Ordin nr.30 din 20.02.2014 cu privire la aprobarea instrucţiunii de bonitare şi a formularelor de evidenţă a caprinelor

MINISTERUL AGRICULTURII
ŞI INDUSTRIEI ALIMENTARE

O R D I N

cu privire la aprobarea instrucţiunii de bonitare

şi a formularelor de evidenţă a caprinelor

nr. 30  din  20.02.2014

 (în vigoare 04.04.2014) 

Monitorul Oficial nr.80-85 art.424 din 04.04.2014

* * *

În scopul ameliorării activităţii de selecţie şi reproducţie în domeniu şi în conformitate cu art.10 al Legii nr.371-XIII din 15.02.1995 privind selecţia şi reproducţia în zootehnie,

ORDON:

1. Se aprobă Instrucţiunea de bonitare a caprinelor crescute pentru lapte (anexa nr.1).

2. Se aprobă formularele 1Cr, 2Cr, 3Cr, 4Cr şi 5Cr conform anexelor nr.2, 3, 4, 5, 6.

3. Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

4. Controlul asupra executării prezentului ordin se pune în sarcina dlui Gheorghe Gaberi, viceministru.

Anexa nr.1

INSTRUCŢIUNI

DE BONITARE A CAPRINELOR CRESCUTE PENTRU

LAPTE CU ELEMENTE DE SELECŢIE

Instrucţiunea de bonitare a caprinelor crescute pentru lapte cu elemente de selecţie (în continuare instrucţiune) este elaborată de Institutul Ştiinţifico-Practic de Biotehnologii în Zootehnie şi Medicină Veterinară (IŞPBZMV) – Maşner O., Liuţcanov P., Tofan I., în colaborare cu Institutul de Zootehnie şi Producerea Nutreţurilor din Stavropol al Academiei Agrare a Federaţiei Ruse (SNIIJK) – Sannikov Yu., Novopaşina S.

Prezenta instrucţiune este menită să asigure baza normativă şi tehnică la evaluarea completă a caprinelor crescute pentru lapte în Republica Moldova, determinarea calităţilor productive şi de prăsilă ale acestora. Documentul cuprinde standardele pentru caprinele de lapte şi cerinţele către nivelul de producţie la caprinele de lapte din populaţia locală, precum şi elementele lucrărilor de selecţie.

Metodologia unică pentru testare şi evidenţa de prăsilă a caprelor în toate tipurile de gospodării, va crea precondiţii reale pentru transformarea calitativă a populaţiei existente de caprine, de implementare a programelor privind ameliorarea caprinelor la nivel local şi republican şi dezvoltarea continuă a ramurii creşterii caprinelor în ţară.

INTRODUCERE

Caprinele se cresc pe teritoriul Republicii Moldova din cele mai străvechi timpuri. Însă ramura respectivă a fost în uzul gospodăriilor casnice ale ţăranilor. Laptele obţinut de la caprele crescute se utiliza în alimentaţia familiilor şi de rare ori se comercializa pentru a obţine careva venituri din activitatea respectivă.

Începînd cu anii ‘90 ale secolului trecut, interesul crescătorilor de caprine este în creştere faţă de această specie. În condiţiile de criză din ramura creşterii taurinelor ca urmare a multiplelor factori de ordin social şi economic legate de tranziţia spre economia de piaţă, desfiinţarea fermelor de taurine, au început să crească efectivele de caprine. S-au creat unele turme mai mari separate de specia ovină şi chiar ferme ce se specializează pe exploatarea caprinelor pentru lapte. Concomitent cresc solicitările crescătorilor de caprine pentru tineret caprin de reproducţie provenit din rasele specializate pentru lapte. S-a iniţiat şi importul unor loturi de caprine din rasele respective, în special de rasa Saanen şi Alpină.

Date exacte cu privire la numărul de capre crescute actualmente în ţară nu există. Aceasta se datorează faptului că, în statistica efectivelor de animale caprinele se includeau şi continuă a fi incluse pînă în prezent în numărul total de ovine, cu indicarea doar "inclusiv caprine". Spre regret, nu există şi date privind importul anterior pe teritoriul republicii şi a caprinelor de rase specializate – Saanen sau alte rase. Necătînd la acestea, este cert, că şeptelul de caprine constituie mai mult de 100 mii capete.

Cercetările noastre realizate asupra efectivelor de caprine locale din diferite localităţi şi gospodării de fermier au demonstrat că producţia de lapte la caprele adulte din populaţia locală este de peste 350 kg pe lactaţie. Cea mai bună parte a populaţiei de caprine se caracterizează prin dezvoltare corporală bună şi o producţie de lapte relativ mare (peste 400 kg în 210-240 zile de lactaţie), posedă o culoare uniformă albă a robei şi un exterior tipic pentru caprinele de lapte. După structura morfologică a învelişului pilos acestea sunt similare cu a rasei Saanen. La etapa respectivă, asemănările menţionate ne permit să atribuim aceste caprine la grupa "capre de tipul rasei Saanen" şi să efectuăm o selecţie continuă pentru ameliorarea capacităţii lactogene, crearea grupelor de selecţie întru obţinerea şi creşterea dirijată a reproducătorilor şi multiplicarea numărului de animale în tipul respectiv.

Prezenta instrucţiune constituie un prim document complex în capricultura republicii, este bazată pe datele experimentale privind cercetarea populaţiei locale de caprine şi experienţa altor ţări în care s-au implementat în producţie şi se cresc cu succes rasa Saanen şi Alpină în puritate, precum şi se folosesc la încrucişări cu caprinele locale.

Documentul normativ în cauză este necesar pentru stabilirea cerinţelor unificate de apreciere (testare) a caprinelor de diferite grupe de sex şi vîrstă, determinarea gradului de ameliorare a caprinelor, clasei şi direcţiei de utilizare în continuare.

I. DEFINIŢII

Bonitarea – evaluarea calităţilor productive şi de prăsilă ale animalului, în scopul determinării valorii lui şi utilizării acestuia în continuare.

Rasă – un grup de animale care posedă calităţi şi caracteristici biologice şi morfologice determinate genetic, dintre care unele sunt specifice doar grupului respectiv. Rasa poate fi reprezentată de o femelă sau de un mascul, sau material genetic al acestora – gameţii lor (spermatozoizi şi ovule) sau zigoţi (embrioni). Rasei este caracteristică o anumită structură ce include unul sau mai multe tipuri intrarasiale, tipuri de elita, linii genealogice şi de elita, familii. Această structură oferă un anumit nivel de homo şi heterozigoţie, vitalitate şi capacitatea pentru ameliorarea calităţilor productive.

Standardul rasei – un complex de parametri şi indici morfoproductivi minimali caracteristici pentru animalele de clasa I.

Populaţia de animale – multitudinea de indivizi dintr-o specie, care un timp îndelungat se creşte şi se reproduce "în sine" în mai multe generaţii într-un anumit teritoriu (areal). În populaţii pot exista unele formaţiuni (grupuri) instabile – turmă, familie etc.

Animalele, unei rase pot fi grupate în cele de prăsilă (de reproducţie) sau cele de producţie (marfă).

Animale de reproducţie – animale ce posedă documentul de origine, care confirmă provenienţa acestora, fiind înregistrate în modul stabilit şi utilizate pentru reproducerea unei anumite rase.

Animale de producţie (marfă) – animalele care nu sunt utilizate în reproducerea şeptelului de rasă (obţinerea tineretului de rasă pentru remontă sau comercializare ca material de prăsilă altor ferme) ci doar în scopul obţinerii producţiei (lapte, carne etc.).

Animale locale – animalele care fac parte dintr-un grup separat ale unei populaţii de animale domestice aparţinînd unei specii şi fiind consolidate ca rasă, turmă sau o altă formaţiune.

Standardul scop – nivelul minim solicitat de indicatori morfoproductivi aplicat în procesul de creare a unei rase noi, tipului, liniei, turmei, pe baza căruia este realizată o selecţie bine definită.

II. PRINCIPII GENERALE DE BONITARE A CAPRINELOR

Caprinele utilizate în scopuri de reproducere (prăsilă), sunt grupate ca: caprine de rasă pură, caprine metise şi caprine de populaţia locală din Republica Moldova.

Caprinele de rasă pură Saanen (S) sunt cele provenite de la ambii părinţi aparţinînd rasei respective, originea cărora este confirmată prin documentaţia respectivă, avînd învelişul pilos alb uniform, exteriorul pronunţat tipului morfo-productiv pentru lapte şi alte caracteristici specific rasei respective (fig.1).

Fig.1. Capra de rasa Saanen

Caprinele de rasă pură Alpină franceză (A.F.) – animale ce provin de la ambii părinţi aparţinînd rasei respective, originea cărora este confirmată prin documentaţia respectivă, avînd exteriorul pronunţat tipului morfoproductiv pentru lapte şi alte caracteristici specific rasei respective (fig.2).

Fig.2. Capra de rasa Alpină franceză

Caprinele din generaţiile III şi IV, ce corespund tipului solicitat al rasei Saanen (TS) sau Alpină franceză (TA), rezultate din încrucişările de absorbţie ale altor rase, cu rasele Saanen sau Alpină franceză, originea cărora este confirmată prin documentele corespunzătoare se atribuie la animale de rasă pură.

Caprinele metise în tipul rasei Saanen (MTS) sau a rasei Alpină franceză (MTA) sunt animalele obţinute prin încrucişarea masculilor de rasa Saanen sau de rasa Alpină franceză cu femelele aparţinînd altor rase şi care nu corespund cerinţelor pentru animalele de rasă pură Saanen sau Alpină franceză indicate mai sus, iar după exterior, dezvoltare corporală şi nivelul producţiei de lapte asigură parametrii tipului morfoproductiv pentru lapte.

Gradul de metizare a caprinelor se stabileşte după datele de provenienţă. În cazul lipsei documentaţiei referitoare provenienţei mamelor şi prezenţa pronunţată la caprinele evaluate a tipului rasei Saanen sau Alpină franceză, acestea se atribuie la metişi de I (F1) sau a II-a (F2) generaţie. Decizia privind atribuirea caprinelor respective la grupul de animale metise din generaţiile indicate aparţine unei Comisii aprobate de către MAIA al R. Moldova.

Caprinele pentru lapte de populaţie locală a Republicii Moldova (în continuare – caprinele locale) sunt animale ce se caracterizează prin heterogenitatea culorilor robei, variabilitatea greutăţii corporale şi a producţiei de lapte, fiind crescute pretutindeni pe teritoriul republicii.

Caprinele locale pot fi utilizate în scopul de creare a turmelor selecţionate cu condiţia implementări şi realizării la un nivel corespunzător a evidenţei zootehnice şi de prăsilă (originea, productivitatea etc.), precum şi la încrucişări cu reproducătorii de rase specializate de caprine pentru lapte în scopul obţinerii metişilor şi ameliorarea producţiei de lapte.

Evaluarea caprelor (bonitarea) se realizează anual (sistematic) pe fiecare animal (individual) supus testării în toate tipurile de ferme de caprine, fie de reproducţie (prăsilă), fie în cele pentru producţia marfă, precum şi a ţapilor-reproducători din fermele respective sau a celor crescuţi şi exploataţi în Centrele – întreprinderile pentru însămînţări artificiale a animalelor.

Bonitarea caprinelor se realizează pe parcursul întregului an calendaristic, conform grupelor respective de vîrstă şi sex în fermă, după cum urmează:

- ţapi reproducători – cu prilejul campaniei reproductive;

- capre-matcă – după finisarea lactaţiei;

- iezi – la înţărcare de la mame;

- tineret pentru reproducţie (masculi şi femele) – la atingerea pubertăţii (6-8 luni).

Bonitarea se face de către zootehnicianul selecţioner, cercetătorii ştiinţifici ale instituţiilor de cercetare de profil şi de către alţi specialişti ce posedă o pregătire corespunzătoare în domeniu.

Determinarea clasei animalului se efectuează în baza sumei punctelor (clasa sumară), după indicii de bază selecţionaţi. Indicii respectivi şi gradul lor de evidenţiere se înscriu în registrul de bonitare individuală a caprelor şi în fişele de prăsilă.

La bonitare caprinele sunt evaluate după următoarele criterii:

- ţapii reproducători – genotipul, exterior şi constituţie, tipul de fătare (unipari, gemeni, tripli);

- capre adulte – producţia de lapte, exterior şi constituţie, genotip, tipul de fătare;

- tineretul la înţărcare de la mame – genotip, dezvoltare (greutate corporală) şi tipul de fătare;

- ţăpuşorii şi iediţele de remontă (6-8 luni) – genotip, exterior şi dezvoltare (greutate corporală) şi tipul de fătare.

III. EVALUAREA INDICILOR DE PRODUCŢIE LA CAPRINE

3.1. Aprecierea producţiei de lapte se efectuează după cantitatea de lapte obţinut (lapte muls, kg), conţinutul mediu de grăsime şi proteine din lapte (%) sau cantitatea totală de grăsime şi proteine din lapte (kg), sau după unul din aceşti indici pe durata de 305 zile de lactaţie, sau pe lactaţia prescurtată, evaluarea calităţii ugerului după viteza de eliminare a laptelui.

În cazul lactaţiei prescurtate se evidenţiază laptele muls total pe durata respectivă şi se indică numărul zilelor de lactaţie pe fiecare capră.

Mulsul de control al caprelor se efectuează cel puţin o dată pe lună. Prelevarea probelor pentru determinarea procentului de grăsime şi proteină din lapte se efectuează individual pentru fiecare animal la mulsul de control. Pe proba colectată (vasul cu lapte) se indică data controlului şi numărul matricol al caprei.

Capre în prima lactaţie sunt evaluate după cantitatea de lapte pe lactaţia completă.

Capre în a doua lactaţie sunt evaluate după productivitatea medie pe două lactaţii.

Capre în a treia lactaţie şi mai în vîrstă sunt evaluate după productivitatea medie pe trei lactaţii.

În lipsa unor date din anii precedenţi privind producţia de lapte, se permite aprecierea caprelor după ultima lactaţie finalizată.

Procentul mediu de grăsime (proteină) în lapte pe lactaţie se calculează prin metoda laptelui de 1% (% grăsime (proteină) x lapte muls pe lună). Cantitatea totală de lapte obţinut de 1% (suma pe toate lunile de lactaţie), se împarte la producţia de lapte de facto pe lactaţie (Exemplu: 1200 kg de lapte de 1% pe lactaţie: 300 kg lapte muls de facto pe lactaţie = 4,0 procentul mediu de grăsime în lapte pe lactaţie).

Cantitatea de grăsime (proteină) din lapte (kg) pe lactaţie se determină prin împărţirea cantităţii de lapte de 1% la 100.

Pentru a determina cantitatea totală de grăsime şi proteină din lapte pe lactaţie (kg) este necesară însumarea rezultatelor obţinute referitor la grăsime şi proteină.

La determinarea indicilor nominalizaţi pentru o serie de lactaţii este folosită aceeaşi metodă de calcul, pe numărul corespunzător de lactaţii.

Calitatea ugerului caprelor bonitate privind viteza de eliminare a laptelui se stabileşte în lună a 2-3-a de lactaţie în timpul mulsului de control al caprelor. Pentru aceasta, se evidenţiază cantitatea de lapte muls (ml) şi timpul consumat (secunde) pentru întreaga mulsoare. Cantitatea totală de lapte muls pe 2 sau 3 mulsori pe zi se împarte la timpul consumat. Viteza de muls se recalculează pentru kg/min.

3.2. Evaluarea exteriorului şi constituţiei

Caprele sunt evaluate de două ori – în prima fătare (lactaţie) şi în a treia. Dacă evaluarea nu s-a efectuat în perioada primei lactaţii, atunci se efectuează în a doua.

Ţapii sunt apreciaţi anual (înaintea companiei de montă) pînă la vîrsta de 5 ani. În cazul în care animalele nu au fost evaluate în aceste perioade de vîrstă, atunci se vor aprecia la următoarea bonitare.

Evaluarea caprelor şi ţapilor după exterior se efectuează după o grilă de 10 puncte (tabelul 1), cu precizie pînă la 0,5 puncte şi indicarea obligatorie a viciilor şi defectelor, pentru care se reduce punctajul total al animalului.

Caracteristica indicatorilor de bază a exteriorului şi constituţiei la rasa Saanen

Capre – animale cu talie mare posedă o exprimare pronunţată a tipului de lapte, cap mijlociu de mare, gîtul lung, torace larg şi adînc, abdomen voluminos, spatele şi crupa drepte, lungi şi late, osătura puternică nesupradezvoltată, negrosolană, pielea subţire, elastică, învelişul pilos de culoare albă, neted şi lucios, constituit din fibre subţiri de păr, fără un strat evidenţiat de puf. Pielea de pe faţă (bot), urechi şi uger adesea este pigmentată cu pete negre. Uger mare, voluminos, elastic şi neted, rotund sau în formă de pară, cu lobii uniform dezvoltaţi şi mameloane suficient de mari. Picioarele sunt drepte, fără aplomburi defectuoase, ongloanele puternice.

Ţapi reproducători – animale masive, cu tipul masculin pronunţat. Cei de prăsilă ating înălţimea la greabăn de 80 – 85 cm şi greutatea corporală de 70 – 85 kg şi mai mult. Constituţia este robustă şi uscăţivă. Trunchiul lung, adînc şi destul de larg. Culoarea părului albă cu aspect neted şi lucios, constituit din fibre subţiri de păr, fără un strat de puf evidenţiat. Pielea de pe faţă (bot), urechi şi scrot adesea este pigmentată. Caprele şi ţapii din rasa Saanen pot fi atît cu coarne cît şi fără.

Indicii de bază ai exteriorului şi constituţiei caprinelor din rasa Alpină franceză

Capre – animale cu gabitus mare sau mijlociu şi tipul morfoproductiv de lapte bine exprimat. Cap relativ mic, gît lung, pieptul larg şi adînc, abdomen suficient de voluminos; spatele şi crupa drepte, lungi şi de lăţime medie, osatura puternică nesupradezvoltată şi negrosolană; pielea subţire, elastică, culoarea învelişului pilos poate varia de la cafeniu deschis (roşu) pînă la cafeniu închis aproape negru. La majoritatea animalelor se evidenţiază o "linie" de păr mai întunecat pe partea dorsală a corpului coloana vertebrală, precum şi un păr mai întunecat pe partea frontală a craniului şi pe bot. Se întîlnesc animale cu unele pete albe pe flancuri sau cap. Învelişul pilos lucios, constituit din fibre de păr subţire, fără a se evidenţia clar stratul de puf. Ugerul este glandular, voluminos, elastic şi neted cu forma rotundă sau a unei pare, părţile ugerului sunt bine dezvoltate şi egale, mameloanele mari sau mijlocii de mari. Membrele sunt corect aşezate, ongloane robuste.

Ţapii reproducători – animale cu gabitus şi tipul masculin pronunţat. Talia este de 80 cm şi mai mult, masa corporală peste 70 kg pînă la 100 kg. Constituţia robustă cu aspect uscăţiv. Corpul alungit adînc şi suficient de larg. Culoarea învelişului pilos variază de la roşcat pînă la gri-închis aproape negru. La majoritatea animalelor pe partea dorsală a corpului vine o linie de păr mai întunecat, precum şi pe cap. Învelişul pilos este neted şi lucios, constituit din fibre de păr subţire fără evidenţierea unui strat de puf. Atît masculii cît şi caprele de rasa Alpină Franceză pot fi cu coarne sau fără. Cei cu coarne pot fi decornaţi la vîrsta timpurie de ied. Pentru reproducţie se preferă să fie reţinuţi masculi cu coarne, care în majoritatea cazurilor sunt decornaţi.

Caracteristici principale ale exteriorului şi constituţiei la caprinele din populaţia locală a Republicii Moldova

Capre – animale de talie mijlocie sau relativ mici cu aspect general al tipului de lapte. Capul este mijlociu, gîtul subţire şi relativ lung, torace îngust sau mijlociu de lat şi adînc; abdomenul voluminos; spinarea şi crupa drepte mijlocii de lungi şi late; osatură fină-robustă; pielea subţire, elastică.

Culorile învelişului pilos pot fi: albă uniformă, neagră, sură (brună), cafenie de diferite nuanţe (fig. 3), iar o parte din animale au înveliş pilos bălţat de diverse combinări ale culorilor.

Fig.3. Varietăţile de culori ale învelişului pilos la caprinele locale pentru lapte.

Învelişul pilos este constituit din păr subţire, fibre intermediare şi puf. La o parte din animale învelişul pilos nu conţine un strat evidenţiat de puf. La animalele sănătoase învelişul pilos este neted şi lucios. Caprele pot fi cu coarne sau fără. Ugerul este de formă globulară, de pară sau alungită cu părţi egal dezvoltate şi mameloane mari (fig. 4).

Fig.4. Dezvoltarea ugerului şi a mameloanelor la caprele din populaţia locală

Mărimea ugerului şi cantitatea ţesutului glandular variază şi depinde de nivelul producţiei de lapte a caprelor. Aplomburile membrelor sunt corecte, ongloane rezistente.

Ţapii reproducători – animale cu gabitus mijlociu sau mare cu tipul masculin pronunţat. Constituţia robustă uscăţivă. Înălţimea la greabăn 70 cm şi mai mult, greutatea corporală peste 60 kg pînă la 90 kg. Capul este mare proporţional, gîtul relativ scurt şi potrivit de gros. Animalele pot fi cu coarne sau fără. Corpul mijlociu de lung, adînc şi suficient de lat. Spinarea şi crupa drepte. Culoarea învelişului pilos: albă (fig. 5), sură (brună) sau maro cu diferite nuanţe, neagră sau bălţată.

Fig.5. Ţapi din populaţia locală de caprine pentru lapte.

Învelişul pilos este lucios, constituit din fibre de păr, fibre intermediare şi fără stratul de puf pronunţat. Animalele au osatura şi ongloane robuste, fără defecte de aplomburi.

Evaluarea tineretului caprin după exterior se realizează la atingerea vîrstei de 6-8 luni după o grilă de 5 puncte: 5- excelent, 4- bine, 3- suficient, 2 – insuficient, 1- defectuos (rău).

Nota "excelent" se atribuie cu condiţia că animalul posedă o exprimare bună a rasei şi sexului, are dezvoltare corporală excelentă, fără defecte de exterior (fig. 6).

Fig.6. Ţăpuşor pentru reproducţie – 6 luni

Pentru creşterea ulterioară ca tineret de reproducţie, se selectează masculii ce au obţinut 5 şi 4 puncte, iar iediţele - cu punctajul nu mai mic de 3.

Tineretul apreciat cu notele: insuficient (2) şi defectuos (1) – este rebutat şi trecut în grupa pentru îngrăşare.

3.3. Evaluarea după tipul de fătare

Tipul de fătare a ţapilor şi caprelor, indiferent de vîrsta lor se determină după numărul de iezi în fătarea din care ei provin. În numărul de iezi la fătare a unei capre se includ toţi produşii născuţi, inclusiv cei fătaţi morţi.

Animalele pot fi născute în fătări simple (1 ied), gemelare (2 iezi), 3 iezi, 4 iezi şi mai mult.

3.4. Determinarea punctajului total după complexul de însuşiri

Nota (punctajul) finală a caprinelor la bonitarea lor este stabilită prin însumarea punctajului obţinut după următoarele caractere:

- Capră-matcă: producţia de lapte + exterior şi constituţia + tipul de fătare.

- Ţapi-reproducători: exterior şi constituţia + genotipul + tipul de fătare.

- Tineret: genotip + exterior şi constituţia + tipul de fătare.

În funcţie de suma punctelor acumulate, animalelor le poate fi atribuită una dintre clasele: "elita", "clasa I", "clasa II".

Animalele care au acumulat punctaj total mai mic de cerinţele minime pentru clasa a II-a sunt în afara clasei.

În conformitate cu suma notelor acumulate după complexul de însuşiri evaluate (tab.2), caprelor-matcă se poate atribui:

- Clasa "Elita" – 70 puncte şi mai mult;

- Clasa I – 60-69 puncte;

- Clasa II – 50-59 puncte.

Dacă productivitatea caprei după nivelul producţiei de lapte pe lactaţie, şi concomitent, după conţinutul de grăsime + conţinutul de proteină în lapte este mai mare faţă de cerinţele clasei I, atunci la suma totală a punctelor se adaugă suplimentar 5 puncte pentru nivelul de productivitate.

Cerinţele minime faţă de principalele însuşiri de selecţie ale caprelor de rasă Saanen şi Alpină Franceză, precum şi ale caprelor din populaţia locală prezentate în tabelele 3 şi 4 reflectă nivelul clasei I (standard).

Clasa ţapului după complexul de însuşiri se determină conform grilei prezentate în tabelul 5 în corespundere cu punctajul total acumulat: "elita" – 70 puncte şi mai mult; "clasa I" – 60-69 puncte; "clasa II" – 50-59 puncte.

Clasa tineretului după complexul de însuşiri se determină conform grilei prezentate în tabelul 6, corespunzător punctajului acumulat: "elita" – 35 puncte şi mai mult; "clasa I" – 30-34 puncte; "clasa II" – 25-29 puncte.

IV. ELEMENTELE LUCRULUI DE SELECŢIE ŞI AMELIORARE

Realizarea lucrărilor de selecţie şi ameliorare în vederea îmbunătăţirii producţiei de lapte la populaţia locală de caprine, precum şi la rasele specializate pentru producţia de lapte importate în republică (Saanen, Alpină etc.), necesită asigurarea următoarelor activităţi:

- marcarea şi evidenţa animalelor după provenienţă;

- controlul individual al producţiei de lapte la capre;

- desfăşurarea sistematică şi în mod corect a bonitării animalelor;

- crearea condiţiilor corespunzătoare de întreţinere şi îngrijire a animalelor;

- alimentaţia caprinelor conform normelor;

- creşterea calitativă a tineretului, îndeosebi a celui pentru remontă;

- selectarea după genotip şi productivitate a animalelor performante în nucleul de selecţie;

- potrivirea perechilor şi evaluarea rezultatelor obţinute.

Metodele utilizate la ameliorarea caprinelor pot fi atît creşterea în rasă pură, cît şi prin încrucişări (de infuzie, de reproducere, de absorbţie).

Aplicarea încrucişărilor poate accelera progresul genetic în sporirea producţiei de lapte la caprele locale, precum şi transformarea acestora într-o populaţie ameliorată într-un timp mai restrîns. Totodată, la aprecierea şi selectarea metişilor obţinuţi din încrucişarea caprelor locale cu rasele amelioratoare este necesar să fie reţinute pentru reproducerea ulterioară femelele şi masculii de tip dorit pentru condiţiile noastre, avînd o constituţie robustă şi oferind nu numai o producţie de lapte înaltă, dar, de asemenea, indici stabili de reproducţie – prolificitate, calitatea produşilor precum rezistenţa la boli şi longevitate productivă.

4.1. Criteriile de selecţie la creşterea caprinelor de lapte. Acestea pot fi exprimate printr-un şir de caractere, care, luaţi în considerare în mod direct sau indirect, influenţează cantitativ sau calitativ producţia de lapte a animalelor. În acest sens trebuie să cunoaştem şi să luăm în considerare direcţia şi legătura (corelaţia) dintre aceste însuşiri, care influenţează manifestarea producţiei de lapte, consecutivitatea şi natura ereditară a caracterelor cantitative (producţia de lapte, greutatea corporală, sporul mediu zilnic al iezilor etc.) şi calitative (culoarea părului, forma ugerului, prezenţa sau absenţa coarnelor etc.).

Lucrul de selecţie în turmele caprelor de lapte în condiţiile republicii se recomandă să fie efectuat pe etape. La prima etapă este necesar de efectuat o evaluare generală a tuturor animalelor din fermă (în cazul în care aceasta nu a fost efectuată înainte). Aceasta va permite stabilirea gradului de exprimare a principalelor caractere utile pentru selecţie: exprimarea tipului de lapte, dezvoltarea corporală, forma predominantă a ugerului etc. Apoi se va trece la determinarea nivelului producţiei de lapte în efectivul de capre pentru a identifica cele mai productive animale şi a forma ulterior nucleul de selecţie, iar animalele slab productive treptat vor fi excluse din turmă.

În lipsa datelor privind originea ţapilor folosiţi la reproducţie şi nivelul de productivitate al mamelor acestora, este necesar de a efectua evaluarea lor: după dezvoltare (greutate corporală) şi exterior, inclusiv exprimarea tipului masculin.

În urma efectuării montei dirijate sau însămînţării artificiale a caprelor cu materialul seminal al ţapilor reproducători proprii, aceştia vor fi apreciaţi după rezultatele fecundităţii şi prolificităţii caprelor, viabilitatea iezilor şi dezvoltarea lor în continuare. Avînd datele privind originea descendenţilor şi natura culorii părului taţilor-mamelor-iezilor, se face posibilă identificarea homo sau heterozigoţilor reproducătorului după învelişul pilos. În continuare este necesar de efectuat aprecierea producţiei de lapte a fiicelor ţapilor reproducători pentru a identifica statutul lor ("înrăutăţitor", "neutru" sau "ameliorator"), care ar permite selectarea obiectivă şi o rebutare corespunzătoare, precum şi folosirea celor mai performanţi reproducători în reproducerea efectivului.

Pentru prevenirea efectelor negative ale împerecherilor înrudite ale animalelor din fermă, este necesar de efectuat înlocuirea reproducătorilor o dată la 2 ani.

Utilizarea reproducătorilor de o valoare înaltă în turmă se permite mai mulţi ani numai în cazul dacă este bine organizată evidenţa provenienţei descendenţilor şi se efectuează lucrul de selecţie pe linii.

4.2. Marcarea caprinelor. Identificarea animalelor este o condiţie indiscutabilă pentru asigurarea trasabilităţii animalelor şi a producţiilor, inclusiv a selecţiei. Acest procedeu este obligatoriu pentru toate categoriile de ferme, indiferent de forma de proprietate. Identificarea caprinelor trebuie efectuată cu crotalii de tip standard (pe ambele urechi cu număr identic), nu mai tîrziu de a treia zi de la fătarea iedului, concomitent cu cîntărirea şi înregistrarea lui în registrul fătărilor.

Toate animalele trebuie să fie înregistrate în SITA, care activează pe teritoriul raionului corespunzător.

La sacrificarea animalului, în cazul comercializării sau transferului caprinei la o altă fermă, este nevoie de a oferi informaţii corespunzătoare la centrul raional SITA pentru efectuarea modificărilor ce se impun în lista animalelor din fermă.

Se interzice aplicarea la urechile animalelor a unui alt tip de marcaj (crestături, perforări etc.).

4.3. Controlul productivităţii caprinelor. La vîrsta corespunzătoare de apreciere acesta trebuie efectuat în mod sistematic cu completarea registrelor (forme obligatorii) prezentate în anexă.

Evidenţa primară a productivităţii (însămînţarea (monta) şi fătarea caprelor, cîntăritul iezilor (la naştere, la 20 de zile, la înţărcare), efectuarea mulsului de control al caprelor, cîntăritului de toamnă al caprinelor, inclusiv toate categoriile de vîrstă din fermă) poate fi realizată într-o formă liberă, însă această evidenţă trebuie să asigure furnizarea tuturor datelor necesare pentru completarea formularelor obligatorii (1Cr, 2Cr, 3Cr şi 4Cr) pentru fermele de prăsilă, precum şi a celor ce solicită a fi incluse în categoria respectivă. La atestarea fermelor, aceste forme obligatorii trebuie să fie însoţite de registrele primare ale controlului productivităţii animalelor din fermă.

Laptele este produsul de bază obţinut de la caprele din populaţia locală. Prin urmare, producţia de lapte a caprelor trebuie să fie determinată individual pentru fiecare animal în lactaţie, mai cu seamă în fermele de prăsilă.

În funcţie de sistemul adoptat de exploatare a caprelor pentru producţia de lapte (mulsul imediat după înţărcarea timpurie a iezilor cu alimentarea artificială a acestora sau mulsul caprelor după o perioadă de alăptare), controlul producţiei de lapte se efectuează:

În primul caz – producţia de lapte a caprelor (lapte muls pe lactaţie) este determinată numai prin metoda mulsorilor de control care se efectuează cel puţin o dată pe lună. Acest rezultat va fi mai corect dacă va fi evidenţiată cantitatea de lapte muls de la fiecare capră la toate mulsorile (două sau trei) în ziua mulsului de control. Fiecare muls de control trebuie efectuat aproximativ la jumătatea lunii de lactaţie a caprelor (în intervalul 10-20 zile din data fătării). La efectuarea corectă a mulsului de control într-o fermă (turmă), toate caprele ce au fătat (în lactaţie) trebuie împărţite în 3 sau 4 grupe, avînd în vedere data fătării lor. Fiecare grupă poate fi marcată cu vopsea de culori diferite sau prin alte metode accesibile pentru a facilita procesul organizatoric. La mulsul manual al caprelor, este necesar ca mulsorile de control să fie efectuate de aceiaşi mulgători şi maximal să fie muls tot laptele din uger.

Producţia de lapte obţinută de la fiecare capră poate fi exprimată în grame (prin cîntărirea laptelui muls) sau în mililitri (prin măsurare cu un cilindru sau cană gradată). Cantitatea de lapte obţinut de la o capră în ziua mulsului de control se determină prin însumarea cantităţii de lapte muls dimineaţa+amiaza+seara. Rezultatul obţinut într-o zi este înmulţit la numărul de zile între mulsorile de control, ceea ce ne permite determinarea cantităţii de lapte obţinut pe durata perioadei dintre mulsorile de control. Producţia de lapte pe întreaga lactaţie se va determina prin însumarea cantităţii de lapte obţinute în fiecare lună de lactaţie.

În cazul doi – producţia de lapte a caprelor (lapte muls pe lactaţie) se determină în două etape: cantitatea de lapte în perioada de alăptare + cantitatea de lapte în perioada de muls după înţărcarea iezilor.

În prima perioadă, producţia de lapte a caprelor poate fi determinată ca suma cantităţii de lapte obţinut (calculat) în primele 20 de zile de lactaţie (după sporul în greutate corporală a iezilor de la naştere pînă la 20 de zile, care este înmulţit cu coeficientul 6,0, deoarece pentru 1 kg spor în greutate a iedului el consumă 6 kg de lapte matern) şi cantitatea de lapte obţinută pe următoarele mulsori de control.

În perioada de alăptare a iezilor, după cele 20 de zile şi pînă la înţărcarea lor, este folosită metoda coeficientului de control – (C). În aceste cazuri, mulsul de control al caprelor se efectuează numai dimineaţa, separînd pe noapte iezii cu înscrierea orei de separare a iezilor de mame, fapt ce permite stabilirea intervalului de timp pînă la mulsul caprelor în dimineaţa zilei de control.

Cantitatea de lapte obţinută în ziua mulsului de control se determină prin formula:

în care:

C – coeficientul de control;

24 – timpul total de secreţie a laptelui într-o zi, ore; i – intervalul de timp de la separarea iezilor pînă la mulsul caprelor în dimineaţa zilei de control, ore.

Cantitatea de lapte obţinut de la o capră în ziua de control se stabileşte prin înmulţirea cantităţii de lapte muls dimineaţa cu valoarea coeficientului de control "C" (Exemplu: С – 2,8; dimineaţa este muls – 800 ml lapte; cantitatea de lapte în ziua de control va constitui: 2,8 × 0,8 l = 2,24 litri).

Calculul ulterior al producţiei de lapte obţinute într-o lună sau intervalul dintre cele două mulsori de control se efectuează prin înmulţirea cantităţii de lapte în ziua mulsului de control cu numărul de zile în perioada dintre mulsorile de control.

După înţărcarea iezilor, cantitatea de lapte a caprelor se determină în exclusivitate prin mulsorile de control, conform metodei descrise în primul caz.

Producţia de lapte totală pe lactaţie se determină prin însumarea rezultatelor obţinute: în primele 20 de zile + perioada de alăptare a iezilor + perioada de muls a caprelor după înţărcarea iezilor.

În primele 20 de zile ale perioadei de alăptare, caprele înalt productive se recomandă de muls cel puţin o dată pe zi, în scopul evitării îmbolnăvirii acestora de mastită. Totodată, este necesar de efectuat o evidenţă a cantităţii de lapte obţinut în fiecare zi de muls pentru corecţia cantităţii de lapte produs de capră în cele 20 de zile de alăptare a iedului. Astfel, cantitatea totală de lapte muls suplimentar se va însuma cu cantitatea de lapte obţinută prin calculul sporului în greutate a iedului.

De asemenea, trebuie menţionat că caprele care alăptează doi iezi produc aproximativ cu 25-30% mai mult lapte în comparaţie cu cele care alăptează doar un ied.

4.4. Aspectele de bază privind testarea reproducătorilor după calitatea descendenţei

Testarea ţapilor după descendenţă se poate efectua numai cu condiţia că pentru reproducerea efectivului se foloseşte monta naturală dirijată sau însămînţările artificiale, evidenţa acestor procese fiind la un nivel corespunzător.

Atît în primul caz, cît şi în al doilea, pentru o apreciere obiectivă a reproducătorilor după calitatea descendenţei este necesar ca:

- fiicele reproducătorului apreciat să provină din grupa femelelor în vîrsta a 3-5 lactaţii cu nivelul productiv nu mai jos de cerinţele clasei I;

- în grupa fiicelor unui reproducător introdus în testare să fie nu mai puţin de 20, dar mai bine 30 de animale;

- fiicele să fie de aceeaşi vîrstă, cu o bună dezvoltare şi sănătoase;

- să fie însămînţate la vîrsta optimală (15-18 luni);

- să fie toate cu lactaţia finisată;

- producţia de lapte (lapte muls), % de grăsime şi % de proteină din lapte la fiicele reproducătorului şi în turmă să se determine printr-o singură metodă.

După finisarea perioadei de lactaţie a fiicelor ţapului testat şi a întregului efectiv de capre în lactaţie, rezultatele obţinute privind producţia de lapte a grupului de fiice şi în întregime pe turmă se prelucrează prin metoda statisticii variaţionale cu determinarea mediei aritmetice (M) şi eroarea mediei aritmetice (m) pentru cele două grupe menţionate. Aceasta permite calcularea autenticităţii diferenţei (td) productivităţii între grupele de animale comparate (N. Plohinschii, 1969). Utilizînd valoarea td găsite între grupele comparate, se va determina categoria ţapului apreciat conform indicilor standard ai criteriului Stiudent (t). În cazul datelor statistic neautentice între media producţiei de lapte pe grupa ţapului apreciat şi media productivităţii pe turmă, reproducătorului i se atribuie categoria "înrăutăţitor", însă dacă după criteriul Stiudent valorile se încadrează în coloana "B=0,90", atunci reproducătorului i se atribuie categoria "neutru". La încadrarea valorilor obţinute după criteriul Stiudent în una dintre celelalte coloane ale tabelului respectiv – "B=0,95", "B=0,99" sau "B=0,999", reproducătorului i se atribuie categoria "ameliorator".

În scopul concretizării direcţiei în care a fost apreciat reproducătorul după descendenţă ca ameliorator, în fişa ţapului de reproducţie se introduce o remarcă (înscriere) – "după lapte muls", "după grăsime", "după proteină" sau "grăsime + proteină".

Dacă reproducătorului apreciat după calitatea decenţei i-a fost atribuită categoria "ameliorator" după toţi indicii de apreciere, atunci se remarcă "absolut".

Ţapii reproducători apreciaţi după calitatea descendenţei ca amelioratori absoluţi sau au fost încadraţi în categoria "ameliorator" după unul dintre criterii cu "B=0,999" se recomandă să fie selectaţi pentru întemeierea liniilor (noi) sau introducerea lor drept continuatori ai liniilor existente, respectiv din cele care provin.

La aprecierea ţapilor-reproducători după calitatea descendenţei poate fi aplicată şi metoda "fiice – semeni", comparînd productivitatea fiicelor unui reproducător cu altul sau cu cîţiva reproducători din turmă şi, concomitent, pe aceeaşi perioadă de lactaţie a caprelor (într-un an). Metoda respectivă permite o clasare a reproducătorilor după capacitatea de ameliorare, evidenţierea dintre ei a liderilor, însă această metodă necesită un efectiv mare de caprine.

[Anexele nr.2-6 abrogate prin Ordinul Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare nr.81 din 05.06.2024, în vigoare 18.06.2024]