de a lua în considerare ultima din cele mai mici cifre. La necesitate, măsurarea repetată a tensiunii arteriale se face după o pauză de odihnă de 10-15 minute. Tensiunea sistolică (maximală) normală oscilează între 100 şi 140 mm ai coloanei de mercur, cea diastolică (minimală) – între 60 şi 90 mm ai coloanei de mercur. Un semn veridic al hipertensiunii arteriale va fi considerată tensiunea arterială măsurată repetat, care depăşeşte cifra de 160 şi 95 mm ai coloanei de mercur.

Prin palpaţie şi percuţie se determină graniţele cordului, suprafaţa lui, puterea şi rezistenţa şocului apexian, existenţa şocului cardiac, vibraţia cutiei toracice, alte pulsaţii în regiunea cordului şi în vecinătatea lui. La auscultaţia inimii în diverse poziţii ale persoanei examinate (culcat, stînd în picioare, după un efort fizic, la reţinerea respiraţiei) se apreciază sonoritatea zgomotelor cardiace (intensificare, atenuare, accentuare) şi caracterul acestora (scindarea, dedublarea, apariţia altor zgomote), precum şi existenţa suflurilor cardiace. La auscultaţia suflului se va stabili relaţia acestuia cu faza activităţii cardiace (sistolică, diastolică), caracterul, intensitatea, durata, localizarea şi iradierea predominantă. Diagnosticul diferenţial al suflurilor organice şi funcţionale, precum şi al viciilor cardiace se efectuează numai după examenul complex, incluzînd metodele instrumentale (radiologice, cardiografice, funcţionale).

19. Aparatul respirator. La aprecierea acuzelor se atrage atenţia asupra caracterului dispneei (fiziologică sau patologică, cu inspiraţie dificilă, expiraţie dificilă sau mixtă), particularitatea tusei (durata, timpul apariţiei, tăria, tembrul, prezenţa sputei şi particularităţile acesteia), localizarea, intensitatea, iradierea durerilor în piept şi legătura acestora cu actul respirator şi cu tusă.

La examinare se apreciază culoarea pielii şi a mucoaselor vizibile, forma cutiei toracice, poziţia claviculelor, foselor supra şi subclaviculare, scapulelor, simetria hemitoracelor, tipul respiraţiei, frecvenţa, ritmul şi profunzimea mişcărilor respiratorii, participarea în actul respirator a muşchilor auxiliari.

Prin palpare se depistează localizarea durerii în regiunea cutiei toracice şi rezistenţa (elasticitatea) acesteia, vibraţia vocală, murmurul şi clapotajul pleural.

Prin percuţia comparativă se stabilesc graniţele pulmonare, mobilitatea marginilor inferioare ale plămînilor, înălţimea poziţiei vîrfurilor plămînilor şi lăţimea acestora, de asemenea se depistează modificările sunetului percutor pulmonar în stările patologice (scurtare, submatitate sau matitate în prezenţă de lichid în cavitatea pleurală, procese inflamatorii sau tumorale în plămîni; caracterul timpanic al sunetului, la acumularea aerului în cavitatea pleurală, la existenţa cavităţilor în plămîn – abces, cavernă, pneumatizări sporite ale parenchimului pulmonar-emfizem).

La auscultaţie se stabileşte caracterul suflurilor respiratorii în diferite faze ale respiraţiei, forţa şi durata lor. Se apreciază suflurile respiratorii principale (vezicular, bronşic), schimbarea lor şi zgomotele respiratorii secundare (ralurile, crepitaţia, murmurul pleural).

Dacă s-au depistat simptome suspecte pentru o boală pulmonară, sînt folosite metodele de examinare radiologice, instrumentale şi de laborator.

20. Capacitatea vitală a plămînilor se stabileşte folosind spirometrul. Persoana examinată, după o inspiraţie maximă, face expiraţia maximă în tubul spirometrului. Rezultatele spirometriei în normă sau patologie se evaluează conform anexei nr.5.

21. Organele cavităţii abdominale. O deosebită atenţie se acordă analizei acuzelor şi anamnezei. La examinare se apreciază starea cavităţii bucale (dinţii, gingiile, limba, mucoasele). Inspecţia şi palparea organelor abdominale se efectuează în poziţia culcată şi verticală. Prin metoda palpării superficiale, apoi a celei profunde glisante se evidenţiază locurile sensibile la durere, iritarea peritoneului, existenţa unei hernii a liniei albe, defansul peretelui abdominal, precum şi contururile, consistenţa, localizarea unor organe ale cavităţii abdominale şi formaţiuni tumorale ale acesteia. Dacă sînt mărite ficatul, splina, dimensiunile acestora se indică în centimetri.

Prin percuţie se determină limita superioară a ficatului, limita inferioară a stomacului şi dimensiunile splinei. Cînd se depistează simptome care indică o afecţiune a organelor cavităţii abdominale, se înfăptuiesc investigaţii suplimentare (radiologice, instrumentale, de laborator etc.).

VI. EXAMENUL CHIRURGICAL

22. Medicul studiază ţinuta în planul sagital şi frontal. Ţinuta corectă se caracterizează prin poziţia dreaptă (verticală) a capului şi simetria contururilor liniilor cervicobrahiale, poziţia mediană a liniei apofizelor spinoase, nivelului uniform şi dislocaţiei simetrice a unghiurilor scapulelor, configuraţia similară a triunghiurilor taliei, contururile uşor proeminente ale cutiei toracice, forma regulată a membrelor inferioare.

Se studiază starea tegumentelor. Dacă sînt cicatrice, se apreciază caracterul şi originea lor.

Prin inspecţia cutiei toracice se evaluează deformaţiile legate de deformarea coloanei vertebrale sau fără legătură cu aceasta (torace în pîlnie sau în carenă). Se determină poziţia claviculelor.

Se inspectează abdomenul, forma lui. La examinarea organelor genitale se atrage atenţia asupra anomaliilor de dezvoltare ale penisului, uretrei, testiculelor.

Dacă există o asimetrie a scapulelor, aceasta poate fi legată de deformaţia coloanei vertebrale sau boala Sprengel – ridicarea congenitală a scapulei. Cea mai frecventă formă a deformaţiei coloanei vertebrale este cifoza toracică, mai rar – lordoza, în segmentul lombar – mai frecvent accentuarea lordozei, mai rar cifoza. Se atrage atenţia asupra existenţei şi gradului de manifestare a scoliozei.

23. Se apreciază poziţia persoanei supuse expertizei. O poziţie forţată poate fi condiţionată de senzaţii dureroase, de modificările anatomice sau de stările patologice stabilite în urma compensării.

Extremitatea se poate afla în poziţia rotaţiei interioare sau exterioare, aducţiei sau abducţiei, flexiei sau extensiei.

Pentru determinarea fracturilor, luxaţiilor şi altor leziuni învechite ale oaselor şi articulaţiilor se atrage atenţia asupra poziţiei punctelor de reper principale, proeminenţelor osoase, epicondililor. Într-o articulaţie normală a cotului în poziţia extensiei antebraţului epicondilii humerusului şi apexul olecranului se găsesc pe aceeaşi linie. La flexie în articulaţia cotului aceste puncte de reper formează un triunghi echilateral cu vîrful pe olecran.

24. Se studiază forma şi poziţia bazinului. De reţinut că la multe persoane (pînă la 80 la sută) în normă un picior este mai scurt decît celălalt. La scurtarea piciorului cu 2 cm şi peste, se depistează o deformare evidentă a bazinului. În poziţia abducţiei piciorului scurtat deformaţia bazinului dispare. Deformarea compensatorie a coloanei vertebrale în asemenea cazuri nu poate fi clasată ca deformaţie. La o lungime egală a picioarelor cu deformarea bazinului, trebuie exclusă deformarea coloanei vertebrale, fapt care necesită o examinare suplimentară.

Se notează simetria pliurilor fesiere şi proeminenţelor trohanterului mare al oaselor femurale.

Se examinează regiunea sacrococcigiană şi cea a anusului pentru depistarea canalelor coccigiene epiteliale şi a complicaţiilor acestora, a unor manifestări ale paraproctitei cronice, a fistulelor pararectale, hemoroizilor, dehiscenţei anusului. Cercetarea prolapsurilor posibile ale hemoroizilor şi prolapsului rectal se efectuează la un scremet uşor şi puternic, în poziţia de genoflexie a persoanei în cauză. La recruţi tuşeul rectal se efectuează la necesitate.

25. La inspecţia membrelor inferioare se determină poziţia axelor acestora. Se evidenţiază: picioare drepte; genu-varus, cu devierea laterală a genunchilor, cînd axele coapsei şi gambei formează un unghi deschis în interior; genu-valgus, cînd genunchii formează un unghi deschis în exterior. Pentru determinarea genu-varus se măsoară distanţa dintre proeminenţele condililor mediali ai oaselor femurale, genu-valgus – distanţa dintre maleolele mediale ale gambelor. Se atrage atenţia la culoarea pielii membrelor inferioare, prezenţa edemelor, tulburărilor trofice (ulcere, pigmentaţie), dilatarea varicoasă a venelor subcutanate. Se examinează picioarele şi tălpile.

26. La palparea craniului pot fi depistate defecte ale oaselor bolţii în urma unui traumatism sau intervenţii chirurgicale, prezenţa unor formaţiuni tumorale ale ţesuturilor moi şi oaselor.

27. Se determină starea ganglionilor limfatici periferici, glandei tiroide, turgorul şi temperatura pielii, dezvoltarea musculaturii.

28. Prin palparea abdomenului se determină starea peretelui abdominal anterior în repaos sau în scremet (hernii ale liniei albe, ombilicale, inghinale, postoperatorii), starea organelor interne, inelelor inghinale externe. Dacă există o hernie, se apreciază mărimea, conţinutul şi reductibilitatea ei.

29. Se palpează testiculele, anexele acestora, elementele cordonului spermatic şi prostata în scopul depistării criptorhismului, anomaliilor de dezvoltare, hidrocelului şi funiculocelului, tumorilor, calculilor, afecţiunilor inflamatorii ale prostatei etc.

30. Pentru evaluarea stării aparatului locomotor şi a coloanei vertebrale este important de a depista nu atît modificările anatomice, cît a determina capacităţile funcţionale ale acestora. La stabilirea aptitudinii pentru serviciul militar a persoanelor supuse expertizei conform coloanei III a Baremului medical trebuie de reţinut că anchiloza unei articulaţii mari într-o poziţie funcţional utilă a extremităţii (segmentului) într-o serie de cazuri nu limitează volumul obişnuit al lucrărilor executate. Poziţie funcţional utilă a articulaţiilor, cînd mişcarea este limitată, se consideră:

articulaţia umărului-abducţia braţului de la trunchi pînă la un unghi de 80-90 de grade la mişcarea acestuia înainte cu 30 de grade, astfel ca la antebraţul îndoit în articulaţia cotului mîinii să poată atinge gura;

articulaţia cotului – flexia sub un unghi de 90 de grade;

articulaţia radiocarpiană – flexia dorsală sub un unghi de 165 de grade;

articulaţiile interfalangiene – flexia sub un unghi de 120 de grade;

articulaţia coxofemurală – flexia sub un unghi de 145-155 de grade, abducţia sub 8-10 grade;

articulaţia genunchiului – flexia sub un unghi de 170-175 de grade;

articulaţia tibiotarsiană – flexia plantară sub un unghi de 95 de grade.

31. Studierea amplitudinii mişcărilor în articulaţiile extremităţilor începe cu executarea unor mişcări active şi pasive în toate planurile, precum şi a mişcărilor de supinaţie şi pronaţie. Se stabileşte forţa musculară a extremităţilor superioare şi inferioare prin executarea mişcărilor cînd persoana în cauză opune rezistenţă dinamometriei.

32. Măsurarea perimetrului extremităţilor se efectuează cu panglica centimetrică pe sectoarele simetrice. Pe coapsă – în treimea superioară, medie şi inferioară, pe braţ şi pe gambă – în partea mai voluminoasă a acestora.

33. Pentru evitarea erorilor de măsurare a volumului mişcărilor în articulaţii se foloseşte următoarea metodică:

articulaţia umărului – flexie: persoana în cauză stă lateral spre medic. Braţul fix al raportorului se instalează paralel cu axa verticală a trunchiului, axul şi braţul mobil – paralel şi în centrul liniei care uneşte tuberculul mare al humerusului cu epicondilul lateral al acestuia. Persoana în cauză ridică maximal mîinile drept înainte fără a antrena centura scapulară şi a devia trunchiul. Extensie – în aceleaşi condiţii mîinile maximal deviate înapoi. Abducţie – persoana în cauză stă cu spatele spre medic. Unghiurile scapulare la un nivel, marginea medială a scapulei este paralelă axei verticale a coloanei vertebrale. Braţul fix al raportorului se instalează paralel axei verticale a trunchiului, cel mobil – paralel cu linia care uneşte acromionul cu olecranonul. Mîinile se desfac lateral maximal posibil.

Articulaţia cotului – flexie şi extensie: persoana în cauză stă lateral către medic, mîinile lăsate în jos, cu palmele înainte. Braţul fix al raportorului se instalează paralel cu linia care uneşte tuberculul mare al humerusului cu condilul lateral al acestuia, cel mobil – paralel cu linia care uneşte condilul lateral al humerusului cu apofiza stiloidă a osului radial. Antebraţul se îndoaie lent la limita posibilă. Axul raportorului trebuie să coincidă cu axa de rotaţie a articulaţiei cotului (linia care uneşte marginea inferioară a epicondilului lateral şi a celui medial).

Articulaţia radiocarpiană – extensie dorsală şi flexie palmară: antebraţul şi mîna în planul orizontal, primul deget – e în poziţie de aducţie. Braţul fix al raportorului se instalează paralel cu linia care uneşte apofiza stiloidă a osului radial şi marginea exterioară a tendonului muşchiului biceps, cel mobil – de-a lungul osului doi metacarpian. Se efectuează flexia palmară şi extensia dorsală, totodată axul raportorului trebuie să coincidă cu axa transversală a articulaţiei.

Articulaţia coxofemurală – flexie şi extensie. Persoana examinată e în decubit dorsal, piciorul examinat este întins, celălalt – maximal îndoit în articulaţiile coxofemurală şi a genunchiului şi fixat în această poziţie cu mîna omonimă. Braţul fix al raportorului se instalează paralel cu linia care uneşte vîrful fosei axilare cu trohanterul mare, cel mobil – pe linia care uneşte trohanterul mare cu condilul lateral al femurului. În timpul măsurărilor piciorul examinat se îndoaie în articulaţia genunchiului. Abducţia: persoana în cauză e în decubit dorsal, picioarele întinse, călcîiele împreună, mîinile de-a lungul trunchiului. Braţul fix al raportorului se stabileşte pe linia: procesul xifoid – simfiza pubiană-condilul medial al femurului. Piciorul examinat se abduce maximal.

Articulaţia genunchiului – flexie şi extensie: persoana în cauză e în decubit dorsal. Braţul fix al raportorului se stabileşte paralel cu linia care uneşte trohanterul mare cu condilul lateral al femurului, cel mobil – paralel cu linia care uneşte capul fibulei cu maleola laterală. Se efectuează la început flexia, apoi extensia maximală a gambei.

Articulaţia tibiotarsiană – flexia plantară şi dorsală: persoana în cauză e în decubit dorsal, laba piciorului sub un unghi de 90 de grade. Braţul fix al raportorului se stabileşte paralel cu linia care uneşte capul fibulei condilul lateral, cel mobil – de marginea laterală (bolta) a labei piciorului.

La toate măsurările trebuie de urmărit cu minuţios ca în timpul mişcărilor în articulaţii braţele raportorului să nu devieze de la liniile de măsurare menţionate.

Volumul mişcărilor în articulaţii, în normă şi patologie, se determină în conformitate cu anexa nr.6.

34. Lungimea extremităţii se măsoară cu panglica centimetrică. Se folosesc puncte similare de reper, ţinîndu-se cont de axa extremităţii. Pentru extremitatea superioară această axă trece prin centrul capului humerusului şi proeminenţa capitată a umărului, capetele oaselor radial şi ulnar, pentru extremitatea inferioară – prin axa anterosuperioară a ilionului, marginea medială a patelei şi primul deget, pe linia dreaptă care uneşte aceste puncte. Pentru depistarea scurtării extremităţilor o mare importanţă are compararea lungimii reale (anatomice) şi celei relative ale extremităţii. În anchiloze, contracturi ale articulaţiilor, devierea laterală sau medială a gambei, stări patologice ale articulaţiei coxofemurale lungimea anatomică a extremităţii bolnave şi a celei sănătoase poate fi aceeaşi, iar lungimea relativă a extremităţii bolnave – mai mică. Lungimea anatomică a extremităţii se măsoară pe segmente, iar cea relativă – pe linia dreaptă de la începutul pînă la capătul extremităţii.

Lungimea anatomică a braţului se măsoară de la tuberculul mare al humerusului pînă la olecran, a antebraţului – de la olecran pînă la apofiza stiloidă a radiusului. Lungimea anatomică a femurului se măsoară de la vîrful trohanterului mare pînă la fisura articulaţiei genunchiului, a gambei – de la fisura articulaţiei genunchiului pînă la capătul inferior al maleolei laterale. Suma dimensiunilor obţinute pentru fiecare extremitate va constitui lungimea ei anatomică.

Lungimea relativă a extremităţii superioare se determină prin măsurarea în linie dreaptă, de la acromion pînă la vîrful celui de-al treilea deget, a celei inferioare – de la spina iliacă anterosuperioară pînă la marginea plantară.

35. Examinarea coloanei vertebrale începe cu realizarea efortului axial şi determinarea punctelor dureroase, care se precizează suplimentar prin percuţia regiunii vîrfurilor apofizelor spinoase şi prin palparea punctelor paravertebrale. Volumul mişcărilor în segmentul cervical al coloanei vertebrale se determină prin înclinarea şi rotirea capului.

În normă, anteflexia capului este posibilă cu 40 de grade şi se execută pînă la atingerea bărbiei de stern; retroflexia este posibilă întratît încît ceafa primeşte poziţia orizontală; lateral – pînă la atingerea cu regiunea umărului. Rotirea capului în ambele părţi este posibilă pînă la 85 de grade. Mişcările laterale în sectoarele toracic şi lombar ale coloanei vertebrale sînt posibile în limitele 25-30 de grade de la linia verticală.

Coloana vertebrală preponderent participă la mişcările anteroposterioare.

Limitarea mobilităţii coloanei vertebrale în direcţia anteroposterioară se determină la flexia anterioară activă. În loc de formarea unui arc uniform, coloana vertebrală rămîne dreaptă şi înclinarea înainte se produce pe contul flexiei în articulaţiile coxofemurale. Flexia ulterioară devine posibilă doar la genuflexie ce se observă la ridicarea de către persoana în cauză a unui obiect nu prea mare de pe podea.

Dacă există suspicii de deformaţie a coloanei vertebrale, proiecţiile vîrfurilor apofizelor spinoase se notează pe piele cu soluţie de verde briliant. Deformaţia coloanei vertebrale poate fi măsurată. În acest scop se foloseşte firul cu plumb, care se fixează pe apofiza spinoasă a vertebrei VII cervicale cu emplastru. Dacă firul cu plumb va trece exact în dreptul plicii interfesiere, atunci scolioza se consideră echilibrată. Dacă este o deviere a firului cu plumb, atunci mărimea ei trebuie măsurată pe parcursul deformaţiei pentru compararea ulterioară cu datele radiografice. Se compară distanţa dintre marginea omoplatului şi coloanei vertebrale în punctele simetrice, se apreciază indicii determinării forţei lombare (dinamometriei). Deoarece deformaţiile vădite ale coloanei vertebrale sînt însoţite de tulburarea funcţiei respiraţiei pulmonare, este necesar de determinat capacitatea vitală a plămînilor, minut-volumul respirator, ventilaţia pulmonară maximă etc.

În scopul confirmării deformaţiei coloanei vertebrale examenul trebuie completat de radiografia (microradiografia) coloanei vertebrale în poziţiile verticală şi orizontală ale corpului.

Gradul scoliozei se stabileşte conform cu radiogramele în baza măsurării unghiurilor scoliozei (după V.D.Ceaklin): scolioza de gradul I: 1-10 grade; de gradul II: 11-25 de grade; de gradul III: 26-50 de grade; de gradul IV: – peste 50 de grade.

Gradul platipodiei se stabileşte prin metoda radiologică. Se execută radiograme în plan lateral ale labelor picioarelor în poziţia stînd în picioare sub greutate (fără încălţăminte). Pe radiograme, prin construirea unui triunghi, se determină unghiul bolţii longitudinale şi înălţimea bolţii. Unghiul este format de liniile duse de la marginea inferioară a joncţiunii cuneonaviculare spre vîrful tuberozităţii calcaneului şi capul primului os metatartarsian. Se determină înălţimea bolţii – lungimea perpendicularei coborîte din înălţimea unghiului bolţii longitudinale în baza triunghiului, liniei care uneşte suprafaţa tuberozităţii osului calcaneu cu suprafaţa plantară a capului primului os metatarsian. Pentru aprecierea modificărilor patologice ale labei piciorului se vor utiliza următoarele tabele:

Tabelul nr.1

Indicii gradului platipodiei longitudinale

Tabelul nr.2

Indicii gradului platipodiei transversale

Tabelul nr.3

Aprecierea radiologică a modificărilor organice la platipodii

36. În poziţia culcată persoanei supuse expertizei prin palpaţie şi auscultaţie se controlează pulsaţia vaselor marginale. La necesitate se efectuează reovasografia cu proba medicamentoasă, angiografia, flebografia, doplerografia şi alte investigaţii, care furnizează indici obiectivi ai stării circulaţiei sangvine.

VII. EXAMENUL OTORINOLARINGOLOGIC

37. Examenul urechii, gîtului, nasului se efectuează într-o încăpere fonoizolată cu o lungime de cel puţin 6 m. La culegerea anamnezei se precizează maladiile suportate ale urechii, nasului şi gîtului. Concomitent se depistează defecte ale vorbirii, se stabileşte caracterul şi gradul de manifestare ale acestora.

Examenul obiectiv se efectuează într-o încăpere întunecată şi cu o sursă laterală de lumină artificială. În încăpere se pot afla concomitent cel mult două persoane. Pentru examinarea acuităţii auditive, distanta, pe podea sau de-a lungul peretelui, se marchează anticipat, în metri şi jumătăţi de metru. Examenul începe cu inspecţia exterioară, după care se cercetează simţul olfactiv, respiraţia nazală, cavitatea bucală şi auzul.

38. La examinarea organului auditiv se inspectează pavilionul urechii şi apofizele mastoide cu determinarea concomitentă a sensibilităţii acestora. Dacă sînt modificări ale membranei timpanice (perforaţie, cicatrice), se efectuează examenul cu ajutorul pîlniei pneumatice.

39. Se examinează căile respiratorii superioare privind funcţiile respiratorie şi fonetică, se depistează defecte de fonaţie, se precizează gradul de sonoritate al vocii, tembrul acesteia, prezenţa rinofoniei. Se inspectează părţile exterioare şi cavitatea nasului, faringelui, rinofaringelui, laringelui. Totodată se atrage atenţia asupra mirosului halenei la persoana examinată.

40. La revizia cavităţii nazale (rinoscopia anterioară) se foloseşte speculul nazal. Se examinează starea mucoasei, se precizează prezenţa sau absenţa puroiului, polipilor, se apreciază starea septului nazal, prezenţa crestelor, spinelor, care îngustează meaturile nazale. Se realizează rinoscopia posterioară cu ajutorul oglinzii nazofaringiene şi se controlează respiraţia nazală. La prezenţa tulburărilor manifeste ale respiraţiei nazale, mirosului fetid din nas, disfoniei, rinolaliei, modificărilor amigdalelor, tumorilor faringelui sau ulcerelor pe mucoasă, se efectuează un examen mai detaliat.

La prezenţa gîngăvelei, se recurge la consultaţia neurologului, iar la necesitate – a psihiatrului şi logopedului.

41. Simţul olfactiv se examinează cu ajutorul celor patru mirosuri standard: soluţie 0,5% acid acetic (miros slab), alcool etilic pur (miros mediu), tinctură obişnuită de valeriană (miros puternic), soluţie de amoniac (miros ultraputernic). Aceste lichide se păstrează în flacoane de aceleaşi formă şi culoare, numerotate. Pentru stabilirea disimulării se foloseşte un flacon identic cu apă distilată proaspătă. Persoanele supuse expertizei, cu simţul olfactiv substanţial diminuat, în lipsa afecţiunilor cavităţii nazale, urmează a fi examinate minuţios de neurolog.

42. Examenul faringelui se efectuează după revizia vizuală prealabilă a cavităţii bucale. Se atrage atenţie asupra stării mucoasei amigdalelor (amigdalele se elevează din loja lor, se controlează conţinutul criptelor şi aderenţa amigdalelor cu stîlpii palatini) şi ganglionilor limfatici cervicali.

43. După examinarea organelor otorinolaringiene se stabileşte acuitatea auditivă pentru vorbirea în şoaptă. Funcţia auditivă a fiecărei urechi se determină aparte. Pentru examinare pot fi folosite nu numai cuvintele din tabelul Voyacek, dar şi numeralele de la 21 la 99, persoana examinată nu trebuie să vadă faţa şi mişcările buzelor medicului.

În scopul respectării intensităţii uniforme a vorbirii în şoaptă, medicul pronunţă cuvintele cu ajutorul aerului rămas în plămîni după expiraţie. Examinarea începe de la distanţa de cel puţin 6 m. Acuitate auditivă definitivă se consideră acea distanţă (în metri şi jumătăţi de metru), de la care persoana examinată repetă toate sau majoritatea absolută (5 din 6 sau 5 din 5) a cuvintelor, pronunţate de medic în şoaptă.

În toate cazurile suspecte şi cînd scăderea auzului nu corespunde datelor obiective, se efectuează examenul multilateral al auzului şi al altor organe otorinolaringiene. La suspecţia în veridicitatea mărturisirilor persoanei examinate pentru examinarea auzului, se aplică teste de control.

La necesitate (existenţa acuzelor, selectare specială, precizarea diagnosticului etc.), se efectuează audiometria, cercetarea barofuncţiei urechii cu ajutorul manometrului auricular sau în barocameră şi a funcţiei vestibulare cu ajutorul testului Barany.

VIII. EXAMENUL CAVITĂŢII BUCALE ŞI MAXILARELOR

44. Examenul obiectiv începe cu inspecţia exterioară a feţei în scopul depistării unor posibile defecte, deformaţii, cicatrice şi fistule, asimetrii. Examenul ganglionilor limfatici cervicali se efectuează prin palpaţie. Funcţia şi starea articulaţiei temporomandibulare se examinează prin palpare, iar în cazurile necesare – cu aplicarea metodelor radiologice şi funcţionale.

45. La expertiza medicală se examinează, de asemenea, funcţiile principale ale organelor sistemului maxilodentar: respiraţia, vorbirea, deglutiţia, masticaţia. Dereglarea funcţiei masticatoare se manifestă prin modificarea fazelor mestecării, repartiţia neuniformă a presiunii de mestecare, creşterea numărului de mişcări masticatoare şi sporirea duratei de mestecare. În cazurile necesare, se stabileşte gradul pierderii eficienţei masticatoare. Puterea masticatoare a tuturor dinţilor se ia drept 100 de procente, puterea fiecărui dinte exprimîndu-se prin următoarele valori: incisivul lateral – 1%, incisivul central – 2%, caninul – 3%, premolarii – 4%, primul molar – 6%, al doilea molar – 5%. Gradul eficienţei masticatoare păstrate după pierderea parţială a dinţilor se stabileşte prin scăderea din 100% a sumei coeficienţilor dinţilor lipsă şi a antagoniştilor acestora. Molarii "de minte" nu se iau în consideraţie.

În scopul aprecierii eficienţei masticatoare după operaţii, traume şi protezări complicate se aplică metodele Helman, Rubinov etc.

46. Examenul obiectiv al cavităţii bucale şi dinţilor se compune din revizie, palpaţie şi percuţie. La necesitate, se utilizează electroodontodiagnosticarea, examenul dinţilor şi paradontului în lumină directă, testele aplicative, examenul radiologic etc.

Contactul arcadelor dentare în ocluzia centrală (muşcătura) se determină în trei planuri reciproc perpendiculare (sagital, vertical şi orizontal). În anomalii ale ocluziei dentare se stabileşte tipul, precum şi gradul anomaliei cu ajutorul măsurărilor liniare ale devierii arcadelor dentare. Din anomaliile ocluziei dentare de gradul I fac parte cazurile de deviere a arcadelor dentare pînă la 5 mm; de gradul II – de la 5 la 10 mm, de gradul III – peste 10 mm. Această valoare în milimetri se indică în paranteze după gradul anomaliei.

IX. EXAMENUL ORGANULUI VIZUAL

47. Examenul organului vizual se efectuează într-o încăpere luminoasă de o sursă de lumină difuză, care dă posibilitatea de a determina acuitatea vizuală de la distanţa de 5 metri. Pentru realizarea oftalmoscopiei, schiascopiei etc. este necesară o cameră întunecată. Pentru cercetarea simţului cromatic în perioada crepusculară a zilei încăperea trebuie să dispună de o sursă de iluminare artificială cu tub luminescent.

48. La culegerea anamnezei se atrage atenţie la particularităţile văzului persoanei examinate, la maladiile şi traumatismele suportate, cît celor generale, atît şi a organului vizual; se precizează ereditatea (nistagmus congenital, hemeralopie etc.). În procesul convorbirii se atrage atenţia asupra poziţiei şi mobilităţii globilor oculari, direcţiei privirii, stării pleoapelor, a marginii ciliare etc.

49. Examenul simţului cromatic se realizează la o iluminare bună de zi sau iluminare artificială cu tub luminescent. Sursa de lumină trebuie să fie instalată în afara cîmpului vizual al persoanei examinate şi să ilumineze bine tabelele. Pentru cercetarea percepţiei cromatice se folosesc tabelele policromatice.

În cazul unei percepţii normale a culorilor, persoana examinată citeşte corect toate tabelele şi semnele camuflate. În cazul unei senzaţii cromatice diminuate este necesar de a stabili gradul ei (forma şi tipul) după clasificare, conducînduse de îndrumările metodice, expuse în explicaţiile pentru folosirea tabelelor policromatice şi în explicaţiile la § 33 al Baremului medical. Este deosebit de important să se evidenţieze exact tricromazia anomală de tip C, în care semnalele cromatice în activitatea practică se disting corect.

50. Acuitatea vizuală se determină cu ajutorul tabelelor. Acuitatea vizuală deplină se consideră după acel rînd din tabela cu caractere de cea mai mică mărime, în care persoana examinată citeşte încă corect caracterele. Pentru rîndurile de caractere, care corespund acuităţii vizuale de la 0,7 pînă la 1,0 la citire greşită a cel mult unui caracter din rînd, acuitatea vizuală de asemenea se consideră deplină. Datele acuităţii vizuale fără corecţie se înscriu separat pentru ochiul drept şi cel stîng. Dacă acuitatea vizuală fără corecţie este scăzută (chiar la unul din ochi), atunci ea se determină cu corecţia binoculară deplină şi practic tolerantă, determinată printr-o metodă subiectivă. Practic, corecţie binoculară tolerantă se consideră acea corecţie, la care diferenţa dintre puterea lentilelor ochiului drept şi celui stîng, de regulă, nu depăşeşte 2,0 D. Datele acuităţii vizuale cu corecţie deplină şi practic tolerantă se înscriu separat pentru ochiul drept şi cel stîng. Acuitatea vizuală în limitele de la 0,09 la 0,01 se controlează cu ajutorul unei truse speciale de optotipuri Poleak pentru cercetarea acuităţii vizuale sub 0,1, iar la necesitate – şi prin alte metode de control.

Acuitatea vizuală în apropiere se cercetează separat la fiecare ochi cu ajutorul tabelelor pentru apropiere, prezentată de la distanţa de 30-40 cm şi iluminată de după spatele persoanei examinate. Distanţa se măsoară de la marginea exterioară a orbitei pînă la text.

51. Gradul şi caracterul anomaliei refracţiei se determină prin schiascopie. Datele obţinute la schiascopie se verifică printr-o metodă subiectivă (cu ajutorul lentilelor). Dacă datele schiascopiei şi ale cercetării subiective diferă cu mai mult de 1,0 D, se determină poziţia celui mai apropiat punct al vederii clare.

După aceasta, se inspectează vizual orbitele, fantele palpebrale, pleoapele, poziţia orificiilor lacrimale; prin apăsarea regiunii sacului lacrimal se controlează starea acestuia; se atrage atenţia asupra mărimii globilor oculari, poziţiei acestora în orbite, conjunctivelor palpebrale. Cu ajutorul unei lupe, la iluminarea laterală se inspectează vizual sclera (se atrage atenţie asupra culorii acesteia), corneea, camera anterioară, irisul, pupila şi cristalinul. Starea cristalinului şi a corpului vitros se examinează în lumină directă.

După aceasta se efectuează oftalmoscopia, prin care se apreciază starea papilei nervului optic, regiunii petei galbene, periferiei fundului de ochi şi vaselor retinei.

52. În cazul cînd determinarea refracţiei se înfăptuieşte prin metoda refractometrică sau cînd realizarea schiascopiei şi oftalmoscopiei este dificilă din cauza pupilei înguste, atunci ordinea investigaţiilor trebuie schimbată. Întîi se efectuează examenul subiectiv al reacţiei cu lentile şi se determină poziţia celui mai apropiat punct al vederii clare, după aceasta (dacă lipsesc contraindicaţiile de aplicare a midriaticilor), în cavitatea conjunctivală a ochilor se aplică soluţie 1% homatropină (de trei ori cîte o picătură cu intervale de 5 minute) sau soluţie 0,5% amizil (de două ori cu intervale de 1 minut), sau soluţie 2% platifilină (de trei ori cu intervale de 5 minute), după care se efectuează oftalmoscopia şi schiascopia peste o oră (dacă se foloseşte amizil – după 30 minute). În lipsa medicamentelor indicate, acestea pot fi înlocuite cu soluţie de atropină 1:5000.

În cazuri incerte, schiascopia se efectuează în condiţiile cicloplegiei, adică în condiţiile unei relaxări pe cît posibil mai complete a acomodaţiei, fapt care se obţine prin picurarea în cavitatea conjunctivală a ambilor ochi a soluţiei 1% homatropină sau soluţie 0,5% amizil după schema menţionată. Folosirea soluţiei 1% atropină (uneori în decursul a patru zile la rînd şi mai mult) este necesară, cînd ametropia se supune cu greu corecţiei, pentru precizarea refracţiei şi acuităţii vizuale, suspiciunii unui spasm de acomodaţie sau îndoială de veridicitatea indicaţiilor subiective ale persoanei examinate. Cicloplegia se efectuează în mod obligator în cazul unor grade de ametropie apropiate de limitele stabilite atît pentru satisfacerea serviciului militar în termen în Forţele Armate ale Republicii Moldova, cît şi pentru înscrierea la instituţiile militare de învăţămînt.

53. Examenul acuităţii vizuale, cînd pupilele sînt dilatate cu midriatice, de obicei, se înfăptuieşte fără folosirea diafragmei. În cazurile cînd acuitatea vizuală la persoana examinată este mai joasă decît limitele admisibile pentru a fi apt pentru serviciul militar, se foloseşte o diafragmă cu diametrul orificiului de 3 mm. În cazul acesta trebuie de avut în vedere faptul că sporirea acuităţii vizuale cu aplicarea diafragmei mărturiseşte despre prezenţa unei ametropii necorectate sau corectate greşit. În aceste cazuri, prin alegerea lentilelor de corecţie este posibilă ameliorarea acuităţii vizuale astfel, ca ea să nu fie mai joasă decît cea obţinută cu diafragma.

54. Dacă sînt acuze de lăcrimare, este investigată funcţia excreţiei lacrimale cu ajutorul ţestului cromatic lacrimonazal.

X. EXAMENUL GINECOLOGIC

55. Metoda principală a examenului ginecologic este palparea bimanuală, care dă posibilitatea de a aprecia obiectiv starea uterului (poziţia, mărimea, forma, consistenţa, gradul de mobilitate etc.), anexelor uterine şi ligamentelor sacrouterine. La necesitate – tuşeul rectal.

56. În investigaţiile ginecologice se folosesc cele mai simple metode de cercetare instrumentală: examenul vaginului şi colului uterin cu ajutorul oglinzilor, histerometria, puncţia bolţii posterioare, biopsia colului uterin, recoltarea aspiratului din cavitatea uterină, cromodiagnosticul (reacţia cromatică a mucoasei colului uterin după badijonarea cu soluţie Lugol), citologia frotiurilor vaginale, colposcopia etc.

57. În cervicita cronică, uretrită, inflamaţia glandelor vestibulare vaginale, proctită se folosesc diverse procedee de provocare, în scopul acutizării artificiale a procesului patologic pentru a facilita depistarea agentului patogen specific sau accentuarea semnelor clinice caracteristice. Este de asemenea necesar de a folosi procedee locale de provocare: mecanice (dilatarea uretrei sau a canalului cervical cu dilatatori), masajul simplu al uretrei sau al colului uterin etc.; chimice (badijonarea cu protargol, soluţie Lugol, soluţie 10% sare de bucătărie); fizioterapeutice (ionoforeza, diatermia, băile locale de lumină, spălăturile fierbinţi etc.); biologice (injectarea secretului canalului cervical în colul uterin). În acest scop poate fi folosită şi provocarea alimentară sau provocarea specifică cu administrarea vaccinei.

Anexa nr.2

EXPLICAŢII LA APLICAREA PARAGRAFELOR BAREMULUI MEDICAL PENTRU

STABILIREA APTITUDINII PENTRU ÎNDEPLINIREA SERVICIULUI MILITAR

Bolile infecţioase şi parazitare

§ 1. Punctul "a" prevede formele cronice recidivante ale bolilor infecţioase sau rebele la tratament.

Recruţii la încorporare, care au suportat forma acută a brucelozei cu mai puţin de 12 luni în urmă, conform punctului "b" necesită amînare medicală pentru aprecierea stabilităţii remisei. Militarilor în termen, care au suportat forma acută a brucelozei, li se acordă concediu medical pînă la 60 zile.

În cazurile de recidivă a brucelozei expertiza se efectuează conform punctului "a" pentru toate contingentele de militari.

Testele serologice sau alergice pozitive, fără manifestări clinice ale brucelozei, nu pot întemeia decizia despre necesitatea scutirii, concediului medical sau limitarea aptitudinii pentru serviciul militar.

