Ordin nr.78 din 30.03.2018 privind acceptarea şi publicarea Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară
MINISTERUL FINANŢELOR
O R D I N
privind acceptarea şi publicarea Standardelor
Internaţionale de Raportare Financiară
nr. 78 din 30.03.2018
(în vigoare 04.05.2018)
Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 142-148 art. 589 din 04.05.2018
* * *
Întru executarea prevederilor Legii contabilităţii nr.113-XVI din 27 aprilie 2007 (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2014, nr.27-34, art.61) şi al Hotărîrii Guvernului Republicii Moldova nr.238 din 29 februarie 2008 “Privind aplicarea Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară pe teritoriul Republicii Moldova” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.47-48, art.302),
ORDON:
1. Se acceptă în baza Acordului de renunţare la dreptul de autor pe un teritoriu limitat semnat cu IFRS Foundation la 15 iulie 2008 aplicarea pe teritoriul Republicii Moldova, publicarea în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi plasarea pe pagina web oficială a Ministerului Finanţelor a Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS):
Standardul Internaţional de Raportare Financiară (IFRS):
| IFRS 16 | Contracte de leasing |
Interpretările la Standardele Internaţionale de Raportare Financiară:
| IFRIC 22 | Tranzacţii valutare şi contraprestaţii în avans |
2. Se retrag:
Standardele Internaţionale de Contabilitate (IAS):
| IAS 11 | Contracte de construcţie |
| IAS 18 | Venituri |
Interpretările la Standardele Internaţionale de Raportare Financiară:
| IFRIC 13 | Programe de fidelizare a clienţilor |
| IFRIC 15 | Acorduri privind construcţia proprietăţilor imobiliare |
| IFRIC 18 | Transferul de active de la clienţi |
| SIC 31 | Venituri – Tranzacţii barter care presupun servicii de publicitate |
| MINISTRUL FINANŢELOR | Octavian ARMAŞU |
| Nr.78. Chişinău, 30 martie 2018. | |
Standardul Internaţional de Raportare Financiară 16
Contracte de leasing
Obiectiv
1. Prezentul standard prezintă principiile pentru recunoaşterea, evaluarea, prezentarea şi descrierea contractelor de leasing. Obiectivul este să se garanteze că locatarii şi locatorii furnizează informaţii relevante, într-un mod care reprezintă exact respectivele tranzacţii. Pe baza acestor informaţii, utilizatorii situaţiilor financiare pot evalua efectul pe care îl au contractele de leasing asupra poziţiei financiare, a performanţei financiare şi a fluxurilor de trezorerie ale unei entităţi.
2. O entitate trebuie să ia în considerare termenele şi condiţiile contractelor şi toate faptele şi circumstanţele relevante atunci când aplică prezentul standard. O entitate trebuie să aplice în mod consecvent prezentul standard pentru contracte cu caracteristici similare şi în circumstanţe similare.
Domeniu de aplicare
3. O entitate trebuie să aplice prezentul standard pentru toate contractele de leasing, inclusiv contractele de leasing pentru active aferente dreptului de utilizare din cadrul unui subcontract de leasing, cu excepţia:
(a) contractelor de leasing privind explorarea sau exploatarea minereurilor, a petrolului, a gazelor naturale şi a altor resurse neregenerabile similare;
(b) contractelor de leasing pentru active biologice care intră sub incidenţa IAS 41 Agricultura şi care sunt deţinute de către un locatar;
(c) angajamentelor de concesiune a serviciilor care intră sub incidenţa IFRIC 12 Angajamente de concesiune a serviciilor;
(d) drepturilor de proprietate intelectuală acordate de către un locator care intră sub incidenţa IFRS 15 Venituri din contractele cu clienţii; şi
(e) drepturilor deţinute de către un locatar în baza unui acord pentru acordarea licenţei care intră sub incidenţa IAS 38 Imobilizări necorporale pentru bunuri cum ar fi filmele, înregistrările video, piesele de teatru, manuscrisele, brevetele şi drepturile de autor.
4. Un locatar poate, dar nu i se impune, să aplice prezentul standard în cazul unor contracte de leasing pentru alte imobilizări necorporale decât cele descrise la punctul 3 litera (e).
Derogări de la dispoziţiile de recunoaştere (punctele B3–B8)
5. Un locatar poate alege să nu aplice dispoziţiile de la punctele 22-49 pentru:
(a) contracte de leasing pe termen scurt; şi
(b) contractelor de leasing pentru care activul-suport are o valoare mică (aşa cum se descrie la punctele B3-B8).
6. Dacă un locatar optează să nu aplice dispoziţiile de la punctele 22-49 nici în cazul contractelor de leasing pe termen scurt, nici în cazul contractelor de leasing în care activul-suport are o valoare mică, locatarul trebuie să recunoască plăţile de leasing asociate acestor contracte de leasing ca pe o cheltuială, utilizând fie o bază liniară pe toată durata contractului de leasing, fie o altă bază sistematică. Locatarul trebuie să aplice o altă bază sistematică dacă acea bază este mai reprezentativă pentru modelul beneficiului acordat locatarului.
7. Dacă un locatar contabilizează contractele de leasing pe termen scurt prin aplicarea dispoziţiilor de la punctul 6, locatarul trebuie să considere că aceste contracte de leasing sunt contracte noi de leasing în sensul prezentului standard atunci când:
(a) are loc o modificare a contractului de leasing; sau
(b) are loc o modificare a duratei contractului de leasing (de exemplu, locatarul exercită o opţiune care nu era inclusă anterior în determinarea duratei contractului de leasing).
8. În cazul contractelor de leasing pe termen scurt, optarea trebuie să se facă în funcţie de clasa de active-suport asociată dreptului de utilizare. O clasă de active-suport este un grup de active-suport cu natură şi utilizare similare folosite de entitate în activitatea sa. În cazul contractelor de leasing în care activul-suport are o valoare mică, optarea se poate face pentru fiecare contract de leasing în parte.
Identificarea unui contract de leasing (punctele B9–B33)
9. La iniţierea unui contract, o entitate trebuie să evalueze dacă acel contract este, sau include, un leasing. Un contract este, sau conţine, un leasing dacă acel contract acordă dreptul de a controla utilizarea unui activ identificat pentru o anumită perioadă de timp în schimbul unei contravalori. Punctele B9-B31 prezintă îndrumări pentru a evalua dacă un contract este, sau conţine, un leasing.
10. O perioadă de timp poate fi descrisă din punctul de vedere al volumului de utilizare a unui activ identificat (de exemplu, numărul de unităţi de producţie pe care le va produce o componentă de echipament).
11. O entitate trebuie să reevalueze dacă un contract este, sau include, un leasing doar dacă termenele şi condiţiile contractului se modifică.
Separarea componentelor unui contract
12. Pentru un contract care este, sau include, un leasing, o entitate trebuie să contabilizeze fiecare componentă de leasing din cadrul contractului ca pe un leasing separat de alte componente decât cele de leasing din cadrul contractului, cu excepţia cazului în care entitatea aplică soluţia practică de la punctul 15. Punctele B32-B33 prezintă îndrumări privind separarea componentelor unui contract.
Locatar
13. În cazul unui contract care include o componentă de leasing şi una sau mai multe componente suplimentare de leasing sau alte componente decât cele de leasing, un locatar trebuie să aloce contravaloarea din contract fiecărei componente de leasing pe baza preţului individual de vânzare relativ al componentei de leasing şi a preţului individual de vânzare agregat al altor componente decât cele de leasing.
14. Preţul individual de vânzare relativ al componentelor de leasing şi al altor componente decât cele de leasing trebuie calculat pe baza preţului pe care locatorul sau alt furnizor similar îl va percepe unei entităţi pentru respectiva componentă sau pentru o componentă similară, separat. Dacă un preţ individual de vânzare observabil nu este disponibil imediat, locatarul trebuie să estimeze preţul individual de vânzare, maximizând utilizarea informaţiilor observabile.
15. Ca soluţie practică, un locatar poate opta, în funcţie de clasa de active-suport, să nu separe alte componente decât cele de leasing de componentele de leasing, ci să contabilizeze, în schimb, fiecare componentă de leasing şi orice alte componente asociate ca pe o singură componentă de leasing. Un locatar nu trebuie să aplice această soluţie practică pentru instrumente derivate încorporate care îndeplinesc criteriile de la punctul 4.3.3 din IFRS 9 Instrumente financiare.
16. Cu excepţia cazului în care se aplică soluţia practică de la punctul 15, un locatar trebuie să contabilizeze alte componente decât cele de leasing conform celorlalte standarde aplicabile.
Locator
17. În cazul unui contract care include o componentă de leasing şi una sau mai multe componente suplimentare de leasing sau alte componente decât cele de leasing, un locator trebuie să aloce contravaloarea din contract conform punctelor 73–90 din IFRS 15.
Durata contractului de leasing (punctele B34-B41)
18. O entitate trebuie să determine durata contractului de leasing ca fiind perioada irevocabilă a unui contract de leasing, împreună cu:
(a) perioadele acoperite de o opţiune de prelungire a contractului de leasing dacă locatarul are certitudinea rezonabilă că va exercita acea opţiune; şi
(b) perioadele acoperite de o opţiune de reziliere a contractului de leasing dacă locatarul are certitudinea rezonabilă că nu va exercita acea opţiune.
19. Atunci când evaluează măsura în care un locatar are certitudinea rezonabilă că va exercita o opţiune de prelungire a unui contract de leasing sau că nu va exercita o opţiune de reziliere a unui contract de leasing, o entitate trebuie să aibă în vedere toţi factorii relevanţi şi toate circumstanţele relevante care reprezintă un stimulent economic pentru ca locatarul să exercite opţiunea de prelungire a contractului de leasing sau să nu exercite opţiunea de reziliere a contractului de leasing, conform celor descrise la punctele B37-B40.
20. Un locatar trebuie să reevalueze dacă are certitudinea rezonabilă că va exercita o opţiune de prelungire sau că nu va exercita o opţiune de reziliere la apariţia unui eveniment semnificativ sau a unei modificări semnificative a circumstanţelor care:
(a) se află sub controlul locatarului; şi
(b) afectează măsura în care locatarul are certitudinea rezonabilă că va exercita o opţiune ce nu era anterior inclusă în determinarea duratei contractului de leasing sau că nu va exercita o opţiune inclusă anterior în determinarea duratei contractului de leasing (conform celor descrise la punctul B41).
21. O entitate trebuie să revizuiască durata contractului de leasing dacă are loc o modificare a perioadei irevocabile a unui contract de leasing. De exemplu, perioada irevocabilă a unui contract de leasing se va modifica dacă:
(a) locatarul exercită o opţiune ce nu era anterior inclusă în modul în care entitatea determina durata contractului de leasing;
(b) locatarul nu exercită o opţiune anterior inclusă în modul în care entitatea determina durata contractului de leasing;
(c) are loc un eveniment care obligă contractual locatarul să exercite o opţiune ce nu era anterior inclusă în modul în care entitatea determina durata contractului de leasing; sau
(d) are loc un eveniment care interzice contractual locatarului să exercite o opţiune anterior inclusă în modul în care entitatea determina durata contractului de leasing.
Locatar
Recunoaştere
22. La data începerii derulării, un locatar trebuie să recunoască un activ aferent dreptului de utilizare şi o datorie ce decurge din contractul de leasing.
Evaluare
Evaluare iniţială
Evaluarea iniţială a activului aferent dreptului de utilizare
23. La data începerii derulării, un locatar trebuie să evalueze la cost activul aferent dreptului de utilizare.
24. Costul activului aferent dreptului de utilizare trebuie să includă:
(a) valoarea evaluării iniţiale a datoriei care decurge din contractul de leasing, conform descrierii de la punctul 26;
(b) orice plăţi de leasing efectuate la data începerii derulării sau înainte de această dată, minus orice stimulente de leasing primite;
(c) orice costuri directe iniţiale suportate de către locatar; şi
(d) o estimare a costurilor care urmează să fie suportate de către locatar pentru demontarea şi înlăturarea activului-suport, pentru restaurarea locului în care este situat acesta sau pentru aducerea activului-suport la condiţia impusă în termenele şi condiţiile contractului de leasing, cu excepţia cazului în care aceste costuri sunt suportate pentru producerea stocurilor. Locatarul îşi asumă obligaţia faţă de aceste costuri fie la data începerii derulării, fie ca urmare a folosirii activului-suport pe parcursul unei anumite perioade.
25. Un locatar trebuie să recunoască costurile descrise la punctul 24 litera (d) ca parte din costul activului aferent dreptului de utilizare atunci când angajează o obligaţie asociată acelor costuri. Un locatar aplică IAS 2 Stocuri pentru costurile care sunt suportate pe parcursul unei anumite perioade ca urmare a faptului că a folosit activul aferent dreptului de utilizare pentru a produce stocuri pe parcursul acelei perioade. Obligaţiile pentru astfel de costuri contabilizate în conformitate cu prezentul standard sau cu IAS 2 sunt recunoscute şi evaluate în conformitate cu IAS 37 Provizioane, datorii contingente şi active contingente.
Evaluarea iniţială a datoriei care decurge din contractul de leasing
26. La data începerii derulării, un locatar trebuie să evalueze datoria ce decurge din contractul de leasing la valoarea actualizată a plăţilor de leasing care nu sunt achitate la acea dată. Plăţile de leasing trebuie să fie actualizate utilizând rata dobânzii implicită în contractul de leasing dacă acea rată poate fi determinată imediat. Dacă această rată nu poate fi determinată imediat, locatarul trebuie să utilizeze rata marginală de împrumut a locatarului.
27. La data începerii derulării, plăţile de leasing incluse în evaluarea datoriei care decurge din contractul de leasing cuprind următoarele plăţi aferente dreptului de utilizare a activului-suport pe durata contractului de leasing care nu sunt achitate la data începerii derulării:
(a) plăţi fixe (inclusiv plăţi fixe în fond, conform descrierii de la punctul B42), minus orice stimulente de leasing de primit;
(b) plăţi variabile de leasing care depind de un indice sau de o rată, evaluate iniţial pe baza indicelui sau a ratei de la data începerii derulării (conform descrierii de la punctul 28);
(c) sumele preconizate datorate de către locatar în baza unor garanţii aferente valorii reziduale;
(d) preţul de exercitare al unei opţiuni de cumpărare dacă locatarul are certitudinea rezonabilă că va exercita opţiunea (evaluat în funcţie de factorii descrişi la punctele B37–B40); şi
(e) plăţi ale penalităţilor de reziliere a contractului de leasing, dacă durata contractului de leasing reflectă exercitarea de către locatar a unei opţiuni de reziliere a contractului de leasing.
28. Plăţile variabile de leasing care depind de un indice sau de o rată conform descrierii de la punctul 27 litera (d) includ, de exemplu, plăţi corelate cu un indice al preţului de consum, plăţi corelate cu o rată a dobânzii-etalon (cum ar fi LIBOR) sau plăţi care variază pentru a reflecta modificări ale ratelor de piaţă ale chiriilor.
Evaluare ulterioară
Evaluarea ulterioară a activului aferent dreptului de utilizare
29. După data începerii derulării, un locatar trebuie să evalueze activul aferent dreptului de utilizare aplicând modelul bazat pe cost, cu excepţia cazului în care aplică unul dintre modelele de evaluare descrise la punctele 34 şi 35.
Modelul bazat pe cost
30. Pentru a aplica un model bazat pe cost, un locatar trebuie să evalueze la cost activul aferent dreptului de utilizare:
(a) minus orice amortizare acumulată şi orice pierderi din depreciere acumulate; şi
(b) ajustat în funcţie de orice reevaluări ale datoriei care decurge din contractul de leasing specificate la punctul 36 litera (c).
31. Un locatar trebuie să aplice dispoziţiile privind amortizarea din IAS 16 Imobilizări corporale atunci când amortizează activul aferent dreptului de utilizare, care face obiectul dispoziţiilor de la punctul 32.
32. În cazul în care contractul de leasing transferă dreptul de proprietate asupra activului-suport la locatar până la încheierea duratei contractului de leasing sau costul activului aferent dreptului de utilizare reflectă faptul că locatarul va exercita o opţiune de cumpărare, locatarul trebuie să amortizeze activul aferent dreptului de utilizare de la data începerii derulării până la sfârşitul duratei de viaţă utilă a activului-suport. În caz contrar, locatarul trebuie să amortizeze activul aferent dreptului de utilizare de la data începerii derulării până la prima dată dintre sfârşitul duratei de viaţă utilă a activului aferent dreptului de utilizare şi sfârşitul duratei contractului de leasing.
33. Un locatar trebuie să aplice IAS 36 Deprecierea activelor pentru a determina dacă activul aferent dreptului de utilizare este depreciat şi pentru a contabiliza orice pierdere din depreciere identificată.
Alte modele de evaluare
34. Dacă un locatar aplică pentru investiţia sa imobiliară modelul bazat pe valoarea justă din IAS 40 Investiţii imobiliare, locatarul trebuie să aplice modelul bazat pe valoarea justă şi în cazul activelor aferente dreptului de utilizare care corespund definiţiei unei investiţii imobiliare din IAS 40.
35. Dacă activele aferente dreptului de utilizare sunt asociate unei clase de imobilizări corporale căreia locatarul îi aplică modelul de reevaluare din IAS 16, un locatar poate opta să aplice acel model de reevaluare tuturor activelor aferente dreptului de utilizare care sunt asociate respectivei clase de imobilizări corporale.
Evaluarea ulterioară a datoriei care decurge din contractul de leasing
36. După data începerii derulării, un locatar trebuie să evalueze datoria care decurge din contractul de leasing prin:
(a) majorarea valorii contabile pentru a reflecta dobânda asociată datoriei care decurge din contractul de leasing;
(b) reducerea valorii contabile pentru a reflecta plăţile de leasing efectuate; şi
(c) reevaluarea valorii contabile pentru a reflecta orice reevaluare sau modificări ale contractului de leasing menţionate la punctele 39-46 sau pentru a reflecta plăţile de leasing fixe în fond revizuite (a se vedea punctul B42).
37. Dobânda aferentă datoriei care decurge din contractul de leasing pentru fiecare perioadă de-a lungul duratei contractului trebuie să fie valoarea care produce o rată periodică constantă a dobânzii pentru soldul datoriei ce decurge din contractul de leasing. Rata periodică a dobânzii este rata de actualizare descrisă la punctul 26 sau, dacă se aplică, rata de actualizare revizuită, descrisă la punctele 41, 43 sau 45 litera (c).
38. După data începerii derulării, un locatar trebuie să recunoască ambele elemente de mai jos în profit sau pierdere, cu excepţia cazului în care costurile sunt incluse în valoarea contabilă a altui activ în conformitate cu alte standarde aplicabile:
(a) dobânda aferentă datoriei care decurge din contractul de leasing; şi
(b) plăţile variabile de leasing care nu sunt incluse în evaluarea datoriei care decurge din contractul de leasing în perioada în care apare evenimentul sau contextul ce declanşează acele plăţi.
Reevaluarea datoriei care decurge din contractul de leasing
39. După data începerii derulării, un locatar trebuie să aplice punctele 40-43 pentru a reevalua datoria care decurge din contractul de leasing pentru a reflecta modificarea plăţilor de leasing. Un locatar trebuie să recunoască valoarea reevaluării datoriei care decurge din contractul de leasing ca o ajustare a activului aferent dreptului de utilizare. Totuşi, dacă valoarea contabilă a activului aferent dreptului de utilizare este redusă la zero şi are loc o reducere suplimentară la evaluarea datoriei care decurge din contractul de leasing, un locatar trebuie să recunoască orice valoare rămasă din reevaluare în profit sau pierdere.
40. Un locatar trebuie să reevalueze datoria care decurge din contractul de leasing prin actualizarea plăţilor de leasing revizuite utilizând o rată de actualizare revizuită, în cazul în care fie:
(a) are loc o modificare a duratei contractului de leasing, conform descrierii de la punctele 20-21. Un locatar trebuie să determine plăţile de leasing revizuite pe baza unei durate revizuite a contractului de leasing; fie
(b) are loc o modificare la evaluarea unei opţiuni de cumpărare a activului-suport, evaluat în funcţie de evenimentele şi circumstanţele descrise la punctele 20-21 în contextul unei opţiuni de cumpărare. Un locatar trebuie să determine plăţile de leasing revizuite pentru a reflecta modificarea sumelor datorate în conformitate cu opţiunea de cumpărare.
41. La aplicarea punctului 40, un locatar trebuie să determine rata de actualizare revizuită ca fiind rata dobânzii implicită în contractul de leasing pentru restul duratei contractului de leasing, dacă respectiva rată poate fi determinată imediat, sau ca rata marginală de împrumut a locatarului de la data reevaluării, dacă rata dobânzii implicită în contractul de leasing nu poate fi determinată imediat.
42. Un locatar trebuie să reevalueze datoria care decurge din contractul de leasing prin actualizarea plăţilor de leasing revizuite în oricare dintre situaţiile de mai jos:
(a) are loc o modificare a sumelor care se preconizează că vor fi datorate în conformitate cu garanţia aferentă valorii reziduale. Un locatar trebuie să determine plăţile de leasing revizuite pentru a reflecta modificarea sumelor care se preconizează că vor fi datorate în conformitate cu garanţia aferentă valorii reziduale.
(b) are loc o modificare a plăţilor de leasing viitoare care rezultă dintr-o schimbare a unui indice sau a unei rate utilizat(e) pentru a determina acele plăţi, inclusiv, de exemplu, o modificare care să reflecte modificările ratelor de piaţă ale chiriilor ca urmare a unei revizuiri a chiriilor de pe piaţă. Locatarul trebuie să reevalueze datoria care decurge din contractul de leasing pentru a reflecta acele plăţi de leasing revizuite doar atunci când are loc o modificare a fluxurilor de trezorerie (adică atunci când are loc ajustarea plăţilor de leasing). Un locatar trebuie să determine plăţile de leasing revizuite pentru restul duratei contractului de leasing pe baza plăţilor contractuale revizuite.
43. La aplicarea punctului 42, un locatar trebuie să utilizeze o rată de actualizare nemodificată, cu excepţia cazului în care modificarea plăţilor de leasing este rezultatul unei modificări a ratelor fluctuante ale dobânzii. În acest caz, locatarul trebuie să utilizeze o rată de actualizare revizuită care să reflecte modificările ratei dobânzii.
Modificări ale contractului de leasing
44. Un locatar trebuie să contabilizeze o modificare a contractului de leasing ca pe un leasing separat dacă, concomitent:
(a) modificarea extinde obiectul contractului de leasing prin adăugarea dreptului de utilizare a unuia sau mai multor active-suport; şi
(b) contravaloarea contractului de leasing creşte cu o valoare proporţională cu preţul individual de vânzare pentru extinderea domeniului de aplicare şi cu orice ajustări adecvate ale preţului individual de vânzare pentru a reflecta circumstanţele respectivului contract.
45. Pentru modificarea unui contract de leasing care nu este contabilizată ca un leasing separat, la data intrării în vigoare a modificării contractului de leasing, locatarul trebuie:
(a) să aloce contravaloarea din contractul modificat aplicând dispoziţiile de la punctele 13-16;
(b) să determine durata contractului de leasing modificat aplicând dispoziţiile de la punctele 18-19; şi
(c) să reevalueze datoria care decurge din contractul de leasing prin actualizarea plăţilor de leasing revizuite, utilizând o rată de actualizare revizuită. Rata de actualizare revizuită este calculată ca fiind rata dobânzii implicită în contractul de leasing pentru restul duratei contractului de leasing, dacă respectiva rată poate fi determinată imediat, sau ca rata marginală de împrumut a locatarului de la data intrării în vigoare a modificării, dacă rata dobânzii implicită în contractul de leasing nu poate fi determinată imediat.
46. Pentru o modificare a contractului de leasing care nu este contabilizată ca un leasing separat, locatarul trebuie să contabilizeze reevaluarea datoriei care decurge din contractul de leasing prin:
(a) scăderea valorii contabile a activului aferent dreptului de utilizare pentru a reflecta rezilierea parţială sau totală a contractului de leasing pentru modificări ale leasingului care limitează obiectul contractului de leasing. Locatarul trebuie să recunoască în profit sau pierdere orice câştiguri sau pierderi asociate rezilierii parţiale sau totale a contractului de leasing.
(b) efectuarea unei ajustări corespunzătoare asupra activului aferent dreptului de utilizare pentru toate celelalte modificări ale contractului de leasing.
Prezentare
47. Un locatar trebuie să prezinte fie în situaţia poziţiei financiare, fie în note:
(a) activele aferente dreptului de utilizare separat de alte active. Dacă un locatar nu prezintă separat activele aferente dreptului de utilizare în situaţia poziţiei financiare, locatarul trebuie:
(i) să includă activele aferente dreptului de utilizare la acelaşi element-rând ca cel la care ar fi prezentate activele-suport dacă acestea ar fi fost proprii; şi
(ii) să prezinte care elemente-rând din situaţia poziţiei financiare includ acele active aferente dreptului de utilizare.
(b) datoriile care decurg din contractele de leasing separat de alte datorii. Dacă locatarul nu prezintă separat în situaţia poziţiei financiare datoriile care decurg din contractele de leasing, locatarul trebuie să prezinte care elemente-rând din situaţia poziţiei financiare includ acele datorii.
48. Dispoziţia de la punctul 47 litera (a) nu se aplică activelor aferente dreptului de utilizare care se încadrează în definiţia unei investiţii imobiliare şi care vor fi prezentate în situaţia poziţiei financiare ca investiţie imobiliară.
49. În situaţia profitului sau pierderii şi altor elemente ale rezultatului global un locatar trebuie să prezinte separat cheltuiala cu dobânda aferentă datoriei care decurge din contractul de leasing şi cheltuiala cu amortizarea pentru activul aferent dreptului de utilizare. Cheltuiala cu dobânda aferentă datoriei care decurge din contractul de leasing este o componentă a costurilor de finanţare care, conform punctului 82 litera (b) din IAS 1 Prezentarea situaţiilor financiare, trebuie prezentate separat în situaţia profitului sau pierderii şi altor elemente ale rezultatului global.
50. În situaţia fluxurilor de trezorerie, un locatar trebuie să clasifice:
(a) plăţile în numerar pentru partea de principal a datoriei care decurge din contractul de leasing în cadrul activităţilor de finanţare;
(b) plăţile în numerar pentru partea de dobândă a datoriei care decurge din contractul de leasing în conformitate cu dispoziţiile din IAS 7 Situaţia fluxurilor de trezorerie pentru dobânda plătită; şi
(c) plăţile aferente contractelor de leasing pe termen scurt, plăţile aferente contractelor de leasing pentru active cu valoare mică şi plăţile variabile de leasing care nu sunt incluse în evaluarea datoriei care decurge din contractul de leasing în cadrul activităţilor de exploatare.
Prezentarea informaţiilor
51. Obiectivul prezentărilor de informaţii este ca locatarul să prezinte în note informaţii care, împreună cu informaţiile furnizate în situaţia poziţiei financiare, situaţia profitului sau pierderii şi situaţia fluxurilor de trezorerie, oferă utilizatorilor situaţiilor financiare o bază de evaluare a efectului pe care îl au contractele de leasing asupra poziţiei financiare, a performanţei financiare şi a fluxurilor de trezorerie a locatarului. Punctele 52-60 stipulează dispoziţii cu privire la modul în care poate fi îndeplinit acest obiectiv.
52. Un locatar trebuie să prezinte informaţii despre contractele sale de leasing pentru care deţine calitatea de locatar într-o singură notă sau într-o secţiune separată a situaţiilor sale financiare. Totuşi, un locatar nu este obligat să dubleze informaţiile pe care le-a prezentat în altă parte din situaţiile financiare, cu condiţia ca informaţiile să fie încorporate prin referinţe încrucişate în nota unică sau în secţiunea separată referitoare la contracte de leasing.
53. Un locatar trebuie să prezinte următoarele valori pentru perioada de raportare:
(a) cheltuiala cu amortizarea pentru activele aferente dreptului de utilizare, pe clase de activ-suport;
(b) cheltuiala cu dobânda aferentă datoriei care decurge din contractul de leasing;
(c) cheltuiala aferentă contractelor de leasing pe termen scurt contabilizate în conformitate cu punctul 6. Nu este necesar ca această cheltuială să includă cheltuieli legate de contracte de leasing cu termen de cel mult o lună;
(d) cheltuiala aferentă contractelor de leasing pentru active cu valoare mică contabilizate în conformitate cu punctul 6. Această cheltuială nu trebuie să includă cheltuieli legate de contractele de leasing pe termen scurt pentru active cu valoare mică care sunt menţionate la punctul 53 litera (c);
(e) cheltuielile legate de plăţi variabile de leasing care nu sunt incluse în evaluarea datoriilor care decurg din contractele de leasing;
(f) veniturile din subcontractarea activelor aferente dreptului de utilizare;
(g) ieşirile totale de numerar aferente contractelor de leasing;
(h) suplimentările activelor aferente dreptului de utilizare;
(i) câştigurile sau pierderile generate de tranzacţii de vânzare şi leaseback; şi
(j) valoarea contabilă a activelor aferente dreptului de utilizare la finalul perioadei de raportare, în funcţie de clasa activului-suport.
54. Un locatar trebuie să prezinte informaţiile prevăzute la punctul 53 sub formă de tabel, cu excepţia cazului în care este mai potrivit un alt format. Valorile prezentate trebuie să includă costurile pe care le-a inclus un locatar în valoarea contabilă a unui alt activ pe parcursul perioadei de raportare.
55. Un locatar trebuie să prezinte valoarea angajamentelor sale de leasing pentru contractele de leasing pe termen scurt contabilizate în conformitate cu punctul 6 dacă portofoliul de contracte de leasing pe termen scurt faţă de care este angajat la finalul perioadei de raportare nu este similar cu portofoliul de contracte de leasing pe termen scurt căruia îi este asociată cheltuiala aferentă contractului de leasing pe termen scurt prezentată conform dispoziţiilor de la punctul 53 litera (c).
56. Dacă activele aferente dreptului de utilizare corespund definiţiei investiţiei imobiliare, un locatar trebuie să aplice dispoziţiile de prezentare a informaţiilor din IAS 40. În acest caz, nu este obligatoriu ca un locatar să prezinte informaţiile menţionate la punctul 53 literele (a), (f), (h) sau (j) pentru acele active aferente dreptului de utilizare.
57. Dacă un locatar evaluează activele aferente dreptului de utilizare la valori reevaluate în conformitate cu IAS 16, locatarul trebuie să prezinte pentru acele active aferente dreptului de utilizare informaţiile prevăzute la punctul 77 din IAS 16.
58. Un locatar trebuie să prezinte o analiză a scadenţelor datoriilor care decurg din contractele de leasing în conformitate cu punctele 39 şi B11 din IFRS 7 Instrumente financiare: informaţii de furnizat, separat de analizele scadenţelor altor datorii financiare.
59. În plus faţă de prezentările de informaţii prevăzute la punctele 53-58, un locatar trebuie să prezinte informaţii calitative şi cantitative suplimentare despre activităţile sale de leasing, necesare pentru îndeplinirea obiectivului de prezentare a informaţiilor de la punctul 51 (conform descrierii de la punctul B48). Aceste informaţii suplimentare pot include, fără a se limita la, informaţii care ajută utilizatorii situaţiilor financiare să evalueze:
(a) natura activităţilor de leasing ale locatarului;
(b) viitoarele fluxuri de trezorerie la care ar putea fi expus locatarul care nu sunt reflectate de evaluarea datoriilor care decurg din contractele de leasing. Aici este inclusă expunerea generată de:
(i) plăţile variabile de leasing (conform descrierii de la punctul B49);
(ii) opţiunile de prelungire şi opţiunile de reziliere (conform descrierii de la punctul B50);
(iii) garanţiile aferente valorii reziduale (conform descrierii de la punctul B51); şi
(iv) contractele de leasing care nu au început încă faţă de care locatarul este angajat.
(c) restricţiile sau clauzele restrictive impuse prin contractele de leasing; şi
(d) tranzacţiile de vânzare şi leaseback (conform descrierii de la punctul B52).
60. Un locatar care contabilizează contracte de leasing pe termen scurt sau contracte de leasing pentru active cu valoare mică în conformitate cu punctul 6 trebuie să prezinte acest aspect.
Locator
Clasificarea contractelor de leasing (punctele B53-B58)
61. Un locator trebuie să clasifice fiecare dintre contractele sale de leasing fie ca leasing operaţional, fie ca leasing financiar.
62. Un contract de leasing este clasificat drept leasing financiar dacă transferă în esenţă toate riscurile şi recompensele aferente dreptului de proprietate asupra unui activ-suport. Un contract de leasing este clasificat drept leasing operaţional dacă nu transferă în esenţă toate riscurile şi recompensele aferente dreptului de proprietate asupra unui activ-suport.
63. Dacă un contract de leasing este un leasing financiar sau un leasing operaţional depinde mai degrabă de fondul tranzacţiei decât de forma contractului. Exemple de situaţii care, individual sau corelate, pot conduce, de obicei, la clasificarea unui leasing drept leasing financiar sunt:
(a) contractul de leasing transferă locatarului titlul de proprietate asupra activului-suport până la sfârşitul duratei contractului de leasing;
(b) locatarul are opţiunea de a cumpăra activul-suport la un preţ preconizat a fi suficient de scăzut faţă de valoarea justă la data la care opţiunea devine exercitabilă încât, la data iniţierii contractului de leasing, există certitudinea rezonabilă că opţiunea va fi exercitată;
(c) durata contractului de leasing acoperă, în cea mai mare parte, durata de viaţă economică a activului-suport, chiar dacă titlul de proprietate nu este transferat;
(d) la data iniţierii contractului de leasing, valoarea actualizată a plăţilor de leasing este cel puţin egală cu întreaga valoare justă a activului-suport; şi
(e) activul-suport are un caracter atât de specializat încât numai locatarul îl poate utiliza fără modificări majore.
64. Aspecte ce indică situaţii care, individual sau corelate, pot, de asemenea, să conducă la clasificarea unui leasing drept leasing financiar sunt:
(a) dacă locatarul poate rezilia contractul de leasing, pierderile locatorului generate de rezilierea contractului sunt suportate de locatar;
(b) câştigurile sau pierderile rezultate din variaţia valorii juste reziduale cad în sarcina locatarului (de exemplu, sub forma unei reduceri a chiriei echivalente cu cea mai mare parte a încasărilor din vânzare la sfârşitul contractului de leasing); şi
(c) locatarul are capacitatea de a continua leasingul pentru o a doua perioadă, la o chirie substanţial mai redusă decât chiria pieţei.
65. Exemplele şi indicatorii de la punctele 63 şi 64 nu sunt întotdeauna concludenţi. Dacă din alte caracteristici reiese clar că leasingul nu transferă în esenţă toate riscurile şi beneficiile aferente dreptului de proprietate asupra activului-suport, atunci leasingul este clasificat drept operaţional. De exemplu, acesta poate fi cazul dacă dreptul de proprietate asupra activului-suport este transferat la sfârşitul contractului de leasing în schimbul unei plăţi variabile egale cu valoarea sa justă la acel moment sau dacă există plăţi variabile de leasing care au ca rezultat faptul că locatorul nu transferă în esenţă toate aceste riscuri şi recompense.
66. Clasificarea contractului de leasing se face la data iniţierii şi este reevaluată doar dacă are loc o modificare a contractului de leasing. Modificările estimărilor (de exemplu, modificări ale duratei de viaţă economică estimate sau ale valorii reziduale estimate a activului-suport) sau modificările de circumstanţe (de exemplu, neîndeplinirea obligaţiilor de către locatar) nu determină o nouă clasificare a leasingului în scopuri contabile.
Contracte de leasing financiar
Recunoaştere şi evaluare
67. La data începerii derulării unui contract de leasing, un locator trebuie să recunoască, în situaţia poziţiei financiare, activele deţinute în sistem de leasing financiar şi să le prezinte drept o creanţă la o valoare egală cu investiţia netă în leasing.
Evaluare iniţială
68. Locatorul trebuie să utilizeze rata dobânzii implicită în contractul de leasing pentru a evalua investiţia netă în leasing. În cazul unui subcontract de leasing, dacă rata de actualizare implicită din subcontractul de leasing nu poate fi calculată direct, un locator intermediar poate utiliza rata de actualizare folosită pentru contractul principal de leasing (ajustat în funcţie de orice costuri directe iniţiale asociate subcontractului) pentru a evalua investiţia netă în subcontractul de leasing.
69. Costurile directe iniţiale, altele decât cele angajate de către locatori producători sau dealeri, sunt incluse în evaluarea iniţială a investiţiei nete în leasing şi reduc valoarea venitului recunoscut pe durata contractului de leasing. Rata dobânzii implicită în contractul de leasing este definită astfel încât costurile directe iniţiale să fie incluse în mod automat în investiţia netă în leasing; nu este necesar să fie adăugate separat.
Evaluarea iniţială a plăţilor de leasing incluse în investiţia netă în leasing
70. La data începerii derulării contractului de leasing, plăţile de leasing incluse în evaluarea investiţiei nete în leasing cuprind următoarele plăţi aferente dreptului de utilizare a activului-suport pe durata contractului de leasing şi care nu sunt achitate la începerea derulării contractului de leasing:
(a) plăţi fixe (inclusiv plăţi fixe în fond, conform descrierii de la punctul B42), minus orice datorii aferente stimulentelor care decurg din contracte de leasing;
(b) plăţi variabile de leasing care depind de un indice sau de o rată, evaluate iniţial pe baza indicelui sau a ratei de la data începerii derulării contractului de leasing;
(c) orice garanţii aferente valorii reziduale furnizate locatorului de către locatar, o parte asociată locatarului sau o terţă parte neasociată locatorului care este capabilă din punct de vedere financiar să achite obligaţiile asociate garanţiei;
(d) preţul de exercitare al unei opţiuni de cumpărare dacă locatarul are certitudinea rezonabilă că va exercita opţiunea (evaluat în funcţie de factorii descrişi la punctul B37); şi
(e) plăţi ale penalităţilor de reziliere a contractului de leasing, dacă durata contractului de leasing reflectă exercitarea de către locatar a unei opţiuni de reziliere a contractului de leasing.
Locatori producători sau dealeri
71. La data începerii derulării unui contract de leasing, un locator producător sau dealer trebuie să recunoască următoarele pentru fiecare dintre contractele sale de leasing financiar:
(a) veniturile care sunt valoarea justă a activului-suport sau, dacă este mai mică, valoarea actualizată a plăţilor de leasing care îi revin locatorului, actualizată utilizând o rată a dobânzii pe piaţă;
(b) costul vânzării care este costul activului-suport sau valoarea contabilă a acestuia, dacă este diferită, minus valoarea actualizată a valorii reziduale negarantate; şi
(c) profitul sau pierderea din vânzare (care este diferenţa dintre veniturile şi costurile aferente vânzării) în conformitate cu politica pentru vânzări promoţionale căreia i se aplică IFRS 15. Un locator producător sau dealer trebuie să recunoască profitul sau pierderea din vânzare aferent(ă) unui leasing financiar la data începerii derulării contractului de leasing, indiferent dacă locatorul transferă sau nu activul-suport conform descrierii din IFRS 15.
72. Producătorii sau distribuitorii le oferă adesea clienţilor opţiunea de a cumpăra un bun sau de a-l prelua în sistem de leasing. Un leasing financiar iniţiat de un locator producător sau dealer pentru un activ generează un profit sau o pierdere echivalent(ă) profitului sau pierderii rezultat(e) din vânzarea promoţională a activului-suport, la preţuri de vânzare normale, reflectând orice reducere cantitativă sau comercială aplicabilă.
73. Uneori, locatorii producători sau distribuitori stabilesc rate ale dobânzii scăzute în mod artificial pentru atragerea clienţilor. Utilizarea unei astfel de rate va duce la recunoaşterea de către locator, la data începerii derulării contractului de leasing, a unei părţi excesive a venitului total din tranzacţie. Dacă se utilizează rate ale dobânzii scăzute în mod artificial, un locator producător sau dealer trebuie să restricţioneze profitul din vânzare la cel care s-ar aplica dacă s-ar percepe o rată a dobânzii de pe piaţă.
74. Un locator producător sau dealer trebuie să recunoască drept cheltuială costurile suportate în legătură cu obţinerea unui leasing financiar la data începerii derulării unui contract de leasing deoarece acestea sunt, în principal, asociate obţinerii profitului din vânzare al producătorului sau dealerului. Costurile suportate de către locatorii producători sau dealeri în legătură cu obţinerea unui leasing financiar sunt excluse din definiţia costurilor directe iniţiale şi, prin urmare, sunt excluse din investiţia netă în leasing.
Evaluare ulterioară
75. Un locator trebuie să recunoască veniturile din finanţare pe durata contractului de leasing, pe baza unui tipar care reflectă o rată periodică constantă de rentabilitate aferentă investiţiei nete în leasing a locatorului.
76. Locatorul urmăreşte alocarea pe o bază sistematică şi raţională a venitului financiar pe durata contractului de leasing. Un locator trebuie să deducă plăţile de leasing aferente perioadei din investiţia brută în leasing în vederea diminuării valorii principalului şi a venitului financiar neîncasat.
77. Un locator trebuie să aplice dispoziţiile pentru derecunoaştere şi depreciere din IFRS 9 în cazul unei investiţii nete în leasing. Un locator trebuie să revizuiască periodic valorile reziduale negarantate estimate folosite la calculul investiţiei brute în leasing. Dacă a avut loc o reducere a valorii reziduale negarantate estimate, locatorul trebuie să revizuiască alocarea venitului de-a lungul duratei contractului de leasing şi să recunoască imediat orice reducere a valorilor angajate.
78. Un locator care clasifică un activ deţinut în sistem de leasing financiar drept deţinut în vederea vânzării (sau îl include într-un grup destinat cedării clasificat drept deţinut în vederea vânzării), în conformitate cu IFRS 5 Active imobilizate deţinute în vederea vânzării şi activităţi întrerupte, trebuie să contabilizeze activul în conformitate cu acel standard.
Modificări ale contractului de leasing
79. Un locator trebuie să contabilizeze o modificare a unui leasing financiar ca un leasing separat dacă, concomitent:
(a) modificarea extinde obiectul contractului de leasing prin adăugarea dreptului de utilizare a unuia sau mai multor active-suport; şi
(b) contravaloarea contractului de leasing creşte cu o valoare proporţională cu preţul individual de vânzare pentru extinderea obiectului şi cu orice ajustări adecvate ale preţului individual de vânzare pentru a reflecta circumstanţele respectivului contract.
80. În cazul unei modificări a unui leasing financiar care nu este contabilizată ca leasing separat, un locator trebuie să contabilizeze modificarea după cum urmează:
(a) dacă acel contract de leasing ar fi fost clasificat ca leasing operaţional dacă modificarea ar fi fost în vigoare la data iniţierii contractului, locatorul trebuie:
(i) să contabilizeze modificarea contractului de leasing ca un nou leasing de la data intrării în vigoare a modificării; şi
(ii) să evalueze valoarea contabilă a activului-suport ca investiţie netă în leasing imediat înainte de data intrării în vigoare a modificării contractului de leasing.
(b) în caz contrar, locatorul trebuie să aplice dispoziţiile din IFRS 9.
Contracte de leasing operaţional
Recunoaştere şi evaluare
81. Un locator trebuie să recunoască plăţile de leasing aferente contractelor de leasing operaţional la venituri, fie pe o bază liniară, fie pe o altă bază sistematică. Locatorul trebuie să aplice altă bază sistematică dacă acea bază este mai reprezentativă pentru tiparul de diminuare a beneficiului generat de utilizarea activului-suport.
82. Un locator trebuie să recunoască drept cheltuieli costurile, inclusiv amortizarea, suportate pentru obţinerea venitului din leasing.
83. Un locator trebuie să adauge costurile directe iniţiale suportate pentru încheierea unui contract de leasing operaţional la valoarea contabilă a activului-suport şi să recunoască aceste costuri drept cheltuială pe durata contractului de leasing, pe aceeaşi bază ca venitul din leasing.
84. Politica de amortizare pentru activul-suport amortizabil care face obiectul contractelor de leasing operaţional trebuie să fie consecventă cu politica normală de amortizare folosită de locator pentru active similare. Un locator trebuie să calculeze amortizarea în conformitate cu IAS 16 şi IAS 38.
85. Un locator trebuie să aplice IAS 36 pentru a determina dacă un activ-suport care face obiectul unui leasing operaţional este sau nu depreciat şi pentru a contabiliza orice pierdere din depreciere identificată.
86. Un locator producător sau distribuitor nu recunoaşte niciun profit din vânzare atunci când încheie un contract de leasing operaţional, deoarece operaţiunea de leasing nu este echivalentă cu o vânzare.
Modificări ale contractului de leasing
87. Un locator trebuie să contabilizeze o modificare a unui leasing operaţional ca pe un nou leasing de la data intrării în vigoare a modificării, considerând orice plăţi de leasing în avans sau angajate asociate contractului de leasing iniţial ca parte a plăţilor de leasing pentru noul contract de leasing.
Prezentare
88. Un locator trebuie să prezinte activele-suport care fac obiectul unor contracte de leasing operaţional în situaţia poziţiei sale financiare, în funcţie de natura activului-suport.
Prezentarea informaţiilor
89. Obiectivul prezentărilor de informaţii este ca locatorii să prezinte în note informaţii care, împreună cu informaţiile furnizate în situaţia poziţiei financiare, situaţia profitului sau pierderii şi situaţia fluxurilor de trezorerie, oferă utilizatorilor situaţiilor financiare o bază de evaluare a efectului pe care îl au contractele de leasing asupra poziţiei financiare, a performanţei financiare şi a fluxurilor de trezorerie a locatorului. Punctele 90-97 stipulează dispoziţiile cu privire la modul în care poate fi îndeplinit acest obiectiv.
90. Un locator trebuie să prezinte următoarele valori pentru perioada de raportare:
(a) pentru contracte de leasing financiar:
(i) profitul sau pierderea din vânzare;
(ii) venitul din finanţare asociat investiţiei nete în leasing; şi
(iii) venitul legat de plăţile variabile de leasing care nu sunt incluse în evaluarea investiţiei nete în leasing.
(b) pentru contractele de leasing operaţional, venitul din contractul de leasing, prezentând separat venitul aferente plăţilor variabile de leasing care nu depind de un indice sau de o rată.
91. Un locator trebuie să prezinte informaţiile prevăzute la punctul 90 sub formă de tabel, cu excepţia cazului în care un alt format este mai potrivit.
92. Un locator trebuie să prezinte informaţiile calitative şi cantitative suplimentare despre activităţile sale de leasing necesare pentru îndeplinirea obiectivului de prezentare a informaţiilor de la punctul 89. Aceste informaţii suplimentare includ, fără a se limita la, informaţii care ajută utilizatorii situaţiilor financiare să evalueze:
(a) natura activităţilor de leasing ale locatorului; şi
(b) modul în care locatorul gestionează riscul asociat oricăror drepturi pe care le păstrează în legătură cu activele-suport. Mai exact, un locator trebuie să prezinte strategia sa de gestionare a riscului pentru drepturile pe care le păstrează în legătură cu activele-suport, inclusiv orice metode prin care locatorul reduce acest risc. Printre aceste metode se pot număra, de exemplu, acordurile de răscumpărare, garanţiile aferente valorii reziduale sau plăţile variabile de leasing utilizate în plus faţă de limitele specificate.
Contracte de leasing financiar
93. Un locator trebuie să furnizeze o explicaţie calitativă şi cantitativă cu privire la modificările semnificative ale valorii contabile a investiţiei nete în contractele de leasing financiar.
94. Un locator trebuie să prezinte o analiză a scadenţelor pentru plăţile de leasing de primit, evidenţiind plăţile de leasing neactualizate care urmează să fie primite anual cel puţin în fiecare dintre primii cinci ani şi un total al valorilor pentru restul anilor. Un locator trebuie să reconcilieze plăţile de leasing neactualizate şi investiţia netă în leasing. Reconcilierea trebuie să identifice venitul financiar neîncasat aferent creanţelor care decurg din contractele de leasing şi orice valoare reziduală negarantată actualizată.
Contracte de leasing operaţional
95. Pentru elementele de imobilizări corporale care fac obiectul unui leasing operaţional, un locator trebuie să aplice dispoziţiile de prezentare a informaţiilor din IAS 16. În conformitate cu dispoziţiile de prezentare a informaţiilor din IAS 16, un locator trebuie să prezinte dezagregat fiecare clasă de imobilizări corporale, în active care fac obiectul contractelor de leasing operaţional şi active care nu fac obiectul contractelor de leasing operaţional. În consecinţă, un locator trebuie să furnizeze informaţiile prevăzute de IAS 16 pentru activele care fac obiectul unui leasing operaţional (în funcţie de clasa activului-suport) separat de activele proprii deţinute şi utilizate de către locator.
96. Un locator trebuie să aplice dispoziţiile de prezentare a informaţiilor din IAS 36, IAS 38, IAS 40 şi IAS 41 pentru activele care fac obiectul contractelor de leasing operaţional.
97. Un locator trebuie să prezinte o analiză a scadenţelor pentru plăţile de leasing, evidenţiind plăţile de leasing neactualizate care urmează să fie primite anual, cel puţin în fiecare dintre primii cinci ani şi un total al valorilor pentru restul anilor.
Tranzacţii de vânzare şi leaseback
98. Dacă o entitate (locatarul-vânzător) transferă un activ către altă entitate (locatorul-cumpărător) şi ia în leasing acel activ de la locatorul-cumpărător, atât locatarul-vânzător, cât şi locatorul-cumpărător trebuie să contabilizeze contractul de transfer şi leasingul în conformitate cu punctele 99-103.
Evaluarea măsurii în care transferul activului este o vânzare
99. O entitate trebuie să aplice dispoziţiile din IFRS 15 în baza cărora se determină dacă obligaţia de executare este sau nu îndeplinită pentru a determina dacă transferul unui activ este sau nu contabilizat ca o vânzare a acelui activ.
Transferul activului este o vânzare
100. Dacă transferul unui activ de către locatarul-vânzător îndeplineşte dispoziţiile din IFRS 15 pentru a fi contabilizat ca o vânzare a acelui activ:
(a) locatarul-vânzător trebuie să evalueze activul aferent dreptului de utilizare generat din leaseback proporţional cu valoarea contabilă anterioară a activului care este asociat dreptului de utilizare păstrat de către locatarul-vânzător. În consecinţă, locatarul-vânzător trebuie să recunoască doar valoarea oricărui câştig sau oricărei pierderi care este asociată cu drepturile transferate către locatorul-cumpărător.
(b) locatorul-cumpărător trebuie să contabilizeze achiziţia activului în conformitate cu standardele aplicabile, iar leasingul în conformitate cu dispoziţiile contabile din prezentul standard.
101. Dacă valoarea justă a contravalorii vânzării unui activ nu este egală cu valoarea justă a activului sau dacă plăţile pentru contractul de leasing nu se fac la ratele de pe piaţă, o entitate trebuie să facă următoarele ajustări pentru a evalua la valoarea justă încasările din vânzare:
(a) orice termene sub nivelul pieţei trebuie contabilizate ca plăţi de leasing achitate în avans; şi
(b) orice termene peste nivelul pieţei trebuie contabilizate ca o finanţare suplimentară furnizată locatarul-vânzător de către locatorul-cumpărător.
102. Entitatea trebuie să evalueze orice eventuală ajustare prevăzută la punctul 101 pe baza valorii cel mai uşor de determinat dintre:
(a) diferenţa dintre valoarea justă a contravalorii pentru vânzare şi valoarea justă a activului; şi
(b) diferenţa dintre valoarea actualizată a plăţilor contractuale pentru contractul de leasing şi valoarea actualizată a plăţilor pentru contractul de leasing la ratele de pe piaţă.
Transferul activului nu este o vânzare
103. Dacă transferul unui activ de către locatarul-vânzător nu îndeplineşte dispoziţiile din IFRS 15 pentru a fi contabilizat ca o vânzare a acelui activ:
(a) locatarul-vânzător trebuie să continue să recunoască activul transferat şi trebuie să recunoască o datorie financiară egală cu încasările din transfer. Acesta trebuie să contabilizeze datoria financiară în conformitate cu IFRS 9.
(b) locatorul-cumpărător nu trebuie să recunoască activul transferat şi trebuie să recunoască un activ financiar egal cu încasările din transfer. Acesta trebuie să contabilizeze activul financiar în conformitate cu IFRS 9.
|
Anexa A Termeni definiţi Prezenta anexă este parte integrantă din prezentul standard. |
|
| data începerii derulării unui contract de leasing (data începerii derulării) | Data la care un locator pune la dispoziţia locatarului, pentru utilizare, un activ-suport. |
| durată de viaţă economică | Fie perioada în care se preconizează că un activ va putea fi utilizat, din punct de vedere economic, de către unul sau mai mulţi utilizatori, fie numărul de unităţi de producţie sau de unităţi similare preconizate să fie obţinute dintr-un activ de către unul sau mai mulţi utilizatori. |
| data intrării în vigoare a modificării | Data la care ambele părţi convin asupra unei modificări a contractului de leasing. |
| valoare justă | În sensul aplicării dispoziţiilor privind contabilitatea locatorului din prezentul standard, valoarea la care ar putea fi tranzacţionat un activ sau decontată o datorie, între părţi interesate şi în cunoştinţă de cauză, în cadrul unei tranzacţii desfăşurate în condiţii obiective. |
| leasing financiar | Un leasing care transferă în esenţă toate riscurile şi recompensele aferente dreptului de proprietate asupra unui activ-suport. |
| plăţi fixe | Plăţi efectuate de un locatar către un locator în schimbul dreptului de utilizare a unui activ-suport pe durata contractului de leasing, cu excepţia plăţilor variabile de leasing. |
| investiţie brută în leasing | Suma:
(a) plăţilor de leasing de primit de către un locator în baza unui contract de leasing financiar; şi a (b) oricărei valori reziduale negarantate acumulate de către locator. |
| data iniţierii contractului de leasing (data iniţierii) | Prima dată dintre data acordului de leasing şi data angajamentului părţilor de a respecta principalele termene şi condiţii ale leasingului. |
| costuri directe iniţiale | Costurile marginale de obţinere a unui contract de leasing care nu ar fi fost suportate dacă nu ar fi fost obţinut contractul de leasing, cu excepţia costurilor suportate de un locator producător sau dealer care sunt asociate unui contract de leasing financiar. |
| rata dobânzii implicită în contractul de leasing | Rata dobânzii care determină ca valoarea actualizată a
(a) plăţilor de leasing şi a (b) valorii reziduale negarantate să fie egală cu suma (i) valorii juste a activului-suport şi a (ii) oricărui cost direct iniţial al locatorului. |
| contract de leasing | Un contract, sau o parte a unui contract, care acordă dreptul de a utiliza un activ (activul-suport) pentru o anumită perioadă de timp în schimbul unei contravalori. |
| stimulente de leasing | Plăţi efectuate de un locator către un locatar, asociate unui contract de leasing, ori rambursarea sau asumarea de către un locator a costurilor locatarului. |
| modificarea contractului de leasing | O schimbare a obiectului unui contract de leasing, sau a contravalorii unui contract de leasing, care nu făcea parte din termenele şi condiţiile iniţiale ale contractului de leasing (de exemplu, adăugarea sau rezilierea dreptului de utilizare a unuia sau a mai multor active-suport, ori prelungirea sau scurtarea duratei contractului de leasing). |
| plăţi de leasing | Plăţi efectuate de un locatar către un locator în schimbul dreptului de utilizare a unui activ-suport pe durata contractului de leasing, care includ următoarele:
(a) plăţi fixe (inclusiv plăţi fixe în fond) minus orice stimulente de leasing; (b) plăţi variabile de leasing care depind de un indice sau de o rată; (c) preţul de exercitare al unei opţiuni de cumpărare dacă locatarul are certitudinea rezonabilă că va exercita opţiunea; şi (d) plăţi ale penalităţilor de reziliere a contractului de leasing, dacă durata contractului de leasing reflectă exercitarea de către locatar unei opţiuni de reziliere a contractului de leasing. Pentru locatar, plăţile de leasing includ şi valorile despre care se preconizează că vor fi plătite de locatar în baza garanţiilor aferente valorii reziduale. Plăţile de leasing nu includ plăţile alocate altor componente decât cele de leasing dintr-un contract, cu excepţia cazului în care locatarul alege să combine alte componente decât cele de leasing cu o componentă de leasing şi să le contabilizeze ca o singură componentă de leasing. În cazul locatorului, plăţile de leasing includ şi orice garanţii aferente valorii reziduale furnizate locatorului de către locatar, o parte asociată locatarului sau o terţă parte neasociată locatorului care este capabilă din punct de vedere financiar să se descarce de obligaţiile asociate garanţiei. Plăţile de leasing nu includ plăţile alocate altor componente decât cele de leasing. |
| durata contractului de leasing | Perioada irevocabilă pentru care un locatar are dreptul să utilizeze un activ-suport, împreună cu:
(a) perioadele acoperite de o opţiune de prelungire a contractului de leasing, dacă locatarul are certitudinea rezonabilă că va exercita acea opţiune; şi (b) perioadele acoperite de o opţiune de reziliere a contractului de leasing, dacă locatarul are certitudinea rezonabilă că nu va exercita acea opţiune. |
| locatar | O entitate care obţine dreptul de a utiliza un activ-suport pentru o anumită perioadă de timp în schimbul unei contravalori. |
| rata marginală de împrumut a locatarului | Rata dobânzii pe care ar trebui să o plătească locatarul pentru a împrumuta, pe o perioadă similară şi cu o garanţie similară, fondurile necesare pentru a obţine un activ cu o valoare similară cu cea a activului aferent dreptului de utilizare, într-un mediu economic similar. |
| locator | O entitate care furnizează dreptul de a utiliza un activ-suport pentru o anumită perioadă de timp în schimbul unei contravalori. |
| investiţie netă în leasing | Investiţia brută în leasing actualizată la rata dobânzii implicită din contractul de leasing. |
| leasing operaţional | Un leasing care nu transferă în esenţă toate riscurile şi recompensele aferente dreptului de proprietate asupra unui activ-suport. |
| plăţi opţionale de leasing | Plăţi care trebuie efectuate de un locatar către un locator pentru dreptul de utilizare a unui activ-suport pe perioade acoperite de o opţiune de prelungire sau de reziliere a unui contract de leasing care nu sunt incluse în durata contractului de leasing. |
| perioadă de utilizare | Perioada totală de timp în care este utilizat un activ pentru executarea unui contract încheiat cu un client (inclusiv orice perioade de timp neconsecutive). |
| garanţie aferentă valorii reziduale | O garanţie dată unui locator de către o parte neasociată locatorului care garantează că valoarea activului-suport (sau o parte din această valoare) de la finalul contractului de leasing va avea cel puţin un nivel specificat. |
| activ aferent dreptului de utilizare | Un activ care reprezintă dreptul unui locatar de a utiliza un activ-suport pe durata contractului de leasing. |
| contract de leasing pe termen scurt | Un contract de leasing care, la data începerii derulării sale, are o durată de cel mult 12 luni. Un contract de leasing care include o opţiune de cumpărare nu este un contract de leasing pe termen scurt. |
| subcontract de leasing | O tranzacţie pentru care un activ-suport este subcontractat unei terţe părţi de către locatar (“locatorul intermediar”), iar contractul de leasing (“contractul principal de leasing”) dintre locatorul iniţial şi locatar rămâne în vigoare. |
| activ-suport | Un activ care face obiectul unui contract de leasing şi pentru care un locator a acordat dreptul de utilizare a acelui activ unui locatar. |
| venit financiar neîncasat | Diferenţa dintre:
(a) investiţia brută în leasing; şi (b) investiţia netă în leasing. |
| valoare reziduală negarantată | Acea parte din valoarea reziduală a activului-suport a cărei valorificare de către un locator nu este sigură sau este garantată doar de o parte afiliată locatorului. |
| plăţi variabile de leasing | Partea din plăţile efectuate de locatar către un locator pentru dreptul de a utiliza un activ-suport pe durata contractului de leasing care variază din cauza modificărilor faptelor sau circumstanţelor care apar după data începerii derulării contractului de leasing şi care diferă de simpla trecere a timpului. |
|
Termenii definiţi în alte standarde şi utilizaţi în prezentul standard cu acelaşi înţeles |
|
| contract | Un acord între două sau mai multe părţi care creează drepturi şi obligaţii exercitabile. |
| durată de viaţă utilă | Perioada în care se preconizează că un activ va fi disponibil pentru a fi utilizat de către o entitate; sau numărul de unităţi de producţie sau unităţi similare pe care entitatea preconizează să le obţină de la activ. |
|
Anexa B Îndrumări de aplicare Prezenta anexă este parte integrantă din prezentul standard. Anexa descrie modul de aplicare a punctelor 1-103 şi are aceeaşi autoritate ca celelalte secţiuni ale standardului. Aplicarea la nivel de portofoliu B1 Prezentul standard specifică modul de contabilizare a unui contract de leasing. Totuşi, ca o soluţie practică, o entitate poate aplica prezentul standard pentru un portofoliu de contracte de leasing cu caracteristici similare dacă entitatea preconizează, în mod rezonabil, că efectele asupra situaţiilor financiare determinate de aplicarea prezentului standard pentru portofoliul respectiv nu vor fi semnificativ diferite de efectele aplicării prezentului standard pentru contracte individuale de leasing din cadrul respectivului portofoliu. La contabilizarea unui portofoliu, o entitate trebuie să utilizeze estimări şi ipoteze care reflectă dimensiunea şi structura portofoliului respectiv. Combinarea contractelor B2 La aplicarea prezentului standard, o entitate trebuie să combine două sau mai multe contracte încheiate în acelaşi moment sau aproape în acelaşi moment cu acelaşi partener contractual (sau părţi afiliate partenerului contractual) şi să contabilizeze contractele ca pe un singur contract dacă sunt îndeplinite unul sau mai multe dintre următoarele criterii: (a) contractele sunt negociate ca pachet cu un obiectiv comercial general care nu poate fi înţeles decât dacă se iau în considerare contractele împreună; (b) valoarea contraprestaţiei de plată dintr-un contract depinde de preţul sau de executarea celuilalt contract; sau (c) drepturile de utilizare a activelor-suport transferate prin contracte (sau unele drepturi de utilizare a activelor-suport transferate prin fiecare contract în parte) formează un singur contract de leasing, în sensul punctului B32. Derogare de la dispoziţiile de recunoaştere: contracte de leasing pentru care activul-suport are o valoare mică (punctele 5-8) B3 Cu excepţia celor specificate la punctul B7, prezentul standard permite unui locatar să aplice punctul 6 pentru a contabiliza contracte de leasing pentru care activul-suport are o valoare mică. Un locatar trebuie să evalueze valoarea activului-suport pe baza valorii activului atunci când este nou, indiferent de vechimea activului luat în leasing. B4 Pentru a se evalua dacă valoarea activului-suport este sau nu mică se foloseşte o bază absolută. Contractele de leasing pentru active cu valoare mică îndeplinesc condiţiile pentru tratamentul contabil de la punctul 6 indiferent dacă acele contracte de leasing sunt sau nu semnificative pentru locatar. Evaluarea nu este afectată de dimensiunea, natura sau situaţia locatarului. Prin urmare, se preconizează că locatari diferiţi vor ajunge la aceeaşi concluzie atunci când determină dacă un anumit activ-suport are sau nu o valoare mică. B5 Un activ-suport are o valoare mică doar dacă: (a) locatarul poate beneficia de pe urma utilizării activului-suport în mod individual sau împreună cu alte resurse disponibile imediat locatarului; şi (b) activul-suport nu depinde în foarte mare măsură de alte active, nici nu este strâns corelat cu acestea. B6 Un leasing al unui activ-suport nu îndeplineşte condiţiile unui contract de leasing pentru un activ cu valoare mică dacă natura acelui activ face ca acel activ să nu aibă, în mod normal, o valoare mică atunci când este nou. De exemplu, contractele de leasing pentru automobile nu îndeplinesc condiţiile unor contracte de leasing pentru active cu valoare mică deoarece un automobil nou nu are, în mod normal, o valoare mică. B7 Dacă un locatar subcontractează un activ sau preconizează că va subcontracta un activ, contractul de leasing principal nu se califică drept contract de leasing pentru un activ cu valoare mică. B8 Printre activele-suport cu valoare mică se numără tabletele şi calculatoarele personale, articolele mici de mobilă şi telefoanele. Identificarea unui contract de leasing (punctele 9-11) B9 Pentru a evalua dacă un contract transferă sau nu dreptul de a controla utilizarea unui activ identificat (a se vedea punctele B13-B20) pentru o perioadă de timp, o entitate trebuie să evalueze măsura în care, pe parcursul perioadei de utilizare, clientul deţine concomitent: (a) dreptul de a obţine în esenţă toate beneficiile economice din utilizarea activului identificat (conform descrierii de la punctele B21-B23); şi (b) dreptul de a dispune cu privire la utilizarea activului identificat (conform descrierii de la punctele B24-B30). B10 În cazul în care clientul are dreptul de a controla utilizarea unui activ identificat doar pentru o porţiune din durata contractului, contractul conţine un contract de leasing pentru respectiva porţiune a duratei contractului. B11 Un contract pentru furnizarea de bunuri sau servicii poate fi încheiat printr-un angajament comun sau, în locul unui angajament comun, conform definiţiei din IFRS 11 Angajamente comune. În această situaţie, angajamentul comun este considerat a fi clientul din cadrul contractului. Prin urmare, pentru a evalua dacă un astfel de contract conţine sau nu un leasing, o entitate trebuie să evalueze dacă angajamentul comun are sau nu dreptul de a controla utilizarea unui activ identificat pe parcursul perioadei de utilizare. B12 O entitate trebuie să evalueze dacă un contract conţine sau nu un leasing pentru fiecare componentă de leasing în parte. A se vedea punctul B32 pentru îndrumări cu privire la componentele separate de leasing. Activ identificat B13 Un activ este identificat, în mod normal, ca fiind specificat explicit într-un contract. Totuşi, un activ poate fi identificat şi ca fiind specificat în mod implicit la momentul la care activul este pus la dispoziţia clientului. Drepturi reale de substituire B14 Chiar dacă activul este specificat, un client nu are dreptul de a utiliza un activ identificat dacă furnizorul are dreptul real de a substitui activul pe parcursul perioadei de utilizare. Dreptul unui furnizor de a substitui un activ este real doar dacă sunt îndeplinite concomitent următoarele două condiţii: (a) furnizorul are capacitatea practică de a substitui active alternative pe parcursul perioadei de utilizare (de exemplu, clientul nu îi poate interzice furnizorului să substituie activul şi există activele alternative disponibile imediat furnizorului sau furnizorul le poate procura într-un interval de timp rezonabil); şi (b) furnizorul ar beneficia din punct de vedere economic de pe urma exercitării dreptului său de substituire a activului (adică se preconizează că beneficiile economice asociate cu substituirea activului vor depăşi costurile asociate cu substituirea acelui activ). B15 Dacă furnizorul are un drept sau o obligaţie să substituie activul doar începând de la o anumită dată sau apariţie a unui anumit eveniment, dreptul de substituire al furnizorului nu este real deoarece furnizorul nu are capacitatea practică de a substitui active alternative pe parcursul perioadei de utilizare. B16 Atunci când o entitate evaluează dacă dreptul de substituire deţinut de un furnizor este real sau nu, entitatea se bazează pe faptele şi circumstanţele de la iniţierea contractului şi trebuie să excludă din analiza sa evenimentele viitoare despre care nu se preconizează, la iniţierea contractului, că este probabil să aibă loc. Printre evenimentele viitoare despre care nu se preconizează, la iniţierea contractului, că este probabil să aibă loc şi care trebuie excluse, prin urmare, din evaluare se numără: (a) acordul dat de un viitor client pentru plata unei rate superioare celei de pe piaţă pentru utilizarea activului; (b) introducerea unor tehnologii noi care nu sunt dezvoltate în mod semnificativ la iniţierea contractului de leasing; (c) o diferenţă semnificativă între utilizarea activului de către client sau performanţa activului, pe de o parte, şi utilizarea sau performanţa considerată ca fiind probabilă la iniţierea contractului, pe de altă parte; şi (d) o diferenţă semnificativă între preţul pe piaţă al activului pe parcursul perioadei de utilizare şi preţul pieţei considerat ca fiind probabil la iniţierea contractului de leasing. B17 Dacă activul este localizat la sediul clientului sau în altă parte, costurile asociate substituirii sunt, în general, mai mari decât atunci când acesta este localizat la sediul furnizorului şi, prin urmare, este mai probabil ca aceste costuri să depăşească beneficiile asociate substituirii activului. B18 Dreptul sau obligaţia unui furnizor de a substitui activul în vederea reparaţiilor şi întreţinerii, dacă activul nu funcţionează corespunzător sau dacă este disponibilă o actualizare tehnică, nu îi limitează dreptul clientului de a utiliza un activ identificat. B19 În cazul în care clientul nu poate determina direct dacă furnizorul are sau nu dreptul real de substituire, clientul trebuie să presupună că niciun drept de substituire nu este real. Părţi de active B20 O parte din capacitatea unui activ este un activ identificat dacă este fizic distinct (de exemplu, un etaj dintr-o clădire). O capacitate sau altă parte dintr-un activ care nu este fizic distinctă (de exemplu, o parte din capacitatea unui cablu optic) nu este un activ identificat, cu excepţia cazului în care aceasta reprezintă în esenţă toată capacitatea activului şi, astfel, furnizează clientului dreptul de a obţine în esenţă toate beneficiile economice în urma utilizării activului. Dreptul de a obţine beneficii economice în urma utilizării B21 Pentru a controla utilizarea unui activ identificat, un client trebuie să aibă dreptul de a obţine în esenţă toate beneficiile economice în urma utilizării activului pe parcursul perioadei de utilizare (de exemplu, prin utilizarea exclusivă a activului pe parcursul acelei perioade). Un client poate obţine beneficii economice în urma utilizării unui activ, direct sau indirect, în numeroase moduri, cum ar fi prin utilizarea, deţinerea sau subcontractarea activului. Beneficiile economice din utilizarea unui activ includ rezultatele primare şi produsele secundare (inclusiv potenţiale fluxuri de trezorerie derivate din aceste elemente), precum şi alte beneficii economice din utilizarea activului care ar putea fi valorificate printr-o tranzacţie comercială cu o terţă parte. B22 Atunci când evaluează dreptul de a obţine în esenţă toate beneficiile economice din utilizarea unui activ, o entitate trebuie să aibă în vedere toate beneficiile economice care rezultă în urma utilizării activului ce intră în sfera dreptului clientului de a utiliza activul (a se vedea punctul B30). De exemplu: (a) dacă un contract limitează utilizarea unui autovehicul la un singur teritoriu pe parcursul perioadei de utilizare, o entitate trebuie să aibă în vedere doar beneficiile economice rezultate în urma utilizării autovehiculului pe acel teritoriu, şi nu în afara acestuia. (b) dacă un contract specifică faptul că un client poate conduce un autovehicul doar un număr de km pe parcursul perioadei de utilizare, o entitate trebuie să aibă în vedere doar beneficiile economice rezultate în urma utilizării autovehiculului în limitele kilometrajului permis, şi nu dincolo de acesta. B23 Dacă un contract impune unui client să plătească furnizorului sau altei părţi o parte din fluxurile de trezorerie derivate în urma utilizării unui activ drept contravaloare, acele fluxuri de trezorerie plătite drept contravaloare trebuie considerate ca fiind parte din beneficiile economice pe care le obţine clientul în urma utilizării activului. De exemplu, în cazul în care clientul trebuie să plătească furnizorului un procent din vânzări în urma utilizării spaţiului de desfacere drept contravaloare pentru acea utilizare, această dispoziţie nu interzice clientului dreptul de a obţine în esenţă toate beneficiile economice rezultate în urma utilizării spaţiului de desfacere. Motivul este că fluxurile de trezorerie generate din acele vânzări sunt considerate a fi beneficii economice pe care le obţine clientul în urma utilizării spaţiului de desfacere şi din care plăteşte ulterior o parte furnizorului, drept contravaloare pentru dreptul de utilizare a acelui spaţiu. Dreptul de a dispune cu privire la utilizare B24 Un client are dreptul de a dispune cu privire la utilizarea unui activ identificat pe parcursul perioadei de utilizare fie dacă: (a) acel client are dreptul de a dispune cu privire la modul şi scopul în care este utilizat activul pe parcursul perioadei de utilizare (conform descrierii de la punctele B25-B30); fie dacă (b) deciziile relevante despre modul şi scopul în care este utilizat activul sunt predeterminate şi: (i) clientul are dreptul de a exploata activul (sau de a dispune şi determina modul în care alţii exploatează activul) pe parcursul perioadei de utilizare, fără ca furnizorul să aibă dreptul de a modifica acele instrucţiuni de exploatare; sau (ii) clientul a proiectat activul (sau anumite aspecte ale activului) într-o manieră care predetermină modul şi scopul în care va fi folosit activul pe parcursul perioadei de utilizare. Modul şi scopul în care este utilizat un activ B25 Un client are dreptul de a dispune cu privire la modul şi scopul în care este utilizat activul dacă, în sfera dreptului său de utilizare definit în contract, poate modifica modul şi scopul în care este utilizat activul pe parcursul perioadei de utilizare. Atunci când face această evaluare, o entitate are în vedere drepturile decizionale care sunt cele mai relevante pentru modificarea modului şi scopului în care este utilizat activul pe parcursul perioadei de utilizare. Drepturile decizionale sunt relevante atunci când ele afectează beneficiile economice care urmează să rezulte din utilizare. Este posibil ca drepturile decizionale care sunt cele mai relevante să fie diferite pentru contracte diferite, în funcţie de natura activului şi de termenele şi condiţiile contractului. B26 Printre drepturile decizionale care, în funcţie de circumstanţe, acordă dreptul de a modifica modul şi scopul în care este utilizat activul, în limitele sferei stabilite a dreptului de utilizare al clientului, se numără: (a) drepturile de modificare a tipului de rezultat care este generat de activ (de exemplu, de a decide dacă să se utilizeze un container de transport pentru a transporta bunuri