Scrisoarea nr.(17-2-09/2-162-638)11 din 18.02.2003 privind unele probleme ce ţin de impozitul pe venit la sursa de plată

INSPECTORATUL FISCAL PRINCIPAL DE STAT
PE LÎNGĂ MINISTERUL FINANŢELOR

Privind unele probleme ce ţin de impozitul pe venit la sursa de plată

(Scrisoarea Inspectoratului Fiscal Principal de Stat)

nr. (17-2-09/2-162-638)11  din  18.02.2003

 (în vigoare 18.02.2003) 

* * *

Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, examinînd interpelarea SA “Banca de Finanţe şi Comerţ” privind modul de calculare a facilităţii acordate de patron pentru darea în folosinţă salariatului în scopuri personale a autoturismului, valoarea de procurare al căruia depăşeşte 100000 lei, precum şi privind răspunderea prevăzută de legislaţia în vigoare pentru nereţinerea impozitului pe venit conform art.90 al Codului fiscal, comunică următoarele.

1. Facilitatea acordată de patron în formă de darea proprietăţii lui în folosinţă salariatului în scopuri personale reprezintă, potrivit prevederilor alin.e) art.19 al Codului fiscal, cheltuielile primului pentru darea proprietăţii în folosinţă ce se determină reieşind din baza valorică a bunului dat în folosinţă şi procentului stabilit pentru fiecare zi de folosinţă, în funcţie de categoria de proprietate prevăzută la art.26 alin.(6) al Codului fiscal: I – 0,0082%, II – 0,0137%, III – 0,0274%, IV – 0,0548% şi V – 0,0822%.

La acordarea salariatului în folosinţă a unui autoturism, valoarea de procurare al căruia depăşeşte 100000 lei, facilitatea acordată de patron va fi determinată luînd în consideraţie dispoziţiile alin.(7) art.26 al Codului fiscal, care stabilesc că calcularea uzurii şi deducerea acesteia pentru întreţinerea autoturismului, valoarea căruia depăşeşte 100000 lei, în scopuri fiscale se limitează la suma calculată a uzurii, reieşind din valoarea autoturismului egală cu 100000 lei.

2. Pentru nereţinerea impozitului pe venit la sursa de plată, precum şi pentru neachitarea în termen a acestuia, în baza deciziei şefului (şefului-adjunct) al IFS teritorial asupra cazului de încălcare fiscală contribuabilului vor fi aplicate următoarele:

a) pentru neplata în termen a impozitului pe venit la sursa de plată – majorare de întîrziere (penalitate). Penalitatea se calculează, potrivit art.228 alin.(2) al Codului Fiscal, pentru perioada care începe după scadenţa impozitului şi se încheie în ziua plăţii lui efective inclusiv. Totodată, la determinarea termenului de calculare a majorării de întîrziere urmează a se ţine cont de prevederile art.182 alin.(2) al Codului Fiscal, conform cărora obligaţia de a reţine sau percepe impozite, taxe, majorări de întîrziere şi/sau amenzi rămîne a fi a contribuabilului... pînă cînd acestea vor fi declarate sau trebuiau să fie declarate de persoana de la care trebuiau să fie reţinute sau percepute impozite, taxe, majorări de întîrziere şi/sau amenzi ori pînă la stingerea lor totală în celelalte cazuri.

Astfel, în cazul în care, spre exemplu, contribuabilul trebuia să reţină impozitul pe venit la sursa de plată în luna iunie 2002, acesta era obligat să prezinte Serviciului Fiscal de Stat, în termen de 30 de zile de la încheierea lunii în care au fost efectuate plăţile (pînă la 30 iulie 2002 inclusiv), un document privind achitarea impozitului pe venit reţinut la sursa de plată. În cazul în care aceste prevederi nu se respectă, începînd cu 31 iulie 2002 şi pînă la 31 martie 2003 inclusiv (sau pînă la stingerea totală a impozitului, dacă data acestei stingeri precede data de 31 martie 2003) asupra contribuabilului ce urma să reţină şi să achite impozitul pe venit la sursa de plată, se va calcula majorare de întîrziere (penalitate) conform modului stabilit de art.228 al Codului fiscal, începînd cu 31 martie 2003, reieşind din prevederile art.83 şi 87 ale Codului fiscal, obligaţiunea de declarare şi achitare a impozitului pe venit, ce urma a fi reţinut la sursa de plată, revine persoanei de la care trebuia reţinut impozitul pe venit la sursa de plată;

b) amendă pentru neplata în termen a impozitului în baza art.261 alin.(1) al Codului Fiscal;

c) amendă pentru diminuarea impozitului prin prezentarea către organul fiscal a unei dări de seamă fiscale cu informaţii sau date neveridice ori incomplete în baza art.261 alin.(4) al Codului Fiscal;

d) amendă conform art.261 alin.(5) al Codului fiscal – în cazul în care va fi depistată eschivarea de la calculul şi de la plata impozitului, adică săvîrşirea de acţiune sau inacţiune ce exclude posibilitatea exercitării, în modul stabilit, a controlului asupra contribuabilului sau oricărei alte persoane ori ce ascunde temeiul pentru care s-ar cere contribuabilului să-şi onoreze obligaţia fiscală şi/sau i s-ar aplica măsuri de executare silită a obligaţiei fiscale. Totodată e necesar de menţionat, că în cazul în care diminuarea din partea contribuabilului a impozitului pe venit la sursa de plată va fi depistată în rezultatul controlului exercitat în perioada, pe parcursul căreia obligaţiunea de reţinere a impozitului revine conform art.182 al Codului fiscal acestui contribuabil, ultimului, afară de măsurile de constrîngere enumerate mai sus, se va calcula suplimentar şi impozitul diminuat.