Hotărâre nr. 10 din 15.01.2025

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

cu privire la aprobarea Planului de pregătire şi

răspuns la accidentele nucleare şi radiologice

nr. 10  din  15.01.2025

 (în vigoare 28.02.2025) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.18-21 art. 28 din 28.01.2025

* * *

În temeiul art.6 lit.h) din Legea nr.136/2017 cu privire la Guvern (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr.252, art.412), cu modificările ulterioare, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Planul de pregătire şi răspuns la accidentele nucleare şi radiologice (se anexează).

2. Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Mediului, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Finanţelor, Ministerul Apărării, Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale, Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor, titularii de autorizaţie, în limitele competenţelor funcţionale:

2.1. vor asigura realizarea măsurilor specifice prevăzute în Planul de pregătire şi răspuns la accidentele nucleare şi radiologice;

2.2. vor prevedea anual, din contul şi în limitele bugetelor aprobate, precum şi din alte surse neinterzise de legislaţie, mijloace financiare pentru implementarea Planului nominalizat;

2.3. vor elabora şi vor aproba planuri instituţionale pentru asigurarea îndeplinirii sarcinilor trasate în prezentul Plan, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

3. Agenţia Naţională de Reglementare a Activităţilor Nucleare şi Radiologice, Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică, Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, Serviciul Vamal, în limitele competenţelor, vor prezenta Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă al Ministerului Afacerilor Interne, anual şi la numirea în funcţie a persoanelor noi, informaţii actualizate privind datele de contact ale specialiştilor cu competenţe în domeniul radiologic.

4. Autorităţile administraţiei publice locale, în limitele atribuţiilor stabilite în art.10 din Legea nr.271/1994 cu privire la protecţia civilă, în art.29 lit.x) şi art.53 lit.m) din Legea nr.436/2006 privind administraţia publică locală, vor realiza măsurile specifice prevăzute în Planul de pregătire şi răspuns la accidentele nucleare şi radiologice.

5. Controlul asupra executării prezentei hotărâri se pune în sarcina Ministerului Afacerilor Interne.

Aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr.10/2025

PLAN

de pregătire şi răspuns la accidentele nucleare şi radiologice

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

1.1. Scopul

Planul de pregătire şi răspuns la accidentele nucleare şi radiologice (în continuare – Plan) stabileşte concepţia unitară de prevenire, de pregătire şi de răspuns în vederea protecţiei populaţiei, minimizării riscului potenţial asupra mediului înconjurător şi a proprietăţii, a efectelor stocastice şi/sau deterministe ale radiaţiilor ionizante, în caz de:

- urgenţe nucleare sau radiologice în Republica Moldova;

- accident la un obiectiv nuclear/radiologic (în continuare – ONR) situat în afara Republicii Moldova, dar cu efecte asupra teritoriului Republicii Moldova;

- utilizarea armelor de distrugere în masă cu efecte radiologice în vecinătatea Republicii Moldova, care, în contextul prezentului Plan, se va asimila accidentelor la ONR situate în afara Republicii Moldova, dar cu efecte asupra teritoriului Republicii Moldova.

1.2. Obiectivele răspunsului la o situaţie de urgenţă nucleară sau radiologică sunt:

- salvarea vieţilor omeneşti;

- recăpătarea controlului situaţiei şi diminuarea consecinţelor;

- evitarea sau minimizarea efectelor deterministe;

- acordarea primului ajutor, asigurarea tratamentului medical critic şi gestionarea tratamentului pentru afecţiunile provocate de radiaţii;

- reducerea riscului dezvoltării efectelor stocastice;

- informarea şi menţinerea încrederii publicului;

- reducerea consecinţelor nonradiologice în măsura în care este posibil;

- protejarea proprietăţii şi a mediului înconjurător;

- pregătirea pentru reluarea normală a activităţilor economice şi sociale.

1.3. Domeniul de aplicare:

1.3.1. în orice situaţie de urgenţă nucleară sau radiologică produsă pe teritoriul Republicii Moldova care poate avea impact asupra populaţiei, a bunurilor materiale sau a mediului:

- incidente industriale, medicale, rutiere sau incendii în care sunt implicate surse radioactive, eliberări accidentale, pierderea de surse sau traficul ilicit de surse radioactive;

- reintrarea în atmosferă a sateliţilor cu generatoare nucleare sau cu alte surse de radiaţii la bord;

- accidente în urma transportării de combustibil nuclear şi de materiale radioactive pe căile de comunicaţii: rutiere, feroviare şi aeriene;

- ameninţări sau atacuri teroriste cu materiale nucleare sau cu substanţe radioactive;

- alte acţiuni, ca urmare a activităţilor teroriste, traficului ilicit al materialelor radioactive, depozitării de materiale radioactive refolosibile;

1.3.2. în cazul producerii unui accident nuclear sau radiologic în mod iminent sau efectiv la ONR situat în afara teritoriului Republicii Moldova şi în cazul apariţiei a cel puţin uneia dintre următoarele circumstanţe:

- în cazul în care eliberarea de material radioactiv va avea loc dincolo de limitele zonei de protecţie a ONR sau în afara zonei amplasamentului sau atunci când o astfel de eliberare de material radioactiv de la ONR are loc în mod efectiv, ceea ce duce la risc de contaminare radioactivă a populaţiei locale, a proprietăţii şi a mediului;

- în cazul în care Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă (în continuare – IGSU) al Ministerului Afacerilor Interne informează despre evenimentul care a provocat sau poate provoca un accident nuclear sau radiologic la ONR, conform procedurii de schimb de informaţii între entităţile publice, populaţie şi unităţile economice despre pericolul declanşării sau declanşarea accidentului nuclear/radiologic, descris în capitolul III;

- în cazul în care 3 dintre staţiile automate de monitorizare a dozei gama de radiaţii ionizante (în continuare – monitorizare gama) din gestiunea Agenţiei de Mediu detectează un debit de doză ambientală de 0,3 microSievert per oră (μSv/h) sau mai mare timp de 3 ore;

1.3.3. cerinţele prezentului Plan sunt obligatorii pentru toate autorităţile, instituţiile şi autorităţile administraţiei publice locale;

1.3.4. cerinţele prezentului Plan nu se aplică la eliminarea şi remedierea consecinţelor pe termen lung ale accidentelor nucleare sau radiologice;

1.3.5. prezentul Plan nu se referă la răspunsul în cazul producerii unor incidente/evenimente de trafic ilicit de materiale nucleare sau de alte materiale radioactive, cu excepţia cazurilor conexe materialelor nucleare sau surselor radioactive atribuite la categoria I-II, conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr.1017/2008 cu privire la Registrul naţional al surselor de radiaţii ionizante şi al persoanelor fizice şi persoanelor juridice autorizate, însă poate fi declanşat, dacă se depăşeşte Nivelul de Urgenţă (EL) la un debit de doză ambientală mai mare de 1 ľSv/h, măsurată la distanţa de 1 metru faţă de sursă;

1.3.6. în cazul depistării surselor radioactive orfane se aplică prevederile Hotărârii Guvernului nr.506/2020 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la mecanismul de prim răspuns la evenimente nucleare sau radiologice conexe surselor radioactive orfane.

1.4. Cadrul legal

În sensul prezentului Plan au fost aplicate prevederile actelor normative naţionale, precum şi ale actelor normative ale Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică (în continuare – AIEA) şi ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (în continuare – OMS), după cum urmează:

1.4.1. Actele normative naţionale:

- Legea nr.271/1994 cu privire la protecţia civilă;

- Legea nr.267/1994 privind apărarea împotriva incendiilor;

- Legea Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă nr.93/2007;

- Legea nr.764/2001 privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova;

- Legea nr.397/2003 privind finanţele publice locale;

- Legea nr.212/2004 privind regimul stării de urgenţă, de asediu şi de război;

- Legea nr.436/2006 privind administraţia publică locală;

- Legea nr.10/2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice;

- Legea nr.283/2011 cu privire la Poliţia de Frontieră;

- Legea nr.320/2012 cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului;

- Legea nr.132/2012 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare şi radiologice;

- Legea nr.174/2014 cu privire la organizarea şi funcţionarea Serviciului naţional unic pentru apelurile de urgenţă 112;

- Legea nr.219/2018 cu privire la Inspectoratul General de Carabinieri;

- Legea nr.104/2020 cu privire la rezervele de stat şi de mobilizare;

- Legea nr.289/2022 cu privire la cerinţe de bază în securitatea radiologică;

- Legea nr.28/2024 cu privire la frontiera de stat a Republicii Moldova;

- Hotărârea Guvernului nr.249/1996 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la formaţiunile nemilitarizate ale protecţiei civile;

- Hotărârea Guvernului nr.1340/2001 cu privire la Comisia pentru Situaţii Excepţionale a Republicii Moldova;

- Hotărârea Guvernului nr.1427/2004 pentru aprobarea Regulamentului-tip privind constituirea fondurilor de rezervă ale autorităţilor administraţiei publice locale şi utilizarea mijloacelor acestora;

- Hotărârea Guvernului nr.282/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind instruirea în domeniul protecţiei civile;

- Hotărârea Guvernului nr.961/2006 cu privire la aprobarea Regulamentului reţelei naţionale de observare şi control de laborator asupra contaminării (poluării) mediului înconjurător cu substanţe radioactive, otrăvitoare, puternic toxice şi agenţi biologici;

- Hotărârea Guvernului nr.1076/2010 cu privire la clasificarea situaţiilor excepţionale şi la modul de acumulare şi prezentare a informaţiilor în domeniul protecţiei populaţiei şi teritoriului în caz de situaţii excepţionale;

- Hotărârea Guvernului nr.632/2011 cu privire la aprobarea Regulamentului sanitar privind radioprotecţia şi securitatea radiologică în practicile de radioterapie;

- Hotărârea Guvernului nr.862/2015 pentru aprobarea Regulamentului privind gestionarea fondurilor de urgenţă ale Guvernului;

- Hotărârea Guvernului nr.266/2016 cu privire la lista serviciilor publice desconcentrate administrate în mod direct/din subordinea ministerelor şi altor autorităţi administrative centrale;

- Hotărârea Guvernului nr.1090/2017 cu privire la organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică;

- Hotărârea Guvernului nr.408/2017 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind suportul ţării-gazdă în situaţii excepţionale;

- Hotărârea Guvernului nr.803/2018 cu privire la Centrul de dirijare în situaţii excepţionale al Comisiei pentru Situaţii Excepţionale a Republicii Moldova şi structurile de asigurare a activităţii altor comisii pentru situaţii excepţionale;

- Hotărârea Guvernului nr.1145/2018 cu privire la organizarea şi funcţionarea Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră;

- Hotărârea Guvernului nr.647/2018 privind aprobarea Regulamentului de interacţiune între Serviciul naţional unic pentru apelurile de urgenţă 112 şi serviciile specializate de urgenţă;

- Hotărârea Guvernului nr.332/2019 cu privire la organizarea şi funcţionarea Inspectoratului General de Carabinieri;

- Hotărârea Guvernului nr.506/2020 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la mecanismul de prim răspuns la evenimente nucleare sau radiologice conexe surselor radioactive orfane;

- Hotărârea Guvernului nr.222/2023 cu privire la aprobarea Planului de acţiuni privind punerea în aplicare a Regulamentului Sanitar Internaţional (2005) în Republica Moldova pentru anii 2023-2027;

- Hotărârea Guvernului nr.1012/2023 cu privire la aprobarea Regulamentului privind exploatarea construcţiilor de protecţie.

1.4.2. Actele normative ale AIEA şi ale OMS:

- Convenţia privind răspunderea civilă pentru daune nucleare, încheiată la Viena la 21 mai 1963; Convenţia privind protecţia fizică a materialelor nucleare, întocmită la Viena la 28 octombrie 1979; Convenţia cu privire la notificarea rapidă a unui accident nuclear, întocmită la Viena la 26 septembrie 1986; Convenţia cu privire la asistenţa în caz de accident nuclear sau urgenţă radiologică, întocmită la Viena la 26 septembrie 1986; Convenţia cu privire la securitatea nucleară, întocmită la Viena la 17 iunie 1994, adoptate prin Hotărârea Parlamentului nr.1450/1998 cu privire la aderarea Republicii Moldova la unele convenţii din cadrul Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomică;

- Metodologia de elaborare a acţiunilor de răspuns la accident nuclear sau radiologic, EPR-METHOD (2003) Metode de pregătire pentru reacţionare la un accident nuclear sau radiologic (TECDOC-953), Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică, Viena, 2003;

- Proceduri generice pentru răspunsul medical în timpul unei urgenţe nucleare sau radiologice, ERP - medical 2005, Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii;

- Aranjamente pentru pregătirea la o urgenţă nucleară sau radiologică, GS-G-2.1, Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică, Viena, 2007;

- Cerinţe generale de siguranţă, GSR Partea 3, Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică, Viena, 2015;

- Pregătirea şi răspunsul la o urgenţă nucleară sau radiologică, cerinţe generale de siguranţă, GSR Partea 7, Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică, Viena, 2015;

- Ghid pentru profilaxia cu iod în urma accidentelor nucleare, Actualizare 1999, Organizaţia Mondială a Sănătăţii, Geneva, 1999.

1.5. Documente conexe Planului:

- Actul normativ departamental al Serviciului Vamal privind procedura de acţiune la declanşarea alarmei sistemului de detectare radiologică la posturile vamale;

- Instrucţiunea privind acţiunile Poliţiei de Frontieră la declanşarea semnalului de alarmă al Sistemului Staţionar de Detecţie al Radiaţiei la Sectorul Poliţiei de Frontieră “Aeroportul Internaţional Chişinău”;

- Mecanismul de gestionare a forţelor şi a mijloacelor la lichidarea consecinţelor situaţiilor de urgenţă şi excepţionale, aprobat de către IGSU al MAI;

- Planurile de urgenţă ale titularilor de autorizaţie.

1.6. Noţiuni generale

În sensul prezentului Plan sunt utilizate următoarele noţiuni:

adăpostire – măsură specifică de protecţie pentru amplasarea provizorie a populaţiei, a animalelor şi a bunurilor în construcţiile de protecţie în cazul situaţiilor excepţionale;

distanţa de planificare extinsă (Extended planning distance – EPD) – perimetru în jurul instalaţiei ce delimitează aria în care sunt luate măsuri ulterior declarării urgenţei generale, pentru monitorizarea şi identificarea zonelor care permit îndeplinirea acţiunilor de răspuns în afara amplasamentului, în perioada ulterioară unei eliberări radioactive, care să contribuie la reducerea eficientă a riscului de efecte stocastice asupra persoanelor din rândul populaţiei;

distanţa de planificare pentru restricţionarea consumului de produse alimentare şi nealimentare (Ingestion and Commodities Planning Distance – ICPD) – perimetru în jurul instalaţiei care delimitează aria în care au fost realizate pregătiri pentru îndeplinirea eficientă a acţiunilor de răspuns în urma declarării urgenţei generale, în vederea reducerii riscului apariţiei de efecte stocastice în rândul populaţiei şi pentru a limita consecinţele nonradiologice ale distribuirii, comercializării şi consumului de produse alimentare, lapte şi apă potabilă, precum şi ale utilizării bunurilor nealimentare care pot fi contaminate din cauza eliberării radioactive;

efecte deterministice – efecte biologice ale radiaţiilor pentru care există un prag al dozei peste care severitatea efectului creşte odată cu doza;

efecte stocastice – efecte biologice induse de radiaţii a căror probabilitate creşte odată cu doza, dar a căror gravitate, în cazul în care se produc, este independentă de doză;

evacuare – măsură de protecţie luată în cazul ameninţării iminente, ori producerii unei situaţii de urgenţă şi care constă în scoaterea din zonele afectate sau potenţial a fi afectate, în mod organizat, a unor instituţii publice, agenţi economici, categorii sau grupuri de populaţie ori bunuri şi dispunerea acestora în zone şi localităţi care asigură condiţii de protecţie a persoanelor, a bunurilor şi a valorilor, de funcţionare a instituţiilor publice şi a agenţilor economici;

situaţie excepţională – întrerupere a condiţiilor normale de viaţă şi activitate a populaţiei la un obiectiv sau pe un anumit teritoriu în urma unei avarii, catastrofe, calamităţi cu caracter natural sau biologico-social, care au condus sau pot conduce la pierderi umane şi materiale;

situaţie de urgenţă – eveniment excepţional cu caracter nonmilitar, care, prin amploare şi intensitate, ameninţă viaţa sau sănătatea persoanelor, mediul înconjurător, valorile materiale şi culturale importante, care poate genera situaţii excepţionale, iar pentru restabilirea stării de normalitate este necesară întreprinderea unor măsuri şi acţiuni urgente, alocarea resurselor de intervenţie sau, după caz, suplimentarea acestora;

zonă de planificare a acţiunilor preventive de protecţie (Precautionary Action Zone – PAZ) – zonă în jurul instalaţiei stabilită pentru implementarea acţiunilor urgente de protecţie în cazul unei situaţii de urgenţă nucleară sau radiologică, în vederea reducerii riscului de apariţie a efectelor deterministice severe în afara amplasamentului. Acţiunile de protecţie din această zonă urmează a fi întreprinse înainte sau imediat după eliberarea materialelor radioactive ori ulterior expunerii, pe baza condiţiilor din instalaţie;

zonă de planificare a acţiunilor urgente de protecţie (Urgent Protective Action Planning Zone – UPZ) – zonă în jurul instalaţiei stabilită pentru întreprinderea de acţiuni urgente de protecţie în caz de situaţie de urgenţă nucleară sau radiologică, în scopul limitării dozelor în afara amplasamentului conform standardelor internaţionale de securitate. Acţiunile de protecţie din această zonă sunt implementate pe baza monitorizării mediului sau, după caz, pe baza condiţiilor din instalaţie.

Capitolul II

PREGĂTIREA PENTRU SITUAŢIILE DE URGENŢĂ

NUCLEARĂ SAU RADIOLOGICĂ

2.1. Măsuri de prevenire şi protecţie

Prevenirea urgenţelor nucleare sau radiologice constă în identificarea şi monitorizarea surselor potenţiale generatoare de urgenţe nucleare sau radiologice, evaluarea informaţiilor şi analiza situaţiei iniţiale, elaborarea de prognoze, stabilirea variantelor optime pentru reducerea efectelor produse de radiaţiile ionizante concomitent cu îmbunătăţirea continuă a capabilităţii de a utiliza şi a asigura managementul deşeurilor, într-o manieră care să asigure protecţia sănătăţii populaţiei şi securitatea mediului.

Principalele obiective sunt:

- asigurarea securităţii radiologice, a protecţiei sănătăţii publicului şi a mediului;

- asigurarea utilizării şi gestionării materialelor radioactive în condiţii de protecţie fizică;

- menţinerea şi îmbunătăţirea continuă a capacităţilor proprii de intervenţie în caz de situaţii de urgenţă nucleară sau radiologică;

- asigurarea unei pregătiri sistematice a personalului implicat în evaluarea situaţiilor de urgenţă nucleară sau radiologică, precum şi asigurarea cu echipament de protecţie individuală a acestuia;

- organizarea de exerciţii pe baza unor scenarii de accident realiste, cu implicarea autorităţilor administraţiei publice locale şi/sau naţionale şi a forţelor de intervenţie, care au responsabilitatea de a interveni în cazul producerii unui eveniment real, în scopul verificării eficienţei modului de organizare, a mijloacelor de comunicare şi a măsurilor prevăzute pentru atenuarea consecinţelor accidentului/urgenţei nucleare sau radiologice;

- folosirea evaluărilor la exerciţiile de răspuns la urgenţe nucleare sau radiologice pentru identificarea acţiunilor necesare a fi implementate în scopul îmbunătăţirii prezentului Plan;

- realizarea educării şi informării corecte a populaţiei şi a autorităţilor în probleme specifice prevenirii urgenţelor nucleare sau radiologice;

- stabilirea şi menţinerea unor relaţii de deschidere, transparenţă şi încredere cu mass-media;

- constituirea şi întreţinerea stocurilor de materiale, medicamente, substanţe radioprotectoare, alimente etc., necesare măsurilor ce se iau în caz de urgenţă nucleară sau radiologică, precum şi a stocurilor de echipamente de protecţie individuală a personalului implicat în activităţile de răspuns la urgenţe nucleare sau radiologice.

2.2. Pericole în cazul unui accident nuclear:

2.2.1. Pericolul inhalării aerului contaminat radioactiv este cauzat atât de gazele emise, cât şi de transportul substanţelor radioactive, ceea ce duce la manifestarea efectului conjugat al inhalării şi al iradierii. Riscul imediat se produce din cauza inhalării iodului radioactiv care acţionează asupra glandei tiroide, precum şi a inhalării altor produse de fisiune.

2.2.2. Pericolul rezultat din radioactivitatea depusă. Aprecierea riscului se face prin determinarea nivelului de radiaţie (raportul dintre doza de ioni şi timpul de iradiere) şi stabilirea radionuclizilor prezenţi. De timpul de care se dispune pentru controlul radioactivităţii produselor alimentare depinde riscul ingerării acestora, pericolul cel mai mare provenind din depunerile radioactive pe alimentele ce pot fi consumate fără a fi spălate: atât legume, fructe, apă potabilă, cât şi furaje etc. De asemenea, consumul produselor alimentare de origine animală care sunt consumate fără a fi verificate prezintă pericol pentru sănătatea omului.

2.2.3. Pericolul rezultat din acumularea lentă a radioactivităţii.

În acest caz, atenţia trebuie concentrată asupra produselor alimentare destinate omului care pot fi contaminate cu radionuclizii cei mai periculoşi. De asemenea, se va controla permanent radioactivitatea aerului şi a precipitaţiilor atmosferice. Dacă efectul inhalării se produce destul de rapid, pericolul este cauzat de depunerile radioactive este de durată medie şi mare, ceea ce impune măsuri pe termen lung privind consumul de apă, de alimente şi furaje.

2.3. Pericole în cazul urgenţelor radiologice

Urgenţa radiologică este cauzată de deplasarea în spaţiul aerian al ţării sau al unei zone din ţară a norului radioactiv, rezultat în urma unui accident nuclear produs pe teritoriul altui stat sau chiar pe alt continent. Pe tot parcursul deplasării unui asemenea nor radioactiv rezultă o urmă, o zonă contaminată ca urmare a depunerilor radioactive din nor, pe direcţia de deplasare a vântului, contaminarea fiind mai puternică în zonele unde cad precipitaţii.

Urgenţă radiologică este şi situaţia reintrării necontrolate în atmosferă a sateliţilor cu generatoare nucleare sau cu alte surse de radiaţii la bord, accidente în timpul transportului şi al depozitării deşeurilor radioactive, acţiuni teroriste sau alte evenimente care duc la contaminarea radioactivă şi la iradierea personalului.

2.4. Categorii de pregătire la accidente nucleare şi/sau radiologice

2.4.1. Pentru determinarea concretă a acţiunilor ce urmează a fi întreprinse în caz de urgenţă nucleară sau radiologică este necesar să fie identificate pericolele şi evaluate consecinţele potenţiale ale acestora.

Măsurile şi acţiunile trebuie să fie direct proporţionale cu pericolele identificate şi consecinţele potenţiale ale acestora.

2.4.2. Conform recomandărilor AIEA prevăzute în “Cerinţele generale de siguranţă”, GSR partea a 3-a “Pregătirea şi răspunsul la o urgenţă nucleară sau radiologică”, GSR partea a 7-a şi Documentul tehnic TECDOC-953 “Metode de pregătire pentru reacţionare la un accident nuclear sau radiologic” ale AIEA pentru a asigura pregătirea şi răspunsul la un accident nuclear sau radiologic la ONR sunt distinse 5 categorii de pregătire pentru situaţii de urgenţă (CPU):

2.4.2.1. în categoria I de pregătire pentru urgenţă, CPU I, sunt identificate instalaţiile pentru care diferite evenimente postulate la ONR, inclusiv evenimente din domeniul siguranţei nucleare şi evenimente care nu sunt luate în considerare prin proiectare, ar putea conduce la efecte deterministice severe în afara amplasamentului şi care necesită introducerea acţiunilor preventive, urgente şi timpurii de protecţie, precum şi alte acţiuni de răspuns.

Pentru categoria de pregătire pentru urgenţă I s-au stabilit:

- zona de planificare a acţiunilor preventive de protecţie (PAZ) – 3 km;

- zona de planificare a acţiunilor urgente de protecţie (UPZ) – 15 km;

- distanţa de planificare extinsă (EPD) – 100 km;

- distanţa de planificare pentru restricţia produselor alimentare şi nealimentare (ICPD) – 300 km;

2.4.2.2. în categoria II de pregătire pentru urgenţă, CPU II, sunt identificate instalaţiile pentru care diferite evenimente postulate la ONR, inclusiv evenimente din domeniul siguranţei nucleare şi evenimente care nu sunt luate în considerare prin proiectare, ar putea conduce la creşterea dozelor pentru populaţie şi care necesită introducerea acţiunilor urgente şi timpurii de protecţie, precum şi alte acţiuni de răspuns. Categoria de pregătire pentru urgenţă II exclude instalaţiile prevăzute la categoria de pregătire pentru urgenţă I.

Pentru categoria de pregătire pentru urgenţă II s-au stabilit:

- PAZ – nu se stabileşte pentru această categorie;

- UPZ – 1,5 km;

- EPD – 5 km;

- ICPD – 15 km;

2.4.2.3. în categoria III de pregătire pentru urgenţă, CPU III, sunt identificate instalaţiile pentru care evenimentele postulate la ONR, inclusiv evenimentele din domeniul siguranţei nucleare şi evenimentele care nu sunt luate în considerare prin proiect, ar putea necesita acţiuni urgente de protecţie sau acţiuni timpurii de protecţie şi/sau alte acţiuni de răspuns;

2.4.2.4. în categoria IV de pregătire pentru urgenţă, CPU IV, sunt identificate activităţile şi actele în locaţii necunoscute care ar putea escalada către o situaţie de urgenţă nucleară sau radiologică şi necesită introducerea acţiunilor de protecţie, precum şi alte acţiuni de răspuns;

2.4.2.5. în categoria V de pregătire pentru urgenţă, CPU V, sunt identificate arii aflate în interiorul zonelor şi al distanţelor de planificare determinate pe teritoriul Republicii Moldova, dar care sunt stabilite pentru instalaţiile din CPU I şi CPU II aliate pe teritoriile statelor vecine.

Pentru categoria de pregătire pentru urgenţă V s-au stabilit:

- PAZ – 5 km;

- UPZ – 25 km;

- EPD – 100 km;

- ICPD – 300 km.

2.5. Clasificarea urgenţelor:

Urgenţele se clasifică în:

- clasa A: urgenţele care pot surveni la instalaţiile din CPU I şi II şi în teritoriile CPU V, acestea fiind clasificate după cum urmează: alertă, urgenţă în unitate/instalaţie, urgenţă la ONR şi urgenţă generală;

- clasa B: urgenţele care pot surveni în CPU III fiind clasificate după cum urmează: alertă, urgenţă în unitate/instalaţie şi urgenţă la ONR;

- clasa C: urgenţele din CPU IV se numesc urgenţe radiologice.

Alertă – presupune o scădere importantă sau nedeterminată a nivelului de protecţie pentru personalul de la ONR sau pentru populaţie. Alerta include evenimente care pot evolua către urgenţă în unitate/instalaţie, urgenţă pe amplasament sau urgenţă generală.

Urgenţă în unitate – se caracterizează printr-o reducere considerabilă a nivelului de protecţie a personalului de la ONR, ca urmare a neîndeplinirii funcţiei primului nivel de protecţie în adâncime, fără a avea consecinţe radiologice în afara lui. Urgenţa în unitate include evenimente care pot evolua către urgenţă la ONR sau urgenţă generală.

Urgenţă la ONR – reprezintă o reducere considerabilă a nivelului de protecţie a personalului de la ONR, precum şi pentru populaţia din apropierea lui, ca urmare a neîndeplinirii funcţiei a 2 sau mai multe niveluri de protecţie în adâncime. Urgenţa la ONR include evenimente care pot evolua către urgenţă generală.

Urgenţă generală – reprezintă un risc real şi semnificativ, ce implică eliberarea în atmosferă a unor materiale radioactive sau un risc de expunere la radiaţii, cauzat de neîndeplinirea funcţiei a trei sau mai multe niveluri de apărare în adâncime, care justifică punerea în aplicare a unor măsuri preventive şi/sau urgente în afara lui, ca ultim nivel de protecţie în adâncime.

Tabelul 1

Reprezentare tabelară a clasificării urgenţelor

2.6. Clasificarea zonelor

2.6.1. Instalaţii din CPU I, II şi V:

În abordarea graduală privind evitarea efectelor deterministice şi diminuarea sau evitarea efectelor stocastice se definesc 2 zone de planificare şi
2 distanţe de planificare:

2.6.1.1. zona de planificare a acţiunilor preventive de protecţie este stabilită în vederea evitării efectelor deterministice şi se aplică instalaţiilor din CPU I şi CPU V;

2.6.1.2. zona de planificare a acţiunilor urgente de protecţie este stabilită în vederea evitării efectelor deterministice şi diminuării efectelor stocastice şi se aplică instalaţiilor din CPU I, CPU II şi CPU V;

2.6.1.3. distanţa de planificare extinsă este stabilită în vederea extinderii acţiunilor de protecţie pentru evitarea efectelor stocastice şi se aplică instalaţiilor din CPU I, CPU II şi CPU V;

2.6.1.4. distanţa de planificare pentru restricţia produselor alimentare şi nealimentare este stabilită în vederea evitării efectelor stocastice şi se aplică instalaţiilor din CPU I, CPU II şi CPU V.

Tabelul 2

Clasificarea zonelor

PAZ şi UPZ reprezintă zone circulare în jurul instalaţiilor, iar graniţele lor trebuie definite, după caz, de repere locale, pentru a permite o identificare uşoară în timpul răspunsului.

În prezent, Republica Moldova nu dispune de obiective care pot fi clasificate în categoriile I şi II.

2.6.2. Instalaţii din CPU III şi IV:

Pentru instalaţiile din CPU III şi IV se definesc 3 perimetre în vederea desfăşurării acţiunilor de intervenţie (figura 5):

perimetrul de securitate – se delimitează la limita unde debitul dozei este de cel mult 100 μSv/h sau contaminarea gama/beta sub 1000 Bq/cm² şi contaminarea alfa sub 100 Bq/cm²;

perimetrul de siguranţă – se delimitează de la limita perimetrului de securitate până la limita zonei unde este identificat fondul natural de radiaţii;

perimetrul de sprijin – se delimitează de la limita perimetrului de siguranţă până la o limită stabilită de comandantul intervenţiei, pentru desfăşurarea în siguranţă a acţiunilor de intervenţie.

2.7. Surse de risc

2.7.1. Sursele de risc identificate în Republica Moldova pentru urgenţele nucleare sau radiologice:

2.7.1.1. accident al unui mijloc de transport cu surse de radiaţii sau materiale radioactive;

2.7.1.2. accident în timpul utilizării şi transportării materialelor radioactive şi a deşeurilor radioactive;

2.7.1.3. instalaţii radiologice şi surse închise – instituţii medicale, aplicaţii cu surse radioactive (incidente industriale);

2.7.1.4. operatori economici colectori de metal uzat;

2.7.1.5. sursa pierdută/furată (orfană);

2.7.1.6. alte riscuri/evenimente/acţiuni conexe activităţilor teroriste, traficului ilicit, depozitării de materiale refolosibile;

2.7.1.7. detectarea pe teritoriul Republicii Moldova a unor niveluri anormale de radioactivitate care, potenţial, ar fi dăunătoare pentru sănătatea publică;

2.7.1.8. reintrarea necontrolată în atmosferă a sateliţilor cu generatoare nucleare sau cu alte surse de radiaţii la bord.

2.7.2. Sursele de risc identificate la nivel transfrontalier pentru producerea urgenţelor nucleare sau radiologice:

2.7.2.1. Contaminarea ca urmare a unei urgenţe generate de un accident nuclear pe teritoriul altor state cu efecte transfrontaliere.

Republica Moldova nu dispune de reactoare nucleare, dar este înconjurată de 7 centrale atomice care sunt dislocate pe teritoriile statelor adiacente (Ucraina, România şi Bulgaria) la o distanţă de 125-400 km, cu un număr total de 23 de reactoare.

În cazul accidentului nuclear sau radiologic la una dintre centralele atomice menţionate, se va impune organizarea şi realizarea măsurilor de protecţie radiologică a populaţiei, a mediului şi a producţiei agricole în urma poluării teritoriului cu materiale radioactive. În acest caz, valoarea debitului dozei ambientale gama poate depăşi normele acceptabile de 10-100 de ori. Un pericol deosebit va provoca creşterea bruscă a concentraţiei radionuclizilor – produşilor de dezintegrare (iod, cesiu, stronţiu etc.) în nutreţurile verzi, produse lactate, legume şi fructe.

Este posibilă spitalizarea grupurilor de populaţie cu o absorbire sporită a iodului radioactiv (I-131) de glanda tiroidă.

Conform datelor pronosticate, în caz de avarie la una dintre centralele atomice şi condiţii meteo nefavorabile, suprafaţa totală a teritoriului contaminat al Republicii Moldova poate constitui 2,6 mii km², cu organizarea zonelor de control radiologic strict şi de evacuare sau strămutare temporară a populaţiei şi a animalelor domestice şi agricole.

2.7.2.2. Contaminarea ca urmare a utilizării armelor de distrugere în masă cu efect radiologic pe teritoriul altor state cu efecte transfrontaliere, în urma căreia sunt posibile depuneri semnificative de material radioactiv, la mari distanţe, provenite de la un obiectiv foarte îndepărtat.

2.7.3. Clasificarea surselor de risc identificate în Republica Moldova, conform categoriilor de pregătire la urgenţă:

2.7.3.1. În categoria III de pregătire pentru urgenţă sunt identificate instalaţiile pentru care evenimentele postulate pe amplasament, inclusiv evenimentele din domeniul siguranţei nucleare şi evenimentele care nu sunt luate în considerare în prezentul Plan, ar putea necesita acţiuni urgente de protecţie sau acţiuni timpurii de protecţie şi/sau alte acţiuni de răspuns.

La CPU III se atribuie:

- instituţiile medicale (spitalul oncologic) care utilizează instalaţiile de radiaţie gama şi care exercită cercetări radiodiagnostice şi radioterapeutice;

- întreprinderile care utilizează surse de iradiere ionizantă, în special pentru radiografie;

- instituţiile ştiinţifice cu surse radioactive de categoria I-III ionizante puternic;

- întreprinderile care utilizează aparate radioizotope;

- întreprinderile implicate în colectarea şi depozitarea deşeurilor radioactive.

Categoriei de pregătire pentru urgenţă III i s-a stabilit:

- zona de planificare a acţiunilor preventive de protecţie – 0,5-3 km.

2.7.3.2. În categoria IV de pregătire pentru urgenţă sunt identificate activităţile şi actele în locaţii necunoscute care ar putea escalada către o situaţie de urgenţă nucleară sau radiologică şi necesită introducerea acţiunilor de protecţie, precum şi alte acţiuni de răspuns.

La CPU IV se atribuie:

- colectarea şi eliminarea deşeurilor radioactive cu activitate redusă;

- introducerea surselor radioactive de contrabandă în ţară;

- pierderea sau furtul unei surse necontrolate – iradiere sau contaminare radioactivă;

- un act terorist cu aplicarea materialelor nucleare sau radioactive.

Categoriei de pregătire pentru urgenţă IV i s-au stabilit:

- zona de planificare a acţiunilor preventive de protecţie – 0,3-3 km;

- zona măsurilor de protecţie de urgenţă – 3-5 km;

- zona măsurilor de protecţie pe termen lung – 5 km-30 km.

2.7.3.3. În categoria V de pregătire pentru urgenţă sunt identificate arii aflate în interiorul zonelor şi al distanţelor de planificare determinate pe teritoriul Republicii Moldova, dar care sunt stabilite pentru instalaţiile din CPU I şi CPU II aliate pe teritoriile statelor vecine.

La CPU V se atribuie:

- introducerea în ţară a alimentelor sau a produselor contaminate cu radionuclizi;

- reintrarea necontrolată în atmosferă a sateliţilor cu generatoare nucleare sau cu alte surse de radiaţii la bord;

- prezenţa instalaţiilor cu o cantitate mică de substanţe radioactive;

- contaminarea radioactivă în urma eliberării transfrontaliere a radionuclizilor în caz de accident nuclear sau radiologic la una dintre centralele nucleare (în continuare – CN) situate în Ucraina (CN Rivne, CN Hmelniţki şi CN Iujnoukrainsk) şi România (CN Cernavodă) situate la o distanţă de până la
300 km de hotarul Republicii Moldova.

Categoriei de pregătire pentru urgenţă V i s-au stabilit:

- zona de planificare a acţiunilor preventive de protecţie – 0,3-50 km;

- zona de planificare a acţiunilor urgente de protecţie – 50-100 km;

- zona măsurilor de protecţie pe termen lung – 100 km-300 km.

2.8. Nivelurile de referinţă

Nivelul de referinţă este nivelul dozei reziduale sau al riscului la care se consideră, în general, că expunerea lucrătorilor sau a populaţiei nu ar trebui permisă în caz de urgenţă. Acest nivel asigură faptul că activităţile de răspuns îşi ating obiectivele de a proteja lucrătorii şi populaţia de efectele radiaţiilor ionizante. Deci limitarea expunerii populaţiei şi a lucrătorilor este necesară, în măsura posibilităţilor, pentru evitarea apariţiei efectelor deterministe şi/sau stocastice. Prin urmare, s-a stabilit nivelul de referinţă pentru situaţiile de expunere de urgenţă – o doză reziduală de 100 mSv, acută sau anuală, care include contribuţia tuturor căilor de expunere. De asemenea, în vederea stabilirii criteriilor operaţionale în faza de revenire la normalitate, atunci când se încearcă reluarea activităţilor economice şi sociale, cu trecerea de la o situaţie de expunere de urgenţă la o situaţie de expunere existentă, s-a stabilit nivelul de referinţă pentru situaţia de expunere existentă de 20 mSv pe an, în termeni de doză reziduală.

Nivelurile de referinţă pentru expunerea publică şi expunerea profesională sunt stabilite în anexa nr.1 la Legea nr.289/2022 cu privire la cerinţele de bază în securitatea radiologică.

Tabelul 3

Nivelurile de referinţă recomandate pentru măsurile

urgente de protecţie (conform TECDOC)

Nivelurile generale de intervenţie pentru evacuare

2.9. Nivelurile operaţionale de intervenţie (în continuare – OIL) – sunt niveluri de cantităţi fizice măsurabile (debit de doză, activitatea materialelor radioactive eliberate, activitatea radionuclizilor în aer, activitatea radionuclizilor la suprafaţa solului sau activitatea radionuclizilor în probele de mediu, alimente, hrană pentru animale şi apă) în relaţie cu care se efectuează evaluarea determinărilor radiologice, efectuate în teren sau în laborator, pe parcursul desfăşurării situaţiei de urgenţă, în vederea luării unei decizii pentru implementarea sau ajustarea acţiunilor de protecţie, conform anexei nr.1.

Utilizarea OIL pentru implementarea imediată a acţiunilor de protecţie sau a altor acţiuni de răspuns se face ulterior eliberării radioactive, când rezultatele monitorizării arată prezenţa contaminării sau expunerii radioactive în vecinătatea instalaţiei afectate. Factorii nonradiologici trebuie luaţi în considerare atunci când se decide implementarea măsurilor de protecţie, astfel încât rezultatul să fie unul favorabil, adică de protecţie a populaţiei.

2.10. Repartizarea responsabilităţilor

Rolurile tuturor entităţilor publice antrenate în răspunsul la urgenţă nucleară sau radiologică, în funcţie de tipurile de pericole, sunt:

Tabelul 4

Repartizarea responsabilităţilor

2.10.1. Autorităţile responsabile cu rol principal:

2.10.1.1. la nivel naţional:

- CSE RM, sub conducerea Prim-ministrului, căreia, ca structură interinstituţională de suport decizional, îi revine Centrul de dirijare în situaţii excepţionale (în continuare – CDSE);

- IGSU;

- ANRANR a Ministerului Mediului, cu rol consultativ;

2.10.1.2. la nivel de ministere, alte autorităţi administrative centrale:

comisiile pentru situaţii excepţionale ale autorităţilor administrative centrale, sub conducerea miniştrilor, cărora, ca structuri de suport decizional, le revin Punctele de dirijare în situaţii excepţionale (în continuare – PDSE);

2.10.1.3. la nivelul organelor administraţiei publice locale de nivelul al doilea:

comisiile pentru situaţii excepţionale ale raioanelor, municipiilor, UTA Găgăuzia, sub conducerea preşedintelui CSE, cărora, ca structuri de suport decizional, le revin Punctele teritoriale de dirijare în situaţii excepţionale (în continuare – PTDSE);

2.10.1.4. la nivelul organelor administraţiei publice locale de nivelul întâi:

comisiile pentru situaţii excepţionale din cadrul oraşelor (municipiilor) satelor (comunelor), sub conducerea primarului, cărora, ca structuri de suport decizional, le revin Punctele locale de dirijare în situaţii excepţionale (PLDSE);

2.10.1.5. la nivelul obiectivelor nucleare/radiologice:

comisiile pentru situaţii excepţionale ale obiectivelor nucleare/radiologice, sub conducerea preşedintelui CSE, cărora, ca structuri de suport decizional, le revin Punctele de dirijare în situaţii excepţionale ale obiectului (PDSEO).

2.10.2. Autorităţile responsabile cu rol secundar:

2.10.2.1. la nivel naţional:

2.10.2.1.1. Ministerul Afacerilor Interne, prin:

- Inspectoratul General al Poliţiei;

- Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră;

- Inspectoratul General de Carabinieri;

2.10.2.1.2. Ministerul Mediului, prin:

- Agenţia de Mediu;

- Serviciul Hidrometeorologic de Stat;

2.10.2.1.3. Ministerul Sănătăţii, prin ANSP;

2.10.2.1.4. Ministerul Apărării;

2.10.2.1.5. Ministerul Finanţelor, prin Serviciul Vamal;

2.10.2.1.6. ANSA şi subdiviziunile teritoriale pentru siguranţa alimentelor (STSA);

2.10.2.1.7. organizaţiile de cercetare sau de promovare a tehnologiilor nucleare sau radiologice;

2.10.2.2. la nivel de raioane, mun. Chişinău, mun. Bălţi, UTA Găgăuzia:

2.10.2.2.1. subdiviziunile teritoriale subordonate Ministerului Afacerilor Interne:

- direcţiile/secţiile situaţii excepţionale ale IGSU;

- direcţiile/inspectoratele de poliţie ale IGP;

- direcţiile regionale ale IGC;

- subdiviziunile regionale ale IGPF;

2.10.2.2.2. subdiviziunile teritoriale ale Serviciului Vamal (birourile vamale Centru, Sud, Nord şi posturile vamale);

2.10.2.2.3. direcţiile teritoriale ale ANSP;

2.10.2.2.4. staţiile şi substaţiile CNAMUP;

2.10.2.2.5. subdiviziunile Sud, Centru, Nord ale autorităţii de monitorizare a mediului;

2.10.2.2.6. unităţile militare ale Armatei Naţionale;

2.10.2.2.7. subdiviziunile teritoriale ale ANSA;

2.10.2.2.8. staţiile meteo;

2.10.2.2.9. spitalele raionale/municipale din subordinea Ministerului Sănătăţii şi ale UTA Găgăuzia.

2.10.3. Autorităţile cu funcţii de sprijin:

2.10.3.1. Ministerul Afacerilor Externe;

2.10.3.2. Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale;

2.10.3.3. Agenţia Rezerve Materiale a Ministerului Afacerilor Interne;

2.10.3.4. Serviciul de Informaţii şi Securitate;

2.10.4. Autorităţile de răspuns la situaţii excepţionale (accident/urgenţă nucleară sau radiologică):

2.10.4.1. Autorităţile administraţiei publice cu atribuţii în domeniul activităţilor nucleare şi radiologice sunt următoarele:

- autoritatea administraţiei publice centrale în domeniul ocrotirii sănătăţii;

- autoritatea administrativă în domeniul protecţiei civile şi situaţiilor excepţionale;

- autoritatea administraţiei publice centrale în domeniul mediului;

- autoritatea administraţiei publice centrale în domeniul agroindustrial;

- autoritatea administrativă a controlului vamal;

- autoritatea administrativă de control al frontierei;

- organizaţii de cercetare sau de promovare a tehnologiilor nucleare sau radiologice.

Competenţele autorităţilor cu atribuţii în domeniul activităţilor nucleare şi radiologice sunt specificate în Legea nr.132/2012 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare şi radiologice.

2.10.4.2. Titularul de autorizaţie

Atribuţiile titularului de autorizaţie sunt prevăzute în Legea nr.132/2012 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare şi radiologice.

Capitolul III

ORGANIZAREA RĂSPUNSULUI LA ACCIDENTE/

URGENŢE NUCLEARE SAU RADIOLOGICE

3.1. În cazul producerii accidentului/urgenţei nucleare sau radiologice în Republica Moldova

În cazul producerii situaţiei de urgenţă sau excepţionale în Republica Moldova, care ar putea fi clasificată ca urgenţă nucleară sau radiologică (dar încă nu este declarată ca urgenţă nucleară sau radiologică):

3.1.1. Notificarea (Fluxul informaţional, conform figurii 1).

Centrul operativ de dispecerat republican al IGSU (în continuare – CODR) este notificat:

- de către dispeceratele Centru, Nord, Sud, în baza informaţiei recepţionate de la SNUAU – 112, informat de populaţie, titularii de autorizaţie etc.;

- de către subdiviziunile teritoriale ale IGSU, care pot fi informate de către autorităţile administraţiei publice locale de nivelul întâi/al doilea şi populaţie;

- de către Inspectoratul General al Poliţiei, în cazul producerii unor accidente de proporţii pe drumuri, cu blocarea persoanelor în unităţile de transport, scurgerea substanţelor periculoase etc.;

- de către Centrul operaţional de coordonare din cadrul IGPF, în cazul traficului ilicit de materiale nucleare sau radiologice la frontiera de stat;

- de către Dispeceratul operaţional din cadrul IGC, în cazul producerii unor accidente de proporţii pe teritoriul Republicii Moldova;

- de către Ministerul Mediului (Serviciul Hidrometeorologic de Stat privind pronosticarea şi producerea fenomenelor meteorologice, agrometeorologice şi hidrologice periculoase şi Agenţia de Mediu privind poluarea excepţională a mediului înconjurător, debitul dozei ambientale a radiaţiei gama);

- de către Ministerul Sănătăţii, prin ANSP, în cazurile de suprairadiere a persoanelor şi a incidentelor radiologice în cadrul instituţiilor medicale;

- de către ANSA;

- de către laboratoarele care fac parte din Reţeaua naţională de observare şi control de laborator (în continuare – RNOCL);

- de către Serviciul Vamal.

Figura 1. Fluxul informaţional pentru notificare, în cazul

producerii urgenţei radiologice în Republica Moldova

3.1.2. Înştiinţarea:

La primirea Notificării despre producerea în Republica Moldova a unor situaţii de urgenţă şi/sau excepţionale, care ar putea fi clasificate ca urgenţă nucleară sau radiologică, înştiinţarea se desfăşoară după cum urmează:

3.1.2.1. CODR înştiinţează:

- dispeceratele Nord, Centru sau Sud (în situaţia în care informaţia nu a fost primită de la ele) – pentru organizarea şi desfăşurarea intervenţiei, conform Mecanismului de gestionare a forţelor şi mijloacelor la lichidarea consecinţelor situaţiilor de urgenţă şi excepţionale, aprobat în cadrul IGSU;

- şeful IGSU;

- şeful ANRANR – pentru convocarea echipei de specialişti cu competenţe în domeniul radiologic;

- Secţia monitorizare operaţională a Direcţiei coordonare şi monitorizare operaţională a Inspectoratului de Management Operaţional al Ministerului Afacerilor Interne (în continuare – IMO);

- preşedinţii CSE ale ministerelor, ale altor autorităţi administrative centrale şi locale (după caz, pornind de la situaţia din teren);

3.1.2.2. şeful IGSU înştiinţează pe ministrul afacerilor interne;

3.1.2.3. preşedintele CSE este înştiinţat imediat de către ministrul afacerilor interne sau la indicaţia acestuia de către şeful IGSU;

3.1.2.4. şefii subdiviziunilor teritoriale ale IGSU (direcţiile situaţii excepţionale (DSE), direcţiile regionale situaţii excepţionale (DRSE) şi secţiile situaţii excepţionale din cadrul DSE şi DRSE) înştiinţează:

- preşedinţii CSE din unităţile administrativ-teritoriale (în continuare – UTA) de nivelul al doilea şi UTA Găgăuzia pe a căror teritoriu s-a produs situaţia;

- preşedinţii CSE din unităţile administrativ-teritoriale de nivelul întâi pe a căror teritoriu s-a produs situaţia;

3.1.2.5. dacă situaţia excepţională este clasificată ca urgenţă nucleară sau radiologică, IGSU va furniza informaţii AIEA, Comisiei Europene şi statelor vecine cu care au fost semnate acorduri bilaterale, în conformitate cu prevederile Manualului operaţional privind comunicarea despre incident şi urgenţe EPR-IEComm (2019);

3.1.2.6. ANSP, în calitatea sa de punct focal naţional pentru implementarea Regulamentului sanitar internaţional 2005 (RSI), va notifica Biroului regional al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii situaţia excepţională clasificată ca urgenţă nucleară sau radiologică.

3.1.3. Intervenţia

Intervenţia în caz de situaţii de urgenţă şi/sau excepţionale produsă în Republica Moldova, până a fi calificată ca urgenţă nucleară sau radiologică, se desfăşoară în conformitate cu regulamentele şi procedurile de intervenţie, aprobate la nivel de fiecare instituţie cu sarcini în domeniu.

3.1.4. Calificarea situaţiei ca urgenţă nucleară sau radiologică

3.1.4.1. Situaţia excepţională produsă în Republica Moldova se califică drept urgenţă nucleară sau radiologică de către specialişti cu competenţe în domeniul radiologic din cadrul autorităţilor cu atribuţii în domeniul activităţilor nucleare şi radiologice, conform prevederilor Legii nr.132/2012 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare şi radiologice.

3.1.4.2. După calificarea situaţiei de urgenţă şi/sau excepţionale ca Urgenţă Nucleară sau Radiologică, intervenţia se desfăşoară în conformitate cu procedurile descrise în prezentul Plan.

3.2. În cazul producerii accidentului/urgenţei nucleare sau radiologice peste hotarele Republicii Moldova

3.2.1. Notificarea (Fluxul informaţional, conform figurii 2)

CODR este informat de către:

- AIEA, prin intermediul Centrului pentru incidente şi urgenţe ce serveşte ca punct focal al agenţiei, pentru pregătirea şi răspunsul la situaţii de urgenţă, Comisia Europeană sau ţările învecinate;

- Centrul operaţional naţional al IGSU a Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă al Ministerului Afacerilor Interne din România – în cazul producerii situaţiilor excepţionale cu caracter transfrontalier pe teritoriul României, în baza acordurilor încheiate;

- Centrul de coordonare operaţională din cadrul Serviciului de Stat pentru Situaţii Excepţionale a Ucrainei – în cazul producerii situaţiilor excepţionale cu caracter transfrontalier pe teritoriul Ucrainei, în baza acordurilor încheiate.

În cazul primirii informaţiei din alte ţări şi organizaţii internaţionale, de asemenea, notificarea şi informarea timpurie a altor ţări, organizaţii internaţionale şi instituţii şi autorităţi naţionale în cazul unui accident nuclear sau radiologic la una dintre CN din vecinătate se desfăşoară la nivel naţional de către IGSU, care este desemnat punct focal al Convenţiei cu privire la notificarea rapidă a unui accident nuclear (Hotărârea Parlamentului nr.1450/1998 cu privire la aderarea Republicii Moldova la unele convenţii din cadrul Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomică).

Figura 2. Fluxul informaţional pentru notificare în cazul producerii

urgenţei nucleare sau radiologice peste hotarele Republicii Moldova

3.2.2. Înştiinţarea în cazul producerii urgenţei nucleare sau radiologice în afara Republici Moldova (Fluxul informaţional, conform figurii 3)

La primirea Notificării despre producerea unor situaţiilor de urgenţă şi/sau excepţionale la ONR situat în afara Republicii Moldova, dar care poate afecta teritoriul Republicii Moldova, înştiinţarea se desfăşoară după cum urmează:

3.2.2.1. CODR înştiinţează:

- şeful IGSU;

- Secţia monitorizare operaţională a Direcţiei coordonare şi monitorizare operaţională a IMO;

- şefii subdiviziunilor teritoriale ale IGSU;

- şeful ANRANR, pentru convocarea specialiştilor cu competenţe în domeniul radiologic pentru acordarea consultanţei, la solicitare;

- preşedinţii CSE ale ministerelor, ale altor autorităţi administrative centrale şi locale (după caz, pornind de la situaţia din teren);

3.2.2.2. şeful IGSU înştiinţează:

- ministrul afacerilor interne – vicepreşedinte al CSE RM, şi, la indicaţia acestuia, va anunţa Prim-ministrul Republicii Moldova – preşedinte al CSE RM, şi va propune aplicarea prezentului Plan;

3.2.2.3. preşedintele CSE RM este înştiinţat imediat de către ministrul afacerilor interne sau la indicaţia acestuia de către şeful IGSU;

3.2.2.4. şefii subdiviziunilor teritoriale ale IGSU (direcţiile situaţii excepţionale, direcţiile regionale situaţii excepţionale şi secţiile situaţii excepţionale din cadrul DSE şi DRSE) înştiinţează:

- preşedinţii CSE din unităţile administrativ-teritoriale de nivelul al doilea şi UTA Găgăuzia;

- preşedinţii CSE din unităţile administrativ-teritoriale de nivelul întâi.

Figura 3. Fluxul informaţional pentru înştiinţare în cazul

producerii urgenţei în afara Republicii Moldova

3.2.3. Competenţa de punere în aplicare a prezentului Plan

Punerea în aplicare a Planului se realizează de către şeful IGSU, după coordonare cu ministrul afacerilor interne şi informarea Prim-ministrului.

3.2.4. Intervenţia

În urma acceptării aplicării prezentului Plan se vor desfăşura:

3.2.4.1. alerta graduală a:

- IGSU, IGP, IGC, IGPF şi IMO;

- Ministerului Sănătăţii şi subdiviziunilor subordonate – ANSP, CNAMUP;

- Ministerului Mediului şi subdiviziunilor subordonate – ANRANR, Agenţiei de Mediu, Serviciului Hidrometeorologic de Stat;

- ANSA şi subdiviziunilor teritoriale;

- Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale;

În funcţie de evenimentul produs, pot fi antrenate şi alte instituţii, în baza solicitării CDSE.

3.2.4.2. activarea CDSE, cu convocarea Grupului de specialişti cu competenţe în domeniul radiologic;

3.2.4.3. activarea Reţelei naţionale de observare şi control de laborator;

3.2.4.4. analiza situaţiei în cadrul CDSE, pregătirea propunerilor pentru şedinţa CSE privind acţiunile ce urmează a fi întreprinse, pornind de la situaţia din teren şi estimările evoluţiei în timp şi spaţiu;

3.2.4.5. asigurarea activităţii CSE RM;

3.2.4.6. informarea periodică a CSE din ministere, din alte autorităţi administrative centrale, CSE din raioane, din mun. Chişinău, mun. Bălţi, UTA Găgăuzia, CSE de nivelul întâi despre situaţia la momentul respectiv, pericolele reale existente şi măsurile ce urmează a fi întreprinse;

3.2.4.7. întocmirea şi prezentarea mesajelor pentru populaţie privind situaţia, pericolele, măsurile de protecţie şi măsurile întreprinse de către autorităţi pentru gestionare;

3.2.4.8. intervenţia forţelor IGSU şi ale altor autorităţi în teren, pentru desfăşurarea măsurilor specifice (cercetarea radioactivă, marcarea zonelor contaminate, lucrările de salvare-deblocare, acordarea primului ajutor calificat, evacuarea victimelor, stingerea incendiilor, decontaminarea etc.);

3.2.4.9. constituirea la locul intervenţiei a unui sau mai multe PDSE avansate;

3.2.5. Conducerea intervenţiei (figura 4) pentru gestionarea răspunsului la situaţia de urgenţă nucleară sau radiologică se realizează prin intermediul:

- CSE;

- CDSE;

- CSE din cadrul ministerelor, al altor autorităţi administrative centrale şi al autorităţilor publice locale;

- PDSE ale CSE din cadrul ministerelor, al altor autorităţi administrative centrale, ale punctelor teritoriale şi locale de dirijare în situaţii excepţionale ale comisiilor pentru situaţii excepţionale respective;

- comandantului intervenţiei la nivel naţional;

- comandantului intervenţiei la nivel local;

- evaluatorului radiologic;

- forţelor de intervenţie.

3.2.5.1. Comandant al intervenţiei la nivel naţional este desemnat vicepreşedintele CSE – şeful IGSU sau o altă persoană, numită prin Dispoziţia CSE RM.

Comandantul intervenţiei la nivel naţional asigură conducerea şi coordonarea operaţională a acţiunilor de răspuns din momentul activării Planului.

3.2.5.2. Comandant al intervenţiei la nivel local este desemnat şeful subdiviziunii teritoriale al IGSU sau o altă persoană numită de către comandantul intervenţiei la nivel naţional, prin coordonare cu preşedintele Comisiei pentru situaţii excepţionale teritoriale.

Comandantul intervenţiei la nivel local asigură executarea sarcinilor stabilite de către comandantul intervenţiei la nivel naţional.

3.2.5.3. Evaluatorul radiologic

Evaluatorul radiologic este propus de către IGSU în comun cu ANRANR din cadrul specialiştilor cu competenţe în domeniul radiologic din autorităţile cu atribuţii în domeniul activităţilor nucleare şi radiologice.

Evaluatorul radiologic conduce echipa de monitorizare şi de evaluare radiologică şi este responsabil la locul accidentului pentru supravegherea, controlul contaminării, sprijinul pentru protecţia împotriva radiaţiilor a personalului de urgenţă şi pentru formularea recomandărilor pentru acţiuni de protecţie.

Echipele de monitorizare şi de evaluare radiologică sunt formate din personalul autorităţilor implicate în evaluarea şi lichidarea consecinţelor accidentului (IGSU, ANRANR, ANSP etc.).

Evaluatorul radiologic va fi responsabil, de asemenea, pentru stabilirea limitelor recomandate pentru personalul de urgenţă, pentru estimarea şi înregistrarea dozelor primite de către personalul de intervenţie şi/sau de către populaţie; pentru solicitarea de resurse suplimentare pentru evaluarea radiologică, după necesităţi; pentru realizarea sarcinilor specializate de evaluare a riscului şi a dozei.

Evaluatorul radiologic trebuie să furnizeze CDSE informaţii periodice despre:

- extinderea contaminării;

- perimetrele necesare pentru protecţie şi siguranţă;

- acţiunile de protecţie ale personalului de intervenţie;

- optimizarea timpului de acces în zona periculoasă a personalului de intervenţie.

Lista specialiştilor cu competenţe în domeniul radiologic din cadrul autorităţilor cu atribuţii în domeniul activităţilor nucleare şi radiologice, conform anexei nr.2.

Figura 4. Conducerea intervenţiei

Sarcinile entităţilor implicate în gestionarea situaţiei de urgenţă nucleară/radiologică se realizează în conformitate cu tabelul din anexa nr.3.

Instrucţiunile de acţiune pentru urgenţele radiologice (în baza surselor de risc identificate la pct.2.7 din prezentul Plan) sunt redate în anexa nr.4.

Capitolul IV

ACŢIUNILE DE RĂSPUNS LA ACCIDENTUL/

URGENŢA NUCLEARĂ SAU RADIOLOGICĂ

(aplicabile pentru obiectivele

din categoriile III, IV şi V)

4.1. Monitorizarea fondului radioactiv, organizarea notificării în situaţii de urgenţă nucleară sau radiologică

4.1.1. Monitorizarea fondului radioactiv şi organizarea notificării timpurii la nivel naţional se va efectua de către IGSU în baza rezultatelor prezentate de către laboratoarele RNOCL. Agenţia de Mediu va fi responsabilă de asigurarea funcţionării neîntrerupte şi corespunzătoare a reţelei de monitorizare gama şi notificare timpurie. Măsurarea debitului dozei ambientale a radiaţiei gama se va efectua în regim continuu cu publicarea ulterioară a informaţiei curente pe site-ul oficial al Agenţiei de Mediu la fiecare 30 min.

4.1.2. În cazul în care nivelul de radiaţie (debitul echivalent al dozei ambientale gama) depăşeşte nivelul de urgenţă de 3,0 μSv/h, Agenţia de Mediu va furniza CDSE date rezumate privind fluctuaţia debitului dozei ambientale gama şi compoziţia radionuclizilor furnizată de sistemul de măsurare alfa, beta, gama în regim online, la intervale de timp stabilite în cadrul şedinţei CSE RM.

4.1.3. La primirea informaţiilor despre un accident nuclear sau radiologic, Agenţia de Mediu şi laboratoarele RNOCL vor începe monitorizarea contaminării radioactive a elementelor de mediu şi vor furniza rezultatele testelor CDSE.

4.1.4. Pe baza caracteristicilor şi a previziunilor de eliberare a radionuclizilor din CN din vecinătate în mediu, furnizate de către AIEA, prin intermediul Sistemului internaţional de informaţii de monitorizare a radiaţiilor (în continuare – IRMIS), precum şi a datelor furnizate de către Agenţia de Mediu şi laboratoarele RNOCL, CDSE va întocmi o prognoză de transfer şi de răspândire a radionuclizilor în interiorul ţării.

4.1.5. Pe baza caracteristicilor şi a previziunilor de eliberare a radionuclizilor din CN din vecinătate în mediu furnizate de către AIEA, prin intermediul IRMIS, precum şi a datelor furnizate de către Agenţia de Mediu şi laboratoarele RNOCL, CDSE va face o prognoză a expunerii publicului. Datele rezumate şi recomandările privind implementarea acţiunilor de protecţie vor fi transmise publicului de către CDSE, prin intermediul ofiţerului de presă.

4.1.6. Controlul radiologic al alimentelor, al apei potabile şi al furajelor în caz de accident nuclear sau radiologic se organizează conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr.961/2006 cu privire la aprobarea Regulamentului reţelei naţionale de observare şi control de laborator asupra contaminării (poluării) mediului înconjurător cu substanţe radioactive, otrăvitoare, puternic toxice şi agenţi biologici.

4.1.7. ANSA, în comun cu ANSP, exercită controlul contaminării radioactive a alimentelor, a apei potabile şi a furajelor, ţinând cont de nivelurile de contaminare admisibile stabilite de către Ministerul Sănătăţii. Concomitent, ANSA va exercita controlul asupra introducerii pe piaţă a alimentelor şi a furajelor necontaminate cu substanţe radioactive.

4.1.8. Având în vedere nivelurile de contaminare admisibile stabilite de către Ministerul Sănătăţii, ANSA va interzice introducerea pe piaţă a alimentelor şi a furajelor, dacă acestea depăşesc nivelurile maxime de contaminare radioactivă, impunând restricţii de comercializare.

4.1.9. În cazul în care, în urma unui accident nuclear sau radiologic, ANSA nu dispune de forţe suficiente pentru efectuarea controlului radiologic al alimentelor, al apei potabile şi al furajelor, probele se predau pentru analize radiologice către laboratoarele Agenţiei de Mediu, ANSP, altor laboratoare acreditate în domeniul controlului substanţelor radioactive.

4.1.10. În urma unui accident nuclear sau radiologic, Ministerul Sănătăţii poate revizui nivelurile de contaminare permise pentru alimente, apă potabilă şi furaje şi poate introduce temporar astfel de niveluri permise, care par a fi cele mai potrivite în circumstanţele date, cu privire la rapoartele privind controlul contaminării radioactive al alimentelor, al apei potabile şi al furajelor depuse periodic de către ANSA şi în funcţie de amploarea accidentului nuclear sau radiologic, nivelul de contaminare radioactivă a mediului, posibilităţi de asigurare a populaţiei cu produse alimentare necontaminate.

4.1.11. În cazul în care se constată de către Ministerul Sănătăţii că nu mai există pericole de contaminare a produselor alimentare cu substanţe radioactive, ANSA anulează restricţiile impuse produselor alimentare şi furajerelor.

4.2. Măsurile şi acţiunile de protecţie pentru a preveni apariţia efectelor deterministice severe, evitarea şi diminuarea efectelor stocastice:

- izolarea sursei, zonei contaminate;

- înştiinţarea, avertizarea, alarmarea;

- prevenirea inhalării şi ingerării accidentale;

- evacuarea populaţiei şi a lucrătorilor de la faţa locului;

- verificarea contaminării şi decontaminarea persoanelor;

- administrarea de pastile de iodură de potasiu, după caz;

- restricţiile la alimente, apă, lapte şi bunuri;

- interzicerea accesului/restricţionarea traficului;

- restricţia comerţului naţional sau cu ţările în care s-a produs accidentul nuclear sau radiologic.

4.2.1. Primul răspuns:

- izolarea şi securizarea zonei evenimentului;

- acordarea primului ajutor calificat;

- salvarea vieţilor omeneşti;

- măsuri imediate de reducere a efectelor radiaţiei.

4.2.1.1. Structurile implicate:

- Titularul de autorizaţie pe al cărui amplasament a avut loc accidentul radiologic;

- Ministerul Afacerilor Interne – prin intermediul IGSU, IGP, IGC, IGPF;

- Ministerul Sănătăţii – prin intermediul ANSP;

- ANSA – prin intermediul subdiviziunilor teritoriale pentru siguranţa alimentelor;

- APL;

- ANRANR – prin intermediul echipei mobile de experţi (EME).

4.2.2. Evaluarea radiologică a situaţiei şi a acţiunii de răspuns:

- caracterizarea radiologică primară;

- evaluarea situaţiei din punct de vedere radiologic;

- solicitarea de forţe şi mijloace suplimentare, dacă este cazul;

- efectuarea cercetării la faţa locului;

- informarea publicului/mass-mediei, după caz.

4.2.2.1. Structurile implicate:

- IGSU;

- ANSP;

- ANRANR;

- Agenţia de Mediu;

- titularul de autorizaţie pe al cărui amplasament a avut loc accidentul nuclear sau radiologic.

4.2.3. Punerea sub control a sursei radioactive se realizează prin:

- ambalarea corespunzătoare a sursei, asigurarea protecţiei fizice şi radiologice utilizând material de ecranare sau stabilirea unui perimetru de siguranţă în limitele fondului natural;

- transportul sursei la un operator titular de autorizaţie în vederea depozitării acesteia;

- efectuarea analizelor de laborator;

- decontaminarea, în funcţie de situaţia creată, a personalului participant la intervenţie, a echipamentului utilizat de acesta, indiferent dacă este de utilizare unică sau multiplă, precum şi a zonei afectate.

4.2.3.1. Structurile implicate:

- IGSU;

- ANSP;

- ANRANR;

- MAI (IGP, IGC);

- titularul de autorizaţie pe al cărui amplasament a avut loc incidentul.

4.2.4. Investigarea şi revenirea la normalitate:

- efectuarea acţiunilor de investigare a evenimentului;

- dispunerea de măsuri legale, cum ar fi predarea sursei radioactive la o unitate autorizată, pentru tratare ca deşeu radioactiv.

4.2.4.1. Structurile implicate:

- IGSU;

- ANSP;

- ANRANR;

- IGP;

- SIS.

4.3. Adăpostirea

4.3.1. Adăpostirea se va realiza în scopul protecţiei populaţiei în cazul eliberării potenţiale sau iminente a materialului radioactiv în mediu. Aceasta constă în îndrumarea populaţiei de a se adăposti în construcţii de protecţie, precum şi în casă, şcoală, la locul de muncă sau în orice altă clădire pentru o perioadă determinată şi anunţată, prin intermediul CDSE.

4.3.2. Adăposturile de protecţie civilă şi adăposturile simple se marchează cu semnul distinctiv internaţional al protecţiei civile, care se montează pe uşile de acces şi pe unul dintre pereţii imobilului. Semnul distinctiv este confecţionat din material plastic şi reprezintă un triunghi echilateral albastru pe fond portocaliu.

4.3.3. Scopul adăpostirii este de a reduce expunerea externă şi internă la radiaţii a populaţiei, pentru evitarea efectelor deterministice şi reducerea riscului pentru efectele stocastice.

4.3.4. Adăpostirea este o măsură temporară, aplicată pe perioada trecerii norului radioactiv, pentru emisiile necontrolate de materiale radioactive şi în orice situaţie în care materialul radioactiv eliberat este compus din radionuclizi cu viaţă scurtă sau când dozele de radiaţii preconizate, depistate timpuriu, sunt relativ scăzute.

4.3.5. Procedura de adăpostire este anunţată de către CSE de toate nivelurile, ca măsură de reducere a contaminării populaţiei şi pentru pregătire, la necesitate, a evacuării.

4.4. Evacuarea

4.4.1. Evacuarea este o măsură preventivă sau urgentă de protecţie, implementată prin îndepărtarea populaţiei din zona potenţial afectată pentru a evita sau a reduce expunerea la radiaţii, în cazul unui accident/urgenţe nucleare sau radiologice. Evacuarea populaţiei în caz de accident nuclear sau radiologic va fi coordonată la nivel naţional de către CSE şi executată de către CSE teritoriale şi locale.

4.4.2. Se stabilesc 3 tipuri de evacuare, şi anume:

4.4.2.1. Evacuarea în faza dinaintea eliberărilor de material radioactiv – se realizează în faza de preemisie pentru a evita orice expunere. Decizia se bazează pe situaţia curentă a stării de lucruri la CN din ţările vecine (evoluţia estimată a situaţiei instalaţiei, probabilitatea, amploarea previzionată şi timpul emisiei), efortul previzionat şi efectele adverse ale evacuării zonelor afectate, unde nivelurile de referinţă se estimează că sunt depăşite, situaţia curentă şi evoluţia estimată a condiţiilor meteorologice, posibilele efecte adverse ale contramăsurilor alternative, disponibilitatea infrastructurii şi resurselor. Implementarea acesteia este cea mai eficientă măsură de protecţie. Mutarea populaţiei înainte de producerea eliberării presupune un risc al impactului social, iar acesta creşte cu cât incertitudinile din predicţii sunt mai mari.

4.4.2.2. Evacuarea în timpul eliberărilor sau după trecerea norului radioactiv – se realizează în cazuri speciale, spre exemplu – o emisie prelungită face ca adăpostirea să fie menţinută cu dificultate pe toată perioada de emisie sau zonele unde posibilităţile de adăpostire sunt practic inexistente. În cazul în care îndepărtarea populaţiei din zona afectată, pe motive de siguranţă (de exemplu, adăposturile oferă o protecţie slabă), poate fi realizată rapid sau dacă situaţia este că emisia tinde să devină mai puternică, evacuarea pe timpul emisiei/trecerii norului rămâne o opţiune justificată.

4.4.2.3. Evacuarea după eliberarea materialului radioactiv – se realizează în faza postemisie atunci când nivelurile operaţionale de intervenţie stabilite, conform anexei nr.1, sunt depăşite. Decizia de evacuare se va lua ţinându-se cont de măsurătorile disponibile ale dozelor şi compoziţia radionuclizilor depuşi pe sol, dozele deja încasate datorate inhalării şi radiaţiei externe, provenite de la norul radioactiv. O evaluare a celor expuse ar trebui să demonstreze în mod fiabil că, prin luarea deciziei de evacuare, se diminuează efectele şi riscurile la care populaţia este supusă.

4.5. Profilaxia cu iod

4.5.1. Profilaxia cu iod, în caz de accident nuclear sau radiologic, se coordonează la nivel naţional de către CSE, în baza recomandărilor Ministerului Sănătăţii.

4.5.2. Administrarea preparatelor de iodură de potasiu se stabileşte prin distribuirea unică în timpul situaţiei de urgenţă radiologică prin intermediul direcţiilor teritoriale ale ANSP în comun cu APL, conform Instrucţiunii din anexa nr.5 şi a Planului de repartizare a preparatelor de iodură de potasiu, aprobat de către Ministerul Sănătăţii.

4.5.3. Administrarea preparatelor de iodură de potasiu pentru populaţia expusă trebuie întotdeauna implementată împreună cu alte măsuri de protecţie, precum evacuarea şi adăpostirea, dacă emisiile au început sau sunt iminente, împreună cu restricţiile de intrare în zonele afectate.

4.6. Decontaminarea

4.6.1. Decontaminarea se realizează, în funcţie de gradul de contaminare, prin: schimbul hainelor, duş sau spălarea pielii cu apă şi săpun. Aceste măsuri de decontaminare se utilizează chiar şi în cazul contaminării la niveluri scăzute, în vederea prevenirii stărilor de anxietate nejustificată a persoanelor uşor contaminate.

4.6.2. Decontaminarea se execută în conformitate cu procedurile stabilite în cadrul structurilor implicate în acest proces (IGSU, ANSP).

În cazul urgenţelor radiologice, în special atunci când este implicat un număr mare de persoane, acţiunile de decontaminare se efectuează şi în vederea limitării şi controlului deşeurilor rezultate în urma decontaminării. Este necesar ca fiecare instituţie care desfăşoară decontaminarea să asigure managementul deşeurilor rezultate din activitatea de decontaminare.

4.7. Implementarea acţiunilor de protecţie

4.7.1. Sosirea la locul situaţiei de urgenţă a echipelor de intervenţie luându-se în considerare direcţia vântului.

4.7.2. Angajaţii implicaţi vor fi echipaţi cu:

- mijloace individuale de protecţie a căilor respiratorii, a pielii şi a ochilor;

- dispozitive individuale de control al expunerii (dozimetre individuale).

4.7.3. Evaluarea situaţiei iniţiale şi recunoaşterea:

4.7.3.1. Obţinerea informaţiilor suplimentare despre natura pericolului.

4.7.3.2. Stabilirea perimetrelor de securitate, de siguranţă şi de sprijin, prin măsurarea debitului dozei, după cum urmează:

- perimetrul de securitate la o valoare a debitului dozei de 100 μSv/h;

- perimetrul de siguranţă la o valoare a debitul dozei de 0,20 μSv/h (fond natural de radiaţii);

- perimetrul de sprijin – limită stabilită de comandantul intervenţiei.

4.7.3.3. Modul de realizare a unui perimetru de securitate şi siguranţă (figura 5):

- marcarea perimetrului zonei de securitate cu simbolul “Pericol de radiaţii”;

- stabilirea şi marcarea locaţiei punctului de comandă;

- desfăşurarea acţiunilor pentru evacuarea şi salvarea persoanelor din interiorul perimetrului de securitate cu respectarea principiului Distanţă, Timp, Ecranare (în continuare – DTE);

- desfăşurarea acţiunilor pentru lichidarea incendiilor, cu respectarea principiului DTE;

- stabilirea punctului de adunare a victimelor (în zona perimetrului de siguranţă) şi verificarea contaminării la limita dintre perimetrul de securitate şi perimetrul de siguranţă a tuturor persoanelor care au pătruns în zona perimetrului de securitate;

- acordarea primului ajutor medical victimelor (în afara perimetrului de securitate) – prioritară este salvarea vieţilor omeneşti;

- victimele cu traume, care le pot pune viaţa în pericol, se transportă la spital fără să fie verificate din punctul de vedere al contaminării şi se decontaminează minim (înainte de transportare, echipele medicale îndepărtează hainele victimei, îi acoperă părul cu o faşă pentru evitarea dispersiei contaminării şi pun victima pe husa de transfer) după transportare, ambulanţa se întoarce la locul accidentului nuclear sau radiologic pentru verificarea contaminării personalului şi a echipamentului sanitar şi medical;

- după finalizarea intervenţiei în interiorul perimetrului de securitate, tot personalul de intervenţie se deplasează spre punctul de verificare a contaminării, cu desfăşurarea ulterioară a decontaminării;

- evidenţa personalului de intervenţie şi a populaţiei care a desfăşurat activitate în interiorul perimetrului de securitate.

Figura 5. Perimetrele de securitate stabilite

de către conducătorul primei intervenţii

4.7.4. Angajaţii antrenaţi în lichidarea accidentului primesc informaţii clare şi detaliate despre riscurile pentru sănătate şi echipamentele de protecţie adecvate riscurilor pentru sănătate identificate, fiind instruiţi privind utilizarea echipamentelor de protecţie individuală şi întreprinderea acţiunilor preconizate.

4.7.5. În cazul unui accident nuclear sau radiologic în care angajaţii pot primi o doză efectivă ce depăşeşte 50 mSv, aceştia sunt antrenaţi numai în mod voluntar, prin confirmare contra semnătură.

4.7.6. Femeilor care sunt sau suspectează că sunt însărcinate li se interzice punerea în aplicare a măsurilor urgente de salvare, care pot conduce la expunere excesivă. De asemenea, li se interzice executarea unor astfel de acţiuni pe bază voluntară.

4.7.7. Nu trebuie să existe mai mult de 2 puncte de intrare/ieşire pentru angajaţii care lichidează un accident în zona contaminată.

4.7.8. Comandantul intervenţiei la nivel local va desemna responsabili pentru înregistrarea dozelor de expunere a efectivului. Documentarea rezultatelor controlului expunerii angajaţilor (şi decontaminarea, dacă este necesar) se efectuează la punctele mobile sau staţionare de decontaminare, după finalizarea lucrărilor, atunci când angajaţii care lichidează accidentul părăsesc zona contaminată.

4.7.9. Rezultatele controlului expunerii la pericol vor fi documentate în proces-verbal şi prezentate spre examinare ANSP.

4.7.10. ANSP evaluează nivelul de expunere a angajaţilor care lichidează accidentul şi, dacă este necesar, îi va trimite spre examinare în instituţiile medicale, pentru evaluarea expunerii lor interne. Rezultatele evaluării expunerii angajaţilor care lichidează accidentul se păstrează la ANSP.

4.7.11. La încheierea lucrărilor, comandantul intervenţiei la nivel local informează angajaţii despre doza de expunere suportată şi rezultatele evaluării acesteia.

4.7.12. Comandantul intervenţiei la nivel local, împreună cu evaluatorul radiologic, va lua în considerare cerinţele pentru îndeplinirea misiunii şi asigurarea siguranţei/protecţiei efectivului din subordine pentru îndeplinirea misiunii cu minim de pericol.

4.7.13. Managementul expunerii efectivului la pericol de expunere la radiaţie se asigură prin:

- controlul dozimetric al expunerii;

- managementul datelor/informaţiilor referitoare la expunerea la radiaţii;

- schimbarea prin rotaţie a personalului implicat;

- măsurile de control medical.

4.7.14. Pentru reducerea expunerii personalului la riscurile de iradiere se întreprind următoarele măsuri:

- actualizarea permanentă a informaţiilor referitoare la zonele potenţial periculoase;

- identificarea şi marcarea locaţiilor cu pericol de iradiere;

- restricţionarea şi controlul accesului în sectoarele marcate cu semne de avertizare privind contaminarea radioactivă;

- interzicerea deschiderii de către întregul personal a containerelor marcate cu semne de avertizare;

- utilizarea echipamentului de protecţie individuală.

4.7.15. Este stabilit ca nivel de referinţă pentru situaţiile de expunere de urgenţă o valoare a dozei efective de 50 mSv, acută sau anuală, care include contribuţia tuturor căilor de expunere. De asemenea, pentru stabilirea criteriilor operaţionale în fazele de revenire după o urgenţă nucleară, atunci când se încearcă reluarea activităţilor normale, economice şi sociale, cu trecerea de la o situaţie de expunere de urgenţă la o situaţie de expunere existentă, este stabilit ca nivel de referinţă, pentru situaţia de expunere existentă, o valoare a dozei de
20 mSv pe an.

4.7.16. Informaţiile privind dozele primite în timpul răspunsului la situaţia de urgenţă radiologică şi informaţiile privind orice riscuri ulterioare asupra sănătăţii se comunică lucrătorilor în situaţii de urgenţă şi echipelor de intervenţie.

4.7.17. Efectivul de intervenţie care a primit doza maximă admisibilă se retrage din zona de intervenţie şi se înlocuieşte cu alte persoane.

4.8. Comunicarea mesajelor de avertizare şi a instrucţiunilor populaţiei posibil afectate

4.8.1. Informarea publicului, în cazul producerii unui accident nuclear sau radiologic, se organizează la nivel naţional de către CSE a RM, prin intermediul Grupului de informare şi relaţii cu publicul din cadrul CDSE.

4.8.2. CDSE coordonează la nivel naţional informaţiile furnizate populaţiei, inclusiv în situaţia unui accident nuclear sau radiologic produs în afara teritoriului Republicii Moldova, atunci când ameninţarea cu poluarea radioactivă a teritoriului Republicii Moldova nu a fost identificată în mod clar sau probabilitatea poluării este scăzută.

4.8.3. Reprezentanţii mass-mediei se invită în cadrul CDSE pentru participarea la briefinguri/conferinţe de presă şi ascultarea rapoartelor oficiale ale reprezentanţilor autorităţilor implicate în procesul de prevenire sau lichidare a consecinţelor situaţiei de urgenţă nucleară sau radiologică.

Reprezentanţii mass-mediei vor pune la dispoziţia publicului doar informaţiile primite de la CDSE cu privire la acţiunile de protecţie şi alte activităţi specifice.

4.8.4. Informarea populaţiei.

Populaţia este informată cu privire la producerea unei situaţii de urgenţă nucleară sau radiologică şi la măsurile recomandate de autorităţi, prin:

- sisteme locale de înştiinţare (unde există);

- media – radio, TV, internet;

- comisiile locale pentru situaţii excepţionale;

- echipe mobile de informare ale IGSU şi IGP;

- SMS expediate de către operatorii de telefonie mobilă.

4.8.5. Pe durata situaţiei de urgenţă nucleară sau radiologică, la dispoziţia populaţiei vor fi puse următoarele informaţii:

- referitoare la tipul situaţiei de urgenţă care a apărut şi, dacă este posibil, a caracteristicilor acesteia, cum ar fi: originea, amploarea şi evoluţia probabilă;

- recomandări privind protecţia populaţiei, în funcţie de tipul situaţiei de urgenţă şi acţiunile pe care trebuie să le întreprindă;

- anunţuri privind cooperarea populaţiei cu autorităţile implicate în implementarea acţiunilor de protecţie.

4.8.6. Informaţiile referitoare la o situaţie de urgenţă nucleară sau radiologică vor fi furnizate populaţiei într-un limbaj clar şi inteligibil.

4.8.7. Informaţiile vor fi actualizate şi difuzate periodic, precum şi ori de câte ori au loc modificări semnificative.

4.8.8. Toate autorităţile implicate în procesul de gestionare a situaţiei de urgenţă nucleară sau radiologică, pornind de la domeniul de competenţă, vor întreprinde măsuri pentru identificarea şi clarificarea zvonurilor şi a informaţiilor false, care induc în eroare şi ar putea determina populaţia să întreprindă acţiuni de protecţie necorespunzătoare.

4.9. Acordarea asistenţei medicale şi limitarea consecinţelor nonradiologice

4.9.1. Obiectivele răspunsului medical în cazul unei situaţii de urgenţă nucleară sau radiologică sunt:

- acordarea primului ajutor;

- salvarea vieţilor omeneşti şi efectuarea procedurilor medicale de urgenţă;

- tratarea leziunilor cauzate de radiaţii şi a rănilor rezultate în urma situaţiei de urgenţă;

- efectuarea acţiunilor de sănătate publică, inclusiv de consiliere şi de monitorizare medicală pe termen lung.

4.9.2. Răspunsul medical se implementează astfel:

- prioritatea numărul I – acordarea asistenţei medicale de urgenţă, primul ajutor calificat, tratarea leziunilor grave care ameninţă viaţa (şoc, sângerare, arsuri, fracturi etc.);

- prioritatea numărul II – evaluarea contaminării externe şi decontaminarea, după caz.

Orice persoană care prezintă contaminare externă necesită un tratament special şi separat. Cea mai eficientă procedură de decontaminare este spălarea cu apă şi săpun şi supunerea controlului de monitorizare. Echipa medicală care se ocupă de persoanele contaminate va purta echipament de protecţie adecvat şi va fi monitorizată continuu de un asistent de radioprotecţie. Numărul de persoane care se ocupă de decontaminare va fi redus la minimum.

- prioritatea numărul III – evaluarea contaminării interne/încorporării şi decorporării, după caz. Pentru persoanele contaminate intern sunt necesare următoarele proceduri:

- prelevarea de probe pentru evaluare clinică;

- continuarea decontaminării externe, dacă este cazul;

- teste speciale, cum ar fi monitorizarea întregului corp şi/sau monitorizarea directă a glandei tiroide, în funcţie de radionuclizii implicaţi;

- decontaminare, inclusiv excizia rănilor contaminate;

- tratament pentru decorporarea materialului radioactiv;

- prioritatea numărul IV – acordarea de tratament specializat pentru afecţiunile şi leziunile produse de radiaţii;

- prioritatea numărul V – monitorizarea medicală şi consilierea psihologică a pacienţilor şi a lucrătorilor în situaţii de urgenţă nucleară sau radiologică.

4.10. Stabilirea măsurilor restrictive în agricultură şi a restricţiilor de consum, precum şi a contramăsurilor

4.10.1. Pentru o eliberare radioactivă într-o situaţie de urgenţă, modelele depunerii substanţelor radioactive sunt foarte complexe şi vor fi într-o continuă schimbare dacă există o eliberare continuă. Chiar şi eliberările în desfăşurare, relativ mici, care se aşteaptă să apară într-o perioadă de zile sau săptămâni, pot avea ca rezultat contaminarea alimentelor, a laptelui, a apei de ploaie şi a hranei pentru animale.

4.10.2. În cazul unei urgenţe nucleare sau radiologice, în care se produce contaminare, se va stabili distanţa de planificare pentru restricţia produselor alimentare şi nealimentare, care va avea efecte până la finalizarea situaţiei de urgenţă.

4.10.3. Rezultatele măsurate se compară cu criteriile generale stabilite sau cu valorile OIL 3, OIL 5, OIL 6 şi dacă acestea sunt mai mari se stabilesc restricţii de consum sau de distribuţie.

4.10.4. În cazul producerii unei urgenţe nucleare la CN din afara ţării cu efect transfrontalier, pentru zona de protecţie urgentă şi pe termen lung, se implementează măsuri, prin Decizia CSE RM, precum:

- protejarea alimentelor şi a apei, prin instruirea publicului cu privire la protejarea surselor de apă potabilă care utilizează apă de ploaie (de exemplu, pentru a deconecta conductele de colectare a apelor pluviale) şi pentru a proteja sursele de alimente care pot fi contaminate, de exemplu, prin plasarea animalelor de păşunat pe o zonă protejată (de exemplu, acoperită), dacă este posibil;

- limitarea consumului şi a distribuţiei de produse locale neesenţiale, produse sălbatice (de exemplu, ciuperci şi vânat), lapte, apă de ploaie şi hrană pentru animale până la prelevarea probelor şi analiza acestora;

- luarea măsurilor pentru a preveni intrarea în sistemul de distribuţie a alimentelor contaminate (atât pentru consumul uman, cât şi pentru animale);

- comunicarea şi asigurarea publicului, inclusiv din alte state, cu care se fac schimburi economice, precum că alimentele sau bunurile sunt controlate radiologic.

4.10.5. După eliberare, compararea debitelor de doză de la depunerea la sol cu valorile OIL 3 se utilizează pentru identificarea rapidă a zonelor de protecţie urgentă şi pe termen lung, care justifică restricţii ale produselor alimentare locale, lapte, apă de ploaie, hrană pentru animale şi bunuri, fără a aştepta rezultatele analizelor de laborator.

4.10.6. De asemenea, echipele din teren ale RNOCL vor preleva probe care vor fi analizate în laborator pentru a asigura compatibilitatea măsurătorilor efectuate, utilizând valorile OIL 5 şi OIL 6 ale concentraţiilor de radionuclizi.

4.10.7. Pe baza măsurătorilor efectuate de către echipele din teren ale RNOCL, în cazul depăşirii valorii OIL 3, se pot aplica restricţii prin Decizia CSE.

4.11. Alocarea resurselor financiare pentru desfăşurarea activităţilor de intervenţie

4.11.1. Resursele financiare necesare pentru realizarea măsurilor de răspuns se asigură de către fiecare autoritate publică implicată în procesul de prevenire sau lichidare a consecinţelor accidentului/urgenţei nucleare sau radiologice.

4.11.2. În cazul în care nu sunt suficiente resurse financiare şi bunuri materiale pentru organizarea lucrărilor de prevenire şi lichidare a consecinţelor accidentelor nucleare sau radiologice, asigurarea acestora se va desfăşura în conformitate cu:

- Legea nr.104/2020 cu privire la rezervele de stat şi de mobilizare;

- Hotărârea Guvernului nr.1427/2004 pentru aprobarea Regulamentului-tip privind constituirea fondurilor de rezervă ale autorităţilor administraţiei publice locale şi utilizarea mijloacelor acestora;

- Hotărârea Guvernului nr.1076/2010 cu privire la clasificarea situaţiilor excepţionale şi la modul de acumulare şi prezentare a informaţiilor în domeniul protecţiei populaţiei şi teritoriului în caz de situaţii excepţionale;

- Hotărârea Guvernului nr.862/2015 pentru aprobarea Regulamentului privind gestionarea fondurilor de urgenţă ale Guvernului.

4.12. Asigurarea logistică

Pentru îndeplinirea funcţiilor de sprijin, autorităţile publice trebuie să fie dotate cu următoarele elemente de suport:

- echipamente individuale de protecţie a căilor respiratorii şi a pielii;

- dozimetrie individuală;

- mijloace de comunicaţii;

- echipament pentru decontaminarea forţelor şi a mijloacelor proprii;

- echipament pentru prelevarea probelor (în funcţie de domeniul de activitate).

4.13. Instruirea personalului

4.13.1. În scopul pregătirii autorităţilor administraţiei publice locale şi a forţelor de intervenţie, îmbunătăţirii cooperării, verificării viabilităţii prevederilor prezentului Plan, evaluării nivelului de operativitate şi stabilirii măsurilor ce se impun, vor fi organizate şi desfăşurate antrenamente şi exerciţii în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr.282/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind instruirea în domeniul protecţiei civile, care, anual, vor fi incluse în Hotărârea Guvernului privind măsurile de pregătire a protecţiei civile.

4.13.2. Exerciţiile cu scenarii care presupun efecte în afara amplasamentului se vor organiza şi desfăşura cel puţin o dată la 3 ani şi vor fi, de regulă, corelate cu exerciţiile organizate de către titularul autorizaţiei.

Anexa nr.1

la Planul de pregătire şi răspuns la

accidentele nucleare şi radiologice

Tabelul 1

Nivelurile operaţionale de intervenţie

stabilite în cazul unor accidente nucleare

Tabelul 2

Măsurile de radioprotecţie

a populaţiei conform investigaţiilor debitului dozei ambientale

a sedimentării radionuclizilor şi a concentraţiilor

lor în produsele alimentare şi în sol

Anexa nr.2

la Planul de pregătire şi răspuns la

accidentele nucleare şi radiologice

LISTA

specialiştilor cu competenţe în domeniul radiologic

din cadrul autorităţilor cu atribuţii în domeniul

activităţilor nucleare şi radiologice

Anexa nr.3

la Planul de pregătire şi răspuns la

accidentele nucleare şi radiologice

Distribuirea sarcinilor în gestionarea accidentelor nucleare

şi radiologice pentru categoriile de pregătire de urgenţă III-V

Anexa nr.4

la Planul de pregătire şi răspuns la

accidentele nucleare şi radiologice

Instrucţiuni de acţiune

pentru urgenţele radiologice

(În baza surselor de risc identificate la pct.2.7 al prezentului Plan. Expunerea conform documentului “Pregătirea şi răspunsul la o urgenţă nucleară sau radiologică, cerinţe generale de siguranţă”, GSR Partea a 7-a, AIEA)

1. Accident al unui mijloc de transport cu surse de radiaţii sau materiale radioactive

Descriere

Accident al unui vehicul de transportare sau al unei aeronave care transportă o armă nucleară, care nu este însoţit de o explozie nucleară.

Pericole potenţiale

Detonarea substanţelor explozive din muniţie este periculoasă la locul accidentului. Inhalarea plutoniului şi a altor materiale toxice din fumul unei aeronave în flăcări, al unui vehicul de transportare sau al explozibililor convenţionali sau resuspensia plutoniului pe sol, poate reprezenta o ameninţare imediată pentru viaţa oamenilor fără protecţie respiratorie la o distanţă de până la aproximativ 1 km. Este posibil ca controalele dozimetrice disponibile în mod normal să nu poată detecta niveluri periculoase de radiaţie. Salvatorii şi pompierii, de regulă, sunt echipaţi cu protecţie respiratorie, care oferă o bună protecţie împotriva pericolului de inhalare.

Răspunsul în caz de urgenţă

Comandantul operaţiunii de intervenţie în teren va întreprinde următoarele măsuri:

- efectuarea observaţiilor de la distanţă şi evaluarea tuturor pericolelor posibile;

- apropierea de locul accidentului se va face în direcţia vântului şi utilizând echipamentele de protecţie respiratorie şi alte echipamente individuale de protecţie (EIP) disponibile; asiguraţi-vă că persoanele care se apropie de locul accidentului iau măsuri pentru a preveni contaminarea orală accidentală (de exemplu, purtaţi mănuşi, nu fumaţi şi nu mâncaţi);

- întreprinderea măsurilor imediate pentru salvarea vieţilor omeneşti şi asigurarea primului ajutor, fără a aştepta controlul dozimetric;

- lichidarea incendiilor şi a altor consecinţe care reprezintă o ameninţare directă pentru vieţile oamenilor;

- stabilirea zonei de protecţie (distanţa de siguranţă);

- înregistrarea numelor persoanelor potenţial expuse;

- activarea răspunsului utilizând procedura standard de operare (în continuare – PSO), sub coordonarea comandantului intervenţiei situat la postul de comandă pentru operaţiune;

- stabilirea un post de comandă pentru operaţiuni, pe direcţia vântului, la o distanţă sigură (> 1 km) şi într-o zonă protejată;

- organizarea transportării persoanelor grav afectate la o unitate medicală locală. În cazul unei posibile contaminări a acestor persoane, înfăşuraţi-le într-o pătură pentru a preveni răspândirea contaminării. Informaţi transportatorii şi personalul unităţii medicale că victima poate fi contaminată şi că riscul în manipularea unui astfel de pacient este neglijabil, dar că trebuie luate precauţii pentru a preveni contaminarea organismului prin ingestia orală accidentală;

- plasarea persoanelor potenţial expuse sau contaminate într-un loc sigur (punctul de colectare a victimelor) pentru a întreprinde următoarele acţiuni: înregistrarea acestor persoane, evaluarea lor medicală şi radiologică (triaj) şi organizarea transportării acestora;

- avertizarea unităţilor medicale locale că, în caz de îngrijorare în rândul populaţiei generale, pot sosi persoanele care doresc să se supună monitorizării dozimetrice.

Comandantul intervenţiei la nivel local va întreprinde următoarele acţiuni:

- notificarea autorităţilor naţionale responsabile;

- solicitarea suportului autorităţilor naţionale responsabile şi al echipei de experţi atestaţi în domeniul radiologic (evaluator radiologic);

- asigurarea protecţiei respiratorii pentru a proteja lucrătorii de urgenţă şi pentru a controla doza de expunere a acestora;

- întreprinderea măsurilor de protecţie a populaţiei, a lucrătorilor şi a personalului de intervenţie împotriva riscurilor reale sau percepute prin punerea în aplicare a unor măsuri care respectă standardele internaţionale.

Evaluatorul radiologic va întreprinde următoarele măsuri:

- acţionarea conform PSO, condus de către şeful operaţiunilor în caz de incident;

- monitorizarea dozimetrică a radiaţiilor gama, beta şi alfa şi stabilirea zonei de protecţie (distanţă de siguranţă);

- instruirea şefului operaţiunilor în cazul unui incident cu privire la riscurile implicate, luarea măsurilor de protecţie a lucrătorilor de urgenţă (inclusiv personalul de aplicare a legii) şi controlarea dozei de expunere a acestora;

- acordarea suportului la răspunsul medical în ceea ce priveşte evaluarea situaţiei radiologice la punctul de colectare a victimelor şi organizarea de sprijin pentru unităţile medicale care tratează victimele potenţial contaminate;

- coordonarea, la necesitate, a operaţiunilor de monitorizare radiologică pe teren, asigurarea prezenţei unui specialist în evaluarea situaţiei radiologice în apropierea locului evenimentului;

- în cazul insuficienţei resurselor naţionale de răspuns radiologic – solicitarea de asistenţă internaţională, prin intermediul AIEA;

- dacă există indici că alte state ar putea fi afectate, informarea autorităţii naţionale competente (IGSU) cu privire la necesitatea de a notifica statelor potenţial afectate şi AIEA (Urgenţă transnaţională).

Statul responsabil va întreprinde următoarele acţiuni:

- acţionarea în cadrul PSO, condus de către şeful operaţiunilor în caz de incident;

- asigurarea activităţilor de monitorizare specială şi asistenţă tehnică, inclusiv recomandări privind OIL pentru relocarea temporară şi reconstrucţie;

- sprijinirea operaţiunilor de căutare pentru recuperare.

Ofiţerul de presă/unitatea de informare publică va întreprinde următoarele măsuri:

- acţionarea în cadrul PSO, condus de către şeful operaţiunilor în caz de incident;

- iniţierea briefingurilor de presă dintr-o singură sursă oficială (CDSE), dacă o situaţie de urgenţă atrage atenţia mass-mediei sau a publicului.

Persoana/grupul care efectuează răspunsul medical va întreprinde următoarele măsuri:

- acţionarea în cadrul PSO, condus de către şeful operaţiunilor în caz de incident;

- acordarea ajutorului medical la faţa locului;

- stabilirea, cu sprijinul unui medic specialist în evaluare radiologică, a unui punct de colectare a victimelor, în apropierea locului de primire a urgenţelor pentru triajul medical şi radiologic – pentru tratamentul în teren;

- identificarea unităţilor medicale locale care urmează să fie utilizate pentru tratarea victimelor potenţial contaminate/iradiate; instruirea personalului cu privire la tratamentul victimelor expuse şi contaminate şi la riscurile implicate. Organizarea, cu ajutorul unui evaluator radiologic, a sprijinului pentru specialiştii în dozimetrie, decontaminare şi radioprotecţie, după caz, la aceste unităţi sanitare locale;

- asigurarea posibilităţii de evaluare a populaţiei (persoane anxioase), care sunt preocupate de posibila expunere/contaminare cu radiaţii (nu într-un spital sau altă instituţie critică);

- acordarea consultanţei medicale şi a sprijinului comunităţii medicale locale, în ceea ce priveşte tratamentul persoanelor contaminate/expuse şi riscul pentru personal.

Autorităţile responsabile naţionale/locale vor întreprinde următoarele măsuri:

- acţionarea în cadrul PSO, condus de către şeful operaţiunilor în caz de incident;

- coordonarea acţiunilor cu statul responsabil pentru intervenţie;

- consultarea pentru monitorizarea dozimetriei şi alte tipuri de asistenţă.

Resurse AIEA (dacă sunt disponibile):

- acţionarea în cadrul PSO, condus de către şeful operaţiunilor în caz de incident;

- la solicitare, asistarea la coordonarea acţiunilor cu statul responsabil;

- informarea statelor membre AIEA privind urgenţele transnaţionale;

- întreprinderea măsurilor de alertare a echipelor internaţionale corespunzătoare, în cazul solicitării de asistenţă.

2. Accident în timpul utilizării şi transportării materialelor radioactive şi a deşeurilor radioactive

Descriere

O situaţie de urgenţă care implică materiale radioactive transportate în conformitate cu standardele internaţionale.

Pericole potenţiale

Pentru containerele cu un nivel de pericol mediu, care prezintă un risc de inhalare în vecinătatea sursei, de contaminare periculoasă în cazul ingestiei orale, nivelurile de expunere externă apar atunci când vă aflaţi în apropierea locului accidentului pentru o perioadă mai îndelungată. Salvatorii şi pompierii, de regulă, sunt echipaţi cu costume de protecţie respiratorie, oferind o bună protecţie împotriva contaminării radioactive şi inhalării materialelor radioactive din aer. Aflarea în vecinătatea unui astfel de material pentru o perioadă scurtă (de exemplu, pentru a salva vieţi) nu ar trebui să fie periculoasă. Nu există rapoarte privind accidentele cu materiale radioactive în timpul transportului care ar avea consecinţe radiologice grave.

Răspuns în caz de urgenţă

Transportatorul va întreprinde următoarele măsuri:

- luarea măsurilor imediate pentru salvarea vieţilor omeneşti şi pentru a le acorda primul ajutor, fără a aştepta controlul dozimetric;

- limitarea aflării persoanelor în zona incidentului/accidentului şi efectuarea altor acţiuni, în conformitate cu manualul transportatorului (Acordului european referitor la transportul internaţional al mărfurilor periculoase (ADR));

- apelarea la respondenţii locali de urgenţă;

- acţionarea în cadrul PSO, condus de către şeful operaţiunilor în caz de incident.

Comandantul intervenţiei la nivel local va întreprinde următoarele acţiuni:

- efectuarea observaţiilor de la distanţă şi evaluarea tuturor pericolelor posibile;

- apropierea de locul accidentului se face în direcţia vântului, utilizând echipamentul de protecţie respiratorie;

- prevenirea ingerării accidentale. Persoanele vor fi instruite să ia următoarele măsuri pentru a preveni sau a reduce doza de ingerare accidentală:

a) să nu bea, să nu mănânce şi să nu fumeze în zonele contaminate şi să nu-şi atingă gura cu mâinile, să se spele pe mâini;

b) să nu lase copiii să se joace pe teren contaminat;

c) să nu desfăşoare activităţi care ar putea duce la crearea de praf care ar putea fi inhalat/ingerat;

- luarea măsurilor imediate pentru salvarea vieţilor omeneşti şi acordarea primului ajutor, fără a aştepta controlul dozimetric;

- lichidarea incendiilor şi a altor consecinţe care reprezintă o ameninţare directă pentru vieţile oamenilor;

- solicitarea asistenţei în evaluarea situaţiei radiologice, pentru a coordona răspunsul radiologic;

- solicitarea asistenţei medicale de urgenţă, pentru coordonarea răspunsului medical;

- solicitarea asistenţei unui ofiţer de informare publică, pentru a menţine gradul de conştientizare a publicului, în cazul în care o situaţie de urgenţă atrage atenţia mass-mediei;

- stabilirea zonei de protecţie (distanţă de siguranţă);

- organizarea transportării persoanelor grav afectate la o unitate medicală locală. În cazul unei posibile contaminări a acestor persoane, înfăşuraţi-le într-o pătură pentru a preveni răspândirea contaminării. Informarea transportatorilor şi a personalului unităţii medicale că victima poate fi contaminată şi că riscul în manipulare a unui astfel de pacient este neglijabil, dar că trebuie luate măsurile de precauţii pentru a preveni contaminarea internă prin ingestia orală accidentală;

- asigurarea adunării persoanelor potenţial expuse sau contaminate, care nu au leziuni grave, într-un loc sigur (punctul de colectare a victimelor), pentru a întreprinde următoarele: înregistrarea acestor persoane, evaluarea lor medicală şi radiologică (triaj) şi organizarea transportării acestora;

- activarea răspunsului utilizând PSO, sub coordonarea şefului operaţiunilor în cazul unui incident. Stabilirea unui post de comandă operaţional pe partea vântului, la o distanţă sigură şi într-o zonă protejată;

- evaluarea informaţiilor disponibile;

- stabilirea succesiunii evenimentelor;

- conştientizarea faptului că materialele radioactive pot face obiectul transportului ilegal sau al actelor criminale. Notificarea instituţiilor relevante de aplicare a legii (SIS) privind suspiciunea de transport ilegal de materiale radioactive sau acte criminale;

- întreprinderea măsurilor iniţiale, în baza datelor de etichetare a încărcăturii şi a documentelor însoţitoare;

- împiedicarea persoanelor să intre la locul unei situaţii de urgenţă, stabilirea unei zone protejate şi a unui teritoriu cu acces controlat;

- înregistrarea listei persoanelor care s-ar fi putut afla în zona de urgenţă (pentru posibile acţiuni ulterioare);

- solicitarea asistenţei radiologice, după caz;

- controlarea răspândirii potenţialei poluării (de exemplu, cu apă), dacă acest lucru nu întârzie alte răspunsuri;

- dacă sunt semne de terorism, respectarea, în mod corespunzător, a dispoziţiilor acţiunilor în cazul ameninţărilor teroriste credibile sau confirmate;

- monitorizarea reacţiei populaţiei şi întreprinderea măsurilor în cazurile de comportament inadecvat.

Evaluatorul radiologic va întreprinde următoarele măsuri:

- acţionarea în cadrul PSO, condus de către şeful operaţiunilor în caz de incident;

- la necesitate, trimiterea unei echipe de asistenţă radiologică (specialist în evaluare radiologică), pentru efectuarea controlului dozimetric;

- monitorizarea dozimetrică a radiaţiilor gama, beta şi alfa şi stabilirea zonei de protecţie (distanţă de siguranţă);

- instruirea şefului operaţiunilor privind riscurile implicate, luarea măsurilor de radioprotecţie a lucrătorilor de urgenţă şi controlarea dozelor de expunere a acestora.

Persoana/grupul care efectuează răspunsul medical va întreprinde următoarele măsuri:

- acţionarea în cadrul PSO, condus de către şeful operaţiunilor în caz de incident;

- acordarea consultanţei şi suportului comunităţii medicale locale, în ceea ce priveşte tratamentul persoanelor contaminate/expuse şi riscul pentru personalul medical.

Ofiţerul/unitatea de informare publică va întreprinde următoarele măsuri:

- întreprinderea acţiunilor, conform indicaţiilor şefului operaţiunilor în caz de incident;

- efectuarea informării pentru mass-media dintr-o singură sursă oficială (CDSE) cu privire la ameninţare şi acţiunile de protecţie pentru populaţie, dacă o situaţie de urgenţă atrage atenţia mass-mediei sau a publicului.

Ofiţerul de investigaţii/echipa de investigaţie a incidentului va întreprinde următoarele acţiuni:

- acţionarea în cadrul CDSE, condus de către şeful operaţiunilor în caz de incident;

- efectuarea unei investigaţii, dacă persoana este suspectă de activitate infracţională, şi cooperarea îndeaproape cu autorităţile de aplicare a legii pentru a determina cauza, originea materialului/dispozitivului implicat şi posibila implicare a altor surse. Luarea măsurilor oportune pentru a preveni situaţiile de urgenţă similare.

3. Instalaţii radiologice şi surse închise – instituţii medicale, aplicaţii cu surse radioactive (incidente industriale)

Descriere

Situaţiile de urgenţă în care este implicată o sursă radiologică situată în zona de incendiu.

Pericole potenţiale

Principalul risc este incendiul. Există puţine şanse de deteriorare a recipientului cu material radioactiv. Acţiunile cu o sursă neprotejată pot provoca daune permanente timp de câteva minute, iar apropierea de o sursă neprotejată timp de câteva ore poate deveni o ameninţare pentru vieţile oamenilor. Poate exista un risc uşor de inhalare pentru persoanele aflate în interior sau în zona de incendiu sau la o distanţă de câţiva metri de o sursă în aer liber care se află în zona de incendiu.

Pentru efectivul de intervenţie riscurile pentru sănătate sunt mici sau inexistente, cu condiţia ca acesta să ia măsuri de precauţie adecvate la punerea în aplicare a răspunsului. De exemplu, folosirea mijloacelor de protecţie respiratorie împotriva materialului emanat în timpul unui incendiu sau al unei explozii. Proximitatea limitată faţă de o sursă sau material radioactiv (de exemplu, pentru operaţiuni de salvare) poate fi periculoasă.

Răspunsul în caz de urgenţă

Operatorul (titularul de autorizaţie) va întreprinde următoarele măsuri:

- evacuarea zonei de incendiu şi luarea măsurilor imediate pentru salvarea vieţilor omeneşti;

- solicitarea imediată a serviciilor locale de urgenţă, informându-le despre pericol şi necesitatea de începere a operaţiunilor de salvare;

- efectuarea controlului dozimetric, verificarea locaţiei sursei, instalarea barierelor în zona controlată pe o rază de 100 m de la incendiu sau la nivelul de 100 μSv/h;

- asigurarea accesului pe teritoriu al echipelor de intervenţie;

- asigurarea supravegherii şi a controlului zonei;

- înregistrarea numelor persoanelor potenţial expuse contaminării;

- solicitarea asistenţei de la ofiţerul de protecţie împotriva radiaţiilor (evaluatorul radiologic), pentru a oferi sprijin serviciilor de urgenţă la sosirea acestora.

Evaluatorul radiologic va întreprinde următoarele măsuri:

- asigură monitorizarea dozimetrică a radiaţiilor gama, beta şi alfa şi stabilirea zonei de protecţie internă (distanţă de siguranţă);

- implicarea specialiştilor pentru a efectua dozimetria neutronică (eventual cu asistenţa AIEA, dacă nu există o astfel de expertiză în stat), dacă există indicii că ar putea fi implicată o sursă periculoasă de neutroni (de exemplu, o sursă
Cf-252, Be/Am, pentru explorarea geofizică a puţurilor);

- monitorizarea dozimetrică a lucrătorilor de urgenţă şi a victimelor la contaminare;

- înregistrarea dozelor primite şi informarea persoanelor expuse la radiaţii cu privire la riscurile implicate, informarea acestora despre orice doză care depăşeşte nivelurile de expunere profesională şi dispunerea, după caz, de măsuri medicale pe termen lung de observare.

Autoritatea de reglementare întreprinde următoarele acţiuni:

- acţionarea în cadrul CDSE, condus de către şeful operaţiunilor în caz de incident;

- asigurarea siguranţei instalaţiei implicată înainte de reutilizare;

- conlucrarea cu instituţiile de resort pentru identificarea cauzei şi pentru întreprinderea măsurilor preventive adecvate pentru accidente similare.

4. Operatorii economici colectori de metal uzat

Descriere

Ca urmare a diagnosticului medical, pentru pacientul ce prezintă simptome de expunere la radiaţii sau există suspiciuni privind o astfel de expunere, dar sursa expunerii rămâne necunoscută. Medicul trebuie să ia în considerare posibilitatea expunerii la radiaţii, dacă arsurile sunt detectate fără niciun motiv aparent, dacă pacientul suspectează că un anumit “obiect” l-a făcut să se simtă rău şi/sau pacientul este expus profesional unui risc crescut de interacţiune cu o sursă radiologică (de exemplu, lucrător al unui punct de colectare a metalului uzat).

Pericole potenţiale

Pacientul poate suferi leziuni cauzate de radiaţii care necesită tratament special. Acest lucru poate indica o urgenţă de contaminare/expunere publică, iar prezenţa unei surse de expunere sau de contaminare poate să prezinte un pericol grav necunoscut persoanelor din apropiere.

Pentru personalul medical, care acordă servicii medicale de urgenţă prespitalicească sau transportă persoanele expuse sau contaminate, pericolul este scăzut sau inexistent, cu condiţia ca acesta să se protejeze împotriva contaminării orale accidentale, prin luarea măsurilor de protecţie (de exemplu, purtarea mănuşilor, măştii), care sunt utilizate pentru a proteja împotriva agenţilor patogeni infecţioşi.

Răspunsul la urgenţa radiologică

Medicul specialist va întreprinde următoarele măsuri:

- prevenirea ingerării accidentale. Persoanele vor fi instruite să ia următoarele măsuri pentru a preveni sau a reduce doza de ingerare accidentală: să nu bea, să nu mănânce şi să nu fumeze în zonele contaminate şi să nu şi atingă gura cu mâinile, să se spele pe mâini;

- luarea măsurilor de salvare a vieţilor omeneşti şi pentru acordarea primului ajutor în caz de vătămări grave, înainte de controlul dozimetriei;

- organizarea transportării persoanelor grav afectate la o unitate medicală locală. În cazul unei posibile contaminări a acestor persoane, înfăşuraţi-le într-o pătură pentru a preveni răspândirea contaminării. Informarea transportatorilor şi a personalului unităţii medicale că victima poate fi contaminată şi că riscul în manipulare a unui astfel de pacient este neglijabil, dar că trebuie luate măsurile de precauţii pentru a preveni contaminarea internă prin ingestia orală accidentală;

- identificarea şi înregistrarea persoanelor potenţial expuse/contaminate, colectaţi informaţii care pot fi utile pentru reconstruirea dozei lor, inclusiv simptomele medicale şi descrierea evenimentelor;

- raportarea şi recepţionarea instrucţiunilor de la experţii atestaţi în domeniul radiologic;

- rămâne în zona de activitate, până la efectuarea controlului dozimetric, pentru a nu mări zona de contaminare.

Comandantul operaţiunii de intervenţie la nivel local (Senior First Responder Oficial local) va întreprinde următoarele acţiuni:

- coordonarea răspunsului, utilizând instrucţiunile PSO, de la un post de comandă pentru operaţiuni, situat aproape de locul faptei. Dacă se suspectă transportul ilegal de materiale radioactive sau acte criminale, notificaţi instituţiilor de resort şi includeţi-le în răspunsul din cadrul PSO;

- izolarea surselor potenţiale de expunere;

- solicitarea asistenţei pentru evaluarea situaţiei radiologice, pentru coordonarea răspunsului radiologic;

- solicitarea asistenţei medicale, pentru coordonarea răspunsului medical;

- apelarea ofiţerului de informare publică (din cadrul CDSE), pentru organizarea informării veridice a populaţiei, în cazul în care o situaţie de urgenţă a fost mediatizată sau a atras atenţia publicului;

- asigurarea informării tuturor autorităţilor guvernamentale;

- monitorizarea reacţiei populaţiei şi asigurarea răspunsului la cazurile de comportament inadecvat;

- respectarea, în mod corespunzător, a dispoziţiilor acţiunilor privind ameninţările teroriste credibile sau confirmate, dacă sunt semne de terorism.

Evaluatorul radiologic va întreprinde următoarele măsuri:

- acţionarea în cadrul PSO, condus de către şeful operaţiunilor în caz de incident;

- furnizarea instrucţiunilor privind măsurile de radioprotecţie comandantului operaţiunii şi lucrătorului medical, în cazul incidentului radiologic. Echipa de asistenţă radiologică (evaluator radiologic) poate fi solicitată pentru efectuarea monitorizării dozimetrice, pentru a determina dacă leziunile sunt provocate de radiaţii şi pentru a izola posibilele surse de radiaţii.

Persoana/grupul care efectuează răspunsul medical va întreprinde următoarele acţiuni:

- solicitarea asistenţei evaluatorului radiologic, pentru a determina dacă leziunile sunt provocate de radiaţie şi pentru a stabili măsurile de precauţie imediate pentru tratamentul victimelor;

- adunarea persoanelor potenţial expuse sau contaminate, care nu au o vătămare gravă, într-un loc sigur (punctul de colectare a victimelor) pentru a efectua următoarele: înregistrarea acestor persoane, evaluarea lor medicală şi radiologică (triaj) şi organizarea transportării acestora;

- alertarea unităţilor sanitare locale cu privire la posibila sosire a persoanelor potenţial expuse sau contaminate şi a persoanelor îngrijorate din rândul populaţiei generale;

- înregistrarea dozelor primite şi informarea persoanelor expuse la radiaţii cu privire la riscurile implicate, informarea acestora despre orice doză care depăşeşte nivelurile de expunere profesională şi organizarea, după caz, a monitorizării medicale pe termen lung.

Ofiţerul/unitatea de informare publică va întreprinde următoarele măsuri:

- întreprinderea acţiunilor, conform indicaţiilor şefului operaţiunilor în caz de incident;

- efectuarea informării pentru mass-media dintr-o singură sursă oficială (CDSE) cu privire la ameninţare şi acţiunile de protecţie pentru populaţie, dacă o situaţie de urgenţă atrage atenţia mass-mediei sau publicului.

5. Sursă pierdută/furată (orfană)

Descriere

Detectarea contaminării în rândul publicului sau în locurile publice. Acest lucru se poate întâmpla ca urmare a manipulării unei surse radiologice periculoase, pierdute sau furate, de către persoane care nu sunt conştiente de pericol. Se poate întâmpla şi ca urmare a unui act deliberat. Din păcate, astfel de situaţii de urgenţă sunt adesea detectate după ce mai multe persoane au fost deja expuse şi a existat o răspândire semnificativă a materialului radioactiv.

Pericole potenţiale

Persoanele expuse pot suferi daune cauzate de radiaţii care necesită un tratament special. O sursă de radiaţii sau contaminare poate prezenta mai multe pericole care nu sunt conştiente de persoanele din apropiere. Materialul poate fi dispersat de activităţile umane şi poate provoca contaminarea pe scară largă a zonelor şi a produselor. În absenţa unui răspuns prompt, pot exista acţiuni negative, inadecvate, cu efect semnificativ pentru populaţie şi consecinţe economice nedorite. Prezenţa limitată în apropierea materialului (câteva minute) a respondenţilor nu ar trebui să fie periculoasă, dar manipularea materialului în mâini poate provoca leziuni după câteva minute. Pericolul inhalării este probabil limitat la un nor (de exemplu, în fum) la mai puţin de 100 de metri de sursă, situat la locul unui incendiu sau al unei explozii. Sursa pierdută/furată aflată pe sol nu trebuie să prezinte un pericol, cu excepţia contaminării cu plutoniu. Contaminarea externă nu este probabil periculoasă, dar ingestia orală accidentală (de exemplu, atingerea gurii cu mâinile contaminate) poate fi periculoasă.

Salvatorii şi pompierii sunt de obicei echipaţi cu protecţie respiratorie, care oferă o bună protecţie împotriva pericolelor inhalării accidentale. Dispozitivele convenţionale de monitorizare dozimetrică pot detecta pericole semnificative în ceea ce priveşte expunerea externă, dar nu pot detecta pericole în ceea ce priveşte inhalarea. Pentru personalul medical care asigură asistenţă medicală sau transportă persoane iradiate sau contaminate, pericolul pentru sănătate este scăzut sau inexistent, cu condiţia protejării de contaminarea orală accidentală, prin utilizarea metodelor convenţionale de protecţie (de exemplu, purtarea mănuşilor, a măştii), care sunt utilizate pentru a proteja împotriva agenţilor patogeni.

Răspuns în caz de urgenţă

Comandantul operaţiunii de intervenţie în teren va întreprinde următoarele măsuri:

- prevenirea ingerării accidentale. Persoanele vor fi instruite să ia următoarele măsuri pentru a preveni sau a reduce doza de ingerare accidentală:

a) să nu bea, să nu mănânce şi să nu fumeze în zonele contaminate şi să nu îşi atingă gura cu mâinile, să se spele pe mâini;

b) să nu lase copiii să se joace pe teren contaminat;

c) să nu desfăşoare activităţi care ar putea duce la crearea de praf care ar putea fi inhalat/ingerat;

- întreprinderea măsurilor imediate pentru salvarea vieţilor oamenilor şi acordarea primului ajutor, fără a aştepta controlul dozimetriei;

- intervievarea persoanelor pentru a identifica posibila sursă de poluare şi posibila locaţie a acesteia;

- interzicerea accesului în zona suspectă de poluare. Stabilirea unei zone de protecţie internă (distanţă de siguranţă);

- organizarea transportării persoanelor grav afectate la o unitate medicală locală. În cazul unei posibile contaminări a acestor persoane, înfăşuraţi-le într-o pătură pentru a preveni răspândirea contaminării. Informarea transportatorilor şi a personalului unităţii medicale că victima poate fi contaminată şi că riscul în manipulare a unui astfel de pacient este neglijabil, dar că trebuie luate măsurile de precauţii pentru a preveni contaminarea internă prin ingestia orală accidentală;

- organizarea adunării persoanelor potenţial expuse sau contaminate care nu au o vătămare gravă într-un loc sigur (punctul de colectare a victimelor), pentru a efectua următoarele: înregistrarea acestor persoane, evaluarea lor medicală şi radiologică (triaj) şi organizarea transportării acestora;

- solicitarea asistenţei privind evaluarea situaţiei radiologice pentru a coordona răspunsul radiologic şi radioprotecţia;

- solicitarea asistenţei medicale pentru coordonarea răspunsului medical;

- apelarea ofiţerului de informare publică (din cadrul CDSE) pentru organizarea informării veridice a populaţiei, în cazul în care o situaţie de urgenţă a fost mediatizată sau a atras atenţia publicului.

Comandantul intervenţiei la nivel local va întreprinde următoarele acţiuni:

- evaluarea tuturor informaţiilor disponibile;

- restabilirea succesiunii evenimentelor;

- conştientizarea faptului că materialele radioactive pot face obiectul transportului ilegal sau al actelor criminale. Notificarea instituţiilor relevante dacă există o suspiciune de transport ilegal de materiale radioactive sau acte criminale;

- întreprinderea măsurilor de protecţie a publicului, a lucrătorilor, a personalului de intervenţie împotriva riscurilor reale sau percepute, prin punerea în aplicare a unor măsuri care respectă standardele internaţionale;

- relocarea temporară a persoanelor din zonele contaminate identificate de echipa mobilă de experţi radiologi (specialişti în evaluarea situaţiei radiologice), unde nivelurile de contaminare depăşesc OIL pentru relocarea temporară a populaţiei;

- dacă există indici că alte state ar putea fi afectate, informarea autorităţii naţionale competente (IGSU) cu privire la necesitatea de notificare a statelor potenţial afectate şi AIEA (Urgenţă transnaţională);

- monitorizarea reacţiei populaţiei şi întreprinderea măsurilor în cazurile de comportament inadecvat;

- dacă sunt semne de terorism, respectarea, în mod corespunzător, a dispoziţiilor acţiunilor în cazul ameninţărilor teroriste credibile sau confirmate.

Evaluatorul radiologic va întreprinde următoarele măsuri:

- acţionarea în cadrul PSO, condus de către şeful operaţiunilor în caz de incident;

- întreprinderea măsurilor pentru protecţia lucrătorilor de urgenţă şi controlarea dozei acestora;

- identificarea locurilor de contaminare semnificativă;

- identificarea persoanelor, a produselor şi a zonelor potenţial contaminate;

- identificarea teritoriilor care urmează să fie evacuate;

- identificarea persoanelor şi a lucrătorilor de urgenţă care ar trebui:

a) decontaminaţi imediat;

b) decontaminaţi cât mai curând posibil;

c) strămutaţi – nu sunt necesare alte măsuri;

d) monitorizaţi medical ulterior;

- identificarea apei/alimentelor produselor care ar trebui restricţionate;

- instruirea şefului operaţiunilor în cazul unui incident radiologic cu privire la riscurile implicate, luaţi măsuri pentru a proteja lucrătorii de urgenţă (inclusiv personalul de aplicare a legii) şi controlaţi doza acestora;

- acordarea suportului răspunsului medical în ceea ce priveşte evaluarea situaţiei radiologice la punctul de colectare a victimelor şi organizarea suportului pentru unităţile medicale care tratează victimele potenţial contaminate.

Persoana/grupul care efectuează răspunsul medical va întreprinde următoarele măsuri:

- punerea în aplicare a răspunsului şi a gestionării medicale;

- înfiinţarea, cu suportul medicului specialist în evaluare radiologică, a punctului de adunare a victimelor, în apropierea locului de primire a urgenţelor, pentru triajul medical şi radiologic – tratament în teren;

- identificarea unităţilor medicale care urmează să fie utilizate pentru tratarea victimelor potenţial contaminate/expuse; instruirea personalul cu privire la tratamentul victimelor expuse/contaminate şi la riscurile implicate;

- dacă este necesar, acordarea asistenţei instituţiilor medicale, suportului de specialitate în ceea ce priveşte monitorizarea dozimetriei, decontaminarea sau protecţia împotriva radiaţiilor;

- asigurarea posibilităţii de evaluare a populaţiei care este preocupată de posibilitatea expunerii/contaminării cu radiaţii (nu într-un spital sau altă unitate critică);

- avertizarea instituţiilor medicale locale că, în caz de îngrijorare în rândul populaţiei generale, este posibilă sosirea persoanelor respective care doresc să se supună controlului dozimetric;

- oferirea de consultanţă medicală şi sprijin comunităţii medicale locale în ceea ce priveşte tratamentul persoanelor contaminate/expuse şi riscul pentru personal (minim).

Ofiţerul/unitatea de informare publică va întreprinde următoarele măsuri:

- acţionarea în cadrul PSO, condus de către şeful operaţiunilor în caz de incident;

- dacă o situaţie de urgenţă atrage atenţia mass-mediei sau a publicului, efectuarea informării pentru mass-media dintr-o singură sursă oficială (CDSE) cu privire la ameninţare şi la acţiunile de protecţie pentru populaţie.

Ofiţerul de urmărire penală conduce echipa de investigaţii a incidentului şi va întreprinde următoarele măsuri:

- acţionarea în cadrul PSO, condus de către şeful operaţiunilor în caz de incident;

- efectuarea acţiunilor şi a măsurilor iniţiale în scopul stabilirii datelor în cazul dacă există indici ai activităţii infracţionale, colaborarea îndeaproape cu autorităţile relevante pentru a stabili circumstanţele, originea materialului sau a dispozitivului implicat şi posibila implicare a altor surse. Întreprinderea măsurilor oportune pentru a preveni situaţiile de urgenţă similare.

Resursele AIEA (dacă sunt disponibile) vor întreprinde următoarele măsuri:

- acţionarea în cadrul PSO, condus de către şeful operaţiunilor în caz de incident;

- la cerere, asistarea coordonării acţiunilor cu statul responsabil;

- informarea statelor membre AIEA privind urgenţele transnaţionale;

- întreprinderea măsurilor de alertare a echipelor internaţionale corespunzătoare, care să acorde suport, în cazul solicitării de asistenţă.

6. Alte riscuri/evenimente/acţiuni conexe activităţilor teroriste, traficului ilicit, depozitării de materiale refolosibile

Descriere

O ameninţare probabilă a unui act terorist percepută de public sau de funcţionari ca o urgenţă nucleară sau radiologică. Aceasta poate include DPMRU (Dispozitiv de pulverizare a materialului radiologic cu exploziv) cu contaminarea zonei, a alimentelor, a apei sau a produselor, expunerea oamenilor, sabotajul sau atacul asupra instalaţiilor şi a instituţiilor.

Pericole potenţiale

Scopul poate fi crearea unei “atmosfere de teroare” în rândul populaţiei, ceea ce va avea un impact psihologic şi economic. Experienţa arată că percepţia populaţiei asupra riscului reprezentat de ameninţare poate fi mai importantă decât riscul real. Prin urmare, o parte importantă a răspunsului va fi furnizarea informaţiilor consecvente (uşor de înţeles), în timp util, populaţiei.

Răspuns în caz de urgenţă

Comandantul intervenţiei la nivel local/naţional va întreprinde următoarele măsuri:

- activarea unui răspuns integrat (inclusiv componente precum aplicarea legii, investigarea şi siguranţa publică/siguranţa radiaţiilor) utilizând PSO, în coordonare cu părţile managementului de operaţiuni la incidente/acte teroriste;

- întreprinderea măsurilor pentru neutralizarea ameninţării precum:

a) reţinerea persoanelor suspecte;

b) eliminarea posibilităţii de executare a ameninţărilor (de exemplu, consolidarea securităţii, introducerea instrumentelor de detectare timpurie);

c) eliminarea motivului ameninţării;

- întreprinderea măsurilor pentru atenuarea impactului economic şi psihologic, inclusiv adresarea promptă publicului cu o descriere realistă a pericolelor şi limitarea răspândirii poluării şi a produselor contaminate;

- întreprinderea măsurilor pentru protecţia publicului, a lucrătorilor, a personalului de intervenţie şi economia împotriva riscului radiologic real sau perceput, prin punerea în aplicare a unor măsuri care respectă standardele internaţionale;

- pregătirea pentru ameninţări secundare/simultane;

- pregătirea pentru prezenţa capcanelor, a dispozitivelor suplimentare pentru a afecta respondenţii şi a dispozitivelor suplimentare pentru a afecta persoanele care urmează a fi evacuate;

- pregătirea pentru zvonuri false de îndată ce ameninţarea devine cunoscută;

- pregătirea pentru răspuns suplimentar utilizând una dintre următoarele orientări, după caz:

a) DPMRU (Dispozitiv de pulverizare a materialului radiologic cu exploziv);

b) contaminarea premeditată a apei;

c) contaminarea premeditată a alimentelor/produselor;

d) furtul unei surse periculoase;

e) poluarea/expunerea populaţiei;

f) supraexpunerea severă.

- în cazul în care există indici că alte state ar putea fi afectate, informarea autorităţii naţionale competente (IGSU) cu privire la necesitatea de notificare a statelor potenţial afectate şi AIEA;

- monitorizarea reacţiei populaţiei şi pregătirea răspunsului la cazurile de comportament inadecvat.

Evaluatorul radiologic va întreprinde următoarele măsuri:

- acţionarea în cadrul PSO, condus de către şeful operaţiunilor în caz de incident;

- pregătirea unităţii de asistenţă radiologică (specialişti în evaluare radiologică) pentru efectuarea controlului dozimetric;

- dacă există indicii că ar putea fi implicată o sursă periculoasă de neutroni (de exemplu, o sursă Cf-252, Be/Am, pentru explorarea geofizică a puţurilor), implicarea specialiştilor pentru a efectua dozimetria neutronică (eventual cu asistenţa AIEA, dacă nu există o astfel de expertiză în stat);

- asigurarea existenţei PSO, pentru evaluarea evenimentului semnificativ şi punerea în aplicare a evacuării, a relocării temporare, a supravegherii medicale şi a tratării medicale a persoanelor contaminate, a restricţiilor privind apa şi alimentele, produsele şi bunurile. Explicarea riscul şi a acţiunile premergătoare ale populaţiei, în conformitate cu liniile directoare, într-un limbaj accesibil;

- întreprinderea măsurilor pentru protecţia lucrătorilor de urgenţă şi controlarea dozei acestora;

- în cazul insuficienţei resurselor naţionale de răspuns radiologic, solicitarea asistenţei internaţionale, prin intermediul AIEA.

Persoana/grupul care efectuează răspunsul medical va întreprinde următoarele măsuri:

- acţionarea în cadrul OMS, condus de către şeful operaţiunilor în caz de incident;

- întreprinderea măsurilor pentru acordarea ajutorului medical şi gestionarea răspunsului medical la faţa locului, inclusiv înfiinţarea, cu sprijinul medicului specialist în evaluare radiologică, a punctului de adunare a victimelor, în apropierea locului de primire a urgenţelor, pentru triajul medical şi radiologic – tratament în teren;

- identificarea unităţilor medicale locale care urmează să fie utilizate pentru tratarea victimelor potenţial contaminate/iradiate; instruirea personalului cu privire la tratamentul victimelor expuse/contaminate şi la riscurile implicate. Organizarea, cu ajutorul evaluatorului radiologic, a suportului specialiştilor în dozimetrie, decontaminare şi radioprotecţie, după caz, la aceste unităţi sanitare locale;

- asigurarea posibilităţii de evaluare a populaţiei (persoane anxioase) care este preocupată de posibilitatea expunerii/contaminării cu radiaţii (într-un spital sau altă instituţie critică);

- acordarea suportului comunităţii medicale locale cu privire la tratamentul persoanelor contaminate/expuse.

Ofiţerul/unitatea de informare publică va întreprinde următoarele măsuri:

- acţionarea în cadrul PSO, condus de către şeful operaţiunilor în caz de incident;

- dacă o situaţie de urgenţă atrage atenţia mass-mediei sau a publicului, efectuarea informării pentru mass-media dintr-o singură sursă oficială (CDSE) cu privire la ameninţare şi acţiunile de protecţie pentru populaţie.

Asistenţa oferită de AIEA:

- la solicitare, acordarea asistenţei la coordonarea acţiunilor cu statul responsabil;

- informarea statelor membre AIEA privind urgenţele transnaţionale;

- întreprinderea măsurilor de alertare a echipelor internaţionale corespunzătoare care să acorde suport, în cazul solicitării de asistenţă.

7. Detectarea pe teritoriul Republicii Moldova a unor niveluri anormale de radioactivitate care ar fi potenţial dăunătoare pentru sănătatea publică

Descriere

Nivelurile ridicate de radiaţii în mediu sau contaminarea radioactivă a aerului, a alimentelor, a apei sau a produselor comerciale (a căror origine nu este cunoscută la momentul descoperirii) care prezintă suspiciuni cu privire la un eveniment semnificativ de importanţă reală, potenţială sau percepută.

Pericole potenţiale

Nivelurile ridicate de radiaţii de origine necunoscută din aer/alimente/apă/articole, care duc la o expunere semnificativă asupra populaţiei, sunt foarte puţin probabile. Cu toate acestea, în cazurile în care nivelurile ridicate de radiaţii din aer sau din apă sunt cauzate de eliberări semnificative de material radioactiv dintr-o instalaţie de categoria de pericol I sau II, este posibilă o contaminare, care depăşeşte standardele naţionale şi internaţionale. Prin admiterea alimentelor/apei/obiectelor contaminate în sistemul internaţional sau local, distribuţia acestora poate avea consecinţe economice grave. Detectarea unor niveluri ridicate de radiaţii în alimente sau bunuri de consum poate indica un accident într-o instalaţie de producţie, posibil într-un alt stat (de exemplu, pornirea accidentală “sursă fără proprietar” în deşeurile reciclate). În absenţa unui răspuns prompt, pot să apară efecte negative, cu impact semnificativ pentru populaţie şi consecinţe economice nedorite.

Răspuns în caz de urgenţă

Comandantul intervenţiei la nivel local va întreprinde următoarele acţiuni:

- solicitarea asistenţei cu privire la evaluarea situaţiei radiologice, pentru identificarea şi investigarea sursei nivelurilor ridicate de radiaţii şi pentru evaluarea posibilei expuneri, precum şi consecinţele acesteia;

- solicitarea asistenţei ofiţerului de informare a publicului cu privire la sensibilizarea populaţiei;

- evaluarea tuturor informaţiilor disponibile;

- restabilirea succesiunii evenimentelor. Conştientizarea posibilităţii desfăşurării unor acte criminale. Dacă există o suspiciune de transport ilegal de materiale radioactive sau acte criminale, notificarea instituţiilor relevante de aplicare a legii;

- întreprinderea măsurilor de prevenire a intrării produselor contaminate în sistemul de distribuţie. Interzicerea sau limitarea accesului populaţiei la alimentele sau obiectele potenţial contaminate şi scoaterea acestora din uz, până la evaluarea acestora;

- informarea populaţiei privind riscul existent;

- în cazul unei urgenţe transnaţionale, informarea autorităţii naţionale competente (IGSU) cu privire la necesitatea de a notifica AIEA;

- monitorizarea reacţiei populaţiei şi organizarea răspunsului la cazurile de comportament inadecvat;

- dacă este implicată o sursă periculoasă pierdută sau furată, reacţionarea conform prevederilor acţiunilor în cazul sursei pierdute/furate (orfane);

- dacă există semne de terorism, respectarea, în mod corespunzător, a prevederilor acţiunilor privind ameninţările teroriste credibile sau confirmate.

Evaluatorul radiologic va întreprinde următoarele măsuri:

- creşterea frecvenţei monitorizării dozimetrice regulate;

- consolidarea controlului dozimetriei asupra mediului şi a alimentelor;

- stabilirea sistemului de eşantionare şi analiză a articolelor contaminate;

- identificarea contaminantului şi evaluarea radiologică a contaminării;

- instruirea autorităţilor locale/naţionale cu privire la riscurile reale, bazate pe rezultatele evaluării radiologice;

- analizarea succesiunii evenimentelor şi identificarea persoanelor din rândul populaţiei şi a lucrătorilor (dacă există) care ar trebui testaţi pentru contaminare;

- evaluarea expunerii probabile a populaţiei şi a lucrătorilor de la începutul evenimentului;

- informarea celor care au fost evaluaţi radiologic cu privire la rezultatele, riscurile şi acţiunile pe care ar trebui să le întreprindă.

Ofiţerul/unitatea de informare publică va întreprinde următoarele măsuri:

- furnizarea informaţiei mass-mediei dintr-o singură sursă oficială (CDSE) cu privire la ameninţare şi acţiunile de protecţie pentru populaţie, dacă o situaţie de urgenţă atrage atenţia mass-mediei sau a publicului.

Asistenţa oferită de AIEA:

- la solicitare, asistarea coordonării acţiunilor cu statul responsabil;

- informarea statelor membre AIEA privind urgenţele transnaţionale;

- întreprinderea măsurilor de alertare a echipelor internaţionale corespunzătoare, în cazul solicitării de asistenţă.

8. Reintrarea necontrolată în atmosferă a sateliţilor cu generatoare nucleare sau cu alte surse de radiaţii la bord

Descriere

Întoarcerea unui satelit care utilizează combustibil/sursă nucleară/radioactivă din spaţiu. Întoarcerea poate fi cunoscută cu săptămâni sau luni înainte de eveniment, deşi unele accidente se pot dezvolta în câteva ore. Timpul estimat şi locaţia intrării satelitului în atmosferă sunt adesea inexacte. De regulă, componentele radioactive care intră în atmosferă şi au un volum mai mic de un metru cub sunt nimicite prin ardere. Totuşi, resturile obiectelor mai mari pot fi împrăştiate pe o suprafaţă de aproximativ 100 000 km² sau mai mult şi, în majoritatea cazurilor, este practic imposibil să se determine zona de impact cu suficientă precizie, pentru a oferi măsuri de protecţie preventive acceptabile.

Pericole potenţiale

Riscul este foarte mic şi se referă, în principal, la cazul în care cineva descoperă resturi radioactive şi efectuează orice acţiune cu acestea. Pentru resturile satelitare, au fost înregistrate niveluri de radiaţii de suprafaţă de până la 5 Gy/h, ceea ce poate duce la daune grave sau letale. Cu toate acestea, până în prezent, nicio reintrare a sateliţilor în atmosferă nu a dus la cazuri cunoscute de expunere semnificativă a populaţiei sau de contaminare semnificativă a alimentelor sau a apei.

Statul responsabil de satelit va întreprinde următoarele acţiuni:

Notificarea AIEA cu privire la ora şi locul preconizat pentru reintrarea satelitului în atmosferă, furnizarea unei evaluări a riscurilor pentru public şi recomandări privind măsurile de protecţie.

AIEA va întreprinde următoarele acţiuni:

- informarea statelor potenţial afectate;

- informarea statelor membre AIEA privind urgenţele transnaţionale;

- întreprinderea măsurilor de alertare a echipelor internaţionale corespunzătoare, în cazul solicitării de asistenţă.

Comandantul operaţiunii de intervenţie (în fiecare stat potenţial afectat) va întreprinde următoarele acţiuni:

- coordonarea răspunsului, utilizând PSO;

- solicitarea asistenţei în evaluarea situaţiei radiologice, pentru a coordona răspunsul radiologic şi radioprotecţia;

- solicitarea asistenţei medicale de urgenţă pentru consultaţii şi coordonarea cu instituţiile medicale;

- întreprinderea măsurilor de protecţie a populaţiei, a lucrătorilor, a personalului de intervenţie împotriva riscurilor reale sau percepute, prin punerea în aplicare a unor măsuri care respectă standardele internaţionale;

- dacă, după întoarcerea satelitului, este posibil să se stabilească limitele zonei afectate, întreprinderea măsurilor pentru localizarea resturilor şi instruirea populaţiei să nu se apropie de obiecte suspecte, cu informarea autorităţilor privind detectarea acestora;

- iniţierea briefingurilor de presă dintr-o singură sursă oficială (CDSE), dacă o situaţie de urgenţă atrage atenţia mass-mediei sau a publicului.

Persoana/grupul care efectuează răspunsul medical va întreprinde următoarele măsuri:

- acţionarea în cadrul PSO, condus de către şeful operaţiunilor în caz de incident;

- furnizarea îndrumărilor/instrucţiunilor comunităţii medicale cu privire la recunoaşterea leziunilor cauzate de radiaţii şi la acţiunile imediate care trebuie întreprinse, atunci când se suspectează astfel de leziuni;

- asigurarea posibilităţii de evaluare a populaţiei (persoane anxioase) care este preocupată de posibilitatea expunerii/contaminării cu radiaţii.

Evaluatorul radiologic va întreprinde următoarele acţiuni:

- acţionarea în cadrul PSO, condus de către şeful operaţiunilor în caz de incident;

- în cazul în care zona de căutare poate fi limitată la un teritoriu acceptabil, monitorizarea dozimetrică pentru detectarea deşeurilor radioactive;

- în cazul insuficienţei resurselor naţionale de răspuns radiologic, solicitarea asistenţei internaţionale, prin intermediul AIEA;

- în cazul detectării resturilor satelitare, întreprinderea măsurilor imediate pentru a asigura siguranţa acestora;

- monitorizarea reacţiei populaţiei şi asigurarea răspunsului la cazurile de comportament inadecvat.

Anexa nr.5

la Planul de pregătire şi răspuns la

accidentele nucleare şi radiologice

Instrucţiune privind profilaxia cu iod

în cazul contaminării radiologice a mediului ambiant

Criteriile vizând protecţia populaţiei în cazuri de accidente cu poluarea mediului ambiant cu substanţe radioactive se determină în baza identificării dozelor pronosticate pentru nivelurile aprobate de către Ministerul Sănătăţii.

Necesitatea administrării profilactice a iodului va fi determinată de Ministerul Sănătăţii cu înaintarea propunerii preşedintelui CSE RM.

Pentru asigurarea măsurilor urgente vizând lichidarea consecinţelor poluării mediului ambiant cu substanţe radioactive, se execută măsurile preconizate în “Planul de lucru al Direcţiei sănătăţii, instituţiilor medicale în caz de accident nuclear”.

Cea mai efectivă metodă pentru protecţia glandei tiroide de la suprairadierea cu izotopi radioactivi ai iodului este administrarea preparatelor medicamentoase care conţin iod stabil (profilaxia cu iod). O protecţie maximă se poate obţine în cazul administrării preventive a iodului (sau concomitent cu acţiunea iodului radioactiv).

Pastilele de iodură de potasiu protejează glanda tiroidă împotriva iodului radioactiv inhalat din aerul contaminat sau ingerat cu alimente şi apă potabilă, dacă acestea sunt contaminate. Administrarea preparatelor de iod stabil previne absorbţia de către glanda tiroidă a iodului radioactiv, măreşte rata de eliminare a acestuia şi reduce riscul de cancer tiroidian.

Administrarea preparatelor de iod stabil va fi efectuată conform cerinţelor “Ghidului privind profilaxia cu preparatele de iod în urma accidentelor nucleare ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii” şi ale Planului de repartizare a pastilelor de iodură de potasiu, aprobat de către Ministerul Sănătăţii.

Eficacitatea protecţiei în funcţie de termenul administrării preparatelor de iod stabil:

O doză de 100 mg a iodului stabil este egală cu 130 mg de potasiu iod (KI) sau 170 mg de potasiu iodat (KIO₃) şi asigură protecţia glandei tiroide pe parcursul a 24 de ore.

Pentru a susţine nivelul de protecţie, în cazul inhalării iodului radioactiv, pe o durată respectivă, este necesar de a administra preparatele de iod stabil o dată în zi pe parcursul existenţei pericolului inhalării iodului radioactiv, însă nu mai mult de 10 zile pentru maturi şi 2 zile pentru femei gravide şi copii până la 3 ani. Persoanele care suferă de disfuncţii tiroidiene, disfuncţii renale sau boli autoimune vor lua preparate de iod stabil numai la recomandarea medicului.

Dozele diurne ale preparatelor de iod recomandate de către OMS

Nou-născuţii care sunt alăptaţi primesc doza de iod necesară cu laptele matern, care a primit preventiv 130 mg de iod stabil.

Preparatele de iod stabil se administrează după mâncare (de preferinţă cu lapte, suc sau ceai). Copiii de până la 3 ani primesc preparatele de iod cu lapte sau amestecuri lactate artificiale (1-2 picături de 3 ori pe zi timp de 2 zile la 100 mg de lapte sau amestecuri lactate). Copiii de peste 3 ani, femeile gravide – cu lapte sau sucuri, câte 3-5 picături de 3 ori pe zi timp de 10 zile). Maturii – după masă cu sucuri, lapte sau picături pe zahăr, câte 3-5 picături de 3 ori pe zi timp de 10 zile.

Contraindicaţii pentru administrarea preparatelor de iod stabil:

- hipersensibilitate la preparatele de iod stabil;

- maladii ale glandei tiroide (tireotoxicoză, guşa endemică);

- maladii dermatologice (pemfigus, psoriazis, dermatita herpetică).