sau pentru depozitare, sau de a decide asupra proporţiei de produse vândute din spaţiul de desfacere); (b) drepturile de modificare a momentului în care este generat rezultatul (de exemplu, de a decide când va fi utilizată o componentă de utilaj sau o centrală electrică); (c) drepturile de modificare a locului în care este generat rezultatul (de exemplu, de a decide asupra destinaţiei unui camion sau a unei nave, ori de a decide unde va fi utilizată o componentă de echipament); şi (d) drepturile de a modifica dacă este sau nu generat rezultatul şi cantitatea acestuia (de exemplu, de a decide dacă se va produce sau nu energie cu ajutorul unei centrale electrice şi cât de multă energie se va produce cu ajutorul acelei centrale). B27 Printre drepturile decizionale care nu acordă dreptul de a modifica modul şi scopul în care este utilizat activul se numără drepturi limitate la exploatarea sau întreţinerea activului. Astfel de drepturi pot fi deţinute de client sau de furnizor. Cu toate că drepturile cum sunt cele de exploatare sau întreţinere a activului sunt, adesea, vitale pentru utilizarea eficientă a unui activ, acestea nu sunt drepturi de a dispune asupra modului şi scopului în care este utilizat activul şi depind, de multe ori, de decizii legate de modul şi scopul în care este utilizat activul. Totuşi, drepturile de exploatare a unui activ pot acorda clientului dreptul de a dispune cu privire la utilizarea activului dacă deciziile relevante despre modul şi scopul în care este utilizat acel activ sunt predeterminate (a se vedea punctul B24 litera (b) subpunctul (i)). Decizii stabilite pe parcursul şi anterior perioadei de utilizare B28 Deciziile relevante despre modul şi scopul în care este utilizat activul pot fi predeterminate în diverse moduri. De exemplu, deciziile relevante pot fi predeterminate prin proiectarea activului sau prin restricţii contractuale referitoare la utilizarea activului respectiv. B29 Atunci când evaluează dacă un client are sau nu dreptul de a dispune cu privire la utilizarea unui activ, o entitate trebuie să aibă în vedere doar drepturile decizionale referitoare la utilizarea activului pe parcursul perioadei de utilizare, cu excepţia cazului în care clientul a proiectat activul (sau anumite caracteristici ale acestuia) conform descrierii de la punctul B24 litera (b) subpunctul (ii). În consecinţă, cu excepţia cazului în care există condiţiile de la punctul B24 litera (b) subpunctul (ii), o entitate nu trebuie să aibă în vedere decizii care sunt predeterminate înainte de perioada de utilizare. De exemplu, dacă un client poate doar să specifice ce va produce un activ înainte de perioada de utilizare, clientul nu are dreptul de a dispune cu privire la utilizarea acelui activ. Capacitatea de a specifica rezultatul într-un contract înainte de perioada de utilizare, fără alte drepturi decizionale asociate utilizării activului, acordă clientului aceleaşi drepturi ca oricărui alt client care cumpără bunurile sau serviciile. Drepturi de protecţie B30 Un contract poate include termene şi condiţii gândite să protejeze interesul furnizorului în activul respectiv sau în alte active, pentru a-şi proteja personalul sau pentru a asigura conformitatea furnizorului cu legile şi reglementările. Cele ce urmează sunt exemple de drepturi de protecţie. De exemplu, un contract (i) poate specifica valoarea maximă de utilizare a unui activ sau limita locul sau momentul în care clientul poate utiliza activul, (ii) poate impune unui client să respecte anumite practici de exploatare sau (iii) poate impune unui client să comunice furnizorului modificările modului în care va fi folosit un activ. Drepturile de protecţie definesc, în general, sfera drepturilor de utilizare ale clientului, însă, luate separat, nu interzic clientului dreptul de a dispune cu privire la utilizarea unui activ. B31 Următoarea schemă poate ajuta entităţile să evalueze dacă un contract este sau conţine un leasing. Separarea componentelor unui contract (punctele 12-17) B32 Dreptul de a utiliza un activ-suport este o componentă de leasing separată dacă, în paralel: (a) locatarul poate beneficia de pe urma utilizării activului-suport fie în mod individual, fie împreună cu alte resurse care sunt disponibile imediat locatarului. Resursele disponibile imediat sunt bunuri sau servicii ce sunt vândute sau date în leasing separat (de către locator sau alţi furnizori) sau resursele pe care locatarul deja le-a obţinut (de la locator sau din alte tranzacţii sau evenimente); şi (b) activul-suport nici nu depinde în foarte mare măsură de, nici nu este strâns corelat cu celelalte active-suport din cadrul contractului. De exemplu, faptul că un locatar ar putea decide să nu ia în leasing activul-suport, fără ca drepturile sale de a utiliza alte active-suport din contract să fie afectate în mod semnificativ, ar putea indica faptul că activul-suport nu depinde în foarte mare măsură de, nici nu este strâns corelat cu, acele active-suport. B33 Un contract poate include o valoare de plătit de către locatar pentru activităţile şi costurile care nu transferă un bun sau un serviciu către locatar. De exemplu, un locator poate include în valoarea totală de plătit un onorariu pentru cheltuieli administrative sau alte costuri pe care le suportă asociate contractului de leasing, care nu transferă un bun sau un serviciu către locatar. Astfel de valori de plătit nu generează o componentă separată a contractului, ci sunt considerate a fi parte din contravaloarea totală alocată componentelor identificabile în mod distinct din cadrul contractului. Durata contractului de leasing (punctele 18-21) B34 Atunci când determină durata contractului de leasing şi evaluează cât va dura perioada irevocabilă a contractului de leasing, o entitate trebuie să aplice definiţia unui contract şi să determine perioada în care contractul este executoriu. Un contract de leasing încetează a mai fi executoriu atunci când locatarul şi locatorul au fiecare dreptul de a rezilia contractul de leasing fără permisiunea celeilalte părţi, fără a suferi decât o penalizare nesemnificativă. B35 Dacă doar locatarul are dreptul de a rezilia un contract de leasing, acel drept este considerat ca fiind o opţiune de reziliere a contractului de leasing care este disponibilă locatarului pe care o entitate o ia în considerare atunci când determină durata contractului de leasing. Dacă doar locatorul are dreptul de a rezilia un contract de leasing, perioada irevocabilă a contractului de leasing include perioada acoperită de opţiunea de reziliere a contractului de leasing. B36 Durata contractului de leasing începe la data începerii derulării acestuia şi include orice perioade scutite de chirie acordate locatarului de către locator. B37 La data începerii derulării, o entitate evaluează dacă locatarul are sau nu certitudinea rezonabilă că va exercita o opţiune de prelungire a contractului de leasing ori de cumpărare a activului-suport, sau că nu va exercita o opţiune de reziliere a contractului de leasing. Entitatea are în vedere toţi factorii şi toate circumstanţele relevante care reprezintă un stimulent economic pentru ca locatarul să exercite, sau să nu exercite, opţiunea, inclusiv orice modificări preconizate ale faptelor şi circumstanţelor care apar de la data începerii derulării contractului de leasing până la data de exercitare a opţiunii. Exemplele de factori ce trebuie avuţi în vedere cuprind, fără a se limita la: (a) termenele şi condiţiile contractuale pentru perioadele opţionale comparate cu ratele pe piaţă, cum ar fi: (i) valoarea plăţilor pentru contractul de leasing din orice perioadă opţională; (ii) valoarea oricăror plăţi variabile pentru contractul de leasing sau alte plăţi contingente, cum ar fi plăţi ce rezultă din penalităţi de reziliere şi garanţii aferente valorii reziduale; şi (iii) termenele şi condiţiile oricăror opţiuni care pot fi exercitate ulterior perioadelor opţionale iniţiale (de exemplu, o opţiune de cumpărare care poate fi exercitată la finalul unei perioade de prelungire, la o rată care este, în prezent, sub ratele pe piaţă). (b) modernizările semnificative ale activului în sistem de leasing (sau care sunt preconizate) pe durata contractului de leasing despre care se preconizează că vor genera beneficii economice semnificative pentru locatar, atunci când devine exercitabilă opţiunea de prelungire sau de reziliere a contractului de leasing sau de cumpărare a activului-suport; (c) costurile legate de rezilierea contractului de leasing, cum ar fi costurile de negociere, costurile de reamplasare, costurile de identificare a altui activ-suport care să corespundă exigenţelor locatarului, costurile de integrare a unui nou activ în activitatea locatarului sau costurile cu penalizările de reziliere şi alte costuri similare, inclusiv cele asociate returnării activului-suport într-o anumită stare stipulată contractual sau într-un anumit amplasament stipulat contractual; (d) importanţa respectivului activ-suport pentru activitatea locatarului, ţinând cont, de exemplu, de măsura în care activul-suport este sau nu un activ specializat, de amplasarea activului-suport şi de disponibilitatea alternativelor corespunzătoare; şi (e) condiţionalitatea asociată cu exercitarea opţiunii (adică atunci când opţiunea poate fi exercitată doar dacă sunt îndeplinite una sau mai multe condiţii) şi probabilitatea ca acele condiţii să existe. B38 O opţiune de prelungire sau de reziliere a contractului de leasing poate fi combinată cu una sau mai multe caracteristici contractuale (de exemplu, o garanţie aferentă valorii reziduale) astfel încât locatarul să garanteze locatorului un randament în numerar minim sau fix care este, în esenţă, identic indiferent dacă opţiunea este sau nu exercitată. În astfel de situaţii, şi fără a aduce atingere îndrumărilor referitoare la plăţile fixe în fond de la punctul B42, o entitate trebuie să presupună că locatarul are certitudinea rezonabilă că va exercita opţiunea de a prelungi contractul de leasing sau că nu va exercita opţiunea de reziliere a contractului de leasing. B39 Cu cât este mai scurtă perioada irevocabilă a unui contract de leasing, cu atât este mai mare probabilitatea ca un locatar să exercite o opţiune de prelungire a contractului de leasing sau să nu exercite o opţiune de reziliere a contractului de leasing. Aceasta deoarece costurile asociate obţinerii unui activ de substituire vor fi, probabil, proporţional mai mari cu cât este mai mică perioada irevocabilă. B40 Practicile anterioare ale unui locatar referitoare la perioada în care a folosit, în general, anumite tipuri de active (fie luate în leasing, fie proprii) şi motivaţia sa economică pot furniza informaţii care să fie utile la evaluarea măsurii în care locatarul are o certitudine rezonabilă că va exercita sau că nu va exercita o opţiune. De exemplu, dacă un locatar a folosit, în general, anumite tipuri de active pe parcursul unei anumite perioade de timp sau dacă există o practică a locatarului de exercitare frecventă a opţiunilor aferente contractelor de leasing pentru anumite tipuri de active-suport, locatarul trebuie să aibă în vedere motivaţia economică care stă la baza acelei practici din trecut atunci când evaluează dacă are sau nu certitudinea rezonabilă că va exercita o opţiune aferentă contractelor de leasing pentru acele active. B41 Punctul 20 specifică faptul că, după data începerii derulării unui contract de leasing, un locatar reevaluează durata contractului de leasing la apariţia unui eveniment semnificativ sau a unei modificări semnificative a circumstanţelor care poate fi controlat(ă) de către locatar şi care influenţează dacă acesta are sau nu certitudinea rezonabilă că va exercita o opţiune care nu era anterior inclusă în calcularea duratei contractului de leasing sau că nu va exercita o opţiune inclusă anterior în calculul duratei contractului de leasing. Exemplele de evenimente sau modificări semnificative ale circumstanţelor includ: (a) modernizările semnificative ale activului în sistem de leasing care nu sunt anticipate la data începerii derulării unui contract de leasing despre care se preconizează că vor genera beneficii economice semnificative pentru locatar, atunci când devine exercitabilă opţiunea de prelungire sau de reziliere a contractului de leasing sau de cumpărare a activului-suport; (b) o modificare semnificativă sau o personalizare a activului-suport care nu a fost anticipată la data începerii derulării contractului de leasing; (c) data iniţierii unui subcontract de leasing pentru activul-suport pentru o perioadă care se extinde dincolo de finalul duratei de leasing determinate anterior; şi (d) o decizie de afaceri a locatarului care este direct relevantă pentru exercitarea, sau neexercitarea, unei opţiuni (de exemplu, o decizie de a prelungi contractul de leasing pentru un activ complementar, de a ceda un activ alternativ sau de a ceda o unitate operaţională în cadrul căreia este utilizat activul aferent dreptului de utilizare). Plăţi de leasing fixe în fond (punctele 27 litera (a), 36 litera (c) şi 70 litera (a)) B42 Plăţile de leasing includ orice plăţi de leasing fixe în fond. Plăţile de leasing fixe în fond sunt plăţile care ar putea conţine, în formă, un anumit grad de variabilitate, dar care sunt inevitabile în fond. Plăţile de leasing fixe în fond există dacă, de exemplu: (a) plăţile sunt structurate ca plăţi variabile de leasing, dar nu există o variabilitate reală a acestora. Aceste plăţi conţin clauze variabile care nu au un fond economic real. Printre aceste tipuri de plăţi se numără: (i) plăţile care trebuie efectuate doar dacă activul se dovedeşte a fi capabil să funcţioneze pe durata contractului de leasing sau doar dacă are loc un eveniment care nu poate să nu aibă loc; sau (ii) plăţile care sunt structurate iniţial ca plăţi variabile de leasing, corelate cu utilizarea activului-suport, dar pentru care variabilitatea va fi soluţionată la un moment dat după data începerii derulării contractului de leasing astfel încât plăţile devin fixe pentru restul duratei contractului de leasing. Acele plăţi devin plăţi fixe în fond atunci când variabilitatea este soluţionată. (b) există mai mult de un set de plăţi pe care le-ar putea face un locatar, dar un singur set dintre acestea este realist. În acest caz, o entitate trebuie să considere setul realist de plăţi ca fiind plăţi de leasing. (c) există mai mult de un set realist de plăţi pe care le-ar putea face un locatar, dar acesta trebuie să efectueze cel puţin unul din acele seturi de plăţi. În acest caz, o entitate trebuie să considere ca plăţi de leasing setul de plăţi care însumează cea mai mică valoare (pe o bază actualizată). Implicarea locatarului în activul-suport înainte de data începerii derulării unui contract de leasing Costurile locatarului legate de construcţia sau proiectarea activului-suport B43 O entitate poate negocia un contract de leasing înainte ca activul-suport să fie disponibil pentru a fi utilizat de către locatar. Pentru anumite contracte de leasing poate fi necesar ca activul-suport să fie construit sau reproiectat pentru a fi utilizat de către locatar. În funcţie de termenele şi condiţiile contractului se poate impune unui locatar să efectueze plăţi legate de construcţia sau proiectarea activului. B44 Dacă un locatar suportă costuri legate de construcţia sau proiectarea unui activ-suport, locatarul trebuie să contabilizeze acele costuri în conformitate cu alte standarde, cum ar fi IAS 16. Costurile legate de construcţia sau proiectarea unui activ-suport nu includ plăţile efectuate de către locatar pentru dreptul de utilizare a activului-suport. Plăţile pentru dreptul de utilizare a activului-suport sunt plăţi pentru un contract de leasing, indiferent de momentul efectuării acelor plăţi. Titlul de proprietate al activului-suport B45 Un locatar poate obţine titlul de proprietate pentru un activ-suport înainte ca titlul de proprietate să fie transferat către locator şi activul să fie dat în leasing locatarului. Obţinerea titlului de proprietate nu determină, în sine, modul în care este contabilizată tranzacţia. B46 Dacă locatarul controlează activul-suport (sau obţine controlul asupra acestuia) înainte ca activul să fie transferat locatorului, tranzacţia este o tranzacţie de vânzare şi leaseback care este contabilizată în conformitate cu punctele 98-103. B47 Totuşi, dacă locatarul nu obţine controlul asupra activului-suport înainte ca activul să fie transferat locatorului, tranzacţia nu este o tranzacţie de vânzare şi leaseback. De exemplu, o astfel de situaţie apare atunci când un producător, un locator şi un locatar negociază o tranzacţie pentru cumpărarea de către locator a unui activ de la producător, activ care este, la rândul lui, dat în leasing locatarului. Locatarul poate obţine titlul de proprietate pentru activul-suport înainte ca titlul de proprietate să fie transferat locatorului. În acest caz, dacă locatarul obţine titlul de proprietate pentru activul-suport, dar nu obţine controlul asupra activului-suport înainte ca acesta să fie transferat locatorului, tranzacţia nu este contabilizată ca o tranzacţie de vânzare şi leaseback, ci ca un leasing. Prezentările de informaţii ale locatarului (punctul 59) B48 Atunci când determină dacă informaţiile suplimentare referitoare la activităţile de leasing sunt necesare pentru îndeplinirea obiectivului de prezentare a informaţiilor de la punctul 51, un locatar trebuie să ia în considerare: (a) dacă acele informaţii sunt relevante pentru utilizatorii situaţiilor financiare. Un locatar trebuie să furnizeze informaţiile suplimentare precizate la punctul 59 doar dacă se preconizează că acele informaţii sunt relevante pentru utilizatorii situaţiilor financiare. În acest context, este posibil ca această situaţie să apară dacă utilizatorii sunt ajutaţi să înţeleagă: (i) flexibilitatea oferită de contractele de leasing. Contractele de leasing pot oferi flexibilitate dacă, de exemplu, un locatar îşi poate reduce expunerea prin exercitarea opţiunilor de reziliere sau de reînnoire a contractelor de leasing cu termene şi condiţii favorabile. (ii) restricţiile impuse prin contractele de leasing. Contractele de leasing pot impune restricţii, de exemplu, atunci când se impune locatarului să menţină anumiţi coeficienţi financiari. (iii) sensibilitatea informaţiilor raportate faţă de variabile-cheie. Informaţiile raportate pot fi sensibile, de exemplu, la viitoare plăţi variabile de leasing. (iv) expunerea la alte riscuri generate de contractele de leasing. (v) abateri de la practica din sectorul de activitate. Astfel de abateri pot include, de exemplu, termene şi condiţii neobişnuite sau unice de leasing care afectează portofoliul de leasing al unui locatar. (b) măsura în care acele informaţii reies din informaţiile care sunt fie prezentate în situaţiile financiare primare, fie descrise în note. Nu este necesar ca un locatar să dubleze informaţiile pe care le-a prezentat deja în altă secţiune a situaţiilor financiare. B49 Informaţiile suplimentare legate de plăţile variabile de leasing care, în funcţie de circumstanţe, ar putea fi necesare pentru a îndeplini obiectivul de prezentare a informaţiilor de la punctul 51 pot include informaţii care ajută utilizatorii situaţiilor financiare să evalueze, de exemplu: (a) motivele locatarului pentru utilizarea plăţilor variabile de leasing şi prevalenţa acelor plăţi; (b) amploarea relativă a plăţilor variabile de leasing faţă de plăţile fixe; (c) variabilele-cheie de care depind plăţile variabile de leasing şi modul în care se estimează că plăţile vor varia ca urmare a schimbării acelor variabile-cheie; şi (d) alte efecte operaţionale şi financiare ale plăţilor variabile de leasing. B50 Informaţiile suplimentare legate de opţiunile de prelungire sau de reziliere care, în funcţie de circumstanţe, ar putea fi necesare pentru a îndeplini obiectivul de prezentare a informaţiilor de la punctul 51 pot include informaţii care ajută utilizatorii situaţiilor financiare să evalueze, de exemplu: (a) motivele locatarului pentru utilizarea opţiunilor de prelungire sau de reziliere şi prevalenţa acelor opţiuni; (b) amploarea relativă a plăţilor opţionale de leasing faţă de plăţile de leasing; (c) prevalenţa exercitării opţiunilor care nu erau incluse în evaluarea datoriilor care decurg din contractele de leasing; şi (d) alte efecte operaţionale şi financiare ale acelor opţiuni. B51 Informaţiile suplimentare legate de garanţiile aferente valorii reziduale care, în funcţie de circumstanţe, ar putea fi necesare pentru a îndeplini obiectivul de prezentare a informaţiilor de la punctul 51 pot include informaţii care ajută utilizatorii situaţiilor financiare să evalueze, de exemplu: (a) motivele locatarului pentru acordarea de garanţii aferente valorii reziduale şi prevalenţa acelor garanţii; (b) amploarea expunerii locatarului faţă de riscul aferent valorii reziduale; (c) natura activelor-suport pentru care sunt furnizate garanţiile aferente valorii reziduale; şi (d) alte efecte operaţionale şi financiare ale acelor garanţii. B52 Informaţiile suplimentare legate de tranzacţiile de vânzare şi leaseback care, în funcţie de circumstanţe, ar putea fi necesare pentru a îndeplini obiectivul de prezentare a informaţiilor de la punctul 51 pot include informaţii care ajută utilizatorii situaţiilor financiare să evalueze, de exemplu: (a) motivele locatarului pentru tranzacţiile de vânzare şi leaseback şi prevalenţa acelor tranzacţii; (b) termenele şi condiţiile esenţiale ale tranzacţiilor de vânzare şi leaseback; (c) plăţile care nu sunt incluse în evaluarea datoriilor care decurg din contractele de leasing; şi (d) efectul asupra fluxului de trezorerie pe care îl au tranzacţiile de vânzare şi leaseback în perioada de raportare. Clasificarea contractelor de leasing din perspectiva locatorului (punctele 61-66) B53 Clasificarea contractelor de leasing pentru locatori în conformitate cu prezentul standard se face în funcţie de măsura în care contractul de leasing transferă riscurile şi recompensele aferente dreptului de proprietate asupra unui activ-suport. Riscurile includ posibilitatea de a se înregistra pierderi, ca urmare a unui grad scăzut de utilizare a activului sau a uzurii morale tehnologice şi a unor variaţii ale rentabilităţii datorate modificării condiţiilor economice. Recompensele pot fi reprezentate de preconizarea unei activităţi profitabile pe durata vieţii economice a activului-suport şi a unor câştiguri rezultate din creşterea valorii sau din valorificarea unei valori reziduale. B54 Un contract de leasing poate include termenele şi condiţiile de ajustare a plăţilor de leasing în funcţie de anumite modificări care au loc între data începerii derulării contractului de leasing şi data iniţierii (cum ar fi o modificare a costului activului-suport pentru locator sau o modificare a costului de finanţare a contractului de leasing pentru locator). În acest caz, în sensul clasificării contractului de leasing, trebuie să se considere că efectul acestor modificări a avut loc la data iniţierii. B55 Atunci când un contract de leasing include atât elementul “clădiri”, cât şi elementul “teren”, un locator trebuie să evalueze separat clasificarea fiecărui element drept leasing financiar sau leasing operaţional, în conformitate cu punctele 62–66 şi B53–B54. Pentru a determina încadrarea elementului teren ca leasing operaţional sau ca leasing financiar, un argument important îl reprezintă faptul că terenul are, în mod obişnuit, o durată de viaţă economică nedeterminată. B56 De câte ori este necesar pentru a clasifica şi contabiliza un contract de leasing pentru teren şi clădiri, un locator trebuie să aloce plăţile de leasing (inclusiv orice sume forfetare plătite în avans) între elementele clădiri şi teren în mod proporţional cu valorile juste relative ale drepturilor de utilizare în sistem de leasing a elementelor clădiri şi teren, de la data iniţierii contractului de leasing. Dacă plăţile aferente contractului de leasing nu pot fi distribuite în mod fiabil între aceste două elemente, întregul leasing este clasificat drept leasing financiar, cu excepţia cazului când este clar că ambele elemente sunt contracte de leasing operaţional, situaţie în care întregul leasing este clasificat drept leasing operaţional. B57 În cazul unui contract de leasing pentru clădiri şi teren în care valoarea elementului teren nu este semnificativă pentru leasing, un locator poate trata terenul şi clădirile ca pe o singură unitate în scopul clasificării contractului de leasing şi poate clasifica această unitate ca pe un leasing financiar sau un leasing operaţional, în conformitate cu punctele 62–66 şi B53–B54. În acest caz, un locator trebuie să considere durata de viaţă economică a clădirilor ca fiind durata de viaţă economică a întregului activ-suport. Clasificarea subcontractelor de leasing B58 La clasificarea unui subcontract de leasing, un locator intermediar trebuie să clasifice subcontractul de leasing drept leasing financiar sau leasing operaţional după cum urmează: (a) în cazul în care contractul de leasing principal este un leasing pe termen scurt pe care entitatea, ca locatar, l-a contabilizat în conformitate cu punctul 6, subcontractul de leasing trebuie clasificat ca leasing operaţional. (b) în caz contrar, subcontractul de leasing trebuie clasificat în funcţie de activul aferent dreptului de utilizare care rezultă din contractul de leasing principal, mai degrabă decât în funcţie de activul-suport (de exemplu, elementul de imobilizări corporale care face obiectul contractului de leasing). |
|
Anexa C Data intrării în vigoare şi tranziţia Prezenta anexă este parte integrantă din standard şi are aceeaşi autoritate ca celelalte secţiuni ale standardului. Data intrării în vigoare C1 O entitate trebuie să aplice prezentul standard pentru perioadele anuale de raportare care încep la 1 ianuarie 2019 sau ulterior acestei date. Se permite aplicarea anterior acestei date pentru entităţile care aplică deja IFRS 15 Venituri din contractele cu clienţii la data aplicării iniţiale a prezentului standard sau anterior acestei date. Dacă o entitate aplică prezentul standard mai devreme, entitatea trebuie să prezinte acest fapt. Tranziţia C2 În sensul dispoziţiilor de la punctele C1-C19, data aplicării iniţiale este începutul perioadei anuale de raportare în care o entitate aplică pentru prima dată prezentul standard. Definiţia unui contract de leasing C3 Ca soluţie practică, unei entităţi nu i se impune să reevalueze dacă un contract este, sau conţine, un leasing la data aplicării iniţiale. În schimb, unei entităţi i se permite: (a) să aplice prezentul standard în cazul unor contracte care erau identificate anterior drept contracte de leasing în conformitate cu IAS 17 Contracte de leasing şi IFRIC 4 Determinarea măsurii în care un angajament conţine un contract de leasing. O entitate trebuie să aplice, în cazul acelor contracte de leasing, dispoziţiile tranzitorii de la punctele C5-C18. (b) să nu aplice prezentul standard în cazul contractelor care nu erau identificate anterior drept conţinând un leasing în conformitate cu IAS 17 şi IFRIC 4. C4 Dacă o entitate alege soluţia practică de la punctul C3, aceasta trebuie să prezinte acest fapt şi să aplice soluţia practică în cazul tuturor contractelor sale. Ca urmare, o entitate trebuie să aplice dispoziţiile de la punctele 9-11 doar în cazul contractelor încheiate (sau modificate) la data aplicării iniţiale sau ulterior acestei date. Locatari C5 Un locatar trebuie să aplice prezentul standard pentru contractele sale de leasing fie: (a) retroactiv, pentru fiecare perioadă de raportare anterioară prezentată în conformitate cu IAS 8 Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile şi erori; fie (b) retroactiv, cu efectul cumulat al aplicării iniţiale a prezentului standard recunoscut la data aplicării iniţiale în conformitate cu punctele C7-C13. C6 Un locatar trebuie să aplice opţiunea descrisă la punctul C5 consecvent pentru toate contractele sale de leasing în care are rolul de locatar. C7 Dacă un locatar alege să aplice prezentul standard în conformitate cu punctul C5 litera (b), locatarul nu trebuie să retrateze informaţiile comparative. În schimb, locatarul trebuie să recunoască efectul cumulat al aplicării iniţiale a prezentului standard ca pe o ajustare a soldului de deschidere a rezultatului reportat (sau al altor componente de capital propriu, după caz), la data aplicării iniţiale. Contracte de leasing clasificate anterior drept contracte de leasing operaţional C8 Dacă un locatar alege să aplice prezentul standard în conformitate cu punctul C5 litera (b), locatarul trebuie: (a) să recunoască o datorie care decurge din contractul de leasing la data aplicării iniţiale pentru contractele de leasing clasificate anterior ca leasing operaţional în conformitate cu IAS 17. Locatarul trebuie să evalueze datoria care decurge din acel contract de leasing la valoarea actualizată a plăţilor de leasing restante, actualizată pe baza ratei marginale de împrumut de la data aplicării iniţiale. (b) să recunoască un activ aferent dreptului de utilizare la data aplicării iniţiale pentru contractele de leasing clasificate anterior ca leasing operaţional în conformitate cu IAS 17. Locatarul trebuie să aleagă, pentru fiecare leasing în parte, evaluarea activului aferent dreptului de utilizare fie: (i) la valoarea sa contabilă ca şi când standardul ar fi fost aplicat de la data începerii derulării contractului de leasing, dar actualizată pe baza ratei marginale de împrumut a locatarului de la data aplicării iniţiale; fie (ii) la o valoare egală cu datoria care decurge din contractul de leasing, ajustată cu valoarea oricăror plăţi de leasing plătite în avans sau acumulate aferente respectivului contract de leasing recunoscute în situaţia poziţiei financiare imediat după data aplicării iniţiale. (c) să aplice IAS 36 Deprecierea activelor pentru activele aferente dreptului de utilizare la data aplicării iniţiale, cu excepţia cazului în care locatarul aplică soluţia practică de la punctul C10 litera (b). C9 Fără a aduce atingere dispoziţiilor de la punctul C8, pentru contracte de leasing clasificate anterior ca leasing operaţional în conformitate cu IAS 17, un locatar: (a) nu este obligat să facă nicio ajustare la momentul tranziţiei pentru contractele de leasing în care activul-suport are o valoare mică (conform descrierii de la punctele B3-B8) care va fi contabilizată în conformitate cu punctul 6. Locatarul trebuie să contabilizeze acele contracte de leasing conform prezentului