Ordin nr.72 din 04.12.2006 pentru aprobarea Reglementărilor tehnice cu privire la lemnul în stare brută

MINISTERUL DEZVOLTĂRII
REGIONALE ŞI CONSTRUCŢIILOR

O R D I N

pentru aprobarea Reglementărilor tehnice

cu privire la lemnul în stare brută

nr. 72  din  04.12.2006

 (în vigoare 25.02.2007) 

Monitorul Oficial nr.10-13 art.48 din 26.01.2007

* * *

Notă: Vezi Legea nr.21-XVIII din 18.09.2009 pentru modificarea Legii nr.64-XII din 31 mai 1990 cu privire la Guvern (structura Guvernului în redacţie nouă - Ministerul Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului devine Ministerul Construcţiilor şi Dezvoltării Regionale) şi Hot.Guv. nr.597 din 21.10.2009 privind unele măsuri de executare a Legii nr.21-XVIII din 18 septembrie 2009

Notă: Vezi Hot.Guv. nr.500 din 04.04.2008 privind acţiunile de reorganizare a unor organe centrale de specialitate ale administraţiei publice (pct.2 – se reorganizează prin contopire Agenţia Construcţii şi Dezvoltare a Teritoriului şi Agenţia "Apele Moldovei" în Ministerul Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului)

În conformitate cu Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.873 din 30.07.2004 cu privire la aprobarea Programului naţional de elaborare a Reglementărilor tehnice (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr.132-137, art.1046) şi în baza Hotărîrii Guvernului Republicii Moldova nr.864 din 01.08.2006 cu privire la aprobarea Regulamentului, structurii şi efectivului-limită ale Agenţiei Construcţii şi Dezvoltare a Teritoriului (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr.120-123, art.904),

ORDON:

1. Se aprobă Reglementările tehnice cu privire la lemnul în stare brută, conform anexei.

2. Prevederile prezentelor Reglementări tehnice se aplică lemnului în stare brută, clasificat în Nomenclatorul mărfurilor al Republicii Moldova la poziţia tarifară 4403 "Lemn brut, chiar cojit, curăţat de ramuri sau ecarisat" şi sînt obligatorii pentru toate persoanele fizice şi juridice din Republica Moldova, care produc sau importă lemnul în stare brută, destinat pentru plasarea pe piaţa naţională.

3. Prezentele Reglementări tehnice intră în vigoare la 30 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

4. Institutul de Cercetări Ştiinţifice în Construcţii "INCERCOM" Î.S. va tipări centralizat Reglementările tehnice nominalizate ale prezentului ordin, cu dreptul de repartizare a acestora după necesitate.

5. Controlul asupra executării prezentului ordin se pune în seama vicedirectorului general dlui Anatolie Izbînda.

Anexă

la Ordinul Agenţiei Construcţii şi

Dezvoltare a Teritoriului

nr.72 din 04.12.2006

REGLEMENTĂRILE TEHNICE

cu privire la lemnul în stare brută

I. OBIECT ŞI DOMENIU DE APLICARE

1. Prezenta Reglementare tehnică se aplică lemnului în stare brută de la poziţia tarifară 4403 "Lemn brut, chiar cojit, curăţat de ramuri sau ecarisat" din Nomenclatorul mărfurilor al Republicii Moldova, produs în Republica Moldova sau importat, destinat pieţei interne.

II. TERMINOLOGIE

2. În sensul prezentei Reglementări tehnice, se defineşte următoarea noţiune: Lemn în stare brută – lemn tăiat, cu capătul subţire tăiat, cu ramurile tăiate, chiar dacă este curăţat de scoarţă, secţionat transversal sau despicat.

III. GRUPELE DE PRODUSE DIN DOMENIILE REGLEMENTATE,

SUPUSE EVALUĂRII CONFORMITĂŢII

3. Grupele de produse supuse, în mod obligatoriu, evaluării conformităţii cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice sînt specificate în tabelul 1.

 IV. CLASIFICAREA

4. Lemnul în stare brută (în continuare – lemn brut) poate fi comercializat, cu menţiunea "clasificat CEE", numai dacă este măsurat, clasificat şi marcat potrivit criteriilor prevăzute la punctele 5.1., 5.2. şi 5.3. şi capitolul VI al prezentelor Reglementări .

5. Clasificarea lemnului brut

5.1. Generalităţi

Lemnul brut se clasifică:

după specie sau grupe de specii şi după denumirea comună;

după dimensiuni;

după calitate.

5.2. Clasificarea după dimensiuni:

a) pentru măsurarea diametrului şi lungimii buştenilor, în scopul clasificării acestora, se aplică prevederile subpunctului 21.2, literele d)-i);

b) clasificarea după dimensiuni a buştenilor se face, indiferent de lungimea acestora, în funcţie de diametrul mediu, fără scoarţă, utilizîndu-se următoarele clase de diametre:

c) pot fi formate alte clase după clasa L 6, menţinîndu-se totuşi aceeaşi gradare. Subdiviziunile de la subclasele a) şi b) pot fi restrînse sau extinse în toate clasele;

d) lemnul lung poate fi clasificat după lungimea şi diametrul minimal la capătul subţire fără scoarţă, corespunzător lungimii respective, folosind următoarele denumiri de clasificare:

e) sortimentele de lemn lung (stîlpi, prăjini, bile, manele şi altele) se clasifică în funcţie de diametrul măsurat cu scoarţă, la distanţa de 1,00 cm de la capătul gros al pilotului, astfel:

f) lemnul stivuit în metri cubi se clasifică în funcţie de diametrul măsurat cu scoarţă, la capătul subţire, astfel:

clasa:

S 1 – lemn rotund cu diametrul de la 3 pînă la 6 cm inclusiv (buşteni mici);

S 2 – lemn rotund cu diametrul de la 7 pînă la 13 cm inclusiv (buşteni);

S 3 – lemn rotund cu diametrul de 14 cm sau mai mult şi sferturi (buşteni mari şi sferturi) inclusiv.

În cazul în care lemnul stivuit în metri cubi este fără scoarţă, valorile diametrelor menţionate mai sus se reduc cu 1 cm.

5.3. Clasificarea după calitate

5.3.1. La clasificarea după calitate se va ţine cont de următoarele criterii:

a) curbura – se exprimă în cm/m, rotunjindu-se în sus sau în jos (de exemplu: 2,2 → 2; 2,6 → 3 şi reprezintă raportul abaterii (devierii) de la axa longitudinală a lemnului în raport cu linia dreaptă şi lungimea porţiunii curbate;

b) fibră răsucită – se măsoară prin determinarea distanţei dintre direcţia fibrelor (răsucite) şi paralela la axa lemnului. Se exprimă în cm/m;

c) conicitatea anormală – reprezintă raportul dintre diferenţa valorilor diametrelor măsurate la cele două extremităţi ale piesei de lemn şi distanţa dintre extremităţi. Se exprimă în cm/m;

d) nodurile – sînt părţi de crengi, înglobate în masa lemnului, cu o structură diferită de aceasta, şi pot fi la vedere sau ascunse. Acestea pot fi sănătoase, cu defecte sau putrede. Mărimea nodurilor se determină prin distanţa dintre cele două tangente la conturul nodului, paralelă cu axa longitudinală a piesei de lemn. Se exprimă în mm;

e) nodurile concrescute, gîlme;

f) inima excentrică;

g) lemnul de reacţiune – poate fi lemnul tensionat în cazul foioaselor şi lemnul de compresiune în cazul răşinoaselor;

h) neregularităţile conturului;

i) crăpăturile (ruluri, cvadranuri, gelivuri etc.);

j) lemnul derivat din arbori uscaţi şi defectele datorate uscării naturale;

k) decolorarea;

l) alte defecte (cauzate de microorganisme şi insecte dăunătoare etc.).

5.3.2 . Marcarea

a) în cazul în care clasificarea se face în funcţie de calitate, lemnul brut se reprezintă în clase de calitate, în conformitate cu următoarele clasificări:

clasa A/CEE – lemnul sănătos, cu calităţi specifice superioare, fără defecte sau avînd defecte de aşa natură încît nu se limitează utilizarea lui;

clasa B/CEE – lemnul de calitate standard, incluzînd lemnul într-un stadiu incipient de uscare pe picior, avînd într-un cuantum nesemnificativ următoarele categorii de defecte: curbură, fibră răsucită, conicitate, noduri, excentricitate, neregularităţi ale conturului sau alte defecte izolate;

clasa C/CEE – lemnul care din cauza defectelor, nu poate fi clasificat nici în clasa A/CEE, nici în clasa B/CEE, dar care, totuşi, are o astfel de calitate încît poate fi utilizat în industrializare;

b) lemnul lung din clasele A/CEE şi C/CEE trebuie să aibă marcată clasa de identificare cu vopsea care nu se şterge. Marcarea nu este necesară pentru lemnul lung din clasa B/CEE.

6. Lemnul brut poate fi comercializat şi fără menţiunea "clasificat CEE", potrivit criteriilor prevăzute la subpunctele 6.1, 6.2 şi 6.3.

6.1. Generalităţi

Lemnul brut se clasifică:

după calitate;

după grosime;

după destinaţie.

6.1.1. Clasificarea după calitate

În funcţie de calitate lemnul brut se clasifică în următoarele sortimente: 1, 2 şi 3.

Criteriile privind clasificarea lemnului brut după calitate pentru sortimentele 1, 2 şi 3 sînt specificate în tabelele 5-8.

6.1.2. Clasificarea după grosime

Grupele de lemn brut în funcţie de grosime se stabilesc conform tabelului 2.

6.1.3. Clasificarea după destinaţie:

a) în funcţie de destinaţie lemnul brut din specii foioase se clasifică conform tabelului 3;

b) în funcţie de destinaţie lemnul brut din specii conifere se clasifică conform tabelului 4.

V. CERINŢELE ESENŢIALE PENTRU GRUPELE DE PRODUSE RESPECTIVE

7. Cerinţele esenţiale faţă de lemnul brut din specii foioase

7.1. Cerinţele faţă de calitatea lemnului brut din specii foioase în funcţie de sortimente sînt specificate în tabelul 5.

7.2. În funcţie de destinaţie lemnul brut din specii foioase  trebuie să corespundă cerinţelor suplimentare specificate în tabelul 6.

8. Cerinţele esenţiale pentru lemnul brut din specii conifere.

8.1. Cerinţele faţă de calitatea lemnului brut din specii conifere în funcţie de sortimente sînt specificate în tabelul 7.

8.2. În funcţie de destinaţie lemnul brut din specii conifere trebuie să corespundă cerinţelor suplimentare specificate în tabelul 8.

9. La prezenţa simultană a putregaiului album şi putregaiului de măduvă în lemnul brut de sortimentul 3 din specii foioase, putregaiul album se admite cu adîncimea pe o rază de maximum 1/20 din diametrul secţiunii frontale respective. În lemnul brut de stejar se admite prezenţa simultană a ambelor putregaiuri, conform normelor stabilite în tabelul 5.

În lemnul brut din specii conifere prezenţa simultană a putregaiului album şi putregaiului de măduvă nu se admite.

10. La transportare cu transportul feroviar şi naval lemnul brut din specii foioase nerezistent la colorarea în brun trebuie să fie prezentat cu scoarţă. Secţiunile frontale ale acestor lemne (cu excepţia lemnului pentru celuloză) trebuie să fie acoperite cu chit de protecţie împotriva umezelii.

11. Teşitura tăieturii se admite în limitele adaosului de prelucrare după lungime, cu condiţia menţinerii valorii minimale a acestea. În lemnul pentru celuloză teşiturile la tăieturi nu se normează.

12. Pragurile, care se formează la tăierea capătului gros al trunchiului, rădăcinile ramificate şi excrescenţele trebuie să fie tăiate de jur împrejur. Se admit praguri în lemnul brut pentru producerea cherestelei (cu excepţia cherestelei de aviaţie şi de rezonanţă") şi în lemnul pentru celuloză (cu excepţia lemnului pentru paste lemnoase).

13. Nodurile trebuie să fie tăiate (retezate) la un nivel cu suprafaţa lemnului necojit. Se admit (cu excepţia lemnului brut pentru derulare) noduri cu înălţimea de maximum 2 cm de la suprafaţa lemnului necojit

14. Incluziunile, depistate la examinarea vizuală a lemnului brut, trebuie să fie înlăturate.

15. Lemnul brut, destinat plasării pe piaţa naţională, trebuie să fie însoţit de avizul fitosanitar, care previne plasarea lemnului brut cu conţinut de organisme periculoase şi dăunătoare.

16. Ponderea activităţii efective (Aef) a radionuclizilor naturali în lemnul brut nu trebuie să depăşească 300 Bq/kg .

17. Lemnul brut destinat pentru debitare, derulare şi rindeluire, inclusiv pentru fabricarea stîlpilor de mină şi lemnul pentru celuloză trebuie să se păstreze prin metodă umedă.

18. Cerinţele privind păstrarea lemnului brut din specii foioase şi conifere prin metodă umedă sînt specificate în tabelul 9.

19. Lemnul brut destinat pentru utilizare în formă rotundă (pentru construcţii, catarge, construcţii hidrotehnice, stîlpi de mină, lemn pentru celuloză) trebuie să se păstreze prin metodă uscată.

20. Cerinţele privind păstrarea lemnului brut din specii foioase şi conifere prin metodă uscată sînt specificate în tabelul 10.

VI. PROCEDURI DE MĂSURARE A LEMNULUI BRUT

21. Criteriile de măsurare a lemnului brut ("clasificat CEE") includ următoarele:

21.1. Generalităţi:

a) măsurarea lemnului brut se face după volum (real sau stivuit), în metri cubi, fie după greutate, în tone;

b) pentru măsurare se utilizează Sistemul Internaţional de Măsurări – SI;

c) mijloacele de măsurare utilizate la măsurarea lemnului brut necesită să fie legalizate şi verificate metrologic, în modul stabilit de Sistemul Naţional de Metrologie.

21.2. Lemn lung:

a) lemnul brut al cărui volum este de obicei exprimat în metri cubi reali se numeşte lemn lung;

b) lemnul lung, considerat convenţional cu secţiune circulară, se măsoară volumic, piesă cu piesă. Lemnul lung cu formă neregulată se măsoară volumic pe porţiuni, prin excluderea formei neregulate;

c) volumul unei piese (buştean) se determină în funcţie de lungime şi de diametru, măsurat cu scoarţă sau fără scoarţă. Volumul se calculează cu trei zecimale, utilizîndu-se tabelele de cubaj;

d) rezultatele măsurării diametrelor pieselor se exprimă în centimetri, fără rotunjire. Valorile diametrelor obţinute în urma măsurării buştenilor cu scoarţă se reduc în mod corespunzător în conformitate cu normele specifice în vigoare;

e) în cazul măsurării buştenilor, cu diametrul la mijlocul lungimii acestora, inclusiv pînă la 19 cm, fără scoarţă, la calcularea volumului se utilizează valoarea diametrului orizontal;

f) în cazul măsurării buştenilor, cu diametrul la mijlocul lungimii acestora, inclusiv pînă la 20 cm, fără scoarţă, la calcularea volumului se utilizează media aritmetică a două diametre, orizontal şi vertical, pe cît posibil cu valori extreme;

g) în cazul în care mijlocul lungimii buştenilor se află într-o zonă neregulată sau de inserţie a cracilor, valoarea diametrului ce se utilizează la calcularea volumului se obţine ca medie a rezultatelor măsurărilor făcute de o parte şi de alta, la distanţă egală de mijlocul buşteanului;

h) rezultatul măsurării lungimii pieselor se rotunjeşte la decimetrul inferior. Pentru lemnul lung cu un diametru mediu de pînă la 20 cm inclusiv, fără scoarţă, lungimea pieselor se poate rotunji pînă la metrul inferior;

i) dacă tăieturile sînt în unghi, lungimea se măsoară din centrul tăieturii acestora (secţiunilor).

21.3. Lemnul stivuit în metri cubi:

a) lemnul brut al cărui volum este exprimat în mod obişnuit în metri cubi stivuiţi se numeşte lemn stivuit în metri cubi;

b) lemnul stivuit în metri cubi va avea o supramăsură în înălţime de cel puţin 3%.

22. Procedura de măsurare a lemnului brut fără menţiunea "clasificat CEE".

22.1. Măsurării cu bucata şi evaluării măsurării compacte se supun sortimentele de lucru cu lungimea de peste 2 m, lemnele de foc cu lungimea de peste 3 m şi sortimentele de lucru cu lungimea de 2 m inclusiv, destinate pentru derulare, rindeluire, producerea cherestelei de aviaţie, a semifabricatelor pentru schiuri şi lojii, precum şi lemnul brut de specii preţioase (de nuc, fag, stejar, frasin, castan, mesteacăn, paltin, arţar, măr şi păr).

22.2. Sortimentele de lucru cu lungimea de pînă la 2 m inclusiv, cu excepţia celor menţionate la pct.22.1. şi lemnele de foc cu lungimea de peste 3 m inclusiv, indiferent de grosime, se supun măsurării de depozit, cu transferarea ulterioară în măsură compactă.

22.3. Determinarea volumului lemnului brut, măsurat cu bucata:

a) grosimea lemnelor rotunde se calculează ca media aritmetică a valorilor rezultatelor măsurărilor de la două diametre reciproc perpendiculare în secţiunea frontală de sus.

Locul pentru măsurarea diametrelor nu trebuie să coincidă cu îngroşarea locală, apărută din cauza amplasării nodurilor sau altor defecte ale lemnului.

La sortimentele de lucru diametrele se măsoară fără a lua în considerare scoarţa, iar la lemnele de foc se va ţine cont de scoarţă.

Pentru lotul, constituit din 100 şi mai multe unităţi, se admite determinarea grosimii lemnului brut prin măsurarea unui diametru, cu măsurarea obligatorie a diametrelor tuturor lemnelor rotunde din lot într-o direcţie. La lemnul brut cu grosimea de pînă la 18 cm, indiferent de numărul de unităţi ale lemnului brut în lot, se măsoară un singur diametru, în direcţia orizontală.

Diametrul se măsoară în părţi de centimetru ca lungimea unei linii drepte, care trece prin centrul geometric perpendicular axei longitudinale a lemnului brut;

b) valoarea grosimii lemnului brut rotund de pînă la 14 cm se rotunjeşte pînă la o unitate întreagă, în aşa caz părţile mai mici de 0,5 cm nu se iau în calcul, iar părţile de 0,5 cm şi mai mult se egalează la unitatea întreagă mai mare.

Valoarea grosimii lemnului brut rotund de 14 cm şi mai mult se rotunjeşte pînă la un număr par, în aşa caz părţile mai mici de un număr impar întreg nu se iau în calcul, iar numărul impar întreg şi părţile mai mari decît impare se rotunjesc pînă la numărul întreg mai mare;

c) lungimea lemnului brut rotund se măsoară la distanţa cea mai mică dintre secţiunile frontale în metri cu rotunjirea pînă la 1 cm;

d) la determinarea volumului lemnului brut abaterile şi toleranţele admise în lungime nu se iau în calcul.

La încălcarea gradaţiilor lungimii (inclusiv abaterii minimale) volumul lemnului se determină pe lungimea mică cea mai apropiată, stabilită în standardele pentru lemnul brut;

e) părţile necondiţionate ale sortimentului de lucru, admise de standardele pentru lemnul brut, se iau în considerare în funcţie de calitate şi destinaţie.

22.4. Determinarea volumului lemnului brut, măsurat în măsura de depozit:

a) volumul stivei în măsura de depozit se determină prin înmulţirea lăţimii la înălţime şi lungime.

Lăţimea stivei va fi egală cu lungimea nominală a materialului brut aşezat.

Înălţimea stivei se determină ca media aritmetică a măsurărilor înălţimii peste fiecare metru de lungime.

La stivele scurte numărul de măsurări trebuie să fie de minimum trei (două în apropiere de capăt, dar nu în pătrat, şi una în apropiere de mijloc).

Înălţimea şi lungimea stivei se măsoară în metri, cu rotunjirea pînă la 1 cm.

Lungimea pătratului se ia ca 0,8 de la măsurările efective ale dimensiunii. Grosimea tălpilor şi garniturilor de sub stive în înălţime nu se includ şi volumul lor se calculează separat.

La aşezarea sortimentelor de lucru, care au o umiditate de peste 25%, stivele trebuie să aibă în înălţime un adaos de care nu se ţine cont pentru contragere la uscare şi contracţie în mărime de 2% de la înălţimea stivei;

b) măsurarea compactă a sortimentelor de lucru (fără scoarţă), aşezate în stive, se determină prin înmulţirea măsurii de depozit a stivei la coeficientul de transferare respectiv (coeficientul de stivuire a lemnului).

Pentru stivele fără garnituri de aşezare normală cu lungimea lemnului brut de pînă la 2 m inclusiv, coeficienţii de transferare se stabilesc conform tabelului 11.

c) aşezarea normală a stivei se consideră aşezarea, unde raportul dimensiunii curate a lemnului (cu scăderea golurilor) pe diagonală faţă de lungimea totală a ultimei este egală sau se deosebeşte cu cel mult 0,01 de coeficientul specificat în tabelul 11;

d) pentru stivele sortimentelor de lucru din amestecurile de specii cu diferiţi coeficienţi de stivuire a lemnului şi cu disensiunile apărute în cazul determinării volumului, factorul de cubaj se determină în felul următor: pe partea frontală a fiecărei stive de probă se înseamnă un dreptunghi cu înălţimea egală cu înălţimea stivei, şi cu o bază de-a lungul lungimii stivei nu mai puţin de 8 m. Laturile dreptunghiului se înseamnă cu cretă sau vopsea. În dreptunghi se trasează o diagonală, care trebuie să intersecteze cel puţin 60 de părţi frontale de lemn, aşezate în stivă.

Lungimea diagonalei se măsoară în centimetri, în aşa caz părţile mai mici de 0,5 cm nu se iau în calcul, iar părţile egale cu 0,5 cm şi mai mari se consideră un centimetru întreg.

Dimensiunea lemnului curat (fără găuri) pe lungimea diagonalei se măsoară pe părţile frontale ale lemnului brut, în plus pe fiecare parte frontală a lemnului segmentul de diagonală se măsoară cu rotunjirea de pînă la 0,5 cm, în aşa caz părţile mai mici de 0,3 cm nu se iau în calcul, iar părţile egale sau mai mari de 0,3 cm se consideră ca 0,5 cm.

Coeficientul de stivuire a lemnului, exprimat în sutimi de unităţi de părţi, se stabileşte la împărţirea sumei dimensiunii părţilor frontale ale lemnului brut pe lungimea diagonalei la lungimea totală a diagonalei.

În cazul în care lungimea stivei de probă este mai mică de 8 m se trasează două diagonale. Dacă lungimea bazei dreptunghiului marcat cuprinde toate dimensiunile dintre două pătrate învecinate şi pe diagonala acestui dreptunghi sînt stivuite mai puţin de 60 de părţi frontale de lemn brut, prin metoda menţionată mai sus se marchează încă un dreptunghi suplimentar în afara pătratului, pe aceeaşi sau pe altă stivă de probă analogică.

În ultimul caz coeficientul de stivuire a lemnului brut se stabileşte la împărţirea sumei dimensiunii părţilor frontale ale lemnului pe două diagonale (cîte una în fiecare dreptunghi) la suma lungimilor acestor diagonale.

La compacitatea aşezării lemnului brut în stive, care nu corespund cerinţelor specificate la literele b) şi c), recalcularea volumului lemnului în măsura de depozit se efectuează prin înmulţirea volumului stivei, stabilit la măsurare, la partea obţinută de la împărţirea coeficientului efectiv de stivuire a lemnului la coeficientul de stivuire a lemnului specificat în tabelul 11.

Recalcularea volumului lemnului brut în măsură compactă se efectuează prin înmulţirea volumului stivei în măsura de depozit la coeficientul efectiv de stivuire a lemnului.

23. Conformitatea cu prevederile/cerinţele esenţiale ale reglementării tehnice poate fi asigurată prin utilizarea standardelor naţionale voluntare – standardele conexe.

24. Lista standardelor naţionale conexe se aprobă de autoritatea de reglementare, cu avizarea Organismului Naţional de Standardizare şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi Buletinul de standardizare – ediţie oficială a Organismului Naţional de Standardizare.

VII. AUTORIZAREA LABORATOARELOR DE ÎNCERCĂRI A LEMNULUI BRUT

25. Pentru efectuarea clasificării, încercărilor şi măsurărilor se autorizează laboratoare de încercări.

26. Autoritatea competentă pentru autorizarea şi notificarea laboratoarelor de încercări este Organismul Naţional de Asigurare a Conformităţii Produselor.

27. Autorizarea laboratoarelor de încercări se face în baza propunerilor Organismului Naţional de Dirijare în Construcţii.

28. Procedura de autorizare a laboratoarelor în domeniul materialelor de construcţie şi modelul autorizaţiei se elaborează şi se aprobă prin hotărîre de către Organismul Naţional de Asigurare a Conformităţii Produselor.

29. Lista laboratoarelor împuternicite în domeniul materialelor de construcţie se aprobă prin hotărîre de către Organismul Naţional de Asigurare a Conformităţii Produselor, care se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

30. Evaluarea iniţială şi supravegherea sistematică a laboratoarelor autorizate se face în baza unor criterii specificate în legislaţia în vigoare, începînd cu acreditarea lor.

VIII. MARCAREA

31. Informaţia pentru utilizator trebuie să conţină următoarele:

a) denumirea produsului;

b) indicarea destinaţiei produsului, sub formă de pictogramă sau alte însemne distinctive, specificate în reglementarea tehnică utilizată;

c) denumirea, adresa şi marca de identificare a furnizorului;

d) indicaţii pentru identificarea caracteristicilor produsului (în cazul produsului cu menţiunea "clasificat CEE": lungimea, diametrul şi clasa de calitate; în cazul produsului fără menţiunea "clasificat CEE": sortimentul, grosimea, lungimea şi gradaţia după lungime).

32. Orice alte marcaje pot fi aplicate pe produs, pe eticheta ataşată pe ambalaj sau pe documentele comerciale de însoţire, cu condiţia ca interpretarea să nu inducă în eroare.

IX. CERINŢELE SPECIFICE PRIVIND SUPRAVEGHEREA PIEŢEI

33. Toate autorităţile de supraveghere a pieţei îşi exercită funcţiile conform legislaţiei în vigoare.

34. Activităţile de supraveghere a pieţei constau în:

monitorizarea produselor plasate pe piaţă, pentru a verifica dacă ele corespund prezentelor Reglementări tehnice;

aplicarea măsurilor necesare pentru evaluarea conformităţii, atunci cînd sînt constatate abateri.

35. Autorităţii de supraveghere a pieţei îi revin următoarele atribuţii specifice:

să verifice periodic obiectele comerciale şi industriale, depozitele;

să organizeze controale inopinate şi verificări nominative;

să ia mostre de produse, să le examineze şi să le testeze, dacă este posibil;

să solicite toate informaţiile şi/sau documentele necesare;

să înlăture neconformităţile constatate, potrivit principiului proporţionalităţii cu gradul de neconformitate.

36. Autoritatea de supraveghere a pieţei poate încredinţa înfăptuirea încercărilor tehnice şi de control altor organe specializate, prin încheierea contractelor, cu condiţia că informaţia furnizată de acestea este imparţială. Responsabilitatea pentru luarea deciziilor în baza unei astfel de informaţii îi revine autorităţii de supraveghere a pieţei.

37. Sarcinile tehnice de supraveghere a pieţei pot fi încredinţate numai unor organe independente.

38. Orice persoană fizică sau persoană juridică care plasează pe piaţă mărfuri este obligată să dovedească, la cererea autorităţii de supraveghere a pieţei, atestarea conformităţii produsului prin documentele prevăzute de legislaţia în vigoare, în conformitate cu sistemul de atestare stabilit pentru produsul respectiv.

39. Persoana responsabilă de plasarea pe piaţă a produsului trebuie să pună la dispoziţie organului de control documentaţia tehnică ce conţine rapoartele de încercări care atestă conformitatea.

40. Documentaţia tehnică trebuie să conţină:

a) documentele de fondator ale furnizorului;

b) avizul fitosanitar;

c) rapoartele de încercări, cu indicarea conţinutului de radionuclizi naturali.

41. În cazul în care autoritatea de supraveghere a pieţei constată plasarea pe piaţă a unui produs necorespunzător, inclusiv în ceea ce priveşte documentele aferente, persoana responsabilă de plasarea pe piaţă este obligată să aducă produsul în conformitate cu cerinţele în vigoare. În această perioadă este interzisă plasarea pe piaţă a produselor neconforme, iar cele care circulă deja pe piaţă trebuie retrase în cel mai scurt timp posibil.

42. În cazurile similare cu cele prevăzute la punctul 41 autoritatea de supraveghere a pieţei are următoarele obligaţii:

să informeze în scris, în termen de 72 de ore, organul central de specialitate al administraţiei publice abilitat despre acţiunile întreprinse, indicînd motivele respective;

să comunice în scris părţii implicate, măsura luată, motivele pe care se bazează aceasta, demersurile legale ce pot fi întreprinse de partea implicată şi termenele disponibile pentru iniţierea acestora.

X. RESPONSABILITĂŢI

43. Comercializarea produselor care nu corespund prevederilor capitolelor IV, V şi VI se consideră încălcarea prezentelor Reglementări tehnice şi constituie contravenţie, fiind sancţionată potrivit legislaţiei în vigoare.

44. Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la punctul 43 se fac de către reprezentanţii împuterniciţi ai autorităţii de supraveghere a pieţei.

XI. DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

45. Prezentele Reglementări tehnice intră în vigoare în termen de 30 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.