Documente
Tratat din 09.02.93 între Republica Moldova şi Republica Lituania cu privire la asistenţa juridică şi la raporturile juridice în materie civilă, familială şi penală
Notă: Ratificat prin Hot. Parl. nr.1487a-XIII din 10.06.93
Tratat între Republica Moldova şi Republica Lituania cu
privire la asistenţa juridică şi la raporturile juridice în materie
civilă, familială şi penală
din 09.02.1993
* * *
Publicat în ediţia oficială
"Tratate internaţionale", 1999, volumul 19, pag.313
------------------------
* Semnat la Chişinău, la 9 februarie 1993.
În vigoare din 18 februarie 1995.
Republica Moldova şi Republica Lituania,
acordînd o importanţă deosebită dezvoltării colaborării în domeniul
asistenţei juridice în materie civilă, familială şi penală,
au ajuns la înţelegere în privinţa celor ce urmează:
Partea întîi
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul I
Ocrotirea juridică
1) Cetăţenii unei Părţi Contractante se bucură pe teritoriul
celeilalte Părţi Contractante, în ceea ce priveşte persoanele şi
patrimoniul lor, de aceeaşi ocrotire juridică ca şi cetăţenii acestei
Părţi Contractante.
2) Cetăţenii unei Părţi Contractante au dreptul să se adreseze liber
şi nestingherit instanţelor de judecată, organelor procuraturii,
birourilor notariale (numite în continuare instituţii de justiţie) şi
altor instituţii ale altei Părţi Contractante, în competenţa cărora
intră cauzele civile, familiale şi penale, pot să-şi susţină interesele
în faţa acestora, să facă demersuri, să introducă acţiuni şi să
înfăptuiască alte acţiuni procesuale în aceleaşi condiţii ca şi
cetăţenii proprii.
3) În procesul ocrotirii juridice cetăţenii unei Părti Contractante
beneficiază pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante liber şi
nestingherit atît de serviciile avocaţilor statutului său, cît şi de
serviciile avocaţilor celeilalte Părţi Contractante.
Avocaţii unei Părţi Contractante beneficiază pe teritoriul altei
Părţi Contractante de aceleaşi drepturi ca şi avocaţii acestei Părţi
Contractante şi au dreptul să acorde liber şi nestingherit asistenţă
juridică cetăţenilor altei Părţi Contractante.
4) Dispoziţiile prevăzute la punctele 1)-3) ale prezentului articol
se extind şi asupra persoanelor juridice fondate în conformitate cu
legislaţia unei Părţi Contractante.
Articolul 2
Asistenţa juridică
1) Instituţiile de justiţie ale Părţilor Contractante acordă
asistenţă juridică reciprocă în materie civilă, familială şi penală, în
conformitate cu dispoziţiile prezentului Tratat.
2) Instituţiile de justiţie acordă asistenţă juridică şi altor
instituţii, din competenţa cărora fac parte cauzele, prevăzute la
punctul 1).
3) Alte instituţii, în competenţa cărora intră cauzele prevăzute la
punctul 1), expediază cererile de asistenţă juridică prin intermediul
instituţiilor de justiţie.
Articolul 3
Volumul asistenţei juridice
Asistenţa juridică cuprinde realizarea acţiunilor procesuale,
prevăzute de legislaţia Părţii Contractante solicitate, în special,
anchetarea părţilor, acuzaţilor şi inculpaţilor, martorilor, experţilor,
organizarea expertizelor, cercetarea, transmiterea probelor materiale,
intentarea sau preluarea urmăririi penale şi extrădarea persoanelor care
au comis crime, recunoaşterea şi executarea deciziilor judiciare pe
procesele civile, înmînarea şi expedierea documentelor, prezentarea la
cererea altei Părţi a informaţiilor despre antecendentele penale ale
acuzaţilor.
Articolul 4
Modul de legătură
La acordarea asistenţei juridice instituţiile Părţilor Contractante
comunică între ele prin intermediul Ministerului Justiţiei şi
Procuraturii Republicii Moldova şi a Ministerului Justiţiei şi
Procuraturii Generale a Republicii Lituania.
Articolul 5
Limba folosită
1) Cererea de asistenţă juridică şi actele anexate se redactează în
limba de stat a Părţii solicitante. Această cerere se certifică cu
ştampila cu stemă de stat a instituţiei solicitante şi cu semnătura
conducătorului ei (a persoanei competente).
2) La cererea despre acordarea asistenţei juridice şi la actele
anexate trebuie anexată traducerea în limba de stat a executorului
cererii sau în limbile engleză ori rusă, acceptate reciproc. Traducerea
se certifică de către un interpret oficial, de către notar ori de către
o persoană cu funcţii de răspundere a instituţiei solicitante, precum şi
cu ştampila cu stemă de stat a instituţiei competente, fie de către
reprezentanţa diplomatică sau oficiul consular al Părţii Contractante
solicitante.
3) La satisfacerea cererii despre acordarea asistenţei juridice
actele se redactează în limba statului solicitat şi se expediază
împreună cu traducerea în limba de stat a instituţiei solicitante, sau
în limbile engleză ori rusă acceptate reciproc. Traducerea se certifică
de către un interpret oficial, de către notar ori de către o persoană cu
funcţii de răspundere a instituţiei solicitate, precum şi cu ştampila cu
stemă de stat a instituţiei competente, fie de către reprezentanţa
diplomatică sau oficiul consular al Părţii contractante solicitate.
Articolul 6
Întocmirea actelor
Actele, expediate de către instituţiile de justiţie şi de către alte
instituţii în scopuri de asistenţă juridică, trebuie certificate cu
ştampila cu stemă de stat.
Articolul 7
Cererea de asistenţă juridică
În cererea de asistenţă juridică trebuie să fie indicat:
a) denumirea instituţiei solicitante;
b) denumirea instituţiei solicitate;
c) denumirea cauzei în care se solicită asistenţa juridică;
d) numele şi prenumele persoanelor în privinţa cărora se înaintează
cererea, cetăţenia lor, ocupaţia, adresa de reşedinţă sau locul de
aflare;
e) numele şi prenumele, adresa reprezentanţilor lor;
f) conţinutul cererii, iar în privinţa cauzelor penale - şi
descrierea circumstanţelor în care a fost comisă crima şi incadrarea ei
juridică.
Articolul 8
Modul de îndeplinire
1) Pentru îndeplinirea cererii de asistenţă juridică, instituţia de
justiţie solicitată aplică legislaţia statului său. Instituţia de
justiţie solicitată poate, la cerere, să aplice normele procesuale ale
Părţii Contractante solicitante, dacă acestea nu contravin legislaţiei
statului solicitat.
2) Dacă instituţia de justiţie solicitată nu este competentă să
soluţioneze cererea, ea o va transmite instituţiei de justiţie
competente şi va informa despre aceasta instituţia de la care porneşte
cererea.
3) În cazul primirii cererii respective, instituţia de justiţie,
căreia îi este adresată cererea, anunţă instituţia de la care porneşte
cererea despre timpul şi locul rezolvării cererii.
4) După îndeplinirea cererii instituţia de justiţie, căreia îi este
adresată cererea, expediază documentele instituţiei de la care porneşte
cererea; în cazul cînd cererea n-a putut fi îndeplinită, ea restituie
cererea şi aduce la cunoştinţă circumstanţele care au împedicat
îndeplinirea ei.
Articolul 9
Modul de înmînare a actelor
1) Instituţia solicitată înmînează actele în conformitate cu normele
statului său, dacă documentele înmînate sunt redactate în limba lui sau
sunt însoţite de traducerea certificată. În cazul, în care actele nu
sunt redactate în limba Părţii Contractante solicitate ori nu sunt
însoţite de traducerea certificată, ele se înmînează numai dacă
destinatarul este de acord să le primească.
2) În cererea de înmînare a actelor se indică adresa concretă a
destinatarului şi denumirea actului înmînat. Dacă adresa indicată în
cerere nu este completă sau e redată inexact, instituţia solicitată i-a
măsurile necesare în vederea stabilirii adresei exacte, în conformitate
cu legislaţia sa.
Articolul 10
Dovada de înmînare a actelor
Dovada de înmînare a actelor se întocmeşte în conformitate cu
regulile în vigoare ale Părţii Contractante solicitate. Dovada va
cuprinde locul, data înmînării şi persoana, căreia i se înmînează actul.
Articolul 11
Înmînarea documentelor şi interogarea cetăţenilor prin
intermediul reprezentanţelor diplomatice şi oficiilor consulare
Părţile Contractante au dreptul să dispună înmînarea de acte şi să
supună interogatoriului propriii cetăţeni prin intermediul
reprezentanţelor diplomatice sau oficiilor consulare, cu condiţia să nu
aplice nici o măsură coercitivă.
Articolul 12
Chemarea peste hotare a persoanelor invitate să participe
în procesele penale şi civile
1) Dacă în timpul anchetei preliminare sau al anchetei judiciare pe
teritoriul uneia din Părţile Contractante apare necesitatea prezenţei
personale a persoanei aflate pe teritoriul altei Părţi Contractante, e
necesar a se adresa instituţiei respective a acestei Părţi cu cererea de
înmînare a citaţiei.
2) Citaţia nu poate conţine sancţiuni pentru cazul neprezentării
celui chemat.
3) Persoana care, indiferent de cetăţenie, s-a prezentat benevol la
chemare în instituţia respectivă a altei Părţi Contractante, nu poate fi
trasă la răspundere penală sau administrativă pe teritoriul acestui
stat, arestată sau nu poate fi pedepsită pentru o anumită faptă
incriminată, comisă pînă la trecerea frontierei de stat. Aceste persoane
nu pot fi, de asemenea, trase la răspundere penală sau administrativă,
arestate sau pedepsite în legătură cu mărturiile sau cu concluziile
experţilor ori în legătură cu faptele incriminate ce constituie obiectul
dezbaterilor judiciare.
4) De asemenea privilegii persoana nu beneficiază dacă ea, în timp
de 10 zile de la momentul înştiinţării ei despre faptul că prezenţa ei
nu mai este necesară, nu va părăsi teritoriul Părţii Contractante
solicitante. În acest termen nu e inclus timpul pe parcursul căruia
persoana nu a putut părăsi teritoriul Părţii Contractante solicitante
din motive ce nu au depins de voinţa ei.
5) Victimele, martorii şi experţii ce se prezintă la chemare pe
teritoriul altei Părţi Contractante au dreptul la recuperarea
cheltuielilor de călătorie şi aflare peste graniţă, precum şi la
recuperarea salariului neprimit pentru zilele lipsă; experţii, pe lîngă
aceasta, au dreptul la recuperarea onorariului pentru efectuarea
expertizei. În chemare trebuie să fie indicat la ce tipuri de plată are
dreptul persoana; la demersul lor, Partea Contractantă, de la care vine
chemarea, plăteşte un avans pentru acoperirea cheltuielilor respective.
Articolul 13
Valabilitatea actelor
1) Actele care au fost întocmite sau certificate de către instanţa
de judecată sau de o persoană oficială (notar, interpret oficial, expert
etc.) de pe teritoriul unei Părţi Contractante, în limitele competenţei
lor, în forma stabilită şi prevăzute cu sigiliul cu stemă de stat, sunt
valabile şi pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante fără vre-o altă
legalizare.
2) Actele care pe teritoriul unei Părţi Contractante sunt
recunoscute ca oficiale au, pe teritoriul altei Părţi Contractante,
aceeaşi forţă probantă.
Articolul 14
Cheltuieli legate de acordarea asistenţei juridice
1) Partea Contractantă, căreia îi este adresată cererea, nu va
pretinde restituirea cheltuielilor ocazionate de acordarea asistenţei
juridice. Părţile Contractante suportă singure toate cheltuielile
ocazionate de acordarea asistenţei juridice pe teritoriul lor.
2) Instituţia de justiţie, căreia îi este adresată cererea, comunică
instituţiei, de la care porneşte cererea, cuantumul cheltuielilor
făcute. Dacă instituţia, de la care porneşte cererea, va percepe aceste
cheltuieli de la persoana obligată să le plătească, sumele încasate
rămîn în folosul Părţii Contractante, a cărei instituţie le-a perceput.
Articolul 15
Transmiterea informaţiei
Ministerul Justiţiei şi Procuratura Republicii Moldova şi Ministerul
Justiţiei şi Procuratura Generală a Republicii Lituania transmit, la
cerere, informaţii despre legislaţia în vigoare sau cea care a acţionat
în statele lor şi despre modul aplicării ei în instituţiile de justiţie.
Articolul 16
Asistenţa juridică gratuită
Cetăţenilor unei Părţi Contractante, în instanţele de judecată şi în
alte instituţii ale altei Părţi Contractante, li se acordă asistenţă
juridică gratuită şi se asigură procedura judiciară în aceeaşi bază şi
cu aceleaşi înlesniri, ca şi cetăţenilor proprii.
Articolul 17
Transmiterea documentelor
1) Părţile Contractante se obligă să transmită una alteia, la
cerere, pe cale diplomatică, fără plată şi fără traducere, certificate
de stare civilă şi alte acte (de studii, activitate de muncă etc.), care
se referă la drepturile personale şi interesele patrimoniale ale
cetăţenilor altei Părţi Contractante.
2) Părţile Contractante se obligă, în raport cu cetăţenii săi sau cu
persoanele cu viză de reşedinţă permanentă pe teritoriile lor şi care
solicită dreptul de a locui pe teritoriul altei Părţi Contractante, la
cerere, să prezinte date despte antecendentele penale ale acestor
persoane, desfăşurarea în privinţa lor a procedurii judiciare, despre
recunoaşterea alcoolicilor cronici, narcomanilor sau alienaţilor mintali.
Partea a doua
DISPOZIŢII SPECIALE
Capitolul I
ASISTENŢA JURIDICĂ ŞI RAPORTURILE JURIDICE
ÎN CAUZELE CIVILE ŞI FAMILIALE
Articolul 18
Scutirea de cheltuielile de judecată
Cetăţenii unei Părţi Contractante sunt scutiţi, pe teritoriul alte
Părţi Contractante, de achitarea cheltuielilor de judecată pe aceeaşi
bază şi în acelaşi volum ca şi cetăţenii statului dat.
Articolul 19
Eliberarea actelor despre starea personală,
familială şi patrimonială
1) Actul despre starea personală, familială şi patrimonială, necesar
pentru obţinerea permisiunii de scutire de plată a cheltuielilor de
judecată, se eliberează de către instituţia competentă a Părţii
Contractante, pe teritoriul căreia reclamantul are domiciliu sau
reşedinţă.
2) Dacă reclamantul nu domiciliază sau nu are viză de reşedinţă pe
teritoriul Părţii Contractante, probant este documentul eliberat sau
certificat de reprezentanţa diplomatică sau oficiul consular al statului
său.
3) Instanţa de judecată care a emis hotărîrea despre scutirea de
plată a cheltuielilor de judecată poate apela la instituţia, care a
eliberat actul, pentru explicaţii suplimentare.
Articolul 20
Compentenţa instanţelor de judecată
1) Dacă prezentul Tratat nu stabileşte altceva, instanţele de
judecată ale Părţilor Contractante sunt competente să examineze cauze
civile şi familiale, dacă reclamantul domiciliază pe teritoriul ei. În
privinţa acţiunilor faţă de persoanele juridice, ele sunt competente
dacă pe teritoriul Părţii date se află organul de conducere,
reprezentanţa sau filiala persoanei juridice.
2) Instanţele de judecată ale Părţilor Contractante examinează
cauzele şi în alte situaţii, dacă în această privinţă există acordul
scris al părţilor. Dacă există o asemenea înţelegere, instanţa de
judecată întrerupe procedura iniţială la cererea reclamantului, dacă o
asemenea cerere este făcută pînă la prezentarea dezacordului faţă de
cauză. Competenţa absolută a instanţelor de judecată nu poate fi
modificată prin înţelegerea părţilor.
3) În cazul intentării procesului în privinţa cauzei dintre aceleaşi
părţi, asupra aceluiaşi obiect şi în acelaşi temei în instanţele de
judecată ale ambelor Părţi Contractante, competente în conformitate cu
prezentul Tratat, instanţa de judecată, care a intentat cauza mai
tîrziu, suspendă procedura.
Articolul 21
Capacitatea juridică şi capacitatea de exerciţiu
1) Capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice se stabileşte de
către legislaţia Părţii Contractante, al cărei cetăţean este persoana
dată.
2) Capacitatea juridică a persoanei juridice se stabileşte conform
legislaţiei Părţii Contractante, pe al cărei teritoriu este fondată.
Articolul 22
Declararea capacităţii de exerciţiu limitate sau a
incapacităţii totale
1) La declararea persoanei limitată în capacitate de exerciţiu sau
lipsită de capacitate se aplică legislaţia şi sunt competente
instituţiile Părţii Contractante al cărei cetăţean este persoana dată.
2) Dacă instituţia uneia din Părţile Contractante va stabili, că
există motive pentru limitarea capacităţii de exerciţiu sau pentru
recunoaşterea lipsei de capacitate totală a cetăţeanului altei Părţi
Contractante domiciliat în acest stat, ea va comunica despre aceasta
instituţiei respective a altei Părţi Contractante. Dacă instituţia
anunţată în acest mod va declara că ea acordă dreptul de îndeplinire în
continuare a cauzei instituţiei de la domiciliul sau reşedinţa persoanei
date sau nu va da nici un răspuns timp de trei luni, instituţia de la
domiciliul sau de la reşedinţa persoanei poate continua acţiunea privind
declararea capacităţii de exerciţiu limitate sau a incapacităţii totale,
în conformitate cu legislaţia statului său, dacă aceasta este prevăzută
de legislaţia Părţii Contractante, al cărei cetăţean este persoana în
cauză. Decizia despre limitarea capacităţii de exerciţiu sau
recunoaşterea incapacităţii totale trebuie expediată instituţiei
respective a altei Părţi Contractante.
3) Dispoziţiile punctelor 1) şi 2) ale prezentului articol se aplică
şi la anularea limitării capacităţii de exerciţiu sau a incapacităţii
totale.
Articolul 23
În cazurile ce nu suportă amînare instituţia de la domiciliul sau
reşedinţa persoanei, ce urmează a fi limitată de capacitate de exerciţiu
şi care este cetăţean al altei Părţi Contractante, poate ea însăşi să
întreprindă măsurile, necesare pentru apărarea acestei persoane şi a
patrimoniului ei. Dispoziţiile adoptate în legătură cu măsurile date
trebuie expediate instituţiei respective a Părţii Contractante, al cărei
cetăţean este persoana dată; aceste dispoziţii se anulează, dacă
instituţia acestei Părţi Contractante va hotărî altfel.
Articolul 24
Recunoaşterea absenţei fără veste, declararea morţii şi
stabilirea faptului morţii
1) În acţiunile de recunoaştere a absenţei fără veste şi declararea
morţii sau de stabilire a faptului morţii sunt competente instituţiile
acelei Părţi Contractante, cetăţeanul căreia a fost persoana în timpul
cînd ea, după ultimele informaţii, era în viaţă.
2) Instituţiile unei Părţi Contractante pot declara cetăţeanul altei
Părţi Contractante absent fără veste sau mort, precum şi să stabilească
faptul morţii la cererea persoanelor care domiciliază pe teritoriul
acestuia, dacă drepturile şi interesele lor se bazează pe legislaţia
Părţii Contractante respective.
3) În cazurile, prevăzute de punctele 1) şi 2) ale prezentului
articol, instituţiile Părţilor Contractante aplică legislaţia statului
său.
Articolul 25
Încheierea căsătoriei
1) Condiţiile de fond ale încheierii căsătoriei sunt determinate,
pentru fiecare dintre viitorii soţi, de legislaţia Părţii Contractante,
ai cărei cetăţeni ei sunt. În afară de aceasta, trebuie respectate
cerinţele legislaţiei Părţii Contractante, pe teritoriul căreia se
încheie căsătoria, în ce priveşte restricţiile de încheiere a căsătoriei.
2) Forma încheierii căsătoriei este determinată de legislaţia Părţii
Contractante, pe al cărei teritoriu se încheie căsătoria.
Articolul 26
Raporturile juridice personale şi patrimoniale ale soţilor
1) Raporturile juridice personale şi patrimoniale ale soţilor sunt
determinate de legislaţia Părţii Contractante, pe teritoriul căreia au
domicilu comun.
2) Dacă unul dintre soţi locuieşte pe teritoriul unei Părţi
Contractante, iar altul - pe teritoriul altei Părţi Contractante şi
ambii au una şi aceeaşi cetăţenie, raporturile lor juridice personale şi
patrimoniale sunt determinate de legislaţia acelei Părţi Contractante ai
cărei cetăţeni ei sunt.
