Scrisoarea nr.14/3-06/51 din 06.02.2013 cu privire la impozitarea indemnizaţiei de concediere

MINISTERUL FINANŢELOR

Scrisoarea Ministerului Finanţelor

nr. 14/3-06/51  din  06.02.2013

 (în vigoare 01.02.2013) 

“Contabilitate şi audit”, 2013, nr.2, pag.112

* * *

Ministerul Finanţelor a reexaminat solicitarea nr.12-E-12 din 09.11.2012 privind impozitarea indemnizaţiei de concediere, remisă prin indicaţia Parlamentului CPS-10 nr.662 din 19.11.2012, şi comunică următoarele.

1. Punctul I privind aspectul fiscal din scrisoarea nr.14/3-06/305/1109 din 03.12.2012* se anulează.

___________________

Nota redacţiei. Această scrisoare a fost publicată în revista “Contabilitate şi audit”, 2012, nr.12, pag.102.

2. Conform Codului fiscal nr.1163-XIII din 24.04.1997:

• constituie surse de venit neimpozabile indemnizaţiile de concediere stabilite conform legislaţiei (art.20 lit.g));

• se permite deducerea cheltuielilor ordinare şi necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul anului fiscal, exclusiv în cadrul activităţii de întreprinzător (art.24 alin.(1)).

Conform Codului muncii nr.154-XV din 28.03.2003, salariaţilor concediaţi în legătură cu lichidarea unităţii sau cu încetarea activităţii angajatorului persoană fizică (art.186 alin.(1) lit.b)), sau cu reducerea numărului ori a statelor de personal la unitate li se garantează (art.86 alin.(1) lit.с)):

a) pentru prima lună, plata unei indemnizaţii de concediere egală cu mărimea sumată a unui salariu mediu săptămînal pentru fiecare an lucrat la unitatea în cauză, dar nu mai mică decît un salariu mediu lunar. Dacă unitatea a fost succesorul de drept al unei unităţi reorganizate anterior şi contractul individual de muncă cu salariaţii în cauză nu a încetat anterior, se vor lua în calcul toţi anii de activitate;

b) pentru a doua lună, menţinerea salariului mediu lunar dacă persoana concediată nu a fost plasată în cîmpul muncii;

c) pentru a treia lună, menţinerea salariului mediu lunar dacă, după concediere, salariatul s-a înregistrat în decurs de 14 zile calendaristice la agenţia teritorială de ocupare a forţei de muncă în calitate de şomer şi nu a fost plasat în cîmpul muncii, fapt confirmat prin certificatul respectiv.

Astfel, dat fiind faptul că reglementările actuale ale Codului fiscal nu definesc şi nici nu explică în mod coerent şi comprehensiv care este înţelesul noţiunii de “indemnizaţii de concediere”, aceasta trebuie tratată echivalent cu noţiunea de “indemnizaţii de eliberare” regăsită la art.186 din Codul muncii.

În contextul celor expuse, indemnizaţia plătită pentru luna a 2 şi luna a 3 constituie sursă de venit neimpozabilă conform art.20 lit.g) al Codului fiscal.

Totodată, avînd în vedere caracterul obligatoriu al cheltuielilor pentru plata indemnizaţiei respective suportate de către angajator, stabilită prin Codul muncii, acestea vor fi permise spre deducere în scopuri fiscale pentru angajator, conform art.24 alin.(1) din Codul fiscal.