Militarii în termen, care suferă de dizenterie cronică, purtătorii de germeni ai febrei tifoide, febrelor paratifoide şi salmonelozei necesită tratament staţionar. În cazul persistenţei stării de purtător de germeni, peste 3 luni, conform punctului "a" sînt clasaţi inapţi pentru serviciul militar în timp de pace, iar recruţilor la încorporare conform punctului "b" li se acordă amînare medicală pe un termen de 6 luni pentru tratament. Ulterior, în caz cînd starea de purtător de germeni, confirmată prin investigaţii de laborator, persistă ei se clasează conform punctului "a".

Expertiza militarilor prin contract care elimină timp îndelungat (mai mult de 6 luni) agenţi patogeni ai febrelor tifo-paratifoide, dizenteriei şi salmonelozei se efectuează individual în conformitate cu punctul "a".

În cazul altor boli infecţioase şi parazitare acute sau cronice (echinococoza, tricocefaloza, toxoplasmoza, febrele hemoragice) clasarea militarilor se va efectua după terminarea tratamentului în dependenţă de starea funcţiei organelor şi sistemelor.

Militarii în termen care au suportat hepatita virală A sau febrele tifo-paratifoide necesită concediu medical.

Militarii în termen, care au suportat hepatită virală B, C, D, sînt clasaţi inapţi pentru serviciul militar în timp de pace cu revizuire peste 12 luni. Diagnosticul hepatitelor virale se confirmă prin depistarea marcherilor corespunzători.

Militarii prin contract, care au suportat hepatită virală, febre tifo-paratifoide, necesită scutire sau concediu medical. După expirarea termenului de recuperare militarii din unităţile (subunităţile) cu destinaţie specială, care lucrează cu surse de radiaţii, scafandrierii se supun expertizei medico-militare cu scopul stabilirii aptitudinii pentru serviciul militar pe specialitate.

Militarii din unităţile (subunităţile) cu destinaţie specială, care au suportat forme uşoare sau de gravitate medie ale hepatitei virale, febrelor tifo-paratitoide fără complicaţii, sînt apreciaţi temporar inapţi pentru sărituri cu paraşuta pe termen de 6 luni. După expirarea acestui termen militarii sînt admişi la sărituri cu paraşuta, în absenţa dereglărilor funcţiei hepatice şi aparatului digestiv.

Militarii în termen, care au suportat forme grave ale hepatitei A, febrelor tifo-paratifoide, sînt clasaţi inapţi pentru serviciul în unităţile cu destinaţie specială, iar aptitudinea militarilor prin contract se stabileşte individual.

Scafandrierii din cadrul militarilor prin contract, care au suportat forme uşoare sau de gravitate medie ale hepatitei virale A, febrelor tifo-paratifoide, sînt apreciaţi temporar inapţi pentru serviciul scafandrier, cu revizuire peste 3-6 luni, iar cei, care au suportat forme grave ale hepatitei virale A, febrelor tifo-paratifoide, sînt inapţi pentru serviciul scafandrier cu revizuire peste 12 luni. Această categorie de militari se admit la serviciu, în lipsa tulburărilor funcţiei hepatice sau aparatului digestiv.

Scafandrierii din cadrul militarilor în termen, care au suportat hepatită virală A sau forme grave ale febrelor tifo-paratifoide, sînt clasaţi inapţi pentru lucrul de scafandrier.

Purtătorii antigenului superficial (HBs) necesită examen medical aprofundat, pentru a exclude forma latentă a hepatitei virale cronice.

Persoanele din cadrul militarilor în termen şi tineretului civil, care se înscriu la instituţiile de învăţămînt militar şi au suportat hepatita virală A sau febre tifo-paratifoide, pot fi admise peste 6 luni după încheierea tratamentului, în lipsa tulburărilor funcţiei hepatice şi ale aparatului digestiv.

Persoanele la care persistă manifestări clinice ale toxoplasmozei cronice (subfebrilitate, limfoadenopatie, hepatomegalie, uveită, corioretinite, calcinate în creier sau muşchi), confirmată prin reacţia de sedimentare a complementului cu antigen toxoplasmic şi testul alergic intracutan cu toxoplasmin, sînt clasate conform punctului "a".

În cazul consecinţelor maladiilor virale, infecţioase şi parazitare, însoţite de afectarea sistemului nervos, a altor organe şi sisteme cu dereglarea funcţiei acestora, expertiza se efectuează în conformitate cu paragrafele respective ale Baremului medical.

Punctul "b" vizează stările după suportarea maladiilor infecţioase sau parazitare acute cu tulburări funcţionale temporare, cînd după încheierea tratamentului staţionar se menţine astenizarea generală, malnutriţia. Decizia despre necesitatea concediului medical poate fi adoptată numai în cazul evoluţiei grave sau cu complicaţii ale maladiei (perforaţia intestinului, hemoragia intestinală, miocardită, pneumonie cu pleurezie parapneumonică, meningită, meningoencefalită), cînd pentru aprecierea consecinţelor acesteia şi recuperarea deplină este necesar un termen cel puţin de 30 zile.

Pentru studenţii instituţiilor militare de învăţămînt după suportarea hepatitei virale, febrelor tifo-paratifoide, recuperarea nu este prevăzută şi se externează în instituţiile respective pentru continuarea studiilor, acordîndu-li-se numai scutire medicală parţială pînă la 30 zile.

Persoanele, care au suportat hepatită virală "A", febre tifo-paratifoide la încorporare în serviciul militar în termen sau angajare în serviciul militar prin contract, sînt clasate temporar inapte pe un termen de 6 luni, după încheierea tratamentului staţionar. Persoanele la angajare în serviciul militar prin contract şi pentru înscrierea în IÎM la care au fost depistaţi marcherii hepatici B,C,D, sînt clasate – inapţi pentru serviciul militar prin contract sau inapt pentru studii.

§ 2. Punctul "a" prevede toate formele de tuberculoză activă a aparatului respirator cu eliminare de bacili sau descompunere; empiema pleurei; modificări reziduale masive în plămîni şi pleură cu deplasarea mediastinului consecinţele după intervenţiile chirurgicale cu insuficienţă respiratorie (pulmonară) de gradul trei; afecţiunile fistuloase ale bronşilor.

Punctul "b" vizează toate formele de tuberculoză activă a aparatului respirator, confirmate staţionar fără de eliminare de microbacterii şi descompunere; cavităţi chistiforme cu pereţi subţiri, transformate în procesul tratamentului (cavernele cicatrizate prin metoda deschisă); sechele masive în plămîni şi pleură, precum şi consecinţele tratamentului chirurgical cu insuficienţă respiratorie (pulmonară) de gradul doi.

Modificări reziduale masive se consideră: componenţii complexului tuberculos primar multipli (peste 5), mici (pînă la 1 cm) şi solitare (pînă la 5), mari (peste 1 cm) sau focare delimitate; modificări fibroase pulmonare răspîndite (mai mult de un segment); stratificări pleurale masive (de peste 1 cm), confirmate prin radiograme panoramice şi tomograme.

Dacă tratamentul este neefectiv sau în caz de refuz la acesta, militarii sînt supuşi expertizei conform punctului "a" sau "b".

Punctul "c" vizează tuberculoza activă involutivă a aparatului respirator, stabilită în urma tratamentului staţionar sau sanatorial cu o durată de cel puţin 3 luni, în cazul ameliorării situaţiei clinico-radiologice: dispariţia intoxicaţiei şi eliminării bacteriilor, cicatrizarea cavernei, resorbţia infiltraţiei pulmonare şi lichidului din cavitatea pleurală. Diagnosticul pleureziei exudative şi a altor serozite de etiologie tuberculoasă (pericardită, poliserozită etc.) trebuie confirmat prin metode citologice, imunologice, microbiologice, iar la necesitate prin puncţie biopsică. Examenul bronhologic este obligator. Etiologia tuberculoasă a pleureziilor fibrinoase trebuie argumentată prin testurile cu tuberculină şi imunologic, prin tratament probator şi dinamica investigaţiilor de laborator. Conform acestui punct sînt clasaţi şi tinerii la recrutare, recruţii la încorporare în cazul prezenţei sau lipsei modificărilor reziduale în plămîni şi pleură pe parcursul a trei ani după încheierea cursului tratamentului de bază, cît şi consecinţele tratamentului chirurgical – cu sau fără insuficienţă respiratorie (pulmonară) de gradul I. Cursul tratamentului de bază include tratamentul staţionar, sanatorial şi ambulator cu o durată nu mai mică de 9-12 luni. Militarii în termen sînt supuşi expertizei medico-militare după încheierea tratamentului în staţionar, iar militarii prin contract – după încheierea tratamentului staţionar sau sanatorial.

Concediul medical se acordă militarilor prin contract care după încheierea tratamentului staţionar necesită recuperare cu tratament ambulator sub supravegherea medicului ftiziatru cu reexaminare în CMM după expirarea termenului concediului medical.

Punctul "d" prevede modificări reziduale nesemnificative după suportarea tuberculozei aparatului respirator, inclusiv vindecată spontan, după încheierea supravegherii şi scoaterea din evidenţă. Petrificatele minore izolate în plămîni sau în ganglionii limfatici intratoracici nu întemeiază aplicarea acestui paragraf, nu limitează aptitudinea pentru serviciul militar şi înscrierea la instituţiile de învăţămînt militar.

Reexpertiza ofiţerilor vindecaţi de tuberculoza aparatului respirator, cu scopul stabilirii aptitudinii profesionale, se efectuează în Spitalul militar central după examenul medical în staţionarul de ftiziatrie şi nu mai devreme de 3 ani după încheierea tratamentului de bază.

Trimiterea militarilor prin contract care au modificări prevăzute în punctul "d" al acestui paragraf în sanatoriile de profil general se efectuează în baza generală conform indicaţiilor medicale.

§ 3. Punctul "a" prevede tuberculoza generalizată cu afectarea asociată a diferitelor organe şi sisteme, indiferent de caracterul evoluţiei, duratei şi exodului; tuberculoza activă, progresantă, a stomacului, intestinului, ficatului, splinei, organelor ORL, nefroscleroza metatuberculoasă, modificările reziduale şi consecinţele tuberculozei urologice suportate, lipsa unui rinichi în urma extirpării lui cu dereglarea funcţiei rinichiului rămas, consecinţele altor intervenţii chirurgicale la rinichi şi căile urinare cu insuficienţă renală cronică sau dereglarea severă a funcţiei excretorii, modificări cicatriciale ale vezicii urinare cu dereglarea accentuată a micţiunii, lipsa testiculelor după castrarea bilaterală pe motiv de tuberculoză.

Punctul "b" prevede tuberculoza activă, limitată a: coloanei vertebrale, oaselor şi articulaţiilor, organelor genito-urinare şi altor localizări extrarespiratorii, în perioada tratamentului de bază, fără abcese osifluente şi fistule; a ganglionilor limfatici periferici fără descompunere, fistule şi eliminare de microbacterii; sechele şi consecinţele tuberculozei organelor urinare; consecinţele tratamentului chirurgical al tuberculozei renale şi căilor urinare cu dereglări moderate ale funcţiei excretorii a rinichilor şi micţiunii, consecinţele tratamentului chirurgical al tuberculozei altor organe cu dereglări funcţionale moderate.

Punctul "c" vizează tuberculoza activă involutivă cu localizare extrarespiratorie după 3-5 ani de la încheierea tratamentului specific de bază. În unele cazuri aptitudinea pentru serviciul militar a militarilor prin contract, care n-au atins vîrsta limită de aflare în serviciul militar, după tratamentul efectiv al tuberculozei generalizate cu afectarea asociată a diferitelor organe şi sisteme în lipsa dereglărilor funcţionale ale organelor şi sistemelor se stabileşte individual.

Punctul "d" prevede tuberculoza neactivă cu localizare extrarespiratorie în lipsa semnelor de activitate pe parcursul a 3 ani după încheierea tratamentului (în cazul tuberculozei coloanei vertebrale, oaselor tubulare şi articulaţiilor – 5 ani) şi scoaterea din evidenţa de dispensar.

Trimiterea la tratamentul sanatorial şi expertiza medico-militară se efectuează ca şi în cazurile prevăzute pentru bolnavii de tuberculoză pulmonară.

Reexaminarea ofiţerilor vindecaţi de tuberculoză cu localizare extrarespiratorie în scopul stabilirii aptitudinii profesionale se efectuează în Spitalul Clinic Militar Central după examenul medical în staţionarul de ftiziatrie şi nu mai devreme de 3 ani (pentru tuberculoza coloanei vertebrale, oaselor tubulare şi articulaţiilor – 5 ani) după încheierea tratamentului de bază. Decizia CMM în privinţa paragrafelor care vizează tuberculoza extrarespiratorie se adoptă şi conform paragrafelor respective ale Baremului medical în dependenţă de starea funcţională a organelor şi sistemelor afectate.

§ 4. În cazul stabilirii diagnosticului de lepră militarii sînt apreciaţi inapţi pentru serviciul militar cu scoaterea din evidenţă. Tinerii la recrutare, recruţii la încorporare, precum şi militarii, în familiile cărora organele ocrotirii sănătăţii au înregistrat bolnavi cu lepră, sînt clasaţi inapţi pentru serviciul militar cu scoaterea din evidenţă. Persoanele care au avut în anamneză contact extrafamilial se trimit la examenul medical corespunzător şi în lipsa infectării sînt consideraţi apţi pentru serviciul militar.

§ 5. În stările imunodeficitare cu caracter congenital şi dobîndit, însoţite de modificări patologice ale sistemului hemopoetic, a altor organe, aptitudinea pentru serviciul militar şi specialitatea militară se stabileşte în dependenţă de gradul dereglării funcţiei organului sau sistemului de organe afectate în corespundere cu paragrafele respective ale Baremului medical.

§ 6. Tinerii la recrutare, recruţii la încorporare sau persoanele care se angajează în serviciul militar prin contract, precum şi militarii la care au fost depistate boli venerice, necesită tratament. După tratamentul efectiv ei sînt apreciaţi apţi pentru serviciul militar. În cazul uretritelor venerice cronice sau cu complicaţii recruţii la încorporare sau angajarea în serviciul militar prin contract necesită amînare medicală pentru un termen de 6 luni, dacă pentru încheierea tratamentului este necesar un termen de peste 3 luni, iar în cazul sifilisului primar, secundar sau latent necesită amînare medicală pentru 12 luni. Criteriul vindecării gonoreei şi sifilisului se consideră dispariţia semnelor clinice ale maladiei şi trei rezultate negative ale controlului de laborator. Dacă peste 12 luni de tratament complex al sifilisului negativizarea reacţiilor serologice clasice n-a intervenit, expertiza se efectuează conform punctului "b".

În cazul afectării sifilitice a organelor interne, oaselor, sistemului nervos, în dependenţă de gradul tulburării funcţiei, expertiza se efectuează conform paragrafelor respective ale Baremului medical.

§ 7. Persoanele care suferă de microsporie, tricofitie urmează a fi tratate. Recruţii la încorporare şi persoanele care se angajează în serviciul militar prin contract necesită amînare medicală pe 6 luni. Militarii care suferă de dermatofitoze necesită tratament. După încheierea tratamentului sînt apţi pentru serviciul militar. Diagnosticul de micoză trebuie confirmat prin investigaţii de laborator.

Tumori

§ 8. Punctul "a" prevede tumorile maligne ale oaselor şi articulaţiilor indiferent de gradul de răspîndire şi stadiul procesului, tumorile maligne ale altor organe şi sisteme cu metastaze la distanţă sau după tratament chirurgical paliativ, în caz de refuz de la tratament, indiferent de stadiul şi răspîndirea tumorii.

Punctul "b" vizează stările după tratamentul radical al tumorilor maligne ale altor organe şi sisteme, inclusiv cu metastaze regionale; cicatricele după tratamentul radical al tumorilor maligne ale buzei inferioare sau pielii.

După încheierea tratamentului staţionar al bolnavilor cu tumori maligne, indicate în punctul "b", cînd nu este pusă chestiunea aptitudinii pentru serviciul militar, militarii prin contract sînt examinaţi conform punctului "c" al acestui paragraf cu acordarea scutirii sau concediului medical.

Militarii prin contract, care au atins vîrsta limită de aflare în serviciul militar, cît şi cei care urmează a fi eliberaţi din serviciul militar din alte motive, sînt supuşi expertizei conform punctului "a", indiferent de localizarea, stadiul şi răspîndirea procesului malign, precum şi de timpul de la debutul maladiei. Ca excepţie, sînt cazurile de vindecare radicală a cancerului buzei inferioare şi pielii fără metastaze, cînd pentru această categorie se aplică punctul "b".

§ 9. Punctul "a" prevede maladiile maligne ale sîngelui şi organelor hematopoetice, cînd tratamentul este inefectiv sau are efect temporar. În maladiile cu evoluţie lentă, cu efect pozitiv prelungit al tratamentului, cu frecvenţa acutizărilor nu mai mult de una pe an şi păstrarea capacităţii de îndeplinire a obligaţiunilor serviciului militar expertiza se efectuează după punctul "b".

Punctul "c" vizează stările după tratamentul citostatic (radioterapie, chimioterapie) al maladiilor maligne ale sîngelui şi organelor hematopoetice. Concediul medical se acordă numai după încheierea primului curs de tratament.

§ 10. În cazul depistării tumorilor benigne la persoanele supuse expertizei, li se propune tratament. Paragraful respectiv se aplică în cazul rezultatelor nesatisfăcătoare ale tratamentului sau refuz la tratament.

Punctul "a" prevede tumorile pielii şi ţesuturilor subiacente, vaselor sangvine sau limfatice, care nu permit purtarea uniformei militare şi muniţiei, fibroamele nazo-faringiene cu evoluţie progresantă, cît şi a mediastinului cu manifestări clinice accentuate (deplasarea, compresiunea şi destrucţia organelor adiacente), tumorile aparatului bronhopulmonar însoţite de hemoptizie, stenoză bronşică sau atelectazie, tumorile aparatului digestiv cu dereglarea pronunţată a deglutiţiei şi mişcării bolului alimentar însoţite de subnutriţie, neoformaţiunile glandelor cu secreţie internă fără dereglări endocrine, ce duc la tulburări funcţionale ale organelor adiacente (deplasarea, compresia), papiloame masive sau multiple ale vezicii urinare cu dizurie pronunţată sau hemoragie.

Punctul "b" vizează neoformaţiunile pielii, ţesuturilor subiacente, vaselor sangvine sau limfatice, care împiedică purtarea uniformei militare sau muniţiei; tumorile mediastinului cu tulburarea funcţiei organului, tumorile aparatului bronhopulmonar cu manifestări clinice moderate; tumorile aparatului digestiv fără subnutriţie; papilomele vezicii urinare cu dizurie moderată. Tot aici sînt prevăzute stările de fond şi maladiile pretumorale ale glandei mamare şi organelor genitale feminine: displazia, hiperplazia atipică a glandei mamare, miomul uterin ce corespunde gravidităţii de 12 săptămîni şi mai mult, însoţit de hemoragii şi anemie, cît şi nodule submucoase sau subseroase cu tulburarea vascularizării acestora, evoluţie rapidă (creşterea tumorii pînă la dimensiuni ce corespund gravidităţii de 5 săptămîni şi mai mult pe an), hiperplazia adenochistică, polipoza, adenomatoza endometriului, formele coriorezistente ale endometriozei; endocervicozele, leucoplachiile simple şi displaziile colului uterin, polipii canalului cervical; chisturile glandei Bartholin, craurozis vulvar, chisturile şi fibromele vaginului cu dereglări funcţionale.

Punctul "c" vizează tumorile aparatului digestiv însoţite de dereglări dispepsice, tumorile organelor genitale feminine care necesită tratament chirurgical, miomul uterin cu dimensiuni ce corespund sarcinii de 11 săptămîni, fără manifestări clinice, adenomatoza uterului şi adenomioza retrocervicală, fără afectarea organelor adiacente, cu efect clinic pozitiv de la tratamentul conservativ, chisturile glandelor Bartholin, chisturile şi fibromele vaginului fără manifestări clinice.

Concediul medical conform punctului "d" se acordă după tratamentul chirurgical al tumorilor benigne intratoracice sau intraabdominale, cînd după încheierea tratamentului staţionar gradul aptitudinii pentru serviciul militar nu se schimbă şi pentru restabilirea funcţiei este necesar un termen de cel puţin 30 de zile.

Tumorile benigne – lipomatozele, hemangiomele, nevusuri multiple verucoase sau pigmentare, chisturile dermoide, condromele, care nu împiedică purtarea uniformei militare, încălţămintei, muniţiei, cît şi consecinţele tratamentului chirurgical radical al endocervicozelor, leucoplachiilor simple şi displaziilor colului uterin, polipilor canalului cervical, chisturilor glandelor Bartholin, chisturilor şi fibromelor vaginului, fără dereglări funcţionale, – nu întemeiază aplicarea acestui paragraf, nu limitează aptitudinea pentru serviciul militar şi înscrierea în instituţiile de învăţămînt militar.

Persoanele cu tumori benigne ale creierului şi măduvei spinării se supun expertizei conform cu paragraful 25, iar ale sistemului nervos periferic – cu paragraful 26 al Baremului medical.

Bolile sîngelui, ale organelor hematopoetice şi unele tulburări ale mecanismului imunitar

§ 11. Punctul "a" prevede aplaziile medulare, formele congenitale ale trombocitopatiilor, hemofiliile, coagulopatiile, însoţite de hemoragii, stările imunodificitare persistente dobîndite sau congenitale (cu excepţia S.I.D.A.), însoţite de recidive frecvente ale complicaţiilor infecţioase. Militarii în termen, la care remisia a fost indusă numai prin terapia cu steroizi, sînt supuşi expertizei conform punctului "c", după splenectomia cu efect pozitiv se aplică punctul "b", iar dacă tratamentul este neefectiv – punctul "a".

Militarii prin contract, care au suportat un epizod de purpură trombocitopenică autoimună cu efect pozitiv după tratamentul cu steroizi sau splenectomie, sînt supuşi expertizei în conformitate cu punctul "d". În evoluţia cronică lentă cu trombocitopenie moderată, fără manifestări hemoragice şi în lipsa necesităţii tratamentului de susţinere cu steroizi (cu sau fără splenectomie), clasarea se efectuează după punctul "c", iar în cazul unui efect nesemnificativ sau lipsa acestuia după splenectomie – conform punctului "a".

În boala von Willebrand clasarea se efectuează după punctele "a", "b" sau "c" în dependenţă de gradul dereglărilor funcţionale şi evoluţia bolii.

Bolile endocrine, de nutriţie şi metabolism

§ 12. Persoanelor examinate li se propune tratament chirurgical. În cazul rezultatelor nesatisfăcătoare sau refuzului pacientului de la tratamentul chirurgical al guşii, care provoacă tulburări funcţionale ale organelor adiacente sau împiedică purtarea uniformei militare, clasarea se efectuează după punctele "a" sau "b".

După tratamentul chirurgical clasarea se efectuează conform cu punctul "d" al paragrafului 13 al Baremului medical.

În cazul dereglărilor endocrine persistente clasarea se face conform paragrafului 13 al Baremului medical.

§ 13. Expertiza medicală a tinerilor la recrutare, recruţilor la încorporare, persoanelor care se angajează în serviciul militar prin contract, militarilor în termen se efectuează numai după examen medical şi tratament în staţionar. Militarii prin contract pot fi examinaţi ambulator.

Punctul "a" prevede dereglările persistente semnificative, determinate de formele grave ale guşii nodurare şi difuze toxice (scăderea ponderii pînă la 50% din cea iniţială de la debutul bolii, adinamia, exoftalm pronunţat, dispnee în repaus, frecvenţa pulsului 120 şi mai mult creşterea metabolismului bazal cu 50% şi mai mult, diferite complicaţii viscerale), la fel şi formele severe ale diabetului zaharat (pentru compensarea metabolismului glucidic sînt necesare 60 UA insulină şi mai mult în 24 ore, acetonurie, cetoză). În categoria bolnavilor cu forme severe ale diabetului zaharat se includ şi persoanele cu retinopatie pronunţată, nefropatie, neuropatie periferică, angiopatie, indiferent de nivelul hiperglicemiei şi caracterul tratamentului.

Acest punct include bolile glandelor endocrine (hipofiza, glandele suprarenale, tiroidă, paratiroide şi glandele sexuale) cu dereglări funcţionale accentuate rebele la tratamentul substitutiv, cît şi obezitatea alimentară de gradul IV.

Punctul "b" prevede dereglările moderate persistente, determinate de maladiile glandelor endocrine cu gravitate medie. În diabetul zaharat de gravitate medie compensarea metabolismului glucidelor se realizează prin administrarea preparatelor hipoglicemice perorale sau a insulinei pînă la 60 UA în 24 ore pe fondul dietoterapiei permanente. Tot acest punct se aplică şi în cazul diabetului zaharat cu retinopatie, nefropatie, neuropatie periferică, angiopatie cu manifestări moderate. Persoanele cu obezitate alimentară de gradul III se supun expertizei medicale conform punctului "b".

Persoanele cu tiroidită cronică fibroasă şi autoimună sînt clasate conform punctelor "a" sau "b" în dependenţă de funcţia glandei tiroide.

Persoanelor cu obezitate alimentară de gradul III la încorporare conform punctului "d" li se acordă amînare medicală pe termen de 6 luni. La necesitate decizia poate fi repetată, iar în cazul tratamentului neefectiv al obezităţii sînt clasate după punctul "b".

Punctul "c" prevede formele uşoare, reversibile ale guşii difuze toxice (simptomatică uşoară de tip nevrotic, scăderea toleranţei la eforturile fizice, frecvenţa pulsului pînă la 100, sporirea metabolismului bazal nu depăşeşte 30% cu hiperplazia glandei tiroide de gradul I-II), cît şi formele diabetului zaharat unde glicemia pe parcursul a 24 ore nu depăşeşte 8,9 mmol/1 şi uşor se normalizează prin dietoterapie.

Punctul "d" prevede stările după intervenţii chirurgicale la glanda tiroidă, la alte glande endocrine, la fel şi stările după tratamentul tiroiditelor acute. Recruţilor la încorporare sau persoanelor care se angajează în serviciul militar prin contract li se acordă amînare medicală pentru 6 luni. În cazul afectării altor organe şi sisteme expertiza se efectuează în corespundere cu paragrafele respective ale Baremului medical.

Recruţilor la încorporare cu hipotrofie li se acordă amînare medicală pentru 12 luni, iar militarii în termen urmează a fi examinaţi şi trataţi în staţionar. Pentru evaluarea stării nutriţiei se utilizează indicele greutăţii corpului (IGC), care se determină prin proporţia greutăţii corpului (kg) la pătratul înălţimii în metri (m) după formula:

Corelaţia dintre înălţimea şi greutatea corpului în normă sau în dereglările de nutriţie sînt expuse în anexa nr.4 "Corelaţia dintre înălţimea şi greutatea corpului în normă şi în tulburările de nutriţie".

Tulburări mentale şi de comportament

§ 14. Prevede psihozele, alte tulburări psihice în urma traumei, tumorilor encefalului, encefalitei, meningitei, sifilisului encefalic, cît şi psihozele, senile şi presenile, maladiile vasculare degenerative şi alte boli organice sau afecţiuni cerebrale.

Expertiza medicală a tinerilor la recrutare, recruţilor la încorporare, persoanelor care se angajează în serviciul militar prin contract şi a militarilor se efectuează după examen medical în staţionar.

Punctul "a" prevede stările psihotice pronunţate trenante, tulburările psihice care se manifestă prin dereglări intelectual-mnestice accentuate sau prin schimbări stabile de personalitate de tip psiho-organic.

Punctul "b" prevede stările psihotice cu caracter moderat şi evoluţie favorabilă, tulburările psihice manifestate prin dereglări emoţional-volitive stabile, tulburările endocrine sau vegetative, persistente, cu semne de afectare organică a sistemului nervos, cît şi stările astenice persistente (cerebrastenie), cu sindrom nevrotiform sau psihopatiform în urma afecţiunii organice (traumei) sau a unei leziuni cerebrale.

Punctul "c" prevede tulburări psihotice sau nepsihotice tranzilorii de scurtă durată în urma traumelor acute sau afecţiunilor organice cerebrale acute cu exod în însănătoşire sau astenie neînsemnată în lipsa semnelor de afecţiune organică a sistemului nervos central. După scutire sau concediu medical la necesitate se efectuează expertiza medicală repetată.

Punctul "d" prevede stările cu compensare stabilă (de cel puţin 12 luni) ale manifestărilor morbide după boală sau traumă cerebrală acută în lipsa tulburărilor psihice şi fenomenelor afectării organice a sistemului nervos central, cînd sînt numai unele semne organice diseminate fără dereglări funcţionale.

§ 15. Expertiza tinerilor la recrutare, recruţilor la încorporare, a persoanelor ce se angajează în serviciul militar prin contract şi a militarilor se efectuează după examen medical în staţionar.

Punctul "a" vizează toate formele schizofreniei, formele accentuat manifestate sau trenante ale tulburărilor afective bipolare, unipolare şi ciclotimia cu repetarea frecventă a fazelor.

Punctul "b" vizează numai formele uşoare ale tulburărilor afective endogene şi ciclotimia cu accese rare şi intervale prelungite (cîţiva ani) de sănătate psihică completă.

§ 16. Prevede psihozele şi alte tulburări psihice din cauza infecţiilor generale, intoxicaţiilor, afecţiunilor somatice de geneză diversă, după naştere, determinate de menopauză, dereglări de metabolism etc. Tot aici se referă şi tulburările psihice condiţionate de acţiunea substanţelor radioactive, surselor de radiaţie ionizante, surselor de cîmpuri electromagnetice etc.

În prezenţa tulburărilor psihice sus – numite în anamneză şi în lipsa patologiei organelor interne şi sferei nevropsihice expertiza se efectuează conform punctului "d" al acestui paragraf. Exodul favorabil al acestor tulburări psihice trebuie confirmat prin examen în staţionar.

În documentele medicale cu rezultatele examenului medical şi expertizei medico-militare se indică boala principală care a adus tulburări psihice.

Punctul "a" prevede stări psihotice cu manifestări clinice pronunţate sau cu evoluţie îndelungată, cît şi tulburări de personalitate pronunţate.

Punctul "b" prevede stări psihotice sau nepsihotice moderate sau recidivante care duc la schimbări patologice de personalitate de tip organic sau la stare astenică accentuată care persistă peste 3 luni (cerebrastenie), cît şi fenomene de afectare organică a sistemului nervos central.

În cazul evoluţiei favorabile a maladiei, cu compensare stabilă a manifestărilor morbide, aptitudinea militarilor prin contract pentru serviciul militar se stabileşte individual.

Punctul "c" prevede stări astenice moderate cu durata de pînă la 3 luni după suportarea unei infecţii în lipsa afectării organice a SNC. După concediu medical sau scutire medicală, la necesitate, se efectuează expertiza medicală repetată.

Persoanelor care au suportat intoxicaţii acute cu alcool sau substanţe narcotice (toxice) concediu medical nu li se acordă.

Punctul "d" prevede tulburările psihice datorită unei afecţiuni acute care a evoluat cu astenie uşoară de scurtă durată (pînă la 2-3 săptămîni) şi s-a încheiat cu însănătoşire.

§ 17. Prevede psihozele reactive şi reacţiile acute la stres şi tulburările de adaptare, declanşate în urma acţiunii factorilor psihotraumatici.

Punctul "a" prevede psihozele reactive cu evoluţie trenantă (psihoza paranoidă psihogenă, psihozele isterice cu schimbări de conştiinţă, depresie reactivă etc.) şi dereglările nevrotice accentuate, rebele la tratament.

Punctul "b" prevede psihozele reactive cu evoluţie favorabilă şi dereglările nevrotice moderate prelungite sau recidivante, cînd manifestările morbide, în pofida tratamentului patogenetic persistă şi împiedică îndeplinirea obligaţiilor serviciului militar. Decizia despre limitarea aptitudinii pentru serviciul militar se adoptă după tratament neefectiv în staţionar de cel puţin 30 de zile.

Punctul "c" prevede tulburări nevrotice moderate de scurtă durată. Conform acestui punct sînt expertizaţi militarii care au suportat psihoză reactivă cu evoluţie favorabilă şi de scurtă durată sau tulburare nevrotică moderată care s-a soldat cu astenie uşoară. La necesitate, după scutire sau concediu medical, se efectuează expertiza medico-militară repetată.

Punctul "d" prevede reacţiile acute la stres, tulburările de adaptare şi tulburările nevrotice uşoare, caracterizate prin tulburări emoţional-volitive şi vegetative cu evoluţie în însănătoşire.

§ 18. Prevede psihopatiile, dezvoltarea patologică a personalităţii, toate formele infantilismului psihic etc. Pentru confirmarea diagnosticului în cazul tulburărilor de personalitate este necesară culegerea obiectivă a anamnezei şi examenul multilateral cu supraveghere în condiţii de staţionar (secţia psihiatrie). Expertiza militarilor se efectuează după studierea dosarului personal, a referinţelor de serviciu şi medicale.

Punctul "a" vizează aşa-numitele forme nucleare de psihopatie cu manifestări pronunţate şi dezvoltarea patologică a personalităţii (paranoială, obsesiv-fobice etc.), care nu se compensează şi se caracterizează prin manifestări morbide profunde şi stabile, care se soldează cu incapacitate îndelungată de a exercita obligaţiile serviciului militar.

Punctul "b" vizează formele moderate ale tulburărilor de personalitate, psihopatiile şi dezvoltarea patologică a personalităţii, manifestate prin tulburări afective, predisponibilitatea dezvoltării stărilor reactive, dezechilibrarea vădită a sistemului nervos vegetativ, cît şi infantilismul psihic predispus la reacţii patologice persistente şi pronunţate.

Punctul "c" vizează infantilismul psihic şi alte tulburări de personalitate (tranzitorii, parţiale) care n-au atins nivelul psihopatiei cu compensare stabilă (peste 3 ani) a manifestărilor emoţional-volitive, care trebuie să fie confirmate prin documente medicale, de studii şi de la locul de muncă.

Persoanele cu stări psihopatiforme cauzal legate cu factori nocivi externi concreţi (infecţii, intoxicaţii, traume etc.) şi persoanele cu tulburări de impulsii se expertizează în conformitate cu paragrafele Baremului medical, care prevăd formele nozologice ale patologiei neuropsihice corespunzătoare.

Cazurile de comportament directiv, intenţionat, manifestarea indisciplinei, care nu rezultă din toată structura patologică a individului, nu pot fi apreciate ca manifestări de tulburare a personalităţii.

§ 19. Prevede tulburările psihice, inclusiv psihozele condiţionate de alcool (metaalcoolice) şi intoxicaţii declanşate în urma abuzului cronic de alcool, droguri şi alte substanţe toxice.

Expertiza medicală a tinerilor la recrutare, recruţilor la încorporare, persoanelor care se angajează în serviciul militar prin contract şi militarilor se efectuează după examen medical staţionar.

Punctul "a" prevede alcoolismul cronic, inclusiv cel cu evoluţie trenantă sau episoade de psihoză alcoolică (metaalcoolică) repetate, narcomania şi toxicomania cu schimbări accentuat manifestate de personalitate, tulburări intelectual-mnestice.

Punctul "b" prevede alcoolismul cronic, narcomania şi toxicomania cu schimbări de personalitate moderate, critică insuficientă faţă de starea sa, lipsa dispoziţiilor pozitive pentru tratament, cît şi cazurile tratamentului staţionar neefectiv.

Punctul "c" prevede stadiul de debut al alcoolismului cronic în lipsa tulburărilor de personalitate, fenomenelor de modificare a reactivităţii şi dependenţei fizice. Ofiţerii cu dispoziţie fermă pentru tratament, ţinînd cont de opinia comandamentului, pot fi clasaţi apţi pentru serviciul militar. Alte categorii de militari prin contract sînt apreciaţi inapţi pentru serviciul militar în timp de pace.

Acest paragraf nu se aplică în cazurile consumului sporadic sau episodic al alcoolului, drogurilor sau a altor substanţe toxice fără tulburări psihice.

§ 20. Prevede toate formele de retard mental. Inaptitudinea pentru serviciul militar a tinerilor la recrutare cu defecte semnificative şi evidente ale intelectului se poate stabili fără examen staţionar.

§ 21. Prevede epilepsia ca o afecţiune cerebrală cronică cu crize generalizate sau parţiale, cu echivalente psihice sau cu schimbări specifice ale personalităţii.

Epilepsia simptomatică la acest paragraf nu se referă. În acest caz expertiza medicală se efectuează după maladia care a antrenat dezvoltarea sindromului convulsiv.

Criza trebuie confirmată prin supraveghere medicală. În cazuri particulare pot fi luate în consideraţie actele semnate de persoane oficiale din efectivul nemedical şi aprobate de comandanţii (şefii) respectivi, dacă criza descrisă şi starea de după criză dau temei de a o considera drept epileptică. În cazuri incerte se vor solicita informaţii de la locul de trai, de studii, de muncă şi serviciu militar.

Punctul "a" prevede accese convulsive frecvente (3 şi mai multe pe an) sau echivalentele psihice ale crizelor convulsive, cît şi tulburările psihice progresante.

Punctul "b" prevede accese convulsive sporadice rare (mai puţin de 3 pe an), cît şi paroxismele neconvulsive fără echivalente şi alte modificări psihice caracteristice pentru epilepsie.

În cazurile cînd crizele epileptice sînt confirmate prin documente medicale ale instituţiei curative, însă în ultimii 5 ani n-au fost observate, dar prin examen în staţionar se depistează modificări electroencefalografice specifice, expertiza se efectuează conform punctului "b".

În cazul unor accese sporadice (reacţie epileptică) de orice caracter în trecut sau crize de "petit mal" slab manifestate şi rare, paroxisme neconvulsive sau tulburări specifice ale dispoziţiei, aptitudinea pentru serviciul militar poate fi stabilită numai după examen medical staţionar.

Bolile sistemului nervos

§ 22. Prevede encefalitele şi encefalomielitele primare şi secundare, meningitele, procesele inflamatorii intracraniene şi intrarahidiene de etiologie metastatică sau prin contact (meningita meningococică, meningitele seroase, poliomielita, encefalitele virale, scleroza multiplă etc.), cît şi afecţiunile tuberculoase, sifilitice etc. ale sistemului nervos.

Punctul "a" prevede bolile sistemului nervos însoţite de paralizii sau pareze profunde, parkinsonism accentuat, crize epileptice frecvente, hiperchineze răspîndite pronunţate, accese frecvente de epilepsie, dereglări atactice, hidrocefalie accentuată, hipertensiune cefalorahidiană pronunţată, arahnoidita optico-hiazmală cu dereglarea vederii, cît şi consecinţele mielitei cu paralizie sau pareze accentuate etc. Acest punct prevede şi afecţiunile grave ale sistemului nervos în neurosifilis precoce şi tardiv, afecţiunile parazitare ale sistemului nervos.

