Documente
Tratat din 25.02.93 între Republica Moldova şi Federaţia Rusă cu privire la asistenţa juridică şi raporturile juridice în materie civilă, familială şi penală
Notă: Ratificat prin Hot. Parl. nr.260-XIII din 04.11.94
Tratat între Republica Moldova şi Federaţia Rusă cu
privire la asistenţa juridică şi raporturile juridice în materie civilă,
familială şi penală
din 25.02.1993
* * *
Publicat în ediţia oficială
"Tratate internaţionale", 1999, volumul 21, pag.49
Republica Moldova şi Federaţia Rusă,
acordînd o importanţă deosebită dezvoltării colaborării în domeniul
asistenţei juridice în materie civilă, familială şi penală,
au ajuns la înţelegere în cele ce urmează:
Partea întîi
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul I
Ocrotirea juridică
1) Cetăţenii uneia dintre Părţile Contractante se bucură pe
teritoriul celeilalte Părţi Contractante, în ceea ce priveşte drepturile
lor personale şi patrimoniale, de aceeaşi ocrotire juridică ca şi
cetăţenii acestei Părţi Contractante.
Aceasta se referă, de asemenea, şi la persoanele juridice, fondate
în conformitate cu legislaţia uneia din Părţile Contractante.
2) Cetăţenii uneia dintre Părţile Contractante au dreptul să se
adreseze liber şi nestingherit instanţelor de judecată, organelor
procuraturii, birourilor notariale (numite în continuare instituţii de
justiţie) şi altor instituţii ale altei Părţi Contractante, de
competenţa cărora ţin cauzele civile (inclusiv cele de muncă, locative),
familiale şi penale, pot să-şi susţină interesele în faţa acestora, să
facă demersuri, să introducă acţiuni şi să înfăptuiască alte acţiuni
procesuale în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii proprii.
Articolul 2
Asistenţa juridică
1) Instituţiile de justiţie ale Părţilor Contractante acordă
asistenţă juridică reciprocă în cauzele civile, familiale şi penale, în
conformitate cu dispoziţiile prezentului Tratat.
2) Instituţiile de justiţie acordă asistenţă juridică şi altor
instituţii de competenţa cărora ţin cauzele, prevăzute la punctul 1) al
articolului dat.
3) Alte instituţii, de competenţa cărora ţin cauzele prevăzute în
punctul 1) al articolului dat, expediază cererile de asistenţă juridică
prin intermediul instituţiilor de justiţie.
Articolul 3
Volumul asistenţei juridice
Asistenţa juridică cuprinde realizarea acţiunilor procesuale,
prevăzute de legislaţia Părţii Contractante solicitate, în special
anchetarea părţilor, acuzaţilor şi inculpaţilor, martorilor, experţilor,
efectuarea expertizelor, cercetarea judiciară, transmiterea probelor
materiale, intentarea urmăririi penale şi extrădarea persoanelor ce au
comis crime, recunoaşterea şi executarea deciziilor judiciare, înmînarea
şi expedierea documentelor, prezentarea la cererea altei Părţi a
informaţiilor despre antecendentele penale ale acuzaţilor.
Articolul 4
Modul de legătură
Raporturile în materie de acordare a asistenţei juridice între
instituţiile Părţilor Contractante se vor înfăptui prin intermediul
Ministerului Justiţiei şi Procuraturii Republicii Moldova şi al
Ministerului Justiţiei şi Procuraturii Generale din Federaţia Rusă.
Articolul 5
Limba folosită
Instituţiile Părţilor Contractante, în relaţiile reciproce de
acordare a asistenţei juridice, folosesc limbile română şi rusă, dacă
Tratatul dat nu prevede altceva.
Articolul 6
Întocmirea actelor
Actele expediate de către instituţiile de justiţie şi de către alte
instituţii în scopul acordării asistenţei juridice trebuie semnate şi
certificate cu sigiliu.
Articolul 7
Cererea de asistenţă juridică
În cererea de asistenţă juridică trebuie să fie indicat:
a) denumirea instituţiei solicitante;
b) denumirea instituţiei solicitate;
c) denumirea cauzei în care se solicită asistenţă juridică;
d) numele şi prenumele părţilor, acuzaţilor, inculpaţilor sau
condamnaţilor, sexul, cetăţenia lor, datele de naştere, ocupaţia şi
domiciliul sau reşedinţa, iar pentru persoanele juridice - denumirea şi
sediul lor;
e) numele, prenumele şi adresa reprezentanţilor lor;
f) conţinutul cererii, iar pe marginea cauzelor penale - descrierea
circumstanţelor reale în care a fost comisă crima, incadrarea ei
juridică.
Articolul 8
Modul de îndeplinire
1) Pentru îndeplinirea cererii de asistenţă juridică, instituţia de
justiţie solicitată aplică legislaţia statului său. Instituţia de
justiţie solicitată poate, la rugămintea instituţiei de la care porneşte
cererea, să aplice normele procesuale ale Părţii Contractante
solicitante, dacă acestea nu contravin legislaţiei statului solicitat.
2) Dacă instituţia de justiţie solicitată nu este competentă să
soluţioneze cererea, ea o va transmite instituţiei de justiţie
competente şi va informa despre aceasta instituţia de la care porneşte
cererea.
3) În cazul primirii cererii respective, instituţia de justiţie
căreia îi este adresată cererea anunţă instituţia de la care porneşte
cererea despre timpul şi locul îndeplinirii cererii.
4) După îndeplinirea cererii, instituţia de justiţie căreia îi este
adresată cererea expediază documentele către instituţia de la care
porneşte cererea; în caz că asistenţa juridică n-a putut fi acordată, ea
restituie cererea şi, concomitent, aduce la cunoştinţă circumstanţele
care împiedică îndeplinirea ei.
Articolul 9
Modul de înmînare a actelor
1) Instituţia solicitată înmînează actele în conformitate cu normele
în vigoare ale statului său, dacă actele înmînate sunt perfectate în
limba lui sau sunt însoţite de traducere certificată. În cazul în care
actele nu sunt întocmite în limba Părţii Contractante solicitate ori nu
sunt însoţite de traducere, ele se înmînează destinatarului dacă acesta
este de acord să le primească.
2) În cererea de înmînare a actelor se indică adresa precisă a
destinatarului şi denumirea actului înmînat. Dacă adresa indicată în
cererea de înmînare nu este completă sau e redată imprecis, instituţia
solicitată ia măsurile necesare în vederea stabilirii adresei exacte, în
conformitate cu legislaţia sa.
Articolul 10
Dovada de înmînare a actelor
Dovada de înmînare a actelor se întocmeşte în conformitate cu
regulile în vigoare ale Părţii Contractante solicitate. În ea vor fi
indicate locul şi data înmînării, precum şi persoana căreia i s-a
înmînat actul.
Articolul 11
Înmînarea actelor şi interogarea cetăţenilor prin
intermediul reprezentanţelor diplomatice şi oficiilor consulare
Părţile Contractante au dreptul să înmîneze actele şi să interogheze
cetăţenii lor, aflaţi pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, prin
intermediul reprezentanţelor diplomatice sau oficiilor consulare. În
acest caz nu pot fi aplicate măsuri coercitive.
Articolul 12
Chemarea peste hotare a martorului sau expertului
1) Dacă în cadrul anchetei preliminare sau al anchetei judiciare pe
teritoriul uneia din Părţile Contractante apare necesitatea prezenţei
personale a martorului sau expertului aflaţi pe teritoriul altei Părţi
Contractante, e necesar a se adresa instituţiei respective a acestei
Părţi cu cererea de înmînare a citaţiei.
2) Citaţia nu poate conţine sancţiuni în cazul neprezentării celui
chemat.
3) Martorul sau expertul care, indiferent de cetăţenie, s-a
prezentat benevol la chemare în instituţia respectivă a altei Părţi
Contractante nu poate fi tras la răspundere penală sau administrativă pe
teritoriul acestei Părţi, nu poate fi arestat sau pedepsit pentru o
anumită faptă imputată, comisă pînă la trecerea frontierei de stat. De
asemenea, aceste persoane nu pot fi trase la răspundere penală sau
administrativă, arestate sau pedepsite în legătură cu mărturiile sau cu
concluziile făcute de ei în calitate de experţi ori în legătură cu
faptele imputate ce constituie obiectul dezbaterilor judiciare.
4) Martorul sau expertul nu se vor bucura de acest privilegiu dacă
el nu va părăsi teritoriul Părţii Contractante solicitante timp de 15
zile din momentul înştiinţării lui despre faptul că prezenţa sa nu mai
este necesară. În acest termen nu e inclus timpul în care martorul sau
expertul nu a putut părăsi teritoriul Părţii Contractante solicitante
din motive ce nu au depins de voinţa lui.
5) Martorii şi experţii ce se prezintă la chemare pe teritoriul
altei Părţi Contractante au dreptul la recuperarea de către organul ce
i-a chemat a cheltuielelor de transport şi a celor suportate în timpul
aflării lor peste hotare, precum şi la recuperarea salariului neprimit
pentru zilele lipsă; experţii au dreptul şi la recuperarea onorariului
pentru efectuarea expertizei. În chemare trebuie să fie indicat la ce
tipuri de plată au dreptul persoanele chemate; la demersul lor, Partea
Contractantă, de la care vine chemarea, plăteşte un avans pentru
acoperirea cheltuielilor respective.
6) Dacă este chemată ca martor o persoană ce se află în stare de
arest pe teritoriul Părţii Contractante solicitate, ea poate fi
transmisă pentru o perioadă cu condiţia de a fi menţinută în stare de
arest şi de a fi înapoiată imediat după interogare Părţii Contractante
solicitate.
Articolul 13
Valabilitatea actelor
1) Actele care au fost întocmite sau certificate de către
instituţiile de justiţie sau de o persoană oficială de pe teritoriul
unei Părţi Contractante, în limitele competenţei lor şi în forma
stabilită şi certificată cu sigiliu, sunt valabile pe teritoriul
celeilalte Părţi Contractante fără vreo altă legalizare.
2) Actele, care pe teritoriul unei Părţi Contractante sunt
recunoscute ca oficiale, au pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante
aceeaşi forţă probantă.
Articolul 14
Cheltuieli legate de acordarea asistenţei juridice
1) Partea Contractantă căreia îi este adresată cererea nu va
pretinde restituirea cheltuielilor ocazionate de acordarea asistenţei
juridice. Părţile Contractante suportă singure toate cheltuielile
ocazionate de acordarea asistenţei juridice pe teritoriul lor.
2) Instituţia de justiţie căreia îi este adresată cererea comunică
instituţiei de la care porneşte cererea cuantumul cheltuielilor făcute.
Dacă instituţia de la care porneşte cererea va percepe aceste cheltuieli
de la persoana obligată să le plătească, sumele încasate rămîn în
folosul Părţii Contractante a cărei instituţie le-a perceput.
Articolul 15
Transmiterea informaţiei
Ministerul Justiţiei şi Procuratura Republicii Moldova, Ministerul
Justiţiei şi Procuratura Generală din Federaţia Rusă transmit reciproc,
la cerere, informaţii despre legislaţia în vigoare sau cea care a
acţionat în statele lor şi despre modul aplicării ei în instituţiile de
justiţie.
Articolul 16
Asistenţa juridică gratuită
Cetăţenilor uneia dintre Părţile Contractante li se acordă în
instanţele de judecată şi în alte instituţii ale celeilalte Părţi
Contractante asistenţă juridică gratuită şi li se asigură procedura
judiciară în aceleaşi temeiuri şi cu aceleaşi înlesniri ca şi
cetăţenilor proprii.
Articolul 17
Transmiterea documentelor privind actele stării
civile şi a altor documente
Părţile Contractante se obligă să expedieze una alteia, la cerere,
pe cale diplomatică, fără plată şi fără traducere, certificate de stare
civilă şi alte acte (de studii, activitate de muncă etc.), care se
referă la drepturile personale şi interesele patrimoniale ale
cetăţenilor altei Părţi Contractante.
Articolul 18
Refuzarea asistenţei juridice
Asistenţa juridică nu se acordă în caz că acordarea ei poate cauza
prejudicii suveranităţii sau securităţii ori contravine principiilor
generale ale legislaţiei Părţii Contractante solicitate.
Partea a doua
DISPOZIŢII SPECIALE
Capitolul I
ASISTENŢA JURIDICĂ ŞI RAPORTURILE JURIDICE
ÎN CAUZE CIVILE ŞI FAMILIALE
Articolul 19
Scutirea de cheltuieli de judecată
Cetăţenii unei Părţi Contractante sunt scutiţi pe teritoriul
celeilalte Părţi Contractante de achitarea cheltuielilor de judecată în
aceleaşi temeiuri şi în acelaşi volum ca şi cetăţenii statului dat.
Articolul 20
Eliberarea actelor despre situaţia personală,
familială şi patrimonială
1) Actul despre situaţia personală, familială şi patrimonială,
necesar pentru obţinerea permisiunii de scutire de plată a cheltuielilor
de judecată, se eliberează de către instituţia competentă a Părţii
Contractante, pe teritoriul căreia reclamantul are domiciliu sau
reşedinţă.
2) Dacă reclamantul nu are domiciliu sau reşedinţă pe teritoriul
Părţilor Contractante, probant este documentul eliberat sau certificat
de reprezentanţa diplomatică sau oficiul consular din statul său.
3) Instanţa de judecată care a emis hotărîrea despre scutirea de
plată a cheltuielilor de judecată poate apela la instituţia care a
eliberat actul, pentru a obţine explicaţii suplimentare.
Articolul 21
Competenţa instanţelor de judecată
1) Dacă prezentul Tratat nu stabileşte altfel, instanţele de
judecată ale fiecăreia dintre Părţile Contractante sunt competente să
examineze cauze civile şi familiale, dacă reclamantul are domiciliu pe
teritoriul ei. În privinţa acţiunilor referitoare la persoane juridice,
ele sunt competente dacă pe teritoriul Părţii date se află organul de
conducere, reprezentanţa sau filiala persoanei juridice.
2) Instanţele de judecată ale Părţilor Contractante pot examina
cauze şi în alte cazuri, cu condiţia că există acrodul în scris al
părţilor. Dacă există o asemenea înţelegere, instanţa de judecată
întrerupe procedura iniţiată la cererea reclamantului în cazul în care o
asemenea cerere este făcută pînă la soluţionarea în fond a litigiului.
Competenţa absolută a instanţelor de judecată nu poate fi modificată
printr-o înţelegere a părţilor.
3) În cazul în care un proces este intentat între aceleaşi părţi,
asupra aceluiaşi obiect şi în aceleaşi temeiuri de către instanţele de
judecată ale ambelor Părţi Contractante competente, în conformitate cu
prezentul Tratat, instanţa de judecată, care a intentat mai tîrziu
cauza, suspendă procedura.
Articolul 22
Capacitatea juridică şi capacitatea de exerciţiu
1) Capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice se stabileşte de
către legislaţia Părţii Contractante al cărei cetăţean este persoana
dată.
2) Capacitatea juridică a persoanei juridice se stabileşte în baza
legislaţiei Părţii Contractante pe al cărei teritoriu este fondată.
Recunoaşterea capacităţii limitate sau a incapacităţii de exerciţiu
Articolul 23
1) La recunoaşterea persoanei ca fiind limitată în capacitatea de
exerciţiu sau incapabilă se aplică legislaţia şi sunt competente
instituţiile Părţii Contractante al cărei cetăţean este persoana dată.
2) Dacă instituţia uneia din Părţile Contractante va stabili că
există temeiuri pentru recunoaşterea capacităţii de exerciţiu limitată
sau incapacităţii cetăţeanului altei Părţi Contractante, al cărui
domiciliu sau reşedinţă se află pe teritoriul acestei Părţi
Contractante, ea comunică despre aceasta instituţiei respective a
celeilalte Părţi Contractante. Dacă instituţia anunţată în acest mod va
declara că ea acordă dreptul de îndeplinire în continuare a cauzei
instituţiei de la domiciliu sau reşedinţa persoanei date sau nu va da
nici un răspuns timp de trei luni, instituţia de la domiciliul sau
reşedinţa persoanei date poate continua cauza privind recunoaşterea
capacităţii limitate sau a incapacităţii de exerciţiu, în conformitate
cu legislaţia statului său, dacă asemenea temeiuri sunt prevăzute şi în
legislaţia Părţii Contractante al cărei cetăţean este persoana în cauză.
Decizia despre recunoaşterea capacităţii limitată sau a incapacităţii de
exerciţiu urmează a fi expediată instituţiei respective a celeilalte
Părţi Contractante.
3) Dispoziţiile de la punctele 1) şi 2) ale prezentului articol se
aplică şi la anularea limitării capacităţii de exerciţiu a persoanei, şi
la stabilirea incapacităţii de exerciţiu.
Articolul 24
În cazurile care nu suportă amînare instituţia de la domiciliul sau
reşedinţa persoanei privitor la care urmează a fi pusă întrebarea cu
privire la recunoaşterea capacităţii de exerciţiu limitate sau a
incapacităţii de exerciţiu şi care este cetăţean al altei Părţi
Contractante poate ea însăşi să întreprindă măsurile necesare pentru
apărarea acestei persoane şi a patrimoniului ei. Dispoziţiile adoptate
în legătură cu măsurile în cauză trebuie expediate instituţiei
respective a Părţii Contractante al cărei cetăţean este persoana dată;
aceste dispoziţii se anulează dacă instituţia acestei Părţi Contractante
va hotărî altceva.
Articolul 25
Recunoaşterea absenţei fără veste, declararea morţiişi
stabilirea faptului morţii
1) În cauzele de recunoaştere a absenţei fără veste şi declararea
morţii sau de stabilire a faptului morţii sunt competente instituţiile
acelei Părţi Contractante cetăţean al căreia a fost persoana în timpul
cînd ea, după ultimele informaţii, era în viaţă.
2) Instituţiile uneia dintre Părţile Contractante pot recunoaşte
cetăţeanul altei Părţi Contractante absent fără veste sau mort, precum
şi să stabilească faptul morţii la cererea persoanelor care domiciliază
pe teritoriul acesteia, dacă drepturile şi interesele lor se bazează pe
legislaţia Părţii Contractante respective.
3) În cazurile prevăzute de punctele 1) şi 2) ale prezentului
articol, instituţiile Părţilor Contractante aplică legislaţia statului
lor.
Articolul 26
Încheierea căsătoriei
1) Condiţiile încheierii căsătoriei sunt determinate pentru fiecare
dintre viitorii soţi de legislaţia Părţii Contractante al cărei cetăţean
este. În afară de aceasta, trebuie respectate cerinţele legislaţiei
Părţii Contractante pe teritoriul căreia se încheie căsătoria în ce
priveşte restricţiile de încheiere a căsătoriei.
2) Forma încheierii căsătoriei este determinată de legislaţia Părţii
Contractante pe al cărei teritoriu se încheie căsătoria.
Articolul 27
Raporturile juridice personale şi patrimoniale ale soţilor
1) Raporturile juridice personale şi patrimoniale ale soţilor sunt
determinate de legislaţia Părţii Contractante pe teritoriul căreia au
domiciliu comun.
2) Dacă unul dintre soţi locuieşte pe teritoriul uneia dintre
Părţile Contractante, iar altul - pe teritoriul celeilalte Părţi
Contractante şi ambii au una şi aceeaşi cetăţenie, raporturile lor
juridice personale şi patrimoniale sunt determinate de legislaţia acelei
Părţi Contractante ai cărei cetăţean sunt.
3) Dacă unul dintre soţi este cetăţean al uneia dintre Părţile
Contractante, iar celălalt - al altei Părţi Contractante şi unul din ei
locuieşte pe teritoriul uneia, iar al doilea - pe teritoriul altei Părţi
Contractante, raporturile juridice personale şi patrimoniale sunt
determinate de legislaţia Părţii Contractante pe al cărei teritoriu au
avut ultimul domiciliu comun.
4) Dacă persoanele indicate la punctul 3) al prezentului articol
n-au avut domiciliu comun pe teritoriile Părţilor Contractante, se
aplică legislaţia Părţii Contractante a cărei instituţie examinează
cauza.
Articolul 28
Divorţul şi recunoaşterea nulităţii căsătoriei
1) În cazul acţiunilor de divorţ se aplică legislaţia şi sunt
competente instituţiile Părţii Contractante ai cărei cetăţeni au fost
soţii la momentul depunerii cererii. Dacă soţii au domiciliu pe
teritoriul celeilalte Părţi Contractante, sunt competente de asemenea
instituţiile acestei Părţi Contractante.
2) Dacă la momentul depunerii cererii de divorţ unul dintre soţi
este cetăţean al uneia dintre Părţile Contractante, iar al doilea - al
celeilalte Părţi Contractante şi unul dintre ei locuieşte pe teritoriul
uneia, iar al doilea - pe teritoriul altei Părţi Contractante, sunt
competente instituţiile ambelor Părţi Contractante. În asemenea cazuri
este aplicabilă legislaţia statului său.
3) Pentru recunoaşterea nulităţii căsătoriei se aplică legislaţia
Părţii contractante care, conform articolului 26, se aplică la
încheierea căsătoriei. În asemenea cazuri competenţa instanţelor de
judecată se stabileşte, respectiv, în baza punctelor 1) şi 2) ale
prezentului articol.
Raporturile juridice dintre părinţi şi copii
Articolul 29
Cazurile privind stabilirea şi contestarea filiaţiei şi stabilirea
naşterii copilului de la căsătoria dată se soluţionează potrivit
legislaţiei Părţii Contractante al cărei cetăţean este copilul prin
naştere.
Articolul 30
1) Raporturile juridice dintre părinţi şi copii se stabilesc de
legislaţia acelei Părţi Contractante pe teritoriul căreia au domiciliu
comun.
2) Dacă domiciliul unuia dintre părinţi şi copii se află pe
teriroriul altei Părţi Contractante, raporturile juridice dintre ei se
stabilesc de legislaţia Părţii Contractante al cărei cetăţean este
copilul.
Articolul 31
Raporturile juridice dinte copilul născut în afara căsătoriei şi
mama şi tatăl său se stabilesc de legislaţia Părţii Contractante al
cărei cetăţean este copilul.
Articolul 32
Pentru formularea deciziilor privind raporturile juridice indicate
în articolele 29-31 sunt competente instanţele de judecată ale Părţii
Contractante legislaţia căreia trebuie aplicată în asemenea cazuri.
Dacă reclamantul şi reclamatul domiciliază pe teritoriul uneia
dintre Părţile Contractante, sunt competente şi instituţiile de judecată
ale acestei Părţi Contractante, cu condiţia respectării dispoziţiilor
cuprinse în articolele 29 şi 31.
ÎNFIEREA
Articolul 33
1) Înfierea este determinată de legislaţia Părţii Contractante al
cărei cetăţean este înfietorul.
2) Cînd copilul este înfiat de soţi, dintre care unul este cetăţean
a uneia dintre Părţile Contractante, iar celălalt - cetăţean a
celeilalte Părţi Contractante, înfierea este determinată de legislaţia
în vigoare pe teritoriul ambelor Părţi Contractante.
3) Dacă copilul este cetăţean al uneia dintre Părţile Contractante,
iar înfietorul - cetăţean al altei Părţi Contractante, pentru înfiere
sau anularea acesteia trebuie obţinut consimţămîntul copilului, dacă
aceasta este cerut de legea Părţii Contractante al cărei cetăţean este,
al reprezentantului lui legal şi al instituţiei de stat competente ale
acestei Părţi Contractante.
Articolul 34
1) să ia o hotărîre privind înfierea este competentă instituţia
Părţii Contractante cetăţean al căreia este înfietorul.
2) În cazul prevăzut de punctul 2) al articolului 33, competenţa
aparţine instituţiei Părţii Contractante pe al cărei teritoriu ambii
soţi au ori au avut ultimul domiciliu sau reşedinţă comună.
TUTELA ŞI CURATELA
Articolul 35
1) În cauzele tutelei şi curatelei privitor la cetăţenii Părţilor
Contractante, deoarece tratatul nu prevede altceva, este competentă
instituţia de tutelă şi curatelă a Părţii Contractante, al cărei
cetăţean este persoana tutelată sau persoana care se află sub curatelă.
În cazul dat se aplică legislaţia acestei Părţi Contractante.
2) Raporturile juridice între tutore sau curator şi persoana asupra
căreia s-a instituit tutela sau curatela sunt determinate de legislaţia
Părţii Contractante a cărei instituţie de tutelă sau curatelă l-a numit
pe tutore sau curator.
Articolul 36
1) În cazul în care e necesar să se instituie tutela sau curatela
pentru ocrotirea intereselor persoanei tutelate sau persoanei care se
află sub curatelă al cărei domiciliu, reşedinţă ori bunurile căreia se
află pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, instituţia de tutelă
şi curatelă a acestei Părţi Contractante trebuie să înştiinţeze de
îndată instituţia de tutelă şi curatelă a celeilalte Părţi Contractante
competentă, conform punctului 1) al articolului 35.
2) În cazuri de neamînat instituţia de tutelă şi curatelă a
celeilalte Părţi Contractante poate să ia în mod independent măsurile
necesare, dar trebuie să înştiinţeze neîntîrziat despre măsurile luate
în prealabil instituţia de tutelă şi curatelă competentă, conform
punctului 1) al articolului 35. Măsurile adpotate rămîn valabile pînă
cînd această instituţie nu va lua o altă decizie.
Articolul 37
1) Instituţia de tutelă şi curatelă, competentă conform punctului 1)
al articolului 35, poate transmite competenţa privind tutela sau
curatela instituţiilor respective ale celeilalte Părţi Contractante,
dacă persoana asupra căreia s-a instituit tutela sau curatela îşi are
domiciliul, reşedinţa ori averea pe teritoriul acestui stat.
Transmiterea este valabilă numai în caz că instituţia solicitată acceptă
preluarea acestei competenţe şi informează despre aceasta instituţia
solicitantă.
2) Instituţia care, potrivit punctului 1) al prezentului articol, a
acceptat preluarea competenţei privind tutela sau curatela îşi
îndeplineşte atribuţiile în conformitate cu legislaţia statului său. Ea,
însă, nu are dreptul să adopte hotărîri în legătură cu statutul personal
al persoanei asupra căreia s-a instituit tutelă sau curatelă, dar poate
da permisiunea de încheiere a căsătoriei necesară conform legislaţiei
Părţii Contractante al cărei cetăţean este această persoană.
RAPORTURILE JURIDICE PATRIMONIALE
Articolul 38
Dreptul la proprietate
1) Dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile se stabileşte
potrivit legislaţiei Părţii Contractante pe teritoriul căreia se află
bunurile imobile.
2) Dreptul de proprietate asupra mijloacelor de transport ce urmează
a fi trecute în registrele de stat se stabileşte de legislaţia Părţii
Contractante pe teritoriul căreia se află instituţia care a înregistrat
mijlocul de transport.
3) Apariţia şi stingerea dreptului de proprietate sau ale altui
drept real asupra patrimoniului se stabileşte de legislaţia Părţii pe
teritoriul căreia se aflau bunurile la momentul cînd a avut loc acţiunea
sau o altă circumstanţă ce a servit drept bază pentru apariţia sau
stingerea dreptului de proprietate. Apariţia şi stingerea dreptului de
proprietate sau ale altui drept real asupra bunurilor ce constituie
obiectul tranzacţiei se stabilesc de legislaţia ce acţionează pe
teritoriul încheierii tranzacţiei, dacă convenţia între părţi nu prevede
altceva.
Articolul 39
Forma tranzacţiei
1) Forma tranzacţiei se stabileşte potrivit legislaţiei ce
acţionează pe teritoriul unde a fost încheiată.
2) Forma tranzacţiei în privinţa bunurilor imobile şi a drepturilor
asupra lor se stabileşte de legislaţia Părţii Contractante pe teritoriul
căreia se află aceste bunuri.
Articolul 40
Repararea prejudiciului
1) Angajamentul cu privire la repararea prejudiciului, în afară de
acţiunile legale ce reies din contracte şi alte acţiuni legale, se
determină de legislaţia Părţii Contractante pe teritoriul căreia s-a
produs acţiunea sau o altă circumstanţă ce a servit drept motiv pentru
cererea de reparare a prejudiciului.
2) Dacă cauzatorul de prejudiciu şi păgubaşul sunt cetăţeni ai uneia
şi aceleiaşi Părţi Contractante, se aplică legislaţia Părţii
Contractante în instanţa de judecată a căreia a fost înaintată cerera.
3) Pentru cauzele prevăzute în punctele 1) şi 2) ale prezentului
articol este competentă instanţa de judecată a Părţii Contractante pe
teritoriul căreia a avut loc acţiunea sau o altă circumstanţă ce a
servit drept bază pentru cererea de reparare a prejudiciului. Păgubaşul
poate să înainteze cererea şi în instanţa de judecată a Părţii
Contractante pe teritoriul căreia reclamatul are domiciliu.
SUCCESIUNI
Articolul 41
Principiul egalării în drepturi
Cetăţenii uneia dintre Părţile Contractante sunt egalaţi în drepturi
cu cetăţenii celeilalte Părţi Contractante ce locuiesc pe teritoriul ei
în ce priveşte capacitatea de a întocmi sau anula un testament cu
privire la bunurile care se află pe teritoriul altei Părţi Contractante
ori la drepturile ce urmează a fi realizate, precum şi în ce priveşte
capacitatea de a dobîndi prin moştenire astfel de bunuri şi drepturi.
Bunurile şi drepturile se transmit acestora în aceleaşi condiţii ca şi
pentru cetăţenii proprii ai Părţii Contractante, care locuiesc pe
teritoriul ei.
Articolul 42
Dreptul de succesiune
1) Dreptul de succesiune asupra bunurilor mobile este determinat de
legislaţia Părţii Contractante pe teritoriul căreia testatorul avea
ultimul domiciliu stabil.
2) Dreptul de succesiune asupra bunurilor imobile este determinat de
legislaţia Părţii Contractante pe al cărei teritoriu se află bunurile.
Articolul 43
Averea fără moştenitori
Dacă, conform legislaţiei Părţilor Contractante, bunurile
succesorale trec în proprietatea statului ca rămase fără moştenitori
(sunt moştenite de stat în mod legal), bunurile mobile revin statului al
cărui cetăţean era testatorul la data morţii sale, iar bunurile imobile
trec în proprietatea statului pe al cărui teritoriu se află aceste
bunuri.
Articolul 44
Forma testamentului
Forma întocmirii unui testament este stabilită de legile Părţii
Contractante, al cărei cetăţean a fost testatorul la data întocmirii
testamentului. Este suficientă, însă, şi respectarea legislaţiei Părţii
Contractante pe al cărei teritoriu a fost întocmit testamentul.
Dispoziţia dată e valabilă şi pentru anularea testamentului.
Articolul 45
Competenţa în cauzele cu privire la succesiune
1) Procedura în cauzele cu privire la succesiunea bunurilor mobile,
cu excepţia cazurilor prevăzute de punctul 2) al prezentului articol,
ţine de competenţa instituţiei Părţii Contractante pe teritoriul căreia
testatorul a avut domiciliu stabil la data morţii sale.
2) Dacă toate bunurile mobile succesorale se află pe teritoriul
altei Părţi Contractante unde testatorul n-a avut domiciliu stabil la
data morţii, la cererea moştenitorului sau legatarului, dacă toţi
moştenitorii sunt de acord, procedura în cauză cu privire la succesiune
este de competenţa instituţiilor acestei Părţi Contractante.
3) Procedura în cauzele succesorale privind bunurile imobile este de
competenţa instituţiilor Părţii Contractante pe al cărei teritoriu se
află bunurile.
4) Dispoziţiile prezentului articol se aplică în modul corespunzător
şi pentru litigiile succesorale.
Articolul 46
Măsurile de ocrotire a bunurilor succesorale
1) Instituţiile unei Părţi Contractante, pe al cărei teritoriu se
află bunurile succesorale, lăsate de cetăţeanul altei Părţi
Contractante, iau măsurile necesare de ocrotire a acestor bunuri în
conformitate cu legislaţia proprie.
2) Instituţiile responsabile pentru luarea măsurilor de ocrotire a
succesiunii, după moartea cetăţeanului altei Părţi Contractante, sunt
obligate să informeze fără întîrziere reprezentanţa diplomatică sau
instituţia consulară a acestei Părţi Contractante despre moartea
testatorului şi despre persoanele care şi-au declarat dreptul de
succesori, despre circumstanţele cunoscute de ei ce ţin de persoanele cu
drept succesoral şi despre reşedinţa lor, despre existenţa
testamentului, despre masa succesorală şi valoarea succesiunii, precum
şi despre măsurile luate în vederea ocrotirii succesiunii.
3) Bunurile succesorale mobile şi actele celui decedat sunt
transmise reprezentanţei diplomatice sau oficiului consular, la cererea
acestora.
Articolul 47
Reprezentanţa diplomatică sau oficiul consural al unei Părţi
Contractante are dreptul să reprezinte, fără procură, interesele
succesorale ale cetăţenilor săi în faţa instituţiilor celeilalte Părţi
Contractante, dacă aceşti cetăţeni lipsesc sau din diferite motive nu-şi
pot apăra drepturile şi interesele lor şi nu şi-au desemnat un
împuternicit.
Articolul 48
Dacă cetăţeanul unei Părţi Contractante a decedat în timpul
călătoriei pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, unde nu a avut
domiciliu stabil, bunurile care le-a avut asupra sa se pun, însoţite de
un inventar, la dispoziţia reprezentanţei diplomatice sau oficiului
consular al Părţii Contractante al cărei cetăţean era defunctul.
Articolul 49
Transmiterea averii succesorale
1) Dacă averea succesorală mobilă sau suma bănească primită în urma
realizării averii succesorale mobile sau imobile, după încheierea
procedurii succesorale urmează a fi transmisă moştenitorilor, domiciliul
sau reşedinţa cărora se află pe teritoriul altei Părţi Contractante,
averea succesorală sau suma bănească primită este transmisă
reprezentanţei diplomatice sau instituţiei consulare a acestei Părţi
Contractante.
2) Instituţia competentă în cauzele cu privire la succesiune emite o
dispoziţie vizînd remiterea averii succesorale reprezentanţei
diplomatice sau instituţiei consulare.
3) Aceste bunuri pot fi transmise moştenitorilor, dacă:
a) au fost rambursaţi sau asiguraţi toţi creditorii moştenitorului
ce şi-au exprimat pretenţiile în termenul stabilit de legislaţia Părţii
Contractante pe al cărei teritoriu se află bunurile succesorale;
b) toate taxele succesorale şi cheltuielile legate de moştenire au
fost plătite sau asigurate;
c) instituţiile competente au dat, dacă a fost necesar, aprobare
pentru exportul bunurilor succesorale.
4) Transferarea sumelor de bani se efectuează în conformitate cu
legislaţia în vigoare pe teritoriul Părţilor Contractante.
RECUNOAŞTEREA ŞI EXECUTAREA HOTĂRÎRILOR
Articolul 50
Recunoaşterea şi executarea hotărîrilor în cauzele
civile, familiale, precum şi în cauzele penale cît
priveşte repararea prejudiciului
Părţile Contractante recunosc şi execută reciproc pe teritoriul lor
hotărîrile definitive ale instituţiilor judiciare, pronunţate în cauzele
civile şi familiale, precum şi sentinţele cît priveşte repararea
prejudiciului, cauzat de infracţiune.
Pe teritoriul Părţilor Contractante vor fi, de asemenea, recunoscute
fără o procedură specială hotărîrile organelor de tutelă şi curatelă,
instituţiilor de stare civilă şi ale altor instituţii în cauzele civile
şi familiale ce nu necesită, în virtutea caracterului lor, executare.
Articolul 51
Examinarea cererilor de încuviinţare a executării deciziilor
1) Examinarea cererii de încuviinţare a executării deciziilor este
de competenţa instanţelor de judecată ale Părţii Contractante pe al
cărei teritoriu urmează a avea loc executarea.
2) Cererea de încuviinţare a executării se depune în instanţa de
judecată care a pronunţat decizia respectivă în prima instanţă. Apoi va
fi transmisă la instanţa de judecată competentă să pronunţe hotărîrea pe
marginea cererii.
3) Rechizitele cererii sunt stabilite de legislaţia Părţii
Contractante pe al cărei tetitoriu urmează să aibă loc executarea.
4) La cerere se va anexa traducerea certificată în limba Părţii
Contractante căreia îi este adresată cererea.
Articolul 52
Documentele anexate la cerere
La cererea de încuviinţare a executării e necesar să fie anexate:
a) copia legalizată a hotărîrii, actul oficial privind întrarea în
vigoare a hotărîrii, dacă aceasta nu rezultă din însuşi textul
hotărîrii, precum şi o adeverinţă cu privire la executarea ei, dacă
hotărîrea a fost executată mai înainte;
b) actul prin care se va confirma că reclamantului care nu a
participat la proces sau reprezentantului lui i s-a înmînat la timp şi
în forma cuvenită citaţia de chemare în instanţa de judecată;
c) traducerile certificate ale documentelor indicate în punctele a)
şi b) ale prezentului articol.
Articolul 53
Dacă judecata, la eliberarea autorizaţiei pentru executarea
horărîrii, are unele îndoieli, ea poate cere persoanei care solicită
executarea hotărîrii explicaţii, precum şi să audieze debitorul asupra
esenţei demersului, iar în caz de necesitate poate cere explicaţii
instanţei de judecată care a pronunţat hotărîrea.
Articolul 54
Modul de executare a hotărîrilor
Modul de executare îl va reglementa legislaţia Părţii Contractante
pe al cărei teritoriu urmează să aibă loc executarea.
Articolul 55
Privitor la cheltuielile de judecată legate de executare se aplică
legislaţia Părţii Contractante pe al cărei teritoriu urmează să aibă loc
executarea hotărîrii.
Articolul 56
Refuzarea recunoaşterii şi executării hotărîrilor judiciare
Hotărîrile judiciare nu sunt recunoscute sau executate:
a) dacă persoana care a depus cerere sau reclamantul în cauză nu a
participat la proces, din motiv că lui sau reprezentantului lui nu i-a
fost înmînată la timp şi în forma cuvenită citaţia de chemare în
instanţa de judecată;
b) dacă în acelaşi litigiu de drept, dintre aceleaşi părţi, pe
teritoriul Părţii Contractante unde urmează a fi pronunţată sau
executată o hotărîre s-a pronunţat în prealabil o hotărîre definitivă
sau a fost intentată anterior de către instanţa acestei Părţi
Contractante o procedură în cauza dată;
c) dacă conform dispoziţiilor prezentului Trarat, iar în cazurile
neprevăzute de prezentul Tratat - conform legislaţiei Părţii
Contractante pe al cărei teritoriu urmează să se recunoască şi să se
execute hotărîrea, cauza este de competenţa exclusivă a instituţiilor
proprii.
Articolul 57
Dispoziţiile articolelor 50-56 ale prezentului Tratat referitoare la
hotărîrile judiciare se vor aplica şi tranzacţiilor aprobate de instanţa
de judecată.
Articolul 58
Transmiterea bunurilor şi transferul sumelor de bani
Tezele prezentului Tratat cu privire la recunoaşterea şi executarea
hotărîrilor nu aduc atingere legislaţiei Părţii Contractante referitoare
la transferul sumelor de bani şi transportarea obiectelor dobîndite ca
rezultat al executării.
Capitolul II
ASISTENŢA JURIDICĂ ÎN CAUZELE PENALE
URMĂRIREA PENALĂ
Articolul 59
Obligaţia de pornire sau de preluare a urmăririi penale
1) Fiecare Parte Contractantă se obligă, la cererea celeilalte Părţi
Contractante, să pornească, în conformitate cu legislaţia sa, urmărirea
penală împotriva cetăţenilor săi, suspectaţi de comiterea infracţiunilor
pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante.
2) Cererile de urmărire penală, depuse în termenul stabilit de către
persoanele vătămate, în conformitate cu legislaţia unei Părţi
Contractante, în instituţiile ei competente, sunt valabile şi pe
teritoriul celeilalte Părţi Contractante.
Articolul 60
Cererea de pornire a urmăririi penale
1) Cererea de pornire a urmăririi penale trebuie să fie formulată în
scris şi să cuprindă:
a) denumirea instituţiei solicitante;
b) descrierea faptei în legătură cu care este formulată cererea de
pornire a urmăririi penale;
c) indicarea cît mai exactă a timpului şi locului comiterii
infracţiunii;
d) textul legii Părţii Contractante solicitante în baza căreia fapta
este considerată ca infracţiune;
e) numele şi prenumele persoanei suspectate, datele privind
cetăţenia acesteia, domiciliul sau reşedinţa şi alte date personale,
precum şi, în măsura posibilităţilor, semnalmentele persoanei,
fotografia şi amprentele ei digitale;
f) cererea păgubaşului în cauza penală, intentată în baza
declaraţiei lui, şi cererea acestuia vizînd repararea prejudiciului
material, dacă acesta există;
g) datele disponibile privind prejudiciul material cauzat.
La cerere se anexează materialele ancehetei prealabile şi probele de
care dispune Partea Contractantă solicitantă. La transmiterea obiectelor
ce constituie instrumentul infracţiunii sau care au nimerit la infractor
ca rezultat al unei asemenea infracţiuni se vor lua în consideraţie
dispoziţiile punctului 3) al articolului 73.
2) Dacă la momentul înaintării cererii de pornire a urmăririi
penale, conform punctului 1 al articolului 59, persoana se află în stare
de arest pe teritoriul Părţii Contractante care a înaintat cererea de
pornire a urmăririi, ea va fi adusă pe teritoriul celeilalte Părţi
Contractante. Escortarea persoanei aflate în stare de arest pe
teritoriul celeilalte Părţi este sancţionată de persoana cu funcţii de
răspundere care supraveghează cercetarea cauzei. Extrădarea acestei
persoane se efectuează aplicîndu-se punctul 1) al articolului 71 al
prezentului Tratat.
EXTRĂDAREA
Articolul 61
Infracţiunile care atrag după sine extrădarea
1) Părţile Contractante se obligă să-şi extrădeze reciproc, în
conformitate cu prevederile prezentului Tratat, la cerere, în vederea
tragerii la răspundere penală sau pentru executarea pedepsei, persoanele
care se află pe teritoriul uneia dintre Părţile Contractante.
2) Extrădarea se admite pentru acţiunile care, în conformitate cu
legislaţia ambelor Părţi Contractante, sunt prevăzute ca infracţiuni şi
care sunt sancţionate cu o pedeapsă de privaţiune de libertate mai mare
de un an sau cu o pedeapsă şi mai aspră. Extrădarea în vederea
executării sentinţei se admite numai în caz că pedeapsa cu privaţiune de
libertate este mai mare de şase luni sau mai aspră.
Articolul 62
Refuzul extrădării
Extrădarea nu se admite, dacă:
a) persoana nominalizată în cererea de extrădare este cetăţean al
Părţii Contractante solicitate sau persoană căreia i s-a acordat drept
de azil în acest stat;
b) în conformitate cu legislaţia ambelor Părţi Contractante,
urmărirea penală e pornită numai la plîngerea păgubaşului;
c) în conformitate cu legislaţia Părţii Contractante solicitate, la
momentul primirii cererii urmărirea penală nu poate fi pornită sau
sentinţa nu poate fi executată ca urmare a expirării termenului de
prescripţie sau pentru alt temei legal;
d) faţă de persoana în privinţa căreia a fost expediată cererea pe
teritoriul Părţii Contractante solicitate s-a pronunţat sentinţa sau o
hotărîre definitivă privitor la încetarea procedurii în cauză pentru
aceeaşi faptă.
Extrădarea nu se admite, dacă infracţiunea pentru care se cere
extrădarea a fost săvîrşită pe teritoriul Părţii Contractante solicitate.
În caz de refuz a extrădării, Partea solicitată va comunica Părţii
solicitante temeiurile refuzului.
Articolul 63
Amînarea extrădării
Dacă persoana a cărei extrădare se cere este trasă la răspundere
penală sau execută pe teritoriul Părţii Contractante solicitate pedeapsa
pentru o altă infracţiune, extrădarea poate fi amînată pînă la
terminarea urmăririi penale, ispăşirii pedepsei sau eliberare în baza
oricărui alt temei legal.
Articolul 64
Extrădarea pe un termen
În cazul în care amînarea extrădării, prevăzută de articolul 63,
poate să atragă după sine expirarea termenului de prescripţie a
urmăririi penale sau crează dificultăţi pentru cercetarea infracţiunii,
la o cerere întemeiată se admite extrădarea temporară, cu condiţia că
persoana extrădată va fi înapoiată imediat după efectuarea acţiunilor
procesuale pentru care a fost extrădată, dar nu mai tîrziu de trei luni
de la data extrădării.
Articolul 65
Extrădarea la cererea mai multor state
Dacă cererea privind extrădarea aceleiaşi persoane este primită de
la mai multe state, Partea Contractantă solicitată hotărăşte a cui
cerere trebuie satisfăcută.
Articolul 66
Limitele urmăririi penale a persoanei extrădate
1) Fără acordul Părţii Contractante solicitate persoana extrădată nu
poate fi trasă la răspundere penală sau supusă pedepsei pentru o altă
infracţiune decît acea care a constituit temei pentru extrădare.
2) Ea nu poate fi extrădată unui stat terţ fără acordul Părţii
Contractante solicitate.
3) Acordul Părţii Contractante solicitate nu este necesar, dacă
persoana extrădată n-a părăsit teritoriul Părţii Contractante
solicitante în decursul a 15 zile după sfîrşitul urmăririi penale,
executării pedepsei sau de la punerea în libertate pe un temei legal ori
dacă se reîntoarce acolo de bună voie după ce a părăsit-o. În acest
termen nu se include perioada în care persoana extrădată a fost
împiedicată să părăsească teritoriul Părţii Contractante solicitante din
motive independente de voinţa sa.
Articolul 67
Cererea de extrădare
1) Cererea de extrădare trebuie să fie întocmită în scris şi să
conţină:
a) denumirea instituţiei solicitante;
b) textul legii Părţii Contractante solicitante în baza căreia fapta
se consideră ca infracţiune;
c) numele şi prenumele persoanei care se cere să fie extrădată,
cererea cu privire la extradare, datele privind cetăţenia, domiciliul
sau reşedinţa şi alte date personale, precum şi, în măsura
posibilităţilor, semnalmentele, fotografia şi amprentele lui digitale;
d) datele disponibile privind prejudiciul material cauzat.
2) La cererea de extrădare în vederea urmăririi penale se anexează
copia certificată a hotărîrii de arestare cu indicarea circumstanţelor
reale ale cauzei.
La cererea de extrădare pentru executarea sentinţei se anexează
copia certificată a sentinţei, însoţită de un certificat, ce atestă
intrarea lui în vigoare, şi textul legii penale, în baza căreia persoana
a fost condamnată. Dacă persoana şi-a executat parţial pedeapsa, se
comunică şi datele în acest sens.
Articolul 68
Arestarea în vederea extrădării
După primirea cererii de extrădare, Partea Contractantă solicitată
va lua neîntîrziat măsuri pentru arestarea persoanei a cărei extrădare
se cere, cu excepţia cazurilor în care extrădarea nu se admite, în
conformitate cu dispoziţiile prezentului Tratat.
Articolul 69
Informaţii suplimentare
1) Dacă cererea de extrădare nu conţine toate datele necesare,
prevăzute de articolul 67, Partea Contractantă solicitată poate cere
informaţii suplimentare. Partea Contractantă solicitantă trebuie să
răspundă la cererea dată într-un termen ce nu depăşeşte o lună; acest
termen va putea fi prelungit cu 15 zile dacă există motive întemeiate.
2) Dacă Partea Contractantă solicitantă nu v-a prezenta informaţiile
suplimentare în termenul stabilit, Partea Contractantă solicitată poate
să pună în libertate persoana care a fost arestată, conform articolului
68.
Articolul 70
Arestarea pînă la primirea cererii de extrădare
1) În cazuri de neamînat, Partea Contractantă solicitată, în baza
unui demers al Părţii Contractante solicitante, poate aresta persoana şi
pînă la primirea cererii de extrădare, indicată în articolul 67.
Demersul urmează să conţină referirea la hotărîrea cu privire la
arestarea sau sentinţa ce a intrat în vigoare, pronunţată în privinţa
persoanei date şi indicaţia că cererea de extrădare va fi îndeplinită
imediat.
Demersul poate fi transmis prin poştă, telegraf sau orice alt mod în
formă scrisă.
2) Arestarea persoanei poate avea loc şi fără primirea cererii de
extrădare, prevăzute la punctul 1) al prezentului articol, dacă există
temeiuri suficiente că ea a comis pe teritoriul celeilalte Părţi
Contractante o infracţiune ce implică extrădarea.
3) Despre arestarea conform punctelor 1) sau 2) ale prezentului
articol sau despre motivele pentru care cererea indicată la punctul 1)
ale prezentului articol n-a fost satisfăcută va fi înştiinţată imediat
cealaltă Parte Contractantă.
4) Persoana arestată conform punctelor 1) sau 2) ale prezentului
articol trebuie să fie eliberată, dacă în timp de o lună de la data
primirii cererii de arestare nu va fi primită cererea de extrădare a
celeilalte Părţi Contractante. Acest termen, la cererea Părţii
Contractante solicitante, poate fi prelungit cu 15 zile.
Articolul 71
Predarea persoanei extrădate
1) Partea Contractantă solicitată comunică Părţii Contractante
solicitante hotărîrea privind extrădarea, informînd despre locul şi data
extrădării persoanei.
2) Dacă Partea Contractantă solicitantă nu ia în primire timp de 15
zile de la data stabilită pentru extrădare persoana ce urmează a fi
extrădată, aceasta va fi eliberată din starea de arest. La cererea
Părţii Contractante solicitante acest termen poate fi prelungit, dar cu
maximum 15 zile.
Articolul 72
Repetarea extrădării
Dacă persoana extrădată se va sustrage de la urmărirea penală sau de
la executarea pedepsei şi se va întoarce pe teritoriul Părţii
Contractante solicitate, ea poate fi din nou extrădată la cererea Părţii
Contractante solicitante. În acest caz la cerere nu se cer anexate
documentele prevăzute de articolul 67.
Articolul 73
Transmiterea de obiecte
1) Partea Contractantă solicitată căreia i se solicită extrădarea va
transmite Părţii Contractante solicitante obiectele-instrumente ale
crimei, ce atrag extrădarea conform articolului 61, precum şi obiectele
ce poartă urmele infracţiunii sau sunt dobîndite pe cale criminală.
Aceste obiecte se transmit la cerere şi în cazul în care extrădarea
persoanei nu poate avea loc din cauza decesului sau din alte motive.
2) Partea Contractantă solicitată poate amîna transmiterea
obiectelor indicate la punctul 1) al prezentului articol, dacă acestea
sunt necesare ca probe în altă cauză penală.
3) Drepturile persoanelor terţe asupra obiectelor transmise Părţii
Contractante solicitante rămîn în vigoare. După terminarea procedurii în
cauza respectivă, aceste obiecte vor fi restituite Părţii Contractante
care le-a transmis.
Articolul 74
Tranzitarea
1) Fiecare din Părţile Contractante autorizează reciproc, la cerere,
transportul pe teritoriul său al persoanelor care sunt extrădate uneia
dintre Părţile Contractante de către un al treilea stat. Părţile
Contractante nu sunt obligate să permită tranzitarea persoanelor,
extrădarea cărora nu este admisă conform prevederilor prezentului Tratat.
2) Cererea de tranzitare se formulează şi se trimite în acelaşi mod
ca şi cererea de extrădare.
3) Instituţiile competente ale Părţilor Contractante coordonează
pentru fiecare caz aparte modalitatea, ruta şi alte condiţii de
tranzitare.
4) Cheltuielile de tranzit le suportă Partea Contractantă
solicitantă.
Articolul 75
Prezenţa reprezentanţilor Părţilor Contractante la
acordarea de asistenţă juridică în cauzele penale
Reprezentanţii unei Părţi Contractante, cu acordul celeilalte Părţi
Contractante, pot asista la executarea cererilor celeilalte Părţi
Contractante de acordare a asistenţei juridice în cauzele penale.
Articolul 76
Informaţii despre antecedente penale
Părţile Contractante îşi vor acorda reciproc, la cerere, informaţii
vizînd antecedentele penale ale persoanelor condamnate anterior de
instanţele lor de judecată, dacă aceste persoane sunt trase la
răspundere penală pe teritoriul Părţii Contractante solicitante.
Articolul 77
Informaţii asupra rezultatelor urmăririi penale
Părţile Contractante se informează reciproc asupra rezultatelor
urmăririi penale împotriva persoanei în privinţa căreia au fost
înaintate cereri de pornire a urmăririi penale, precum şi asupra
persoanelor extrădate. La cerere, Părţii Contractante i se trimite copia
sentinţei definitive sau a altei hotărîri definitive.
Articolul 78
Informaţii despre sentinţe
Părţile Contractante îşi vor comunica anual reciproc informaţii
despre sentinţele definitive, pronunţate în instanţele de judecată ale
unei Părţi Contractante împotriva cetăţenilor celeilalte Părţi
Contractante.
Partea a treia
DISPOZIŢII FINALE
Articolul 79
Ratificarea Tratatului
Prezentul Tratat va fi supus ratificării.
Articolul 80
Intrarea în vigoare a Tratatului
Prezentul Tratat va intra în vigoare la expirarea a 30 zile de la
data schimbului instrumentelor de ratificare.
Articolul 81
Termenul de acţiune al Tratatului
1) Prezentul Tratat va acţiona pe parcursul a cinci ani din ziua
intrării lui în vigoare.
2) Tratatul va rămîne în vigoare pentru următoarele perioade de
cinci ani, dacă nici una dintre Părţile Contractante nu-l va denunţa
înştiinţînd despre acest fapt printr-o notă cealaltă Parte Contractantă
în termen de cel puţin 6 luni pînă la data expirării termenului de
acţiune al prezentului Tratat.
Încheiat la Moscova, la 25 februarie 1993, în două exemplare,
fiecare în limbile română şi rusă, ambele texte avînd aceeaşi
valabilitate.