standard de la data aplicării iniţiale. (b) nu este obligat să facă nicio ajustare la momentul tranziţiei pentru contractele de leasing contabilizate ca o investiţie imobiliară utilizând modelul bazat pe valoarea justă din IAS 40 Investiţii imobiliare. Locatarul trebuie să contabilizeze activul aferent dreptului de utilizare şi datoria care decurge din acele contracte de leasing în conformitate cu IAS 40 şi cu prezentul standard, de la data aplicării iniţiale. (c) trebuie să evalueze activul aferent dreptului de utilizare la valoarea justă la data aplicării iniţiale pentru contractele de leasing contabilizate anterior drept contracte de leasing operaţional în conformitate cu IAS 17 şi care vor fi contabilizate ca investiţie imobiliară utilizând modelul bazat pe valoarea justă din IAS 40 de la data aplicării iniţiale. Locatarul trebuie să contabilizeze activul aferent dreptului de utilizare şi datoria care decurge din acele contracte de leasing în conformitate cu IAS 40 şi cu prezentul standard, de la data aplicării iniţiale. C10 Un locatar poate utiliza una sau mai multe dintre următoarele soluţii practice atunci când aplică prezentul standard retroactiv în conformitate cu punctul C5 litera (b) pentru contractele de leasing clasificate anterior ca leasing operaţional în conformitate cu IAS 17. Unui locatar i se permite să aplice aceste soluţii practice pentru fiecare contract de leasing în parte: (a) un locatar poate să aplice o singură rată de actualizare pentru un portofoliu de contracte de leasing cu caracteristici destul de similare (cum ar fi contractele de leasing cu o durată rămasă a contractului de leasing similară pentru o clasă similară de active-suport într-un mediu economic similar). (b) un locatar se poate baza pe evaluarea sa cu privire la măsura în care contractele de leasing sunt oneroase în conformitate cu IAS 37 Provizioane, datorii contingente şi active contingente imediat înainte de data aplicării iniţiale, ca alternativă la realizarea unei examinări a deprecierii. Dacă un locatar alege această soluţie practică, locatarul trebuie să ajusteze activul aferent dreptului de utilizare la data aplicării iniţiale cu valoarea oricăror provizioane pentru contracte cu titlu oneros recunoscute în situaţia poziţiei financiare înainte de data aplicării iniţiale. (c) un locatar poate alege să nu aplice dispoziţiile de la punctul C8 pentru contractele de leasing a căror durată se încheie în termen de 12 luni de la data aplicării iniţiale. În acest caz, un locatar trebuie: (i) să contabilizeze acele contracte de leasing în acelaşi mod cu contractele de leasing pe termen scurt, conform descrierii de la punctul 6; şi (ii) să includă costurile asociate acelor contracte de leasing în prezentarea cheltuielilor aferente contractului de leasing pe termen scurt din perioada anuală de raportare care cuprinde data aplicării iniţiale. (d) un locatar poate exclude costurile directe iniţiale din evaluarea activului aferent dreptului de utilizare la data aplicării iniţiale. (e) un locatar poate utiliza înţelegerea ulterioară, cum ar fi determinarea duratei contractului de leasing, dacă acesta cuprinde opţiuni de prelungire sau de reziliere a leasingului. Contracte de leasing clasificate anterior drept contracte de leasing financiar C11 Dacă un locatar alege să aplice prezentul standard în conformitate cu punctul C5 litera (b), pentru contracte de leasing care erau clasificate drept leasing financiar în conformitate cu IAS 17, valoarea contabilă a activului aferent dreptului de utilizare şi a datoriei care decurge din contractul de leasing la data aplicării iniţiale va fi valoarea contabilă a activului şi a datoriei care decurg din contractele de leasing imediat înainte de data respectivă, evaluată în conformitate cu IAS 17. În cazul acelor contracte de leasing, un locatar trebuie să contabilizeze activul şi datoria care decurg din acele contracte de leasing în conformitate cu prezentul standard, de la data aplicării iniţiale. Prezentarea informaţiilor C12 Dacă un locatar alege să aplice prezentul standard în conformitate cu punctul C5 litera (b), locatarul trebuie să prezinte informaţiile despre aplicarea iniţială prevăzute la punctul 28 din IAS 8, cu excepţia informaţiilor specificate la punctul 28 litera (f) din IAS 8. În loc de informaţiile specificate la punctul 28 litera (f) din IAS 8, locatarul trebuie să prezinte: (a) media ponderată a ratei marginale de împrumut a locatarului aplicată datoriilor care decurg din contractele de leasing recunoscute în situaţia poziţiei financiare la data aplicării iniţiale; şi (b) o explicaţie a oricărei diferenţe dintre: (i) angajamentele de leasing operaţional prezentate în conformitate cu IAS 17 la finalul perioadei anuale de raportare imediat precedente datei aplicării iniţiale, actualizate utilizând rata marginală de împrumut de la data aplicării iniţiale, conform descrierii de la punctul C8 litera (a); şi (ii) datoriile care decurg din contractele de leasing recunoscute în situaţia poziţiei financiare la data aplicării iniţiale. C13 Dacă un locatar utilizează una sau mai multe dintre soluţiile practice de la punctul C10, el trebuie să prezinte acest fapt. Locatori C14 Cu excepţia situaţiei descrise la punctul C15, unui locator nu i se impune să facă nicio ajustare la momentul tranziţiei pentru contracte de leasing în care are rolul de locator şi trebuie să contabilizeze acele contracte de leasing în conformitate cu prezentul standard de la data aplicării iniţiale. C15 Un locator intermediar trebuie: (a) să reevalueze subcontractele de leasing care erau clasificate drept leasing operaţional în conformitate cu IAS 17 şi sunt în curs la data aplicării iniţiale, pentru a determina dacă fiecare subcontract de leasing trebuie să fie clasificat drept leasing operaţional sau leasing financiar în conformitate cu prezentul standard. Locatorul intermediar trebuie să realizeze această evaluare la data aplicării iniţiale pe baza termenelor şi condiţiilor contractuale păstrate în contractul principal de leasing şi în subcontractul de leasing la data respectivă. (b) pentru subcontractele de leasing care erau clasificate drept leasing operaţional în conformitate cu IAS 17, dar sunt clasificate drept leasing financiar în conformitate cu prezentul standard, să contabilizeze subcontractele de leasing ca pe un nou leasing financiar încheiat la data aplicării iniţiale. Tranzacţii de vânzare şi leaseback înainte de data aplicării iniţiale C16 O entitate nu trebuie să reevalueze tranzacţiile de vânzare şi leaseback încheiate înainte de data aplicării iniţiale pentru a determina dacă transferul activului-suport îndeplineşte dispoziţiile din IFRS 15 pentru a fi contabilizat drept vânzare. C17 Dacă o tranzacţie de vânzare şi leaseback a fost contabilizată drept o vânzare şi un leasing financiar în conformitate cu IAS 17, locatarul-vânzător trebuie: (a) să contabilizeze tranzacţia de leaseback la fel cum contabilizează orice leasing financiar care există la data aplicării iniţiale; şi (b) să continue să amortizeze orice câştig din vânzare pe parcursul duratei contractului de leasing. C18 Dacă o tranzacţie de vânzare şi leaseback a fost contabilizată drept vânzare şi leasing operaţional în conformitate cu IAS 17, locatarul-vânzător trebuie: (a) să contabilizeze tranzacţia de leaseback la fel cum contabilizează orice leasing operaţional care există la data aplicării iniţiale; şi (b) să ajusteze activul aferent dreptului de utilizare din leaseback pentru orice câştiguri sau pierderi amânate care sunt asociate termenelor ce nu sunt disponibile pe piaţă recunoscute în situaţia poziţiei financiare imediat înainte de data aplicării iniţiale. Valori recunoscute anterior în legătură cu combinările de întreprinderi C19 Dacă un locatar a recunoscut anterior un activ sau o datorie în conformitate cu IFRS 3 Combinări de întreprinderi luând în considerare termenele favorabile sau nefavorabile ale unui leasing operaţional achiziţionat ca parte a unei combinări de întreprinderi, locatarul trebuie să derecunoască acel activ sau acea datorie şi să ajusteze valoarea contabilă a activului aferent dreptului de utilizare cu valoarea corespunzătoare la data aplicării iniţiale. Referinţe la IFRS 9 C20 Dacă o entitate aplică prezentul standard, dar nu aplică încă IFRS 9 Instrumente financiare, orice referinţă la IFRS 9 din prezentul standard trebuie interpretată ca referinţă la IAS 39 Instrumente financiare: recunoaştere şi evaluare. Retragerea altor standarde C21 Prezentul standard înlocuieşte următoarele standarde şi interpretări: (a) IAS 17 Contracte de leasing; (b) IFRIC 4 Determinarea măsurii în care un angajament conţine un contract de leasing; (c) SIC-15 Leasing operaţional – Stimulente; şi (d) SIC-27 Evaluarea fondului economic al tranzacţiilor care implică forma legală a unui contract de leasing. |
Interpretarea IFRIC 22
Tranzacţii valutare şi contraprestaţii în avans
Referinţe
• Cadrul general conceptual de raportare financiară
• IAS 8 Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile şi erori
• IAS 21 Efectele variaţiei cursurilor de schimb valutar
Context
1. Punctul 21 din IAS 21 Efectele variaţiei cursurilor de schimb valutar impune unei entităţi să înregistreze o tranzacţie valutară, în momentul recunoaşterii iniţiale în moneda sa funcţională, aplicând sumei în valută cursul de schimb la vedere dintre moneda funcţională şi moneda străină (cursul de schimb valutar) de la data tranzacţiei. Punctul 22 din IAS 21 stipulează că data tranzacţiei este data la care tranzacţia îndeplineşte pentru prima dată condiţiile de recunoaştere în conformitate cu standardele IFRS (Standardele).
2. Atunci când o entitate plăteşte sau încasează o contraprestaţie în avans într-o valută, aceasta recunoaşte, în general, un activ nemonetar sau o datorie nemonetară1 înainte de a recunoaşte activul, cheltuiala sau venitul aferent(ă). Activul, cheltuiala sau venitul aferent(ă) (sau o parte din acesta ori aceasta) este valoarea recunoscută aplicând Standardele relevante, care are ca rezultat de recunoaşterea activului nemonetar sau a datoriei nemonetare generat(e) de contraprestaţia în avans.
_______________________________
1 De exemplu, punctul 106 din IFRS 15 Venituri din contractele cu clienţii prevede că dacă un client plăteşte o contraprestaţie sau o entitate are dreptul la o contraprestaţie care este necondiţionată (adică o creanţă), înainte ca entitatea să transfere un bun sau un serviciu clientului, entitatea trebuie să prezinte contractul ca o datorie aferentă contractului în momentul efectuării plăţii sau la termenul de scadenţă al acesteia (oricare are loc primul).
3. Comitetul pentru Interpretări IFRS (Comitetul pentru Interpretări) a primit iniţial o întrebare privind modul în care se determină “data tranzacţiei” aplicând punctele 21-22 din IAS 21 la recunoaşterea veniturilor. Întrebarea aborda în mod specific circumstanţele în care o entitate recunoaşte o datorie nemonetară care rezultă din încasarea unei contraprestaţii în avans înainte de a recunoaşte veniturile aferente. Atunci când a discutat această problemă, Comitetul pentru Interpretări a observat că încasarea sau plata unei contraprestaţii în avans într-o valută nu se limitează la tranzacţiile generatoare de venituri. În consecinţă, Comitetul pentru Interpretări a decis să clarifice data tranzacţiei în scopul determinării cursului de schimb valutar care trebuie utilizat la recunoaşterea iniţială a activului, cheltuielii sau venitului aferent(e) atunci când o entitate a încasat sau a plătit o contraprestaţie în avans într-o valută.
Domeniu de aplicare
4. Prezenta interpretare se aplică unei tranzacţii valutare (sau unei părţi a acesteia) atunci când o entitate recunoaşte un activ nemonetar sau o datorie nemonetară care rezultă din plata sau încasarea unei contraprestaţii în avans înainte ca entitatea să recunoască activul, cheltuiala sau venitul aferent(ă) (sau o parte din acesta ori aceasta).
5. Prezenta interpretare nu se aplică atunci când o entitate evaluează activul, cheltuiala sau venitul aferent(ă) la recunoaşterea iniţială:
(a) la valoarea justă; sau
(b) la valoarea justă a contraprestaţiei plătite sau încasate la o altă dată decât data recunoaşterii iniţiale a activului nemonetar sau a datoriei nemonentare care rezultă din contraprestaţia în avans (de exemplu, o evaluare a fondului comercial aplicând IFRS 3 Combinări de întreprinderi).
6. Unei entităţi nu i se impune să aplice prezenta interpretare pentru:
(a) impozitul pe profit; sau
(b) contractele de asigurare (inclusiv contractele de reasigurare) pe care le emite sau contractele de reasigurare pe care le deţine.
Aspect tratat
7. Prezenta interpretare tratează modul în care se determină data tranzacţiei în scopul determinării cursului de schimb valutar care trebuie utilizat la recunoaşterea iniţială a activului, cheltuielii sau venitului aferent(e) (sau a unei părţi a acestuia ori acesteia) la derecunoaşterea unui activ nemonetar sau unei datorii nemonetare care rezultă din plata sau încasarea unei contraprestaţii în avans într-o valută.
Consens
8. Aplicând punctele 21-22 din IAS 21, data tranzacţiei în scopul determinării cursului de schimb valutar care trebuie utilizat la recunoaşterea iniţială a activului, cheltuielii sau venitului aferent(e) (sau a unei părţi a acestuia ori acesteia) este data la care o entitate recunoaşte iniţial activul nemonetar sau datoria nemonetară care rezultă din plata sau încasarea unei contraprestaţii în avans într-o valută.
9. Dacă există mai multe plăţi sau încasări în avans, entitatea trebuie să determine o dată a tranzacţiei pentru fiecare plată sau încasare a unei contraprestaţii în avans.
|
Anexa A Data intrării în vigoare şi tranziţia Prezenta anexă este parte integrantă din IFRIC 22 şi are aceeaşi autoritate ca celelalte secţiuni ale IFRIC 22. Data intrării în vigoare A1 O entitate trebuie să aplice prezenta interpretare pentru perioadele anuale de raportare care încep la 1 ianuarie 2018 sau ulterior acestei date. Se permite aplicarea anterior acestei date. Dacă o entitate aplică prezenta interpretare pentru o perioadă anterioară, entitatea trebuie să prezinte acest fapt. Tranziţia A2 La aplicarea iniţială, o entitate trebuie să aplice prezenta interpretare fie: (a) retroactiv aplicând IAS 8 Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile şi erori; fie (b) prospectiv pentru toate activele, cheltuielile şi veniturile care intră sub incidenţa interpretării recunoscute iniţial într-unul din momentele de mai jos sau ulterior acestora: (i) începutul perioadei de raportare în care entitatea aplică pentru prima dată interpretarea; sau (ii) începutul unei perioade de raportare anterioare prezentate sub formă de informaţii comparative în situaţiile financiare aferente perioadei de raportare în care entitatea aplică pentru prima dată interpretarea. A3 La momentul aplicării iniţiale, o entitate care aplică punctul A2 litera (b) trebuie să aplice prezenta interpretare activelor, cheltuielilor şi veniturilor recunoscute iniţial la începutul perioadei de raportare de la punctul A2 litera (b) subpunctele (i) sau (ii) sau ulterior acestuia pentru care entitatea a recunoscut active nemonetare sau datorii nemonetare care rezultă din contraprestaţii în avans înainte de acea dată. |