BIZLEXLegislația Republicii Moldova
Ordine

Ordin nr.87 din 04.06.2019 privind acceptarea şi publicarea Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară

Tipul documentului
Ordine
Data adoptării
04.06.2019

MINISTERUL FINANŢELOR

O R D I N

privind acceptarea şi publicarea Standardelor Internaţionale

de Raportare Financiară

nr. 87  din  04.06.2019

 (în vigoare 14.07.2019) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.193-202 art. 1000 din 14.06.2019

* * *

Întru executarea prevederilor Legii contabilităţii şi raportării financiare nr.287/2017 (publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2018, nr.1-6, art.22) şi Hotărîrii Guvernului Republicii Moldova nr.238 din 29 februarie 2008 “Privind aplicarea Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară pe teritoriul Republicii Moldova” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.47-48, art.302),

ORDON:

Se acceptă, în baza Acordului de renunţare la dreptul de autor pe un teritoriu limitat semnat cu IFRS Foundation la 15 iulie 2008, aplicarea pe teritoriul Republicii Moldova, publicarea în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi plasarea pe pagina web oficială a Ministerului Finanţelor a Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS):

Interpretările la Standardele Internaţionale de Raportare Financiară:

IFRIC 23

Incertitudini în privinţa tratamentelor impozitului pe profit

Referinţe

• IAS 1 Prezentarea situaţiilor financiare

• IAS 8 Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile şi erori

• IAS 10 Evenimente ulterioare perioadei de raportare

• IAS 12 Impozitul pe profit

Context

1. IAS 12 Impozitul pe profit specifică dispoziţiile pentru creanţele şi datoriile privind impozitul curent şi impozitul amânat. O entitate aplică dispoziţiile din IAS 12 pe baza legislaţiei fiscale aplicabile.

2. Ar putea fi neclar cum se aplică legislaţia fiscală unei anumite tranzacţii sau circumstanţe. Acceptabilitatea unui anumit tratament fiscal conform legislaţiei fiscale poate să nu fie cunoscută până când autoritatea fiscală competentă sau o instanţă competentă nu ia o decizie în acest sens în viitor. În consecinţă, o dispută sau o analiză a unui anumit tratament fiscal de către autoritatea fiscală poate afecta contabilizarea unei creanţe sau datorii privind impozitul curent sau amânat de către o entitate.

3. În prezenta interpretare:

(a) “tratamente fiscale” se referă la tratamentele folosite de o entitate sau pe care aceasta intenţionează să le folosească în declaraţiile de venit.

(b) “autoritate fiscală” se referă la organismul sau organismele care decid(e) dacă tratamentele fiscale sunt acceptabile în conformitate cu legislaţia fiscală. Aceasta ar putea include şi o instanţă.

(c) un “tratament fiscal incert” este un tratament fiscal pentru care există incertitudine în ceea ce priveşte acceptarea tratamentului fiscal conform legislaţiei fiscale de către autoritatea fiscală competentă. De exemplu, decizia unei entităţi de a nu depune o declaraţie de venit într-o jurisdicţie fiscală sau de a nu include un anumit venit în profitul impozabil este un tratament fiscal incert dacă acceptabilitatea sa este incertă conform legislaţiei fiscale.

Domeniu de aplicare

4. Această interpretare clarifică modul în care trebuie aplicate dispoziţiile de recunoaştere şi evaluare din IAS 12 atunci când există incertitudini în privinţa tratamentelor impozitului pe profit. Într-o astfel de circumstanţă, o entitate trebuie să îşi recunoască şi să îşi evalueze datoria sau creanţa privind impozitul curent sau amânat aplicând dispoziţiile din IAS 12 pe baza profitului impozabil (pierderii fiscale), bazelor fiscale, pierderilor fiscale neutilizate, creditelor fiscale neutilizate şi cotelor de impozitare stabilite prin aplicarea prezentei interpretări.

Aspecte tratate

5. Atunci când există incertitudini în privinţa tratamentelor impozitului pe profit, prezenta interpretare tratează:

(a) dacă o entitate analizează separat tratamentele fiscale incerte;

(b) ipotezele folosite de entitate în ceea ce priveşte analizarea tratamentelor fiscale de către autorităţile fiscale;

(c) modul în care o entitate determină profitul impozabil (pierderea fiscală), bazele fiscale, pierderile fiscale neutilizate, creditele fiscale neutilizate şi cotele de impozitare; şi

(d) cum ia în considerare entitatea modificările faptelor şi circumstanţelor.

Consens

Dacă o entitate analizează separat tratamentele fiscale incerte

6. O entitate trebuie să stabilească dacă să analizeze fiecare tratament fiscal incert separat sau împreună cu unul sau mai multe alte tratamente fiscale incerte în funcţie de ce abordare estimează cel mai corect rezoluţia incertitudinii. Pentru a determina ce abordare estimează cel mai corect rezoluţia incertitudinii, o entitate poate lua în considerare, de exemplu, (a) modul în care îşi întocmeşte declaraţiile de venit şi susţine tratamentele fiscale; sau (b) modul în care entitatea preconizează că autoritatea fiscală îşi va realiza analiza şi va rezolva problemele care ar putea apărea ca rezultat al acelei analize.

