Scrisoarea nr.17-11-06/188-2569 din 26.06.2003 referitor la aplicarea gajului legal în cazul încheierii contractului privind modificarea termenilor de stingere a obligaţiilor fiscale

INSPECTORATUL FISCAL PRINCIPAL DE STAT
PE LÎNGĂ MINISTERUL FINANŢELOR

Referitor la aplicarea gajului legal în cazul încheierii contractului

privind modificarea termenelor de stingere a obligaţiilor fiscale

(Scrisoarea Inspectoratului Fiscal Principal de Stat)

nr. 17-11-06/188-2569  din  26.06.2003

 (în vigoare 26.06.2003) 

* * *

Inspectoratul Fiscal Principal de Stat referitor la instituirea gajului legal asupra bunurilor mobile şi imobile a restanţierilor în cazul încheierii contractelor de amînare şi eşalonare a termenelor de stingere a obligaţiei fiscale comunică următoarele.

Legislaţia nu prevede ca contribuabilul să corespundă la careva condiţii pentru încheierea contractelor de amînare sau eşalonare a termenelor de stingere a obligaţiei fiscale, de această facilitate poate beneficia orice contribuabil.

Întru prevenirea şi evitarea neexecutării de către contribuabili a contractelor de amînare sau eşalonare a termenelor modificaţi de stingere a obligaţiilor fiscale este oportun de aplicat art.227 alin.2 al Titlului V al Codului fiscal, care prevede că plata impozitelor, taxelor şi/sau amenzilor în cazurile de modificare a termenelor de stingere a obligaţiei fiscale, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de legislaţia fiscală, poate fi garantată prin gaj legal în conformitate cu legislaţia cu privire la gaj. Menţionăm faptul, că aplicarea gajului legal este un drept al organului fiscal, şi nu o obligaţie, însă este un mijloc eficient de garantare a executării clauzelor contractuale.

Gajul legal va fi instituit ca o măsură de asigurare a stingerii obligaţiilor fiscale atît la momentul încheierii contractului cît şi pe parcursul funcţionării acestuia, în cazul constatării unor clauze care vor afecta îndeplinirea obligaţiunilor stipulate în contractele încheiate şi la perfectarea lor contribuabilul va fi preîntîmpinat despre aceasta.

Gajul legal se va institui în valoarea necesară şi suficientă pentru stingerea obligaţiei fiscale, pentru achitarea impozitelor şi taxelor aferente în cazul comercializării bunurilor gajate şi pentru recuperarea cheltuielilor de executare silită.

Conform art.32 alin.2-3 al Legii “Cu privire la gaj” nr.449-XV din 30.07.2001, gajul legal poate fi instituit asupra bunurilor mobile şi imobile. El nu poate greva bunuri gajate deja în folosul altor creditori numai dacă contractul de gaj nu prevede altfel.

Organul fiscal va institui gajul legal fără deposedare. Aceasta înseamnă că debitorul gajist va poseda şi va folosi bunul gajat, dar nu va avea dreptul de administrare asupra bunurilor.

Art.7 din Legea “Cu privire la gaj” prevede că gajul legal trebuie înregistrat în:

- registrul bunurilor imobile – în cazul ipotecii (sînt grevate cu ipotecă bunurile imobile);

- registrul gajului bunurilor mobile – în cazul gajului bunurilor mobile.

Registrul bunurilor imobile se ţine de organul cadastral teritorial, iar registrul gajului bunurilor mobile se ţine de Ministerul Justiţiei.

Cererea de înregistrare a gajului se întocmeşte conform art.33 al Legii “Cu privire la gaj” şi reprezintă un aviz în care se indică:

a) bunurile pe care creditorul intenţionează să le valorifice;

b) temeiul creanţei;

c) mărimea ei.

Pentru fiecare bun se întocmeşte aviz aparte, la care se anexează documentul ce atestă dreptul de proprietate, asupra bunului dat. Avizul trebuie întocmit şi depus în 3 exemplare, originale, pe care să fie imprimată ştampila rotundă a organului fiscal.

Creditorul gajist are obligaţia să aducă la cunoştinţa debitorului gajist avizul înregistrat (un exemplar al avizului cu ştampila organului care a înregistrat gajul se expediază recomandat debitorului gajist cu scrisoare de însoţire în care să se menţioneze drepturile organului fiscal asupra bunurilor gajate în caz de neexecutare a obligaţiunilor contractuale).

Conform art.67 alin.1-4 din Legea “Cu privire la gaj”, cînd organul fiscal intenţionează să-şi exercite dreptul de gaj, trebuie să se notifice acest lucru debitorului creanţei garantate şi după caz, debitorului gajist şi terţului deţinător al bunului gajat. După notificare, creditorul gajist depune la registrul în care a fost înscris gajul un preaviz, la care anexează dovada notificării debitorului gajist. Registratorul înscrie imediat preavizul în registrul respectiv. În preaviz trebuie să se indice:

- mărimea creanţei garantate;

- temeiul începerii urmăririi;

- dreptul pe care creditorul gajist intenţionează să-l exercite;

- să descrie bunul gajat;

- să înştiinţeze debitorul gajist să transmită în termenul acordat de inspectoratul fiscal bunul gajat. Acest termen nu poate fi mai mic de 10 zile pentru un bun mobil şi de 20 de zile pentru un bun imobil.

Preavizul în cauză trebuie semnat de către şeful organul fiscal sau adjuncţii acestuia.

Conform art.68 alin.1) al Legii “Cu privire la gaj” debitorul gajist se poate opune urmăririi de către creditorul gajist a bunului gajat, plătind creanţa garantată şi cheltuielile aferente înregistrării preavizului.

Bunul gajat poate fi transmis de către debitorul gajist conform Legii “Cu privire la gaj” benevol (art.70 alin.1) sau silit (art.71 alin.1).

Transmiterea în posesiune este benevolă dacă, înaintea expirării termenului indicat în preaviz, debitorul gajist transmite în mod efectiv bunul gajat în posesiune creditorului gajist sau consimte în scris în forma autentică să-l pună la dispoziţia acestuia la momentul convenit.

Transmiterea silită are loc după expirarea termenului din preaviz, în baza unei hotărîri judecătoreşti.

Conform art.71 alin.2-4 al Legii “Cu privire la gaj” instanţa de judecată va examina cererea fără a cita părţile şi constată doar existenţa documentelor din care reiese:

- obligaţia garantată şi dreptul de gaj;

- mărimea creanţei garantate;

- faptul că debitorului i s-a notificat exercitarea dreptului de gaj;

- că preavizul este înscris în registrul respectiv.

Creditorul gajist poate cere instanţei judecătoreşti să dispună transmiterea chiar înainte de expirarea termenului din preaviz dacă fără această măsură nu va fi posibilă acoperirea creanţei sale sau dacă bunul este susceptibil de pieire sau de depreciere rapidă. În cazul pericolului de pieire sau depreciere rapidă, creditorul gajist poate exercita imediat dreptul de urmărire.

Instanţa judecătorească decide asupra transmiterii silite imediat, după depunerea cererii privind transmiterea, dar nu mai tîrziu de 3 zile. Instanţa judecătorească remite, în termen de 3 zile lucrătoare, creditorului gajist şi celui care trebuie să transmită bunul gajat hotărîrea privind transmiterea silită.

Conform art.71 alin.6 al Legii “Cu privire la gaj” nu este obligatoriu ca cererea creditorului gajist privind transmiterea silită să fie adusă la cunoştinţa celui care trebuie să transmită bunul gajat. Este obligatorie însă aducerea la cunoştinţa acestuia a hotărîrii judecătoreşti privind transmiterea silită. În baza acestei hotărîri, instanţa judecătorească eliberează imediat creditorului gajist titlul executoriu.

În cazul în care debitorul gajist nu a executat obligaţiunile prevăzute de contractul de amînare sau eşalonare a termenului de stingere a obligaţiei fiscale sau a executat în mod necorespunzător obligaţia garantată ori o parte a acesteia, creditorul gajist va vinde el însuşi bunurile gajate, le va vinde sub controlul instanţei judecătoreşti sau le ia în posesiune spre a le administra.

Aplicarea gajului legal va permite asigurarea executării clauzelor contractului de amînare sau eşalonare a termenului de achitare a datoriilor faţă de stat, precum şi minimalizarea numărului fraudelor fiscale ce pot fi comise de contribuabil în perioada acţiunii contractului.