Scrisoarea nr.17-14-13/26-259 din 22.01.2003 cu privire la intrarea în vigoare a modificărilor şi completărilor unor acte legislative, ce ţin de impozitele pe proprietate

INSPECTORATUL FISCAL PRINCIPAL DE STAT
PE LÎNGĂ MINISTERUL FINANŢELOR

Cu privire la intrarea în vigoare a modificărilor şi completărilor

unor acte legislative, ce ţin de impozitele pe proprietate

(Scrisoarea Inspectoratului Fiscal Principal de Stat)

nr. 17-14-13/26-259  din  22.01.2003

 (în vigoare 22.01.2003) 

* * *

Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, pentru cunoştinţă şi călăuză în lucru, comunică că în Monitorul Oficial nr.178-181 din 27 decembrie 2002, art.1354, a fost publicată Legea pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr.1440-XV din 8 noiembrie 2002 (în continuare – Lege), prin care au fost modificate şi unele acte legislative ce ţin de administrarea impozitelor funciar şi pe bunurile imobiliare.

Astfel, în baza modificărilor şi completărilor art.277 alin.(1) lit.b) din Titlul VI al Codului fiscal, în cadrul relaţiilor de arendă, începînd cu 1 ianuarie 2003, subiecţi ai impunerii cu impozitele funciar şi pe bunurile imobiliare asupra terenurilor şi bunurilor imobiliare proprietate privată, indiferent de termenul pentru care este încheiat contractul de arendă, sînt arendaşii, dacă contractul de arendă nu prevede altfel. Pentru terenurile şi bunurile imobiliare proprietate publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale arendate, subiecţi ai impunerii în toate cazurile sînt arendaşii.

Prevederea dată este în vigoare pentru relaţiile de arendă, încheiate începînd cu 1 ianuarie 2003.

Conform modificărilor art.71 din Legea nr.861-XII din 14 ianuarie 1992 cu privire la arendă, efectuate în baza Legii, contractele de arendă a terenurilor şi bunurilor imobiliare, încheiate pe un termen de pîna la 3 ani, inclusiv, se înregistrează la primăria localităţii pe teritoriul căreia se află bunul arendat. Totodată, menţionăm că contractele de arendă, încheiate pe un termen mai mare de 3 ani, în conformitate cu prevederile aceluiaşi articol, sînt supuse înregistrării obligatorii în registrul bunurilor imobile în termen de 3 luni de la data încheierii lor.

În conformitate cu prevederile alin.(2) al art.283 din Titlul VI al Codului fiscal, introdus prin Legea menţionată, de plata impozitelor funciar şi pe bunurile imobiliare se scutesc persoanele specificate la lit.i)-m) din alin.(1) a acestui articol pentru terenurile pe care este amplasat fondul de locuinţe, pentru loturile de pe lingă casă în limitele stabilite, precum şi pentru bunurile imobiliare (clădiri, construcţii, apartamente) de pe acestea în limita costului imobilului-domiciliu (în lipsa acestuia – reşedinţa) de pînă la 30 mii lei. De înlesnirea menţionată beneficiază toate persoanele specificate la lit.i)-m), indiferent dacă trăiesc sau nu cu membri ai familiei apţi pentru muncă. Înlesnirea dată se acordă începînd cu 1 ianuarie 2003.

Prin Lege, de asemenea, s-a stabilit că de plata impozitului funciar se scutesc proprietarii şi beneficiarii ale căror terenuri şi loturi de pămînt sînt ocupate de plantaţii multianuale pîna la intrarea pe rod (dacă printre rînduri nu se cultivă plante de cîmp). Aceasta prevedere este specificată la lit.d) alin.(4) (fostul alineat (3)) al art.283 din Titlul VI al Codului fiscal. Modalitatea de apreciere a faptului dacă printre rîndurile plantaţiilor multianuale pînă la intrarea lor în rod se cultivă sau nu plante de cîmp se va comunica suplimentar după efectuarea modificărilor respective în Instrucţiunea cu privire la modul de calculare şi achitare la buget a impozitelor funciar şi pe bunurile materiale.

Concomitent prin Lege a fost anulată înlesnirea dată pentru terenurile gospodăriilor piscicole, specificată la lit.d) a fostului alineat (3).

Prin prevederile Legii, au fost completate şi anexele nr.1 şi 2 la Legea pentru punerea în aplicare a Titlului VI din Codul fiscal nr.1056-XIV din 16 iunie 2000. Astfel, cota maximă a impozitului funciar pentru terenurile pe care sînt amplasate iazuri (lacuri), ca terenuri cu destinaţie agricolă, prin lit.c) a punctului 1 din anexa nr.1 a fost stabilită în mărime de pînă la 115 lei pentru un hectar de suprafaţă acvatică.

Totodată, au fost modificate şi unele prevederi ale legii menţionate. Astfel, în art.4 al acestei legi după alin.(7) a fost introdus un alineat nou (8), prin care se stabileşte, că întreprinderile, instituţiile, organizaţiile şi persoanele fizice care au bunuri imobiliare, inclusiv terenuri, amplasate în afara unităţii administrativ-teritoriale în care se află reşedinţa de bază, transferă impozitele funciar şi pe bunurile imobiliare, calculate pentru aceste bunuri şi terenuri, integral la bugetele satelor (comunelor), oraşelor sau municipiilor, la locul de amplasare a bunurilor imobiliare şi a terenurilor şi prezintă calculele respective organului fiscal în raza căruia sînt amplasate aceste bunuri.

Persoanele fizice - cetăţeni achită impozitele funciar şi pe bunurile imobiliare, iar gospodăriile tărăneşti (de fermier) – impozitul funciar, pentru bunurile amplasate în alte unităţi administrativ-teritoriale în baza avizelor de plată, perfectate şi înmînate de către Serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale din cadrul primăriilor acestor unităţi administrativ-teritoriale.

O alta modificare o reprezintă completarea punctului 3 al anexei nr.2 la Legea pentru punerea în aplicare a Titlului VI din Codul fiscal după cuvintele “construcţiilor principale” cu cuvintele “ale persoanelor fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător”. Scopul acestei modificări a fost de a stabili concret contribuabilii faţă de care se aplică prevederile punctului dat şi anume cetăţenii.

Inspectoratul Fiscal Principal de Stat obligă organele fiscale de stat teritoriale de a întreprinde măsurile necesare, inclusiv organizarea seminarelor, în scopul popularizării şi promovării legislaţiei fiscale pe marginea modificărilor şi completărilor efectuate precum şi intensificarea controlului privind respectarea acestora de către Serviciile de colectare a impozitelor şi taxelor locale din cadrul primăriilor. Concomitent IFPS recomandă autorităţilor administraţiei publice locale să conlucreze cu organele fiscale în realizarea prevederilor rezultate din modificările şi completările actelor legislative în domeniul ce ţine de impozitele pe proprietate.