7. Dacă, aplicând punctul 6, o entitate ia în considerare la un loc mai mult de un tratament fiscal incert, entitatea trebuie să citească referinţele la un “tratament fiscal incert” din prezenta interpretare ca făcând referire la grupul de tratamente fiscale incerte analizate împreună.

Analizarea de către autorităţile fiscale

8. Atunci când evaluează dacă şi cum afectează un tratament fiscal incert determinarea profitului impozabil (pierderii fiscale), bazelor fiscale, pierderilor fiscale neutilizate, creditelor fiscale neutilizate şi cotelor de impozitare, o entitate trebuie să presupună că o autoritate fiscală va analiza valorile pe care are dreptul să le analizeze şi va avea la dispoziţie toate informaţiile aferente atunci când va realiza acele analize.

Determinarea profitului impozabil (pierderii fiscale), bazelor fiscale, pierderilor fiscale neutilizate, creditelor fiscale neutilizate şi cotelor de impozitare

9. O entitate trebuie să analizeze dacă este probabil ca o autoritate fiscală să accepte un tratament fiscal incert.

10. Dacă o entitate concluzionează că este probabil ca autoritatea fiscală să accepte un tratament fiscal incert, entitatea trebuie să determine profitul impozabil (pierderea fiscală), bazele fiscale, pierderile fiscale neutilizate, creditele fiscale neutilizate sau cotele de impozitare consecvent cu tratamentul fiscal folosit sau planificat să fie folosit în declaraţiile sale de venit.

11. Dacă o entitate concluzionează că nu este probabil ca autoritatea fiscală să accepte un tratament fiscal incert, entitatea trebuie să reflecte efectul incertitudinii în determinarea profitului impozabil (pierderii fiscale), bazelor fiscale, pierderilor fiscale neutilizate, creditelor fiscale neutilizate sau cotelor de impozitare aferent(e). O entitate trebuie să reflecte efectul incertitudinii pentru fiecare tratament fiscal incert utilizând oricare dintre următoarele metode, în funcţie de metoda despre care entitatea preconizează că va estima cel mai bine rezoluţia incertitudinii:

(a) cea mai probabilă valoare – cea mai probabilă valoare dintr-o gamă de rezultate posibile. Cea mai probabilă valoare poate estima mai bine rezoluţia incertitudinii dacă rezultatele posibile sunt binare sau se concentrează pe o singură valoare.

(b) valoarea preconizată – suma valorilor ponderate prin probabilităţi dintr-o gamă de rezultate posibile. Valoarea preconizată poate estima mai bine rezoluţia incertitudinii dacă există o gamă de rezultate posibile care nu sunt nici binare, nici concentrate pe o singură valoare.

12. Dacă un tratament fiscal incert afectează impozitul curent şi impozitul amânat (de exemplu, dacă afectează atât profitul impozabil folosit la determinarea impozitului curent, cât şi bazele fiscale folosite la determinarea impozitului amânat), o entitate trebuie să facă raţionamente şi estimări consecvente atât pentru impozitul curent, cât şi pentru cel amânat.

Modificări ale faptelor şi circumstanţelor

13. O entitate trebuie să reevalueze un raţionament sau o estimare impusă de prezenta interpretare dacă faptele şi circumstanţele pe care se bazează raţionamentul sau estimarea se schimbă sau ca urmare a unor informaţii noi care afectează raţionamentul sau estimarea. De exemplu, o modificare a faptelor şi circumstanţelor poate schimba concluziile unei entităţi în privinţa acceptabilităţii unui tratament fiscal sau a estimării efectului incertitudinii de către entitate ori a ambelor. Punctele A1-A3 prezintă îndrumări privind modificări ale faptelor şi circumstanţelor.

14. O entitate trebuie să reflecte efectul unei modificări a faptelor şi circumstanţelor sau al informaţiilor noi drept o modificare în estimarea contabilă aplicând IAS 8 Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile şi erori. O entitate trebuie să aplice IAS 10 Evenimente ulterioare perioadei de raportare pentru a stabili dacă o modificare ce apare după perioada de raportare este sau nu un eveniment care nu conduce la ajustarea situaţiilor financiare.

Anexa A

Îndrumări de aplicare

Prezenta anexă este parte integrantă din IFRIC 23 şi are aceeaşi autoritate ca celelalte secţiuni ale IFRIC 23.

Modificări ale faptelor şi circumstanţelor (punctul 13)

A1. La aplicarea punctului 13 din prezenta interpretare, o entitate trebuie să evalueze relevanţa şi efectul unei modificări a faptelor şi circumstanţelor sau ale informaţiilor noi în contextul legislaţiei fiscale aplicabile. De exemplu, un anumit eveniment ar putea avea ca efect reevaluarea unui raţionament sau a unei estimări făcute pentru un anumit tratament fiscal, dar nu şi pentru altul, dacă respectivele tratamente fiscale fac obiectul unor legi fiscale diferite.

A2. Exemplele de modificări ale faptelor şi circumstanţelor sau de informaţii noi care, în funcţie de circumstanţe, pot avea drept rezultat reevaluarea unui raţionament sau a unei estimări prevăzute de prezenta interpretare includ, dar nu se limitează la, următoarele:

(a) analize sau acţiuni ale unei autorităţi fiscale. De exemplu:

(i) acordul sau dezacordul autorităţii fiscale privind tratamentul fiscal sau un tratament fiscal similar folosit de entitate;

(ii) informaţii că autoritatea fiscală a fost de acord sau nu a fost de acord cu un tratament fiscal similar folosit de o altă entitate; şi

(iii) informaţii despre suma primită sau plătită pentru a deconta un tratament fiscal similar.

(b) modificări ale regulilor stabilite de autoritatea fiscală.

(c) expirarea dreptului autorităţii fiscale de a analiza sau reanaliza un tratament fiscal.

A3. Absenţa acordului sau a dezacordului autorităţii fiscale pentru un tratament fiscal este puţin probabil să conducă, în mod izolat, la o modificare a faptelor şi circumstanţelor sau la informaţii noi care să afecteze raţionamentele şi estimările prevăzute de prezenta interpretare.

Prezentarea informaţiilor

A4. Atunci când există incertitudini în privinţa tratamentelor impozitului pe profit, o entitate trebuie să stabilească dacă să prezinte:

(a) raţionamentele utilizate în determinarea profitului impozabil (pierderii fiscale), bazelor fiscale, pierderilor fiscale neutilizate, creditelor fiscale neutilizate şi cotelor de impozitare aplicând punctul 122 din IAS 1 Prezentarea situaţiilor financiare; şi

(b) informaţii despre ipotezele şi estimările făcute în determinarea profitului impozabil (pierderii fiscale), bazelor fiscale, pierderilor fiscale neutilizate, creditelor fiscale neutilizate şi cotelor de impozitare aplicând punctele 125-129 din IAS 1.

A5. Dacă o entitate concluzionează că este probabil ca o autoritate fiscală să accepte un tratament fiscal incert, entitatea trebuie să stabilească dacă să prezinte potenţialul efect al incertitudinii drept contingenţă aferentă impozitului aplicând punctul 88 din IAS 12.

Anexa B

Data intrării în vigoare şi tranziţia

Prezenta anexă este parte integrantă din IFRIC 23 şi are aceeaşi autoritate ca celelalte secţiuni ale IFRIC 23.

Data intrării în vigoare

B1. O entitate trebuie să aplice prezenta interpretare pentru perioadele de raportare anuale care încep la 1 ianuarie 2019 sau ulterior acestei date. Se permite aplicarea anterior acestei date. Dacă o entitate aplică prezenta interpretare pentru o perioadă anterioară, entitatea trebuie să prezinte acest fapt.

Tranziţia

B2. La aplicarea iniţială, o entitate trebuie să aplice prezenta interpretare fie:

(a) retroactiv aplicând IAS 8, dacă acest lucru este posibil fără a utiliza înţelegerea ulterioară; fie

(b) retroactiv, cu efectul cumulat al aplicării iniţiale a interpretării recunoscut la data aplicării iniţiale. Dacă o entitate alege această abordare de tranziţie, aceasta nu trebuie să retrateze informaţiile comparative. În schimb, entitatea trebuie să recunoască efectul cumulat al aplicării iniţiale a interpretării ca pe o ajustare a soldului de deschidere al rezultatului reportat (sau al altor componente de capital propriu, după caz). Data aplicării iniţiale este începutul perioadei de raportare anuale în care entitatea aplică pentru prima dată prezenta interpretare.

Anexa C

O entitate trebuie să aplice amendamentul din prezenta Anexă atunci când aplică IFRIC 23.

Amendament la IFRS 1 Adoptarea pentru prima dată a Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară

39AF IFRIC 23 Incertitudini în privinţa tratamentelor impozitului pe profit a adăugat punctul E8. O entitate trebuie să aplice acel amendament atunci când aplică IFRIC 23.

Incertitudini în privinţa tratamentelor impozitului pe profit

E8. O entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile a cărei dată de trecere la IFRS-uri este înainte de 1 iulie 2017 poate alege să nu reflecte aplicarea IFRIC 23 Incertitudini în privinţa tratamentelor impozitului pe profit în informaţiile comparative din primele sale situaţii financiare întocmite în conformitate cu IFRS. O entitate care face această alegere trebuie să recunoască efectul cumulat al aplicării IFRIC 23 ca pe o ajustare a soldului de deschidere al rezultatului reportat (sau al altor componente de capital propriu, după caz) la începutul primei sale perioade de raportare în conformitate cu IFRS.