Punctul "b" prevede fenomenele reziduale şi consecinţele afecţiunilor, care după gradul dereglărilor funcţionale ale sistemului nervos central limitează, dar nu exclude posibilităţile satisfacerii serviciului militar (sechelele encefalitei, arahnoiditei cu hemipareză neînsemnată sub forma de scădere a forţei musculare, sporirea neînsemnată a tonusului muscular, hidrocefalie moderată, hipertensiune cefalorahidiană).

Punctul "c" prevede consecinţele şi fenomene reziduale ale afecţiunilor sistemului nervos central cu dereglări funcţionale nesemnificative, cu semne organice solitare asociate cu instabilitate vegeto-vasculară şi manifestări astenoneurotice ineficace în tratament sau decompensări recidivante trenante ale tulburărilor morbide. Dacă starea sănătăţii se ameliorează şi capacitatea de a îndeplini obligaţiile serviciului militar se restabilesc, clasarea se efectuează conform cu punctul "d".

Persoanele care au suportat meningită tuberculoasă se clasează conform punctului "a", "b" sau "c" în dependenţă de gradul tulburărilor funcţionale ale sistemului nervos central.

Punctul "d" prevede consecinţele şi fenomenele reziduale ale afectării sistemului nervos, manifestate prin astenizare neînsemnată, instabilitate vegeto-vasculară şi unele semne organice stabile diseminate fără dereglări motorii, senzitive, coordinative şi a altor funcţii ale sistemului nervos.

Tulburările funcţionale indicate în acest paragraf trebuie să fie confirmate prin documente medicale, referinţe de la locul de muncă, studii sau din unitatea militară care să cuprindă date privind influenţa dereglărilor indicate asupra capacităţilor de muncă sau îndeplinirii funcţiilor serviciului militar, dar diagnosticul trebuie obiectivizat prin rezultatele investigaţiilor clinice şi speciale.

Decizia despre aptitudinea pentru serviciul militar a tinerilor la recrutare, recruţilor la încorporare, persoanelor ce se încadrează în serviciul militar prin contract se adoptă după examen medical staţionar.

Pentru aprecierea manifestărilor sindromului de hipertensiune intracraniană pe lîngă indicii tensiunii lichidului cefalorahidian se ia în consideraţie tabloul clinic al maladiei, prezenţa modificărilor de stază la fundul ochiului, gradul de dilatare a sistemului ventricular cerebral după datele pneumoencefalogramei sau tomografiei computerizate.

Persoanele cu dereglări emoţional-volitive sau intelectual-mnestice accentuate, apărute după suportarea afecţiunii organice cerebrale, unei boli infecţioase sau intoxicaţiei se clasează conform paragrafului 14 al Baremului medical.

§ 23. Vizează consecinţe şi sechele* ale traumelor cerebrale şi măduvei spinării, complicaţiile leziunilor traumatice ale sistemului nervos central, cît şi consecinţele traumelor cauzate de unda explozivă aeriană şi acţiunea altor factori externi.

_________________

* "Sechelă" – cuprinde stările calificate ca atare, ca efecte tardive sau prezente după un an sau mai mult, după debutul afecţiunii cauzale.

Punctul "a" prevede consecinţele leziunilor traumatice cu dereglări grave ale funcţiilor creierului şi ale măduvei spinării (contuzia şi compresia creierului, cu paralizii stabile sau pareze profunde, dereglarea funcţiei organelor pelviene etc.), cît şi stările la care în rezultatul lezării substanţei medulare apar dereglări ale funcţiei cortexului cerebral (afazie, agnozie, apraxie etc.). Acest punct prevede şi cazurile, cînd după traumă se dezvoltă arahnoidita traumatică, care duce la ridicarea bruscă a tensiunii intracraniene, cît şi cazurile de accese epileptice frecvente (3 şi mai mult pe an).

Punctul "b" prevede consecinţele traumelor cerebrale sau ale măduvei spinării la care simptoamele de focar şi dereglările funcţionale nu ating gradele de manifestare prevăzute în punctul "a" (parez, fără limitarea esenţială a funcţiei membrului; dereglări moderate ale cerebelului manifestate prin instabilitate în mers, nistagmusul, dereglări de sensibilitate, arahnoidita traumatică, hidrocefalie cu hipertensiune intracraniană moderată sau neînsemnată, crize epileptice rare (mai puţin de 3 pe an). Hipertensiunea intracraniană trebuie verificată prin rahicenteză lombară.

Punctul "c" prevede consecinţele leziunilor traumatice cerebrale sau ale măduvei spinării, arahnoidita traumatică fără semne de hipertensiune intracraniană, la care în statusul neurologic se depistează semne organice diseminate (asimetria inervaţiei craniene şi anizoreflexia, dereglări uşoare de sensibilitate etc.), asociate cu manifestări astenoneurotice persistente şi instabilitate vegeto-vasculară. Acest punct prevede şi fracturile vechi înfundate ale craniului fără semne de afecţiune organică şi dereglări funcţionale. Tinerii la recrutare, recruţii la încorporare şi militarii în termen se expertizează conform acestui punct numai în lipsa dinamicii pozitive a dereglărilor morbide în urma tratamentului, cît şi în cazurile decompensărilor recidivante sau trenante. La ameliorarea stării, compensarea manifestărilor morbide, restabilirea capacităţii de a îndeplini obligaţiile serviciului militar expertiza se efectuează conform cu punctul "d".

Punctul "d" prevede sechelele traumelor cerebrale şi ale măduvei spinării, în prezenţa unor semne organice diseminate, instabilitate vegeto-vasculară şi semne neînsemnate de astenie fără dereglări motorice, de sensibilitate, coordinative şi altor funcţii ale sistemului nervos. Faptul tratamentului pe motiv de traumă cerebrală, a măduvei spinării sau consecinţele acestora în anamneză trebuie să fie confirmat prin documente medicale, iar influenţa consecinţelor traumei asupra capacităţii de muncă sau îndeplinirii obligaţiilor serviciului militar – prin caracteristici de la locul de lucru, studii sau din unitatea militară.

Expertiza medicală a persoanelor cu tulburări emoţional-volitive şi intelectual-mnestice pronunţate, declanşate după traumele cerebrale care împiedică îndeplinirea obligaţiilor serviciului militar se efectuează conform paragrafului 14 al Baremului medical.

Expertiza medicală a persoanelor la care persistă consecinţe ale leziunilor sistemului nervos central cu factori externi (radiaţie, temperaturi înalte sau joase, lumină, presiune atmosferică sau acvatică înaltă sau joasă, alte cauze externe) se efectuează conform punctelor "a", "b", "c" sau "d" ale acestui paragraf în dependenţă de gradul dereglărilor funcţionale ale sistemului nervos central.

În cazul leziunilor şi defectelor osoase ale craniului, în afară de acest paragraf, se aplică şi punctele respective ale paragrafului 81 al Baremului medical.

Expertiza medicală a persoanelor care au suportat traume acute cerebrale sau ale măduvei spinării se efectuează conform paragrafului 28 al Baremului medical.

§ 24. Punctul "a" prevede ictusurile repetate indiferent de gradul tulburărilor funcţionale, cît şi suprimarea stabilă a funcţiilor sistemului nervos, din cauza tulburărilor circulatorii acute cerebrale sau medulare, encefalopatia discirculatorie de gr.III (hemiplegiile, pareze profunde, tulburări de vorbire, memorie, gîndire, fenomene de parkinsonism, crize epileptice, dereglarea funcţiilor organelor pelviene etc.).

Punctul "b" prevede anevrismele arteriale multiple după decuplarea lor din circulaţia sangvină, anevrismele arterio-venoase după embolizare, trombare artificială sau extirparea intracraniană, afecţiunile vasculare cerebrale sau medulare cu evoluţie favorabilă şi tulburări moderate de focar. Acest punct prevede encefalopatia discirculatorie de gr.II în ateroscleroză cerebrală (instabilitate afectivă, cefalee, vertigiu, dereglarea somnului, scăderea capacităţii de a îndeplini obligaţiile serviciului militar, dereglări din sfera emoţional-volitivă în prezenţa unor semne organice persistente din partea sistemului nervos central, anizoreflexia evidentă, reacţie slabă a pupilelor la lumină, simptome piramidale etc.), tulburări cerebrovasculare în hipertensiunea arterială de st.II, cît şi tulburări cerebrovasculare tranzitorii frecvente (3 şi mai mult pe an).

Punctul "c" prevede anevrismele arteriale solitare după decuplarea lor din circulaţia sangvină prin trombarea artificială a acestora, tulburări cerebrovasculare tranzitorii rare (nu mai dese de 2 pe an), însoţite cu simptome instabile de focare din partea sistemului nervos central (pareze, parestezii, dereglarea vorbirii, fenomene cerebelice), care se menţin nu mai mult de 24 de ore şi nu duc la tulburări funcţionale ale sistemului nervos central sau agravarea celor prezente. Tot acest punct prevede şi manifestările iniţiale ale insuficienţei cerebrovasculare şi encefalopatia discirculatorie de gr.I sub formă de sindrom pseudonevrotic (instabilitate emoţională, excitabilitate, scăderea memoriei, cefalee, vertij, dereglarea somnului, zgomot în urechi etc.) şi diverse forme de migrenă cu accese frecvente (3 şi mai multe pe an) şi îndelungate (24 ore şi mai mult), consecinţele tulburărilor circulaţiei sangvine în măduva spinării sub formă de dereglări neînsemnate ale sensibilităţii sau pareză uşoară a membrelor.

Militarilor prin contract după suportarea tulburărilor tranzitorii ale circulaţiei cerebrale cu restabilirea completă a funcţiei sistemului nervos central în corespundere cu paragraful 28 al Baremului medical li se poate acorda concediu sau scutire medicală.

Expertiza medicală a tinerilor la recrutare, recruţilor la încorporare, militarilor în termen după hemoragia subarahnoidală spontană (netraumatică) se efectuează conform punctului "a". Aptitudinea militarilor prin contract – conform cu punctul "b", dar după suportarea hemoragiilor subarahnoidale repetate (indiferent de etiologie) – conform punctului "a".

Dacă dereglările cerebrovasculare au fost declanşate din cauza anevrismelor vaselor cerebrale şi tratamentul chirurgical e imposibil sau bolnavul refuză la acesta, expertiza medicală se efectuează conform punctului "a" indiferent de gradul semnelor reziduale ale tulburărilor circulaţiei cerebrale şi funcţiilor sistemului nervos.

La aprecierea aptitudinii pentru serviciul militar a persoanelor după tratament chirurgical pe motiv de anevrisme ale vaselor cerebrale, a altor afecţiuni vasculare cerebrale sau rahidiene se ţine cont de radicalitatea intervenţiei chirurgicale, eficacitatea acesteia, mărimea defectului osos postoperator al craniului, dinamica restabilirii funcţiilor dereglate. După tratament chirurgical expertiza medicală a tinerilor la recrutare, recruţilor la încorporare, militarilor în termen se efectuează conform cu punctul "a" al acestui paragraf, iar a militarilor prin contract – conform punctelor "a", "b" sau "c". În cazul defectului osos al craniului se aplică punctele corespunzătoare ale paragrafului 81 al Baremului medical.

Punctul "d" prevede distonia vegeto-vasculară cu crize frecvente (1 şi mai multe pe lună), manifestate prin ischemie cerebrală acută (sincope simple şi convulsive), confirmate documentar. Persoanele cu sincope urmează a fi supuse unui examen medical aprofundat şi tratamentului. Diagnosticul de distonie vegeto-vasculară se stabileşte numai în acele cazuri, cînd examenul medical efectuat în acest scop n-a depistat alte maladii însoţite de dereglări ale sistemului nervos vegetativ. Expertiza medicală a tinerilor la recrutare, recruţilor la încorporare, a militarilor, cît şi a persoanelor care se angajează în serviciul militar prin contract, în prezenţa sincopelor cauzate de alte maladii sau tulburări (infecţii, traume, intoxicaţii etc.) se efectuează conform paragrafelor corespunzătoare ale Baremului medical. Persoanele cu sincope sînt inapte pentru conducerea mijloacelor de transport, pentru lucrul la înălţimi, lîngă mecanisme mobile, foc şi apă.

§ 25. Punctul "a" prevede anomaliile congenitale (vicii de dezvoltare) grave după caracterul lor şi afecţiunile sistemului nervos, cît şi afecţiunile cu evoluţie accelerat progresantă sau însoţite de tulburări funcţionale accentuate (tumori cerebrale şi ale măduvei spinării, siringomielia cu tulburări trofice accentuat manifestate, scleroza laterală amiotrofică, miastenia, amiotrofie neurală, ataxia spinală Friedreich, ataxia cerebelică Pierre-Marie, paralizie infantilă cerebrală etc.).

Punctul "b" prevede maladiile cu evoluţie lentă, simptomele cărora progresează timp îndelungat pe parcurs de cel puţin un an (miopatiile cu evoluţie lentă, formele grave de miotonie, siringomielia cu atrofie musculară neînsemnată şi tulburări uşoare de sensibilitate, craniostenoză cu sindrom de hipertensie intracraniană etc.).

Punctul "c" prevede formele uşoare de miotonie, cît şi afecţiunile sistemului nervos cu evoluţie foarte lentă, cînd semnele obiective au grad neînsemnat de manifestare (siringomegalia cu tulburări disociate neînsemnate de sensibilitate, în lipsa atrofiei musculare şi dereglări trofice) sau cînd simptomele bolii timp îndelungat se menţin în una şi aceeaşi stare.

Expertiza medicală la persoanele cu tumori benigne ale pahimeningelui după extirparea lor radicală se efectuează conform punctului "a", "b" sau "c" în dependenţă de gradul tulburărilor funcţionale.

§ 26. Prevede afecţiunile şi leziunile nervilor cranieni (cu excepţia perechilor II şi VIII), spinali, rădăcinilor şi ganglionilor, cît şi afectarea lor secundară din cauza intoxicaţiilor, modificărilor în coloana vertebrală, în ţesuturile moi etc.

Punctul "a" prevede consecinţele polinevritelor (polineuropatiilor), plexitelor de provenienţă inflamatorie şi toxică, tumorilor nervilor periferici cu tulburări motorice, senzitive şi trofice accentuat manifestate în corespundere cu explicaţiile la punctul "a" al paragrafului 21 al Baremului medical.

Acest punct prevede şi radiculitele frecvent recidivante (2 şi mai multe pe an) cu evoluţie îndelungată, cu sindrom algic grav şi stabil cu tulburări motorice şi vegetativ-trofice ce necesită tratament staţionar de 4-6 luni, cît şi plexitele, formele grave ale nevralgiei nervului trigemen rebele la tratament.

Punctul "b" prevede bolile nervilor periferici şi ale plexurilor nervoase cu tulburări moderate ale funcţiei principale: paralizie stabilă a muşchilor mimici, dereglarea funcţiei mîinii, e limitată ridicarea membrului superior etc. Tot acest punct vizează afecţiunile cronice, radiculitele recidivante, plexitele, neuropatiile, nevritele în acutizarea cărora poziţia corpului e forţată şi însoţite de dureri pe tractul nervilor etc., care necesită tratament staţionar în decurs de 2-3 luni.

Punctul "c" prevede bolile recidivante ale nervilor periferici şi ale plexurilor cu acutizări rare fără tendinţă de sporire a tulburărilor motorice, senzitive şi trofice, cît şi fenomenele reziduale neînsemnate condiţionate de acutizările suportate care dereglează nesemnificativ funcţia membrului.

Punctul "d" prevede manifestările reziduale ale afecţiunilor nervilor periferici sub formă de tulburări senzitive nesemnificative, atrofii uşoare sau scăderea forţei musculare, care nu dereglează funcţia membrului şi cu tendinţă spre restabilire.

În cazul afecţiunilor secundare ale sistemului nervos periferic sînt aplicate paragrafele corespunzătoare ale Baremului medical.

§ 27. Punctul "a" prevede consecinţele traumelor sau rănirilor trunchiurilor şi plexurilor nervoase cu tulburări motorii, senzitive, trofice persistente şi accentuat manifestate (atrofie pronunţată unilaterală a muşchilor: braţului – peste 4 cm; antebraţului – peste 3 cm; coapsei – peste 8 cm; gambei – peste 6 cm; ulcere cronice trofice, decubit etc.), cît şi consecinţele leziunilor însoţite de sindrom algic pronunţat.

Punctul "b" prevede consecinţele leziunilor nervilor şi plexurilor la care din cauza parezei unui grup de muşchi sau a unor muşchi aparte, funcţia principală a membrului e dereglată moderat. Tot acest punct vizează şi paralizia muşchilor mimici din cauza lezării trunchiului principal sau a ramurilor nervului facial.

Punctul "c" prevede consecinţele leziunilor nervilor, plexurilor cu dereglări nesemnificative ale funcţiei membrului (lezarea unui nerv radial sau ulnar, cînd e scăzută forţa muşchilor extensori ai mîinii şi e limitată flexia dorsală a ei etc.).

Punctul "d" prevede consecinţele leziunilor nervilor, cînd funcţiile lor s-au restabilit complet, dar prezenţa unor semne reziduale uşoare sub forma tulburărilor senzitive nesemnificative sau slăbiciune uşoară a muşchilor inervaţi de nervii lezaţi practic nu limitează funcţia membrului.

După suportarea traumelor acute ale nervilor periferici sau tratament chirurgical, cînd pentru restabilirea completă a capacităţii de a îndeplini obligaţiile serviciului militar e necesar termenul nu mai puţin de 30 zile, expertiza medicală se efectuează conform paragrafului 28 al Baremului medical.

§ 28. Prevede stările după bolile infecţioase şi parazitare acute, alte boli, intoxicaţii şi traume ale sistemului nervos, cît şi afecţiunile vasculare acute ale creierului şi măduvei spinării. Decizia CMM privind necesitatea acordării concediului medical militarilor se adoptă după suportarea meningitei seroase acute, formelor meningeale ale encefalitei acariene acute, formelor generalizate ale infecţiei meningococice (meningita, meningoencefalita, meningococcemia), formelor mixte de poliradiculonevrite etc. cu evoluţie în astenie după încheierea tratamentului şi sanarea licvorului. Criteriul sanării licvorului în meningita meningococică e nivelul citozei mai mic de 50 celule, cu numărul de limfocite 75% şi mai mult.

În cazul evoluţiei favorabile (fără complicaţii) a afecţiunilor indicate, cu evoluţie în însănătoşire completă, militarilor li se acordă scutire medicală.

În privinţa militarilor care au suportat comoţie cerebrală cu manifestări clinice accentuate sau contuzie cerebrală, de regulă, li se acordă concediu medical. După concediu medical militarii din unităţile (subunităţile) cu destinaţie specială sînt supuşi reexpertizei medicale.

Tinerilor la recrutare, recruţilor la încorporare, persoanelor care se angajează în serviciul militar prin contract care au suportat meningită, meningoencefalită, li se acordă amînare medicală, dacă după tratament a trecut mai puţin de 6 luni. În lipsa manifestărilor reziduale sau în prezenţa unor semne organice diseminate, fără tulburări funcţionale, sînt clasaţi conform punctului "d" al paragrafului 22 al Baremului medical.

Tinerilor la recrutare, recruţilor la încorporare, persoanelor care se angajează în serviciul militar prin contract după leziuni intracraniene acute li se acordă amînare medicală pe termen de 6 sau 12 luni în dependenţă de manifestarea tulburărilor funcţionale.

Militarilor prin contract, care pentru prima dată au suportat un accident cerebrovascular acut, care s-a încheiat cu restabilirea funcţiilor sistemului nervos sau cu stare astenică li se acordă concediu medical.

Bolile ochiului şi anexelor lui

§ 29. Prevede modificările anatomice sau defectele de poziţie congenitale sau dobîndite, afecţiunile pleoapelor, căilor lacrimale, orbitei şi conjunctivei. Decizia privind aptitudinea pentru serviciul militar se adoptă în dependenţă de gradul schimbărilor anatomice, gravitatea evoluţiei bolii, rezultatul tratamentului şi funcţiilor ochiului.

Punctul "a" prevede: simblefaron sau aderenţele pleoapelor cu bulbul ochiului, dacă acestea limitează accentuat mişcările ochiului sau împiedică vederii; entropion şi trichiaza pleoapei care duce la iritarea ochiului; ectropion, deformaţie cicatricială sau defecte de poziţie a pleoapelor (în afară de ptoză), care împiedică acoperirea corneei; lagoftalmie stabilă.

Punctul "b" prevede blefaritele ulceroase accentuat manifestate cu degenerescenţă cicatricială şi căderea în mare parte a genelor, conjunctivitele cronice cu hipertrofie şi infiltraţie pronunţată a submucoasei cu acutizări frecvente (nu mai rare de 2 pe an) rebele la tratament, afectarea trahomatoasă cronică a conjunctivei, cît şi afecţiunile aparatului lacrimal, recidivele pterigionului cu dereglări progresante ale funcţiei ochiului, rebele la tratament. Acest punct prevede şi ptoza congenitală sau dobîndită în care pleoapa superioară, în lipsa încordării muşchiului frontal, acoperă mai mult de jumătate din pupilă la un singur ochi sau peste 1/3 a pupilei la ambii ochi; stările după intervenţii chirurgicale reconstructive la căile lacrimale cu aplicarea lacoprotezei.

În consecinţele trahomului cu dereglări stabile ale funcţiei ochiului decizia se adoptă conform paragrafelor respective ale Baremului medical ce prevăd aceste dereglări.

Blefarita simplă cu scuame separate şi hiperemie uşoară a marginilor pleoapelor, conjunctivita foliculară cu foliculi solitari, catifelarea conjunctivei în colţurile palpebrale şi în regiunea bolţilor conjunctivali, cicatrice superficiale solitare mici ale conjunctivei de etiologie netrahomatoasă, cît şi cicatricele netede ale conjunctivei de etiologie trahomatoasă fără alte modificări ale conjunctivei, corneei şi fără recidive ale procesului trahomatos pe parcurs de un an, pterigionul fals sau adevărat fără fenomene de progresare nu este un temei pentru aplicarea acestui paragraf, nu limitează aptitudinea pentru serviciul militar şi înmatricularea în instituţiile de învăţămînt militar.

La conjunctivita de primăvară şi alte afecţiuni alergice ale conjunctivei în dependenţă de gradul manifestării, gravitatea evoluţiei bolii, frecvenţa acutizărilor şi eficacităţii tratamentului expertiza se efectuează conform cu punctele "b" sau "c".

Militarilor, după tratamentul trahomului acut, concediu medical nu li se acordă. La necesitate li se poate acorda scutire medicală conform cu paragraful 36 al Baremului medical.

§ 30. Prevede afecţiunile cronice rebele la tratament sau incurabile de etiologie tuberculoasă, degenerativă, distrofică etc.

În cazurile procesului patologic terminat sau evoluţiei neprogresante cu acutizări rare (mai rar de 2 pe an), cît şi după transplantarea ţesuturilor, aptitudinea pentru serviciul militar a tinerilor la recrutare, recruţilor la încorporare, militarilor în termen şi prin contract se stabileşte în dependenţă de funcţia ochiului în corespundere cu paragrafele respective ale Baremului medical.

Expertiza bolnavilor cu tumori ale ochiului şi anexelor lui în dependenţă de caracterul lor se efectuează conform paragrafelor 8 sau 10 ale Baremului medical. Tumorile benigne, care nu duc la dereglarea funcţiilor ochiului, nu împiedică îndeplinirea serviciului militar, înmatricularea în instituţiile de învăţămînt militar, angajarea la lucru cu SR, SRI, surse CEM.

Punctul "a" prevede afecţiunile însoţite de scăderea progresantă a funcţiilor vizuale, rebele la tratament conservativ şi chirurgical, stările după cheratoprotezare la unul sau la ambii ochi, cît şi abiotrofiile tapetoretiniane, indiferent de funcţiile ochiului. Degenerarea pigmentară a retinei cu sau fără pigment asociată, cu dereglarea adaptării la întuneric (cecitate nocturnă) trebuie confirmată prin efectuarea adaptometriei repetate cu folosirea testelor de control în cercetarea vederii mezopice (crepusculare).

În cazul îngustării stabile a cîmpului vizual în jos şi lateral (pe meridianele vertical şi orizontal) pînă la 30 grade de la punctul de fixare la ambii ochi toate contingentele se supun expertizei conform punctului "a", iar la un singur ochi – punctului "b"; de la 30 grade pînă la 45 grade la ambii ochi – conform punctului "b", la un singur ochi – punctului "c".

Punctul "b" prevede uveitele cronice şi uveopatiile confirmate în staţionar, însoţite de hipertensiune intraoculară, cheratoglob şi cheratocon, afachia, artifachia la unul sau la ambii ochi, modificări degenerativ-distrofice ale fundului ochiului (degeneraţie retiniară periferică, focare corioretinale multiple, stafilom posterior etc.) cu scăderea progresantă a funcţiilor vizuale, corp străin intraocular, care nu declanşează modificări inflamatorii sau distrofice.

În toate cazurile corpilor străini intraoculari, aptitudinea pentru serviciul militar a militarilor prin contract poate fi apreciată nu mai înainte de 3 luni după rănire. Dacă funcţiile ochiului sînt bune (acuitatea vizuală, cîmpul vizual, adaptarea la întuneric etc.), fără modificări inflamatorii şi fenomene de metaloză, ei sînt consideraţi apţi pentru serviciul militar, inapţi în unităţile cu destinaţie specială, în echipaje de tancuri, maşini blindate, instalaţii lansatoare de rachete, de a conduce mijloacele de transport auto, cît şi la activităţi legate cu vibraţia corpului.

În cazul atrofiei nervului optic aptitudinea pentru serviciul militar, serviciul în specialitatea militară se stabileşte în dependenţă de funcţiile ochiului (acuitatea vizuală, cîmpul vizual etc.).

Recruţii la încorporare şi persoanele care se angajează în serviciul militar prin contract după tratament chirurgical optico-reconstructiv la cornee sau scleră conform paragrafului 36 al Baremului medical necesită amînare medicală, dacă după tratament a trecut mai puţin de 6 luni. Aptitudinea lor pentru serviciul militar se stabileşte conform cu paragrafele respective ale Baremului medical în dependenţă de funcţiile ochilor, cu confirmarea documentară a gradului ametropiei pînă la tratament şi rezultatele biometriei ultrasonore a bulbilor oculari.

Persoanele după tratamentul chirurgical optico-reconstructiv la cornee sînt considerate apte pentru înscrierea în instituţiile militare de învăţămînt numai peste 12 luni după tratament, în lipsa complicaţiilor postoperatorii şi modificărilor degenerative sau distrofice ale corneei sau fundului ochiului, dacă documentar este confirmat că gradul ametropiei pînă la tratament n-a depăşit normele prevăzute în paragrafele 34, 35 ale Baremului medical, coloana II.

Militarii prin contract cu afachie, artifachie la unul sau la ambii ochi sînt expertizaţi conform paragrafului 35 al Baremului medical în dependenţă de acuitatea vizuală cu corecţie tolerantă. Ei sînt consideraţi inapţi pentru studii în instituţiile militare de învăţămînt, pentru serviciu în unităţile (subunităţile) cu destinaţie specială, în echipaje de tancuri, maşini blindate, de a conduce mijloacele de transport auto şi pentru activitate legată cu vibraţia corpului.

Luxaţia sau subluxaţia cristalinului se consideră ca afachie. Afachia la un singur ochi este considerată ca bilaterală, dacă la celălalt ochi este opacierea cristalinului, scăderea acuităţii vizuale la acest ochi pînă la 0,4 şi mai jos.

Aşa-numita sclipire colorată, luminescenţă, granulaţiile, adînciturile şi vacuolele cristalinului, depistate numai prin cercetare cu lampă cu fantă, cît şi depunerea congenitală a pigmentului pe capsula anterioară a cristalinului fără scăderea acuităţii vizuale nu întemeiază aplicarea acestui paragraf. Modificările sus-numite nu limitează aptitudinea pentru serviciul militar, înmatricularea în instituţiile de învăţămînt militar, angajarea la muncă şi lucrul cu SR, SRI, sursele CEM. Dacă la persoanele care lucrează cu SR, SRI, sursele CEM se depistează prin biomicroscopie opacităţi sub capsula posterioară a cristalinului şi prezenţa semnelor elocvente de progresare a acestora (creşterea dimensiunilor şi numărului opacităţilor la supravegherea îndelungată), acestea sînt apreciate inapte pentru acest lucru.

Aptitudinea pentru serviciul militar a tinerilor la recrutare, recruţilor la încorporare, militarilor prin contract, serviciul în specialitatea militară în cazul scotomului persistent şi absolut central şi paracentral, la un singur sau la ambii ochi, se stabileşte în dependenţă de starea funcţiilor ochiului, conform paragrafelor corespunzătoare ale Baremului medical şi a cerinţelor suplimentare privind starea sănătăţii şi dezvoltării fizice.

Persoanele cu cheratită parenchimatoasă de etiologie sifilitică se clasează conform punctului "b" al paragrafului 6 al Baremului medical.

§ 31. Punctul "a" prevede şi cazurile tratamentului chirurgical repetat neefectiv al dezlipirii traumatice a retinei la ambii ochi cu scăderea progresantă a funcţiilor ochilor.

Militarii prin contract, după ce au suportat dezlipirea traumatică a retinei la ambii ochi cu păstrarea funcţiilor ochilor (acuitatea vizuală, cîmpul vizual etc.), pot fi consideraţi apţi pentru serviciul militar, inapţi în unităţile cu destinaţie specială, în echipaje de tancuri, maşini blindate, instalaţii lansatoare de rachete, de a conduce mijloace de transport auto, cît şi la activitate legată cu vibraţia corpului.

§ 32. Glaucomul trebuie confirmat în staţionar cu aplicarea testelor funcţionale cu efort. Aptitudinea pentru serviciul militar se stabileşte după tratament (conservativ, chirurgical) în dependenţă de stabilizarea procesului şi funcţiilor ochiului (acuitatea vizuală, cîmpul vizual, prezenţa scotomului paracentral, inclusiv a testelor funcţionale cu efort, cît şi excavarea discului nervului optic etc.).

Conform acestui paragraf se expertizează şi persoanele cu glaucom secundar.

§ 33. Punctul "a" prevede şi diplopia stabilă după trauma orbitei cu lezarea muşchilor oculari. Dacă diplopia este consecinţa unei afecţiuni, decizia se adoptă conform afecţiunii principale.

Dacă diplopia se manifestă numai la devierea maximală a globilor oculari lateral şi în sus, decizia se adoptă conform punctului "b", iar în jos – după punctul "a". Punctul "b" vizează şi spasmul pendular clar manifestat al muşchilor globului ocular.

Dacă nistagmusul constituie unul din semnele leziunii sistemului nervos sau afecţiunilor aparatului vestibular, decizia trebuie luată conform afecţiunii de bază. În caz de scădere considerabilă a vederii decizia se va lua conform paragrafului 35 al Baremului medical. Contracţiile (mişcările) nistagmice ale ochilor în poziţiile externe ale globilor oculari nu prevede inaptitudinea pentru serviciul militar, înscrierea în instituţiile militare de învăţămînt, însuşirea specialităţii de operator al staţiei de radiolocaţie sau al proiectilului reactiv antitanc dirijat, lucrul la displei şi alte blocuri de imaginare a informaţiei.

Strabismul concomitent mai mic de 15 grade trebuie confirmat prin verificarea vederii binoculare. Existenţa vederii binoculare demonstrează lipsa strabismului concomitent.

În cazul strabismului alternant cu vederea bună la ambii ochi trebuie să ne abţinem de la tratamentul chirurgical din cauza posibilei apariţii a diplopiei.

Aptitudinea pentru serviciul militar, serviciul în specialitatea militară, în cazul strabismului concomitent paralitic în lipsa diplopiei sau altor dereglări ale vederii binoculare se stabileşte în dependenţă de funcţiile ochiului (acuitatea vizuală, cîmpul vizual etc.) conform paragrafelor respective ale Baremului medical şi a cerinţelor suplimentare privind starea sănătăţii şi dezvoltării fizice.

Depistarea formelor şi gradului scăderii percepţiei cromatice se face cu ajutorul tabelelor pseudoizocromatice.

§ 34. Tipul şi gradul anomaliei de refracţie se stabileşte cu ajutorul schiascopiei sau refractometriei.

În paragraf sînt indicate anomaliile de refracţie ale celui mai bun ochi stabilite în condiţiile cicloplegiei (în lipsa contraindicaţiilor pentru aplicarea midriaticilor), cînd acuitatea vizuală cu corecţie nu necesită aplicarea paragrafului 35. Pentru ochiul mai slab nu se stabilesc limite, se ia în consideraţie numai acuitatea vizuală cu corecţie tolerată.

În cazuri, cînd pentru militarii prin contract cu anomalii de refracţie indicate în acest paragraf este prevăzută stabilirea individuală a aptitudinii pentru serviciul în unităţile (subunităţile) cu destinaţie specială, însemnătate decisivă are acuitatea vizuală.

Spasmul persistent, pareza sau paralizia acomodării necesită examen cu participarea medicilor neuropatolog, internist şi altor specialităţi. Dacă spasmul persistent, pareza sau paralizia acomodării sînt condiţionate de afecţiunile sistemului nervos, organelor interne, decizia se adoptă conform afecţiunii principale.

Spasmul acomodării este o afecţiune funcţională, în care refracţia, depistată prin cicloplegie este mai slabă decît puterea optimă a lentilei negative de corecţie pînă la cicloplegie.

În cazul spasmului, parezei acomodării la unul sau la ambii ochi după tratament neefectiv în staţionar, aptitudinea pentru serviciul militar se stabileşte conform paragrafelor 34 sau 35 ale Baremului medical în dependenţă de acuitatea vizuală cu corecţie şi gradul ametropiei, care atinge nivelul iniţial după cicloplegie repetată.

Aptitudinea pentru serviciul militar, serviciul în specialitate militară, în cazul paraliziei persistente de acomodare la un ochi, se stabileşte în dependenţă de funcţiile ochiului (acuitatea vizuală cu corecţie, cîmpul vizual etc.).

§ 35. Acuitatea vizuală a fiecărui ochi se stabileşte cu corecţia prin lentile, inclusiv combinate, precum şi cu cele de contact (în cazul unei toleranţe bune – suportarea cel puţin 20 ore, în lipsa diplopiei şi iritării ochilor), iar pentru ofiţeri şi plutonieri şi cu lentile intraoculare. Persoanele care folosesc lentile de contact trebuie să dispună de ochelari obişnuiţi, în care acuitatea vizuală asigură exercitarea obligaţiilor militare.

Pentru recruţi la încorporare şi militari în termen acuitatea vizuală, care nu împiedică satisfacerea serviciului militar, trebuie să fie pentru depărtare cu corecţie cel puţin 0,5 la un ochi şi 0,1 la altul sau cel puţin 0,4 la ambii ochi. În cazuri incerte acuitatea vizuală se stabileşte prin metodele investigaţiilor de control.

Prin corecţie cu lentile sferice obişnuite, precum şi la anizometropie fără corecţie, pentru toate categoriile de examinaţi se ia în consideraţie acuitatea vizuală cu corecţie binoculară practic tolerată, adică cu diferenţa în puterea lentilelor de corecţie pentru ambii ochi nu mai mult de 2,0 dioptrii. Corecţia oricărui tip de astigmatism trebuie efectuată cu lentile cilindrice sau combinate în toate meridianele.

Pentru candidaţii în instituţiile de învăţămînt militar acuitatea vizuală cu corecţie, care nu depăşeşte limitele de refracţie stabilite în paragrafele 34, 35 ale Baremului medical, se determină numai în cazul miopiei, astigmatismului compus miopic sau simplu, iar în scăderea acuităţii vizuale din alte cauze (precum şi în cazul hipermetropiei, astigmatismului hipermetropic sau miopohipermetropic) – fără corecţie.

Dacă acuitatea vizuală pentru depărtare fără corecţie este sub 0,3 la ambii ochi, militarii în termen sînt consideraţi inapţi pentru serviciul militar în unităţile (subunităţile) cu destinaţie specială, iar pentru militarii prin contract aptitudinea se stabileşte individual.

§ 36. Prevede tulburările temporare ale vederii după afecţiuni acute ale corneei, irisului şi ale altor membrane oculare, traume ale ochiului, precum şi după tratament chirurgical, cînd pentru recuperarea completă este necesară scutire sau concediu medical.

Bolile urechii şi apofizei mastoide

§ 37. Prevede eczema conductului auditiv extern şi a pavilionului urechii, otita externă cronică difuză, exostozele şi stenozele dobîndite ale conductului auditiv.

§ 38. Punctul "a" vizează stările după tratamentul chirurgical al bolilor cronice ale urechii medii cu epitelizarea incompletă a cavităţii de operaţie, prezenţa puroiului, granulaţiilor şi maselor colesteatomatoase.

După tratament chirurgical radical sau reconstructiv la urechea medie cu rezultate bune, conform paragrafului 41, militarilor li se acordă scutire medicală, iar tinerilor la recrutare, recruţilor la încorporare şi persoanelor ce se angajează prin contract-amînare medicală pe termen de 6 luni, dacă după externarea din staţionar a trecut mai puţin de 3 luni. Dacă s-a produs epitelizarea completă a cavităţii postoperatorii, expertiza se va efectua conform punctului "c".

Tinerii la recrutare şi recruţii la încorporare cu perforaţii uscate bilaterale ale timpanului, însoţite de rinită hipertrofică accentuat pronunţată, de afecţiuni cronice supurative sau cu polipi ai sinusurilor paranazale, sînt clasaţi conform punctului "a".

§ 39. Punctul "a" vizează afecţiunile accentuat manifestate de tip Menier, cît şi alte forme de tulburări vestibulare severe cu caracter organic sau funcţional, accesele cărora au fost supravegheate în staţionar şi confirmate prin documente medicale.

Punctul "b" vizează afecţiunile menieropatiforme cu accese de scurtă durată şi tulburări vestibulo-vegetative moderate, care nu împiedică esenţial îndeplinirea funcţiilor serviciului militar.

Punctul "c" vizează cazurile hipersensibilităţii la excitanţii vestibulari în lipsa semnelor tulburărilor funcţiei vestibulare şi afecţiunilor altor organe. În aceste cazuri se efectuează examen medical aprofundat, fără a se limita numai cu examinarea funcţiei vestibulare, deoarece reflexele vegetative pot fi iniţiate nu numai din labirintul urechii, dar şi din alte organe.

Rezultatele vestibulometriei se estimează în comun cu medicul neuropatolog. În cazul dacă investigaţiile efectuate indică caracterul temporar al tulburărilor vestibulare, este necesar un examen medical multilateral şi tratament.

Pentru candidaţii în instituţiile de învăţămînt militar de profil aeronautic sau desant aerian examinarea aparatului vestibular prin aplicarea triplă a testului reacţiei otolitice sau testului cumulării continue a accelerărilor Coriolis sînt obligatorii.

§ 40. Pentru recruţi la încorporare şi militari în termen perceperea "vorbirii şoptite" ce nu împiedică satisfacerea serviciului militar, constituie nu mai puţin de 1 (unu) metru la o ureche şi 4 (patru) metri la alta sau cîte 3 (trei) metri bilateral. Surditatea bilaterală sau surdomutismul trebuie să fie confirmate de instituţiile curative, de organizaţii sau instituţii de învăţămînt pentru surdomuţi. Surditate se consideră lipsa percepţiei strigătului la ureche.

În stabilirea gradului de hipoacuzie, în afară de cercetarea prin vorbirea şoptită sînt necesare investigaţii repetate speciale cu vobirea uzuală şi şoptită, aplicarea camertoanelor şi audiometria tonală limitată, cu stabilirea obligatorie a barofuncţiei urechilor. La suspecţia surdităţii mono- sau bilaterale se aplică metodele de stabilire obiectivă a surdităţii: probele Lombar, Govseev, Popov, Stengher etc.

În cazuri particulare, militarilor prin contract, după tratament chirurgical de ameliorare a auzului, li se acordă concediu medical conform paragrafului 41 al Baremului medical.

§ 41. Decizia privind necesitatea acordării scutirii sau concediului medical militarilor în legătură cu afecţiuni, traume sau după tratament chirurgical, poate fi luată după încheierea tratamentului în staţionar.

Bolile aparatului circulator

§ 42. Punctul "a" deopotrivă cu afecţiunile sistemului cardiovascular însoţite de dereglarea circulaţiei sangvine generale stadiul III mai prevede:

- viciile asociate şi combinate dobîndite ale cordului, indiferent de stadiul dereglării circulaţiei generale;

- viciile aortale;

- obliterarea masivă a pericardului;

- combinarea (asocierea) dereglării circulaţiei generale de st.II şi circulaţiei coronariene de gradul II;

- stenoza izolată a orificiului atrio-ventricular stîng;

- cardiomiopatia constrictivă şi de stază;

- consecinţele intervenţiilor chirurgicale la aparatul valvular al cordului cu insuficienţă circulatorie generală;

- unele dereglări de ritm şi conductibilitate persistente şi rebele la tratament (blocul AV complet, extrasistolia ventriculară politopică, tahiaritmiile paroxizmale).

Punctul "b" prevede afecţiunile cordului cu insuficienţă circulatorie generală de stadiul II. Persoanele cu dereglări de ritm şi conductibilitate, cît şi cu tahiaritmii paroxizmale, cu diferite afecţiuni ale sistemului cardiovascular sînt expertizate conform punctelor "a", "b" sau "c" în dependenţă de stadiul insuficienţei circulatorii generale şi (sau) gradului dereglării circulaţiei coronariene. La dereglările persistente ale ritmului cardiac se referă aritmiile care necesită tratament antiaritmic şi care se repetă după întreruperea tratamentului sau sînt rebele la tratament; sindromul WPW.

La dereglările persistente de conductibilitate se referă formele permanente (fixate) sau intermitente ale blocului AV de gradul I-II, blocul complet al picioruşelor fasciculului His, sindromul de insuficienţă al pacemakerului sinuzal.

Blocul AV funcţional (parasimpatic) de gradul 1 (conductibilitatea AV se normalizează în timpul efortului fizic sau după administrarea intravenoasă 0,5-1,0 mg de sulfat de atropină), bloc parţial al ramurii drepte a fasciculului His, sindromul CLC nu întemeiază aplicarea acestui paragraf, nu împiedică satisfacerea serviciului militar şi înscrierea în IÎM.

Tinerii la recrutare, recruţii la încorporare şi militarii în termen cu vicii cardiace izolate dobîndite (cu excepţia celor indicate în punctul "a" al acestui paragraf) cu sau fără insuficienţă circulatorie se supun expertizei conform cu punctele "b" sau "c".

Punctul "c" prevede puseurile reumatice repetate, prolapsul primar al valvulei mitrale şi altor valvule ale cordului, cardioscleroza miocarditică cu dereglări persistente de ritm şi (sau) conductibilitate şi (sau) insuficienţă circulatorie de stadiul I, cît şi cardiomiopatia hipertrofică fără insuficienţă circulatorie. Tot aici sînt clasate persoanele după tratamentul chirurgical al viciilor cardiace congenitale sau dobîndite fără insuficienţă circulatorie generală.

Insuficienţa circulatorie de stadiul I trebuie obiectivizată prin indicii cardiohemodinamici depistaţi prin teste funcţionale.

Tinerilor la recrutare, recruţilor la încorporare care au suportat reumatism primar activ conform cu paragraful 48 al Baremului medical li se acordă amînare medicală pe un termen de 12 luni după tratamentul staţionar. Ulterior, în lipsa semnelor leziunilor cordului şi altor organe, ei se expertizează conform punctului "d" al acestui paragraf.

Militarii în termen care au suportat reumatism primar activ în conformitate cu punctul "c" al acestui paragraf sînt consideraţi inapţi pentru serviciul militar în timp de pace.

Punctul "d" prevede evoluţia stabil compensată a afecţiunilor miocardului, miocardiosclerozei, prolapsului mitral primar şi a altor valvule ale cordului, fără insuficienţă circulatorie şi tulburări persistente ale ritmului şi conductibilităţii cordului.

Suportarea miocarditei nereumatice, fără evoluţie în miocardioscleroză, în lipsa dereglărilor de ritm şi conductibilitate, nu motivează aplicarea prezentului paragraf, nu împiedică înscrierea în IÎM.

§ 43. Punctul "a" prevede boala hipertensivă de stadiul III cu evoluţie latent progresată şi forma bolii hipertensive cu progresie rapidă (malignă).

Stadiul III al bolii hipertensive se manifestă prin cifre înalte şi stabile ale tensiunii arteriale, în primul rînd a celei diastolice (115 mm Hg şi mai înaltă) şi sistolice (210-230 mm Hg şi mai înaltă). Indicii tensiunii arteriale pot fi micşoraţi la persoanele care au suportat infarct miocardic sau ictus, în tabloul clinic predomină tulburările vasculare grave, determinate de ateroscleroza vaselor coronariene, cerebrale, renale şi fundului ochiului cu dereglări ireversibile sau parţial reversibile (insuficienţă ventriculară stîngă, infarct miocardic, ictus, angioretinopatie, micşorarea circulaţiei renale şi filtraţiei glomerulare, hematurie, proteinurie) cu tulburări funcţionale accentuate ale organelor şi sistemelor.

În cazuri de complicaţii grave ale bolii hipertensive ce au determinat tulburări funcţionale ale altor organe şi sisteme se aplică şi paragrafele corespunzătoare ale Baremului medical.

Punctul "b" prevede boala hipertensivă de stadiul II cu tensiune arterială stabil ridicată, care nu revine la normă fără de tratament medicamentos. Stadiul II al bolii hipertensive se manifestă prin hipertrofia ventricolului stîng cu semne de supraîncărcare a acestuia, hipoxie sau ischemie, depistate atît prin tabloul clinic, cît şi prin investigaţii instrumentale şi probe funcţionale. Semnele ce caracterizează boala hipertensivă de stadiul II de rînd cu tulburările cardiace sînt cele cerebrale, tulburări dinamice ale circulaţiei cerebrale cu dereglări tranzitorii motorii, senzitive, de vorbire, cerebrale, vestibulare etc. Funcţiile organelor şi sistemelor sînt moderat dereglate.

Punctul "c" prevede boala hipertensivă de stadiul I care se caracterizează prin creşterea tensiunii arteriale (în repaus): diastolică de la 95 pînă la 104 mm Hg; sistolică de la 160 pînă la 179 mm Hg. Tensiunea arterială e labilă şi semnificativ oscilează în decursul a 24 ore. Periodic TA poate să se ridice mai sus de cifrele indicate. Normalizarea spontană a TA e posibilă (în timpul odihnei, în concediu), însă pe un termen scurt. În tabloul clinic, de regulă, lipsesc schimbări organice din partea cordului, encefalului, rinichilor. Modificările pe fundul ochiului nu-s permanente. Funcţiile organelor şi sistemelor sînt dereglate neînsemnat sau nu-s dereglate.

Diagnosticul de boală hipertensivă la recruţi la încorporare, militari în termen şi candidaţi în IÎM trebuie să fie confirmat prin examenul staţionar şi rezultatele dispensarizării pe parcursul a cel puţin 6 luni. La depistarea primară a tensiunii arteriale cu indicii sus-numiţi şi cu termen de supraveghere mai mic de 6 luni diagnosticul trebuie să fie confirmat în secţia cardiologie.

În fiecare caz de boală hipertensivă se efectuează diagnosticul diferenţial cu hipertensiunile simptomatice (secundare). Persoanele care suferă de hipertensiune simptomatică se expertizează conform maladiei principale.

§ 44. Punctul "a" prevede:

- tulburarea circulaţiei coronariene de gradul III;

- asocierea tulburării circulaţiei coronariene de gradul II cu tulburarea circulaţiei generale de stadiul II.

Tot acest punct prevede (indiferent de gradul manifestării insuficienţei coronariene şi stării circulaţiei sangvine) şi:

- anevrismul cordului sau cardioscleroza masivă, care s-a declanşat în urma infarctului miocardic transmural masiv sau repetat;

- unele forme persistente, refractare la tratament ale dereglărilor de ritm şi conductibilitate a cordului (blocul AV complet, tahiaritmia paroxismală, extrasistolie ventriculară politopică) în urma bolii ischemice a inimii.

Gradul insuficienţei coronariene trebuie să fie obiectivizat:

- în cazul insuficienţei coronariene de gradul II – prin anamneză (accesele de stenocardie devin mai frecvente pe fondul cărora apar modificări de focar tranzitorii în miocard sau infarctul miocardic), prin rezultatele investigaţiilor (scăderea toleranţei la efort fizic şi modificări stabile sau tranzitorii la ECG – devierea segmentului ST de tip ischemic, micşorarea sau inversia undei T, apariţia dereglărilor de ritm şi conductibilitate ale cordului). La coronarografie se depistează ocluzia sau stenoza pronunţată (peste 75%) a unei artere coronariene mari;

- în cazul insuficienţei coronariene de gradul III – prin anamneză (accesele de stenocardie apar pînă la 10-15 ori în 24 ore sub influenţa unui efort neînsemnat, uneori în repaus, noaptea în timpul somnului, uneori însoţite de astm cardiac), la ECG – modificări semnificative în miocard cu dereglări de ritm şi conductibilitate, la CM (ciclometrie) – toleranţă joasă la efort fizic, la ECG – devierea segmentului ST în jos cu 2 mm şi mai mult sau ridicarea segmentului ST, inversia undei T, perioada de restabilire peste 10 minute. La coronarografie – proces stenozant răspîndit sau afectarea trunchiului arterei coronariene stîngi de peste 50%, afectarea înaltă, izolată a ramurii interventriculare anterioare a arterei coronariene stîngi.

Militarii prin contract, după implantarea pacemakerului artificial sau după aplicarea by – passului aortocoronarian, conform punctului "a" sînt consideraţi inapţi pentru serviciul militar. În unele cazuri ofiţerii la care persistă stările expuse mai sus şi nu au atins vîrsta limită în serviciul militar, dacă e păstrată capacitatea de a îndeplini obligaţiunile serviciului militar, pot fi expertizaţi conform cu punctul "b".

§ 45. Dacă sînt indicaţii, tinerilor la recrutare, recruţilor la încorporare şi militarilor li se propune tratament chirurgical. În cazul rezultatelor nesatisfăcătoare după tratament sau refuz la acesta, aptitudinea pentru serviciul militar se stabileşte în dependenţă de manifestările procesului patologic.

Punctul "a" prevede anevrismele arteriale sau arterio-venoase ale vaselor magistrale, ateroscleroza obliterantă, endarterita, trombangeita aortoarterita în ischemiile decompensate ale membrelor (stadiul necrotico-gangrenos), ateroscleroza aortei abdominale cu obstrucţia completă sau parţială a ramurilor ei viscerale, arterei inginale cu dereglarea accentuată a funcţiilor organelor şi a circulaţiei sangvine distale, tromboza venei porta sau venei cave, tromboflebita frecvent recidivantă, flebotromboza, boala posttrombotică şi varicoasă a membrelor inferioare cu insuficienţă venoasa de gradul IV (insuficienţa valvulelor venelor profunde, subcutanate şi comunicante cu edem permanent, hiperpigmentarea şi atrofia pielii, induraţii, dermatită sau ulceraţii); elefantiazis (limfedemul) de gradul IV; angiotrofonevrozele de stadiul III (necrotico-gangrenoase); consecinţele intervenţiilor chirurgicale reconstructive la vase magistrale mari (aortă, arterele inginală, femorală, brahiocefalică, vena porta sau cava) şi vasele periferice cu dereglări circulatorii severe şi evoluţie progresantă a bolii.

Punctul "b" prevede endarterita obliterantă, trombangeita, aortoarterita şi ateroscleroza vaselor membrelor inferioare de stadiul II, boala posttromboflebitică sau varicoasă cu insuficienţă venoasă cronică de gradul III (edemul labelor picioarelor şi gambelor care nu dispar complet în perioada odihnei de noapte, prurit, hiperpigmentare, atrofia pielii); elefantiazis (limfedemul) de gradul III, angiotrofonevrozele stadiul II cu sindrorn algic îndelungat, cianoza degetelor, rigiditatea mişcărilor la frig în cazul tratamentului staţionar neefectiv şi repetat; consecinţele intervenţiilor chirurgicale reconstructive la vasele magistrale şi periferice cu dereglări circulatorii neînsemnate; varicocel de gradul III (funiculul e deplasat mai jos de polul interior al testiculului atrofiat, sindromul algic permanent, e dereglată spermatogeneza, proteinurie, hematurie). Militarii prin contract cu varicocel de gradul III se clasează conform punctului "c".

Punctul "c" prevede endarterita obliterantă, trombangeita, ateroscleroza vaselor membrelor inferioare de stadiul I, boala posttrombotică sau varicoasă a membrelor inferioare cu insuficienţă venoasă cronică de gradul II (edem periodic al labelor picioarelor şi gambelor după mers sau ortostatism îndelungat, care dispar după odihnă), limfedemul de gradul II, varicocel de gradul II recidivant după tratament chirurgical repetat în cazul refuzului de la tratamentul ulterior (pentru militarii prin contract se aplică punctul "d"). Recidivul varicocelului după primul tratament chirurgical nu întemeiază aplicarea punctului "c". Varicocelul de gradul II – funiculul se deplasează mai jos de polul superior al testiculului fără de atrofia acestuia.

Punctul "d" prevede limfedemul de gradul I (edem neînsemnat pe suprafaţa dorsală a labei piciorului, care dispar după odihnă), varicocel de gradul I şi II, angiotrofonevrozele de stadiul I.

Prezenţa varicelor pe segmente aparte ale membrelor inferioare sub formă cilindrică sau sinuozităţi elastice proeminente fără insuficienţă venoasă nu întemeiază aplicarea acestui paragraf, nu contraindică serviciul militar şi înscrierea în IÎM.

După răniri şi alte leziuni ale arterelor magistrale mari cu restabilirea totală a circulaţiei şi funcţiilor, pentru tineri la recrutare şi recruţi la încorporare, militari în termen se aplică punctul "c", iar pentru militarii prin contract – punctul "d".

Diagnosticul afecţiunii şi al consecinţelor leziunilor vaselor trebuie să oglindească stadiul procesului şi gradul dereglărilor funcţionale. Decizia poate fi adoptată după examen medical cu aplicarea metodelor de investigare care obiectivizează diagnosticul (reovazografia, testul cu nitroglicerina, angio-, flebo-, limfografia etc.).

§ 46. Dacă sînt indicaţii, tuturor contingentelor supuse expertizei medicale li se propune tratament chirurgical sau conservativ. În cazul rezultatelor nesatisfăcătoare ale tratamentului sau refuzului la acesta clasarea se efectuează conform punctelor "a", "b" sau "c" în dependenţă de manifestările anemiei secundare şi frecvenţei acutizărilor.

Acutizări frecvente se consideră atunci, cînd bolnavul se află în tratament staţionar de 3 şi mai multe ori pe an cu durata spitalizării din cauza complicaţiilor hemoroizilor (hemoragie, tromboză, inflamaţie de gr.II-III sau prolabarea hemoroizilor) 30 şi mai multe zile.

§ 47. Pentru distonia neurocirculatorie este caracteristic sindromul tulburărilor vegeto-vasculare cu reacţie neadecvată a tensiunii arteriale la careva excitanţi. Distonia neurocirculatorie de tip hipotensiv trebuie diferenţiată de hipotonia fiziologică la persoanele sănătoase care nu prezintă acuze, e păstrată capacitatea de muncă şi exercitarea obligaţiunilor serviciului militar cu TA 90/50-100/60 mm Hg. Astfel de persoane se consideră apte pentru serviciul militar. În toate cazurile trebuie de exclus hipotonia simptomatică determinată de bolile sistemului endocrin, tractului digestiv, plămînilor etc.

Diagnosticul distoniei neurocirculatorii pentru tineri la recrutare, recruţi la încorporare şi militari în termen trebuie stabilit în staţionar cu participarea medicilor neuropatolog, oftalmolog, iar la necesitate şi de alte specialităţi. Tinerii la recrutare cu distonie neurocirculatorie de orice tip conform cu paragraful 48 sînt trimişi la tratament.

Punctul "a" prevede distonia neurocirculatorie:

de tip hipertensiv cu TA labilă în prezenţa acuzelor permanente şi tulburărilor vegeto-vasculare persistente accentuat manifestate, rebele la tratament şi care considerabil limitează capacitatea de muncă şi exercitarea obligaţiunilor serviciului militar;

- de tip hipotensiv cu fixare stabilă a TA mai joasă de 100/60 mm Hg în prezenţa acuzelor permanente, tulburărilor vegeto-vasculare severe, persistente, dereglări semnificative stabile de ritm ale cordului, rebele la tratament şi care limitează considerabil capacitatea de muncă şi exercitarea obligaţiunilor serviciului militar;

- de tip cardiac cu cardialgii persistente însoţite de tulburări vegeto-vasculare pronunţate, dereglări stabile de ritm ale cordului cu tratament neefectiv, repetat în staţionar (caracteristica dereglărilor stabile a ritmului cardiac este expusă în explicaţiile paragrafului 42 al Baremului medical).

Punctul "b" prevede distonia neurocirculatorie de orice tip cu manifestări moderate, cît şi dereglări tranzitorii de ritm ale cordului, care nu limitează capacitatea de a îndeplini funcţiile serviciului militar.

În prezenţa a 5 şi mai multe extrasistole într-un minut e necesar examenul medical staţionar.

Extrasistole de repaos solitare şi aritmia sinusală funcţională nu permit aplicarea acestui paragraf, nu împiedică îndeplinirea obligaţiunilor serviciului militar şi înscrierea în IÎM.

În cazul dereglărilor de ritm cauzate de schimbări organice în miocard (de caracter inflamator, distrofic etc.) clasarea se efectuează conform cu paragraful 42 al Baremului medical.

§ 48. Militarilor în termen după tratamentul staţionar pe motiv de miocardite nereumatice, dacă nu au fost depistate semne obiective stabile de afectare a cordului (insuficienţă circulatorie, diferite forme de dereglări de ritm şi conductibilitate) li se acordă scutire sau concediu medical.

Recruţilor la încorporare, care au suportat miocardită nereumatică după tratament în staţionar, li se acordă amînare medicală pe termen de 6 luni.

Hotărîrea, privind necesitatea concediului medical pentru militarii prin contract, poate fi luată după reumatism activ, miocardită nereumatică, infarct miocardic, cît şi după intervenţii chirurgicale la cord, vasele coronariene, magistrale mari şi periferice cu dereglări funcţionale temporare, cînd pentru încheierea tratamentului de reabilitare şi restabilirea capacităţii de a îndeplini funcţiile serviciului militar e necesar un termen de cel puţin 30 zile.

După acutizarea bolii ischemice cronice (accese trenante de stenocardie, dereglări tranzitorii de ritm şi conductibilitate, formele tranzitorii de insuficienţă cardiacă), bolii hipertensive (stare după crize hipertensive), jugularea aritmiilor prin terapie electroimpulsivă militarilor prin contract li se acordă scutire medicală.

Bolile aparatului respirator

§ 49. Punctul "a" prevede sinusitele cronice supurative sau polipoase ce evoluează cu acutizări frecvente (2 şi mai multe pe an) cu pierderea capacităţii de muncă şi însoţite de modificări hipertrofice sau atrofice ale mucoasei cavităţii nazale şi cu tulburări ale respiraţiei nazale.

Diagnosticul afecţiunilor cronice supurative ale sinusurilor paranazale trebuie să fie confirmat prin rinoscopie (eliminări purulente) radiografia sinusurilor în două proiecţii, iar pentru sinusurile maxilare şi prin puncţie.

Punctul "c" prevede afecţiunile cronice nepurulente ale sinusurilor paranazale (catarale, seroase, vazomotorii şi alte forme nepurulente) fără semne de distrofie ale ţesuturilor căilor respiratorii superioare şi acutizări frecvente. Tinerii la recrutare cu astfel de boli se trimit la tratament.

Deviaţia septului nazal fără de tulburarea respiraţiei nazale, fenomene subatrofice instabile ale mucoasei căilor respiratorii superioare, hipertrofia parietală a mucoasei sinusurilor maxilare, dacă prin puncţia diagnostică n-a fost colectat puroi sau transsudat şi e păstrată permeabilitatea orificiului sinusului maxilar, cît şi fenomenele reziduale după intervenţii chirurgicale la sinusurile paranazale (cicatrice liniară a plicii de trecere a vestibulului cavităţii bucale, anastomoza sinusului operat cu cavitatea nazală sau voaletă pe radiograme) nu permit aplicarea acestui paragraf, nu împiedică satisfacerea serviciului militar şi înscrierea în IÎM.

Amigdalita cronică decompensată se caracterizează prin acutizări frecvente (2 şi mai multe pe an), prezenţa intoxicaţiei amigdaliene (subfebrilitate, fatigibilitate sporită, apatie, indispoziţie), antrenarea în procesul inflamatoriu al ţesuturilor paraamigdaliene, ganglionilor limfatici regionali (abces periamigdalian, limfadenită regională). Amigdalita cronică decompensată se manifestă prin: eliminarea puroiului sau a maselor cazeoase din lacune sub presiunea spatulei asupra amigdalelor sau la sondajul acestora; macrocicatrici pe amigdale; hiperemia şi edemul stîlpilor valului palatin şi aderenţierea lor cu amigdalele; prezenţa foliculilor supurate în stratul subepitelial; limfadenita cervicală anterioară.

Persoanele examinate conform coloanei III a Baremului medical cu amigdalită cronică decompensată sînt apreciate inapte pentru studii în IÎM. Alte forme ale amigdalitei cronice nu permit aplicarea acestui paragraf, nu împiedică îndeplinirea serviciului militar, înscrierea în IÎM.

Tinerii la recrutare cu orice formă de amigdalită cronică se trimit la tratament.

Tulburările persistente şi pronunţate ale barofuncţiei urechii se determină după datele investigaţiilor repetate cu ajutorul otomanometriei. În cazurile incerte se efectuează manometria cu ajutorul insulfaţiei auriculare. Date mai precise se obţin prin investigaţie funcţională suplimentară în barocameră (în camera de recompresie).

Candidaţii pentru studierea specialităţii de scafandrier se consideră apţi în cazul permeabilităţii bune a trompei Eustache (barofuncţie de gradele I şi II), dar cu barofuncţie persistentă de gradul III – inapţi.

Aptitudinea persoanelor care fac studii pentru specialitatea de scafandrier şi a specialiştilor-scafandrieri cu barofuncţia de gradul III se stabileşte individual, de gradul IV – inapţi.

Tulburarea barofuncţiei sinusurilor paranazale se stabileşte în baza acuzelor, stării cavităţii nazale şi a sinusurilor paranazale, testului toleranţei la variaţiile de presiune în barocameră cu investigaţia radiologică a sinusurilor paranazale pînă şi după aplicarea testului, datelor din caracteristicile medicale şi de serviciu.

§ 50. Prevede maladiile, consecinţele leziunilor laringelui sau segmentului cervical al traheii cu rezultate nesatisfăcătoare după tratament sau refuzul la acesta.

Punctul "a" prevede lipsa stabilă a fonaţiei, a respiraţiei prin căile naturale, funcţiei de separare în deglutiţie.

Punctul "b" prevede dificultăţi persistente ale respiraţiei cu insuficienţă respiratorie de gradul II de tip obstructiv, dificultăţi persistente de fonaţie (disfonie, scăderea sonorităţii glasului).

Punctul "c" prevede dificultatea respiraţiei cu insuficienţă respiratorie de gradul I de tip obstructiv.

§ 51. Punctul "a" prevede bolile cronice ale aparatului bronhopulmonar şi pleurei, afecţiuni supurative ale plămînilor cu insuficienţă respiratorie (pulmonară) de gradul III.

Punctul "b" prevede bolile cronice ale aparatului bronhopulmonar cu insuficienţă respiratorie (pulmonară) de gradul II. Conform acestui punct se clasează tinerii la recrutare, recruţii la încorporare, militarii în termen şi cei prin contract cu grad de soldat, sergent, persoanele care se angajează în serviciul militar prin contract cu bronşită cronică şi bronşiectaze, indiferent de gradul insuficienţei respiratorii.

Aptitudinea pentru serviciul militar a ofiţerilor cu bronşită cronică difuză cu emfizem pulmonar sau fără de acesta se stabileşte în dependenţă de gradul insuficienţei respiratorii (pulmonare).

Tinerii la recrutare, recruţii la încorporare, militarii în termen şi cei prin contract cu grad de soldat, sergent, persoanele care se angajează în serviciul militar prin contract cu sarcoidoză şi alte boli pulmonare diseminate se clasează conform punctelor "a" sau "b", iar ofiţerii – conform punctelor "a", "b" sau "c" în dependenţă de stadiul bolii, gradul insuficienţei respiratorii (pulmonare). Diagnosticul trebuie să fie confirmat prin rezultatele investigaţiilor histologice. În caz de refuz de la puncţia diagnostică, diagnosticul se stabileşte prin datele clinice şi de laborator.

Indicii gradelor insuficienţei respiratorii (pulmonare)* – vezi anexa nr.5.

__________________

* În instituţiile medico-sanitare de profil specializat sau medico-militare pot fi folosiţi indici mai informativi.

§ 52. Astmul bronşic trebuie să fie stabilit după examen medical staţionar.

Punclul "a" prevede astmul bronşic cu accese frecvente şi severe (o dată pe săptămînă, uneori stare de "mal" astmatic) cu insuficienţă pulmonară şi cardiopulmonară de stadiul II-III, cu tratament repetat în staţionar, astmul hormonal dependent.

Punctul "b" prevede astmul bronşic cu accese de cel puţin o dată pe lună, care se jugulează prin administrarea bronholiticelor; în perioada dintre accese se păstrează insuficienţa respiratorie de gradul I-II.

Punctul "c" prevede astmul bronşic cu accese de scurtă durată nu mai frecvente de 2-3 ori pe an, care uşor se jugulează prin administrarea preparatelor bronşiodilatatoare şi perioada dintre accese nu e însoţită de insuficienţă respiratorie. Diagnosticul de astm bronşic pentru tineri la recrutare, recruţi la încorporare şi militari în termen în lipsa acceselor pe parcursul a 5 ani şi mai mult trebuie stabilit prin modificarea reactivităţii bronşilor la testele medicamentoase de provocare în condiţii de staţionar.

În cazurile cînd sindroamele bronşiospatice (obstructiv, endocrino-humoral, nevrogen, toxic etc.) sînt complicaţii ale altor afecţiuni, aptitudinea pentru serviciul militar se stabileşte în dependenţă de evoluţia bolii principale conform paragrafelor corespunzătoare ale Baremului medical.

§ 53. Decizia ce prevede acordarea concediului medical pentru militari, amînare medicală pentru recruţi la încorporare se adoptă numai în cazurile complicaţiilor pneumoniilor acute (supuraţii), pleurezii para- şi meta-pneumonice, atelectaze, plăci masive pleurale, astenie accentuată după pneumonii virale etc.).

În privinţa militarilor cu semne reziduale după boli acute ale plămînilor, acutizarea celor cronice, care nu necesită tratament staţionar se adoptă decizia despre necesitatea de scutire medicală.

Bolile aparatului digestiv

§ 54. Punctul "c" se aplică în cazurile cînd suma dinţilor cariaţi, plombaţi şi extraşi e mai mare de 9 şi, totodată, cel puţin la 4 dinţi cu semne clinice sau radiologice de inflamare cronică, inclusiv la dinţii cu canalele radiculare plombate.

§ 55. Drept temei pentru aplicarea acestui paragraf serveşte existenţa formei generalizate a parodontitei, parodontozei cu acutizări frecvente şi abscedare.

Diagnosticul de parodontită, parodontoză se stabileşte după examenul minuţios al întregului sistem maxilodentar cu radiografie şi depistarea afecţiunilor intercurente. Tinerii la recrutare cu parodontoză şi parodontită sînt trimişi la tratament.

Punctul "a" prevede parodontita cu adîncimea pungilor gingivale 5 mm şi mai mare, cu resorbţia ţesutului osos al alveolei dentare cu 2/3 din lungimea rădăcinii, mobilitatea dinţilor de gradul II-III.

Punctul "b" prevede bolile mucoasei cavităţii bucale, rebele la tratament. Tinerii la recrutare cu stomatite, heilite, gingivite, leucoplachii sînt trimişi la tratament.

Punctul "c" prevede parodontita de grad uşor la care adîncimea pungilor gingivale e de pînă la 3 mm, preponderent în regiunea spaţiului interdentar, prezente semne de debut al distrucţiei ţesutului osos al septurilor interdentare, micşorarea înălţimii septelor interdentare mai mică de 1/3, fără mobilitatea dinţilor.

§ 56. Punctul "a" prevede defectele mandibulei, care nu sînt înlocuite prin transplantat după tratamentul chirurgical, defectele şi deformaţiile regiunii maxilo-faciale, cît şi bolile cronice ale maxilarelor cu acutizări frecvente (mai mult de 2 ori pe an – pentru cei expertizaţi conform coloanei I şi mai mult de 4 ori pe an pentru cei expertizaţi conform coloanei III a Baremului medical), glandelor salivare, articulaţiilor temporomandibulare, anchilozele articulaţiilor temporomandibulare, contracturile şi pseudoarticulaţiile mandibulei în lipsa eficacităţii tratamentului (inclusiv celui chirurgical) sau în caz de refuz la tratament. Acest punct include şi actinomicoza maxilo-facială rebelă la tratament.

În unele cazuri, în dependenţă de capacitatea reală de a îndeplini obligaţiunile serviciului militar, de părerea comandantului şi medicului unităţii militare, ofiţerii cu deformaţii şi defecte maxilo-faciale dobîndite, după tratamentul ortopedic cu rezultate satisfăcătoare pot fi clasaţi conform cu punctele "b" sau "c".

Punctul "b" prevede malocluzia de gradul II-III cu anomalie de raport a arcadelor dentare mai mare de 6 mm sau cu eficacitatea masticatorie mai mică de 60% după N.Agapov, sialoadenitele cronice cu acutizări frecvente, actinomicoza maxilo-facială cu rezultate satisfăcătoare ale tratamentului, osteomielita cronică a maxilarelor cu cavităţi secvestrale şi secvestre. Tinerilor la recrutare cu maladiile indicate li se recomandă tratament. Militarii după tratament se supun expertizei conform paragrafului 61 al Baremului medical. În caz de refuz la tratamentul chirurgical sau rezultate nesatisfăcătoare după operaţie expertiza se efectuează conform cu punctele "a" sau "b".

Tinerii la recrutare, recruţii la încorporare, persoanele ce se încadrează în serviciul militar prin contract sînt clasate temporar inapte pentru serviciul militar, dacă după tratamentul chirurgical al malocluziei a trecut mai puţin de 6 luni.

În malocluzia de gradul II (devierea dentară mai mare de 5 mm şi pînă la 10 mm inclusiv) cu eficacitatea masticatorie 60% şi mai mult expertiza se efectuează conform punctului "d" al prezentului paragraf.

Malocluzia de gradul 1 (deviaţia dentară pînă la 5 mm inclusiv) nu poate servi ca bază pentru aplicarea acestui paragraf, nu împiedică satisfacerea serviciului militar, înscrierea în IÎM.

§ 57. Diagnosticul bolii ulceroase trebuie să fie confirmat în staţionar cu examen radiologic (în condiţii de hipotonie) şi endoscopic obligatoriu.

Punctul "a" vizează boala ulceroasă a stomacului şi duodenului complicată cu penetraţie, stenoza pilorului (retenţia în stomac a substanţei de contrast peste 24 ore), însoţite de malnutriţie (IGC:18,5-19 şi mai jos), în caz de contraindicaţii pentru tratamentul chirurgical sau refuz la acesta; consecinţele rezecţiei gastrice, aplicarea gastroenteroanastomozei cu dereglarea semnificativă a funcţiei digestive. La acest punct se referă consecinţele vagotomiei trunculare şi selective cu aplicarea gastroenteroanastomozei şi dereglarea semnificativă a funcţiei digestive (dumpingsindromul, diareea persistentă, malnutriţia (IGC-18,5-19 şi mai jos), anastomozitele persistente, ulcerele anastomozelor etc. rebele la tratament), boala ulceroasă, complicată cu hemoragii gastroduodenale masive şi repetate cu volumul hemoragiei mai mare de 2 litri (scăderea volumului sîngelui circulant pînă la 30%).

Punctul "b" prevede boala ulceroasă a stomacului şi duodenului cu acutizări frecvente (două şi mai multe pe an) şi îndelungate (de peste două luni), ulcere extrabulbare, ulcere multiple ale bulbului şi în afara lui, ulcere caloase migrante sau ulcere îndelungat necicatrizate ale bulbului sau ale zonei extrabulbare, cît şi boala ulceroasă a duodenului des recidivantă. La acest punct se referă şi boala ulceroasă a stomacului sau duodenului, complicată prin perforaţie, hemoragie sau deformaţie cicatricială pronunţată a bulbului duodenal, consecinţele vagotomiei trunculare sau selective, aplicarea anastomozei gastroenterale.

Militarii prin contract cu boala ulceroasă a stomacului sau duodenului cu acutizări rare (o dată pe an şi mai rar) fără dereglarea digestiei şi cu deformaţie neînsemnată a bulbului duodenal se supun expertizei conform punctului "c".

Punctul "c" prevede forma acută sau cronică primar depistată a bolii ulceroase a duodenului în lipsa deformaţiei cicatriciale pronunţate*. Recruţilor care au suportat forma acută sau cronică a bolii ulceroase a duodenului li se indică examinare medicală în instituţiile medico-militare pentru confirmarea diagnosticului. Studenţii (fără grad de ofiţer) IÎM după forma acută a bolii ulceroase sînt apreciaţi apţi pentru instruire. Militarii din rezervă supuşi expertizei conform coloanei I a Baremului medical cu boală ulceroasă, indiferent de evoluţie şi durata remisiei acesteia, sînt apreciaţi inapţi pentru serviciul militar prin contract după punctul "a" sau "b" al acestui paragraf.

___________________

* Deformaţie cicatricială pronunţată a duodenului se consideră deformaţia vădită depistată prin duodenografie complexă efectuată în condiţii de hipotonie artificială, însoţită de retardarea evacuaţiei (retenţia în stomac a substanţei de contrast peste două ore). În cazul ulcerelor gastrice şi duodenale simptomatice fără complicaţii, aptitudinea pentru serviciul militar la toate contingentele se stabileşte în funcţie de gravitatea şi evoluţia afecţiunii de bază conform paragrafelor respective ale Baremului medical. În cazul ulcerelor simptomatice complicate militarii vor fi clasaţi conform punctelor "a" sau "b" ale acestui paragraf în dependenţă de gradul dereglării funcţiei digestive.

§ 58. Punctul "a" prevede ciroza hepatică, formele severe progresive ale hepatitelor cronice active cu tulburări semnificative ale funcţiilor ficatului sau cu semne de hipertensie portală, formele severe ale colitelor ulceroase (nespecifice) şi enteritele cu tulburări semnificative ale funcţiei digestive, colecistitele şi pancreatitele cronice recidivante cu acutizări de 4 şi mai multe ori pe an, care necesită tratament în staţionar sau, în cazul rezultatelor nesatisfăcătoare ale tratamentului conservativ sau chirurgical, precum şi stările după aplicarea anastomozelor bilio-digestive, complicaţii după tratament chirurgical (fistule biliare, pancreatice etc.).

Punctul "b" vizează hepatitele cronice lobulare şi persistente cu acutizări repetate (două şi mai frecvent pe an) sau dereglări moderate ale funcţiei hepatice, enteritele, gastritele, gastroduodenitele cu dereglări de secreţie şi acidosinteză, acutizări frecvente şi malnutriţie (IGC-18,5-19 şi mai jos), care necesită spitalizări repetate şi de lungă durată (peste 2 luni), în caz de tratament staţionar neefectiv, colitele ulceroase cronice (nespecifice) recidivante, boala Crohn (enterita regională) indiferent de gradul tulburării funcţiei digestive şi frecvenţei acutizărilor, colecistitele şi pancreatitele cronice cu acutizări frecvente (2 şi mai multe pe an) cu rezultate satisfăcătoare la tratament, consecinţele tratamentului chirurgical al pancreatitelor cu exod în pseudochist (marsupializarea etc.).

După colecistectomie sau tratamentul chirurgical al afecţiunilor căilor biliare, pancreasului cu exod favorabil, tinerii la recrutare, recruţii la încorporare, încadrarea în serviciul militar prin contract, militarii în termen se clasează conform punctului "b", iar militarii prin contract – conform punctului "c". Militarii din rezervă supuşi expertizei în conformitate cu coloana I a Baremului medical cu gastroduodenită cronică se apreciază inapţi pentru serviciul militar prin contract.

Punctul "c" vizează gastritele cronice, gastroduodenitele cu tulburări nesemnificative ale funcţiei secretorii şi acutizări rare, dischinezia căilor biliare, hiperbilirubinemiile fermentopatice (benigne), colecistitele cronice, pancreatitele cu acutizări rare şi rezultate bune ale tratamentului.

Tinerii la recrutare, recruţii la încorporare, angajare în serviciul militar prin contract, militarii în termen, soldaţii şi sergenţii prin contract cu hepatită cronică conform cu punctul "b" sînt apreciaţi inapţi pentru serviciul militar.

Diagnosticul de hepatită cronică trebuie confirmat prin examen medical în secţie specializată şi prin rezultatele biopsiei punctate a ficatului, iar în cazul imposibilităţii de a efectua sau refuz de la aceasta – prin date clinice, de laborator, instrumentale care confirmă persistenţa afectării ficatului şi prin rezultatele supravegherii de dispensar pe parcursul a 6 luni.

§ 59. Punctul "a" prevede fistulele esofago-traheale dobîndite şi esofago-bronşiale, stricturile cicatriciale sau afecţiunile neuromusculare ale esofagului cu manifestări clinice semnificative care necesită dilatare sistematică sau tratament chirurgical, stările după rezecţia intestinului subţire (cel puţin 1,5 m) sau intestinului gros (cel puţin 30 cm), însoţite de dereglarea digestiei şi malnutriţie (IQC-18,5-19 şi mai jos), prolapsul rectal stadiul III (prolabarea tuturor straturilor în timpul mersului sau la trecerea corpului în poziţie verticală), anoproctia (anus praeternaturalis), fistula intestinală sau fecaloidă ca etapă definitivă a tratamentului chirurgical, insuficienţa sfincterului anal de gradul III, paraproctita cronică cu fistule persistente sau frecvent recidivante (ofiţerii se supun expertizei conform punctului "b").

Punctul "b" vizează diverticulele esofagiene cu manifestări clinice ce nu necesită tratament chirurgical, stricturile cicatriciale şi afecţiunile neuromusculare ale esofagului cu rezultate satisfăcătoare după tratament conservativ, proces aderenţial în cavitatea abdominală cu tulburarea funcţiei evacuatorii, care necesită tratament staţionar repetat (procesul aderenţial trebuie confirmat prin datele radiologice, endoscopice sau laparotomie), prolapsul rectal la efort fizic (stadiul II), insuficienţa sfincterului anal de gradul I-II, paraproctita cronică cu acutizări frecvente (2 şi mai multe pe an).

Punctul "c" prevede maladiile esofagului, intestinului şi peritoneului cu tulburarea nesemnificativă a funcţiei, cît şi prolapsul rectal la defecaţie (stadiul I), paraproctita cronică ce evoluează cu acutizări rare.

În cazul prolapsului rectal, fistulelor intestinale sau fecaloide, stricturii anale sau insuficienţei sfincterului anal celor supuşi expertizei li se propune tratament chirurgical. După operaţie militarilor, conform paragrafului 61 al Baremului medical, li se acordă concediu medical, iar tinerilor la recrutare şi recruţilor la încorporare li se acordă amînare medicală pe 6 luni, dacă după tratamentul chirurgical au trecut mai puţin de 6 luni. Aptitudinea pentru serviciul militar se determină în dependenţă de rezultatele tratamentului. În caz de recidivă a bolii sau refuz la tratament decizia se adoptă în conformitate cu punctul "a", "b" sau "c" al prezentului paragraf.

§ 60. În cazul herniei, tuturor contingentelor supuse expertizei medicale li se propune tratament chirurgical. După tratament efectiv ei se consideră apţi pentru serviciul militar.

Acest paragraf se aplică în cazul rezultatelor nesatisfăcătoare ale tratamentului (recidiva maladiei) sau refuzul la acesta, cît şi contraindicaţiile pentru tratament chirurgical.

Punctul "a" prevede herniile externe voluminoase cu recidive repetate, pentru reductarea cărora este necesară aplicaţia manuală sau decubitul orizontal al corpului, cu dereglarea funcţiei organelor interne, herniile diafragmale (cît şi relaxarea dobîndită a diafragmei), cu dereglarea funcţiei organelor cutiei toracice sau cu încărcerări frecvente (2 şi mai multe pe an), herniile multiple, hernii ventrale nereductibile.

Primul recidiv al herniei după tratament chirurgical nu prevede aplicarea punctului "a".

Punctul "b" prevede herniile hiatului esofagian al diafragmei, fără dereglările expuse în punctul "a", şi cu rezultate satisfăcătoare ale tratamentului, herniile externe recidivante de dimensiuni moderate cu tendinţă de încarcerare, care apar în decubit vertical la efort fizic neînsemnat, prin tusă, cît şi herniile ventrale, care necesită portul bandajului.

Herniile mici umbilicale, lipoma preperitonială a liniei albe, cît şi dilatarea inelelor inghinale fără hernie la efort fizic, scremet nu permit aplicarea acestui paragraf, nu constituie contradicţie pentru serviciul militar şi înscrierea în IÎM.

§ 61. Recruţilor la încorporare după intervenţii chirurgicale necomplicate pe motiv de boală (apendectomie, hernioplastia), dacă după externarea din staţionar a trecut mai puţin de 2 luni, li se acordă amînare medicală, iar militarilor în termen sau prin contract-scutire medicală. În cazul complicaţiilor după intervenţiile chirurgicale sus-numite sau după tratamentul chirurgical al organelor tractului digestiv cu dereglări funcţionale temporare, cînd pentru recuperare este necesar un termen nu mai puţin de 30 zile, tuturor categoriilor de militari li se acordă concediu medical.

Bolile pielii şi ţesutului celular subcutanat

§ 62. Punctul "b" prevede acnee multiple conglobate, psoriazis limitat în plăci mari pe suprafaţa capului şi pe sectoarele degajate ale pielii. Placă psoriatică mare se consideră placa de dimensiunea suprafeţei palmei bolnavului şi mai mare.

Formele frecvente recidivante ale afecţiunilor pielii se consideră formele, acutizarea cărora apare de 2 sau mai multe ori pe an.

La formele rar recidivante se referă cazurile de acutizare a afecţiunilor pielii cel puţin o dată pe an pe parcursul ultimilor 3 ani.

Punctul "d" vizează formele limitate de eczemă în lipsa recidivelor pe parcursul ultimilor 3 ani.

Dermatita atopică (diateza exudativă, eczema infantilă, neurodermita) în anamneză, în lipsa recidivelor pe parcursul ultimilor 10 ani, nu motivează aplicarea acestui paragraf, nu împiedică satisfacerea serviciului militar şi înscrierea în IÎM.

Formele răspîndite ale afecţiunilor pielii se caracterizează prin erupţii desiminate pe o suprafaţă semnificativă (peste 50%) a tegumentelor.

Formele limitate ale afecţiunilor pielii, indicate în punctul "c", includ focare solitare cu localizare diversă, inclusiv în diferite regiuni anatomice cu o suprafaţă egală cu palma bolnavului. În caz de eczemă, afectarea unei regiuni anatomice (piciorul, gamba, mîna, capul etc.) se consideră limitată.

§ 63. Sub formă răspîndită a alopeciei areate se înţelege prezenţa a peste trei focare de alopecie cu dimensiunile de cel puţin 10 cm în diametru fiecare, iar la contopirea focarelor se formează o zonă de alopecie cu o suprafaţă de peste 50% a părţii piloase a capului.

Sub forma răspîndită de vitiligo se înţelege prezenţa focarelor depigmentate multiple pe pielea diferitelor regiuni anatomice.

Punctul "a" prevede şi focarele de vitiligo de pe faţă, care prezintă un defect cosmetic.

Persoanele supuse expertizei conform cu coloana I a Baremului medical, care suferă de edemul recidivant Quincke şi (sau) urticarie cronică, în cazurile recidivului continuu al bulelor (urticariilor) pe parcursul cel puţin a 2 luni şi după tratamentul staţionar neefectiv se clasează conform punctului "b".

Expertiza persoanelor care suferă de sclerodermie limitată se efectuează numai la cea în plăci indiferent de localizare, numărul şi dimensiunile focarelor afectării. Varianta sclerodermiei localizate – "boala petelor albe" nu serveşte ca bază pentru aplicarea prezentului paragraf, nu împiedică satisfacerea serviciului militar şi înscrierea în IÎM.

Bolile sistemului osteo-articular, ale muşchilor şi ţesutului conjunctiv

§ 64. Punctul "a" vizează afecţiunile difuze ale ţesutului conjunctiv (lupusul eritematos diseminat, scleroza sistemică, dermatopolimiozita, fasciita eozinofilă, boala Sjogren, afecţiunile mixte ale ţesutului conjunctiv etc.), cît şi vasculitele sistemice, periarterita nodulară, granulomatoza Wegener, sindromul Behcet indiferent de gradul de manifestare a modificărilor din partea organelor şi sistemelor, frecvenţei acutizărilor şi gradului dereglărilor funcţionale. La acest punct se referă şi artrita reumatoidă, spondilartrita anchilozantă cu dereglări semnificative ale funcţiilor sau formele lor sistemice cu pierderea stabilă a capacităţii de a îndeplini obligaţiunile serviciului militar.

Punctul "b" prevede formele cu progresare lentă a afecţiunilor inflamatoare ale articulaţiilor şi coloanei vertebrale cu modificări exudativ-proliferative moderate şi insuficienţă funcţională a articulaţiilor în lipsa manifestărilor sistemice. La acest punct se referă şi formele de debut ale artritei reumatoide, spondilartritei anchilozante în prezenţa semnelor activităţii procesului.

Punctul "c" prevede afecţiunile cronice ale articulaţiilor şi coloanei vertebrale cu acutizări rare (o dată pe an şi mai rar). Conform acestui punct se supun expertizei militarii în termen cu artropatii inflamatorii acute cu evoluţie trenantă (peste 6 luni) cu persistenţa modificărilor exudativ-proliferative în articulaţii, semne de laborator ale activităţii procesului şi tratament neefectiv.

Pentru militari care suferă de formele cronice ale bolii Reiter şi alte artrite cronice determinate de agenţi infecţioşi (artritele reactive), cît şi de artrită psoriazică, aptitudinea pentru serviciul militar li se apreciază conform cu punctul "a", "b" sau "c" în dependenţă de afectarea altor organe şi sisteme, starea funcţiei articulaţiilor în corespundere cu tabela aprecierii volumului mişcărilor (vezi explicaţiile la paragraful 65 al Baremului medical).

Formele cronice ale artritelor reactive în lipsa acutizărilor afecţiunii peste 5 ani şi fără dereglarea funcţiei articulaţiilor nu pot motiva aplicarea prezentului paragraf, nu împiedică satisfacerea serviciului militar, înscrierea în IÎM.

După afecţiunile inflamatorii acute ale articulaţiilor expertiza se efectuează în conformitate cu paragraful 86 al Baremului medical.

§ 65. În cazul afecţiunilor oaselor şi articulaţiilor decizia privind aptitudinea pentru serviciul militar poate fi adoptată de obicei după examen medical şi tratament în staţionar, luînd în consideraţie tendinţa bolii spre recidive sau progresare, stabilitatea însănătoşirii şi particularităţile serviciului militar. După rezultatele nesatisfăcătoare ale tratamentului sau refuzul la acesta clasarea se efectuează conform cu punctele "a", "b" sau "c" în dependenţă de funcţia membrului sau articulaţiei.

Punctul "a" prevede anchiloza unei articulaţii mari sau defectul oaselor care formează articulaţia şi determină instabilitatea acesteia, limitările accentuate ale mişcărilor sau mobilitatea patologică, osteoartroza deformantă pronunţată în articulaţiile mari cu sindrom algic persistent şi atrofia muşchilor membrului, osteomielita cu cavităţi sechestrale, sechestre, fistule cu evoluţie torpidă sau frecvent recidivante (2 şi mai multe pe an).

Aptitudinea pentru serviciul militar a persoanelor supuse expertizei pe coloana III a Baremului medical cu anchiloze în articulaţiile mari în poziţie funcţională avantajoasă sau cu compensare funcţională bună, se stabileşte conform punctului "b".

Punctul "b" prevede luxaţii frecvente (peste 3 pe an) în articulaţiile mari, care apar la eforturi fizice neînsemnate, cu instabilitate pronunţată sau sinovită recidivantă a articulaţiei, cu atrofie moderată a muşchilor membrului; osteoartroza deformantă în una din articulaţiile mari cu sindrom algic pronunţat, deformarea posttraumatică a suprafeţelor articulare ale oaselor, osteomielita (inclusiv şi primară cronică) cu acutizări anuale, hiperostozele care împiedică mişcările membrului sau portul uniformei, încălţămintei sau a echipamentului.

Punctul "c" prevede luxaţiile ce se repetă pînă la 3 ori pe an, instabilitatea şi sinovita articulaţiilor în urma eforturilor fizice moderate sau traumelor repetate; osteomielita cu acutizări rare (o dată în 2-3 ani) în lipsa cavităţilor sechestrale şi sechestrelor.

Tinerii la recrutare, recruţii la încorporare şi la încadrare în serviciul militar prin contract cu condropatii fără exodul determinat al procesului conform paragrafului 86 al Baremului medical se trimit la tratament şi în dependenţă de rezultatele acestuia se supun expertizei conform cu punctul "c" sau "d" al prezentului paragraf.

Procesul osteomielitic se consideră terminat în lipsa acutizărilor, cavităţilor sechestrale şi sechestrelor pe parcursul a 3 şi mai mulţi ani.

Recidivul luxaţiei unei articulaţii mari trebuie confirmat prin acte medicale şi radiogramele articulaţiei pînă şi după repoziţia luxaţiei. Instabilitatea articulaţiei în urma lezării ligamentelor şi capsulei acesteia se confirmă clinic şi radiologic.

În cazul instabilităţii articulaţiilor, persoanelor supuse expertizei li se propune tratament chirurgical. După tratamentul reuşit recruţilor la încorporare şi la încadrare în serviciul militar prin contract conform cu paragraful 86 al Baremului medical li se acordă amînare medicală pentru 6 luni.

După tratamentul chirurgical al instabilităţii articulaţiei genunchiului expertiza se efectuează în conformitate cu punctul "a", "b" sau "c".

După tratamentul chirurgical reuşit militarilor prin contract li se acordă concediu medical cu eliberarea ulterioară de la instrucţia de front, pregătirea fizică şi conducerea tuturor mijloacelor de transport pentru 6 luni, iar după tratamentul instabilităţii articulaţiei genunchiului determinată de lezarea ligamentelor şi capsulei – pentru 12 luni, militarii în termen sînt consideraţi inapţi pentru serviciul militar cu revizuire peste 12 luni.

În degenerarea chistoasă a oaselor, osteocondritei disecante în articulaţiile mari se propune tratament chirurgical. În caz de refuz de la acesta sau rezultate nesatisfăcătoare după operaţie decizia despre aptitudinea pentru serviciul militar se adoptă în dependenţă de gradul dereglării funcţiilor membrului sau articulaţiei.

Persoanele cu boala Osgood-Schlatter fără dereglarea funcţiilor articulaţiilor sînt clasate apte pentru serviciul militar. Cei supuşi expertizei conform coloanei I a Baremului medical în corespundere cu cerinţele suplimentare către starea sănătăţii şi dezvoltării fizice (anexa 4 la Regulament) se stabileşte gradul de limitare 3.

În aprecierea volumului mişcărilor în articulaţii ne conducem de anexa nr.6.

§ 66. Punctul "a" prevede spondilita infecţioasă cu acutizări frecvente (peste 3 pe an), spondilolisteza de gradul III-IV (dislocarea mai mult de jumătate din diametrul transversal al corpului vertebral) cu sindrom algic pronunţat şi permanent, instabilitatea coloanei vertebrale, spondiloza deformantă a segmentului cervical al coloanei vertebrale însoţită de instabilitatea acestuia, spondiloza deformantă a segmentelor toracal şi lombar cu multiple exostoze masive în regiunea joncţiunilor intravertebrale şi pe marginile vertebrelor cu ieşire la nivelul lamelelor de conexiune, cu sindrom algic stabil şi pronunţat, ce se confirmă prin adresări frecvente după asistenţă medicală, tratament staţionar repetat în ultimii 2-3 ani fără efect clinic stabil şi pierderea capacităţii de muncă pe un timp îndelungat (peste 60 zile pe an), prin referinţele de la serviciu, rezultatele supravegherii de dispensar (referinţa medicală); dorsopatiile deformante (cifozele, scoliozele de gradul IV etc.) cu deformarea accentuată a cutiei toracice (tuberozitate costală etc.) şi insuficienţă respiratorie de gradul III de tip restrictiv.

Caracterul modificărilor patologice ale coloanei vertebrale trebuie să fie confirmat prin investigaţii radiologice poliaxiale, teste cu efort, teste funcţionale şi alte investigaţii.

Punctul "b" vizează osteocondropatiile coloanei vertebrale (cifozele, scoliozele structurale şi nestructurale de gradul III) cu deformarea moderată a cutiei toracice şi insuficienţă respiratorie de gradul II de tip restrictiv, spondilita infecţioasă cu acutizări rare, spondiloza deformantă răspîndită şi osteocondrita intervertebrală cu multiple osteofite coracoide masive în regiunea joncţiunilor intervertebrale cu sindrom algic, spondilolisteza spondiloasă de gradul I-II (dislocarea cu 1/4 sau 1/2 din diametrul transversal al corpului vertebral corespunzător) cu sindrom algic, iar pentru tinerii la recrutare, recruţii la încorporare şi militarii în termen, în afară de cele expuse mai sus, se includ şi stările după înlăturarea discurilor intervertebrale.

Punctul "c" prevede deformaţiile dobîndite fixate ale coloanei vertebrale însoţite de rotaţia vertebrelor (scolioza de gradul II, cifoza de origine osteocondropatică cu deformare cuneiformă a 3 şi mai multe vertebre însoţită de scăderea înălţimii suprafeţei anterioare a corpului vertebral de 2 şi mai multe ori etc.), spondiloză deformantă limitată (afectarea corpului a 3 şi mai multe vertebre) şi osteocondrita intervertebrală (afectarea a 3 şi mai multe discuri intervertebrale) cu sindrom algic la efort fizic substanţial şi semne anatomice distincte de deformaţie, depistate prin examenul clinic şi radiologic.

Spondiloza anatomică se manifestă prin osteofite coracoide ce cuprind tot perimetrul lamelelor de conexiune şi deformaţia corpului vertebrelor. Semnele de manifestare clinică a condrozei sînt tulburarea funcţiei statice a segmentului afectat al coloanei vertebrale – redresarea lordozei cervicale (lombare) sau formarea cifozei, asocierea lordozei locale şi cifozei în locul lordozei uniforme. Simptomele radiologice ale condrozei intervertebrale sînt: a) dereglarea formei coloanei vertebrale (tulburarea funcţiei statice); b) micşorarea înălţimii discului intervertebral; c) depunerea sărurilor de calciu în sectorul anterior al inelului fibros sau în nucleul pulpos; d) dislocarea corpului vertebrelor (anterioară, posterioară, laterală) determinată prin radiografie; e) patologia mobilităţii în segment (dereglarea funcţiei dinamice); f) păstrarea conturilor distincte ale tuturor suprafeţelor corpului vertebrelor, lipsa modificărilor distructive. În osteocondrita intervertebrală la semnele enumerate se adaugă osteofitele marginale, formîndu-se pe suprafaţa discului şi continuînd pe suprafeţele corpilor vertebrelor, cît şi osteoscleroza subcondrală, care se depistează pe radiograme cu o imagine distinctă a structurii. Sindromul algic la efort fizic trebuie să fie confirmat prin adresările repetate după asistenţă medicală, care sînt fixate în actele medicale ale celui expertizat. Numai semnele clinice şi radiologice enumerate ale spondilozei deformante limitate şi ale osteocondritei intervertebrale luate în ansamblu motivează aplicarea punctului "c" al prezentului paragraf.

Gradul scoliozei este determinat de către radiolog după radiograme în baza determinării unghiului scoliozei: gradul I – 1-10 grade, gradul II – 11-25 grade, gradul III – 26-50 grade, gradul IV – peste 50 grade (după V.Ciaclin).

Punctul "d" vizează deformaţiile nefixate ale coloanei vertebrale, inclusiv cifoza în osteocondropatie (stadiul final al maladiei), fenomene izolate ale spondilozei deformante şi osteocondritei intervertebrale fără dereglări funcţionale.

Evoluţia asimptomatică a osteocondritei intervertebrale (nodului Schmorl) nu motivează aplicarea prezentului paragraf, nu împiedică satisfacerea serviciului militar şi înscrierea în IÎM.

Mişcările coloanei vertebrale în plan sagital sînt foarte variate. De obicei, distanţa dintre procesul spinos al vertebrei VII cervicale şi tuberozitatea occipitală la înclinarea capului se măreşte cu 3-4 cm, iar la retroflexie se micşorează cu 8-10 cm. Distanţa dintre procesele spinale ale vertebrei VII cervicale şi 1 sacrale la înclinarea corpului se măreşte cu 5-7 cm în comparaţie cu ţinuta obişnuită şi se micşorează cu 5-6 cm la retroflexia corpului. Mişcările laterale în segmentele toracic şi lombar sînt posibile în limitele 25-30 grade de la linia verticală.

§ 67. Punctul "a" prevede lipsa: ambelor mîini la nivelul articulaţiilor mîinilor*; cîte 3 degete la nivelul articulaţiilor metacarpofalangiene la fiecare mînă; cîte 4 degete la nivelul extremităţilor distate ale falangelor proxiinale la ambele mîini, policelui şi indexului la nivelul articulaţiilor metacarpofalangiene la ambele mîini.

________________

* Articulaţia mîinii se numeşte complexul articulaţiilor care unesc mîna cu antebraţul şi include articulaţia radiocarpiană, articulaţiile carpiană, metacarpiene, carpometacarpiene şi articulaţiile intercarpiene, cît şi articulaţia radiocubitală distală.

Punctul "b" prevede lipsa unei mîini la nivelul articulaţiei mîinii; lipsa la o mînă: a 3 degete la nivelul articulaţiei metacarpofalangiene; a 4 degete la nivelul segmentelor distale ale falangelor proximale; policelui şi indexului la nivelul articulaţiilor metacarpofalangiene; policelui la nivelul articulaţiei interfalangiene şi degetelor doi-cinci la nivelul extremităţilor distale ale falangelor medii; ambelor police la nivelul articulaţiilor metacarpofalangiene; luxaţiile inveterate sau defectele a trei şi mai multe oase metacarpiene; dezorganizarea, defectele şi starea după artroplastică a trei şi mai multor articulaţii metacarpofalangiene; lezarea arterelor ulnare şi radiale (sau a fiecăreia aparte) cu tulburări circulatorii pronunţate în mînă şi degete sau declanşarea contracturii ischemice a muşchilor mîinii; leziunile inveterate sau defectele tendoanelor flexorilor a trei şi mai multor degete proximal nivelului oaselor metacarpiene; complexul leziunilor inveterate a 3 şi mai multor degete ce a declanşat o contractură stabilă sau tulburări trofice pronunţate (anestezia, hipoestezia etc.).

Punctul "c" prevede: lipsa mîinii la nivelul oaselor metacarpiene; policelui la nivelul articulaţiei interfalangiene şi indexului la nivelul falangii proximale sau al degetelor trei – cinci la nivelul segmentelor distale ale falangelor medii la o singură mînă; degetelor doi – patru la nivelul segmentelor distale ale falangelor medii la o singură mînă; cîte 3 degete la nivelul segmentelor proximale ale falangelor medii la ambele mîini; policelui sau indexului la nivelul articulaţiei metacarpofalangiene la o singură mînă; policelui la nivelul articulaţiei interfalangiene de la mîna dreaptă (pentru stîngaci – mîna stîngă); ambelor police la nivelul articulaţiilor interfalangiene; a două degete la nivelul segmentelor proximale ale falangelor proximale la o singură mînă; lipsa falangelor distale la degetele doi – patru la ambele mîini; luxaţii inveterate, osteocondropatiile şi osteomielita oaselor articulaţiei mîinii; anchiloza articulaţiei mîinii; defectele a două oase metacarpiene sau pseudoarticulaţii şi osteomielită cronică a trei şi mai multe oase metacarpiene; luxaţiile a două oase metacarpiene; distrugerea, defectele şi stările după artroplastică a două articulaţii metacarpofalangiene; sindromul canalului carpal sau lateral; lezarea ramurilor comune ale nervilor median sau ulnar cu tulburări moderate în inervarea a două degete (anestezie, hipoestezie etc.); lezarea a trei artere palmare comune cu dereglări circulatorii moderate în două degete; leziunile inveterate ale tendoanelor flexorilor a două degete la nivelul oaselor metacarpiene şi flexorului lung al policelui; complexul leziunilor structurilor mîinii, articulaţiei mîinii şi degetelor cu dereglări moderate ale funcţiei mîinii şi tulburări trofice (anesteziei, hipoesteziei mîinii şi degetelor).

Punctul "d" prevede leziunile structurilor mîinii şi degetelor care n-au fost indicate în punctele "a", "b" sau "c".

Leziunile şi afecţiunile oaselor, tendoanelor, vaselor sau nervilor degetelor, care au dus la contracturi stabile în poziţie vicioasă se consideră ca lipsa degetului.

§ 68. Vizează deformaţiile dobîndite fixate ale piciorului. La aprecierea aptitudinii pentru serviciul militar a persoanelor supuse expertizei conform coloanelor I, III ale Baremului medical cu picior cav se va ţine cont de faptul că picioarele cu bolţile de dimensiuni sporite în planul longitudinal adesea prezintă o variantă a normei. Picior cav se consideră deformaţia acestuia sub formă de supinaţie a sectorului posterior şi pronaţie a celui anterior cu înălţimea sporită a bolţii interne şi externe (aşa-numitul picior accentuat torsionat), sectorul anterior al piciorului e desfăcut, lat şi slab abducţionat, cu bătături sub capetele oaselor metatarsiene medii.

Punctul "a" prevede piciorul equin, calcanean, var, cav şi alte deformaţii ireversibile accentuat manifestate ale picioarelor, care fac imposibilă purtarea încălţămintei standard.

Punctul "b" vizează piciorul plat de gradul III (pentru ofiţeri în acest caz se aplică punctul "c"); lipsa, contractura sau imobilitatea tuturor degetelor la ambele picioare; lipsa unei părţi a piciorului la orice nivel; lipsa, contractura sau imobilitatea tuturor degetelor la nivelul falangelor proximale la ambele picioare (pentru ofiţeri în acest caz se aplică punctul "c"); lipsa, contractura sau imobilitatea primului sau a două degete la un picior, a tuturor degetelor la nivelul falangelor medii la ambele picioare (pentru ofiţeri în acest caz se aplică punctul "c"); fracturile funcţionale (de efort) ale oaselor tubulare ale piciorului în cazurile tratamentului prelungit (peste 3 luni) cu modificări patologice concomitente (picior plat de gradul I-II, artroză în articulaţiile mici ale piciorului etc.).

Punctul "c" prevede deformaţiile moderat manifestate ale piciorului cu sindrom algic nesemnificativ şi dereglarea staticii, în care e posibilă adaptarea pentru purtarea încălţămintei standard; piciorul plat de gradul II cu fenomene de artroză în joncţiunea talonaviculară.

Punctul "d" vizează platipodia de gradul II fără fenomene de artroză în joncţiunea talonaviculară.

În caz de platipodie de grade diferite la ambele picioare, decizia se adoptă după gradul mai avansat al patologiei. Platipodia de gradul I, precum şi cea de gradul II fără fenomene de artroză în joncţiunile talonaviculare nu pot motiva aplicarea prezentului paragraf, nu împiedică satistacerea serviciului militar, înscrierea la IÎM.

Lipsa degetului la picior se consideră lipsa acestuia la nivelul articulaţiei falangometatarsiene. Contractura totală sau imobilitatea degetului se consideră ca lipsa acestuia. În cazul deformaţiilor primului deget însoţite de platipodie şi alte deformaţii ale piciorului care dereglează funcţia şi împiedică purtarea încălţămintei standard, expertiza se efectuează conform punctului "b", iar în lipsa unui deget al piciorului (cu excepţia halucelui) numai cu exostoze ale osului metatarsian şi devierea laterală a primului deget – conform punctului "c".

§ 69. Prevede scurtarea dobîndită a membrelor, inclusiv şi cea din cauza deformaţiei unghiulare în urma fracturilor.

Punctul "a" vizează scurtarea membrului superior sau inferior cu peste 8 cm.

Punctul "b" vizează scurtarea membrului superior sau inferior de la 5 pînă la 8 cm inclusiv.

Punctul "c" prevede scurtarea membrului inferior de la 2 pînă la 5 cm inclusiv.

Punctul "d" vizează scurtarea membrului superior pînă la 5 cm sau celui inferior pînă la 2 cm.

În cazul scurtării membrului inferior persoanelor supuse expertizei conform coloanelor I, III ale Baremului medical li se propune tratament prin osteosinteză cu distracţie – compresie. În caz de refuz de la tratament sau rezultate nesatisfăcătoare ale acestuia decizia despre aptitudinea pentru serviciul militar se adoptă conform punctelor corespunzătoare ale prezentului paragraf.

§ 70. În cazul bonturilor de amputaţie ale membrelor la orice nivel din cauza neoformaţiunilor maligne sau bolilor vasculare (endarterita, ateroscleroza etc.) decizia se adoptă conform paragrafelor Baremului medical care prevăd boala principală.

În caz de rezultat nesatisfăcător al tratamentului cu bont vicios, care împiedică protezarea, expertiza se efectuează conform punctului "a".

Bolile aparatului genito-urinar

§ 71. Expertiza medicală pentru toate contingentele cu boli de rinichi se efectuează după examen şi tratament staţionar.

Punctul "a" prevede bolile cronice ale rinichilor (glomerulonefrita cronică, amiloidoza etc.) complicate cu insuficienţă renală cronică.

În cazul bolilor cronice ale rinichilor fără de insuficienţă cronică renală (numai prezenţa sindromului patologic urinar persistent peste 12 luni după suportarea unei maladii acute a rinichilor) expertiza se efectuează conform punctului "b", inclusiv şi în cazul pielonefritei cronice primare.

Diagnosticul de pielonefrită cronică primară se stabileşte în prezenţa leucocituriei şi bacteriuriei, în timp de peste 12 luni şi depistate prin metode cantitative în condiţia excluderii afecţiunilor inflainatorii ale căilor urinare şi organelor genitale după examen medical cu participarea dermatovenerologului, urologului (pentru femei ginecologului) şi examen radiologic obligatoriu. După necesitate se efectuează examenul ultrasonografic şi radioizotopic al rinichilor. În cazul hipertensiei arteriale stabile, determinată de afecţiunile cronice ale rinichilor ce necesită corecţie medicamentoasă, decizia se adoptă conform cu punctul "b", indiferent de gradul dereglării funcţiei renale.

În cazul depistării modificărilor patologice în urină (proteină, eritrocite, leucocite), care se determină pe parcursul a 4 luni după suportarea afecţiunii inflamatorii acute a rinichilor, militarii în termen, indiferent de gradul dereglării funcţiei renale, se supun expertizei conform punctului "b". În conformitate cu acest punct, se supun expertizei tinerii la recrutare, recruţii la încorporare, încadrare în serviciul militar prin contract, dacă pe parcursul a 12 luni după suportarea afecţiunilor inflamatorii acute ale rinichilor se păstrează sindromul urinar patologic persistent.

Decizia despre necesitatea de concediu medical sau scutire medicală după afecţiunile inflamatorii acute ale rinichilor se adoptă conform paragrafului 78 al Baremului medical.

§ 72. Punctul "a" prevede afecţiunile renale însoţite de dereglări semnificativ manifestate ale funcţiei excretorii a rinichilor sau de insuficienţă cronică renală ca: litiaza renală cu afectarea ambilor rinichi şi rezultate nesatisfăcătoare ale tratamentului (calculi, hidronefroză, pionefroză, pielonefrită secundară rebele la tratament etc.); nefroptoza bilaterală de gradul III; distopia pelviană a rinichilor; lipsa unui rinichi extirpat din cauza maladiilor cu dereglarea de orice grad a funcţiei rinichiului rămas; stările după rezecţia sau plastica vezicii urinare, scleroza colului vezicii urinare însoţită de refluxul veziculo-ureteral şi pielonefrita cronică bilaterală secundară sau hidronefroza, strictura uretrei care necesită dilatare sistematică.

Punctul "b" vizează litiaza renală cu accese frecvente (peste 3 pe an) de colică renală, eliminarea calculilor, dereglarea moderată a funcţiei excretorii a rinichilor, rinichiul mut sau lipsa unui rinichi extirpat din cauza maladiilor, fără dereglarea funcţiei celuilalt rinichi, nefroptoză bilaterală de stadiul II cu sindrom algic permanent, pielonefrită secundară sau hipertensie vazorenală; nefroptoză unilaterală de stadiul III, distopia pelviană unilaterală a rinichiului, scleroza colului vezicii urinare cu modificări secundare unilaterale ale sistemului excretor (hidroureterul unilateral, hidronefroza, pielonefrita secundară etc.), strictura uretrei care necesită dilatare nu mai frecvent de 2 ori pe an în cazul rezultatelor satisfăcătoare ale tratamentului.

În cazul hipertensiei arteriale simptomatice (renale) stabile, care necesită corecţie medicamentoasă, decizia se adoptă conform punctului "b" indiferent de gradul dereglării funcţiei renale.

Punctul "c" prevede calculii solitari cu dimensiuni pînă la 0,5 cm ale rinichilor sau ureterelor cu accese rare (pînă la 3 pe an) de colică renală confirmate prin examenul ultrasonografic şi prin prezenţa modificărilor patologice în urină, nefroptoza bilaterală gradul II cu manifestări clinice nesemnificative şi dereglări neînsemnate ale funcţiei excretorii a rinichilor; nefroptoza unilaterală gradul II cu piolonefrită secundară; maladiile cronice ale sistemului uroexcretor (cistita, uretrita) cu acutizări ce necesită tratament staţionar mai des de 3 ori pe an, distopia lombară a rinichilor cu dereglarea nesemnificativă a funcţiei excretorii.

Punctul "d" vizează stările după eliminarea instrumentală sau de sine stătătoare a calculului solitar din căile urinare (bazinet, ureter, vezica urinară) fără calculogeneză repetată, stările după fracţionarea ultrasonoră a calculilor sistemului uroexcretor (pentru cei expertizaţi conform coloanei III a Baremului medical), concrementele solitare mici (pînă la 0,5 cm ale rinichilor, ureterelor, confirmate numai ultrasonografic, fără moditicări patologice în urină, nefroptoza unilaterală sau bilaterală de gradul I, nefroptoza unilaterală de gradul II fără dereglarea funcţiei excretorii a rinichiului şi în lipsa modificărilor patologice în urină.

Dereglare moderată a funcţiei excretorii a rinichilor trebuie considerată excreţia indigocarminei de către rinichiul afectat la cromocistoscopie cu 4-5 minute mai tîrziu decît în cel sănătos, pe urogramele excretoare eliminarea şi acumularea substanţei de contrast e retardată. Gradul nefroptozei se determină de către radiolog după radiograme efectuate în poziţia verticală a celui examinat: gradul I – coborîrea polului inferior al rinichiului cu 2 vertebre; gradul II – cu 3 vertebre; gradul III – mai mult de 3 vertebre.

§ 73. În cazul afecţiunilor organelor genitale la bărbaţi, după indicaţii, celor supuşi expertizei li se propune tratament chirurgical. Dacă rezultatele tratamentului sînt nesatisfăcătoare sau dacă persoana supusă expertizei refuză tratamentul, decizia se adoptă în dependenţă de gradul dereglărilor funcţionale.

Punctul "a" vizează adenomul prostatei de stadiul III-IV cu dereglări semnificative de micţie şi rezultate nesatisfăcătoare ale tratamentului sau refuzul de la acesta, cît şi lipsa penisului.

Punctul "b" prevede adenomul prostatei de stadiul II cu dereglarea moderată a eliminării urinei (urina restantă pînă la 50 ml), prostatita cronică ce necesită tratament în staţionar a bolnavului de 3 ori şi mai des pe an; hidrocelul unilateral sau bilateral recidivant (după tratamentul chirurgical repetat) sau spermatocel cu volumul lichidului de peste 100 ml. O singură recidivă a hidrocelului sau spermatocelului nu poate motiva aplicarea punctului "b".

Punctul "c" vizează adenomul prostatei de stadiul I, calculii prostatei cu evoluţie asimptomatică.

Punctul "d" prevede hidrocelul sau spermatocelul cu volumul lichidului mai mic de 100 ml, fimoza, alte maladii ale organelor genitale la bărbaţi cu manifestări clinice nesemnificative.

Lipsa unui testicul după înlăturarea acestuia din motive de boală (cu caracter nespecific şi benign), în urma rănirii sau altei leziuni nu pot motiva aplicarea prezentului paragraf, nu împiedică satisfacerea serviciului militar şi înscrierea la IÎM.

§ 74. Prevede afecţiunile inflamatorii cronice cu acutizare frecventă a organelor genitale la femei sau consecinţele ireversibile ale acestora.

Diagnosticul maladiei trebuie stabilit în staţionar.

§ 75. Diagnosticul de endometrioză trebuie să fie stabilit în staţionar. La stabilirea gravităţii maladiei şi gradului dereglării funcţiilor organelor afectate se ţine cont de gradul de răspîndire a procesului, numărul focarelor, durata dereglării funcţiilor şi eficacitatea tratamentului.

§ 76. Punctul "a" prevede prolapsul complet al uterului sau vaginului, ruptura completă a perineului, fistule cu includerea organelor genitale (genito-urinare, genito-intestinale) cu rezultate nesatisfăcătoare ale tratamentului sau refuzul la acesta.

Prolaps uterin se consideră starea, cînd în poziţie verticală (sau orizontală la scremet) uterul iese completamente din limitele fantei genitale, inversionînd după sine pereţii vaginului.

Ruptură completă a perineului se consideră ruptura, la care integritatea muşchilor perineului este lezată complet şi sînt înlocuiţi prin ţesut cicatricial cu trecere pe peretele intestinului rect, anusul este întredeschis şi n-are contur regulat.

Punctul "b" vizează prolapsul organelor genitale la femei. Prolaps utero-vaginal se consideră starea, cînd la scremet fanta genitală este întredeschisă şi din ea se arată colul uterin, pereţii anterior şi posterior ai vaginului, dar ei nu iese din limitele acesteia.

În prolapsul organelor genitale, complicat cu incontinenţă de urină expertiza se efectuează conform punctului "a" sau "b" în dependenţă de rezultatele tratamentului.

Malpoziţia uterului fără dereglarea funcţiei nu motivează aplicarea prezentului paragraf, nu împiedică satisfacerea serviciului militar şi înscrierea în IÎM.

În cazul malpoziţiei uterului, însoţită de menoragii, constipaţii, sacralgie şi dureri în regiunea inferioară a abdomenului, expertiza se efectuează conform punctului "c".

Punctul "c" vizează prolapsul nesemnificativ al pereţilor vaginului; procesele cicatriciale şi aderenţiale în bazinul mic fără sindrom algic.

§ 77. Punctul "a" prevede hemoragiile disfuncţionale ce duc la anemie.

Punctul "b" vizează dereglările funcţiei ovariene, manifestate prin oligomenoree, amenoree (nu postoperatorie), inclusiv şi în sindromul Stein-Leventhal.

Punctul "c" prevede infantilismul genital cu dezvoltare generală satisfăcătoare, sterilitatea primară cu ciclul ovarian în două faze, sindromul ovarelor sclerochistice.

§ 78. Tinerelor la recrutare, recruţilor la încorporare, încadrare în serviciul militar prin contract li se acordă amînare medicală pentru 12 luni, dacă după suportarea unei afecţiuni inflamatorii acute a rinichilor în urină se păstrează modificările patologice.

Decizia despre necesitatea militarilor în concediu medical se adoptă numai după glomerulonefritele difuze acute, pielonefritele cu evoluţie trenantă şi complicată, cît şi după maladiile inflamatorii acute (cu termen de pînă la 2 luni) ale organelor genitale la femei (bartolinită, vulvită, colpită, endometrită, adnexită).

În lipsa datelor despre dereglarea funcţiei renale şi modificărilor patologice în urină după o afecţiune inflamatorie acută a rinichilor cei supuşi expertizei se clasează apţi pentru serviciul militar.

Concluzia definitivă despre prezenţa sau lipsa nefritei cronice (pielonefritei) poate fi făcută după examenul repetat în staţionar.

Sarcina, naşterea, lăuzia şi complicaţiile acestora

§ 79. În toxicoza gravidelor de grad uşor sau mediu se acordă scutire medicală, iar în cea gravă – concediu medical.

Femeile-militari, în caz de stabilire la ele a sarcinii, se clasează temporar inapte pentru lucrul cu SR, SRI şi CEM.

Malformaţii congenitale, deformaţii şi anomalii cromozomiale

§ 80. Prezentul paragraf se aplică în cazurile cînd tratamentul malformaţiilor congenitale este imposibil, refuzului la tratament sau rezultatelor nesatisfăcătoare ale acestuia.

Punctul "a" prevede viciile cardiace congenitale cu insuficienţă circulatorie generală de stadiul III, viciile aortale, malformaţiile aparatului bronho-pulmonar şi pleurei cu insuficienţă respiratorie de gradul III, anomaliile regiunii maxilo-faciale (inclusiv palatoschizisul şi cheiloschizisul, microtia bilaterală), organelor digestive cu manifestări clinice semnificative şi dereglări accentuat pronunţate ale funcţiilor, dorsopatiile congenitale fixate (cifozele, scoliozele etc.) cu deformaţia pronunţată a cutiei toracice (ghibus costal etc.) şi insuficienţă respiratorie de gradul III tip restrictiv, osteoscleroza (boala marmorată), lipsa unui rinichi sau a funcţiei acestuia cu dereglarea funcţiei rinichiului rămas indiferent de gradul manifestării acesteia, polichistoza renală cu dereglarea semnificativă a funcţiei excretorii sau cu insuficienţă renală cronică, anomaliile vaselor renale (confirmate prin angiografie) cu hipertensie arterială vazo-renală şi hemoragii renale, anomaliile organelor genitale (lipsa penisului, atrezia vaginului), deformaţiile bazinului însoţite de limitarea substanţială a mişcărilor în articulaţiile coxo-femurale, deformaţia vară a colului femurului cu scurtarea membrului de peste 8 cm, genuvarus – devierea mediană a gambei în articulaţia genunchiului cînd prin apropierea călcîielor distanţa dintre condilii interni femurali depăşeşte 20 cm sau genuvalgus – devierea externă a gambei cînd prin apropierea genunchilor distanţa dintre maleolele interne depăşeşte 15 cm (pentru ofiţeri se aplică punctul "b"); ihtioza congenitală, eritrodermia ihtioziformă.

Punctul "b" vizează viciile cardiace congenitale cu insuficienţă circulatorie generală de stadiul II, cît şi permiabilitatea canalului Botal, defectul septului interventricular indiferent de stadiul dereglării circulaţiei sangvine generale, lipsa sau deformaţia mutilantă a pavilionului auricular uni- sau bilaterală, deformaţia bazinului cu limitarea moderată a mişcărilor în articulaţiile coxo-femurale, dorsopatiile congenitale fixate (cifozele, scoliozele etc.) cu deformaţia cutiei toracice şi insuficienţă respiratorie de gradul II tip restrictiv, lipsa unui rinichi sau a funcţiei acestuia cu păstrarea funcţiei normale a rinichiului rămas; polichistoza, displaziile, dedublarea rinichilor şi elementelor acestora, rinichiul sub formă de potcoavă, anomaliile ureterelor sau vezicii urinare cu dereglarea moderată a funcţiei excretorii, hipospadia scrotului sau perineului; deformaţia vară a colului femurului cu scurtarea membrului inferior de la 5 pînă la 8 cm, genu-varus cu distanţa dintre condilii interni femurali de la 12 pînă la 20 cm sau genu-valgus cu distanţa dintre maleolele interne ale gambelor de la 12 pînă la 15 cm, ihtioza recisivă.

Punctul "c" vizează viciile cardiace congenitale cu insuficienţă circulatorie generală de stadiul I şi fără aceasta, microtia unilaterală, atrezia ductului auditiv cu perceperea vorbirii şoptite la cealaltă ureche la distanţa de peste 2 m, cifoza osteocondropatică cu sindrom algic şi dereglarea nesemnificativă a funcţiei, osteocondropatiile cu exodul procesului şi manifestări clinice moderate (în eforturi fizice obişnuite funcţia se dereglează nesemnificativ), deformaţia vară a colului femurului cu scurtarea membrului inferior de la 2 pînă la 5 cm, chisturi renale solitare cu dereglarea nesemnificativă a funcţiilor, fistula uretrei de la bază pînă la 1/3 medie a penisului, retenţia testiculelor în cavitatea abdominală, canalele inghinale sau la orificiile externe ale acestora; retenţia unui testicul în cavitatea abdominală, chisturile dermoide recidivante coccigiene după tratamentul chirurgical radical repetat (mai mult de 3 ori), ihtioza dominantă (simplă), cheratodermiile congenitale ale palmelor, cu dereglarea funcţiei mîinii, cît şi a tălpilor ce fac dificil mersul şi purtarea încălţămintei standard.

Punctul "d" prevede dorsopatiile nefixate fără manifestări clinice, anomaliile congenitale renale fără dereglarea funcţiilor, retenţia unui testicul în canalul inghinal sau la orificiul extern al acestuia, deformaţia vară a colului femurului cu scurtarea membrului inferior pînă la 2 cm.

Sacralizarea vertebrei lombare V sau lombalizarea vertebrei sacrale I, spina bifida, hipospadia scizurei coronariene nu motivează aplicarea prezentului paragraf, nu împiedică satisfacerea serviciului militar şi înscrierea în IÎM.

Persoanele cu vicii congenitale ale sistemului nervos se supun expertizei conform paragrafului 25 al Baremului medical, iar cu tulburări mentale şi de comportament – conform paragrafelor 14 sau 20 ale Baremului medical în corespundere cu caracterul defectului.

Persoanele cu vicii congenitale ale mîinii sau piciorului se supun expertizei conform paragrafelor 67 sau 68 ale Baremului medical.

Consecinţele traumelor, otrăvirilor şi altor acţiuni ale factorilor externi

§ 81. Punctul "a" prevede defectele şi deformaţiile regiunii maxilo-faciale după răniri şi traume fără a fi înlocuite cu transplant, anchilozele articulaţiilor temporo-mandibulare, pseudoarticulaţiile mandibulare, contracturile în regiunea maxilo-facială cu lipsa efectului de la tratament, inclusiv a celui chirurgical sau refuzul la acesta.

În cazul defectului osos al bolţii craniene de peste 8 cm², care nu e înlocuit cu material plastic sau defectul osos de peste 20 cm² înlocuit cu material plastic, corpi străini în substanţa creierului fără manifestări clinice, defecte şi deformaţii ale regiunii maxilo-faciale după tratamentul ortopedic cu rezultate satisfăcătoare, cînd, după părerea comandamentului şi medicului unităţii militare, este păstrată capacitatea de a îndeplini obligaţiunile serviciului militar, ofiţerul poate fi supus expertizei conform punctului "b".

Defectul osos al bolţii craniene după trepanaţia osteoplastică este determinat ca defect osos al craniului înlocuit prin autotransplant. Aplicarea orificiilor diagnostice artificiale după trauma craniocerebrală se sumează în defect osos al bolţii craniene înlocuit prin cicatrice de ţesut conjunctiv.

§ 82. Punctul "a" prevede stările după tratamentul fracturilor multiple, penetrante, instabile ale corpului a două şi mai multe vertebre cu compresiune de gradul II-III, stările după tratamentul chirurgical al fracturilor, luxaţiilor şi fracturilor-luxaţii ale corpului vertebrelor prin spondilo- şi corporodeză (aptitudinea pentru serviciul militar a ofiţerilor se stabileşte după concediul medical conform punctului "a" sau "b"), consecinţele îndepărtate ale fracturilor multiple ale corpurilor vertebrelor cu deformaţie scoliotică sau cifotică pronunţată a coloanei vertebrale, fracturile verticale multiple, vicios consolidate ale oaselor bazinului cu dereglarea integrităţii inelului pelvian, consecinţele luxaţiei centrale a capului femurului (anchiloza sau artroza deformantă cu dereglarea semnificativă a funcţiei).

Punctul "b" prevede fractura sau luxaţia corpului vertebrei indiferent de gradul dereglărilor funcţionale şi exodul tratamentului, consecinţele îndepărtate ale fracturii corpului a două vertebre cu deformaţie cuneiformă de gradul II-III, starea după fracturile unilaterale ale bazinului cu dereglarea integrităţii inelului pelvian cu rezultate nesatisfăcătoare ale tratamentului; consecinţele luxaţiei centrale a capului femurului cu dereglarea moderată a funcţiei membrului, fracturile colului femurului cu rezultate nesatisfăcătoare ale tratamentului.

Acest punct mai vizează fracturile complicate ale oaselor tubulare cu rezultate nesatisfăcătoare ale tratamentului şi cu dereglarea moderată a funcţiei membrului. În cazul formării pseudoarticulaţiilor, celor expertizaţi li se propune tratament chirurgical. Decizia despre aptitudinea pentru serviciul militar se adoptă după terminarea tratamentului în dependenţă de rezultatele acestuia. Dacă bolnavul refuză tratamentul chirurgical, expertiza se efectuează conform cu punctul "a".

Punctul "c" vizează fracturile prin compresie, stabile ale corpurilor vertebrelor cu compresie de gradul I şi consecinţele acestora cu sindrom algic nesemnificativ şi deformaţie cifotică a vertebrelor de gradul II; fractura colului femurului cu utilizarea osteosintezei în cazul restabilirii incomplete a funcţiei articulaţiei coxo-femurale; construcţiile metalice neînlăturate după fracturile oaselor, care dereglează funcţia, inclusiv cu semne de metaloză în caz de refuz la înlăturarea acestora. Acest punct mai vizează expertiza persoanelor după tratamentul pe motiv de fractură a arcurilor, apofizelor vertebrale cu dereglarea nesemnificativă a funcţiilor coloanei vertebrale şi cu sindrom algic.

După fracturile corpurilor vertebrelor cu exod favorabil în privinţa militarilor prin contract se adoptă decizia despre necesitatea concediului medical conform paragrafului 86 al Baremului medical. Fracturile izolate, consolidate ale unor oase aparte ale bazinului fără deformarea inelului pelvian nu pot motiva aplicarea prezentului paragraf, nu împiedica satisfacerea serviciului militar şi înscrierea în IÎM.

§ 83. Punctul "a" prevede stările şi consecinţele rănirilor şi traumelor aparatului bronhopulmonar cu insuficienţa respiratorie de gradul III, obliteraţia masivă a pericardului, anevrismul cardiac sau aortic, rezecţia esofagului, stomacului sau aplicarea gastroenteroanastomozei, rezecţia intestinului subţire (nu mai puţin de 1,5 m) sau celui gros (nu mai puţin de 30 cm) cu dereglări semnificative ale funcţiei digestive (sindromul Dumping rebel în tratament, diaree persistentă etc.) sau malnutriţie accentuată (IGC 18,5-19,0 şi mai jos), aplicarea anastomozelor biliodigestive, fistule biliare sau pancreatice cu rezultate nesatisfăcătoare ale tratamentului, rezecţia unui lob hepatic sau a unei părţi a pancreasului, lipsa unui rinichi cu dereglarea funcţiei rinichiului rămas indiferent de gradul de manifestare a acesteia, cît şi lipsa penisului.

Expertiza medicală a tinerilor la recrutare, recruţilor la încorporare, militarilor cu corpi străini în hilul pulmonar, în cord sau în apropierea vaselor magistrale indiferent de complicaţii sau tulburări funcţionale se efectuează conform punctului "a". Aptitudinea pentru serviciul militar la ofiţeri poate fi stabilită conform punctului "b".

Aptitudinea pentru serviciul militar a celor expertizaţi conform coloanei III a Baremului medical cu consecinţe de rănire a cordului pericardului, înlăturarea chirurgicală a corpilor străini din mediastin în regiunea vaselor magistrale se stabileşte conform paragrafului 42 în dependenţă de stadiul dereglărilor circulatorii, în prezenţa insuficienţei respiratorii – conform punctului "a", "b" sau "c" al paragrafului 51 al Baremului medical, iar celor expertizaţi conform cu coloana I a Baremului medical – conform cu punctul "a", "b" sau "c" al paragrafului 42 sau punctul "a" sau "b" al paragrafului 51 al Baremului medical. În acest caz concomitent se aplică şi paragraful 83 al Baremului medical.

În cazul consecinţelor politraumei organelor a două sau mai multe cavităţi cu dereglarea moderată a funcţiilor acestora se aplică punctul "a".

Punctul "b" vizează stările şi consecinţele rănirilor şi traumelor aparatului bronhopulmonar cu insuficienţă respiratorie de gradul II, lipsa unui plămîn, indiferent de gradul insuficienţei respiratorii, rezecţia stomacului, intestinului subţire (nu mai puţin de 1 m) sau celui gros (nu mai puţin de 20 cm), aplicarea gastroenteroanastomozei cu manifestări rare ale Dumping sindromului (scaun instabil, malnutriţie moderată), lipsa splinei, lipsa unui rinichi cu funcţie normală a rinichiului rămas.

Punctul "c" prevede consecinţele rănirilor, traumelor cu manifestări clinice neînsemnate: înlăturarea unui lob al plămînului; rezecţia stomacului; rezecţia unui segment de rinichi şi altor organe.

Punctul "d" prevede stările (pentru recruţi la încorporare – nu mai devreme decît peste 6 luni din momentul rănirii, traumei) după suportarea rezecţiilor atipice ale plămînilor fără insuficienţă respiratorie, toracotomiei sau laparatomiei cu scopul de hemostază, lichidarea pneumo- sau hemotoraxului, suturarea rănilor intestinului, stomacului, ficatului cu exod în însănătoşire.

Militarilor după rezecţie atipică a plămînului fără insuficienţă respiratorie, după tratamentul staţionar li se oferă concediu medical conform paragrafului 53 al Baremului medical.

Conform paragrafului 83 al Baremului medical se expertizează şi persoanele cu consecinţele tratamentului chirurgical al maladiilor inflamatorii, parazitare şi cu malformaţii ale aparatului bronhopulmonar.

§ 84. Punctul "a" prevede cicatricele hipertrofice, cheloide masive în regiunea gîtului, corpului şi membrelor aderenţiate la ţesuturile subiacente, cu exulceraţii sau uşor vulnerabile, care împiedică purtarea uniformei, încălţămintei standard şi muniţiei, cu rezultat nesatisfăcător la tratament sau refuz de la acesta, stările după combustii profunde pe o suprafaţă de 20% şi mai mare din suprafaţa pielii sau complicate cu amiloidoză renală.

Punctul "b" vizează cicatricele cheloide, hipertrofice şi atrofice fără de exulceraţii, care moderat limitează mişcările sau semnificativ împiedică purtarea uniformei, încălţămintei standard sau muniţiei, cît şi cicatricele care duc la deformarea feţei, cu rezultat nesatisfăcător după tratament sau refuz de la acesta, consecinţele combustiilor profunde pe o suprafaţă de 50% şi mai mare din suprafaţa membrului inferior.

Punctul "c" prevede cicatricele elastice fără de exulceraţii după mers îndelungat şi alte eforturi fizice care nesemnificativ limitează mişcările sau împiedică purtarea uniformei, încălţămintei sau muniţiei, consecinţele combustiilor profunde cu plastică peste 70% din suprafaţa pielii membrului superior. În prezenţa cicatricelor cu fenomene de cauzalgie după tratament chirurgical nesatisfăcător expertiza se efectuează conform paragrafului 26 al Baremului medical.

Persoanele cu consecinţele combustiilor sau degerăturilor cu lezarea ochilor, mîinilor sau picioarelor se expertizează conform cu paragrafele corespunzătoare ale Baremului medical.

§ 85. Prevede consecinţele otrăvirilor cu substanţe medicamentoase, intoxicaţiile cu substanţe toxice, acţiunilor acute sau cronice ale CEM, razelor ionizante, altor cauze externe, reacţiilor alergice.

În expertiza militarilor care au suportat boala actinică se iau în consideraţie nu numai modificările în sîngele periferic, dar şi alte manifestări clinice ale bolii. În prezenţa sechelelor neînsemnate la militarii în termen după suportarea bolii actinice de gradul I, iar a celor prin contract – de gradul II expertiza se efectuează conform paragrafului 86 al Baremului medical.

Persoanele care au suportat boala actinică fără consecinţe se supun expertizei conform punctului "c" şi se apreciază inapţi pentru lucrul cu SR şi SRI.

Militarii care lucrează cu SR, SRI şi au primit o doză de radiaţie care depăşeşte limita dozei anuale admisibile de 5 ori se trimit la examen medical staţionar. În lipsa semnelor bolii actinice militarii în termen în conformitate cu punctul "c" sînt clasaţi inapţi pentru lucrul cu SR şi SRI, iar aptitudinea militarilor prin contract se stabileşte individual.

Persoanele care suferă de alergie alimentară cu manifestări clinice (confirmată prin examen medical staţionar) la produsele alimentare de bază din raţia alimentară a militarilor sînt supuse expertizei conform punctului "b". În alte boli alergice (urticaria, polinozele, rinitele alergice, dermatitele etc.) expertiza se efectuează conform paragrafelor respective ale Baremului medical în dependenţă de starea funcţiilor organului sau sistemului lezat.

După otrăvirile acute, acţiunile toxico-alergice, maladiile alergice acute (şocul anafilactic, boala serului, sindromul Lyell, Stevens-Johonson), acţiunea altor cauze externe aptitudinea pentru serviciul militar şi specialitatea militară se stabileşte în dependenţă de exodul maladiilor şi funcţiilor organelor şi sistemelor afectate în corespundere cu paragrafele corespunzătoare ale Baremului medical.

§ 86. Recruţilor la încorporare, care au suportat maladii acute inflamatoare ale articulaţiilor, li se acordă amînare medicală de la încorporare pe un termen de 6 luni după tratament. În lipsa semnelor de inflamaţie pe parcursul a 6 luni după suportarea formelor acute ale maladiilor articulaţiilor ei se apreciază apţi pentru serviciul militar.

Decizia despre necesitatea de concediu medical se adoptă în cazurile cînd după tratamentul staţionar se păstrează senzaţii moderate de dureri tranzitorii în articulaţii la efort fizic în lipsa semnelor de inflamaţie clinice şi de laborator, iar pentru restabilirea capacităţii de a îndeplini funcţiile serviciului militar e necesar un termen de 30 zile şi mai mult.

Decizia despre necesitatea militarilor de concediu medical în cazurile de limitare temporară a mişcărilor după tratament chirurgical la oase şi articulaţii, plastică sau tendoliza ligamentelor (cu excepţia degetelor mîinii şi piciorului), calus osos nefortificat după fracturile oaselor se adoptă în cazurile cînd pentru restabilirea capacităţii de a îndeplini funcţiile serviciului militar e necesar un termen de o lună şi mai mult. În caz de rezultate nesatisfăcătoare după tratamentul fracturilor oaselor tubulare decizia despre necesitatea concediului medical nu se adoptă, ci se rezolvă chestiunea privind aptitudinea pentru serviciul militar conform cu punctele "a", "b" sau "c" al paragrafului 82 al Baremului medical.

Militarilor în termen, după fracturile oaselor mici ale mîinii, piciorului (cu excepţia oaselor astragal şi calcaneu), cît şi ale maleolelor, decizia despre concediu medical nu se adoptă. În aceste cazuri după tratamentul staţionar se adoptă hotărîrea despre necesitatea scutirii medicale cu indicarea măsurilor curative. În timp de război astfel de militari se trimit în echipa de convalescenţi.

Tinerii la recrutare şi recruţii la încorporare, la care, după consolidarea fracturii, în canalul osului tubular a rămas tijă (placă), se apreciază amînaţi medical, pentru înlăturarea acesteia, pe un termen de 6 luni. În caz de refuz la intervenţia chirurgicală, expertiza se efectuează conform paragrafului 82 al Baremului medical.

După fracturile apofizelor transversale şi spinoase ale vertebrelor, înlăturarea tijei, plăcii sau altor construcţii în privinţa militarilor se adoptă hotărîrea despre necesitatea de scutire medicală.

Militarilor prin contract cu fracturi închise fără de complicaţii ale oaselor mici ce nu necesită tratament staţionar, expertiza medicală poate fi efectuată ambulator cu adoptarea deciziei despre necesitate de concediu medical sau scutire medicală.

În cazuri de fracturi închise ale oaselor tubulare sau a altor oase, care necesită numai imobilizare cu pansament ghipsat, ori cu aplicarea aparatelor pentru reducerea şi fixarea extrafocală a fragmentelor, după apariţia semnelor de calus osos, militarii prin contract pot fi trecuţi la tratament ambulator pînă la înlăturarea imobilizării cu decizia despre necesitate de concediu medical. Militarilor în termen li se acordă concediu medical pînă la 60 zile cu internarea repetată pentru prelungirea tratamentului, reabilitare, expertiză medico-militară.

Motiv pentru luarea hotărîrii despre necesitatea de concediu medical după consecinţele traumelor maxilarelor şi ţesuturilor moi ale feţei serveşte consolidarea lentă a fracturilor, prezenţa cicatricelor dense sau fracturilor, care au necesitat intervenţie chirurgicală complicată sau tratament ortopedic, cît şi fracturile însoţite de osteomielită traumatică. Pentru aprecierea volumului mişcărilor în articulaţii se aplică explicaţiile la paragraful 65 al Baremului medical.

Tinerii la recrutare şi recruţii la încorporare cu sechele după acţiuni exogene acute şi intoxicaţii se apreciază amînaţi medical pe un termen de 6 luni. Ulterior aptitudinea lor pentru serviciul militar se stabileşte conform paragrafului 85 al Baremului medical în dependenţă de gradul restabilirii funcţiilor organelor şi sistemelor.

§ 87. Tinerii la recrutare, recruţii la încorporare cu o dezvoltare fizică şi nutriţie bună, constituţie proporţională, înălţimea nu mai mică de 150 cm şi greutatea corpului 45 kg se apreciază apţi pentru serviciul militar combatant şi se destinează după genurile de arme ale FA RM conform Baremului medical şi cerinţelor suplimentare privind starea sănătăţii şi dezvoltării fizice.

Cei expertizaţi conform coloanei I a Baremului medical cu greutatea corpului sub 45 kg şi cu înălţimea mai mică de 150 cm trebuie să fie investigaţi de endocrinolog. Aceste persoane, conform punctului "b", sînt amînate medical pe un termen de 12 luni. Dacă dezvoltarea fizică insuficientă se păstrează, expertiza se efectuează conform punctului "a".

§ 88. Examenul medical şi tratamentul tinerilor la recrutare, recruţilor la încorporare, cît şi a militarilor care suferă de enurezis se efectuează în condiţii de staţionar.

Examenul medical trebuie să fie complex cu participarea medicilor: urolog, neuropatolog, dermatovenerolog şi psihiatru.

În cazurile, cînd supravegherea şi rezultatele examenului medical, cît şi datele primite din OAM, unitatea militară confirmă enurezisul fără efect pozitiv la tratament, persoanele supuse expertizei conform coloanei I sînt apreciate inapte pentru serviciul militar în timp de pace.

Dacă enurezisul este un simptom al unei maladii, hotărîrea se adoptă conform cu paragrafele Baremului medical, care prevăd boala principală.

§ 89. Punctul "b" prevede afonia de provenienţă funcţională, stabilă, rebelă la tratamentul sistematic şi îndelungat.

În caz de gîngăveală, persoana se supune examenului medical aprofundat la neuropatolog, în caz de necesitate – la psihiatru, otorinolaringolog, dacă e posibil şi la logoped. Decizia despre aptitudinea pentru serviciul militar se adoptă în baza rezultatelor investigaţiilor şi examenului minuţios al documentelor primite din unitatea militară, OAM, de la locul de studii sau muncă pînă la serviciul militar. Gradul manifestării gîngăvelii se stabileşte prin supravegherea în dinamică a stării funcţiei vorbirii în diverse împrejurări şi se apreciază la momentele cele mai manifeste ale maladiei. Un rol deosebit în expertiză are referinţa comandamentului şi indicaţia despre influenţa gîngăvelii asupra îndeplinirii, de către persoana supusă expertizei medico-militare, a obligaţiilor serviciului militar.

Gîngăveala moderată, care nu împiedică satisfacerea serviciului militar, se consideră numai reţinerea pronunţării, "poticnirea" la începutul frazei, celelalte cuvinte ale unei fraze nu prea mari se pronunţă liber (dintr-o răsuflare) sau uşor lent, însă fără repetarea cuvintelor.

Anexa nr.3

EXPLICAŢII LA APLICAREA PARAGRAFELOR BAREMULUI MEDICAL

PERSONALULUI NAVIGANT DIN AVIAŢIE FA RM

Bolile infecţioase şi parazitare

§ 1. Prevede formele cronice recidivante ale bolilor infecţioase dificile sau rebele la tratament. Hotărîrea definitivă se va adopta după examen medical şi tratament în staţionar.

§ 2. Prevede toate formele de tuberculoză a aparatului respirator. Concediu medical se acordă personalului navigant după încheierea tratamentului, cu reexaminare în CMM după expirarea termenului concediului medical.

Punctul "b" include tuberculoza pulmonară inactivă limitată, cu focare mici, cît şi cu modificări reziduale neînsemnate după suportarea tuberculozei aparatului respirator (inclusiv vindecată spontan) după încheierea supravegherii şi scoaterea din evidenţă. Cu scopul stabilirii aptitudinii profesionale expertiza aeromedicală se efectuează în SCMC în baza concluziei medicului ftiziatru şi nu mai devreme de 3 ani după încheierea tratamentului de bază şi în lipsa dereglărilor funcţiei respiratorii.

Toate formele de tuberculoză determină inaptitudinea pentru zbor a personalului navigant. Prezenţa petrificatelor mici izolate în plămîni sau în ganglionii limfatici intratoracali nu întemeiază încadrarea în acest paragraf, nu limitează aptitudinea pentru zboruri şi înscrierea la instituţiile militare de învăţămînt de aviaţie.

§ 3. Prevede tuberculoza coloanei vertebrale, oaselor şi articulaţiilor, organelor genito-urinare, ganglionilor limfatici periferici şi altor localizări extrarespiratorii. Indiferent de la gravitatea şi răspîndirea procesului, personalul navigant se apreciază inapt pentru zboruri după toate coloanele Baremului medical al personalului navigant din aviaţie.

§ 6. Persoanele la care au fost depistate boli venerice necesită tratament. În perioada tratamentului personalul navigant este considerat inapt pentru zboruri. Restabilirea capacităţii de zbor e posibilă numai după vindecarea clinică.

§ 7. Persoanele care suferă de microsporie, tricofitie, cît şi de dermatofitoze urmează a fi tratate. După încheierea tratamentului sînt apreciaţi apti pentru zboruri cu recomandare de a fi supravegheaţi de medicul dermatolog timp de 6 luni.

Tumori

§ 8. Punctul "a" prevede tumorile maligne indiferent de localizarea, gradul de răspîndire şi stadiul procesului. Acest punct include şi tumorile maligne ale ţesuturilor limfoid, hematopoetic şi cele înrudite (limfomieloreticulosarcomul, leucemiile, limfomul, limfogranulematoza, hemoblastozele paraproteinemice etc.).

Punctul "b" vizează stările după tratamentul radical al tumorilor maligne ale buzei inferioare sau pielii, fără metastaze. Personalul navigant din coloanele II-VI poate fi apreciat apt pentru zboruri, dar nu mai devreme de şase luni după încheierea tratamentului de bază.

§ 9. Studenţilor IÎM de aviaţie şi personalului navigant la necesitate se propune tratament chirurgical. În cazul rezultatului tratamentului nesatisfăcător sau refuz la acesta, cît şi în cazul tumorilor inoperabile, personalul navigant se apreciază inapt pentru zboruri.

Bolile sîngelui şi organelor hematopoetice

§ 10. Personalul navigant cu suspecţie la maladiile sîngelui şi sistemului hematopoetic se trimite pentru investigaţii şi tratament în staţionar. Însănătoşirea completă va determina aptitudinea pentru zboruri în ulterior.

Bolile endocrine, de nutriţie şi metabolism

§ 11. Punctul "a" prevede guşa endemică gradul III-IV. În cazul unor atare maladii personalului navigant i se propune tratament chirurgical. Aptitudinea pentru zboruri se rezolvă în dependenţă de rezultatele tratamentului chirurgical. În caz de refuz la tratament ei sînt inapţi pentru zboruri.

Punctul "b" vizează guşa endemică gradul I-II fără dereglări endocrine.

În cazul dereglărilor endocrine persistente se aplică paragraful 12.

§ 12. Personalul navigant cu dereglări endocrine urmează investigaţii şi tratament în staţionar. În cazul dereglărilor funcţionale nesemnificative a funcţiei glandei tiroide, cu rezultate bune după tratament, personalul navigant se apreciază conform punctului "b" al prezentului paragraf, dar nu mai devreme de şase luni după încheierea tratamentului.

În cazul depistării hipofuncţiei glandei tiroide, aprecierea se efectuează conform punctului. Personalul navigant cu alte boli endocrine este recunoscut inapt pentru zboruri. Personalul navigant cu glucozurie instabilă sau nesemnificativă, cu diabet latent, compensat cu biguanide, pot fi recunoscuţi apţi pentru zboruri, cu excepţia piloţilor.

Candidaţii şi studenţii primului şi al doilea an de studii IÎM de aviaţie care suferă de obezitate alimentară de orice grad sînt inapţi pentru zbor, iar studenţii anului III de învăţămînt, bolnavi de obezitate alimentară de gr.I, pot fi apreciaţi apţi pentru zbor, cu condiţia funcţionării normale a sistemului cardio-vascular. Obezitatea alimentară de gr.II-III condiţionează inaptitudinea pentru zbor. Gradul obezităţii alimentare se determină după anexa nr.4 a prezentei Instrucţiuni.

Tulburări mentale şi de comportament

§ 13. Prevede psihozele şi alte tulburări psihice în urma traumei, tumorilor encefalului, encefalitei, meningitei, sifilisului encefalic, cît şi în cazul maladiilor vasculare degenerative, altor boli organice sau afecţiuni cerebrale, infecţiilor generale, intoxicaţiilor, afecţiunilor somatice de geneză diversă. Tot aici se referă şi tulburările psihice condiţionate de acţiunea substanţelor radioactive, a surselor de radiaţie ionizante, a surselor de cîmpuri electromagnetice etc.

Punctul "a" prevede tulburările psihice care se manifestă prin dereglări intelectual-mnestice, emoţional-volitive sau prin schimbări de personalitate de tip psiho-organic, cît şi stările astenice persistente (cerebrastenie), cu sindrom nevrotiform sau psihopatiform în urma afecţiunii organice (traumei) sau a unei leziuni cerebrale.

Punctul "b" prevede stările stabil compensate (nu mai puţin de 12 luni) ale manifestărilor morbide în lipsa tulburărilor psihice şi fenomenelor afectării organice a sistemului nervos central, cînd sînt numai unele semne organice diseminate fără dereglări funcţionale. Evoluţia favorabilă a acestor tulburări psihice trebuie confirmată prin examen în staţionar. Starea somatică bună şi suportarea bună a complexului probelor funcţionale condiţionează admiterea la zboruri. Investigaţiile psihofiziologice sînt obligatorii.

§ 14. Adoptarea hotărîrii cu aplicarea acestui paragraf se efectuează numai după examen în staţionar în secţie specializată. Pentru diagnosticarea tulburărilor de personalitate este necesară culegerea minuţioasă a anamnezei. Expertiza personalului navigant se efectuează după studierea dosarului personal, a referinţelor de serviciu şi medicale.

§ 15. Prevede psihozele reactive, reacţiile acute la stres şi tulburări de adaptare, declanşate în urma acţiunii factorilor psihotraumatici.

Punctul "a" prevede psihozele reactive cu evoluţie trenantă (psihoza paranoică psihogenă, psihozele isterice cu schimbări de conştiinţă, depresie reactivă etc.), dereglările nevrotice accentuate, rebele la tratament, cît şi dereglările nevrotice moderate prelungite sau recidivante, cînd manifestările morbide, în pofida tratamentului patogenetic administrat, persistă.

O singură tentativă de suicid sau automutilare, ori cînd aceste acte se manifestă repetat, determină inaptitudinea către zboruri.

Punctul "b" prevede psihozele reactive cu evoluţie favorabilă, tulburări nevrotice moderate de scurtă durată, care s-a soldat cu astenie uşoară, reacţii acute la stres, tulburări de adaptare şi tulburări nevrotice uşoare caracterizate prin tulburări emofional-volitive şi vegetative, eficace în tratament şi cu însănătoşire.

În expertiza medicală a personalului navigant cu reacţii nevrotice, nevroze, se ţine cont de durata manifestărilor morbide, atitudinea persoanei expertizate către continuarea activităţii profesionale, cît şi prezenţa sau lipsa dereglărilor cortico-viscerale.

§ 16. Abuzul de alcool sau de substanţe psihotrope, cu sau fără dependenţă de ele, determină inaptitudinea pentru zboruri.

§ 17. Prevede toate cazurile de epilepsie, diagnosticul căreia a fost stabilit în instituţia medicală, necătînd la manifestările clinice şi frecvenţa crizelor. Anomaliile paroxistice la EEG, în lipsa altor simptome de epilepsie determină eliberarea de zboruri pe termen de 30 zile cu reexpertiza ulterioară. Depistarea repetată a anomaliilor paroxistice la EEG determină inaptitudinea pe toate coloanele Baremului medical al personalului navigant din aviaţie.

Bolile sistemului nervos

§ 18. Prevede encefalitele şi encefalomielitele primare şi secundare, meningitele, procesele inflamatorii intracraniene şi intrarahidiene de etiologie metastatică sau prin contact (meningita meningococică, meningitele seroase, poliomielita, encefalitele virale, scleroza multiplă etc.), cît şi afecţiunile specifice (tuberculoase, sifilitice etc.) ale sistemului nervos.

Punctul "b" vizează afecţiunile sistemului nervos central cu evoluţie favorabilă sau convalescenţă după un proces patologic, cît şi unele semne reziduale în regresie. Ulterior aceste persoane necesită supraveghere medicală în dinamică pe parcurs a 2 ani cu investigaţii în staţionar pentru a depista dinamica negativă şi a exclude progresarea maladiei.

§ 19. Vizează consecinţe şi sechele ale traumelor cerebrale şi măduvei spinării, complicaţiile leziunilor traumatice ale sistemului nervos central.

Personalul navigant, după traumă cerebrală suportată, indiferent de gravitatea ei, este eliberat de zboruri şi trimis pentru investigaţii şi tratament în staţionar, cu expertiza medicală ulterioară.

Punctul "a" prevede consecinţele leziunilor traumatice cu dereglări stabile ale funcţiilor creierului şi ale măduvei spinării (contuzia şi compresia creierului, cu dereglări motorice, sensitive şi de coordonare). Acest punct prevede şi cazurile, cînd după traumă se dezvoltă arahnoidita traumatică, care duce la hipertensiunea intracraniană, cît şi toate cazurile de epilepsie posttraumatică.

Punctul "b" prevede manifestările clinice neînsemnate cu caracter reversibil, cînd starea generală e satisfăcătoare şi capacitatea de muncă este păstrată. Personalul navigant poate fi apreciat apt pentru zboruri conform coloanelor III-VI, în mod individual, după examen medical în staţionar. Este obligatoriu efectuarea investigaţiilor psihofiziologice, craniografia în 2 proecţii, EEG, REG, probele vestibulometrice şi ortostatice.

Prezenţa unor semne organice solitare, după traumatism cranio-cerebral suportat, cu stare somatică bună şi suportarea complexului de probe funcţionale, poate condiţiona în mod individual admiterea la zboruri, la aprecierea comisiei.

Personalul navigant, clasat conform acestui punct, este considerat inapt pentru zboruri pe avioane şi elicoptere cu un singur pilot.

Admiterea la zboruri a persoanelor care au suportat traumatism medular se efectuează în mod individual, dacă în procesul supravegherii şi investigaţiilor s-au depistat unele tulburări sensorii uşoare şi procesul patologic nu progresează.

Personalului navigant, după traumatism cranio-cerebral recent suportat, la încheierea tratamentului în staţionar, se acordă concediu medical. Aceste persoane se admit la zboruri nu mai de vreme de 4 luni după încheierea tratamentului în lipsa manifestărilor morbide posttraumatice.

§ 20. Prevede hemoragia subarahnoidală, intracerebrală, alte hemoragii intracraniene, infarctul cerebral, ischemia cerebrală tranzitorie, consecinţele leziunilor vasculare ale encefalului şi măduvei spinării.

Punctul "b" vizează manifestările instabilităţii vegeto-vasculare. Personalul navigant, după un epizod de sincopă, indiferent de situaţia apariţiei, este eliberat de zboruri, trimis în staţionar unde urmează a fi supus unui examen medical aprofundat şi tratamentului. Sînt obligatorii următoarele investigaţii: probele de barocameră la hipoxie moderată cu test ortostatic; proba cu hiperventilaţie şi întreruperea respiraţiei; investigarea sistemului nervos vegetativ; EEG; REG; investigarea aparatului vestibular prin metode cumulative.

Diagnosticul de distonie vegeto-vasculară se stabileşte numai în acele cazuri, cînd examenul medical efectuat în acest scop n-a depistat alte maladii însoţite de dereglări ale sistemului nervos vegetativ. Unele simptome solitare de tulburare vegeto-vasculară (hiperhidroză izolată, acrocianoză, dermografism stabil, tahicardie etc.) în lipsa tulburărilor din sfera neuro-psihică, nu limitează aptitudinea pentru zboruri.

Personalul navigant, după un epizod de sincopă, este considerat inapt pentru zboruri pe avioane şi elicoptere cu un singur pilot.

Prezenţa maladiilor însoţite de sincope determină inaptitudinea pentru zboruri.

§ 21. Prevede degenerarea cerebrală, boala Parkinson, alte boli extrapiramidale, degenerările spino-cerebrale, tumorile encefalului şi măduvei spinării şi alte afecţiuni neuromusculare, maladiile cu evoluţie lentă, simptomele cărora progresează timp îndelungat pe parcurs nu mai puţin de un an (miopatiile cu evoluţie lentă, formele grave de miotonie, siringomielia cu atrofie musculară neînsemnată şi tulburări uşoare de sensibilitate).

§ 22. Punctul "a" vizează maladiile şi consecinţele traumelor sau rănirilor trunchiurilor şi plexurilor nervoase cu tulburări motorii, senzitive şi trofice persistente, accentuat sau moderat manifestate, cît şi consecinţele leziunilor însoţite de sindrom algic pronunţat. Tot aici se încadrează consecinţele leziunilor nervilor şi plexurilor, la care din cauza parezei unui grup de muşchi sau unor muşchi aparte funcţia principală a membrului e dereglată moderat.

Acest punct prevede şi radiculitele frecvent recidivante (2 şi mai mult pe an) cu evoluţie îndelungată, cu sindrom algic grav şi stabil, cu tulburări motorice şi vegetativ-trofice ce necesită tratament îndelungat (2-4 luni), cît şi plexitele, formele grave ale nevralgiei nervului trigemen, rebele la tratament.

Punctul "b" prevede consecinţele leziunilor sau manifestările reziduale ale afecţiunilor nervilor periferici sub formă de tulburări senzitive neînsemnate, cînd funcţiile lor s-au restabilit complet, dar prezenţa unor semne reziduale uşoare sub forma tulburărilor senzitive neînsemnate sau slăbiciune uşoară a muşchilor inervaţi de nervii lezaţi practic nu limitează funcţia membrului.

Bolile ochiului şi anexelor sale

§ 23. Prevede modificările anatomice sau defectele de poziţie congenitale sau dobîndite, afecţiunile pleoapelor, căilor lacrimale, orbitei şi conjunctivei.

Punctul "a" prevede simblefaron sau aderenţele pleoapelor cu bulbul ochiului, dacă acestea limitează mişcările ochiului sau împiedică vederii, entropion şi trichiaza pleoapei care duce la iritarea ochiului; ectropion, deformaţie cicatricială sau defecte de poziţie a pleoapelor, care împiedică acoperirea corneei, lagoftalmie stabilă. Blefaritele ulceroase cu degenerescenţă cicatricială, conjunctivitele cronice cu hipertrofie şi infiltraţie pronunţată a submucoasei cu acutizări frecvente (nu mai rar de 2 pe an) rebele la tratament, afectarea trahomatoasă cronică a conjunctivei, cît şi afecţiunile aparatului lacrimal rebele la tratament. Acest punct prevede de asemenea ptoza congenitală sau dobîndită la un singur sau ambii ochi, care în lipsa încordării muşchiului frontal nu reduce cîmpul vizual, cît şi consecinţele trahomului cu dereglări stabile ale funcţiei ochiului.

§ 24. Prevede afecţiunile cronice ale ochiului rebele la tratament sau incurabile de etiologie tuberculoasă, degenerativă, distrofică etc.

Punctul "a" prevede maladiile însoţite de scăderea progresantă a funcţiilor vizuale, rebele la tratament conservativ şi chirurgical, stările după cheratoprotezare la unul sau la ambii ochi, cît şi abiotrofiile tapetoretiniane, indiferent de funcţiile ochiului. Degenerarea pigmentară a retinei cu sau fără pigment, asociată cu dereglarea adaptării la întuneric. La ele se referă şi reducerea stabilă a cîmpului vizual. Uveitele cronice şi uveopatiile cu hipertensiune intraoculară, cheratoglob şi cheratocon, afachia, artifachia la un singur ochi; modificări degenerativ-distrofice ale fundului ochiului, atrofia nervului optic, corp străin intraocular inoperabil.

Aşa-numita sclipire colorată, luminescentă, granulaţiile, depresiunile de pe suprafaţa cristalinului şi vacuolele subscapulare ale lui, depistate numai prin examenarea cu ajutorul lampei cu fantă, cît şi depunerea congenitală a pigmentului pe capsula anterioară a cristalinului fără scăderea acuităţii vizuale, nu întemeiază aplicarea acestui paragraf, nu limitează aptitudinea pentru zboruri şi admiterea în IÎM de aviaţie.

§ 26. Personalului navigant, de la vîrsta de 40 ani, determinarea tensiunii intraoculare o dată în an este obligatorie! După determinarea tensiunii intraoculare personalul navigant este eliberat de zboruri pe 24 de ore.

§ 27. Candidaţii selecţionaţi pentru concursul de admitere în IÎM de aviaţie, în lipsa vederii binoculare sînt declaraţi inapţi.

§ 28. Evaluarea simţului cromatic se efectuează prin testul Ishihara (24 planşe), care va fi considerat îndeplinit pozitiv, dacă toate planşele sînt identificate corect, cu siguranţă şi fără ezitări (mai puţin de 3 secunde/planşa). După examinarea cu ajutorul planşelor policromatice se indică tipul şi gradul anomaliei.

§ 29. Tipul şi gradul anomaliei de refracţie se stabileşte cu ajutorul schiascopiei sau refractometriei. În paragraf sînt indicate anomaliile de refracţie ale celui mai bun ochi, stabilite în condiţiile cicloplegiei (în lipsa contraindicaţiilor pentru aplicarea midriaticilor). Personalul navigant după cicloplegie este admis la zboruri numai după restabilirea completă a acomodaţiei.

La piloţi şi navigatori cu anomalia refracţiei, care depăşeşte limitele prevăzute (nu mai mult de 0,5 D) cu funcţiile vizuale bune se prevede aprecierea individuală a aptitudinii pentru zboruri. Candidaţii şi studenţii IÎM de aviaţie – inapţi. Personalul navigant după cheratoplastie sau cheratotomie este clasat inapt pentru zboruri.

Candidaţii selecţionaţi pentru concursul de admitere în IÎM de aviaţie cu miopia peste 0,5 D, hipermetropie peste 1,0 D, astigmatism de orice tip peste 0,5 D la unul sau ambii ochi sînt declaraţi inapţi.

Spasmul persistent, pareza sau paralizia acomodării necesită examen medical cu participarea medicilor neuropatolog, internist şi altor specialităţi la necesitate. Dacă spasmul persistent, pareza sau paralizia acomodării sînt condiţionate de afecţiunile sistemului nervos, organelor interne, decizia se adoptă conform afecţiunii principale.

Presbiopia pîna la 1,5 D se socoate ca stadiu iniţial al acestei patologii şi nu limitează aptitudinea pentru zboruri. Dacă presbiopia la personalul navigant nu depăşeşte 2,0 D, aptitudinea pentru zbor se apreciază individual, în dependenţă de funcţiile vizuale. Navigatorii conform coloanelor III-V sînt apţi.

§ 30. Acuitatea vizuală se stabileşte fără corecţie. La candidaţii şi studenţii IÎM de aviaţie, în primul an de învăţămînt, acuitatea vizuală trebuie să fie nu mai joasă de 1,0 la fiecare ochi, iar după primul an de învăţămînt – nu mai joasă de 0,9 la fiecare ochi.

Bolile urechii şi apofizei mastoide

§ 31. Punctul "a" vizează şi stările după tratamentul chirurgical cu epitelizarea incompletă a cavităţii postoperatorii, prezenţa puroiului, granulaţiilor şi maselor colesteatomatoase. Dacă după tratament chirurgical radical sau reconstructiv la urechea medie s-a produs epitelizarea completă şi stabilă a cavităţii postoperatorii, cu păstrarea auzului (perceperea vorbirii şoptite pînă la 1-2 m), expertiza se va efectua conform punctului "c" al prezentului paragraf şi paragrafului 34.

§ 32. Manifestările tulburărilor barofuncţiei urechii se determină prin efectuarea investigaţiilor de otomanometrie repetată sau impedansometrie. Date mai precise se obţin prin investigaţie funcţională suplimentară în barocameră (camera de recompresiune).

§ 33. Stabilitatea vestibulară se determină prin efectuarea vestibulometriei (evaluarea acceleraţiei centripete şi acceleraţiilor Coriolis).

Punctul "a" prevede rezistenţa stabil scăzută la excitanţii vestibulari, manifestate în timpul zborului. Tot aici se încadrează şi tulburările menieropatiforme.

§ 34. La stabilirea gradului de hipoacuzie, în afară de cercetarea prin vorbirea şoptită, sînt necesare investigaţii repetate speciale cu vorbirea uzuală şi şoptită, aplicarea camertoanelor şi audiometria tonală limitată, cu stabilirea obligatorie a barofuncţiei urechilor.

Bolile aparatului circulator

§ 35. Endocardita sau viciul cardiac, indiferent de starea compensării, determină inaptitudinea pentru zbor.

Punctul "a" prevede puseurile reumatice repetate, prolapsul primar al valvulei mitrale şi altor valvule ale cordului, cardioscleroza miocarditică cu dereglări persistente de ritm şi (sau) conductibilitate şi (sau) insuficienţă circulatorie, cît şi cardiomiopatia hipertrofică fără insuficienţă circulatorie.

Personalului navigant, după suportarea reumatismului activ, primar, se acordă concediul medical, cu admiterea ulterioară la zboruri în mod individual.

Punctul "b" prevede exodul determinat şi stabil compensat al afecţiunilor miocardului, prolapsului mitral primar, cît şi insuficienţa stabil compensată a valvulei bicuspidale, fără insuficienţă circulatorie şi tulburări persistente ale ritmului şi conductibilităţii cordului.

§ 36. Dacă tensiunea arterială sistolică depăşeşte în mod constant 160 mm Hg şi cea diastolică 95 mm Hg, cu sau fără tratament, se adoptă decizia despre inaptitudinea pentru zboruri.

§ 37. Persoanele la care persistă angor pectoral se apreciază inapte pentru zboruri.

§ 38. Diagnosticul maladiilor şi consecinţelor leziunilor vaselor trebuie să includă stadiul procesului şi gradul dereglărilor funcţionale. Decizia poate fi adoptată după examen medical cu aplicarea metodelor de investigare care obiectivizează diagnosticul (reovazografia, angio-, flebo-, limfografia etc.).

Punctul "a" prevede endarterita obliterantă, trombangeita, ateroscleroza vaselor membrelor inferioare, boala posttroinbotică sau varicoasă, angiotrofoneurozele, varicocelul cu sindrom algic, consecinţele intervenţiilor chirurgicale reconstructive la vasele magistrale şi periferice cu dereglări circulatorii.

Prezenţa varicelor pe segmente limitate ale membrelor inferioare sub formă cilindrică sau sinuozităţi elastice proeminente fără insuficienţă venoasă nu limitează aptitudinea pentru zboruri.

§ 39. Toate formele hemoroizilor, cu acutizări frecvente şi anemie secundară, în cazul refuzului la tratament chirurgical sau tratament chirurgical nereuşit prevăd, inaptitudinea pentru zboruri.

§ 40. Pentru distonia neurocirculatorie este caracteristic sindromul tulburărilor vegeto-vasculare cu reacţia neadecvată a tensiunii arteriale la careva excitanţi. Distonia neurocirculatorie de tip hipotensiv se caracterizează prin fixarea stabilă a tensiunii arteriale mai jos de 100/60 mm Hg şi trebuie diferenţiată de hipotonie fiziologică.

Distonia neurocirculatorie de tip hipertensiv se caracterizează prin creşterea valorilor tensiunii arteriale pînă la 140/90 mm Hg.

Expertiza aeromedicală a personalului navigant din aviaţie care suferă de distonie neurocirculatorie se efectuează după examen medical multilateral în staţionar. În cazul hipotoniei simptomatice, hotărîrea se adoptă după maladia principală, care a determinat hipotonia.

Bolile aparatului respirator

§ 41. Persoanele care prezintă sinusitele cronice care evaluează cu acutizări frecvente (nu mai puţin de 2 pe an), vor fi apreciate inapte pentru zboruri.

Persoanele la care a fost depistat chistul sinusului paranazal cu evoluţia asimptomatică şi suportarea bună a variaţiilor presiunii pot fi apreciate apte pentru zboruri. Chistul sinusului frontal condiţionează inaptitudinea pentru zboruri după coloanele II-III ale Baremului.

Candidaţii în IÎM de aviaţie după tratament chirurgical a maladiilor sinusurilor paranazale se apreciază inapţi pentru zboruri.

Personalul navigant cu amigdalită cronică decompensată se trimite pentru tratament chirurgical. În caz de refuz se apreciază inapt pentru zboruri. Persoanele cu amigdalită cronică compensată necesită control medical sistematic.

Candidaţii în IÎM de aviaţie cu devierea septului nazal sînt apreciaţi inapţi pentru studii. Tratamentul chirurgical pentru devierea septului nazal, vegetaţiile adenoide, amigdalitele cronice decompensate trebuie efectuate nu mai tîrziu de 2 luni înaintea expertizei aeromedicale.

§ 42. Punctul "a" prevede maladiile şi consecinţele leziunilor laringelui sau segmentului cervical al traheei cu rezultate nesatisfăcătoare după tratament sau refuzul la acesta, dificultăţi ale respiraţiei prin căile naturale, cu sau fără insuficienţă respiratorie de tip obstructiv.

După tratament chirurgical reuşit, cînd funcţia organului e restabilită, hotărîrea se adoptă conform cu punctul "b".

§ 43. Prevede maladiile nespecifice cronice ale plămînilor şi pleurei, maladiile pulmonare diseminate de etiologie netuberculoasă, cît şi fenomenele reziduale după suportarea maladiilor acute.

Personalul navigant cu fenomene reziduale neînsemnate, fără dereglări ale funcţiei respiratorii şi a circulaţiei sangvine, poate fi apreciat apt pentru zboruri.

Investigaţia funcţiei respiraţiei externe este obligatorie.

§ 44. Astmul bronşic se stabileşte după examen medical în staţionar.

Bolile aparatului digestiv

§ 45. Dinţii înlocuiţi prin proteze imobile nu se socot ca lipsa acestora.

Conform punctului "a" în mod individual se poate adopta hotărîrea despre aptitudinea pentru zboruri a personalului navigant cu proteze mobile, cu condiţia efectuării zborului fără proteză, dacă aceasta nu modifică funcţiile vocale şi nu limitează folosirea echipamentului special în zbor.

§ 46. În cazul depistării paradantozei, personalul navigant urmează a fi tratat. Clasarea se efectuează în dependenţă de rezultatele tratamentului.

Stomatitele, gingivitele, cheilitele şi alte afecţiuni ale mucoasei bucale cu recidive frecvente (mai mult de 2 pe an) determină inaptitudinea pentru zboruri.

§ 47. Punctul "a" include malocluzia dentară de gradul II-III.

§ 48. Personalul navigant la care pentru prima dată au fost depistate simptomele maladiilor cronice ale organelor digestive urmează a fi investigat în staţionar.

Persoanelor cu gastrită cronică decizia se adoptă în dependenţă de caracterul evoluţiei bolii.

Boala ulceroasă duodenita (gastroduadenita) după înrudirea lor clinică şi patogenică, au aceleaşi abord în expertiză aeromedicală: după depistarea maladiei şi tratamentul ei, personalul navigant este apreciat inapt pentru zboruri. După o remisie stabilă pe parcursul a 12 luni se poate admite la zboruri personalul navigant.

Boala ulceroasă cu complicaţii determină inaptitudinea pentru zboruri.

Persoanele la care a fost depistată deformarea cicatricială a bulbului duodenal, în lipsa dereglărilor funcţionale pot fi apreciate apte pentru zboruri.

Personalul navigant cu bilirubinemia benignă se examinează conform cu punctul "b", cu examen în staţionar pe parcursul următorilor trei ani.

Persoanele cu pancreatită cronică, bolile inflamatorii cronice ale intestinelor (boala Crohn, colita ulceroasă), care au suportat operaţii majore la stomac, ficat, colite biliare, precum şi după colecistectonie sînt apreciate inapte pentru zboruri.

§ 49. Prevede maladiile esofagului, intestinului, peritoneului. Punctul "a" vizează fistulele esofago-traheale şi esofago-bronşiale dobîndite, stricturile cicatriciale, bolile neuromusculare ale esofagului, diverticulele esofagiene sau ale intestinului gros, proces aderenţial în cavitatea abdomenului (confirmat radiologic, cilioscopic sau laparatomie) de orice grad.

§ 50. Personalului navigant se propune tratament chirurgical. Orice hernie neoperată presupune inaptitudinea pentru zboruri.

Bolile pielii şi ţesutului celular subcutanat

§ 51. Exema cronică determină inaptitudinea pentru zboruri.

Focare solitare de psoriazis în regiunea piloasă a capului, articulaţiilor cotului şi a genunchilor nu limitează aptitudinea pentru zboruri.

Bolile sistemului osteo-articular, ale muşchilor şi ţesutului conjunctiv

§ 52. Persoanele cu afecţiuni difuze ale ţesutului conjunctiv urmează tratament în staţionar. Expertiza aeromedicală se efectuează după terminarea tratamentului.

§ 53. Aprecierea aptitudinii pentru zbor a personalului navigant se efectuează în dependenţă de starea funcţională a aparatului osteo-articular. Amplitudinea mişcărilor în articulaţii se estimează conform anexei nr.6 a prezentei Instrucţiuni.

§ 54. Maladiile degenerativ-distrofice ale coloanei vertebrale (spondiloză deformată st.II-III, osteocondroză, spondilolisteza gr.II-III, herniile Schmorl multipli) determină inaptitudinea pentru zboruri.

În cazul modificărilor morfologice cu dereglări funcţionale nesemnificative, fără sindrom algic, concluzia se adoptă conform punctului "b", iar pentru sărituri cu paraşuta sînt declaraţi inapţi.

§ 56. Picior plat de grad III, precum şi deformaţiile labei piciorului, prevăd inaptitudinea pentru sărituri cu paraşuta.

Bolile aparatului genito-urinar

§ 57. Persoanele cu orice boală organică a rinichilor sînt inapţi pentru zboruri. Modificările patologice în urină depistate pe parcurs de 12 luni, chiar şi fără semne de insuficienţă funcţională renală determină inaptitudinea.

Persoanele după suportarea nefritei acute pot fi admise pentru zboruri peste 12 luni după vindecare. Ulterior pe parcursul a 3 ani expertiza aertomedicală urmează a se efectua în staţionar.

În cazul proteinuriei periodice personalul navigant poate fi admis la zboruri conform punctului "b", dacă sînt excluse bolile distrofice sau inflamatorii ale rinichilor.

Personalul navigant cu nefroptoză de gradul I în primii 3 ani după stabilirea diagnosticului urmează investigaţii în staţionar. Hotărîrea se adoptă în dependenţă de funcţia renală, cît şi de prezenţa sindromului algic.

§ 58. După tratamentul chirurgical, eliminarea instrumentală sau de sine stătătoare a calculului solitar din căile urinare (bazinet, ureter, vizica urinară), cît şi după acces de colică renală cauzată de eliminarea sărurilor sau din alte cauze, dacă lipsesc schimbările patologice în urină, fără sindrom algic şi dereglări de funcţie, în mod individual pot fi apreciaţi apţi pentru zboruri (pe avioane cu un singur pilot – inapţi). Navigatorii şi alţi membri ai echipajului – apţi.

Personalul navigant admis la zboruri este supus supravegherii sistematice la medic urolog. În cazul modificărilor patologice în urină, prezenţa sindromului algic şi dereglarea funcţiei renale, hotărîrea se adoptă conform punctului "a".

Lipsa unui rinichi determină inaptitudinea pentru zboruri.

§ 59. În cazul hidrocelului sau spermatocelului, la persoanele supuse expertizei aeromedicale se propune tratament chirurgical.

Hotărîrea se adoptă după tratament în dependenţă de rezultatele acestuia, prezenţa semnelor reziduale şi frecvenţa acutizărilor.

§ 60. Afecţiunile cronice cu acutizări frecvente ale organelor genitale la femei sau consecinţele ireversibile ale lor determină inaptitudinea pentru zboruri.

§ 61. Femeile cu prolapsul nesemnificativ al pereţilor vaginului şi al uterului, procese cicatriciale şi aderenţiale în bazinul mic fără sindrom algic malpoziţia uterului fără dereglări funcţionale (menoragii, dureri) nu limitează aptitudinea pentru zboruri.

Femeile în perioada menstruală sînt eliberate de zboruri. Graviditatea determină inaptitudinea. Admiterea la zboruri se efectuează nu mai devreme de 6 luni după naştere, în mod individual.

§ 62. Estimarea aptitudinii către zboruri se efectuează în dependenţă de dereglările funcţionale.

Punctul "a" include toate viciile cardiace congenitale, malformaţiile aparatului bronho-pulmonar cu insuficienţă respiratorie, lipsa unui rinichi sau a funcţiei acestuia, polichistoză renală, distopie renală, anomaliile ureterelor sau ale vezicii urinare.

În lipsa sindromului algic, schimbărilor patologice în urină şi fără dereglări excretorii, clasarea se poate efectua după punctul "b".

Leziuni traumatice, otrăviri şi alte consecinţe ale factorilor externi

§ 64. Persoanele care au suportat fracturi prin compresie ale corpilor uneia sau a 2 vertebre, cu deformaţii nesemnificative, în lipsa semnelor spinale sau radiculare, fără limitarea mişcărilor în coloană vertebrală, sînt expertizaţi după punctul "b" al prezentului paragraf cu scutirea de la efectuarea săriturilor cu paraşuta, dar nu mai devreme de 12 luni după traumatizare. Persoanele după fractura arcurilor şi apofizelor vertebrale pot fi admişi la zboruri peste 3-4 luni după încheierea tratamentului.

După tratamentul fracturilor oaselor tubulare lungi, în cazul restabilirii complete a funcţiei membrului, personalul navigant poate fi admis la zboruri, dar nu mai devreme de 12 luni după încheierea tratamentului. Prezenţa construcţiilor metalice (tijă, placă etc.) folosite pentru fixarea fragmentelor osoase determină inaptitudinea pentru zboruri.

§ 65. Stările după intervenţii chirurgicale majore la organele cutiei toracice, abdomen şi bazin pentru traumatisme determină inaptitudinea pentru zboruri. Reexpertiza se poate efectua după restabilirea completă a funcţiilor, dar nu mai devreme de 3 luni după încheierea tratamentului.

Punctul "a" include stările după pulmon- sau lobectomii, prezenţa corpilor străini în hilul sau ţesutul pulmonului, în apropierea vaselor magistrale, după rezecţia stomacului, intestinului cu tulburări funcţionale (respiratorii, circulatorii, digestive). Expertiza aeromedicală se efectuează după examenul medical amplu în staţionar.

§ 66. Personalul navigant după combustii sau degerături, în lipsa cicatricelor şi exulceraţiilor care împiedică mişcările şi portul echipamentului special, în lipsa sensibilizării sporite la acţiunile temperaturilor înalte sau joase, poate fi apreciat apt pentru zboruri.

§ 67. Aptitudinea pentru zbor se stabileşte în dependenţă de evoluţia maladiilor şi a funcţiilor organelor sau sistemelor afectate în corespundere cu paragrafele respective ale Baremului medical al personalului navigant din aviaţie.

§ 68. Acest paragraf se aplică în toate cazurile după suportarea maladiilor acute, acutizarea celor cronice, infecţiilor, intoxicaţiilor, traumelor, rănirilor, după tratamentul chirurgical, cît şi după tratamentul staţionar.

Alte maladii

§ 70. În cazul gîngăvelii uşor manifestate poate fi admis la zboruri numai acel personal navigant, examinat după coloanele III-VI ale Baremului medical al personalului navigant din aviaţie, în referinţa cărora este indicat direct că gîngăveala nu influenţează asupra activităţii sale profesionale.

§ 71. Personalul navigant cu greutatea corpului peste 90 kg este eliberat de efectuarea săriturilor cu paraşuta.

Anexa 4

CORELAŢIA DINTRE ÎNĂLŢIMEA Şl GREUTATEA CORPULUI

ÎN NORMĂ ŞI ÎN TULBURĂRILE DE NUTRIŢIE

1. La persoanele cu vîrsta de 18-25 ani

2. La persoanele în vîrstă de 26-45 ani

Anexa 5

INDICII GRADELOR INSUFICIENŢEI RESPIRATORII (PULMONARE)

Indicii

Anexa 6

APRECIEREA AMPLITUDINII MIŞCĂRILOR ÎN ARTICULAŢII (ÎN GRADE)

Anexa 7

ALGORITMUL

cercetării cazurilor de schilodire (rănire, traumatizare, contuzie)

intoxicare şi întocmirii documentelor necesare

Vătămarea sănătăţii militarilor prin schilodire (rănire, traumatizare, contuzie), intoxicare în timpul îndeplinirii obligaţiilor serviciului militar necesită o recompensă materială asigurată de stat. În cazurile schilodirii (rănirii, traumatizării, contuziei), intoxicaţiei militarilor cu pierderea capacităţii de muncă (luptă) este necesar:

comandanţii unităţilor (instituţiilor) militare să numească cercetare administrativă;

persoana numită pentru cercetarea cazului schilodirii (rănirii, traumatizării, contuziei) sau intoxicaţiei, depistează şi analizează cauzele, care au adus la accident, indicînd persoanele vinovate şi întocmeşte raport comandantului unităţii (instituţiei) militare cu concluzii, de corectitudinea cărora poartă responsabilitatea personală;

comandantul unităţii (instituţiei) militare, în baza acestui raport, cel tîrziu în 15 zile de la momentul schilodirii (rănirii, traumatizării, contuziei) sau intoxicaţiei, sau depistării traumei, întocmeşte şi prezintă în instituţia curativ-profilactică militară în care se tratează militarul certificatul despre circumstanţele schilodirii (rănirii, traumei, contuziei) (anexa nr.8). Circumstanţele schilodirii (rănirii, traumei, contuziei) se indică concret (timpul şi locul unde s-a produs accidentul şi din ce cauză). Cauzele şi circumstanţele traumatizării (rănirii, otrăvirii, schilodirii) se descriu în deplină corespundere cu materialele cercetării administrative. În caz de accident rutier acesta se confirmă prin documente eliberate de către autoinspecţia militară sau poliţia rutieră;

comisia medico-militară a instituţiei curativ-profilactice militare, în baza certificatului despre circumstanţele schilodirii (rănirii, traumei, contuziei), adoptă decizia despre legătura cauzală a schilodirii (rănirii, traumei, contuziei) cu serviciul militar;

instituţia curativ-profilactică militară, în cazul schilodirii (rănirii, traumei, contuziei), intoxicaţiei contractate în timpul îndeplinirii obligaţiilor serviciului militar, după încheierea tratamentului, întocmeşte şi furnizează militarului adeverinţa despre gravitatea schilodirii (rănirii, traumei, contuziei), intoxicaţiei (anexa nr.10).

Antetul

unităţii militare

(instituţiei)

Anexa 8

CERTIFICAT*

despre circumstanţele schilodirii (rănirii, traumei, contuziei)

_________________________________________________________________________________________

_{(gradul militar, unitatea militară, numele, prenumele, patronimicul, anul naşterii)}

_________________________________________________________________________________________

"____"____________20___ a contractat:________________________________________________________

_{(se indică diagnosticul)}

_________________________________________________________________________________________

_________________________________________________________________________________________

_________________________________________________________________________________________

Circumstanţele traumei:_____________________________________________________________________

_{(ora, data, luna, anul şi locul unde s-a produs trauma)}

_________________________________________________________________________________________

_________________________________________________________________________________________

_________________________________________________________________________________________

Eliberat pentru prezentare în _________________________________________________________________

_{(denumirea instituţiei, unde se prezintă certificatul)}

Comandantul (şeful)________________________________________________________________________

_{(gradul militar, semnătura, numele şi prenumele)}

L.Ş.

________________

* Certificatul trebuie întocmit şi prezentat în CMM în cel mult 15 zile din momentul cînd s-a produs schilodirea (rănirea, trauma, contuzia).

Anexa 9

INSTRUCŢIUNEA

cu privire la modul stabilirii gravităţii schilodirii (rănirii, traumei,

contuziei), intoxicării la militari şi foştii militari

1. Militarilor, care în perioada serviciului militar au contractat schilodire (rănire, traumă, contuzie) sau intoxicării în condiţiile prevăzute de alineatul 1 al articolului 17 al Legii nr.1245-XV din 18.07.02 "Cu privire la pregătirea cetăţenilor pentru apărarea Patriei", aferente cazurilor de asigurare, în CMM de pe lîngă instituţiile curativ-profilactice militare li se determină gravitatea acestora.

2. Gravitatea schilodirii (rănirii, traumei, contuziei) sau intoxicării la militari se stabileşte după încheierea tratamentului, conform listei, se înscrie în registrul de procese-verbale ale şedinţelor CMM (anexa nr.14) şi în adeverinţă (anexa nr.10).

LISTA

schilodirilor (rănirilor, traumelor, contuziilor), intoxicaţiilor

de gravitate gravă, medie şi uşoară

A. Leziunile grave includ schilodirile (rănirile, traumele, contuziile) care aduc la schimbări anatomice şi dereglări funcţionale semnificative, care limitează aptitudinea sau provoacă inaptitudinea pentru serviciul militar:

rănirile penetrante ale craniului, inclusiv şi fără lezarea encefalului; fracturile deschise sau închise ale bolţii sau bazei craniului; contuziile cerebrale de categorie gravă sau medie cu sau fără compresia encefalului; hemoragiile intracraniene (epidurală, subdurală, subarahnoidală);

leziunile deschise şi închise ale coloanei vertebrale (fractura, fractura – luxaţia corpului, arcului şi apofizei articulare a vertebrei cu excepţia coccisului) şi a măduvei spinale;

plăgile penetrante ale laringelui, faringelui, traheii, esofagului;

plăgile toracice penetrante cu sau fără lezarea organelor, care s-au terminat cu toracotomie; plăgile penetrante în cavitatea pericardului sau ţesutului mediastinului, inclusiv şi fără lezarea organelor; leziunile traumatice penetrante ale cavităţii toracice din două părţi, care nu necesită toracotomie;

plăgile abdominale penetrante cu sau fără lezarea organelor interne; leziunile organelor retroperitoniale (rinichi, pancreas, etc.), care au provocat intervenţii chirurgicale;

traumatismele toracice şi abdominale închise cu leziuni viscerale, leziunile organelor pelviene şi retroperitoniale;

fracturile oaselor tubulare lungi – humerusului, femurului, tibiei, ambelor oase ale antebraţului; plăgile şi leziunile închise ale articulaţiilor mari;

fracturi multiple ale oaselor bazinului;

traumatismele cu lezarea organelor urogenitale;

combustiile termice de gradul II – III-a care reprezintă peste 30% din suprafaţa corpului; de gradul III-b peste 10% din suprafaţa corpului; de gradul IV de la 1%, arsurile căilor respiratorii cu edem şi îngustarea glotei; degerături de gradul III – IV;

plăgile perforante ale globului ocular; traumatismele orbitei cu lezarea oaselor; contuzia globului ocular cu lezarea tunicilor şi scăderea acuităţii vizuale pînă la numărarea degetelor la distanţa de 2 m şi mai puţin (acuitatea vizuală 0,04 şi mai mică), hemoftalmie, cecitatea la unu sau la ambii ochi; combustia de gradul II – III; arsură palpebrală de gradul III; plagă palpebrală cu lipsa mare de substanţă;

traumatismele organului auditiv ce au condus la surditate persistentă bilaterală, tulburări vestibulare accentuat manifestate;

lezarea ţesuturilor faciale moi, fracturile oaselor craniului facial, care au condus la devieri cosmetice considerabile sau mutilare;

lezarea ţesuturilor moi ale torsului, membrelor, care au adus la dereglarea stabilă a funcţiei membrului sau formarea petelor pigmentate care reprezintă peste 15% din suprafaţa corpului;

traumatismele însoţite cu şoc, hemoragii masive, embolie lipidică cu manifestări clinice accentuate, toxicoza traumatică cu manifestări de insuficienţă renală acută;

leziunile trunchiurilor nervoase, vaselor sangvine magistrale;

pierderea unui organ, pierderea definitivă a funcţiei unui organ (pierderea limbii sau a vorbirii, a unui membru (superior, inferior) sau pierderea funcţiei lor, pierderea funcţiei de reproducere etc.);

amputaţia traumatică a policelui sau a degetelor II-V la o mînă;

amputaţia traumatică a tuturor degetelor la un picior.

B. Leziunile de gravitate medie includ schilodirile (rănirile, traumele, contuziile) care aduc la schimbări anatomice neînsemnate şi dereglări funcţionale moderate, reversibile, care ulterior nu limitează aptitudinea pentru serviciul militar:

fractura lamei externe a oaselor cutiei craniene, contuzie cerebrală minoră;

fractura a două apofize spinoase sau transverse, leziunile coccisului;

leziunile închise ale laringelui, traheii, cartilajului tiroidian, fractura osului hioid, arsura căilor respiratorii care n-au provocat dereglarea funcţiei;

plagă penetrantă a toracelui dintr-o singură parte, care nu necesită toracotomie; fractură a două coaste (fără volet costal), fractura sternului (fără contuzia cordului);

leziunile subcapsulare a ficatului, splinei, unui rinichi fără intervenţie chirurgicală majoră;

fractura a unei scapule, a unei clavicule, a unui os la antebraţ, osului scafoid, a falangelor la patru degete la o singură mînă, fractura unui os al bazinului, fractură dublă a fibulei, fractură a două maleole, fractura a două oase a piciorului propriu – zis, fractura osului calcanean sau astragal;

lezarea meniscului sau fractura rotulei dacă s-a efectuat intervenţia chirurgicală, lezarea tendonului Achille cu tratament chirurgical;

combustiile termice de gradul II – III-a care reprezintă de la 20% pînă 30% din suprafaţa corpului; de gradul III-b nu mai mult de 10% din suprafaţa corpului;

leziunea nepenetrantă a globului ocular, hifemă, arsură palpebrală de gradul II;

lezarea unei urechi, ce a condus la scăderea auzului de la 3 pînă la 1 metru;

lezarea vaselor sangvine mari fără insuficienţă circulatorie la nivelul antebraţului, gambei;

fractură a două sau mai multe oase sau fractură dublă a unui os a craniului facial;

amputaţia traumatică a două – trei degete la o singură mînă (cu excepţia policelui);

amputaţia traumatică a halucelui sau a degetelor II-V la o singur picior;

intoxicaţii accidentale acute (cu excepţia intoxicaţiilor cu alcool, droguri), afectare cu electricitate, muşcătură de şarpe veninos, înţepătură de insecte veninoase cu tratament staţionar mai mult de 20 zile.

C. Leziunile uşoare includ schilodirile (rănirile, traumele, contuziile) fără schimbări anatomice esenţiale şi cu dereglări funcţionale uşoare:

plăgile nepenetrante în cavităţile corpului, fără lezarea organelor interne, ale articulaţiilor, tendoanelor, trunchiurilor nervoase mari şi ale vaselor sangvine magistrale;

ruperea parţială a ligamentelor, luxaţiile necomplicate în articulaţii;

amputaţia traumatică a unuia din degete a mîinii: II, III, IV sau V;

amputaţia traumatică a unora din degete a piciorului;

fracturile izolate închise a unei apofize spinoase sau transverse, a unei coaste, ale oaselor mîinii, a fibulei, fractură a unei maleole, fractură a unui os a piciorului propriu-zis cu consolidare bună;

combustiile termice de gradul II – III-a care reprezintă pînă la 20% din suprafaţa corpului; degerături de gradul I – II;

leziunea nepenetrantă sau contuzia globului ocular, arsurile ochiului de gradul I cu tulburări temporale ale văzului;

traume cerebrale închise cu comoţie cerebrală;

contuziile şi plăgile ale ţesuturilor moi a feţei cu fracturile dinţilor, fracturile izolate ale oaselor craniului facial, ruperea parţială a aripei nasului, pavilionului urechii etc.;

intoxicaţii accidentale acute (cu excepţia intoxicaţiilor cu alcool, droguri), afectare cu electricitate, muşcătură de şarpe veninos, înţepătură de insecte veninoase cu tratament staţionar pînă la 20 zile.

Notă:

1. Contuziile şi hematoamele limitate ale ţesuturilor moi, combustiile superficiale şi degerăturile învelişului cutanat pînă la 1% din suprafaţa corpului, plăgile pielii, scarificaţiile, inclusiv şi complicaţiile acestora ca panariţiu, flegmon, supuraţie, pneumonie traumatică, hematom osificat, neuritele traumatice, herniile, cheratitele etc., nu sînt aferente cazurilor de asigurare.

2. În cazul unei traume polipolare, gravitatea acesteia se determină după traumă majoră.

Antetul instituţiei

curativ-profilactice militare

(comisiei medico-militare)

Anexa 10

ADEVERINŢĂ nr. ____

despre gravitatea schilodirii (rănirii, traumei, contuziei), intoxicaţiei

Eliberată_________________________________________________________________________________

_{(gradul militar, numele, prenumele, patronimicul, unitatea militară)}

anul naşterii________________________________ precum, că în perioada serviciului militar (concentrărilor

militare) pe data de _______________________ a contractat:______________________________________

________________________________________________________________________________________

_{(se indică diagnosticul}

________________________________________________________________________________________

_{şi legătura cauzală)}

________________________________________________________________________________________

care constituie____________________________________________________________________________

_{(se indică gravitatea traumei)}

S-a aflat în tratament_______________________________________________________________________

_{(se indică instituţia medico-militară)}

din ___________ pînă la _____________ 20 ___

Adeverinţa este eliberată pentru plata sumei de asigurare.

Preşedintele CMM _______________________________________________________________________

_{(gradul militar, semnătura, numele şi iniţialele)}

L.Ş.

Secretarul ______________________________________________________________________________

_{(gradul militar, semnătura, numele şi iniţialele)}

Anexa 11

LISTA

maladiilor legate de factorul actinic

I. Maladiile provocate de radiaţia ionizantă:

1. Boala actinică acută şi cronică.

2. Cataracta actinică.

3. Arsurile actinice.

4. Hipotireoza actinică, tirioidită actinică autoimună, guşa nodulară şi tumorile benigne ale glandei tiroide.

5. Nouformaţii maligne.

6. Hemoblastozele (leucoză acută, leucoză medulară cronică, limfosarcomul).

7. Aplaziile medulare şi alte anemii.

II. Maladiile, apariţia ori acutizarea cărora poate fi legată de acţiunea complexului

de factori nocivi la lichidarea consecinţelor avariei de la SAE Cernobîl:

1. Distoniile vegetative cu crize frecvente, tulburări psihice şi cu alte complicaţii.

2. Dereglările circulatorii cerebrale şi medulare, acute, apărute în perioada lucrărilor, sau cronice progresante (encefalopatia discirculatorie şi mielopatia), apărute după terminarea lucrărilor de lichidare a consecinţelor avariei.

3. Evoluţia nevrotică şi (sau) patocaracteriologică a personalităţii, cît şi reacţiile depresive trenante.

4. Acutizarea maladiilor latente ale sistemului nervos cu sindromul psihoorganic, determinat de inflamaţie, intoxicaţie etc.

5. Aplaziile eritromedulare şi alte anemii.

6. Acutizarea maladiilor pulmonare nespecifice latente.

7. Hepatitele cronice cu complicaţii şi acutizări frecvente.

8. Pancreatită cronică cu complicaţii şi acutizări frecvente.

9. Pielonefritele şi nefritele cronice cu acutizări frecvente.

10. Gastroduodenită sau colită cu complicaţii şi des recidivante.

11. Ulcer gastric, duodenal cu complicaţii şi acutizări frecvente.

12. Rinolaringotraheită atrofică sau ulceroasă.

13. Hipertensia arterială cu crize frecvente şi alte complicaţii grave.

14. Infarct miocardic, cardiopatia ischemică stabilă şi instabilă.

15. Alte maladii acute sau acutizarea celor cronice, care aduc la invaliditate ori moarte.

Anexa 12

LISTA

maladiilor în baza cărora, persoanele care le suportă au

dreptul prioritar la asigurarea cu spaţiu locativ

1. Formele active de tuberculoză a organelor şi sistemelor cu eliminarea bacililor de tuberculoză.

2. Maladiile mentale cu evoluţie cronică, cu simptomatică psihotică persistentă şi modificări accentuate ale personalităţii (schizofrenia, psihoza maniacal depresivă, boala epileptică, psihozele senile şi presenile).

3. Afecţiunile organice ale sistemului nervos central cu tulburări grave şi stabile de funcţii ale membrelor şi organelor bazinului (consecinţele traumelor cranio-cerebrale grave, traumelor coloanei vertebrale şi măduvei spinării, scleroza diseminată, scleroza amiotrofică laterală, siringomielia, paralizia cerebrală infantilă).

4. Lepra.

5. Fistulele fecaloide, urinare şi vaginale, cistostoma, anus praeternaturalis.

6. Forma severă a astmului bronşic cu accese frecvente complicată cu insuficienţă respiratorie de gradele II-III.

7. Hemofilia şi boala Willebrand.

8. Forme grave ale distrofiilor neuro-musculare ereditare aprofundate.

9. Mucoviscidoza. 10. Diabetul zaharat tipul I, formele medie şi gravă.

Anexa 13

INSTRUCŢIUNE

despre activitatea preşedintelui comisiei medico-militare

a organului administrativ-militar

1. Preşedintele comisiei medico-militare, membru al comisiei de recrutare-încorporare a organului administrativ-militar (în continuare OAM) organizează activitatea personalului medical şi expertiza medico-militară a tinerilor la recrutare şi încorporare.

2. Pînă la începutul activităţii controlează amenajarea încăperilor pentru activitatea medicilor şi înzestrarea cu utilajul necesar.

3. Verifică prezenţa şi calitatea documentelor medicale ale recruţilor.

4. Precizează locul, timpul şi modul de trimitere a recruţilor pentru investigaţii sau la examen medical suplimentar, la tratament.

5. Conduce şedinţele instructiv-metodice cu medicii specialişti în vederea efectuării expertizei medico-militare a cetăţenilor la recrutare şi a recruţilor la încorporare, accentuînd responsabilitatea fiecăruia în ce priveşte corectitudinea şi obiectivitatea examenului medical şi stabilirea justă a aptitudinii cetăţenilor pentru serviciul militar. Aduce la cunoştinţă prevederile legii RM cu privire la pregătirea cetăţenilor pentru apărarea Patriei. O deosebită atenţie se acordă cunoaşterii şi executării de către medici a metodicii efectuării examenului medical (anexa nr.1). Efectuează analiza defectelor ce au avut loc anterior în expertiza medico-militară. Explică, prin exemple concrete, modul de studiere a documentelor, dosarelor personale ale recruţilor, modul de întocmire a documentelor de expertiză medico-militară.

6. Înainte de a începe examenul medical, în comun cu medicii specialişti ai comisiei medico-militare, studiază documentele cetăţenilor chemaţi la comisie.

7. Raportează preşedintelui comisiei de recrutare-încorporare defectele ce au loc în pregătirea pentru efectuarea expertizei medico-militare a cetăţenilor la recrutare şi a recruţilor la încorporare şi ia măsuri pentru înlăturarea acestora.

8. În perioada activităţii comisiei de recrutare-încorporare:

organizează efectuarea examenului medical al cetăţenilor la recrutare şi recruţilor la încorporare de către toţi medicii specialişti;

asigură efectuarea examenului medical suplimentar;

controlează calitatea întocmirii documentelor de expertiză medico-militară;

adoptă hotărîri în ce priveşte aptitudinea pentru serviciul militar a cetăţenilor la recrutare şi a recruţilor la încorporare în baza deciziilor medicilor specialişti.

9. Cercetează şi analizează fiecare caz de retrocedare a recruţilor de la centrele de încorporare în serviciul militar în termen din motive de sănătate şi trecerea în rezervă a militarilor din cauza maladiilor preexistente încorporării.

10. Analizează activitatea comisiei medico-militare pe lîngă OAM.

LISTA

instrumentelor, aparatelor şi materialelor medicale, gospodăreşti,

necesare pentru examenul medical al cetăţenilor la recrutare şi

încorporare în serviciul militar în termen

I. Obiectele medicale, aparatele şi instrumentele

Cabinetul de antropometrie. Cîntar medical – 1, dinamometru manual (cu resort) -2, dinamometru lombar-1, panglică centimetrică – 1, pensă anatomică de 15 cm – 1, antropometru – 1, spirometru – 1, lupă – 1, sfigmomanometru -1, dulap-sterilizator-1, seringă de o singură folosinţă 5,0 ml – 10.

Cabinetul terapeutului. Stetofonendoscop – 1, tensiometru – 1, termometru medical – 1, spatulă – 5, manşetă pentru tensiometru (de rezervă) – 2, tăviţă renală smălţuită – 1, termometru – 1 Cabinetul chirurgului. Tensiometru – 1, goniometru – 1, panglică centimetrică – 1, tăviţă renală – 1, termometru – 1.

Cabinetul psihoneurologului. Ciocănaş neurologic – 1 lot.

Cabinetul medicului ORL. Balon pentru insuflaţia auriculară de 180 ml cu canulă – 1, scaun Barany – 1, specule auriculare nr.1,2,3,4-3 truse, specul auricular pneumatic – 1, amortizor auricular pentru cercetarea auzului la stabilirea surdităţii unilaterale – 1, laringoscop cu diametrul de 21 mm – 1 şi cu diametrul de 25 mm – 1, oglindă nazofaringiană cu diametrul de 8 mm – 1, specul nazal cu lungimea buzelor de 40 mm – 10 şi cu lungimea buzelor de 60 mm – 5, sondă auriculară Voeacek – 1, sondă auriculară canelată – 1, camerton pentru 128 oscilaţii – 1 şi pentru 1024 oscilaţii – 1, otomanometru – 1, pensă auriculară încovoiată – 1, reflector frontal – 1, mîner pentru vattamponul oglinzilor – 2, tăvită renală smalţuită – 2, termometru medical – 1, dulap-sterilizator – 1, spatulă – 15, seringă pentru irigarea cavităţilor de 150,0 ml – 1, lampă cu spirt – 1.

Cabinetul oculistului. Levator mare de pleoapă – 2, sonde lacrimale conice nr.1, 2, 3 – cîte 1, riglă de schiascopie – 1 trusă, riglă pentru stabilirea distanţei interpupilare – 1, lupă binoculară cu cozoroc – 1, optotip Poleak – 1 trusă, oftalmoscop de tipul OF-3 – 1, lentile de ochelari – 1 trusă, aparat de iluminat pentru tabelele cu lampă electrică nemată de 40W – 1, luminator oftalmologic – 1, tabele pentru stabilirea acuităţii vizuale – 1 lot, tabele pentru evaluarea simţului cromatic – 1 lot, tabele de control şi semnele Poleak pentru cercetarea simulării vederii scăzute – 1 lot, tăviţe renale smălţuite – 2, elastotonometru ocular – 1, seringă de 10 ml (de o singură folosinţă) cu canule oftalmologice pentru irigarea căilor lacrimale – 10.

Cabinetul stomatologului* (pentru efectuarea examenului stomatologic). Oglindă stomatologică – 25, sondă dentară dreaptă – 3, sondă dentară îndoită sub un ungi – 25, pensă anatomică de uz general – 2, pensă dentară îndoită nestandard – 10.

________________

* Pentru efectuarea sanaţiei dinţilor – dotarea cabinetului, la comanda stomatologului, potrivit normelor instituţiilor medico-sanitare ale MS.

II. Materialele medicale

Medicamente (pentru 100 de persoane examinate în decursul zilei) – soluţii: dicaină 0,25% – 2 ml, furacilină 1:1000 – 100 ml, homatropină 1% – 2 ml (sau amizil 0,5% – 2 ml sau platifilină 2% – l ml), atropină 1:5000 – 5 ml, atropină 1% – 2 ml, flurosceină 2% – 2 ml 1 (sau colagrol 3%) – 2 ml; pilocarpină 1% (sau ezerină 0,2%) – 2 ml, apmină 1:20000 – 2 ml, rivanol 1:1000 – 100 ml, amoniac 10% – 50 ml, iod 5% – 5 ml, alcool etilic – 50 ml.

Soluţii standard pentru investigaţii:

olfactivă – soluţie de acid acetic 0,5% – 5 ml, alcool etilic pur – 5 ml;

a gustului-soluţie de zahăr 4, 10 şi 40% – cîte 5 ml; de sare de bucătărie 2, 4, 5 şi 10% – cîte 5 ml; acid citric 0,01, 0,02 şi 0,03% – cîte 5 ml; sulfat de chinină 0,00002-0,00003% – cîte 5 ml.

Alte materiale consumabile

Vată higroscopică, comprese de tifon sterile mici în pachete, mănuşi de cauciuc, vaselină medicinală, emplastru.

Materiale de gospodărie

Halate medicale-în dependenţă de numărul personalului medical, şervete, săpun – conform cu numărul de cabinete medicale, farfurii de porţelan – 4, lighean smălţuit, lampă cu spirt, paravan, banchete medicale – 6, mese, scaune, cuiere pentru îmbrăcăminte şi halate, dulapuri pentru păstrarea instrumentelor şi medicamentelor, baghetă, termometre de cameră.

Anexa 14

REGISTRU

de procese-verbale ale şedinţelor comisiei medico-militare

__________________________________________________

_{(denumirea comisiei)}

Antetul

unităţii militare

(instituţiei)

Anexa 15

BILET

de trimitere la expertiza medico-militară

________________________________________________________________________________________

_{(gradul militar, numele, prenumele, patronimicul, unitatea militară)}

anul naşterii________________________ încorporat ____________________________________________

unde ___________________________________________________________________________________

_{(se indică instituţia medico-militară}

________________________________________________________________________________________

_{şi scopul trimiterii)}

Diagnosticul _____________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________________

L.Ş.

Comandantul unităţii (instituţiei) militare ___________________________________________________

_{(gradul militar, semnătura, numele, iniţialele)}

Anexa 16

(se păstrează în dosarul recrutului)

OAM______________________________________

Locul pentru

fotografia

recrutului

L.Ş.

Antecedente personale patologice

Specialitatea medicală

Se completează de medicul de specialitate înainte de a efectua examinarea clinică

Rezultatul examinării la recrutare

Data ______ procesul Înălţimea _____ greutatea _____ perimetrul verbal toracic____ nr._____

Medicul specialist

Diagnostic/paragraf/aliniat

Semnătura, parafa

Rezultatul examinării la încorporare I

Data ______ procesul verbal nr._____ Înălţimea _____ greutatea _____ perimetrul  toracic____

Rezultatul examinării la încorporare II

Data ______ procesul verbal nr._____ Înălţimea _____ greutatea _____ perimetrul toracic____

Rezultatul examinării la încorporare III

Data ______ procesul verbal nr._____ Înălţimea _____ greutatea _____ perimetrul toracic____

Antetul instituţiei

medico-sanitare

Anexa 17

ACT

de examinare a stării sănătăţii

_________________________________________________________________________________________

_{(numele, prenumele, patronimicul, anul naşterii)}

care, conform trimiterii comandantului organului administrativ-militar (comisiei medico-militare)

_________________________________________________________________________________________

_{(denumirea organului administrativ-militar)}

din "____"_____________________________20___ nr.___________________________________________

s-a aflat la examen medical staţionar (ambulator) din _____________________________________________

pînă la _______________20 __

în _______________________________________________________________________________________

_{(denumirea instituţiei medico-sanitare)}

Acuzele:__________________________________________________________________________________

_________________________________________________________________________________________

Anamneza: _______________________________________________________________________________

_________________________________________________________________________________________

_________________________________________________________________________________________

Datele examenului obiectiv: __________________________________________________________________

_________________________________________________________________________________________

_________________________________________________________________________________________

_________________________________________________________________________________________

Rezultatele investigaţiilor speciale (de laborator, radiologice, instrumentale etc.): _______________________

_________________________________________________________________________________________

Diagnosticul: ______________________________________________________________________________

_________________________________________________________________________________________

_________________________________________________________________________________________

Conducătorul instituţiei medico-sanitare ________________________________________________________

_{(semnătura, numele şi iniţialele)}

L.Ş.

Medicul care a efectuat examenul medical______________________________________________________

_{(semnătura, numele şi iniţialele)}

Adresa poştală a instituţiei medico-sanitare:

Anexa 18

ACTUL

expertizei medico-militare a recrutului din

OAM __________________________________________________________________________________

destinaţia _______________________________________________________________________________

Date despre recrut

Numele, prenumele, patronimicul

_____________________________

Anul naşterii __________________

1. Situaţia socială _____________

2. Studii _____________________

3. Naţionalitate ________________

4. Specialitate ________________

5. Pregătit la _________________

6. Antecedente penale (da, nu):__

7. Caracteristca ______________

Comand. OAM _______________

Concluzia medicilor-specialişti ________________________

Înălţimea _________ Greutatea (cm.) corpului ___________

Perimetrul toracic __________________________________

1. Oculist: V.OD =

V.OS =

Simţ cromatic ____________________________

2. O.R.L.: V.Ş.A.D. =

V.Ş.A.S. = _______________________________

3. Stomatolog _____________________________________

4. Internist TA =

Puls = _________________________________

5. Chirurg ________________________________________

6. Psihiatru ______________________________________

7. Neurolog ______________________________________

8. Radiolog _______________________________________

Decizia comisiei medico-militare

"______" _______________ 20 ____

Preşedintele CMM:

* Se păstrează în punctul medical al unităţii militare

Anexa 19

FIŞA

examinării cauzelor încorporării nejustificate a cetăţenilor

în serviciul militar pe motive de sănătate

I.

(se completează în CCEMM)

1. Numele, prenumele, patronimicul, anul naşterii _______________________________________________

________________________________________________________________________________________

2. Luna şi anul încorporării __________________________________________________________________

3. Organul administrativ-militar _______________________________________________________________

4. Certificatul-decizie nr.___ din ____, aprobat în CCEMM ________________________________________

5. DIAGNOSTICUL: _______________________________________________________________________

________________________________________________________________________________________

6. Decizia CMM, conform căreia cetăţeanul a fost eliberat din serviciul militar: paragraful _____ coloana ___

Baremului medical ________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________________

_{(decizia CMM despre aptitudinea pentru serviciul militar şi legătura}

________________________________________________________________________________________

_{cauzală a schilodirii (rănirii, traumei, contuziei), maladiei cu serviciul militar)}

Şeful CCEMM ____________________________________________________________________________

_{(gradul militar, semnătura, numele, iniţialele)}

"___"_____________20 ___

II.

(se completează în OAM împreună cu instituţia medico-sanitară)

Preşedintele CMM ______________________________________________________________________

_{(gradul militar, semnătura, numele, iniţialele)}

L.Ş.

"____" ________________ 20__

III.

(se completează în DAM)

Opinia comisiei medico-militare DAM despre argumentarea încorporării cetăţeanului în serviciul militar:

________________________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________________

Preşedintele CMM ________________________________________________________________________

_{(gradul militar, semnătura, numele, iniţialele)}

L.Ş.

"____" ________________ 20__

Anexa 20

OAM _______________________________

FIŞA

examenului medical a rezervistului

Numele, prenumele, patronimicul _____________________________________________________________

________________________________________________________________________________________

Anul naşterii __________________________, gradul militar _______________________________________

Înălţimea ____________________cm. Greutatea ___________ kg. Perimetrul toracic __________________cm.

CONCLUZIA MEDICILOR:

Chirurg ________________________________________________________________________________

Internist ________________________________________________________________________________

Neurolog _______________________________________________________________________________

Psihiatru ________________________________________________________________________________

Oftalmolog ______________________________________________________________________________

Otorinolaringolog _________________________________________________________________________

Stomatolog ______________________________________________________________________________

Medici de alte specialităţi ___________________________________________________________________

Diagnosticul: _____________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________________

DECIZIA COMISIEI MEDICO-MILITARE:

Conform paragrafului _____________ coloanei _____________ Baremul medical ______________________

________________________________________________________________________________________

_{(se indică decizia comisiei)}

________________________________________________________________________________________

Preşedintele comisiei ______________________________________________________________________

_{(gradul militar, semnătura, numele şi iniţialele)}

L.Ş.

Secretarul ________________________________________________________________________________

_{(semnătura, numele şi iniţialele)}

"____"______________20____

Anexa 21

Locul pentru fotografie

şi ştampilă a OAM

(unităţii militare)

FIŞA

examenului medical a cetăţeanului ce se încadrează

în serviciul militar prin contract

1. Numele, prenumele, patronimicul, anul naşterii ________________________________________

_________________________________________________________________________________

2. Domiciliat ______________________________________________________________________

3. Maladiile suportate _______________________________________________________________

4. Date despre sensibilitatea sporită la medicamente şi alte substanţe _______________________

5. Date despre morbiditatea infecţioasă în ultimele 12 luni __________________________________

__________________________________________________________________________________

6. Date despre evidenţa de dispensar pe motiv de maladii cronice _____________________________

7. În ce funcţie şi în ce gen de arme se încadrează în serviciul militar prin contract _______________

8. Informaţii despre evidenţă:

Psihoneurologic

Narcologic

Ftiziopulmonologic

Dermatovenerologic

9. Rezultatele investigaţiilor:

Analiza clinică a sîngelui

Analiza sîngelui la S.I.D.A., HbsAg, HCV

Analiza sîngelui la sifilis

Analiza generală a urinei

Microradiografia organelor cutiei toracice

ECG

FGDS

Alte investigaţii

10. Rezultatele examenului medical:

Specialitatea medicală

Înălţimea/greutatea corpului

Chirurg

Internist

Neurolog

Psihiatru

Oftalmolog

Medicul O.R.L.

Stomatolog

Dermatovenerolog

Medici de alte specialităţi

DECIZIA

comisiei medico-militare pe lîngă OAM ____________________________________

Conform paragrafului ______________ coloanei ________ Baremului medical ________________

________________________________________________________________________________

_{(se indică decizia comisiei)}

Preşedintele comisiei ______________________________________________________________

_{(gradul militar, semnătura, numele, iniţialele)}

L.Ş.

Secretarul _______________________________________________________________________

_{(semnătura, numele, iniţialele)}

"____"__________________20___

DECIZIA

comisiei medico-militare din instituţia curativ-profilactică militară

Conform paragrafului ______________ coloanei ________ Baremului medical ________________

________________________________________________________________________________

_{(se indică decizia comisiei)}

Preşedintele comisiei ______________________________________________________________

_{(gradul militar, semnătura, numele, iniţialele)}

L.Ş.

Secretarul _______________________________________________________________________

_{(semnătura, numele, iniţialele)}

"______"__________________ 20 ___

DECIZIA CCEMM

Anexa 22

Loc pentru fotografie,

ştampila OAM

(unităţii militare)

FIŞA

examenului medical a candidatului pentru

înmatricularea în instituţia de învăţămînt militar

1. Numele, prenumele, patronimicul _________________________________________________________

_______________________________________________________________________________________

_{(pentru militari – gradul militar)}

Anul naşterii ____________________________________________________________________________

Domiciliat ______________________________________________________________________________

_{(pentru militari – adresa şi denumirea unităţii militare)}

dinamometria:

Diagnosticul

Concluzia:

zgomotele

Ficatul

Splina

Rinichii

Diagnosticul:

Concluzia:

Diagnosticul:

Concluzia:

Conştiinţa

Atenţia

Memoria

Gîndirea

Intelectul

Diagnosticul:

Concluzia:

Căile lacrimale

Diagnosticul

Concluzia

Diagnosticul:

Concluzia:

Ocluzia dentară

Dinţii

Gingiile

Diagnosticul:

Concluzia:

Diagnosticul:

Concluzia:

DECIZIA CMM

Expertiza medicală primară _________________________________________________________________

_{(CMM pe lîngă OAM)}

Conform paragrafului ____ coloanei _____ Baremului medical

_______________________________________________________________________________________

_{(se indică: apt, inapt pentru înmatriculare,}

_______________________________________________________________________________________

_{denumirea instituţiei de învăţămînt militar, facultatea)}

Preşedintele comisiei _____________________________________________________________________

_{(gradul militar, semnătura, numele, iniţialele)}

L.Ş.

Secretarul comisiei_______________________________________________________________________

_{(semnătura, numele, iniţialele)}

DECIZIA CMM

Expertiza medicală definitivă ________________________________________________________________

_{(instituţia curativ-profilactică militară)}

Conform paragrafului ____ coloanei _____ Baremului medical

_______________________________________________________________________________________

_{(se indică: apt, inapt pentru înmatriculare,}

_______________________________________________________________________________________

_{denumirea instituţiei de învăţămînt militar, facultatea)}

Preşedintele comisiei _____________________________________________________________________

_{(gradul militar, semnătura, numele, iniţialele)}

L.Ş.

Secretarul comisiei_______________________________________________________________________

_{(semnătura, numele, iniţialele)}

DECIZIA CCEMM:

Anexa 23

Antetul instituţiei

curativ-profilactice militare

(comisiei medico-militare)

ADEVERINŢA nr.______

_______________________________________________________________________________________

_{(gradul militar, unitatea militară, numele, prenumele, patronimicul}

_______________________________________________________________________________________

_{anul naşterii, luna şi anul încorporării în serviciul militar,}

_______________________________________________________________________________________

_{trimis la expertiza medico-militară de)}

Supus expertizei medicale în comisia medico-militară __________________________________________

_______________________________________________________________________________________

_{(se indică denumirea comisiei)}

"____" _____________ 20 __

Diagnosticul şi decizia comisiei despre legătura cauzală a schilodirii (rănirii, contuziei, traumei), maladiei

_______________________________________________________________________________________

_{(se indică diagnosticul şi decizia CMM despre legătura}

_______________________________________________________________________________________

_{cauzală a schilodirii (rănirii, contuziei, traumei), maladiei)}

_______________________________________________________________________________________

_{(denumirea, numărul, data eliberării şi cine a eliberat}

_______________________________________________________________________________________

_{documentul, în baza căruia a fost adoptată decizia despre}

_______________________________________________________________________________________

_{legătura cauzală)}

Conform paragrafului _______ coloanei ______ Baremului medical

_______________________________________________________________________________________

_{(se indică decizia CMM)}

Preşedintele comisiei ___________________________________________________________________

_{(gradul militar, semnătura, numele, iniţialele)}

L.Ş.

Secretarul _____________________________________________________________________________

_{(gradul militar, semnătura, numele şi iniţialele)}

Adresa poştală CMM _____________________________________________________________________

_______________________________________________________________________________________

DECIZIA CCEMM

Anexa 24

Antetul instituţiei

curativ-profilactice

militare (comisiei

medico-militare)

Numărul de nomenclatură ________ Codul _________

CERTIFICAT-DECIZIE MEDICALĂ nr. ____

"____"_______________ 20 ____ comisia medico-militară ________________________________________

________________________________________________________________________________________

_{(se indică denumirea comisiei)}

în corespundere cu dispoziţia (trimiterea)______________________________________________________

________________________________________________________________________________________

_{(se indică persoana în funcţie, data, numărul documentului)}

a fost supus expertizei medicale

1. Numele, prenumele, patronimicul__________________________________________________________

________________________________________________________________________________________

2. Anul naşterii _____, în Forţele Armate ale RM din ____________________________________________

_{(luna, anul)}

3. Încorporat în serviciul militar de comisia de încorporare pe lîngă:

________________________________________________________________________________________

_{(se indică organul administrativ-militar)}

4. Gradul militar______________________________, specialitatea militară __________________________

5. Unitatea militară ________________________________________________________________________

6. Înălţimea ______________ cm, greutatea corpului______________kg. Perimetrul toracic _________ cm.

7. Acuzele: _____________________________________________________________________________

8. Anamneza pe scurt: ___________________________________________________________________

_{(se indică cînd a apărut maladia,}

________________________________________________________________________________________

_{circumstanţele şi cînd s-a produs schilodirea (rănirea, trauma,}

________________________________________________________________________________________

_{contuzia), existenţa, sau lipsa documentelor care}

________________________________________________________________________________________

_{confirmă, faptul şi circumstanţele accidentului. Influenţa}

________________________________________________________________________________________

_{maladiei asupra îndeplinirii obligaţiilor serviciului militar,}

________________________________________________________________________________________

_{expertizele medicale precedente şl rezultatele lor,}

________________________________________________________________________________________

_{măsurile curative aplicate, eficacitatea tratamentului,}

________________________________________________________________________________________

_{aflarea în concediu medical, tratament balneosanatorial etc.)}

9. S-a aflat la investigaţii şi tratament _________________________________________________________

________________________________________________________________________________________

_{(se indică instituţiile curativ-profilactice militare}

________________________________________________________________________________________

_{(civile) şi timpul aflării în ele)}

10. Datele examenului obiectiv ______________________________________________________________

________________________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________________

Rezultatele investigaţiilor speciale (radiologice, de laborator, instrumentale etc.)

________________________________________________________________________________________

12. Diagnosticul şi decizia comisiei despre legătura cauzală a bolii (rănirii, contuziei, traumei, mutilării)____

________________________________________________________________________________________

13. Decizia comisiei despre aptitudinea pentru serviciul militar, serviciul în specialitatea militară etc.

Conform paragrafului ____ coloanei ____ Baremului medical _______

________________________________________________________________________________________

_{(se indică decizia comisiei)}

________________________________________________________________________________________

14. Necesitatea de însoţitor _________________________________________________________________

_{(se indică necesitate, numărul de}

________________________________________________________________________________________

_{însoţitori, tipul de transport şi modul de transportare)}

Preşedintele comisiei ____________________________________________________________________

_{(gradul militar, semnătura, numele, iniţialele)}

L.Ş.

Secretarul ______________________________________________________________________________

_{(gradul militar, semnătura, numele şi iniţialele)}

Adresa poştală CMM ______________________________________________________________________

DECIZIA CCEMM

Anexa 25

Antetul instituţiei

curativo-profilactice militare

(comisiei medico-militare)

ADEVERINŢA

despre graviditate

Eliberată _______________________________________________________________________________

_{(gradul militar, numele, prenumele, patronimicul,}

__________________________________________________________ la "___" ______________ 20 _____

_{anul naşterii, unitatea militară)}

în confirmarea faptului că d-ei a fost supusă expertizei medicale în _________________________________

________________________________________________________________________________________

_{(denumirea comisiei medico-militare)}

Diagnosticul: graviditate ____________________________________________________________________

_{(se indică cu litere termenul gravidităţii)}

Are dreptul la concediu de graviditate din "____"__________ 20 ___

________________________________________________________________________________________

_{(se indică prima zi a perioadei de 56 zile pînă la naştere)}

Preşedintele comisiei _____________________________________________________________________

_{(gradul militar, semnătura, numele, iniţialele)}

L.Ş.

Secretarul _______________________________________________________________________________

_{(gradul militar, semnătura, numele şi iniţialele)}

Anexa 26

PROCES VERBAL nr._____

al şedinţei Comisiei centrale de expertiză medico-militară

din "____"__________ 20 __

1. S-a examinat petiţia, demersul, cererea (numărul, data, de la cine a parvenit documentul)_____________

________________________________________________________________________________________

2. S-au examinat documentele ______________________________________________________________

________________________________________________________________________________________

3. S-a stabilit:

N.P.P.__________________________________________________________________________________

Anul naşterii ___________, gradul militar _______________________

4. Datele despre încorporare, serviciul militar, participarea la acţiuni de luptă _________________________

________________________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________________

5. S-a aflat în tratament în instituţiile medico-militare ____________________________________________

________________________________________________________________________________________

_{(denumirea instituţiei şi termenul tratamentului)}

6. Argumentarea deciziei CCEMM pe chestiunea examinată ______________________________________

________________________________________________________________________________________

Medic-expert ____________________________________________________________________________

_{(gradul militar, parafa, numele şi iniţialele)}

7. Decizia CCEMM _______________________________________________________________________

________________________________________________________________________________________

Preşedintele comisiei:

___________________________________________

_{(gradul militar, parafa, numele şi iniţialele)}

Membrii comisiei:

1. _________________________________________

_{(gradul militar, parafa, numele şi iniţialele)}

2. _________________________________________

_{(gradul militar, parafa, numele şi iniţialele)}

3. _________________________________________

_{(gradul militar, parafa, numele şi iniţialele)}

8. Opinia separată a membrilor comisiei: ______________________________________________________

________________________________________________________________________________________

9. Decizia CCEMM din _________nr._____ documentele indicate au fost furnizate:

________________________________________________________________________________________

__"_____"___________ 20 ____ semnătura ___________________________________________________

_{(parafa, numele şi iniţialele)}

10. Documentele anexate: _________________________________________________________________

________________________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________________

În total ____ ( ____________ ) file

Secretarul CCEMM _______________________

_{(parafa, numele şi iniţialele)}

Anexa 27

Contraindicaţiile medicale pentru serviciul militar în ţările cu climat cald:

toate maladiile acute (pînă la vindecarea deplină), precum şi cele cronice în acutizare;

maladiile psihice, inclusiv şi în remisie sau compensate;

psihopatiile şi stările nevrotice;

alcoolismul cronic, narcomania şi toxicomania;

epilepsia şi stările paroxistice de diversă geneză;

maladiile vasculare cerebro-medulare cu tulburări circulatorii persistente;

consecinţele maladiilor infecţioase (virale) ale sistemului nervos central, afecţiunile organice cerebro-medulare cu dereglări funcţionale;

consecinţele traumatismului cranio-cerebral cu dereglări funcţionale ale sistemului nervos central;

maladiile cronice şi consecinţele traumatismului nervilor periferici cu dereglări motorii, senzitive şi trofice;

stările după suportarea hepatitelor virale, febrei tifo-paratifoide pe parcursul unui an după finisarea tratamentului staţionar;

bolile sistemului endocrin;

bolile sîngelui şi ale organelor hematopoetice;

formele acute ale tuberculozei pulmonare şi extrapulmonare (în absenţa activităţii procesului în decursul ultimilor trei ani, plecarea nu este contraindicată);

bolile pulmonare cronice de origine netuberculoasă cu fenomene de insuficienţă pulmonară şi cardiopulmonară;

astmul bronşic şi maladiile alergice;

reumatism;

viciile cardiace;

boala ischemică a cordului cu insuficienţă coronariană cronică;

bolile miocardului cu dereglări de ritm paroxistice, sau dereglări de circulaţie;

hipertensia arterială st.II;

boala ulceroasă a stomacului, duodenului în decursul a trei ani după ultima acutizare;

stomacul operat pentru boala ulceroasă a stomacului, duodenului;

polipi multipli ai stomacului sau intestinului;

bolile cronice ale ficatului cu dereglarea funcţiei;

colecistită cronică, colecistită calculoasă;

pancreatită cronică, enterocolită cronică;

gastroduodenită, care evaluează cu acutizări frecvente (1-2 în an), ce necesită tratament staţionar;

stare după colecistită acută, pancreatită acută în decurs de un an după finisarea tratamentului staţionar;

maladiile rinichilor cu dereglări funcţionale;

colagenoze (artrită reumatică, lupus eritematos, sclerodermia sistemică, periarteriita nodulară, dermatomiozita);

cicatrice patologice ale pielii cu exulceraţii frecvente sau care limitează mişcările, împiedică portul încălţămintei, uniformei şi echipamentului;

consecinţele leziunilor traumatice, intervenţiilor chirurgicale la organele cavităţii toracice sau abdominale cu dereglări ale funcţiei organelor şi sistemelor;

bolile cronice progresante precum şi consecinţele lezării oaselor, cartilajelor, muşchilor, articulaţiilor cu acutizări frecvente şi dereglări funcţionale;

anchiloză a doua şi mai multe articulaţii mari, anchiloză coxofemorală ;

lipsa tuturor degetelor de la o mînă, picior propriu-zis, lipsa piciorului propriu-zis, membrului superior sau inferior de la orice nivel;

neoformaţiile maligme necătînd la stadiu şi rezultatele tratamentului;

neoformaţiile benigne predispuse la creştere care aduce la dereglarea funcţiei organelor şi împiedică mişcările, portul încălţămintei, uniformei şi echipamentului;

bolile şi consecinţele leziunilor ale vaselor periferice cu dereglări circulatorii şi a funcţiei membrului;

hernie inghinale, femorale, diafragmale, postoperatorii, ce necesită tratament chirurgical;

prolaps rectal;

hemoroizii cu acutizări frecvente, hemoragii, prolabarea nodurilor, paraproctită cronică, hipertrofia prostatei de gr.II-III, boala pilonidală, chisturile dermoide coccigiene sau a ţesutului pararectal, care necesită tratament;

urolitiaza cu accese frecvente însoţite de inflamaţii ale căilor uroexcretoare;

epimezotimpanitele cronice purulente des recidivante, sinusitele cu polipi sau supurative;

vestibulopatiile;

hipoacuzie bilaterală (perceperea vorbirii şoptite la distanţa de pînă la 1m);

gîngăveala, bîlbăeala, care face vorbirea nedisluşită;

afonia, disfonia pronunţată ca urmare a larengitei cronice:

laringitele pronunţat manifestate;

scleroma a căilor respiratorii superioare şi a urechii;

devierile cosmetice considerabile stabile ale feţei şi altor părţi deschise ale corpului;

paradontita, paradontoză generalizată severă;

stomatită ulceroasă cronică şi stomatita aftoasă recidivantă;

leucoplachia mucoasei buzelor şi a cavităţii bucale;

cheilitele, glositele, glasodinie, paresteziile altor regiuni a cavităţii bucale în acutizare;

afecţiunile cronice a conjunctivei şi a căilor lacrimale rebele la tratament;

bolile cronice şi des recidivante a ochiului şi anexelor;

glaucomul;

neurita şi atrofia nervului optic;

acuitatea văzului mai mică de 0,3 la fiecare ochi cu corecţia ametropiei nu mai înaltă de 8,0 D;

tulburările percepţiei cromatice şi a vederii binoculare pentru persoanele activitatea cărora este legată de necesitatea diferenţierii obiectivelor colorate;

maladiile cronice răspîndite des recidivante ale pielii;

bolile contagioase ale pielii pînă la vindecarea clinică;

micozele pielii, forme complicate sau des recidivante;

fotodermatozele;

nevi multipli şi cheratozele senile;

bazalioma (cît şi după vindecare);

sifilisul;

gonoreia cronică (pînă la vindecarea definitivă);

maladiile cronice ale organelor genitale ale femeii, dereglarea funcţiilor ovariene şi menstruale.

Anexa 28

FIŞA

caracteristicii sanitaro-igienice a condiţiilor şi locului de muncă ale specialistului

1. Numele, prenumele, patronimicul, vîrsta (ani compleţi) __________________________________________

_______________________________________________________________________________________

2. Gradul militar __________________________________________________________________________

3. Unitatea (instituţia) militară ________________________________________________________________

4. Specialitatea militară ____________________________________________________________________

5. Serviciul în specialitatea militară (inclusiv în unitatea militară dată) _________________________________

_{(ani şi luni)}

6. Respectarea măsurilor de protecţie:

a) individuale ____________________________________________________________________________

_{(s-au respectat, nu s-au respectat)}

b) colective ______________________________________________________________________________

_{(s-au respectat, nu s-au respectat)}

7. Caracteristica condiţiilor de muncă:

8. Concluzia privind acţiunea asupra organismului specialistului militar a noxei profesionale în procesul activităţii (sistematic, periodic, în condiţii extremale) de producţie (de serviciu).

Comandantul unităţii militare _____________________________________________

_{(gradul militar, parafa, numele, iniţialele)}

L.Ş.

Şeful serviciului medical

al unităţii militare

___________________________

_{(gradul militar, parafa, numele, iniţialele)}

Şeful Centrului de

medicină preventivă

_____________________________

_{(gradul militar, parafa, numele, iniţialele)}

Explicaţii la completare:

1. În fişă sînt prezentate datele care au gradul de secretizare nu mai sus de "Pentru uz de serviciu".

2. Mărimea factorului se indică în baza datelor din actul de examinare a locului de muncă (obiectului) de către medicii instituţiei de medicină preventivă, din paşaportul sanitar al obiectivului sau din registrul evidenţei schimbării nivelurilor (concentraţiilor) acestor factori. În coloana 5 se înscriu valorile maximă şi minimă ale factorilor. În coloana 8 se notează situaţia de avariere cu indicarea numărului şi datei actului de cercetare a cazului, precum şi alte circumstanţe, care nu sunt luate în considerare în fişă.

Anexa 29

Antetul instituţiei

curativ-profilactice

militare

ACT

de examinare a stării sănătăţii militarului

pentru plecarea peste hotare

_________________________________________________________________________________________

_{(gradul militar, numele, prenumele, patronimicul, anul naşterii, unitatea militară)}

care, conform trimiterii ______________________________________________________________________

_{(se indică persoana în funcţie)}

s-a aflat la examen medical în _______________________________________________________________

_{(denumirea instituţiei curativ-}

________________________________________________________________________________________

_{profilactice militare)}

din ______ pînă la ______ 20 ___

Acuzele: ________________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________________

Anamneza: ______________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________________

Datele examenului obiectiv: _________________________________________________________________

________________________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________________

Rezultatele investigaţiilor speciale (de laborator, radiologice, instrumentale etc.): _____________________

________________________________________________________________________________________

Diagnosticul: _____________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________________

Şeful instituţiei curativ-profilactice militare______________________________________________________

_{(gradul militar, semnătura, numele şi iniţialele)}

L.Ş.

Medicul care a efectuat examenul medical _____________________________________________________

_{(gradul militar, semnătura, numele şi iniţialele)}

Adresa poştală a instituţiei curativ-profilactice militare: