BIZLEXLegislația Republicii Moldova
RURO
Favorite
Acasă›Documente
Cuprins
Ordine

Ordin nr.238 din 01.11.2005 cu privire la aprobarea Normei sanitare veterinare privind diagnosticul, profilaxia, supravegherea şi combaterea influenţei aviare (pesta aviară clasică)

Tipul documentului
Ordine
Data adoptării
01.11.2005

MINISTERUL AGRICULTURII
ŞI INDUSTRIEI ALIMENTARE

O R D I N

cu privire la aprobarea Normei sanitare veterinare privind

diagnosticul, profilaxia, supravegherea şi combaterea

influenţei aviare (pesta aviară clasică)

nr. 238  din  01.11.2005

 (în vigoare 25.11.2005) 

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.157-160 art.542 din 25.11.2005

* * *

Abrogat: 01.06.2018

Ordinul Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului nr.132 din 25.05.2018

În temeiul prevederilor art.10 din Legea nr.1538-XII din 23.06.93 privind activitatea veterinară şi în scopul armonizării legislaţiei veterinare a Republicii Moldova cu cea a Comunităţii Europene,

ORDON:

1. Se aprobă Norma sanitară veterinară privind diagnosticul, profilaxia, supravegherea şi combaterea influenţei aviare (pesta aviară clasică), elaborată în conformitate cu prevederile Directivei Consiliului Europei 92/40/EEC în domeniul nominalizat (se anexează).

2. Direcţia Medicină Veterinară, Inspectoratul Veterinar de Stat, Centrul Republican de Diagnostic Veterinar, serviciile sanitare veterinare de stat raionale şi municipale, agenţii economici (persoane fizice şi juridice) se vor conduce în activitatea lor după prevederile prezentei Norme sanitare veterinare.

3. Prezentul ordin va intra în vigoare începînd cu data publicării lui în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

4. Controlul asupra executării prezentului ordin îl exercită Direcţia Medicină Veterinară şi Inspectoratul Veterinar de Stat.

MINISTRUL AGRICULTURII
ŞI INDUSTRIEI ALIMENTARE Anatolie GORODENCO

Chişinău, 1 noiembrie 2005.
Nr.238.

Anexă

la Ordinul Ministerului Agriculturii

şi Industriei Alimentare

nr.238 din 1 noiembrie 2005

NORMA SANITARĂ VETERINARĂ

privind diagnosticul, profilaxia, supravegherea şi

combaterea influenţei aviare (pesta aviară clasică)

a) păsări domestice;

b) păsări sălbatice: fazani, păuni, potîrnichi ţinute în captivitate.

Prezenta Normă sanitară veterinară nu se aplică atunci cînd influenţa aviară a fost diagnosticată la păsările sălbatice care trăiesc în libertate; dar în acest caz Moldova va elabora măsurile respective.

a) păsări sănătoase clinic – păsările care nu prezintă semne clinice de boală şi care provin din ţări, teritorii sau ferme indemne de influenţă aviară;

b) păsări condiţionat sănătoase – păsările care nu prezintă semne clinice de boală, dar care provin din teritorii sau ferme în care au fost diagnosticate cazuri de influenţă aviară;

c) păsări infectate – păsările la care s-a confirmat oficial diagnosticul de influenţă aviară pe baza unui buletin de analiză emis de un laborator sanitar veterinar oficial;

d) păsări suspecte de infecţie – păsările care prezintă semne clinice care pot fi atribuite influenţei aviare;

e) păsări suspecte de contaminare – păsările care au fost expuse direct sau indirect la contactul cu virusul influenţei aviare;

f) zonă de protecţie – o zonă cu o rază de 3 km în jurul exploataţiei infectate, stabilită de autoritatea sanitară veterinară competentă teritorial;

g) zonă de supraveghere – o zonă cu o rază de 10 km, care include zona de protecţie din jurul exploataţiei infectate, stabilită de autoritatea sanitară veterinară competentă teritorial;

h) exploataţie de păsări – orice adăpost sau construcţie în care sînt cazate, întreţinute sau exploatate păsările;

i) gospodărie – totalitatea membrilor de familie: părinţi, copii, fraţi – sau a altor persoane care locuiesc şi gospodăresc împreună, avînd buget comun şi care, după caz, lucrează terenul aferent sau îngrijesc animalele, consumă şi valorifică în comun produsele obţinute;

j) probă pozitivă – organe, fragmente de organe sau produse biologice provenite de la păsări, la care prin examene de laborator s-a confirmat diagnosticul de influenţă aviară;

k) probă negativă – organe, fragmente de organe sau produse biologice provenite de la păsări, la care, prin examenul de laborator nu s-a confirmat diagnosticul de influenţă aviară;

l) efectiv de păsări indemn – dacă în teritoriul respectiv păsările existente îndeplinesc criteriul de sănătoase clinic sau condiţionat sănătoase; dacă la examenele de laborator nu s-au înregistrat cazuri pozitive, iar efectivele sînt supravegheate epidemiologic pentru influenţa aviară în conformitate cu recomandările Oficiului Internaţional de Epizootii, aplicîndu-se sistemul de supraveghere, monitorizare şi diagnostic;

m) efectiv de păsări suspect de contaminare – efectivul în care se suspectează că au fost introduse surse potenţiale de contaminare: păsări, cutii de transportat păsări, ouă, cofraje, furaje, echipamente şi altele asemenea provenite din efective de păsări în care a fost diagnosticată anterior influenţa aviară;

n) efectiv de păsări suspect de infecţie – efectivele de păsări în care au apărut semne clinice de boală, scăderea procentului de ouat şi creşterea mortalităţii, care, pe baza leziunilor anatomopatologice, pot fi atribuite influenţei aviare;

o) efectiv de păsări contaminat – efectivul în care au fost depistate cazuri clinice de boală, iar rezultatele examenelor de laborator au fost pozitive pentru influenţa aviară;

p) administraţia veterinară centrală – serviciul veterinar central – Direcţia Medicină Veterinară, Inspectoratul Veterinar de Sat din cadrul Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, care are competenţă asupra teritoriului ţării în domeniul sanitar veterinar, notifică bolile animalelor Oficiului Internaţional de Epizootii şi ţărilor cu care Moldova are încheiate convenţii sau acorduri interguvernamentale de colaborare în domeniul sanitar veterinar, asigură, monitorizează şi controlează punerea în aplicare a normelor şi măsurilor sanitare veterinare;

r) autoritatea sanitară veterinară competentă – serviciul veterinar de stat direct responsabil de aplicarea măsurilor sanitare veterinare;

s) medic veterinar oficial – medicul veterinar de stat, împuternicit în condiţiile legii să îndeplinească unele atribuţii publice.

a) Centrul Republican de Diagnostic Veterinar;

b) laboratoarele sanitare veterinare de stat raionale;

c) autoritatea sanitară veterinară competentă teritorial care va supraveghea sanitar veterinar transportul şi comercializarea păsărilor, ouălor şi puilor;

d) proprietarul sau crescătorul de păsări domestice ori de păsări ţinute în captivitate, care este obligat să informeze autoritatea sanitară veterinară competentă teritorial asupra fiecărei intrări sau ieşiri de păsări din exploataţia sa sau despre concursuri ori expoziţii la care are intenţia să participe;

e) Direcţia Medicină Veterinară, care prenotifică la solicitarea serviciilor sanitare veterinare raionale şi municipale toate importurile şi exporturile de păsări, produse şi subproduse provenite de la acestea, de furaje sau de alte materii prime care pot influenţa sănătatea acestora.

a) evidenţa efectivelor de păsări pe categorii şi supravegherea clinică şi anatomopatologică permanentă a tuturor păsărilor de fermă şi de agrement aflate pe teritoriul Moldovei;

b) respectarea regulilor sanitare veterinare şi de zooigienă privind popularea, hrănirea, exploatarea şi transportul păsărilor;

c) împrejmuirea exploataţiilor avicole astfel încît în incinta acestora să nu poată pătrunde persoane, vehicule şi animale decît printr-o intrare special amenajată, aflată sub control sanitar veterinar;

d) construirea şi amenajarea la intrarea în exploataţia avicolă a unui filtru sanitar veterinar, dimensionat în raport cu numărul personalului, în care să se efectueze schimbarea obligatorie a hainelor şi încălţămintei de stradă cu echipament de protecţie antiepizootică;

e) interzicerea intrării în exploataţia avicolă a persoanelor care nu lucrează direct în procesul de producţie, cu excepţia organelor de control, care vor respecta condiţiile obligatorii de filtru sanitar;

f) interzicerea introducerii în ferme a altor animale decît cele care constituie proprietatea exploataţiei, precum şi a desfăşurării altor activităţi diferite de specificul acesteia;

g) menţinerea obligatorie în carantina profilactică a păsărilor care urmează să fie introduse în exploataţie;

h) asigurarea mijloacelor de transport care vor fi folosite numai în incintă;

i) organizarea şi amenajarea conform regulilor sanitare veterinare a locurilor de depozitare a produselor de origine animală şi a furajelor;

j) evacuarea dejecţiilor şi depozitarea lor astfel încît să nu constituie surse de poluare;

k) aplicarea periodică a măsurilor de dezinfecţie, deratizare şi dezinsecţie;

l) solicitarea avizului autorităţii sanitare veterinare teritoriale la fiecare introducere de noi efective în exploataţiile avicole, la livrarea şi trecerea păsărilor de la o categorie la alta, lotizări şi alte mişcări de efective;

m) anunţarea imediată a medicului veterinar oficial la apariţia sau la suspiciunea existenţei unei boli transmisibile;

n) pînă la sosirea medicului veterinar oficial se vor lua măsuri de izolare a păsărilor bolnave, moarte sau sacrificate de necesitate;

o) se interzic vînzarea şi scoaterea din incintă a produselor de origine animală, a furajelor, gunoiului şi a altor materiale, pînă la clarificarea situaţiei epidemiologice a exploataţiei;

p) se va urmări permanent şi în mod sistematic starea de sănătate a efectivelor prin examene clinice şi necropsice în vederea depistării la timp a primelor suspiciuni de boală, luîndu-se măsuri pentru stabilirea rapidă a diagnosticului, prin examene de laborator;

q) în exploataţiile indemne se vor introduce ouă pentru incubat, pui de o zi şi tineret de înlocuire numai din unităţi indemne;

r) în zona de protecţie a exploataţiei cu o rază de cel puţin 3 km se vor asigura supravegherea şi menţinerea sănătăţii efectivelor de păsări din gospodăriile populaţiei prin depistări periodice şi vaccinări de întreţinere;

s) orice mişcare interraională a efectivelor de păsări va fi avizată de Direcţia Medicină Veterinară prin serviciile sanitare veterinare raionale şi municipale implicate;

t) exploataţiile avicole au obligaţia să respecte tehnologia de creştere şi tehnologia sanitară veterinară, conform legislaţiei în vigoare;

u) se va organiza supravegherea sanitară veterinară permanentă a păsărilor care se aduc în tîrguri, pieţe, expoziţii; periodic, la intervale de cel mult o săptămînă, din exploataţiile avicole şi, după caz, din gospodăriile populaţiei se vor trimite probe la laborator pentru examene de supraveghere sanitară veterinară;

v) expedierea probelor şi interpretarea rezultatelor revin autorităţii sanitare veterinare competente prin medicul veterinar oficial;

w) în cazul diagnosticării influenţei aviare în exploataţia avicolă sau în zonele de protecţie ale acesteia, cu o rază de minimum 3 km, medicii veterinari care asigură asistenţa sanitară veterinară sînt obligaţi să se informeze reciproc în mod operativ, pentru a stabili şi a aplica, cu sprijinul comandamentelor antiepizootice locale şi al celui raional, măsurile ce se impun.

a) medicii veterinari oficiali care asigură asistenţa sanitară veterinară în acest sector sînt obligaţi să supravegheze teritoriul prin examinări clinice şi anatomopatologice ale tuturor păsărilor din gospodăriile populaţiei;

b) păsările achiziţionate de proprietar nu se vor introduce în efectivele constituite decît după o perioadă de cel puţin 15 zile, cît vor fi ţinute izolate într-un adăpost separat;

c) cu ocazia vînzării, a trecerii în proprietatea altor persoane, în cazul tăierii pentru consum public, organizării de expoziţii şi în cazul oricăror transporturi cu mijloace auto, feroviare, navale, aeriene deţinătorii de păsări sînt obligaţi să posede acte care să adeverească proprietatea şi sănătatea păsărilor;

d) proprietarul are obligaţia să permită medicului veterinar oficial să verifice starea de sănătate a păsărilor din gospodărie şi să îl sprijine în efectuarea operaţiunilor sanitare veterinare;

e) proprietarul este obligat să anunţe medicul veterinar oficial despre apariţia unor semne de boală, de la primele cazuri de moarte sau tăieri de necesitate, iar pînă la sosirea personalului sanitar veterinar să izoleze păsările bolnave, să păstreze pe loc cadavrele, carnea, organele sau alte produse rezultate de la păsările tăiate de necesitate, fiind interzisă folosirea sau comercializarea acestora;

f) proprietarul are obligaţia să respecte regulile sanitare veterinare privind condiţiile de tăiere a păsărilor şi de valorificare a produselor obţinute de la acestea;

g) se va organiza supravegherea sanitară veterinară permanentă a păsărilor care se aduc în pieţe, tîrguri, expoziţii etc.

(2) De îndată ce a fost notificată suspiciunea de infecţie, autoritatea sanitară veterinară teritorială va plasa sub supraveghere oficială exploatarea şi va cere, în special, ca:

a) să se instituie evidenţa pe categorii de păsări, din care să rezulte numărul de păsări existente, numărul de păsări moarte, numărul de păsări cu semne clinice şi fără semne clinice; aceste date se vor ţine la zi pentru a se ţine seama de păsările eclozionate sau care au murit pe parcursul perioadei de suspiciune; datele acestor înregistrări vor fi actualizate şi prezentate la cererea medicului veterinar de stat sau a autorităţii sanitare veterinare;

b) păsările din exploataţia suspectă vor rămîne în adăposturile existente, evitîndu-se contactul cu alte păsări;

c) nici o pasăre nu va intra sau nu va ieşi din exploataţie;

d) toate mişcările de persoane, animale, vehicule, ustensile din/şi spre exploataţie, de carne de pasăre ori carcase, de furaje, deşeuri, aşternut, gunoi de grajd sau orice altceva, care ar putea transmite influenţa aviară, se vor face cu avizul autorităţii sanitare veterinare teritoriale;

e) întreaga producţie de ouă obţinută, indiferent de profilul fermei contaminate – de selecţie, reproducţie sau producţie pentru consum, va fi dirijată pînă la elucidarea diagnosticului spre o întreprindere abilitată pentru fabricarea şi/sau prelucrarea produselor din ouă, în condiţii de supraveghere de către autoritatea sanitară veterinară teritorială. Transportul ouălor menţionate anterior se va autoriza conform anexei 2 la prezenta Normă sanitară veterinară de către autoritatea sanitară veterinară competentă teritorial;

f) se vor folosi mijloace corespunzătoare de dezinfecţie la intrarea şi ieşirea din halele de păsări, precum şi din exploataţii;

g) se va efectua o anchetă epidemiologică în conformitate cu art.9 lit.g) al prezentei Norme sanitare veterinare.

