Ordin nr.92 din 24.06.2013 cu privire la aprobarea Politicii de contabilitate tip pentru instituţiile bugetare

Anexa nr.1

la Ordinul ministrului finanţelor

nr.92 din 24 iunie 2013

POLITICA DE CONTABILITATE TIP

pentru instituţiile bugetare

I. DISPOZIŢII GENERALE

1.1. ___________________________________________________________________________________

(Denumirea instituţiei)

a fost instituită în conformitate cu prevederile _______________________________________________________

(legii, hotărîrii de Guvern, deciziei consiliului local)

nr._____ din _____________ şi înregistrată la Camera Înregistrării de Stat în modul stabilit, cu sediul în

(data)

_____________________________________________________________________________________________________.

(adresa juridică)

1.2. Conform statutului său _______________________________________________________________

(Denumirea instituţiei)

reprezintă o instituţie bugetară cu statut de persoană juridică.

1.3. Politica de contabilitate a ____________________________________________________________

(Denumirea instituţiei)

este elaborată în conformitate cu cerinţele şi prevederile stipulate în:

a. Legea contabilităţii nr.113-XVI din 27 aprilie 2007, articolul 16.

b. Clasificaţia bugetară, aprobată prin Ordinul ministrului finanţelor nr.91 din 20 octombrie 2008;

c. Acte normative privind evidenţa contabilă în instituţiile bugetare/contabilităţi centralizate;

d. Alte acte legislative şi normative în vigoare.

1.4. Obiectivul şi destinaţia de bază ale Politicii de contabilitate a _______________________________

(Denumirea instituţiei)

constă în definirea ansamblului de principii, reguli, metode şi procedee aplicate pentru organizarea evidenţei contabile în activitatea instituţiei, întocmirea rapoartelor financiare, cu scopul obţinerii unei transparenţe clare la utilizarea mijloacelor bugetare.

1.5. Contabilitatea se ţine conform principiilor de bază stipulate în Legea contabilităţii.

II. REGULI GENERALE DE ORGANIZARE A CONTABILITĂŢII

ÎN INSTITUŢIA BUGETARĂ

2.1. Responsabilitatea pentru organizarea şi ţinerea evidenţei contabile îi revine conducătorului instituţiei bugetare.

Conducătorul instituţiei bugetare asigură:

a) organizarea şi ţinerea contabilităţii în mod continuu din momentul înregistrării pînă la lichidarea instituţiei;

b) elaborarea, coordonarea, aprobarea şi respectarea Politicii de contabilitate a instituţiei;

c) elaborarea şi aprobarea regulilor circulaţiei şi tehnologiei de prelucrare a informaţiei contabile;

d) organizarea sistemului de control intern, inclusiv efectuarea inventarierii;

e) respectarea actelor legislative şi normative prevăzute la punctul 1.4;

f) întocmirea şi prezentarea în termen a rapoartelor financiare;

2.2. Evidenţa contabilă la _______________________________________________________________

(Denumirea instituţiei)

este ţinută şi organizată de___________________________________________________________________

(contabilitate centralizată sau direcţie, secţie, serviciu)

2.3. _________________________________________________________________________________

(Denumirea instituţiei)

ţine evidenţa contabilă în conturile analitice şi sintetice utilizînd Planul de conturi contabile aprobat prin _________________________________________________________________________________________.

(actul normativ)

2.4. Atribuţiile ________________________________________________________________________

(contabilitate centralizată sau direcţie, secţie, serviciu)

sînt următoarele:

a) organizarea corectă a evidenţei contabile;

b) efectuarea controlului preventiv asupra întocmirii corecte şi la timp a documentelor primare şi legalităţii operaţiilor efectuate;

c) controlul asupra utilizării mijloacelor financiare conform destinaţiei, în limitele alocaţiilor aprobate, precum şi asupra integrităţii mijloacelor băneşti şi valorilor materiale;

d) calcularea şi plata la timp a salariilor, indemnizaţiilor şi altor plăţi angajaţilor;

e) efectuarea la timp a decontărilor cu persoanele juridice şi cu persoanele fizice;

f) participarea la efectuarea inventarierii resurselor băneşti, decontărilor, valorilor materiale şi formularelor cu regim special, determinarea corectă şi la timp a rezultatelor inventarierii şi reflectarea lor în evidenţă;

g) întocmirea şi prezentarea în termenele stabilite a rapoartelor financiare;

h) păstrarea documentelor contabile, registrelor de evidenţă, a altor documente, precum şi predarea lor la arhivă în ordinea stabilită.

2.5. Contabilul-şef de comun cu conducătorul instituţiei semnează acte, care servesc drept temei pentru primirea şi predarea valorilor, mărfurilor, materialelor şi mijloacelor băneşti, precum şi achitarea datoriilor.

2.6. Contabilului-şef i se interzice să primească spre executare documente privind faptele economice ce contravin actelor legislative şi normative, informînd despre aceasta în scris conducătorul entităţii.

III. METODELE DE ORGANIZARE A CONTABILITĂŢII, UTILIZATE

LA ÎNTOCMIREA RAPOARTELOR FINANCIARE

3.1. Baza de întocmire

1. În conformitate cu articolul 4(6) al Legii contabilităţii nr.113-XVI din 27 aprilie 2007, instituţiile bugetare aplică sistemul contabil în partidă dublă, ţin contabilitatea şi întocmesc rapoartele financiare în baza normelor metodologice aprobate de Ministerul Finanţelor pentru sistemul bugetar.

2. Rapoartele financiare conţin informaţii privind:

- operaţiunile economice efectuate în anul de gestiune;

- cheltuielile efective pentru perioada de gestiune respectivă;

- rezultatele inventarierii tuturor conturilor de bilanţ.

3. Informaţia din rapoartele financiare trebuie să corespundă următoarelor caracteristici calitative:

a) inteligibilitatea;

b) relevanţa;

c) credibilitatea;

d) comparabilitatea.

4. Registrele contabile obligatorii sunt Cartea Mare, Balanţa de verificare şi alte registre contabile centralizatoare, care servesc drept bază pentru întocmirea rapoartelor financiare.

3.2. Veniturile şi cheltuielile instituţiei bugetare

Veniturile şi cheltuielile se constată şi se reflectă în contabilitate şi în rapoartele financiare în perioada în care au avut loc. Toate operaţiunile economice trebuie să fie reflectate în contabilitate în momentul efectuării acestora.

Veniturile şi cheltuielile executorilor de buget se atribuie la următoarele componente:

- componenta de bază;

- componenta mijloace speciale;

- componenta fonduri speciale;

- componenta proiecte finanţate din surse externe.

Mijloacele speciale instituţiei bugetare sunt obţinute, în condiţiile autorizate prin acte normative, de la efectuarea lucrărilor şi prestarea serviciilor contra plată, precum şi din donaţiile, sponsorizările şi din alte mijloace băneşti intrate legal în posesia instituţiei bugetare şi se direcţionează pentru cheltuielile legate de desfăşurarea activităţii acestei instituţii, conform cadrului legal.

3.3. Mijloace fixe

Mijloace fixe – active materiale şi nemateriale prevăzute pentru utilizare pe o durată mai mare de un an indiferent de valoarea acestora.

Mijloace fixe se consideră clădirile, construcţiile speciale, instalaţiile de transmisie, maşinile şi utilajele de lucru şi de forţă, aparatele şi instalaţiile de măsurare şi reglare, tehnica de calcul, mijloacele de transport, uneltele, inventarul şi accesoriile de producţie şi gospodăreşti,lenjeria, accesoriile de pat,  animalele de muncă şi de producţie, plantaţiile multianuale ale grădinilor botanice, drumurile din cadrul unităţii economice, terenurile aflate în administrarea instituţiilor bugetare şi alte mijloace fixe.

Mijloacele fixe sunt reflectate în evidenţa contabilă şi în rapoartele financiare cu valoarea iniţială, care constă din preţurile de procurare, construire sau confecţionare, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, alte impozite şi taxe, precum şi cheltuielile de instalare a acestora. Modificarea valorii iniţiale a mijloacelor fixe este permisă numai în caz de finisare, utilare suplimentară, reconstruire şi lichidare parţială a obiectelor respective sau în cazul reevaluării valorii iniţiale.

Mijloacele fixe intrate cu titlu gratuit sunt reflectate în contabilitate la valoarea de intrare conform datelor din documentele de primire-predare.

Evidenţa mijloacelor fixe se ţine pe grupuri ale obiectelor de inventar, avându-se în vedere locul de păstrare pe subdiviziuni şi persoanele responsabile.

Clasificarea mijloacelor fixe pe grupuri şi atribuirea numărului de inventar, determinarea duratei de funcţionare utilă, calculul uzurii mijloacelor fixe se efectuează în conformitate cu prevederile Catalogului mijloacelor fixe şi activelor nemateriale, aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.338 din 21 martie 2003, Instrucţiunii cu privire la evidenţa contabilă în instituţiile bugetare, aprobată prin Ordinul ministrului finanţelor nr.93 din 19 iulie 2010.

Uzura mijloacelor fixe se calculează prin metoda casării liniare, luîndu-se ca bază durata de funcţionare utilă a acestora.

Calculul uzurii se efectuează pentru întreg anul calendaristic (indiferent de luna anului de gestiune, în care ele au fost achiziţionate sau construite, în corespundere cu normele stabilite conform metodei casării liniare (uniforme) a valorii uzurabile.

Nu se calculează uzura: mijloacelor fixe aflate la depozit, uneltelor de producţie, instrumentelor, mobilei, plantaţiilor multianuale, programelor şi purtătorilor tehnici, fonduri de bibliotecă, mijloacelor fixe a căror uzură a fost complet calculată, dar care prelungesc să funcţioneze, şi a activelor materiale în curs de execuţie. Uzura mijloacelor fixe, date în arendă, se calculează de către proprietarii mijloacelor fixe la balanţa cărora se află mijloacele fixe.

Cheltuielile pentru reparaţia curentă şi exploatarea mijloacelor fixe se recunosc drept cheltuielile perioadei de gestiune. Cheltuielile pentru reparaţia capitală măresc valoarea de bilanţ a clădirilor (subcontul 010) şi a construcţiilor speciale (subcontul 011).

Casarea mijloacelor fixe se efectuează, conform Regulamentului privind casarea bunurilor uzate, raportate la mijloacele fixe, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.500 din 12 mai 1998, după expirarea duratei de funcţionare a acestora, iar în cazuri excepţionale se face atunci cînd gradul de uzură fizică a mijloacelor fixe este avansat şi nu permite utilizarea acestora potrivit destinaţiei.

[Pct.3.3 modificat prin Ordinul Min.Fin. nr.103 din 14.07.2015, în vigoare 24.07.2015]

3.4. “Stocuri de materiale”

La categoria “Stocuri de materiale” se reflectă materialele de construcţie, materiale pentru scopuri didactice, ştiinţifice şi alte scopuri, produse alimentare, medicamente şi materiale de pansament, materiale de uz gospodăresc şi rechizite de birou, combustibil, carburanţi şi lubrifianţi, nutreţ şi furaje, lenjeriei, accesoriilor de pat, îmbrăcămintei şi încălţămintei, veselei, diverse materiale, piese de schimb pentru maşini şi utilaje care se află la păstrare în instituţiile bugetare cu scopul utilizării ulterioare pentru necesităţile instituţiei.

Categoria “Stocuri de materiale” include subcategorii, fiecare dintre care include majorarea sau micşorarea stocului de materiale.

La majorarea stocurilor de materiale se reflectă intrările (achiziţionarea, cu titlu gratuit) acestora, iar la micşorarea stocului – ieşirile lor (casarea, consumarea sau transmiterea cu titlu gratuit).

Trecerea la pierderi a materialelor aflate în folosinţă se face în prezenţa comisiei, creată în baza ordinului conducătorului instituţiei, cu semnarea documentelor respective.

[Pct.3.4 completat Ordinul Min.Fin. nr.103 din 14.07.2015, în vigoare 24.07.2015]

[Pct.3.5 abrogat prin Ordinul Min.Fin. nr.103 din 14.07.2015, în vigoare 24.07.2015]

3.6. Cheltuieli de producţie şi cu altă destinaţie

La categoria dată se reflectă evidenţa animalelor tinere de toate speciile şi a animalelor la îngrăşat, păsărilor, iepurilor de casă, animalelor cu blană preţioasă, familiilor de albine, indiferent de valoarea lor. Această categorie economică se foloseşte numai în gospodăriile agricole auxiliare.

Valoarea de intrare a materialelor se determină în contabilitatea la valoarea de cumpărare şi cheltuielile privind procurarea acestora (asigurarea, taxele vamale, impozitele şi taxele).

Materialele consumabile sunt înregistrate în momentul procurării lor în conturile de stocuri de materiale, iar în momentul utilizării lor se înregistrează pe conturile de cheltuieli.

3.7. Mijloace băneşti

Mijloacele băneşti şi echivalentele acestora sunt reflectate în raportul privind rezultatele financiare la valoarea de intrare. Mijloacele băneşti includ:

1) Mijloacele băneşti în casă reprezintă numerarul în casa instituţiei şi documentele băneşti aflate la păstrare în casierie.

2) Mijloacele băneşti aflate în conturile trezoreriale ale instituţiei reprezintă disponibilităţi băneşti aflate în conturile trezoreriale ale instituţiei.

3) Mijloacele băneşti în expediţie reprezintă sumele efectiv plătite de debitori, dar încă care nu sunt înscrise în conturile trezoreriale la data gestionară.

4) Documentele băneşti reprezintă Tichete pentru combustibil, Timbre poştale, Tichete şi bilete de călătorie, Bilete de tratament şi odihnă, Tichete de masă.

3.8. Datorii debitoare

Datoriile debitoare se înregistrează în contabilitate la sumele plătite în avans pentru lucrări şi servicii, conform contractelor încheiate.

Contabilitatea datoriilor debitoare se ţine pe furnizori, alţi debitori.

3.9. Datorii creditoare

Datoriile creditoare se înregistrează în contabilitate la sumele care urmează a fi achitate.

Datoriile faţă de buget pentru impozitul pe venit reţinut din salariul lucrătorilor şi primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală se determină după metoda de casă pentru suma şi în momentul achitării salariului.

Datoriile pentru contribuţiile la bugetul asigurărilor sociale de stat obligatorii se calculează la fondul de retribuire a muncii şi alte recompense în conformitate cu legislaţia în vigoare şi se virează de către angajator, iar contribuţia individuală de asigurări sociale de stat obligatorie se reţine din salariul angajaţilor.

Contabilitatea datoriilor creditoare se ţine pe furnizori şi alţi creditori.

IV. RAPOARTELE FINANCIARE ŞI TERMENELE DE PREZENTARE

Instituţia bugetară prezintă rapoartele financiare, în conformitate cu cerinţele şi prevederile stipulate în Legea contabilităţii nr.113-XVI din 27 aprilie 2007, cu modificările şi completările ulterioare.

V. DISPOZIŢII FINALE

Prezenta Politică de contabilitate este de uz intern, poartă un caracter general obligatoriu şi poate fi modificată în cazul reorganizării instituţiei sau modificării legislaţiei în domeniul contabilităţii.