Documente
Tratat din 14.04.93 între Republica Moldova şi Republica Letonia cu privire la asistenţa juridică şi la raporturile juridice în materie civilă, familială şi penală
Notă: Ratificat prin Hot. Parl. nr.1487-XIII din 10.06.93
Tratat între Republica Moldova şi Republica Letonia cu
privire la asistenţa juridică şi la raporturile juridice în materie
civilă, familială şi penală
din 14.04.1993
* * *
Publicat în ediţia oficială
"Tratate internaţionale", 1999, volumul 19, pag.278
----------------------------
* Semnat la Riga, la 14 aprilie 1993.
În vigoare din 18 iunie 1996.
Republica Moldova şi Republica Letonia,
acordînd o importanţă deosebită dezvoltării colaborării în domeniul
acordării asistenţei juridice în materie civilă, familială şi penală,
au ajuns la înţelegere în privinţa următoarelor:
Partea întîi
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1
Ocrotirea juridică
1) Cetăţenii unei Părţi Contractante se bucură pe teritoriul
celeilalte Părţi Contractante, în ceea ce priveşte drepturile lor
personale şi patrimoniale, de aceeaşi ocrotire juridică ca şi cetăţenii
acestei Părţi Contractante.
Aceasta se referă, de asemenea, la persoanele juridice, care sunt
fondate în conformitate cu legislaţia uneia din Părţile Contractante.
2) Cetăţenii unei Părţi Contractante au dreptul să se adreseze liber
şi nestingherit instanţelor de judecată, procuraturii, birourilor
notariale (numite în continuare instituţii de justiţie) şi altor
instituţii ale altei Părţi Contractante, de competenţa cărora sunt
cauzele civile (inclusiv cele de muncă, de locuinţe), familiale şi
penale, pot să participe la ele, să facă demersuri, să intenteze acţiuni
şi să înfăptuiască alte acţiuni procesuale în aceleaşi condiţii ca şi
cetăţenii proprii.
Articolul 2
Asistenţa juridică
1) Instituţiile de justiţie ale Părţilor Contractante îşi acordă
reciproc asistenţă juridică în materie civilă, familială şi penală, în
conformitate cu dispoziţiile prezentului Tratat.
2) Instituţiile de justiţie acordă asistenţă juridică şi altor
instituţii de competenţa cărora sunt cauzele, indicate la punctul 1) al
prezentului articol.
3) Alte instituţii, de competenţa cărora sunt cauzele indicate la
punctul 1) al prezentului articol, expediază cererile de asistenţă
juridică prin intermediul instituţiilor de justiţie.
Articolul 3
Volumul asistenţei juridice
Asistenţa juridică cuprinde îndeplinirea acţiunilor procesuale,
prevăzute de legislaţia Părţii Contractante solicitate, în special,
interogarea părţilor, victimelor, acuzaţilor şi inculpaţilor,
martorilor, experţilor, efectuarea expertizelor, cercetarea judiciară,
transmiterea probelor materiale, intentarea sau preluarea urmăririi
penale şi extrădarea persoanelor care au comis infracţiuni,
recunoaşterea şi executarea deciziilor judiciare, înmînarea şi
expedierea actelor, prezentarea, la cererea altei Părţi, a datelor
privind antecedentele penale ale acuzaţilor.
Articolul 4
Modul de legătură
La acordarea asistenţei juridice instituţiile Părţilor Contractante
comunică între ele prin intermediul Ministerului Justiţiei şi
Procuraturii Republicii Moldova şi a Ministerului Justiţiei şi
Procuraturii Republicii Letonia.
Articolul 5
Limba folosită
1) Cererea sau însărcinarea privind acrodarea asistenţei juridice şi
actele anexate se perfectează în limba de stat a instituţiei
solicitante. Această cerere sau însrăcinare se certifică cu ştampila cu
stemă de stat a instituţiei solicitante şi cu semnătura conducătorului
ei (a persoanei competente).
2) La cererea sau însărcinarea privind acordarea asistenţei juridice
şi la actele anexate la ea trebuie să fie anexată traducerea în limba de
stat a executorului cererii sau însărcinării ori în limbile engleză sau
rusă, acceptate reciproc. Traducerea se certifică de către un interpret
oficial, sau de către notar ori de către o persoană cu funcţii de
răspundere a instituţiei solicitante, precum şi cu ştampila cu stemă de
stat a instituţiei competente, fie de către reprezentanţa diplomatică
sau oficiul consular al Părţii Contractante solicitante.
3) La satisfacerea cererii sau însărcinării despre acordarea
asistenţei juridice actele se redactează în limba de stat a executorului
cererii sau însărcinării şi se expediază împreună cu traducerea în limba
de stat a instituţiei solicitante sau în limbile engleză ori rusă
acceptate reciproc. Traducerea se certifică de către un interpret
oficial, de către notar ori de către o persoană cu funcţii de răspundere
a instituţiei solicitate, precum şi cu ştampila cu stemă de stat a
instituţiei competente, fie de către reprezentanţa diplomatică sau
oficiul consular al Părţii Contractante solicitate.
Articolul 6
Întocmirea actelor
Actele expediate de către instituţiile de justiţie şi de către alte
instituţii în scopuri de asistenţă juridică trebuie să fie semnate de
persoana competentă şi certificate cu ştampila cu stemă de stat.
Articolul 7
Forma însărcinării de acordare a asistenţei juridice
În însărcinarea de acordare a asistenţei juridice trebuie să fie
indicat:
1) denumirea instituţiei solicitante;
2) denumirea instituţiei solicitate;
3) denumirea cauzei în care se solicită asistenţa juridică;
4) numele şi prenumele presoanelor în privinţa cărora se înaintează
însărcinarea, cetăţenia lor, ocupaţia şi domiciliul stabil sau
reşedinţa, iar pentru persoanele juridice - denumirea şi sediul;
5) numele de familie şi adresa reprezentanţilor lor;
6) conţinutul cererii, iar în privinţa cauzelor penale, de asemenea,
descrierea circumstanţelor în care a fost comisă crima şi încadrarea ei
juridică.
Articolul 8
Modul de îndeplinire
1) Pentru îndeplinirea însărcinării de asistenţă juridică,
instituţia de justiţie, căreia îi este adresată însărcinarea, aplică
legislaţia statului său. Instituţia de la care porneşte însărcinarea
poate, la cerere, aplica normele procesuale ale Părţii Contractante de
la care porneşte însărcinarea, dacă acestea nu contravin legislaţiei
statului său.
2) Dacă instituţia de justiţie, căreia îi este adresată
însărcinarea, nu este competentă s-o soluţioneze, ea o va transmite
instituţiei de justiţie competente şi va informa despre aceasta
instituţia de la care porneşte cererea.
3) În cazul primirii demersului respectiv, instituţia de justiţie
căreia îi este adresată însrăcinarea, înştiinţează instituţia de la care
porneşte însărcinarea despre timpul şi locul de soluţionare a
însărcinării.
4) După îndeplinirea cererii, instituţia de justiţie, căreia îi este
adresată însărcinarea, expediază actele instituţiei de la care porneşte
cererea; în caz cînd asistenţa juridică n-a putut fi acordată, ea remite
însărcinirea şi aduce la cunoştinţă circumstanţele care au împedicat
îndeplinirea ei.
Articolul 9
Modul de înmînare a actelor
1) Instituţia solicitată înmînează actele în conformitate cu
reglementările ce acţionează în statul său, dacă actele ce urmează a fi
înmînate sunt redactate în limba sa sau sunt însoţite de traducerea
certificată. În cazul, în care actele nu sunt redactate în limba Părţii
Contractante solicitate sau nu sunt insoţite de traducere, ele se
înmînează numai dacă destinatarul este de acord să le primească benevol.
2) În cererea de înmînare trebuie să fie indicate adresa exactă a
destinatarului şi denumirea actului înmînat. Dacă adresa indicată în
cerere nu este completă sau e redată neexact, instituţia solicitată i-a
măsuri în vederea stabilirii adresei exacte, în conformitate cu
legislaţia statului său.
Articolul 10
Dovada de înmînare a actelor
Dovada de înmînare a actelor se întocmeşte în conformitate cu
reglementările ce acţionează pe teritoriul Părţii Contractante
solicitate. Dovada va cuprinde data şi locul înmînării, precum şi
persoana, căreia i se înmînează actul.
Articolul 11
Înmînarea actelor şi interogarea cetăţenilor prin
intermediul reprezentanţelor diplomatice şi oficiilor consulare
Părţile Contractante au dreptul să înmîneze acte şi să interogheze
cetăţenii proprii prin intermediul reprezentanţelor diplomatice sau
oficiilor consulare, cu condiţia să nu aplice nici o măsură coercitivă.
Articolul 12
Chemarea peste hotare a persoanelor invitate să
participe în procesele de cercetare a cauzelor penale şi civile
1) Dacă în timpul anchetei preliminare sau examinării judiciare pe
teritoriul unei Părţi Contractante apare necesitatea prezenţei personale
a persoanei, aflate pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, e
necesar de a se adresa instituţiei respective a acestei Părţi cu
însărcinarea de înmînare a citaţiei.
2) Citaţia nu poate conţine sancţiuni pentru cazul neprezentării
celui chemat.
3) Persoana care, indiferent de cetăţenia sa, s-a prezentat benevol
la chemare în instituţia respectivă a celeilalte Părţi Contractante, nu
poate fi trasă la răspundere penală sau administrativă pe teritoriul
acestei Părţi, arestată sau pedepsită pentru o anumită faptă, comisă
pînă la trecerea frontierei de stat. Aceste persoane nu pot fi, de
asemenea, trase la răspundere penală sau administrativă, arestate sau
pedepsite în legătură cu mărturiile lor sau cu concluziile experţilor
ori în legătură cu faptul ce constituie obiectul examinării.
4) Persoana nu beneficiază de asemenea privilegii dacă ea, în timp
de 10 zile de la momentul înştiinţării despre faptul că prezenţa ei nu
mai este necesară, nu va părăsi teritoriul Părţii Contractante
solicitante. În acest termen nu se include timpul pe parcursul căruia ea
nu a putut părăsi teritoriul Părţii Contractante solicitante din motive
ce nu au depins de voinţa ei.
5) Victimele, martorii şi experţii ce se prezintă la chemare pe
teritoriul celeilalte Părţi Contractante, au dreptul la recuperarea de
către instituţia care i-a chemat a cheltuielilor de călătorie şi aflarea
peste hotare, precum şi la recuperarea salariului neprimit pentru zilele
sustrase de la lucru; experţii, pe lîngă aceasta, au dreptul la
recuperarea onorariului pentru efectuarea expertizei. În chemare trebuie
să fie indicat la ce tipuri de plată au dreptul persoanele chemate; la
demersul lor Partea Contractantă, de la care porneşte chemarea, plăteşte
un avans pentru acoperirea cheltuielilor respective.
Articolul 13
Valabilitatea actelor
1) Actele care au fost întocmite sau certificate pe teritoriul unei
Părţi Contractante de către instanţa de judecată sau de o persoană
oficială (notar, interpret oficial, expert etc.) în limitele competenţei
lor, în forma stabilită şi certificate cu sigiliul cu stemă de stat,
sunt valabile şi pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante fără vreo
altă legalizare.
2) Actele care pe teritoriul unei Părţi Contractante sunt
recunoscute ca oficiale au pe teritoriul altei Părţi Contractante
aceeaşi forţă probantă.
Articolul 14
Cheltuieli legate de acordarea asistenţei juridice
1) Partea Contractantă, căreia îi este adresată însărcinarea, nu va
pretinde restituirea cheltuielilor de acordare a asistenţei juridice.
Părţile Contractante suportă singure toate cheltuielile apărute la
acordarea asistenţei juridice pe teritoriul lor, cu exepţia
cheltuielilor legate de efectuarea expertizelor.
2) Instituţia de justiţie, căreia îi este adresată însărcinarea,
comunică instituţiei de la care porneşte însărcinarea cuantumul
cheltuielilor. Dacă instituţia de la care porneşte însărcinarea va
percepe aceste cheltuieli de la persoana obligată să le plătească,
sumele încasate vor rămîne în folosul Părţii Contractante a cărei
instituţie le-a perceput.
Articolul 15
Acordarea informaţiei
Ministerul Justiţiei şi procuratura Republicii Moldova şi Ministerul
Justiţiei şi Procuratura Republicii Letonia acordă reciproc, la cerere,
informaţii despre legislaţia în vigoare sau cea care a acţionat în
statele lor şi despre modul aplicării ei de către instituţiile de
justiţie.
Articolul 16
Asistenţa juridică gratuită
Cetăţenilor unei Părţi Contractante, în instanţele de judecată şi în
alte instituţii ale altei Părţi Contractante, li se acordă asistenţă
juridică gratuită şi se asigură procedura judiciară gratuită în aceeaşi
bază şi cu aceleaşi înlesniri, ca şi cetăţenilor proprii.
Articolul 17
Expedierea actelor
Părţile Contractante se obligă să expedieze una alteia, la cerere,
pe cale diplomatică, fără traducere şi fără plată, certificate de
înregistrare a actelor stării civile şi alte acte (despre studii,
activitate de muncă, etc.), care se referă la drepturile personale şi la
interesele patrimoniale ale cetăţenilor altei Părţi Contractante.
Partea a doua
DISPOZIŢII SPECIALE
Capitolul I
ASISTENŢA JURIDICĂ ŞI RAPORTURILE JURIDICE
ÎN MATERIE CIVILĂ ŞI FAMILIALĂ
Articolul 18
Scutirea de cheltuielile de judecată
Cetăţenii unei Părţi Contractante sunt scutiţi pe teritoriul altei
Părţi Contractante de achitarea cheltuielilor de judecată pe aceeaşi
bază şi în aceşi volum ca şi cetăţenii statului dat.
Articolul 19
Eliberarea actelor despre starea personală,
familială şi patrimonială
1) Actul despre starea personală, familială şi patrimonială, necesar
pentru obţinerea permisului de scutire de plată a cheltuielilor
judiciare, se eliberează de către instituţia competentă a Părţii
Contractante, pe teritoriul căreia reclamantul are domiciliu sau
reşedinţă.
2) Dacă reclamantul nu are domiciliu sau reşedinţă pe teritoriul
Părţii Contractante, este suficient actul eliberat sau certificat de
reprezentanţa diplomatică sau oficiul consular al statului său.
3) Instanţa de judecată care a emis hotărîrea despre scutirea de
plată a cheltuielilor de judecată poate apela la instituţia, care a
eliberat actul, pentru explicaţii suplimentare.
Articolul 20
Competenţa instanţelor de judecată
1) Dacă prezentul Tratat nu stabileşte altfel, instanţele de
judecată ale fiecăreia dintre Părţile Contractante sunt competente să
examineze cauzele civile şi familiale, dacă reclamantul are domiciliu pe
teritoriul ei. În privinţa acţiunilor faţă de persoanele juridice, ele
sunt competente dacă pe teritoriul Părţii date se află organul de
conducere, reprezentanţa sau filiala persoanei juridice.
2) Pe acţiunile cu privire la dreptul de proprietate şi la alte
drepturi reale asupra imobilului sunt competente în exclusivitate
instanţele de judecată ale Părţii Contractante, pe teritoriul căreia se
găseşte patrimoniul.
3) Instanţele de judecată ale Părţilor Contractante examinează
cauzele şi în alte situaţii, dacă în această privinţă există acordul
scris al părţilor. Dacă există un asemenea acord, instanţa de judecată
încetează procedura pe cauză la cererea reclamantului, dacă o asemenea
cerere este făcută pînă la prezentarea dezacordului pe acţiune.
Competenţa exclusivă a instanţelor de judecată nu poate fi modificată
prin înţelegerea părţilor.
4) În cazul intentării procesului în privinţa cauzei dintre aceleaşi
părţi, asupra aceluiaşi obiect şi în acelaşi temei în instanţele de
judecată ale ambelor Părţi Contractante, competente în conformitate cu
prezentul Tratat, instanţa de judecată, care a intentat cauza mai tîrziu
încetează procedura.
Articolul 21
Capacitatea juridică şi capacitatea de exerciţiu
1) Capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice se stabileşte conform
legislaţiei Părţii Contractante, a cărui cetăţean este persoana dată.
2) Capacitatea juridică a persoanei juridice se stabileşte conform
legislaţiei Părţii Contractante, pe al cărui teritoriu ea este fondată.
Articolul 22
Limitarea capacităţii de exerciţiu sau recunoaşterea
incapacităţii
1) La recunoaşterea persoanei limitată de capacitate de exerciţiu
sau incapabilă se aplică legislaţia şi sunt competente instituţiile
acelei Părţi Contractante al cărei cetăţean este persoana dată.
2) Dacă instituţia uneia din Părţile Contractante va stabili, că
există motive pentru limitarea capacităţii de exerciţiu sau
recunoaşterea incapacităţii cetăţeanului altei Părţi Contractante,
domiciliul sau reşedinţa căruia se află pe teritoriul acestei Părţi
Contractante, ea comunică despre aceasta instituţiei respective a altei
Părţi Contractante. Dacă instituţia înştiinţată în acest mod va declara
că ea acordă dreptul de a îndeplini în continuare acţiunea instituţiei
de la domiciliul sau reşedinţa persoanei date, sau nu-şi va expune
părerea în termen de trei luni, instituţia de la domiciliul sau de la
reşedinţa acestei persoane poate soluţiona cauza privind limitarea
capacităţii de exerciţiu sau recunoaşterea incapacităţii, în
conformitate cu legislaţia statului său, dacă aceasta este prevăzut şi
de legislaţia acelei Părţi Contractante, al cărui cetăţean este persoana
dată. Decizia despre limitarea capacităţii de exerciţiu sau
recunoaşterea incapacităţii trebuie expediată instituţiei respective a
altei Părţi Contractante.
3) Dispoziţiile punctelor 1) şi 2) ale prezentului articol se aplică
şi la anularea limitării capacităţii de exerciţiu sau a recunoaşterii
incapacităţii.
Articolul 23
În cazurile ce nu suportă amînare instituţia de la domiciliul sau
reşedinţa persoanei, privitor la care e pusă chestiunea limitării
capacităţii de exerciţiu sau recunoaşterii incapacităţii şi care este
cetăţean al altei Părţi Contractante, poate ea însăşi să întreprindă
măsurile necesare pentru apărarea acestei persoane sau a averii ei.
Dispoziţiile adoptate în legătură cu măsurile date trebuie expediate
instituţiei respective a Părţii Contractante, al cărei cetăţean este
persoana dată; aceste dispoziţii sunt supuse anulării, dacă instituţia
acestei Părţi Contractante va hotărî altfel.
Articolul 24
Recunoaşterea absenţei fără veste,declararea morţii şi
stabilirea faptului morţii
1) În acţiunile de recunoaştere a absenţei fără veste şi declararea
morţii sau de stabilire a faptului morţii sunt competente instituţiile
acelei Părţi Contractante, cetăţeanul căreia a fost persoana în timpul
cînd ea, conform ultimelor informaţii, era în viaţă.
2) Instituţiile unei Părţi Contractante pot declara cetăţeanul altei
Părţi Contractante absent fără veste sau mort, precum şi să stabilească
faptul morţii lui la demersul persoanelor ce locuiesc pe teritoriul
acestuia, dacă drepturile şi interesele lor se bazează pe legislaţia
acestei Părţi Contractante.
3) În cazurile, prevăzute de punctele 1) şi 2) ale prezentului
articol, instituţiile Părţilor Contractante aplică legislaţia statului
său.
Articolul 25
Încheierea căsătoriei
1) Condiţiile de încheiere a căsătoriei sunt determinate, pentru
fiecare din persoanele ce se căsătoresc, de legislaţia Părţii
Contractante, a cărui cetăţean ea este. În afară de aceasta, trebuie
respectate cerinţele legislaţiei Părţii Contractante, pe teritoriul
căreia se încheie căsătoria, în ce priveşte restricţiile de încheiere a
căsătoriei.
2) Forma de încheiere a căsătoriei este determinată de legislaţia
Părţii Contractante, pe al cărui teritoriu se încheie căsătoria.
Articolul 26
Raporturile juridice personale şi patrimoniale ale soţilor
1) Raporturile juridice personale şi patrimoniale ale soţilor sunt
determinate de legislaţia Părţii Contractante, pe teritoriul căreia ei
au domiciliu comun.
2) Dacă unul dintre soţi lucuieşte pe teritoriul unei Părţi
Contractante, iar altul - pe teritoriul altei Părţi Contractante şi
ambii au una şi aceeaşi cetăţenie, raporturile lor juridice personale şi
patrimoniale sunt determinate de legislaţia acelei Părţi Contractante ai
căror cetăţeni ei sunt.
3) Dacă unul dintre soţi este cetăţean al unei Părţi Contractante,
iar celălalt- al celeilalte Părţi Contractante şi unul din ei locuieşte
pe teritoriul uneia, iar celălalt - pe teritoriul altei Părţi
Contractante, raporturile juridice personale şi patrimoniale sunt
determinate de legislaţia Părţii Contractante, pe al cărei teritoriu ei
şi-au avut ultimul domiciliu comun.
4) Dacă persoanele indicate în punctul 3) al prezentului articol
n-au avut domiciliu comun pe teritoriile Părţilor Contractante, se
aplică legislaţia Părţii Contractante, a cărei instituţie examinează
cauza.
5) Privitor la raporturile juridice ale soţilor în ceea ce priveşte
averea imobilă se aplică legislaţia Părţii Contractante, pe al cărui
teritoriu se află aceste bunuri.
Articolul 27
Divorţul şi declararea nulităţii căsătoriei
1) Pe cauzele de divorţ se aplică legislaţia şi sunt competente
instituţiile Părţii Contractante, ai cărei cetăţeni au fost soţii la
momentul depunerii cererii. Dacă soţii au domiciliu pe teritoriul altei
Părţi Contractante, sunt competente, de asemenea, instituţiile acestei
Părţi Contractante.
2) Dacă la momentul depunerii cererii de divorţ unul dintre soţi era
cetăţean al unei Părţi Contractante, iar al doilea era cetăţean al altei
Părţi Contractante şi unul dintre ei locuieşte pe teritoriul unei, iar
al doilea - pe teritoriul altei Părţi Contractante, sunt competente
instituţiile ambelor Părţi Contractante. În asemenea cazuri se aplică
legislaţia statului său.
3) Pe cauzele declarării nulităţii căsătoriei se aplică legislaţia
Părţii Contractante a cărei legislaţie, conform articolului 25, s-a
aplicat la încheierea căsătoriei. În asemenea cazuri competenţa
instanţelor de judecată se stabileşte, respectiv, în baza punctelor 1)
şi 2) ale prezentului articol.
RAPORTURILE JURIDICE DINTRE PĂRINŢI ŞI COPII
Articolul 28
Cazurile privind stabilirea şi contestarea paternităţii şi
stabilirea naşterii copilului de la căsătoria dată se soluţionează
conform legislaţiei Părţii Contractante, al cărei cetăţean este copilul
prin naştere.
Articolul 29
1) Raporturile juridice dintre părinţi şi copii se stabilesc de
legislaţia acelei Părţi Contractante, pe al cărui teritoriu ei îşi au
domiciliul comun.
2) Dacă domiciliul unuia dintre părinţi şi copii se află pe
teritoriul altei Părţi Contractante, raporturile juridice dintre ei se
stabilesc de legislaţia Părţii Contractante, al cărei cetăţean este
copilul.
Articolul 30
Raporturile juridice dintre copilul născut în afara căsătoriei şi
dintre mama şi tatăl său se stabilesc de legislaţia Părţii Contractante,
al cărei cetăţean este copilul.
Articolul 31
1) Pentru emiterea deciziilor privind raporturile juridice indicate
în articolele 28-30 sunt competente instanţele de judecată ale Părţii
Contractante, legile căreia trebuie aplicate în asemenea cazuri.
2) Dacă reclamantul şi reclamatul domiciliază pe teritoriul unei
Părţi Contractante, sunt competente, de asemenea, şi instanţele de
judecată ale acestei Părţi Contractante, cu respectarea dispoziţiilor
articolelor 28 şi 30.
Articolul 32
Înfierea
1) Înfierea este determinată de legislaţia Părţii Contractante, al
cărui cetăţean este înfietorul sau pe al cărei teritoriu el are
domiciliu stabil.
2) Dacă copilul este înfiat de soţi, dintre care unul este cetăţean
al unei, iar celălalt - cetăţean al celeilalte Părţi Contractante,
înfierea este determinată de legislaţia în vigoare a ambelor Părţi
Contractante.
3) Dacă copilul este cetăţean al unei Părţi Contractante, iar
înfietorul - al altei Părţi Contractante, pentru înfiere sau desfacerea
ei trebuie obţinut consimţămîntul copilului, dacă aceasta este cerut de
legea Părţii Contractante, al cărei cetăţean este, reprezentantului lui
legitim şi a instituţiei competente ale acestei Părţi Contractante.
Articolul 33
1) Pentru pronunţarea hotărîrilor privind înfierea este competentă
instituţia Părţii Contractante al cărei cetăţean este înfietorul sau pe
teritoriul căreia el are domiciliu stabil.
2) În cazul, prevăzut de punctul 2) al articolului 32, competenţa
aparţine instituţiei Părţii Contractante, pe al cărei teritoriu soţii au
sau şi-au avut ultimul domiciliu comun sau reşedinţa.
TUTELA ŞI CURATELA
Articolul 34
1) Pe cauzele privind tutela şi curatela în privinţa cetăţenilor
Părţilor Contractante, deoarece Tratatul nu prevede altceva, se aplică
legislaţia şi este competentă instituţia de tutelă şi curatelă a Părţii
Contractante, al cărei cetăţean este persoana tutelată sau care se află
sub curatelă.
2) Raporturile juridice între tutore sau curator şi persoana asupra
căreia s-a instituit tutela sau curatela sunt determinate de legislaţia
Părţii Contractante, a cărei instituţie de tutelă sau curatelă l-a numit
pe tutore sau curator.
Articolul 35
1) În cazul cînd măsurile de tutelă sau curatelă sunt necesare în
interesele persoanei tutelate sau celei care se află sub curatelă, al
cărui domiciliu, reşedinţă ori bunuri se află pe teritoriul altei Părţi
Contractante, instituţia de tutelă şi curatelă a acestei Părţi
Contractante înştiinţează de îndată instituţia de tutelă şi curatelă a
celeilalte Părţi Contractante competentă, conform punctului 1) al
articolului 34.
2) În cazuri de neamînat instituţia de tutelă şi curatelă a altei
Părţi Contractante poate lua măsurile necesare, înştiinţînd neîntîrziat
despre aceasta instituţia de tutelă şi curatelă competentă, conform
punctului 1) al articolului 34. Măsurile adoptate rămîn valabile, pînă
cînd această instituţie nu va lua o altă decizie.
Articolul 36
1) Instituţia de tutelă şi curatelă, competentă conform punctului 1)
al articolului 34, poate transmite competenţa privind tutela sau
curatela instituţiilor respective ale celeilalte Părţi Contractante,
dacă persoana tutelată sau care se află sub curatelă îşi are domiciliul
sau reşedinţa ori averea pe teritoriul acestui stat. Transmiterea este
valabilă numai în cazul cînd instituţia solicitată acceptă preluarea
tutelei sau curatelei şi înştiinţează despre aceasta instituţia
solicitată.
2) Instituţia care, conform punctului 1) al prezentului articol, a
acceptat preluarea tutelei sau curatelei îşi îndeplineşte atribuţiile în
conformitate cu legislaţia statului său. Ea, însă, nu are dreptul să
emită hotărîri pe chestiunile privind statutul personal al persoanei
care se află sub tutelă sau curatelă, dar poate da permisiunea de
încheiere a căsătoriei, necesară conform legislaţiei Părţii Contractante
al cărei cetăţean este această persoană.
RAPORTURILE JURIDICE PATRIMONIALE
Articolul 37
Dreptul la proprietate
1) Dreptul la proprietate asupra bunurilor imobile se stabileşte de
legislaţia Părţii Contractante, pe teritoriul căreia se află bunurile
imobile.
2) Dreptul la proprietate asupra mijloacelor de transport, ce
urmează a fi trecute în registrele de stat, se stabileşte de legislaţia
Părţii Contractante, pe al cărei teritoriu se află instituţia, care a
înregistrat mijlocul de transport.
3) Apariţia şi sistarea dreptului de proprietate sau a altui drept
real asupra bunurilor se stabileşte de legislaţia Părţii, pe teritoriul
căreia s-au aflat bunurile la momentul cînd a avut loc acţiunea sau altă
circumstanţă, care a servit drept bază pentru apariţia sau sistarea unui
asemenea drept. Apariţia sau sistarea dreptului de proprietate sau a
altui drept real asupra bunurilor, ce constituie obiectul tranzacţiei,
se stabileşte de legislaţia ce acţionează pe teritoriul incheierii
tranzacţiei, dacă părţile nu au convenit în alt mod.
Articolul 38
Forma tranzacţiei
1) Forma tranzacţiei se stabileşte de legislaţia ce acţionează pe
teritoriul, unde ea a fost încheiată.
2) Forma tranzacţiei în privinţa bunurilor imobile şi a drepturilor
asupra lor se stabileşte de legislaţia Părţii Contractante, pe
teritoriul căreia se află aceste bunuri.
Articolul 39
Repararea prejudiciului
1) Angajamentele cu privire la repararea prejudiciului, în afara
celor ce reies din contracte şi din alte acţiuni legale, se determină de
legislaţia Părţii Contractante, pe teritoriul căreia s-a produs acţiunea
sau altă circumstanţă, ce a servit drept motiv pentru cererea de
reparare a prejudiciului.
2) Dacă cauzatorul de prejudiciu şi păgubaşul sunt cetăţeni ai uneia
şi aceleiaşi Părţi Contractante, se aplică legislaţia Părţii
Contractante, în instanţa de judecată a căreia a fost înaintată cererea.
SUCCESIUNI
Articolul 40
Principiul egalităţii
Cetăţenii unei Părţi Contractante sunt egali cu cetăţenii celeilalte
Părţi Contractante, ce locuiesc pe teritoriul ei, în ce priveşte
capacitatea de a întocmi sau revocca un testament cu privire la
bunurile, care se găsesc pe teritoriul altei Părţi Contractante ori la
drepturile, ce urmează a fi realizate, precum şi în ce priveşte
capacitatea de a dobîndi prin moştenire astfel de bunuri şi drepturi.
Bunurile şi drepturile se transmit acestora în condiţiile stabilite
pentru cetăţenii proprii.
Articolul 41
Dreptul de succesiune
1) Dreptul de succesiune asupra bunurilor mobile este determinat de
legislaţia Părţii Contractante, pe teritoriul căreia testatorul avea
ultimul domiciliu stabil.
2) Dreptul de succesiune asupra bunurilor imobile este determinat de
legislaţia Părţii Contractante, pe al cărei teritoriu se află aceste
bunuri.
Articolul 42
Dreptul de succesiune al statului
În cazul cînd, conform legislaţiei Părţilor Contractante, bunurile
succesoriale revin statului (succesiunea legală a statului), bunurile
mobile revin statului, al cărui cetăţean era testatorul la data morţii
sale, iar bunurile imobile trec în proprietatea statului, pe al cărui
teritoriu se află aceste bunuri.
Articolul 43
Forma testamentului
Forma testamentului se stabileşte de legile Părţii Contractante, al
cărei cetăţean era testatorul la momentul întocmirii testamentului. Este
suficientă şi respectarea legislaţiei Părţii Contractante, pe al cărei
teritoriu a fost întocmit testamentul. dispoziţia dată se aplică şi la
revocarea testamentului.
Articolul 44
Competenţa pe cauzele cu privire la succesiune
1) Procedura pe cauzele succesorale asupra bunurilor mobile, cu
excepţia cazurilor prevăzute de punctul 2) al prezentului articol, ţine
de competenţa instituţiei Părţii Contractante, pe al cărei teritoriu
testatorul avea ultimul domiciliu permanent.
2) Dacă toate bunurile succesorale mobile se află pe teritoriul
Părţii Contractante, în care testatorul nu a avut ultimul domiciliu
stabil, la cererea moştenitorului sau legatarului, dacă toţi
moştenitorii sunt de acord cu aceasta, procedura succesorală ţine de
competenţa instituţiilor acestei Părţi Contractante.
3) Procedura succesorală privind bunurile imobile ţine de competenţa
instituţiilor Părţii Contractante, pe al cărei teritoriu se află aceste
bunuri.
4) Dispoziţiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător
şi litigiilor succesorale.
Articolul 45
Măsurile de conservare a bunurilor succesorale
1) Instituţiile unei Părţi Contractante, pe al cărei teritoriu se
află bunurile succesorale, lăsate de cetăţeanul altei Părţi
Contractante, i-au măsuri de conservare a acestor bunuri, în
conformitate cu propria legislaţie.
2) Instituţiile responsabile pentru luarea măsurilor de conservare a
succesiunii, după moartea cetăţeanului altei Părţi Contractante, sunt
obligate să informeze imediat oficiul consular al acestei Părţi
Contractante despre moartea testatorului şi despre persoanele, care
şi-au declarat dreptul de succesori, despre circumstanţele ce le cunosc,
referitoare la persoanele, care au dreptul la moştenire, locul aflării
lor, despre testament, în caz că există, despre masa succesorală şi
valoarea succesiunii, precum şi despre măsurile de conservare a
succesiunii luate.
3) Bunurile succesorale mobile şi actele celui decedat se transmit
reprezentanţei diplomatice sau oficiului consular, la cererea acestora.
Articolul 46
Reprezentanţa diplomatică sau oficiul consular al unei Părţi
Contractante are dreptul să reprezinte fără procură interesele
succesorale ale cetăţenilor acestei Părţi în faţa instituţiilor
celeilalte Părţi Contractante, dacă aceste persoane lipsesc sau, din
diferite motive întemeiate, nu-şi pot apăra la timp drepturile şi
interesele sale şi n-au desemnat un împuternicit.
Articolul 47
Dacă cetăţeanul unei Părţi Contractante a decedat în timpul
călătoriei pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, unde nu a avut
domiciliu stabil, bunurile care le-a avut asupra sa se transmit,
însoţite de un inventar, reprezentanţei diplomatice sau oficiului
consular al Părţii Contractante, al cărei cetăţean era defunctul.
Articolul 48
1) Instituţia competentă pe procedura succesorală, în cazurile
prevăzute de articolul 46 al prezentului Tratat, dă dispoziţie cu
privire la transmiterea bunurilor succesorale instituţiei diplomatice
sau consulare.
2) Aceste bunuri pot fi transmise moştenitorilor dacă:
a) au fost rambursaţi sau asiguraţi toţi creditorii ce şi-au
exprimat pretenţiile în termenul stabilit de legislaţia Părţii
Contractante, pe al cărei teritoriu se află bunurile succesorale;
b) toate taxele succesorale au fost plătite sau asigurate;
c) instituţiile competente au dat cuvenită aprobare pentru exportul
bunurilor succesorale, dacă aceasta este necesară.
3) Transferarea sumelor de bani se efectuează în conformitate cu
legislaţia în vigoare ce acţionează pe teritoriile Părţilor Contractante.
RECUNOAŞTEREA ŞI EXECUTAREA HOTĂRÎRILOR
Articolul 49
Recunoaşterea şi executarea hotărîrilor în cauzele
civile şi familiale, precum şi în cauzele penale
în ceea ce priveşte repararea prejudiciului
1) Părţile Contractante recunosc reciproc şi execută hotărîrile
intrate în vigoare pronunţate de instituţiile de justiţie în cauzele
civile şi familiale, precum şi sentinţele în ce priveşte repararea
prejudiciului cauzat de infracţiune.
2) Pe teritoriul Părţilor Contractante de asemenea sunt recunoscute,
fără o procedură specială, hotărîrile organelor de tutelă şi curatelă,
instituţiilor de stare civilă şi ale altor instituţii pe cauzele civile
şi familiale, ce nu necesită executare.
Articolul 50
Examinarea demersurilor de încuviinţare a executării deciziilor
1) Examinarea demersurilor de încuviinţare a executării deciziilor
este de competenţa instanţelor de judecată ale Părţii Contractante, pe
al cărei teritoriu urmează a avea loc executarea.
2) Demersul de încuviinţare a executării se depune în instanţa de
judecată, care a pronunţat hotărîrea în prima instanţă şi care se
transmite instanţei de judecată competente să pronunţe hotărîrea pe
marginea demersului.
3) Rechizitele demersului sunt stabilite de legislaţia Părţii
Contractante, pe al cărei teritoriu urmează să aibă loc executarea.
4) La demers se anexează traducerea certificată, în conformitate cu
punctul 2) al articolului 5 al prezentului Tratat.
Articolul 51
La demersul de încuviinţare a executării este necesar de a anexa:
a) copia hotărîrii certificată de instanţa de judecată, documentul
oficial despre intrarea hotărîrii în vigoare, dacă aceasta nu rezultă
din însăşi textul hotărîrii, precum şi o adeverinţa cu privire la
executarea ei;
b) actul prin care se va confirma, că reclamatului, care nu a
participat la proces, i s-a înmînat măcar o dată la timp şi în forma
cuvenită citaţia de chemare în instanţa de judecată;
c) traducerile certificate ale actelor indicate în punctele 1) şi 2)
ale prezentului articol.
Articolul 52
Pentru a clarifica anumite aspecte instanţa de judecată, care
încuviinţează executarea, poate cere persoanei, care solicită executarea
hotărîrii, explicaţii, precum şi să audieze debitorul asupra esenţei
demersului şi, în caz de necesitate, poate cere explicaţii instanţei de
judecată, care a pronunţat hotărîrea.
Articolul 53
Modul de executare a hotărîrilor
Modul de executare se reglementează de legislaţia Părţii
Contractante, pe al cărei teritoriu urmează să aibă loc executarea.
Articolul 54
La încasarea cheltuielilor de judecată, legate de executare, se
aplică legislaţia Părţii Contractante, pe al cărei teritoriu urmează să
aibă loc executarea.
Articolul 55
Refuzarea recunoaşterii şi executării hotărîrilor judiciare
Hotărîrea judiciară nu se recunoaşte sau nu se execută dacă:
a) persoana, care a depus demersul sau reclamatul în cauză nu a
participat la proces, din motiv că acestora sau reprezentanţilor săi nu
le-au fost înmînate la timp şi în forma cuvenită citaţia de chemare în
instanţa de judecată;
b) pe acelaşi litigiu de drept, între aceleaşi părţi pe teritoriul
Părţii Contractante, unde urmează a fi recunoscută şi executată
hotărîrea, a fost pronunţată anterior hotărîrea ce a intrat în vigoare
sau dacă de către instituţia acestei Părţi Contractante a fost intentată
anterior procedura pe cauza dată;
c) conform dispoziţiilor prezentului Tratat, iar în cazurile
neprevăzute de prezentul Tratat, conform legislaţiei Părţii
Contractante, pe al cărei teritoriu urmează să se recunoască şi să
execute hotărîrea, cauza este de competenţa exclusivă a instituţiilor ei;
d) lipseşte actul ce confirmă înţelegerea părţilor privitor la
competenţa contractuală.
Articolul 56
Dispoziţiile articolelor 49-55 ale prezentului Tratat referitoare la
hotărîrile judiciare se aplică şi asupra tranzacţiilor de înţelegere,
aprobate de instanţa de judecată.
Articolul 57
Exportarea bunurilor şi transferul sumelor de bani
Exportarea bunurilor şi transferul sumelor de bani, obţinute prin
executare, se efectuează cu respectarea legislaţiei Părţii Contractante,
pe al cărei teritoriu se execută hotărîrea.
Capitolul II
ASISTENŢA JURIDICĂ ÎN CAUZELE PENALE
ÎNFĂPTUIREA URMĂRIRII PENALE
Articolul 58
Obligaţia intentării sau preluării urmăririi penale
1) Fiecare Parte Contractantă, la cererea celeilalte Părţi
Contractante, intentează sau preia, în conformitate cu legislaţia sa,
urmărirea penală împotriva cetăţenilor săi, suspectaţi de comiterea
infracţiunilor pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante.
2) Cererile de urmărire penală, depuse în termenul stabilit de către
persoanele vătămate, în conformitate cu legile unei Părţi Contractante,
în instituţiile ei competente sunt valabile şi pe teritoriul celeilalte
Părţi Contractante.
Articolul 59
Cererea de intentare sau preluare a urmăririi penale
1) Cererea de intentare sau preluare a urmăririi penale trebuie
formulată în scris şi să cuprindă:
a) denumirea instituţiei solicitante;
b) descrierea faptului, în legătură cu care este formulată cererea
de intentare sau preluare a urmăririi penale;
c) indicarea cît mai exactă a timpului şi locului comiterii
infracţiunii;
d) textul legii Părţii Contractante solicitante în care fapta este
prevăzută ca infracţiune;
e) numele şi prenumele persoanei suspectate, datele privind
cetăţenia acesteia, domiciliul sau reşedinţa şi alte date personale,
precum şi, în funcţie de posibilităţi, descrierea aspectului exterior al
acestei persoane, fotografia şi amprentele digitale;
f) datele disponibile privind prejudiciul material cauzat.
La cerere se anexează cererea reclamantului în cauza penală,
intentată la cererea păgubaşului şi cererea de reparare a prejudiciului
material, dacă există, precum şi materialele cercetării preliminare şi
probele, de care dispune Partea Contractantă solicitantă. La
transmiterea obiectelor ce constitue instrumentele infracţiunii sau
nimerite la infractor în urma unei asemenea infracţiuni se vor lua în
consideraţie dispoziţiile punctului 3) al articolului 72.
2) Dacă la momentul înaintării cererii de intentare sau preluare a
urmăririi penale, conform punctului 1) al articolului 58, persoana se
află în stare de arest pe teritoriul Părţii Contractante, care a
înaintat cererea de intentare sau preluare a unei asemenea urmăriri, ea
este adusă pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante. Escortarea
persoanei aflate în stare de arest pe teritoriul celeilalte Părţi
Contractante este sancţionată de persoana cu funcţie de răspundere, care
supraveghează cercetarea cauzei. Transmiterea unei asemenea persoane se
efectuează aplicînd punctul 1) al articolului 70 al prezentului Tratat.
EXTRĂDAREA
Articolul 60
Infracţiunile ce atrag după sine extrădarea
1) Părţile Contractante se obligă să extrădeze reciproc, în
conformitate cu prevederile prezentului Tratat, la cerere, persoanele,
care se află pe teritoriul lor, în vederea tragerii lor la răspundere
penală sau pentru executarea sentinţei.
2) Extrădarea se admite pentru faptele, care, în conformitate cu
legislaţia ambelor Părţi Contractante, sunt prevăzute ca infracţiuni, şi
care sunt sancţionate cu o pedeapsă de privaţiune de libertate mai mare
de un an sau cu o pedeapsă mai aspră. Extrădarea în vederea executării
sentinţei se efectuează în caz de condamnare pentru comiterea
infracţiunilor sancţionate cu pedeapsa de privaţiune de libertate mai
mare de şase luni sau cu o pedeapsă mai aspră.
Articolul 61
Refuzarea extrădării
Extrădarea nu se admite, dacă:
a) persoana nominalizată în cererea de extrădare este cetăţean al
Părţii Contractante solicitate sau căreia i-a fost acrodat drept de azil
în acest stat;
b) în conformitate cu legislaţia ambelor Părţi Contractante,
urmărirea penală se intentează numai la plîngerea persoanei vătămate;
c) în conformitate cu legislaţia Părţii Contractante solicitate, la
momentul primirii cererii urmărirea penală nu poate fi intentată sau
sentinţa nu poate fi executată ca urmare a expirării termenului de
prescripţie sau pentru alt temei legal;
d) faţă de persoana a cărei extrădare se cere pentru aceeaşi
infracţiune pe teritoriul Părţii Contractante solicitate a fost
pronunţată sentinţa sau hotărîrea despre încetarea procedurii pe cauză
care a intrat în vigoare.
Extrădarea poate fi refuzată, dacă infracţiunea, pentru care se cere
extrădarea, a fost comisă pe teritoriul Părţii Contractante solicitate.
În caz de refuz a extrădării Partea Contractantă solicitată comunică
Părţii Contractante solicitante temeiurile refuzului.
Articolul 62
Amînarea extrădării
Dacă persoana, a cărei extrădare se cere, este trasă la răspundere
penală sau execută pe teritoriul Părţii Contractante solicitate pedeapsa
pentru o altă infracţiune, extrădarea poate fi amînată pînă la
terminarea urmăririi penale, executării pedepsei sau eliberarea în baza
oricărui alt temei legal.
Articolul 63
Extrădarea temporară
În cazul în care amînarea extrădării, prevăzută de articolul 62, ar
atrage după sine expirarea termenului de prescripţie al urmăririi penale
sau ar crea dificultăţi serioase cercetării infracţiunii, la un demers
întemeiat se admite extrădarea temporară, cu condiţia ca persoana
extrădată să fie înapoiată imediat după efectuarea acţiunilor
procesuale, pentru care a fost extrădată, dar nu mai tîrziu de trei luni
de la data extrădării.
Articolul 64
Extrădarea la cererea mai multor state
Dacă extrădarea aceleeaşi persoane este cerută de mai multe state,
Partea Contractantă solicitată hotărăşte cărui stat va face extrădarea.
Articolul 65
Limitele urmăririi penale a persoanei extrădate
1) Fără acordul Părţii Contractante solicitate persoana extrădată nu
poate fi trasă la răspundere penală şi nici supusă pedepsei pentru o
altă infracţiune decît cea pentru care s-a obţinut extrădarea.
2) Ea nu poate fi extrădată unui stat terţ fără acordul Părţii
Contractante solicitate.
3) Acordul Părţii Contractante solicitate nu este necesar, dacă
persoana extrădată continuă să rămînă pe teritoriul Părţii Contractante
solicitante mai mult de 10 zile de la sfîrşitul urmăririi penale, de la
terminarea executării pedepsei sau de la eliberare pe un temei legal sau
dacă ulterior se reîntoarce acolo de bună voie. În acest termen nu se
include perioada în care persoana extrădată, din motive independente de
voinţa sa, a fost împiedicată să părăsească teritoriul Părţii
Contractante solicitante.
Articolul 66
Cererea de extrădare
1) Cererea de extrădare urmează a fi întocmită în scris şi trebuie
să cuprindă:
a) denumirea instituţiei solicitante;
b) textul legii Părţii Contractante solicitante în care fapta este
prevăzută ca infracţiune;
c) numele şi prenumele persoanei, care se cere să fie extrădată,
datele privind cetăţenia, domiciliul sau reşedinţa şi alte date
personale, precum, şi, în funcţie de posibilităţi, descrierea
exteriorului acestei persoane, fotografia şi amprentele degetale;
d) datele privind mărimea prejudiciului material cauzat.
2) La cererea de extrădare în vederea urmăririi penale trebuie
anexată copia hotărîrii de detenţiune cu descrierea împrejurărilor
cauzei.
La cererea de extrădare pentru executarea sentinţei se anexează
copia certificată a sentinţei cu adeverinţa de intrare în vigoare şi
textul legii penale, în baza căreia persoana a fost condamnată. Dacă
persoana şi-a executat parţial pedeapsa, se comunică la fel şi aceste
date.
Articolul 67
Arestarea în vederea extrădării
După primirea cererii de extrădare Partea Contractantă solicitată ia
neîntîrziat măsuri pentru arestarea persoanei, a cărei extrădare se
cere, cu excepţia cazurilor, în care extrădarea nu se admite, în
conformitate cu dispoziţiile prezentului Tratat.
Articolul 68
Informaţii suplimentare
1) Dacă cererea de extrădare nu conţine toate datele necesare,
prevăzute de articolul 66, Partea Contractantă solicitată poate cere
informaţii suplimentare. Cealaltă Parte Contractantă trebuie să răspundă
la această cerere în termen ce nu depăşeşte o lună. Acest termen poate
fi prelungit cu 15 zile, dacă există motive temeinice.
2) Dacă Partea Contractantă solicitantă nu v-a prezenta informaţiile
suplimentare în termenul stabilit, Partea Contractantă solicitată poate
pune în libertate persoana, care a fost arestată, conform articolului 67.
Articolul 69
Arestarea sau reţinerea pînă la primirea cererii de extrădare
1) În cazurile de neamînat, Partea Contractantă solicitată, în baza
demersului Părţii Contractante solicitante, poate aresta persoana şi
pînă la primirea cererii de extrădare, indicată în articolul 66. La
demers se anexează copia hotărîrii de arestare sau a sentinţei care a
intrat în vigoare, pronunţate împotriva acestei persoane. În demers
trebuie să fie indicat, că cererea de extrădare va fi trimisă de îndată.
Demersul şi actele anexate la el se transmit prin orice mijloc, care
ar asigura transmiterea tuturor rechizitelor (fax etc.)
2) Persoana poate fi reţinută la fel şi fără primirea demersului,
prevăzut de punctul 1) al prezentului articol, dacă există motive
suficiente, că ea a comis pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante o
infracţiune, ce implică extrădarea.
3) Despre arestarea sau reţinerea făcută conform punctelor 1) sau
2), sau despre cauzele, din care demersul indicat în punctul 1) al
prezentului articol n-a fost satisfăcut, trebuie înştiinţată imediat
cealaltă Parte Contractantă.
4) Persoana, arestată conform punctului 1) al prezentului articol,
trebuie să fie eliberată, dacă în timp de 15 zile de la data primirii
demersului de arestare nu va fi primită cererea de extrădare de la
cealaltă Parte Contractantă. Acest termen, la cererea Părţii
Contractante solicitante, poate fi prelungit pînă la 15 zile.
Articolul 70
Înfăptuirea extrădării
1) Partea Contractantă solicitată comunică Părţii Contractante
solicitante despre decizia sa cu privire la extrădare, indicînd locul şi
data extrădării persoanei.
2) Dacă Partea Contractantă solicitantă nu ia în primire, timp de 15
zile de la data stabilită pentru extrădare, persoana ce urmează a fi
extrădată, ea va fi eliberată de sub arest. La cererea Părţii
Contractante solicitante, acest termen poate fi prelungit, dar nu cu mai
mult de 15 zile.
Articolul 71
Repetarea extrădării
Dacă persoana extrădată se sustrage de la urmărirea penală sau de la
executarea pedepsei şi se va întoarce pe teritoriul Părţii Contractante
solicitate, ea poate fi din nou extrădată, la cererea Părţii
Contractante solicitante. În acest caz la cerere nu se anexează
documentele, prevăzute de articolul 66.
Articolul 72
Transmiterea de obiecte
1) Partea Contractantă, căreia i se solicită extrădarea, transmite
Părţii Contractante solicitante obiectele, ce constituie instrumente ale
crimei, care atrag extrădarea, conform articolului 60, precum şi
obiectele, ce poartă urmele infracţiunii sau sunt dobîndite pe cale
criminală. Aceste obiecte se transmit la cerere şi în acel caz, cînd
extrădarea persoanei nu are loc din cauza morţii sau din alte cauze.
2) Partea Contractantă solicitată poate amîna temporar transmiterea
obiectelor indicate în punctul 1) al prezentului articol, dacă acestea
îi sunt necesare pentru procedura pe altă cauză penală.
3) Drepturile persoanelor terţe asupra obiectelor transmise Părţii
Contractante solicitante rămîn în vigoare. După terminarea procedurii pe
cauză obiectele trebuie restituite Părţii Contractante, ce le-a transmis.
Articolul 73
Tranzitarea
1) Fiecare din Părţile Contractante autorizează, la cererea
celeilalte Părţi Contractante, transportarea pe teritoriul lor a
persoanelor, care sunt extrădate celeilalte Părţi Contractante, de către
un al treilea stat. Părţile Contractante nu sunt obligate să permită
tranzitarea persoanelor, extrădarea cărora nu este admisă de
dispoziţiile prezentului Tratat.
2) Cererea de tranzitare se întocmeşte şi se trimite în acelaşi mod,
ca şi cererea de extrădare.
3) Instituţiile competente ale Părţilor Contractante coordonează
pentru fiecare caz modalitatea, ruta şi alte condiţii de tranzitare.
4) Cheltuielile de tranzit le suportă Partea Contractantă
solicitantă.
Articolul 74
Prezenţa reprezentanţilor Părţilor Contractante la
acordarea de asistenţă juridică în cauzele penale
Reprezentanţii unei Părţi Contractante, cu acordul celeilalte Părţi
Contractante, pot asista la executarea cererilor de acordare a
asistenţei juridice în cauzele penale ale celeilalte Părţi Contractante.
Articolul 75
Informaţii despre antecedente penale
Părţile Contractante acordă la cerere, reciproc, informaţii vizînd
antecedentele penale ale persoanelor, condamnate anterior de instanţele
lor de judecată, dacă aceste persoane sunt trase la răspundere penală pe
teritoriul Părţii Contractante solicitante.
Articolul 76
Informaţii despre rezultatele urmăririi penale
Părţile Contractante comunică reciproc informaţii despre rezultatele
urmăririi penale a persoanei, în privinţa căreia a fost expediată
cererea de intentare sau preluare a urmăririi penale, precum şi asupra
persoanei extrădate. Copia sentinţei, intrate în vigoare, sau a altei
hotărîri definitive se trimite la cerere.
Articolul 77
Informaţii despre sentinţe
Părţile Contractante îşi vor comunica anual, reciproc, informaţii
despre sentinţele întrare în vigoare, pronunţate de instanţele de
judecată ale unei Părţi Contractante în privinţa cetăţenilor celeilalte
Părţi Contractante.
Partea a treia
DISPOZIŢII FINALE
Articolul 78
Intrarea în vigoare a Tratatului
Prezentul Tratat va fi supus ratificării şi înregistrării la ONU, în
conformitate cu articolul 102 al cartei ONU, şi va intra în vigoare la
ceade-a 30-a zi de la data schimbului instrumentelor de ratificare.
Articolul 79
Termenul de acţiune al Tratatului
1) Prezentul Tratat se încheie pe o perioadă de timp nedeterminată.
Fiecare dintre Părţile Contractante îl poate denunţa în orice timp
trimiţînd celeilalte Părţi Contractante o notificare în scris.
Denunţarea va intra în vigoare după 6 luni de la data primirii
înştiinţării de către cealaltă Parte Contractantă.
2) Tratatul dat poate fi modificat sau completat în modul stabilit
pentru încheierea lui.
Încheiat la Riga, la 14 aprilie 1993, în două exemplare, fiecare în
limbile română şi letonă, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate.