Ttatatul din 28.04.77 de la Budapesta privind recunoaşterea internaţională a depozitului microorganismelor în scopul asigurării protecţiei prin brevete

Notă: Aderat prin Decret. Preş. nr.229 din 30.12.93 Tratatul de la Budapesta privind recunoaşterea internaţională a depozitului microorganismelor în scopul asigurării protecţiei prin brevete din 28.04.77 * * * Publicat în ediţia oficială "Tratate internaţionale", 1999, volumul 7, pag.164 ------------------------- * Adoptat la 28 aprilie 1977 şi modificat la 26 septembrie 1980 * În vigoare pentru Republica Moldova din 25 decembrie 1991. Articolul 1 Constituirea unei Uniuni Statele părţi la prezentul Tratat (denumit în cele ce urmează state contractante) sunt constituite în Uniunea pentru recunoaşterea internaţională a depozitului microorganismelor în scopul asigurării protecţiei prin brevete. Articolul 2 Definiţii În sensul prezentului Tratat şi al Regulamentului de aplicare: i) orice referire la un brevet se înţelege ca fiind o referire la brevetele de invenţii, la certificatele de autor de invenţii, la certificatele de utilitate, la modelele de utilitate, la brevetele sau certificatele adiţionale, la certificatele de autor de invenţii adiţionale şi la certificatele de utilitate adiţionale; ii) prin depozitul unui microorganism, potrivit contextului în care figurează aceste cuvinte, se înţeleg următoarele acte, efectuate în conformitate cu prezentul Tratat sau cu Regulamentul de aplicare: transmiterea unui microorganism la o autoritate de depozit internaţional, care îl primeşte şi îl acceptă sau conservarea unui astfel de microorganism de către autoritatea de depozit internaţional ori atît transmiterea cît şi conservarea menţionată; iii) prin procedură în domeniul brevetelor se înţelege orice procedură administrativă sau judecătorească cu privire la o cerere de brevet de invenţie sau la un brevet de invenţie; iv) prin publicarea în scopul procedurii în domeniul brevetelor se înţelege publicarea oficială sau punerea oficială la dispoziţia publicului pentru inspecţie a unei cereri de brevet de invenţie sau a unui brevet de invenţie; v) prin organizaţie interguvernamentală de proprietate industrială se înţelege o organizaţie care a prezentat o declaraţie în conformitate cu articolul 9.1); vi) prin oficiu de proprietate industrială se înţelege o autoritate a unui Stat contractant sau a unei organizaţii interguvernamentale de proprietate industrială, care este competentă pentru eliberarea de brevete; vii) prin instituţie pentru depozit se înţelege o instituţie care asigură recepţia, acceptarea şi conservarea microorganismelor şi remiterea de eşantioane a acestora; viii) prin autoritate de depozit internaţional se înţelege o instituţie pentru depozit, care a dobîndit statutul de autoritate de depozit internaţional în conformitate cu articolul 7; ix) prin depunător se înţelege persoana fizică sau juridică care transmite un microorganism la o autoritate de depozit internaţional, care îl primeşte şi îl acceptă, precum şi orice succesor în drepturi a persoanei menţionate; x) prin Uniune se înţelege Uniunea prevăzută la articolul 1; xi) prin Adunare se înţelege Adunarea prevăzută la articolul 10; xii) prin Organizaţie se înţelege Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale; xiii) prin Birou internaţional se înţelege Biroul internaţional al Organizaţiei şi, atît timp cît vor exista, Birourile internaţionale reunite pentru protecţia proprietăţii intelectuale (BIRPI); xiv) prin Director general se înţelege directorul general al Organizaţiei; xv) prin Regulament de aplicare se înţelege Regulamentul prevăzut la articolul 12. CAPITOLUL I DISPOZIŢII DE FOND Articolul 3 Recunoaşterea şi efectele depozitului microorganismelor 1) a) Statele contractante care permit sau cer să se facă depozitul microorganismelor