(3) Atît timp cît măsurile oficiale stabilite de autoritatea sanitară veterinară competentă sînt în vigoare, proprietarii oricăror exploatări, la care este suspectată boala, vor lua toate măsurile necesare pentru a asigura respectarea prevederilor alin.(2) al prezentului art., cu excepţia lit.g).

(4) Autoritatea sanitară veterinară competentă poate aplica orice măsură prevăzută la alin.(2) al prezentului art., pentru alte exploataţii, dacă situarea, configuraţia sau contactele lor cu alte exploatări oferă motive pentru a suspecta posibila contaminare.

5. Măsurile menţionate la alin.(1) şi (2) ale prezentului art. nu vor fi ridicate pînă cînd suspiciunea de influenţă aviară nu va fi infirmată de medicul veterinar oficial.

a) toate păsările din exploataţie se ucid pe loc fără întîrziere; toate păsările care au murit sau care au fost ucise sau sacrificate, precum şi toate ouăle se distrug; aceste operaţiuni se vor efectua astfel încît să se reducă riscul răspîndirii bolii;

b) orice material sau deşeu, cum ar fi: furajele, aşternutul sau gunoiul de grajd, susceptibil de a fi contaminat, va fi distrus sau tratat în mod corespunzător. Acest tratament va asigura distrugerea virusului influenţei aviare şi va fi efectuat în conformitate cu instrucţiunile medicului veterinar oficial;

c) atunci cînd păsările domestice dintr-o exploataţie au fost sacrificate în cursul perioadei probabile de incubaţie a bolii, carnea provenită de la aceste păsări va fi, oriunde este posibil, identificată şi distrusă;

d) ouăle de incubaţie livrate sau transferate din exploataţie în cursul perioadei probabile de incubaţie vor fi identificate şi distruse; puii care au eclozionat din aceste ouă vor fi plasaţi sub supraveghere sanitară veterinară oficială; ouăle de consum livrate în timpul perioadei probabile de incubaţie a bolii, care au fost transferate din exploataţie, vor fi identificate şi distruse, cu excepţia celor care au fost dezinfectate anterior în mod corespunzător;

e) după efectuarea operaţiunilor prezentate la lit.a) şi b) al prezentului articol, spaţiile folosite pentru cazarea păsărilor, împrejurimile lor, vehiculele utilizate pentru transport şi toate echipamentele, posibil să fie contaminate, vor fi curăţate şi dezinfectate în conformitate cu prevederile art.14 şi ale anexei 3 la prezenta Normă sanitară veterinară;

f) nici o pasăre nu va fi reintrodusă în exploataţie, decît după cel puţin 21 de zile de la terminarea acţiunilor prevăzute la lit.e) a prezentului articol;

g) efectuarea anchetei epidemiologice, care va avea în vedere: perioada în care influenţa aviară ar fi putut exista în exploataţie; originea posibilă a influenţei aviare în exploataţie şi identificarea altor exploataţii, în care se găsesc păsări domestice sau alte păsări ţinute în captivitate, care ar putea fi infectate sau contaminate din aceeaşi sursă; circulaţia personalului, a păsărilor domestice sau a altor păsări ţinute în captivitate, a altor animale, vehiculelor, ouălor, cărnii şi carcaselor, precum şi a oricăror ustensile sau materiale care pot vehicula virusul influenţei aviare din/sau spre exploataţia respectivă.

(2) Autoritatea sanitară veterinară competentă, poate extinde măsurile prevăzute la alin.(1) al prezentului articol, la alte exploataţii învecinate dacă localizarea, configuraţia lor sau contactul cu exploataţia în care boala a fost confirmată oferă suficiente motive pentru a suspiciona posibila contaminare.

(3) În cazul în care exploataţiile sînt constituite din două sau din mai multe efective separate, autoritatea sanitară veterinară locală, în conformitate cu criteriile stabilite de autoritatea sanitară veterinară competentă, poate acorda o derogare de la cerinţele art.9 alin.(1) lit.a)-f) al prezentei Norme sanitare veterinare. Această derogare se acordă numai pentru efectivele sănătoase din exploataţia infectată, cu condiţia ca medicul veterinar oficial să confirme că operaţiunile de cazare, creştere şi hrănire sînt complet separate, astfel încît virusul să nu poată difuza de la un efectiv la altul.

(4) Pentru a se asigura coordonarea integrală a măsurilor necesare în vederea eradicării influenţei aviare cît mai repede posibil, va fi constituit un grup de criză.

(5) Acolo, unde medicul veterinar oficial are motive să suspicioneze că păsările dintr-o unitate au fost contaminate ca urmare a circulaţiei persoanelor, animalelor şi vehiculelor sau în orice alt mod, acesta are dreptul să plaseze aceste exploataţii sub control sanitar veterinar oficial conform alin.(6) al prezentului articol.

(6) Scopul controlului sanitar veterinar oficial este de a depista imediat orice suspiciune de influenţa aviară, de a număra păsările şi de a monitoriza circulaţia lor, iar dacă este cazul, se vor efectua acţiunile prevăzute la alin.(7) al prezentului articol.

(7) Cînd o exploataţie este supusă controlului sanitar veterinar oficial sub incidenţa prevederilor alin.(5) şi (6) ale prezentului articol, autoritatea sanitară veterinară competentă teritorial va institui măsuri prohibitive cu privire la transferul păsărilor din exploataţie, cu excepţia transportului direct la abator, făcut sub supraveghere sanitară veterinară oficială, cu destinaţia sacrificării imediate. Înaintea acordării unei astfel de autorizări medicul veterinar oficial trebuie să execute examenul clinic al păsărilor, pentru a exclude prezenţa influenţei aviare în exploataţie. Restricţiile de circulaţie, la care se face referire în acest alin., se impun pe o perioadă de 21 de zile de la ultima dată a posibilei contaminări; dar, aceste restricţii se vor aplica pentru o perioadă de cel puţin 7 zile.

(2) Scopul controlului oficial este de a detecta imediat orice suspiciune de influenţă aviară, de a face recensămîntul păsărilor, de a monitoriza mişcările lor şi, dacă este necesar, de a lua orice măsură care să limiteze extinderea bolii.

(3) Atunci cînd o exploataţie este supusă controlului oficial în condiţiile alin.(1) şi (2), autoritatea sanitară veterinară competentă va interzice orice transfer de păsări din exploataţie, cu excepţia transportului direct spre un abator sub supraveghere oficială, în scopul sacrificării imediate. Înaintea acordării unei astfel de autorizaţii medicul veterinar oficial trebuie să efectueze un examen clinic al tuturor păsărilor pentru a exclude prezenţa în exploataţie a influenţei aviare. Restricţiile de transfer la care se face referire în acest articol vor fi impuse pentru o perioadă de 21 de zile de la ultima dată a posibilei contaminări; aceste restricţii trebuie să se aplice pentru o perioadă de cel puţin 7 zile.

(4) Atunci, cînd se consideră că este posibil, autoritatea competentă poate limita măsurile prevăzute în acest articol la o parte a exploataţiei şi la păsările din aceasta, cu condiţia ca păsările să fi fost cazate, crescute şi furajate complet separat de către personal separat.

(2) În zona de protecţie se aplică următoarele măsuri:

a) identificarea tuturor exploataţiilor din zonă care deţin păsări domestice şi păsări sălbatice în captivitate;

b) inspecţii periodice la toate exploataţiile din zonă care deţin păsări, examinarea clinică a acestor păsări, iar dacă este necesar, recoltarea de probe pentru examen de laborator; se va ţine o evidenţă strictă a inspecţiilor şi a constatărilor făcute;

c) păsările trebuie să fie crescute în hale sau în adăposturi care să poată fi izolate;

d) la intrarea şi la ieşirea din exploataţie trebuie să existe mijloace de dezinfecţie corespunzătoare;

e) trebuie să fie puse sub control circulaţia persoanelor care manipulează păsări, carcase de pasăre şi ouă, vehiculele cu care se transportă păsările, carcasele şi ouăle în interiorul zonei; transportarea păsărilor va fi interzisă, cu excepţia tranzitului pe autostrăzi sau pe calea ferată;

f) se va interzice transferul de păsări sau ouă de incubat din exploataţia de origine, cu excepţia celui autorizat de autoritatea sanitară veterinară, astfel:

- păsările vor fi tăiate imediat într-un abator, de preferinţă, localizat în zona infectată, sau dacă acest lucru nu este posibil, într-un abator desemnat de autoritatea sanitară veterinară şi situat în afara zonei infectate; un marcaj special de salubritate, constînd într-o cruce diagonală formată din două linii drepte, încrucişate în unghi drept, cu punctele de intersecţie în centrul ştampilei, trebuie să fie aplicat pe această carne de pasăre;

- puii în vîrstă de o zi şi puicuţele, înainte de ouat, se transportă spre o exploataţie aflată în zona de supraveghere, în care nu se mai găsesc alte păsări;

- ouăle de incubat destinate unei staţii de incubaţie desemnate de autoritatea sanitară veterinară; înaintea expedierii ouăle şi ambalajele lor trebuie să fie dezinfectate;

- toate aceste transferuri permise se vor executa direct sub control oficial; ele vor fi autorizate numai după ce medicul veterinar oficial a efectuat inspecţia sanitară veterinară a exploataţiei; mijloacele de transport folosite trebuie să fie curăţate şi dezinfectate înainte şi după folosire;

g) transportarea aşternutului sau a dejecţiilor se va face numai cu aviz sanitar veterinar;

h) vor fi interzise tîrgurile, pieţele, expoziţiile sau alte forme de aglomerări de păsări domestice sau de alte păsări.

(3) Măsurile aplicate în zona de protecţie se vor menţine cel puţin 21 de zile de la efectuarea operaţiunilor de curăţare şi dezinfecţie preliminară în exploataţia infectată; după această perioadă zona de protecţie va fi inclusă în zona de supraveghere sanitară veterinară.

(4) În zona de supraveghere sanitară veterinară se aplică următoarele măsuri:

a) identificarea tuturor exploataţiilor din zonă, care deţin păsări domestice;

b) controlul circulaţiei păsărilor şi ouălor de incubat din interiorul zonei;

c) interzicerea circulaţiei păsărilor domestice în afara zonei pe parcursul primelor 15 zile, cu excepţia transportului direct către un abator desemnat de autoritatea sanitară veterinară, situat în afara zonei de supraveghere; carnea provenită de la aceste păsări va fi însoţită de un marcaj special de salubritate;

d) interzicerea circulaţiei ouălor de incubat în afara zonei de supraveghere sanitară veterinară, cu excepţia celor destinate unei staţii de incubaţie desemnate de autoritatea sanitară veterinară; înainte de expediere ouăle şi ambalajele lor trebuie să fie dezinfectate;

e) interzicerea circulaţiei aşternutului şi a dejecţiilor în afara zonei de supraveghere sanitară veterinară;

f) interzicerea tîrgurilor, pieţelor, expoziţiilor şi a altor aglomerări de păsări domestice sau de alte păsări;

g) fără a aduce prejudicii dispoziţiilor lit.a) şi b) ale prezentului alin., se interzice transportul păsărilor, cu excepţia tranzitului pe autostrăzi sau căi ferate.

(5) Măsurile care se aplică în zona de supraveghere sanitară veterinară se menţin cel puţin 30 de zile de la efectuarea operaţiunilor de curăţare şi dezinfecţie în exploataţia infectată.

Autoritatea sanitară veterinară competentă stabileşte planurile care să-i permită să identifice circulaţia ouălor, păsărilor domestice şi păsărilor ţinute în captivitate.

Proprietarul sau crescătorul păsărilor domestice şi/sau al păsărilor ţinute în captivitate este obligat să prezinte autorităţii sanitare veterinare teritoriale, la cererea acesteia, informaţii cu privire la păsările domestice şi la ouăle care au intrat sau au ieşit din exploataţia sa, precum şi despre concursurile sau expoziţiile la care au participat.

Persoanele juridice şi fizice, implicate în transportul sau comercializarea păsărilor domestice, ouălor sau a păsărilor ţinute în captivitate sînt obligate să prezinte autorităţii sanitare veterinare informaţii cu privire la circulaţia păsărilor domestice, ouălor şi păsărilor ţinute în captivitate, pe care le-au transportat sau le-au comercializat, şi să furnizeze toate detaliile cu privire la aceste informaţii.

Operaţiunile de curăţare şi dezinfecţie se vor efectua sub supravegherea medicului veterinar oficial, în conformitate cu instrucţiunile medicului veterinar de stat, conform reglementărilor în vigoare şi prevederilor anexei 3 la prezenta Normă sanitară veterinară.

Folosirea resturilor culinare sau a resturilor de păsări poate fi avizată pentru hrănirea păsărilor domestice numai după o prelucrare termică corespunzătoare, care asigură distrugerea virusului influenţei aviare în condiţiile prevăzute de legislaţia sanitară veterinară.

(2) Centrul Republican de Diagnostic Veterinar verifică calitatea şi valabilitatea vaccinurilor, este responsabil de aplicarea şi coordonarea standardelor şi metodelor de diagnostic, pentru utilizarea reagenţilor şi testarea produselor biologice, de aplicarea şi respectarea standardelor şi metodelor în fiecare laborator sanitar veterinar de stat raional şi municipal pentru diagnosticul influenţei aviare.

(3) În acest scop Centrul Republican de Diagnostic Veterinar:

a) va organiza periodic teste comparative;

b) va păstra izolatele de virus ale influenţei aviare provenind de la cazurile confirmate;

c) va asigura confirmarea rezultatelor pozitive obţinute de laboratoarele sanitare veterinare de stat pentru diagnostic.

(4) Laboratorul sanitar veterinar naţional de referinţă va păstra legătura cu laboratoarele veterinare comunitare de referinţă la care se face referire în anexele 4 si 5 la prezenta Normă sanitară veterinară.

a) singurele vaccinuri permise sînt cele care au primit avizul de comercializare din partea autorităţii sanitare veterinare competente;

b) caracteristicile şi compoziţia vaccinului care se va folosi;

c) procedurile pentru supravegherea distribuirii, depozitării şi folosirii vaccinurilor;

d) densitatea păsărilor din zona afectată;

e) speciile şi categoriile de păsări care vor fi supuse vaccinării;

f) zonele în care se va efectua vaccinarea.

(2) Prin derogare de la prevederile alin.(1) decizia de introducere a vaccinării de urgenţă în jurul focarului poate fi luată de autoritatea sanitară veterinară centrală.

(3) Atunci cînd autoritatea sanitară veterinară teritorială este autorizată de către autoritatea sanitară veterinară centrală să recurgă la vaccinarea de urgenţă într-o regiune limitată a teritoriului său, statutul teritoriului rămas nu va fi afectat, cu condiţia ca circulaţia efectivelor de păsări vaccinate să fie interzisă timp de 3 luni.

(2) Criteriile care se vor aplica la stabilirea acestui plan sînt cele prevăzute în anexa 6 la prezenta Normă sanitară veterinară.

(3) Planurile stabilite în conformitate cu criteriile prezentate în anexa 6 vor fi elaborate nu mai tîrziu de 6 luni de la punerea în aplicare a prezentei Norme sanitare veterinare.

(4) În cazul exporturilor în ţările-membre ale Uniunii Europene, Comisia Europeană va examina planurile pentru a determina dacă permit realizarea obiectivelor dorite şi va sugera orice amendament, în special pentru a se asigura că ele sînt compatibile cu planurile celorlalte state-membre. Planurile pot fi ulterior amendate sau completate în funcţie de evoluţia situaţiei.

Anexa 1

la Norma sanitară veterinară privind diagnosticul,

profilaxia, supravegherea şi combaterea

influenţei aviare (pesta aviară clasică)

METODE DE DIAGNOSTIC

pentru confirmarea diagnosticului şi pentru

diagnosticul diferenţial al influenţei aviare

Virusul care provoacă influenţa aviară este virusul prototip al familiei Orthomyxoviridae tip A. În prezent sînt clasificate serologic 15 subtipuri pe baza hemaglutininei (H1-H15) şi 9 subtipuri – pe baza neuraminidazei (N1-N9). Toate subtipurile au fost identificate la păsări, însă subtipurile H5 şi H7 au patogenitate mare pentru păsări, producînd boala sistemică cu mortalitate mare. În scopul procedeelor de diagnostic pentru confirmare şi pentru diagnostic diferenţial influenţa aviară este definită astfel:

Influenţa aviară este infecţia păsărilor produsă de orice virus din genul influenţa virus tip A, care are un indice de patogenitate intravenoasă (IPIV) mai mare de 1.2, efectuat pe pui în vîrstă de 6 săptămîni, sau orice infecţie cu virusul influenţei tip A subtipul H5 sau H7, pentru care secvenţele de nucleotide au demonstrat prezenţa de multiple baze de aminoacizi la situsul de clivaj al hemaglutininei.

EŞANTIONAREA ŞI TRATAMENTUL PROBELOR

1. Probe: tampoane cloacale sau fecale şi tampoane traheale de la păsări bolnave; fecale sau conţinut de organe: intestin, encefal, trahee, pulmon, ficat, splină şi altele, afectate evident, provenind de la cadavre proaspete.

2. Prelucrarea probelor

Organele şi ţesuturile menţionate la pct.1 al prezentului capitol pot fi comasate, dar materiile fecale trebuie să fie tratate separat. Tampoanele vor fi puse în mediu – tampon fosfat salin cu antibiotice, în cantitate suficientă, astfel încît să asigure întreaga imersie. Probele de organe şi fecale se vor omogeniza cu ajutorul unui omogenizator închis sau cu un mojar cu nisip steril într-un mediu cu antibiotice pînă la obţinerea unei suspensii de 10-20% g/volum. Se lasă în repaus suspensia circa 2 ore la temperatura ambiantă sau mai mult timp la temperatura de 4 grade C apoi se clarifică prin centrifugare la 800-1000 rotaţii/minut timp de 10 minute.

3. Mediul tampon fosfat salin cu antibiotice.

Diferite laboratoare utilizează cu succes diverse formule de mediu tampon fosfat salin cu antibiotice, iar Centrul Republican de Diagnostic Veterinar poate să ofere recomandări în acest sens. Sînt necesare concentraţii mărite de antibiotice pentru esantioanele de fecale. Este tipică utilizarea următoarelor antibiotice: 10000 UI/ml penicilină, 10 mg/ml streptomicină, 0,25 mg/ml gentamicină şi 5000 UI/ml micostatin într-o soluţie tampon fosfat salin. Aceste niveluri pot fi de 5 ori mai mici pentru ţesuturi şi tampoane traheale. Pentru controlul clamydiilor este acceptată adăugarea a 50 mg/ml oxitetraciclină. Pe parcursul preparării mediilor TFS (Tampon fosfat salin) cu antibiotice este necesar ca pH să fie controlat după adăugarea antibioticelor şi ajustat pentru obţinerea unui pH cuprins între 7,0-7,4.

IZOLAREA VIRUSULUI PE OUĂ EMBRIONATE DE GĂINĂ

Se inoculează 0,1-0,2 ml din supernatantul clarificat în cavitatea alantoidiană de la cel puţin 4 ouă embrionate de găină puse la incubat timp de 8-10 zile. Ideal ar fi ca aceste ouă să provină de la un efectiv liber de germeni specifici patogeni, dar, dacă nu este posibil, este admisă utilizarea ouălor provenite de la un efectiv recunoscut ca liber de anticorpi contra influenţei aviare. Ouăle inoculate sînt incubate la temperatura de 37°C şi se efectuează zilnic mirajul. Pe măsură ce embrionii mor, ouăle conţinînd embrioni morţi sau muribunzi, precum şi toate ouăle rămase după 6 zile de la inoculare vor fi refrigerate la temperatura de 4°C şi vor face obiectul unor depistări ale hemaglutininei, pornindu-se de la lichidul alantoidian/amniotic. În absenţa hemaglutinării se va repeta această procedură utilizîndu-se ca inoculum lichid alantoidian/amniotic nediluat. În cazul prezenţei bacteriilor în lichidele hemaglutinante, acestea se exclud prin filtrare printr-o membrană cu porii de 450 nm, se adaugă un supliment de antibiotice şi se reinoculează pe ouă embrionate.

DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL 

1. Diferenţiere preliminară

Toate virusurile hemaglutinante trebuie să fie supuse de către Centrul Republican de Diagnostic Veterinar identificării complete, în scopul caracterizării şi al efectuării testelor de patogenitate. Este important ca prin măsurile sanitare veterinare privind controlul influenţei aviare, să se limiteze propagarea virusului, iar laboratorul sanitar veterinar naţional de referinţă trebuie să identifice orice tulpină hemaglutinantă de virus izolată din subtipurile H5 şi H7. Lichidele hemaglutinante se utilizează într-o reacţie de hemaglutinare descrisă la cap.5 şi 6 ale prezentei anexe.

Reacţia de inhibare a hemaglutinării pozitive cu un titru de 24 sau mai mare, efectuată cu un antiser policlonal specific pentru subtipurile H5 sau H7 ale virusului influenţei aviare tip A cu titru de cel puţin 29, dă posibilitatea identificării virusului şi instituirii unor măsuri preliminare de control al bolii.

2. Confirmarea identificării

Laboratorul sanitar veterinar naţional de referinţă trebuie:

a) să confirme că izolatul este un virus – influenţa A, utilizînd testul de dublă imunodifuzie pentru detectarea antigenilor de grup, astfel cum este descris la cap.9 al prezentei anexe; tehnicile de imunofluorescenţă sau ELISA pentru detectarea antigenilor de grup pot fi utilizate dacă sînt preferate de laboratoarele naţionale;

b) să determine dacă izolatele fac parte din subtipurile H5 sau H7;

c) să efectueze indexul patogenităţii intravenoase (IPIV) pe pui în vîrstă de 6 săptămîni, astfel cum este descris la cap.7 al prezentei anexe. Indexul patogenităţii intravenoase mai mare de 1.2 indică prezenţa virusului şi necesită aplicarea măsurilor de control; ar fi util ca laboratoarele sanitare veterinare naţionale să efectueze şi teste în vederea determinării capacităţii unui izolat de a produce plaje în culturile celulare, astfel cum este descris la cap.8 al prezentei anexe. Laboratoarele sanitare veterinare naţionale trebuie să trimită imediat toate izolatele H5 şi H7 de influenţă aviară la laboratoarele veterinare internaţionale de referinţă pentru caracterizare.

3. Tipizarea suplimentară şi caracterizarea izolatelor

Laboratorul veterinar internaţional de referinţă trebuie să primească toate virusurile hemaglutinante de la laboratoarele naţionale, pentru studii suplimentare antigenice şi genetice, care vor permite înţelegerea superioară a epidemiologiei bolii din Europa, în cadrul competenţelor şi sarcinilor laboratorului veterinar de referinţă. Acesta trebuie să efectueze tipizările antigenice pentru toate virusurile – influenţă primite. Pentru virusurile H5 şi H7 care nu au IPIV mai mare de 1.2 trebuie să fie efectuată şi secvenţializarea nucleotidelor genei, care codifică hemaglutinina cu scopul de a determina prezenţa multiplelor baze de aminoacizi la situsul de clivare a hemaglutininei.

TESTE SEROLOGICE PENTRU DETECTAREA

ANTICORPILOR VIRUSULUI INFLUENŢEI AVIARE

1. Pe durata programelor de eradicare, acolo unde subtipul H al virusului provocator este cunoscut, sau prin utilizarea virusului omolog ca antigen, monitorizarea serologică pentru evidenţierea infecţiei poate fi făcută pe baza testelor de inhibare a hemaglutinării descrise la cap.5 şi 6 ale prezentei anexe. Daca subtipul hemaglutininic nu este cunoscut, evidenţierea infecţiei cu virusul influenţa A poate fi făcută prin detectarea anticorpilor direcţionată spre grupul de antigeni specifici. În acest scop poate fi folosit, fie un test de dublă imunodifuzie (cap.9), fie un test ELISA. Păsările sălbatice de apă dau rar rezultate pozitive la testul de dublă imunodifuzie şi, în afară de faptul cînd subtipul este cunoscut, este probabilă examinarea aceloraşi păsări pentru prezenţa anticorpilor contra subtipurilor H5 şi H7.

2. a) Probe

Probele de sînge trebuie luate de la toate păsările, dacă mărimea efectivului este mai mică de 20, şi de la 20 de păsări de la efective mai mari; aceasta va da o probabilitate de 99% în detectarea a cel puţin unor probe pozitive, dacă 25% sau mai mult din efectiv este pozitiv. Serurile trebuie separate de cheag şi trimise pentru testare.

b) Examinarea pentru anticorpi

Probe individuale de ser trebuie testate pentru capacitatea inhibării hemaglutinării antigenului influenţei aviare într-un test standard descris la cap.6 al prezentei anexe. Există discuţii asupra utilizării în testul de inhibare a hemaglutinării (IH) a 4 sau 8 unităţi hemaglutinante. Oricare dintre cele două variante este valabilă, iar alegerea trebuie făcută de laboratoarele sanitare veterinare naţionale; totuşi, antigenul utilizat va influenţa nivelul la care un ser este considerat pozitiv pentru 4 unităţi hemaglutinante; un ser pozitiv este cel care are un titru egal sau mai mare de 24; pentru 8 unităţi hemaglutinante un ser pozitiv este serul cu un titru de 23 sau mai mare.

REACŢIA DE HEMAGLUTINARE (HA)

Reactivi:

1. Tampon fosfat salin 0,05 M cu un pH cuprins între 7,0 şi 7,4.

2. Se recoltează eritrocitele de la cel puţin 3 pui de găină liberi de germeni specifici patogeni; dacă nu avem la dispoziţie, se recoltează sîngele de la 3 păsări controlate regulat şi recunoscute ca fiind libere de anticorpi contra virusului influenţei aviare şi se pun într-un volum egal de soluţie Alsever. Se spală eritrocitele de 3 ori cu tampon fosfat salin înainte de utilizare. Pentru test este recomandată o suspensie de 1% valoarea hematocritului în tampon fosfat salin.

3. Laboratorul de referinţă comunitar va recomanda utilizarea ca antigeni – standard virusurile H5 şi H7 cu virulenţa scăzută.

Metoda de lucru:

a) se distribuie cîte 0,025 ml tampon fosfat salin în fiecare godeu al unei microplăci din material plastic (se utilizează cele cu fundul în formă de V);

b) se adaugă 0,025 ml suspensie de virus, adică lichid alantoidian în primul godeu;

c) se utilizează un microdilutor şi se realizează diluţii binare de la 1:2 la 1:4096 din godeu în godeu;

d) se adaugă 0,025 ml tampon fosfat salin în fiecare godeu;

e) se adaugă 0,025 ml eritrocite 1% în fiecare godeu;

f) se amestecă agitînd uşor şi se lasă în repaus la temperatura de 4°C;

g) se citesc plăcile după 30-40 de minute de la terminarea sedimentării martorilor. Se citesc plăcile prin înclinare, pentru a observa prezenţa sau absenţa unui flux de hematii în formă de lacrimă;

h) titrul hemaglutinant corespunde diluţiei celei mai mari care a determinat aglutinarea completă a hematiilor. Această diluţie este considerată ca avînd o unitate hemaglutinantă. O metodă mai precisă pentru determinarea titrului hemaglutinant constă în realizarea reacţiei de hemaglutinare cu virusul într-o gamă completă de diluţii iniţiale de tip 1:3, 1:4, 1:5, 1:6 etc. Această metodă este recomandată pentru prepararea precisă a antigenului destinat reacţiei de inhibare a hemaglutinării.

REACŢIA DE INHIBARE A HEMAGLUTINĂRII (IHA)

Reactivi (vezi cap.5):

a) tampon fosfat salin;

b) lichid alantoidian conţinînd virus, diluat în tampon fosfat salin şi avînd 4 sau 8 unităţi hemaglutinante/0,025 ml;

c) eritrocite 1% de pui;

d) ser de pui martor negativ;

e) ser martor pozitiv.

Metoda de lucru:

a) se distribuie 0,025 ml tampon fosfat salin în toate godeurile unei microplăci din material plastic (godeurile au fundul în formă de V);

b) se adaugă 0,025 ml ser în primul godeu al plăcii;

c) se utilizează un microdilutor pentru realizarea diluţiilor duble din godeu în godeu;

d) se adaugă 0,025 ml lichid alantoidian conţinînd 4 sau 8 unităţi hemaglutinante;

e) se amestecă agitînd uşor şi se lasă în repaus placa la temperatura de 4°C minimum 60 de minute sau la temperatură ambiantă cel puţin 30 de minute;

f) se adaugă 0,025 ml din suspensia de eritrocite 1% în toate godeurile;

g) se amestecă agitînd uşor şi se lasă în repaus la temperatura de 4°C;

h) se citeşte placa după 30-40 de minute, la sedimentarea hematiilor-martor. Se face citirea prin înclinarea plăcii pentru a se observa prezenţa sau absenţa unui flux în formă de lacrimă, care se înclină în acelaşi mod cu godeurile martor care conţin numai hematii – 0,025 ml şi tampon fosfat salin – 0,05 ml;

i) titrul inhibohemaglutinant corespunde diluţiei celei mai mari de antiser care a determinat o inhibare completă a 4 sau 8 unităţi de virus – pentru fiecare test de inhibare a hemaglutinării trebuie să fie inclusă titrarea hemaglutinării pentru confirmarea numărului cerut de unităţi hemaglutinante;

j) validarea rezultatelor depinde de obţinerea unui titru mai mic de 23 în cazul folosirii a 4 unităţi hemaglutinante sau de 22 pentru 8 unităţi hemaglutinante, cu serul-martor negativ şi un titru al diluţiei imediat superioare sau inferioare titrului cunoscut al serului-martor pozitiv.

INDICELE DE PATOGENITATE PE CALE INTRAVENOASĂ

1. Se diluează 1:10 lichid alantoidian cu reacţie pozitivă la hemaglutinare, proaspăt recoltat, în ser fiziologic steril titrul hemaglutinant trebuie să fie mai mare de 24.

2. Se injectează pe cale intravenoasă 0,1 ml din suspensia diluată de virus la 10 pui în vîrstă de 6 săptămîni; puii trebuie să fie obţinuţi din ouă provenind de la efective libere de germeni specifici patogeni.

3. Se examinează puii la interval de 24 de ore timp de 10 zile.

4. La fiecare examinare se atribuie fiecărui pui un coeficient:

0 = normal, 1 = bolnav, 2 = grav bolnav şi 3 = mort.

5. Se înregistrează rezultatele şi se calculează indicele după exemplul indicat mai jos:

Semne clinice Zile după inoculare Total scor
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Normali 10 2 0 0 0 0 0 0 0 0 12 × 0 = 0
Bolnavi 0 4 2 0 0 0 0 0 0 0 6 × 1 = 6
Grav bolnavi 0 2 2 2 0 0 0 0 0 0 6 × 2 = 12
Morţi 0 2 6 8 10 10 10 10 10 10 76 × 3 = 228
  Total = 246
 

Indice = rezultatul mediu pe pasăre şi pe observaţie = 246 : 100 = 2,46

Această evaluare clinică este subiectivă, dar, de obicei, ea presupune că păsările prezintă mai multe dintre simptomele următoare: tulburări respiratorii, abatere, diaree, cianoza pielii sau a barbitelor, edemul feţei şi/sau al capului, tulburări nervoase.

EVALUAREA CAPACITĂŢII DE FORMARE A PLAJELOR

1. În general se preferă utilizarea unei game de diluţii ale virusului, astfel încît să se obţină un număr optim de plaje pe placă. Sînt suficiente 10 diluţii seriate în tampon fosfat salin, mergînd pînă la 10-7.

2. În plăci Petri de 5 cm diametrul se prepară culturi celulare în monostrat confluent: celule de embrioni de găină sau o linie celulară corespunzătoare, de exemplu: Madin-Darby, bovine kidney.

3. Se adaugă cîte 0,2 ml din fiecare diluţie de virus în cîte două plăci Petri şi se lasă în repaus 30 de minute pentru absorbţia virusului.

4. După ce au fost spălate de 3 ori în tampon fosfat salin celulele infectate sînt acoperite cu un mediu corespunzător conţinînd agar 1% g/v şi, eventual, 0,01 mg/ml tripsină. Este important să nu se adauge deloc ser în mediul de imersie.

5. După o incubaţie de 72 de ore la temperatura de 37°C plajele trebuie să fie de o mărime suficientă. Pentru o mai bună observare se înlătură stratul de agar şi se colorează monostratul cu o soluţie de cristal violet 0,5% g/v în etanol soluţie 25% g/v.

6. Toate virusurile trebuie să formeze plaje clare atunci cînd au fost incubate într-un mediu ce conţine tripsină. În cazul în care mediile de acoperire nu au conţinut de tripsină, numai virusurile virulente pentru pui de găină vor forma plaje.

DUBLA IMUNODIFUZIE ÎN GEL DE AGAR

Metoda preferată pentru demonstrarea prezenţei virusului influenţei A este demonstrarea prezenţei nucleocapsidei sau matricei antigenice pe care o deţin toate virusurile influenţei A.

Aceasta se realizează în general prin teste de dublă imunodifuzie, utilizîndu-se preparate concentrate de virus sau extracte din membrane corioalantoice infectate. Prepararea concentratelor de virus se poate realiza prin simpla centrifugare a lichidelor alantoice infectate şi fragmentarea virusului pentru obţinerea nucleocapsidei şi matricei antigenice prin tratarea cu detergentul lauril sodium sarcosinat. Precipitarea acidă poate fi, de asemenea, utilizată prin adăugarea de soluţie de acid clorhidric 1N la lichidul alantoic infectat pînă la un pH final de 3,5-4,0, urmată de refrigerare la temperatura de 0°C timp de o oră şi apoi de centrifugare la 1000 rotaţii/minut timp de 10 minute.

Supernatantul este înlăturat, iar precipitatul care conţine virusul este resuspendat într-un volum minim de tampon glycil-sarkosyl (1% tampon sodium lauril sarcosinat la pH 9,0 cu 0,5 M glicină). Acest preparat conţine atît nucleocapsidă, cît şi matricea antigenică.

Beard (1970) a descris prepararea antigenului îmbogăţit cu nucleocapsidă din membrane corioalantoice provenite de la ouă infectate. Această metodă implică: recoltarea membranelor de la ouă infectate cu hemaglutinare pozitivă, omogenizarea lor, congelare-decongelare de 3 ori, urmată de centrifugare la 1000 rotaţii/minut timp de 10 minute. Depozitul este înlăturat, iar supernatantul este tratat cu 0,1% formalină şi este utilizat ca antigen. Pentru ambii antigeni se poate utiliza fie testul de dublă imunodifuzie, utilizînd agaroza 1%, fie geluri conţinînd 8% clorură de sodiu în tampon fosfat 0,1 M la pH 7,2.

Prezenţa virusului influenţei aviare tip A este confirmată prin apariţia liniilor de precipitare formate între antigenul de testat, antigenul pozitiv cunoscut şi antiserul pozitiv cunoscut.

Anexa 2

la Norma sanitară veterinară privind diagnosticul,

profilaxia, supravegherea şi combaterea

influenţei aviare (pesta aviară clasică)

AUTORIZAREA

scoaterii ouălor dintr-o exploataţie supusă

condiţiilor prevăzute la art.8 lit.e)

Autorizarea emisă de autoritatea competentă pentru transportul ouălor dintr-o exploataţie supusă condiţiilor prevăzute la art.8 lit.e) către o întreprindere autorizată, pentru fabricarea şi prelucrarea produselor din ouă, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

1. pentru producerea de produse din ouă pot fi folosite numai ouă care nu au fost incubate şi care sînt bune pentru consum uman; coaja acestora trebuie să fie întreagă, fără fisuri;

2. ouăle şi produsele din ouă care sînt improprii consumului uman trebuie eliminate şi denaturate astfel încît să nu fie posibilă refolosirea lor pentru consum uman;

3. pentru a permite transportul dintr-o exploataţie suspectă ouăle trebuie să fie ambalate şi expediate direct de la aceasta spre unitatea autorizată; fiecare transport trebuie să fie sigilat înainte de expediere de către medicul veterinar oficial responsabil de exploataţia suspectă şi să rămînă sigilat pe tot parcursul transportului către unitatea autorizată;

4. medicul veterinar oficial responsabil de exploataţia suspectă va informa autoritatea competentă a unităţii autorizate despre intenţia sa de a expedia ouăle către aceasta;

5. autoritatea sanitară veterinară competentă, responsabilă de unitatea desemnată, se va asigura că:

- ouăle la care se face referire la pct.1 trebuie să fie izolate de celelalte ouă din momentul sosirii lor şi pînă la prelucrarea lor;

- cojile provenite de la aceste ouă vor fi considerate ca material de risc înalt şi vor fi distruse;

- ambalajele, vehiculele utilizate pentru transportul ouălor şi toate incintele care au venit în contact cu ouăle vor fi curăţate şi dezinfectate astfel încît să fie distrus virusul influenţei aviare;

- medicul veterinar oficial responsabil de exploataţia suspectă va fi informat despre toate transporturile de ouă prelucrate.

Anexa 3

la Norma sanitară veterinară privind diagnosticul,

profilaxia, supravegherea şi combaterea

influenţei aviare (pesta aviară clasică)

PROCEDURA

pentru curăţarea şi dezinfecţia unei exploataţii infectate

1. Curăţarea şi dezinfecţia primară

De îndată ce carcasele de păsări domestice au fost transportate pentru a fi distruse, acele părţi ale incintelor în care au fost cazate păsările şi orice parte a celorlalte clădiri, terenuri etc., contaminate în cursul sacrificării sau examenului post-mortem, vor fi aspersate cu dezinfectantele aprobate de legislaţia sanitară veterinară în vigoare.

a) Resturile de păsări sau de ouă, care ar putea contamina clădirile, terenurile, instrumentele etc., vor fi colectate şi distruse împreună cu carcasele.

b) Dezinfectantul folosit trebuie să rămînă pe suprafeţele menţionate la lit.a) cel puţin 24 de ore.

2. Curăţarea şi dezinfecţia finală

a) Grăsimea şi murdăria vor fi îndepărtate de pe toate suprafeţele prin aplicarea unui agent de degresare şi vor fi spălate cu apă.

b) După spălare se va aplica dezinfectant.

c) După 7 zile incintele vor fi tratate cu un agent degresant, clătite cu apă rece, aspersate cu dezinfectant şi spălate din nou cu apă.

d) Aşternutul folosit şi gunoiul de grajd trebuie să fie prelucrate printr-o metodă care permite distrugerea virusului. Această metodă va cuprinde una dintre următoarele practici:

- incinerarea sau tratamentul cu abur la o temperatură de 70°C;

- îngroparea la o adîncime suficientă pentru a preveni accesul insectelor şi al păsărilor sălbatice;

- depozitarea şi umezirea (dacă este necesar pentru a favoriza fermentarea), acoperirea pentru a păstra căldura, astfel încît sa fie atinsă o temperatură de 20°C, şi menţinerea lor acoperite timp de 42 de zile pentru a preveni accesul insectelor şi al păsărilor sălbatice.

Anexa 4

la Norma sanitară veterinară privind diagnosticul,

profilaxia, supravegherea şi combaterea

influenţei aviare (pesta aviară clasică)

LABORATORUL VETERINAR COMUNITAR DE REFERINŢĂ

pentru influenţa aviară

Denumirea laboratorului: Central Veterinary Laboratory New Haw UK-Weybridge

Surrey KT 153 NB ( United Kingdom).

Anexa 5

la Norma sanitară veterinară privind diagnosticul,

profilaxia, supravegherea şi combaterea

influenţei aviare (pesta aviară clasică)

LISTA

laboratoarelor internaţionale pentru diagnosticul influenţei aviare

Belgia/ Institut National de Recherches Veterinaires Groeselenberg 99, B-1180 Bruxelles

Danemarca/ National Veterinary Laboratory Poultry Disease Division, Hangovej 2, DK-8200 Aarhus N.

Germania/ Bundesforschungsanstal fur Viruskrankheiten der Tiere Anstaltsteil Riems (Fiedrich Loffler Institut), D-O-2201 Insel Riems

Franţa/ Centre National d`Etudes Veterinaires et Alimentaires, Laboratoire central de recherches agricoles et porcines, BP 53, F-22440 Ploufragan

Grecia/ Institute of Infections and Parasitological Diseases, 66, 26th October Street, 54627 Thessaloniki

Irlanda/ Veterinary Research Laboratory Abbotstown, Castleknock, IRL-Dublin 15

Italia/ Istituto Zooprofilattico Sperimentale di Padova, via G.Orus n.2, I-35100 Padova

Luxemburg/ Institut National de Recherches Veterinaires, Groeselenberg 99, B-1180 Bruxelles

Olanda/ Centraal Diergeneeskunding Institut Vestiging Virologie, Houtribweg 39, NL-8221 RA Lelystad

Portugalia/ Laboratorio Nacional de Investigacao Vetrinaria (LNIV), Estrada de Benfica 701, 1500 Lisboa

Spania/ Laboratorio de Sanidad y Produccion Animal, Zona Franca, Circunvalacion-Tramo 6, Esquina Calle 3, E-08004 Barcelona

Regatul Unit Central al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord/ Veterinary Laboratory, New Haw, Weybridge GB-Surrey KT 153 NB

Austria/ Bundesanstalt f.r Virusseuchenbekampfung, Wien-Hetzendorf

Finlanda/ Elainlaakinta ja elintarvikelaitos, Helsinki/Anstalten for veterinarmedicin, Och Livsmedel, Helsingfors

Suedia/ Statens veterinarmedicinska anstalt, Uppsala.

Anexa 6

la Norma sanitară veterinară privind diagnosticul,

profilaxia, supravegherea şi combaterea

influenţei aviare (pesta aviară clasică)

CRITERII MINIME

pentru planul de contingenţă

Planurile de contingenţă trebuie să îndeplinească cel puţin următoarele criterii:

1. constituirea unui centru de criză la nivel naţional, care să coordoneze toate măsurile de control în Moldova;

2. furnizarea unei liste cuprinzînd centrele locale de control al bolii care dispun de posibilităţi adecvate pentru a coordona măsurile de control al bolii la nivel local;

3. furnizarea de informaţii detaliate cu privire la personalul implicat în aplicarea măsurilor de control, calificarea şi responsabilităţile lui;

4. fiecare centru local de control al bolii trebuie să dispună de posibilităţi să contacteze rapid persoanele sau organizaţiile implicate direct sau indirect în lichidarea focarului;

5. echipamentele şi materialele să fie disponibile pentru efectuarea măsurilor corespunzătoare de control al bolii;

6. furnizarea de informaţii detaliate cu privire la măsurile ce se vor lua atunci cînd infecţia sau contaminarea este suspicionată sau confirmată, inclusiv metodele propuse pentru distrugerea carcaselor;

7. instituirea programelor de pregătire pentru menţinerea şi dezvoltarea abilităţilor în domeniul procedurilor de teren şi administrative;

8. laboratoarele de diagnostic trebuie să aibă posibilităţi pentru examinarea post-mortem, capacităţile necesare pentru examenul serologic, histologic etc. şi trebuie să fie capabile să execute teste de diagnostic rapide. Trebuie să se întocmească planurile pentru transportul rapid al probelor;

9. furnizarea de detalii cu privire la cantitatea de vaccin contra influenţei aviare, estimată ca fiind necesară în eventualitatea reinstituirii vaccinării de urgenţă;

10. elaborarea de dispoziţii pentru a asigura competenţele legale necesare pentru implementarea planurilor de contingenţă.