3) Dacă unul dintre soţi este cetăţean al unei Părţi Contractante,
iar celălalt soţ are cetăţenia celeilalte Părţi Contractante şi unul din
ei locuieşte pe teritoriul uneia, iar al doilea - pe teritoriul altei
Părţi Contractante, raporturile juridice personale şi patrimoniale sunt
determinate de legislaţia Părţii Contractante, pe al cărei teritoriu ei
îşi au ori şi-au avut ultimul domiciliu comun.
4) Dacă persoanele indicate în punctul 3) al prezentului articol
n-au avut domiciliu comun pe teritoriile Părţilor Contractante, se
aplică legislaţia Părţii Contractante, a cărei instituţie examinează
cauza.
5) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică la raporturile
juridice patrimoniale ale soţilor în raport cu bunurile imobile.
Articolul 27
Divorţul şi declararea nulităţii căsătoriei
1) În cazul acţiunilor de divorţ se aplică legislaţia şi sunt
competente instituţiile Părţii Contractante ai cărei cetăţeni au fost
soţii la momentul depunerii cererii. Dacă soţii au domiciliu pe
teritoriul altei Părţi Contractante, sunt competente, de asemenea,
instituţiile acestei Părţi Contractante.
2) Dacă la momentul depunerii cererii de divorţ unul dintre soţi
este cetăţean al unei Părţi Contractante, iar al doilea este cetăţean al
altei Părţi Contractante şi unul dintre ei locuieşte pe teritoriul unei,
iar al doilea - pe teritoriul altei Părţi Contractante, sunt competente
instituţiile ambelor Părţi Contractante. În asemenea cazuri este
aplicabilă legislaţia statului său.
3) Pentru constatarea nulităţii şi pentru anularea unei căsătorii se
aplică legislaţia Părţii Contractante care, conform articolului 25, se
aplică la încheierea căsătoriei. În asemenea cazuri competenţa
instanţelor de judecată se stabileşte, respectiv, în baza punctelor 1)
şi 2) ale prezentului articol.
RAPORTURILE JURIDICE DINTRE PĂRINŢI ŞI COPII
Articolul 28
Cazurile privind stabilirea şi contestarea filiaţiei se soluţionează
potrivit legislaţiei Părţii Contractante al cărei cetăţean este copilul
prin naştere.
Articolul 29
1) Raporturile juridice dintre părinţi şi copii se stabilesc de
legislaţia acelei Părţi Contractante, pe teritoriul căreia ei au
domiciliu comun.
2) Dacă domiciliul unuia dintre părinţi şi copii se află pe
teritoriul altei Părţi Contractante, raporturile juridice dintre ei se
stabilesc de legislaţia Părţii Contractante al cărei cetăţean este
copilul.
Articolul 30
Raporturile juridice dintre copilul născut în afara căsătoriei şi
mama şi tatăl său se stabilesc de legislaţia Părţii Contractante, al
cărei cetăţean este copilul.
Articolul 31
Pentru formularea deciziilor privind raporturile juridice indicate
în articolele 28-30 sunt competente instanţele de judecată ale Părţii
Contractante, legile căreia trebuie aplicate în asemenea cazuri.
Dacă reclamantul şi reclamatul domiciliază pe teritoriul aceleiaşi
Părţi Contractante, competenţa soluţionării cauzelor prevăzute în
articolele 28 şi 30 aparţine şi instanţelor de judecată ale aceleiaşi
Părţi.
ÎNFIEREA
Articolul 32
1) Înfierea este determinată de legislaţia Părţii Contractante, pe
teritoriul căreia înfietorul are domiciliu stabil sau al cărei cetăţean
este.
2) Cînd copilul este înfiat de soţi, dintre care unul are cetăţenia
unei Părţi Contractante, iar celălalt are cetăţenia celeilalte Părţi
Contractante, înfierea este determinată de legislaţia ambelor Părţi
Contractante.
3) Dacă copilul este cetăţean al unei Părţi Contractante, iar
înfietorul - al altei Părţi Contractante, pentru înfierea sau desfacerea
acesteia trebuie obţinut consimţămîntul copilului, dacă aceasta este
cerut de legea Părţii Contractante, al cărei cetăţean este,
reprezentantului lui şi a instituţiei competente ale acestei Părţi
Contractante.
Articolul 33
1) Pentru procedura înfierii sunt competente instituţiile Părţii
Contractante pe teritoriul căreia înfietorul are domiciliu stabil sau al
cărei cetăţean este.
2) În cazul, prevăzut de punctul 2) al articolului 32, competenţa
aparţine instituţiei Părţii Contractante, pe al cărei teritoriu ambii
soţi domiciliază ori au avut ultimul domiciliu comun sau reşedinţă.
TUTELA ŞI CURATELA
Articolul 34
1) Pentru instituirea tutelei şi curatelei se aplică legislaţia
Părţii Contractante şi este competentă instituţia de tutelă şi curatelă
a Părţii Contractante, al cărei cetăţean este persoana tutelată sau care
se află sub curatelă.
2) Raporturile juridice între tutore sau curator şi persoana asupra
căreia s-a instituit tutela sau curatela sunt determinate de legislaţia
Părţii Contractante, a cărei instituţie de tutelă sau curatelă l-a numit
pe tutore sau curator.
Articolul 35
1) În cazul în care urmează să se instituie tutela sau curatela
pentru ocrotirea intereselor persoanei tutelate sau celei care se află
sub curatelă al cărei domiciliu, reşedinţă ori bunuri se află pe
teritoriul altei Părţi Contractante, instituţia de tutelă şi curatelă a
acestei Părţi Contractante înştiinţează de îndată instituţia de tutelă
şi curatelă a celeilalte Părţi Contractante competentă, conform
punctului 1) al articolului 34.
2) În cazuri urgente instituţia de tutelă şi curatelă a altei Părţi
Contractante ia măsuri necesare, înştiinţînd neîntîrziat despre aceasta
instituţia de tutelă şi curatelă competentă, conform punctului 1) al
articolului 34. Măsurile adoptate rămîn valabile pînă cînd această
instituţie nu va lua o altă decizie.
Articolul 36
1) Instituţia de tutelă şi curatelă, competentă conform punctului 1)
al articolului 34, poate transmite competenţa privind tutela sau
curatela instituţiilor respective ale celeilalte Părţi Contractante,
dacă persoana asupra căreia s-a instituit tutela sau curatela îşi are
domiciliul sau reşedinţa ori averea pe teritoriul acestui stat.
Transmiterea este valabilă atunci cînd instituţia solicitată acceptă
preluarea acestei competenţe şi informează despre aceasta instituţia
solicitată.
2) Instituţia care, potrivit punctului 1) al prezentului articol, a
acceptat preluarea competenţei privind tutela sau curatela îşi
îndeplineşte atribuţiile, în conformitate cu legislaţia statului său.
Ea, însă, nu are dreptul să adopte hotărîri în legătură cu statutul
personal al persoanei asupra căreia s-a instituit tutelă sau curatelă,
dar poate da permisiunea de încheiere a căsătoriei, necesară conform
legislaţiei Părţii Contractante al cărei cetăţean este această persoană.
RAPORTURILE JURIDICE PATRIMONIALE
Articolul 37
Dreptul la proprietate
1) Dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile se stabileşte
potrivit legislaţiei Părţii Contractante, pe teritoriul căreia se află
bunurile imobile.
2) Dreptul de proprietate asupra mijloacelor de transport, ce
urmează a fi trecute în registrele de stat, se stabileşte de legislaţia
Părţii Contractante, pe teritoriul căreia se află instituţia, care a
înregistrat mijlocul de transport.
3) Apariţia şi stingerea dreptului de proprietate sau al altui drept
real asupra patrimoniului se stabileşte de legislaţia Părţii, pe
teritoriul căreia se aflau bunurile la momentul cînd a avut loc acţiunea
sau altă circumstanţă, ce a servit drept bază pentru apariţia sau
stingerea dreptului de proprietate. Apariţia şi stingerea dreptului de
proprietate sau al altui drept real asupra bunurilor, ce constituie
obiectul tranzacţiei, se stabileşte de legislaţia ce acţionează pe
teritoriul încheierii transzacţiei, dacă părţile nu au convenit în alt
mod.
Articolul 38
Forma tranzacţiei
1) Forma tranzacţiei se stabileşte potrivit legislaţiei ce
acţionează pe teritoriul unde ea a fost încheiată.
2) Forma tranzacţiei în privinţa bunurilor imobile şi a drepturilor
asupra lor se stabileşte de legislaţia Părţii Contractante, pe
teritoriul căreia se află aceste bunuri.
Articolul 39
Repararea prejudiciului
1) Angajamentul cu privire la repararea prejudiciului, în afară de
acţiunile legale ce reies din contracte, se determină de legislaţia
Părţii Contractante, pe teritoriul căreia s-a produs acţiunea sau altă
circumstanţă, ce a servit drept motiv pentru cererea de reparare a
prejudiciului.
2) Dacă cauzatorul de prejudiciu şi păgubaşul sunt cetăţeni ai uneia
şi aceleiaşi Părţi Contractante, se aplică legislaţia Părţii
Contractante, în instanţa de judecată a căreia a fost înaintată cererea.
3) Pentru cauzele, prevăzute în punctele 1) şi 2) ale prezentului
articol, este competentă instanţa de judecată a Părţii Contractante, pe
teritoriul căreia a avut loc acţiunea sau circumstanţa, ce a servit
drept bază pentru cererea de reparare a prejudiciului. Păgubaşul poate
să înainteze cererea şi în instanţa de judecată a Părţii Contractante pe
teritoriul căreia domiciliază reclamatul.
SUCCESIUNI
Articolul 40
Principiul egalităţii
Cetăţenii unei Părţi Contractante sunt egali cu cetăţenii celeilalte
Părţi Contractante, ce locuiesc pe teritoriul ei, în ce priveşte
capacitatea de a întocmi sau revoca un testament cu privire la bunurile,
care se găsesc pe teritoriul altei Părţi Contractante ori la drepturile,
ce urmează a fi realizate, precum şi în ce priveşte capacitatea de a
dobîndi prin moştenire astfel de bunuri şi drepturi. Bunurile şi
drepturile se transmit acestora în condiţiile stabilite pentru cetăţenii
proprii.
Articolul 41
Dreptul de succesiune
1) Dreptul de succesiune asupra bunurilor mobile este determinat de
legislaţia Părţii Contractante, pe teritoriul căreia testatorul avea
ultimul domiciliu stabil.
2) Dreptul de succesiune asupra bunurilor imobile este determinat de
legislaţia Părţii Contractante, pe al cărei teritoriu se află aceste
bunuri.
Articolul 42
Dreptul de succesiune al statului
În cazul în care moştenitor este statul, conform legislaţiei Părţii
Contractante, după care se determină dreptul succesoral, bunurile revin
statului, al cărui cetăţean era testatorul la data morţii sale, iar
bunurile imobile trec în proprietatea statului, pe al cărui teritoriu se
află aceste bunuri.
Articolul 43
Forma testamentului
Forma întocmirii unui testament este acea prevăzută de legile Părţii
Contractante, al cărei cetăţean a fost testatorul la data întocmirii
testamentului. Este suficientă şi respectarea legislaţiei Părţii
Contractante, pe al cărei teritoriu a fost întocmit testamentul.
Dispoziţia dată e valabilă şi pentru revocarea testamentului.
Articolul 44
Competenţa pe cauzele cu privire la succesiune
1) Procedura pe cauzele cu privire la succesiunea bunurilor mobile,
cu excepţia cazurilor prevăzute de punctul 2) al prezentului articol,
ţine de competenţa instituţiei Părţii Contractante, pe teritoriul căreia
testatorul domicilia la data morţii sale.
2) Dacă toate bunurile mobile succesorale rămase de la cetăţeanul
uneia dintre Părţile Contractante, în care testatorul nu a domiciliat
stabil, la cererea moştenitorului sau legatarului, dacă toţi
moştenitorii sunt de acord, competenţa revine instituţiilor acestei
Părţi Contractante.
3) Procedura succesorală privind bunurile imobile este de competenţa
instituţiilor Părţii Contractante, pe al cărei teritoriu se află
bunurile.
4) Dispoziţiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător
şi pentru litigiile succesorale.
Articolul 45
Măsurile de conservare a bunurilor succesorale
1) Instituţiile unei Părţi Contractante, pe al cărei teritoriu se
află bunurile succesorale, lăsate de cetăţeanul altei Părţi
Contractante, iau măsuri de conservare a acestor bunuri, în conformitate
cu legislaţia proprie.
2) Instituţiile responsabile pentru luarea măsurilor de conservare a
succesiunii, după moartea cetăţeanului altei Părţi Contractante, sunt
obligate să informeze fără întîrziere instituţia consulară a celeilalte
Părţi Contractante despre moartea testatorului - cetăţean al acestui
stat şi despre persoanele, care şi-au declarat dreptul de succesori,
despre domiciliul acestora, despre testament, în caz că există, despre
masa succesorală şi valoarea succesiunii, precum şi despre măsurile de
conservare a succesiunii.
3) Bunurile succesorale mobile şi actele celui decedat sunt
transmise reprezentanţei diplomatice sau oficiului consular, la cererea
acestora.
Articolul 46
Reprezentanţa diplomatică sau oficiul consular al unei Părţi
Contractante are dreptul să reprezinte fără procură interesele
succesorale ale cetăţenilor săi în faţa instituţiilor celeilalte Părţi
Contractante, dacă aceştia lipsesc sau din diferite motive nu-şi pot
apăra drepturile şi interesele sale şi n-au desemnat un împuternicit.
Articolul 47
Dacă cetăţeanul unei Părţi Contractante a decedat în timpul
călătoriei pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, unde nu a avut
domiciliu stabil, bunurile care le-a avut asupra sa se pun, însoţite de
un inventar, la dispoziţia reprezentanţei diplomatice sau oficiului
consular al Părţii Contractante, al cărei cetăţean era defucntul.
Articolul 48
1) În cazurile prevăzute de articolul 46 al prezentului Tratat,
instituţia de competenţa căreia este procedura succesorală dispune
transmiterea bunurilor succesorale instituţiei diplomatice sau consulare.
2) Aceste bunuri pot fi transmise moştenitorilor după ce:
a) au fost rambursaţi sau asiguraţi toţi creditorii ce şi-au
exprimat pretenţiile în termenul stabilit de legislaţia Părţii
Contractante, pe al cărei teritoriu se află bunurile succesorale;
b) toate taxele succesorale şi cheltuielile legate de moştenire au
fost plătite sau asigurate;
c) instituţiile competente au dat cuvenită aprobare pentru exportul
bunurilor succesorale.
3) Transferarea sumelor de bani se efectuează în conformitate cu
legislaţia în vigoare a Părţilor Contractante.
RECUNOAŞTEREA ŞI EXECUTAREA HOTĂRÎRILOR
Articolul 49
Recunoaşterea şi executarea hotărîrilor în cauzele
civile, familiale, precum şi în cauzele penale cît priveşte
repararea prejudiciului
Fiecare Parte Contractantă va recunoaşte şi va încuviinţa să execute
pe teritoriul său hotărîrile judiciare definitive, pronunţate în cauzele
civile şi familiale, precum şi în cauzele penale cît priveşte repararea
prejudiciului, cauzat de infracţiune.
Pe teritoriul Părţilor Contractante vor fi, de asemenea, recunoscute
fără o procedură specială hotărîrile organelor de tutelă şi curatelă,
instituţiilor de stare civilă şi ale altor instituţii pe cauzele civile
şi familiale, ce nu necesită executare.
Articolul 50
Examinarea cererilor de încuviinţare a executării deciziilor
1) Examinarea cererii de încuviinţare a executării deciziilor este
de competenţa instanţelor de judecată ale Părţii Contractante, pe al
cărei teritoriu urmează a avea loc executarea.
2) Cererea de încuviinţare a executării se depune în instanţa de
judecată, care a pronunţat hotărîrea în prima instanţă. Cererea depusă
la instanţa de judecată, care a pronunţat hotărîrea în prima instanţă,
va fi transmisă la instanţa de judecată competentă să pronunţe hotărîrea.
3) Rechizitele cererii sunt stabilite de legislaţia Părţii
Contractante, pe al cărei teritoriu urmează să aibă loc executarea.
4) La cerere se va anexa traducerea certificată, în conformitate cu
punctul 2) al articolului 5 al prezentului Tratat.
Articolul 51
La cererea de încuviinţare a executării se va anexa:
a) copia legalizată a hotărîrii cu atestarea făcută de instanţa de
judecată, că aceasta este definitivă şi succeptibilă de executare dacă
aceasta nu rezultă din însăşi textul hotărîrii, precum şi o adeverinţă
cu privire la executare, dacă executarea a avut loc pe teritoriul Părţii
Contractante;
b) adeverinţă prin care se va confirma, că reclamantului care nu a
participat la proces i s-a înmînat la timp şi în forma cuvenită măcar o
dată citaţia de chemare în instanţa de judecată;
c) traducerile certificate ale documentelor, indicate în punctele 1)
şi 2) ale prezentului articol.
Articolul 52
Pentru a clarifica anumite aspecte în instanţa de judecată care
încuviinţează executarea poate cere persoanei, care solicită executarea
explicaţii, precum şi să audieze debitorul asupra esenţei demersului,
iar în caz de necesitate poate cere explicaţii instanţei de judecată,
care a pronunţat hotărîrea.
Articolul 53
Modul de executare a hotărîrilor
Modul de executare se va reglementa de legislaţia Părţii
Contractante, pe al cărei teritoriu urmează să aibă loc executarea.
Articolul 54
La stabilirea şi incasarea cheltuielilor de judecată, legate de
executare, se va aplica legislaţia Părţii Contractante, pe al cărei
teritoriu urmează să aibă loc executarea.
Articolul 55
Refuzarea recunoaşterii şi executării hotărîrilor judiciare
Hotărîrile judiciare nu sunt recunoscute sau executate dacă:
a) persoana, care a depus cerere, sau reclamantul în cauză nu a
participat la proces, din motiv că acestora nu le-au fost înmînate la
timp şi în forma cuvenită citaţia de chemare în instanţa de judecată;
b) pe acelaşi litigiu de drept, între aceleaşi părţi s-a pronunţat
în prealabil o hotărîre definitivă sau se află în curs de judecată o
acţiune intentată anterior pe teritoriul Părţii Contractante unde
urmează să se recunoască ori să se încuviinţeze executarea hotărîrii;
c) conform dispoziţiilor prezentului Tratat, iar în cazurile
neprevăzute de prezentul Tratat, conform legislaţiei Părţii
Contractante, pe al cărei teritoriu urmează să se recunoască şi să se
execute hotărîrea, cauza este de competenţa exclusivă a instituţiilor
proprii.
Articolul 56
Dispoziţiile articolelor 49-55 ale prezentului Tratat referitoare la
hotărîrile judiciare se vor aplica şi asupra tranzacţiei de înţelegere,
aprobate de instanţa de judecată.
Articolul 57
Transmiterea bunurilor şi transferul sumelor de bani
Transmiterea bunurilor şi transferul sumelor de bani, obţinute prin
executare, se efectuează cu respectarea legislaţiei Părţii Contractante,
pe al cărei teritoriu se execută decizia.
Capitolul doi
ASISTENŢA JURIDICĂ ÎN CAUZELE PENALE
URMĂRIREA PENALĂ
Articolul 58
Obligaţia de pornire sau de preluare a urmăririi penale
1) Fiecare Parte Contractantă se obligă, la cererea celeilalte Părţi
Contractante, să pornească sau să preia, în conformitate cu legislaţia
sa, urmărirea penală împotriva cetăţenilor săi, suspectaţi de comiterea
infracţiunilor pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante.
2) Cererile de urmărire penală, depuse în termenul stabilit de către
persoanele vătămate în conformitate cu legile unei Părţi Contractante în
instituţiile ei competente, sunt valabile şi pe teritoriul celeilalte
Părţi Contractante.
Articolul 59
Cererea de pornire sau preluare a urmăririi penale
1) Cererea de pornire sau preluare a urmăririi penale se formulează
în scris şi trebuie să cuprindă:
a) denumirea instituţiei solicitante;
b) descrierea faptelor, în legătură cu care este formulată cererea
de pornire sau preluare a urmăririi penale;
c) indicarea cît mai exactă a timpului şi locului comiterii
infracţiunii;
d) textul legii Părţii Contractante solicitante în care fapta este
prevăzută ca infracţiune;
e) numele şi prenumele persoanei învinuite, datele privind cetăţenia
acesteia, domiciliul sau reşedinţa şi alte date personale, precum şi, în
funcţie de posibilităţi, semnalmentele persoanei, fotografia şi
amprentele digitale;
f) datele disponibile privind prejudiciul material cauzat.
La cerere se anexează cererea reclamantului în cauza penală, pornită
la cererea păgubaşului, şi cererea de reparare a prejudiciului material,
dacă există, precum şi materialele cercetării prealabile şi probele, de
care dispune Partea Contractantă solicitantă. La transmiterea
obiectelor, ce constituie instrumentul infracţiunii sau provin din
infracţiune, se vor lua în consideraţie dispoziţiile punctului 3) al
articolului 72.
2) Dacă la momentul înaintării cererii de pornire sau de preluare a
urmăririi penale, conform punctului 1) al articolului 58, persoana se
află în stare de arest pe teritoriul Părţii Contractante, care a
înaintat cererea de pornire sau preluare a urmăririi, ea este adusă pe
teritoriul celeilalte Părţi Contractante. Escortarea persoanei aflate în
stare de arest pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante este
sancţionată de persoana cu funcţie de răspundere, care supraveghează
cercetarea cauzei. Extrădarea acestei persoane se efectuează aplicînd
punctul 1) al articolului 70 al prezentului Tratat.
EXTRĂDAREA
Articolul 60
Infracţiunile, ce atrag după sine extrădarea
1) Părţile Contractante se obligă să-şi extrădeze reciproc, în
conformitate cu prevederile prezentului Tratat, la cerere, în vederea
tragerii la răspundere penală sau pentru executarea pedepsei persoanele
care se găsesc pe teritoriul uneia dintre Părţile Contractante.
2) Extrădarea se admite pentru acţiunile, care, în conformitate cu
legislaţia ambelor Părţi Contractante, sunt prevăzute ca infracţiuni şi
care sunt sancţionate cu o pedeapsă de privaţiune de libertate mai mare
de un an sau cu o pedeapsă mai aspră. Extrădarea în vederea executării
pedepsei se admite numai dacă pedeapsa de privaţiune de libertate este
mai mare de şase luni sau o pedeapsă mai aspră.
Articolul 61
Refuzarea extrădării
Extrădarea nu se admite, dacă:
a) persoana, nominalizată în cererea de extrădare, este cetăţean al
Părţii Contractante solicitate sau dacă această Parte i-a acordat
persoanei drept de azil;
b) în conformitate cu legislaţia ambelor Părţi Contractante,
urmărirea penală se pune în mişcare numai la plîngerea persoanei
vătămate;
c) în conformitate cu legislaţia Părţii Contractante solicitate, la
momentul primirii cererii urmărirea penală nu poate fi pusă în mişcare
sau sentinţa nu poate fi executată ca urmare a expirării termenului de
prescripţie sau pentru alt temei legal;
d) faţă de persoana a cărei extrădare se cere s-a pronunţat o
hotărîre definitivă ori a fost încetată procedura pentru aceeaşi faptă
de către Partea Contractantă solicitată.
Extrădarea nu se admite, dacă infracţiunea, pentru care se cere
extrădarea, a fost săvîrşită pe teritoriul Părţii Contractante
solicitate.
În caz de refuz a extrădării, Partea solicitată va comunica Părţii
solicitante temeiurile refuzului.
Articolul 62
Amînarea extrădării
Dacă persoana, a cărei extrădare se cere, este trasă la răspundere
penală sau execută pe teritoriul Părţii Contractante solicitate pedeapsa
pentru o altă infracţiune, extrădarea poate fi amînată pînă la
terminarea urmăririi penale, ispăşirea pedepsei sau eliberarea în baza
oricărui alt temei legal.
Articolul 63
Extrădarea pe un termen
În cazul în care amînarea extrădării, prevăzută de articolul 62, ar
atrage după sine expirarea termenului de prescripţie al urmăririi penale
sau ar crea dificultăţi pentru stabilirea faptelor, la o cerere
întemeiată se admite extrădarea temporară, cu condiţia ca persoana
extrădată să fie înapoiată imediat după efectuarea acţiunilor
procesuale, pentru care a fost extrădată, dar nu mai tîrziu de trei luni
de la data extrădării.
Articolul 64
Extrădarea la cererea a mai multor state
Dacă extrădarea aceleiaşi persoane este cerută de mai multe state,
Partea Contractantă solicitată hotărăşte cărui stat va face extrădarea,
luînd în consideraţie gravitatea infracţiunilor şi data primirii
cererilor de extrădare.
Articolul 65
Limitele urmăririi penale a persoanei extrădate
1) Fără acordul Părţii Contractante solicitate persoana extrădată nu
poate fi trasă la răspundere penală şi nici supusă pedepsei pentru o
altă infracţiune decît acea pentru care s-a obţinut extrădarea.
2) Ea nu poate fi extrădată unui stat terţ fără acordul Părţii
Contractante solicitate.
3) Acordul Părţii Contractante solicitate nu este necesar, dacă
persoana extrădată continuă să rămînă pe teritoriul Părţii Contractante
solicitante mai mult de 10 zile de la sfîrşitul urmăririi penale, de la
terminarea executării pedepsei sau de la punerea în libertate pe un
temei legal ori dacă ulterior se reîntoarce acolo de bună voie. În acest
termen nu se include perioada în care persoana extrădată, din motive
independente de voinţa sa, a fost împiedicată să părăsească teritoriul
statului Părţii Contractante solicitante.
Articolul 66
Cererea de extrădare
1. Cererea de extrădare va conţine:
a) denumirea instituţiei solicitante;
b) textul legii Părţii Contractante solicitante în care fapta este
prevăzută ca infracţiune;
c) numele şi prenumele persoanei, care se cere să fie extrădată,
datele privind cetăţenia, domiciliul sau reşedinţa, alte date personale,
precum şi, în funcţie de posibilităţi, semnalmentele, fotografia şi
amprentele digitale;
d) datele disponibile privind prejudiciul material cauzat.
2) La cererea de extrădare în vederea urmăririi penale se anexează
copia certificată a hotărîrii de arestare cu indicarea împrejurărilor în
care a fost săvîrşită fapta.
La cererea de extrădare pentru executarea pedepsei se anexează copia
certificată a sentinţei definitive şi textul legii penale, în baza
căreia persoana a fost condamnată. Dacă persoana şi-a executat parţial
pedeapsa, se comunică şi aceste date.
Articolul 67
Arestarea în vederea extrădării
După primirea cererii de extrădare Partea Contractantă solicitată va
lua neîntîrziat măsuri pentru arestarea persoanei, a cărei extrădare se
cere, cu excepţia cazurilor, în care extrădarea nu se admite în
conformitate cu dispoziţiile prezentului Tratat.
Articolul 68
Informaţii suplimentare
1) Dacă cererea de extrădare nu conţine toate datele necesare,
prevăzute de articolul 66, Partea Contractantă solicitată poate cere
informaţii suplimentare. Partea Contractantă solicitantă va transmite
datele suplimentare în termen de o lună. Acest termen va putea fi
prelunjit cu 15 zile, dacă există motive temeinice.
2) Dacă Partea Contractantă solicitantă nu v-a prezenta informaţiile
suplimentare în termenul stabilit, Partea Contractantă solicitată poate
să pună în libertate persoana, care a fost arestată, conform articolului
67.
Articolul 69
Arestarea sau reţinerea pînă la primirea cererii de extrădare
1) În cazuri exepţionale arestarea unei persoane poate avea loc şi
înainte de primirea cererii de extrădare, prevăzută în articolul 66,
dacă s-a primit o cerere în acest sens de la Partea Contractantă
solicitantă. La demers se anexează copia deciziei de arestare sau a
hotărîrii definitive, pronunţate împotriva acestei persoane. În demers
se va indica, că cererea de extrădare va fi trimisă de îndată.
Cererea şi actele se vor transmite prin orice mijloc, ce ar asigura
transmiterea tuturor rechizitelor (fax etc.).
2) Arestarea persoanei poate avea loc şi fără primirea cererii de
extrădare, prevăzută la punctul 1) al prezentului articol, dacă există
dovezi suficiente, că ea a comis pe teritoriul celeilalte Părţi
Contractante o infracţiune, ce implică extrădarea.
3) Despre arestarea sau reţinerea făcută conform punctelor 1) sau
2), sau despre cauzele, din care cererea indicată la punctul 1) al
prezentului articol n-a fost admisă, va fi înştiinţată imediat cealaltă
Parte Contractantă.
4) Persoana, arestată conform punctului 1) al prezentului articol,
trebuie să fie eliberată, dacă în timp de 15 zile de la data primirii
cererii de arestare nu va fi primită cererea de extrădare a celeilalte
Părţi Contractante. Acest termen, la cererea Părţii Contractante
solicitante, poate fi prelungit pînă la 15 zile.
Articolul 70
Predarea persoanei extrădate
1) În cazul în care cererea de extrădare este admisă, Partea
Contractantă solicitată va comunica Părţii Contractante solicitante
locul şi data extrădării persoanei.
2) Dacă Partea Contractantă solicitantă nu i-a în primire, timp de
15 zile de la data stabilită pentru extrădare, persoana ce urmează a fi
exstrădată, ea va fi eliberată de sub arest. La cererea Părţii
Contractante solicitante, acest termen poate fi prelungit, dar cu nu mai
mult de 15 zile.
Articolul 71
Repetarea extrădării
Dacă persoana extrădată se sustrage de la urmărirea penală sau de la
executarea pedepsei şi se va întoarce din nou pe teritoriul Părţii
Contractante solicitate, ea poate fi din nou extrădată la cererea Părţii
Contractante solicitante. În acest caz la cerere nu se anexează
documentele, prevăzute de articolul 66.
Articolul 72
Transmiterea de obiecte
1) Partea Contractantă solicitată, căreia i se solicită extrădarea,
va transmite Părţii Contractante solicitante obiectele-instrumente ale
crimei, ce atrag extrădarea, conform articolului 60, precum şi
obiectele, ce poartă urmele infracţiunii sau sunt dobîndite pe cale
criminală. Aceste obiecte vor fi transmise, la cerere, şi în cazul, în
care extrădarea persoanei nu a avut loc din cauza morţii sau datorită
altor împrejurări.
2) Partea Contractantă solicitată poate amîna transmiterea
obiectelor indicate la punctul 1) al prezentului articol, dacă acestea
sunt necesare ca probe pe altă cauză penală.
3) Drepturile persoanelor terţe asupra obiectelor transmise Părţii
contractante solicitante rămîn neatinse. După terminarea procedurii pe
cauză obiectele vor fi restituite Părţii Contractante, care le-a
transmis.
Articolul 73
Tranzitarea
1) Fiecare dintre Părţile Contractante autorizează reciproc, la
cerere, transportul pe teritoriul lor al persoanelor, care sunt
extrădate uneia dintre Părţile Contractante de către un stat terţ.
Părţile Contractante nu sunt obligate să permită tranzitarea
persoanelor, extrădarea cărora nu este admisă de prezentul Tratat.
2) Cererea de tranzitare se formulează şi se trimite în acelaşi mod,
ca şi cererea de extrădare.
3) Instituţiile competente ale Părţilor Contractante coordonează
pentru fiecare caz modalitatea, ruta şi alte condiţii de tranzitare.
4) Cheltuielile de tranzit se suportă de Partea Contractantă
solicitantă.
Articolul 74
Prezenţa reprezentanţilor Părţilor Contractante
la acordarea de asistenţă juridică în cauzele penale
Reprezentanţii unei Părţi Contractante, cu acordul celeilalte Părţi
Contractante, pot asista la executarea cererilor celeilalte Părţi
Contractante de acordare a asistenţei juridice în cauzele penale.
Articolul 75
Informaţii despre antecedente penale
Părţile Contractante îşi vor acorda, la cerere, reciproc, informaţii
vizînd antecedentele penale ale persoanelor condamnate anterior de
instanţele lor de judecată, dacă aceste persoane sunt trase la
răspundere penală pe teritoriul Părţii Contractante solicitante.
Articolul 76
Informaţii asupra soluţionării urmăririi penale
Părţile Contractante se informează reciproc asupra rezultatelor
urmăririi penale împotriva persoanelor, în legătură cu care au fost
înaintate cereri de pornire sau preluare a urmăririi penale, precum şi
asupra persoanelor extrădate. Copia sentinţei intrate în vigoare sau a
altei hotărîri definitive se trimite la cererea Părţii Contractante.
Articolul 77
Informaţii despre sentinţe
Părţile Contractante îşi vor comunica anual reciproc informaţii
despre sentinţele definitive, pronunţate de instanţele de judecată ale
unei Părţi Contractante împotriva cetăţenilor celeilalte Părţi
Contractante.
Partea a treia
DISPOZIŢII FINALE
Articolul 78
Intrarea în vigoare a Tratatului
Prezentul Tratat va fi supus ratificării şi va intra în vigoare în
cea de-a 30-a zi de la data schimbului instrumentelor de ratificare.
Articolul 79
Termenul de acţiune al Tratatului
1) Prezentul Tratat se încheie pe o perioadă de timp nedeterminată.
Fiecare din Părţile Contractante în orice timp îl poate denunţa
trimiţînd altei Părţi Contractante o notificare scrisă. Denunţarea va
intra în vigoare după 6 luni de la data notificării adresate celeilalte
Părţi.
2) Tratatul dat poate fi modificat sau completat în modul stabilit
pentru încheierea lui.
Încheiat la Chişinău, la 9 februarie 1993, în două exemplare,
fiecare în limbile română şi lituaniană, ambele texte avînd aceeaşi
valabilitate.