în scopul asigurării protecţiei prin brevete recunosc ca fiind valabil, pentru această procedură, depozitul unui microorganism efectuat la o autoritate de depozit internaţional. Această recunoaştere cuprinde recunoaşterea depozitului şi a datei depozitului aşa cum le indică autoritatea de depozit internaţional, precum şi recunoaşterea faptului că ceea ce s-a remis ca eşantion este un eşantion al microorganismului depus. b) Orice stat contractant poate cere o copie de pe adeverinţa depozitului prevăzut sub alineatul de la litera a), eliberată de autoritatea de depozit internaţional. 2) În ce priveşte problemele reglementate prin prezentul Tratat şi Regulament, nici un stat nu poate să ceară să fie îndeplinite alte condiţii decît cele care sunt prevăzute în prezentul Tratat şi în Regulamentul de aplicare sau condiţii suplimentare. Articolul 4 Depozit nou 1) a) În cazul cînd, pentru orice motive ar fi, autoritatea de depozit internaţional nu poate să remită eşantioane ale microorganismului depus, îndeosebi: i) cînd microorganismul nu mai este viabil sau ii) cînd remiterea de eşantioane ar necesita trimiterea lor în străinătate şi restricţiile la export sau la import împiedică trimiterea sau recepţia de eşantioane în străinătate, această autoritate notifică depunătorului că ea este în imposibilitate să remită eşantioane, în scurt timp după ce a constatat această imposibilitate şi îi arată motivul; sub rezerva alineatului 2) şi în conformitate cu dispoziţiile prezentului alineat, depunătorul are dreptul să efectueze un nou depozit al microorganismului care a format obiectul depozitului iniţial. b) Noul depozit se efectuează la autoritatea de depozit internaţional la care a fost efectuat depozitul iniţial; totuşi: i) el se efectuează la o altă autoritate de depozit internaţional dacă instituţia la care a fost efectuat depozitul iniţial a încetat să mai aibă statutul de autoritate de depozit internaţional, fie în total, fie în privinţa tipului de microorganism căruia îi aparţine microorganismul depus sau dacă autoritatea de depozit internaţional la care s-a efectuat depozitul iniţial încetează, temporar sau definitiv, să exercite funcţiile cu privire la microorganismele depuse; ii) el poate fi efectuat la o altă autoritate de depozit internaţional în cazul prevăzut la subalineatul a) ii). c) Orice depozit nou este însoţit de o declaraţie semnată de depunător, prin care acesta afirmă că microorganismul care face obiectul noului depozit este acelaşi cu cel care a făcut obiectul depozitului iniţial. Dacă afirmaţia depunătorului este contestată, sarcina dovezii este reglementată prin dreptul aplicabil. d) Sub rezerva subalineatelor a) - c) şi e) noul depozit este considerat ca şi cum el ar fi fost efectuat la data la care a fost efectuat depozitul iniţial dacă toate declaraţiile anterioare cu privire la viabilitatea microorganismului care a făcut obiectul depozitului iniţial au arătat că microorganismul era viabil şi dacă noul depozit a fost efectuat într-un termen de trei luni, care se calculează de la data la care depunătorul a primit notificarea prevăzută la subalineatul a). e) În cazul cînd se aplică subalineatul b) i) şi dacă depunătorul nu a primit notificarea prevăzută la subalineatul a) într-un termen de şase luni care se calculează de la data la care încetarea, limitarea sau oprirea exercitării funcţiilor prevăzute la subalineatul b) i), a fost publicată de biroul internaţional, termenul de trei luni prevăzut la subalineatul d) se calculează începînd de la data acestei publicări. 2) Dreptul prevăzut la alineatul 1)a) nu există în cazul cînd microorganismul depus a fost transferat la o altă autoritate de depozit internaţional şi această autoritate este în măsură să remită eşantioane ale acestui microorganism. Articolul 5 Restricţii la import şi la export Fiecare Stat contractant recunoaşte că este mult de dorit ca, în cazul cînd şi în măsura în care există restricţii la exportul de pe teritoriul său sau la importul pe teritoriul său a anumitor tipuri de microorganisme, o astfel de restricţie nu se aplică microorganismelor care sunt depuse sau sunt destinate a fi depuse în conformitate cu prezentul Tratat, afară de cazul cînd restricţia este necesară pentru considerente privind securitatea naţională sau a riscurilor pentru sănătate sau mediul înconjurător. Articolul 6 Statutul autorităţii de depozit internaţional 1) Pentru a avea dreptul la statutul de autoritate de depozit internaţional, o instituţie de depozit trebuie să fie situată pe teritoriul unui Stat contractant şi trebuie să beneficieze de asigurări date de către acest Stat în conformitate cu care această instituţie îndeplineşte şi va continua să îndeplinească condiţiile enumerate la alineatul 2). Aceste asigurări pot să fie date, de asemenea, de o organizaţie interguvernamentală de proprietate industrială; în acest caz instituţia de depozit trebuie să fie situată pe teritoriul unui stat membru al acestei organizaţii. 2) Instituţia de depozit, în calitate de autoritate de depozit internaţional, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: i) să aibă o existenţă permanentă; ii) să aibă, în conformitate cu Regulamentul de aplicare, personalul şi instalaţiile necesare îndeplinirii sarcinilor ştiinţifice şi administrative ce îi revin conform prezentului Tratat; iii) să fie imparţială şi obiectivă; iv) să fie, în scopul efectuării depozitului, la dispoziţia tuturor depunătorilor în aceleaşi condiţii; v) să accepte în depozit microorganismele tuturor tipurilor sau pentru anumite tipuri, să examineze viabilitatea lor şi să le conserve, în conformitate cu Regulamentul de aplicare; vi) să elibereze depunătorului o adeverinţă şi orice declaraţie cerută cu privire la viabilitate, în conformitate cu Regulamentul de aplicare; vii) să păstreze secretul cu privire la microorganismele depuse, în conformitate cu Regulamentul de aplicare; viii) să remită, în condiţiile şi conform procedurii stabilite în Regulamentul de aplicare, eşantioane a oricărui microorganism depus. 3) Regulamentul de aplicare stabileşte măsurile ce trebuie luate: i) în cazul cînd o autoritate de depozit internaţional încetează, temporar sau definitiv, să exercite funcţiile sale cu privire la microorganismele depuse sau refuză să accepte anumite tipuri de microorganisme pe care ea ar trebui să le accepte în conformitate cu asigurările date; ii) în caz de încetare sau limitare a statutului de autoritate de depozit internaţional a unei autorităţi de depozit internaţional. Articolul 7 Dobîndirea statutului de autoritate de depozit internaţional 1) a) O instituţie de depozit dobîndeşte statutul de autoritate de depozit internaţional pe baza unei comunicări scrise care este adresată directorului general de către Statul contractant pe teritoriul căruia este situată instituţia de depozit şi cuprinde o declaraţie care conţine asigurări potrivit cărora instituţia respectivă îndeplineşte şi va continua să îndeplinească condiţiile enumerate la articolul 6.2. Acest statut poate fi dobîndit, de asemenea, pe baza unei comunicări scrise care este adresată directorului general de o organizaţie interguvernamentală de proprietate industrială şi care cuprinde declaraţia menţionată. b) Comunicarea conţine, de asemenea, informaţii cu privire la instituţia de depozit, în conformitate cu Regulamentul de aplicare şi poate să indice data la care va produce efecte statutul de autoritate de depozit internaţional. 2) a) Dacă directorul general constată că comunicarea conţine declaraţia cerută şi că toate informaţiile cerute au fost primite, comunicarea se publică de Biroul internaţional, în scurt timp. b) Statutul de autoritate de depozit internaţional se dobîndeşte începînd de la data publicării comunicării sau, în cazul cînd a fost indicată o dată în conformitate cu alineatul 1)b) şi această dată este posterioară datei de publicare a comunicării, începînd de la această dată. 3) Regulamentul de aplicare stabileşte detaliile procedurii prevăzute la alineatele 1) şi 2). Articolul 8 Încetarea şi limitarea statutului de autoritate de depozit internaţional 1) a) Orice Stat contractant sau orice organizaţie interguvernamentală de proprietate industrială poate să ceară Adunării ca ea, să pună capăt statutului de autoritate de depozit internaţional a unei autorităţi sau ca ea să o limiteze la anumite tipuri de microorganisme, pentru motivul că condiţiile enumerate la articolul 6 nu au fost îndeplinite sau nu mai sunt îndeplinite. Totuşi, o asemenea cerere nu poate fi prezentată de un Stat contractant sau organizaţie interguvernamentală de proprietate industrială cu privire la o autoritate de depozit internaţional pentru care acest Stat a făcut declaraţia prevăzută la articolul 7. 1)a). b) Înainte de a prezenta cererea în baza subalineatului a), statul contractant sau organizaţia interguvernamentală de proprietate industrială notifică, prin intermediul directorului general, Statului contractant sau organizaţiei interguvernamentale de proprietate industrială care a făcut comunicarea prevăzută la articolul 7.1) motivele cererii respective, în scopul ca Statul menţionat sau organizaţia să poată lua, într-un termen de şase luni de la data notificării, măsurile corespunzătoare, pentru ca prezentarea cererii să nu mai fie necesară. c) Adunarea, dacă constată că cererea este temeinic fondată, decide să pună capăt statutului de autoritate de depozit internaţional autorităţii prevăzute la subalineatul a) sau să o limiteze la anumite tipuri de microorganisme. Decizia Adunării se ia cu o majoritate de două treimi a voturilor exprimate în favoarea cererii. 2) a) Statul contractant sau organizaţia interguvernamentală de proprietate industrială care a făcut declaraţia prevăzută la articolul 7.1) poate, printr-o comunicare adresată directorului general, să retragă această declaraţie complet sau numai pentru anumite tipuri de microorganisme şi în orice caz trebuie să o facă în cazul cînd şi în măsura în care aceste asigurări nu mai sunt aplicabile. b) Începînd de la data prevăzută în Regulamentul de aplicare, o asemenea comunicare are ca efect, dacă ea se referă la declaraţia în întregime, încetarea statutului de autoritate de depozit internaţional sau, dacă ea se referă numai la anumite tipuri de microorganisme, o limitare corespunzătoare a acestui statut. 3) Regulamentul de aplicare stabileşte detaliile procedurii prevăzute la alineatele 1) şi 2). Articolul 9 Organizaţii interguvernamentale de proprietate industrială 1) a) Orice organizaţie interguvernamentală căreia mai multe state i-au încredinţat grija de a elibera brevete cu caracter regional şi toate aceste state sunt membre ale Uniunii internaţionale pentru protecţia proprietăţii industriale (Uniunea de la Paris) poate prezenta directorului general o declaraţie potrivit căreia acceptă obligaţia de recunoaştere prevăzută la articolul 3.1)a), obligaţia privind condiţiile prevăzute la articolul 3.2) şi toate efectele dispoziţiilor prezentului Tratat şi Regulamentului de aplicare care sunt aplicabile organizaţiilor interguvernamentale de proprietate industrială. Dacă declaraţia este prezentată înainte de intrarea în vigoare a prezentului Tratat în conformitate cu articolul 16.1), declaraţia prevăzută în fraza precedentă produce efecte de la data intrării în vigoare a Tratatului. Dacă ea este prezentată după intrarea în vigoare a Tratatului, declaraţia respectivă produce efecte la trei luni de la prezentarea ei, în cazul cînd o dată ulterioară nu este indicată în aceeaşi declaraţie. În acest din urmă caz, declaraţia produce efecte de la data indicată. b) Organizaţia de la alineatul a) are drepturile prevăzute la articolul 3.1)b). 2) În caz de revizuire sau de modificare a oricărei dispoziţii a prezentului Tratat şi a Regulamentului de aplicare care afectează organizaţiile interguvernamentale de proprietate industrială, orice organizaţie interguvernamentală de proprietate industrială poate să retragă declaraţia sa prevăzută la alineatul 1) prin notificare adresată directorului general. Retragerea produce efecte: i) la data intrării în vigoare a revizuirii sau a modificării, dacă notificarea a fost primită înainte de această dată; ii) la data indicată în notificare, dacă notificarea a fost primită după data prevăzută la punctul i) sau, în lipsa unei astfel de indicaţii, la trei luni de la data la care a fost primită notificarea. 3) În afară de cazul prevăzut la alineatul 2), orice organizaţie de proprietate industrială poate să retragă declaraţia sa prevăzută la alineatul 1)a) printr-o notificare adresată directorului general. Retragerea produce efecte la doi ani de la data la care directorul general a primit notificarea. Nici o notificare de retragere potrivit prezentului alineat nu se poate primi în timpul unei perioade de cinci ani începînd de la data la care declaraţia a început să producă efecte. 4) Retragerea prevăzută la alineatul 2) sau 3), de o organizaţie interguvernamentală de proprietate industrială, a cărei comunicare potrivit articolului 7.1) a condus la dobîndirea statutului de autoritate de depozit internaţional, are ca efect încetarea acestui statut, la un an de la data la care directorul general a primit notificarea de retragere. 5) Orice declaraţie prevăzută la alineatul 1)a), orice notificare de retragere prevăzută la alineatul 2) sau 3), toate asigurările date în conformitate nu articolul 6.1), fraza a doua, cuprinse într-o declaraţie făcută în conformitate cu articolul 7.1), orice cerere prezentată în conformitate cu articolul 8.1) şi orice comunicare de retragere prevăzută la articolul 8.2) trebuie să aibă aprobarea prealabilă expresă a organului suveran al organizaţiei interguvernamentale de proprietate industrială ai cărei membri sunt toate statele membre ale organizaţiei menţionate şi în care hotărîrile sunt luate prin reprezentanţii oficiali ai guvernelor acestor state. CAPITOLUL II DISPOZIŢII ADMINISTRATIVE Articolul 10 Adunarea 1) a) Adunarea este compusă din Statele contractante. b) Fiecare stat contractant este reprezentat printr-un delegat, care poate fi asistat de supleanţi, de consilieri şi de experţi. c) Fiecare organizaţie interguvernamentală de proprietate industrială este reprezentată prin observatori speciali la reuniunile Adunării şi a oricărui comitet sau grup de lucru creat de Adunare. d) Orice stat care nu este membru al Uniunii, însă este membru al organizaţiei sau al Uniunii internaţionale pentru protecţia proprietăţii industriale (Uniunea de la Paris), şi orice organizaţie interguvernamentală specializată în domeniul brevetelor care nu este o organizaţie interguvernamentală de proprietate industrială în sensul articolului 2.v) poate să fie reprezentată prin observatori la reuniunile Adunării şi, dacă Adunarea decide, la reuniunile oricărui comitet sau grup de lucru creat de Adunare. 2) a) Adunarea: i) tratează toate problemele privind menţinerea şi dezvoltarea Uniunii şi aplicarea prezentului Tratat; ii) exercită drepturile care îi sunt stabilite în mod special şi îndeplineşte sarcinile care îi sunt în mod special atribuite prin prezentul Tratat; iii) dă directorului general directive cu privire la pregătirea conferinţelor de revizuire; iv) examinează şi aprobă rapoartele şi activităţile directorului general cu privire la Uniune şi îi dă toate directivele utile cu privire la problemele ce intră în competenţa Uniunii; v) creează comitetele şi grupele de lucru pe care le consideră utile pentru a uşura activităţile Uniunii; vi) hotărăşte, sub rezerva alineatului 1)d), care sunt statele altele decît organizaţiile interguvernamentale de proprietate industrială în sensul art. 2v) şi care sunt organizaţiile internaţionale neguvernamentale care sunt admise la reuniunile sale în calitate de observatori şi decide măsura în care autorităţile de depozit internaţional sunt admise la reuniunile sale în calitate de observatori; vii) întreprinde orice acţiuni potrivite în vederea realizării obiectivelor Uniunii; viii) îndeplineşte orice alte funcţii utile în cadrul prezentului Tratat. b) În problemele care interesează, de asemenea, şi alte uniuni administrate de Organizaţie, Adunarea hotărăşte, după ce a luat cunoştinţă de avizul Comitetului de coordonare al Organizaţiei. 3) Un delegat nu poate să reprezinte decît un singur stat şi nu poate să voteze decît în numele acestuia. 4) Fiecare Stat contractant dispune de un vot. 5) a) Jumătate din numărul Statelor contractante constituie cvorumul. b) Dacă acest cvorum nu se realizează, Adunarea poate lua hotărîri; totuşi, aceste hotărîri, cu excepţia acelora care privesc procedura sa, nu devin executorii decît dacă se obţine cvorumul şi majoritatea necesară este realizată pe calea votului prin corespondenţă prevăzută de Regulamentul de aplicare. 6) a) Sub rezerva articolelor (8.1) c), 12.4 şi 14.2)b), hotărîrile Adunării sunt luate cu majoritatea voturilor exprimate. b) Abţinerea nu este considerată ca fiind un vot. 7) a) Adunarea se reuneşte odată la trei ani în sesiuni ordinare, la convocarea directorului general şi pe cît posibil în aceeaşi perioadă şi în acelaşi loc cu Adunarea generală a Organizaţiei. b) Adunarea se reuneşte în sesiuni extraordinare la convocarea adresată de directorul general, fie la iniţiativa acestuia, fie la cererea unei pătrimi din numărul părţilor contractante. 8) Adunarea adoptă regulamentul său interior. Articolul 11 Biroul internaţional 1) Biroul internaţional: i) îndeplineşte sarcinile administrative ce revin Uniunii, în deosebi acelea care îi sunt stabilite în mod special prin prezentul Tratat sau de Regulamentul de aplicare sau de Adunare; ii) asigură secretariatul conferinţelor de revizuire, Adunării, comitetelor şi grupelor de lucru create de Adunare şi al oricărei reuniuni convocate de către directorul general care se referă la probleme privind Uniunea. 2) Directorul general este cel mai înalt funcţionar al Uniunii şi o reprezintă pe aceasta. 3) Directorul general convoacă toate reuniunile care se referă la probleme interesînd Uniunea. 4) a) Directorul general şi orice membru al personalului desemnat de acesta ia parte, fără drept de vot, la toate reuniunile Adunării, comitetelor şi grupelor de lucru create de Adunare şi la orice altă reuniune convocată de directorul general care se referă la problemele interesînd Uniunea. b) Directorul general sau un membru al personalului desemnat de acesta, este, din oficiu, secretarul Adunării şi a comitetelor, grupelor de lucru şi altor reuniuni menţionate la subalineatul a). 5) a) Directorul general pregăteşte conferinţele de revizuire potrivit directivelor Adunării. b) Directorul general poate consulta organizaţiile interguvernamentale şi organizaţiile internaţionale neguvernamentale cu privire la pregătirea conferinţelor de revizuire. c) Directorul general şi persoanele desemnate de el participă, fără drept de vot, la discuţiile din timpul conferinţelor de revizuire. d) Directorul general sau orice membru al personalului desemnat de acesta este, din oficiu, secretar al oricărei conferinţe de revizuire. Articolul 12 Regulamentul de aplicare 1) Regulamentul de aplicare conţine reguli cu privire la: i) problemele la care prezentul Tratat face trimitere, în mod expres, la Regulamentul de aplicare sau prevăd, în mod expres, că ele vor forma obiectul unor prescripţii; ii) toate condiţiile, problemele sau procedurile cu caracter administrativ; iii) toate detaliile utile în vederea aplicării dispoziţiilor prezentului Tratat. 2) Regulamentul de aplicare a prezentului Tratat este adoptat odată cu Tratatul şi este anexat la acesta. 3) Adunarea poate să modifice Regulamentul de aplicare. 4) a) Sub rezerva subalineatului b), adoptarea oricărei modificări a Regulamentului de aplicare necesită două treimi a voturilor exprimate. b) Pentru adoptarea oricărei modificări referitoare la remiterea, de către autorităţile de depozit internaţionale, de eşantioane ale microorganismelor depuse, se cere ca nici un Stat contractant să nu voteze împotriva modificării propuse. 5) În caz de nepotrivire între textul prezentului Tratat şi cel al Regulamentului de aplicare, textul Tratatului face credinţă. CAPITOLUL III REVIZUIRE ŞI MODIFICARE Articolul 13 Revizuirea Tratatului 1) Prezentul Tratat poate fi revizuit periodic prin conferinţe ale Statelor contractante. 2) Convocarea conferinţelor de revizuire se hotărăşte de Adunare. 3) Articolele 10 şi 11 pot fi modificate, fie de o conferinţă de revizuire, fie în conformitate cu articolul 14. Articolul 14 Modificarea anumitor dispoziţii ale Tratatului 1) a) Propuneri de modificare a articoleleor 10 şi 11, făcute în baza prezentului articol, pot fi prezentate de orice Stat contractant sau de Directorul general. b) Aceste propuneri se comunică de directorul general Statelor contractante, cu cel puţin şase luni înainte de a fi supuse spre examinare Adunării. 2) a) Orice modificare a articolelor prevăzute la alineatul 1) se adoptă de Adunare. b) Adoptarea oricărei modificări a articolului 10 se face cu patru cincimi din numărul voturilor exprimate; adoptarea oricărei modificări a articolului 11 se face cu trei pătrimi din numărul voturilor exprimate. 3) a) Orice modificare a articolelor prevăzute la alineatul 1) intră în vigoare la o lună de la primirea de directorul general a notificărilor scrise de acceptare, făcute în conformitate cu regulile lor constituţionale, de trei pătrimi din numărul Statelor contractante care erau membre ale Adunării la data cînd aceasta a adoptat modificarea. b) Orice modificare a acestor articole astfel acceptate leagă toate Statele contractante care erau State contractante la data cînd Adunarea a adoptat modificarea, înţelegînd că orice modificare care creează obligaţiuni financiare pentru Statele contractante sau care măresc aceste obligaţii nu leagă decît pe acelea dintre ele care au notificat acceptarea lor pentru această modificare. c) Orice modificare acceptată şi intrată în vigoare în conformitate cu subalineatul a) leagă toate statele care devin State contractante după data la care modificarea a fost adoptată de către Adunare. CAPITOLUL IV CLAUZE FINALE Articolul 15 Modalităţi pentru a deveni parte la Tratat 1) Orice stat membru al Uniunii internaţionale pentru protecţia proprietăţii industriale (Uniunea de la Paris) poate să devină parte la prezentul Tratat prin: i) semnătura sa urmată de depunerea unui instrument de ratificare sau ii) depunerea unui instrument de aderare. 2) Instrumentele de ratificare sau de aderare se depun la directorul general. Articolul 16 Intrarea în vigoare a Tratatului 1) Prezentul Tratat intră în vigoare, în privinţa a cinci state care, primele, au depus instrumentele lor de ratificare sau de aderare, la trei luni după data la care a fost depus al cincilea instrument de ratificare sau de aderare. 2) Prezentul Tratat intră în vigoare, în privinţa oricărui alt stat la trei luni după data la care acest stat a depus instrumentul său de ratificare sau de aderare, afară de cazul cînd nu a fost indicată o dată posterioară în instrumentul de ratificare sau de aderare. În acest din urmă caz, prezentul Tratat intră în vigoare în privinţa acestui stat la data astfel indicată. Articolul 17 Denunţarea Tratatului 1) Orice Stat contractant poate denunţa prezentul Tratat prin notificare adresată directorului general. 2) Denunţarea produce efecte după doi ani din ziua în care directorul general a primit notificarea. 3) Facultatea de denunţare a prezentului Tratat prevăzută la alineatul 1) nu poate fi exercitată de un Stat contractant înainte de expirarea unui termen de cinci ani de la data la care aceasta a devenit parte la prezentul Tratat. 4) Denunţarea prezentului Tratat de către un Stat contractant care a făcut o declaraţie prevăzută la articolul 7.1)a) cu privire la o instituţie de depozit care a dobîndit statutul de autoritate de depozit internaţional are ca efect încetarea acestui statut la un an după ziua în care directorul general a primit notificarea prevăzută la alineatul 1). Articolul 18 Semnarea şi limbile Tratatului 1) a) Prezentul Tratat este semnat într-un singur exemplar original în limbile franceză şi engleză, cele două texte avînd putere egală. b) Texte oficiale ale prezentului Tratat se stabilesc de directorul general, după consultarea guvernelor interesate, în două luni de la semnarea prezentului Tratat, în alte limbi în care a fost semnată Convenţia instituind Organizaţia Mondială a proprietăţii Intelectuale. c) Texte oficiale ale prezentului Tratat se stabilesc de directorul general, după consultarea guvernelor interesate, în limbile germană, arabă, italiană, japoneză şi portugheză şi în alte limbi pe care le poate indica Adunarea. 2) Prezentul Tratat rămîne deschis spre semnare, la Budapesta, pînă la 31 decembrie 1977. Articolul 19 Depozitul Tratatului; transmiterea copiilor; înregistrarea Tratatului 1) Exemplarul original al prezentului Tratat, cînd nu mai este deschis pentru semnare, se depune la directorul general. 2) Directorul general certifică şi transmite cîte două copii ale prezentului Tratat şi ale Regulamentului de aplicare guvernelor tuturor statelor prevăzute la articolul 15.1) şi organizaţiilor interguvernamentale care pot prezenta o declaraţie în conformitate cu articolul 9.1)a), precum şi, la cerere, guvernului oricărui alt stat. 3) Directorul general ia măsuri pentru înregistrarea prezentului Tratat la Secretariatul Organizaţiei Naţiunilor Unite. 4) Directorul general certifică şi transmite cîte două copii ale oricărei modificări a prezentului Tratat şi a Regulamentului de aplicare tuturor organizaţiilor interguvernamentale de proprietate industrială, precum şi la cerere, guvernului oricărui stat şi oricărei organizaţii interguvernamentale care poate prezenta o declaraţie în conformitate cu articolul 9.1)a). Articolul 20 Notificări Directorul general notifică Statelor contractante, organizaţiilor interguvernamentale de proprietate industrială şi statelor care nu sunt membre ale Uniunii însă sunt membre la Uniunea internaţională pentru protecţia proprietăţii industriale (Uniunea de la Paris): i) semnăturile depuse potrivit articolului 18; ii) depozitul instrumentelor de ratificare sau de aderare potrivit articolului 15.2); iii) declaraţiile prezentate potrivit articolului 9.1)a) şi notificările de retragere potrivit articolului 9.2) sau 3); iv) data intrării în vigoare a prezentului Tratat potrivit articolului 16.1); v) comunicările potrivit articolelor 7 şi 8 şi deciziile potrivit articolului 8; vi) acceptările şi modificările prezentului Tratat potrivit articolului 14.3); vii) modificările Regulamentului de aplicare; viii) datele de intrare în vigoare a modificărilor Tratatului şi a Regulamentului de aplicare; ix) orice denunţare notificată potrivit articolului 17.