Lege nr. 100 din 26.05.2016

PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA

L E G E

pentru modificarea şi completarea Codului

de procedură penală al Republicii Moldova

nr. 122-XV din 14 martie 2003

nr. 100  din  26.05.2016

 (în vigoare 29.07.2016) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 232-244 art. 490 din 29.07.2016

* * *

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Articol unic. – Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr.248–251, art.699), cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 1, alineatul (3) se completează cu cuvintele “ori să nu fie victima încălcării altor drepturi fundamentale”.

2. Articolul 6 se completează cu punctele 4³) şi 25¹) cu următorul cuprins:

“4³) bănuială rezonabilă – suspiciune care rezultă din existenţa unor fapte şi/sau informaţii care ar convinge un observator obiectiv că s-a comis ori se pregăteşte comiterea unei infracţiuni imputabile unei anumite ori anumitor persoane şi că nu există alte fapte şi/sau informaţii care înlătură caracterul penal al faptei ori dovedesc neimplicarea persoanei;”

“25¹) mandat judecătoresc – act judecătoresc oficial prin care se dispune sau se autorizează efectuarea acţiunilor de urmărire penală, măsurilor speciale de investigaţii, aplicarea măsurilor procesuale de constrîngere sau efectuarea altor acţiuni procesuale şi care conţine dispoziţia, temeiul acesteia şi împuternicirile persoanei care acţionează în temeiul acestui mandat;”.

3. Articolul 11:

la alineatul (3), după cuvintele “educaţională specială” se introduc cuvintele “, precum şi prelungirea acestor măsuri,”;

la alineatul (6), după cuvintele “Organul de urmărire penală” se introduce cuvîntul “, procurorul”.

4. La articolul 18 alineatul (1), cuvîntul “articol” se substituie cu cuvîntul “cod”.

5. La articolul 20 alineatul (3), cuvintele “bănuiţi, învinuiţi, inculpaţi arestaţi preventiv” se substituie cu cuvintele “persoane aflate în arest”.

6. Articolul 40 se completează cu alineatul (4) cu următorul cuprins:

“(4) Demersurile cu privire la aplicarea măsurilor procesuale de constrîngere şi autorizarea măsurilor supuse controlului judiciar se examinează de instanţa din circumscripţia teritorială a procuraturii care conduce sau exercită urmărirea penală.”

7. La articolul 52 alineatul (1) punctul 12), textul “, cu excepţia arestării preventive, arestării la domiciliu, liberării provizorii şi ridicării provizorii a permisului de conducere a mijloacelor de transport” se substituie cu cuvintele “în limitele prevăzute de prezentul cod”.

8. Articolul 66:

alineatul (2) se completează cu punctul 25¹) cu următorul cuprins:

“25¹) să ia cunoştinţă de materialele şi probele prezentate de procuror împreună cu demersul sau recursul său cu privire la aplicarea, prelungirea, revocarea, înlocuirea măsurii procesuale de constrîngere, înainte de a fi transmise judecătorului de instrucţie sau instanţei de judecată;”

la alineatul (5) punctul 3), cuvîntul “necondiţionat” se exclude, iar cuvintele “să i se ia mostre de sînge, de eliminări ale corpului” se substituie cu cuvintele “să i se ia, în temeiul autorizaţiei judecătorului de instrucţie, mostre de sînge, de eliminări ale corpului sau alte mostre biologice”.

9. Articolul 68:

la alineatul (1) punctul 14), cuvîntul “finală” se exclude;

la alineatul (2), punctul 3) va avea următorul cuprins:

“3) să ia cunoştinţă de materialele şi probele prezentate de procuror împreună cu demersul sau recursul său cu privire la aplicarea, prelungirea, revocarea, înlocuirea măsurii procesuale de constrîngere, înainte de a fi transmise judecătorului de instrucţie sau instanţei de judecată.”

10. Articolul 69:

la alineatul (1) punctul 7), după cuvintele “bănuitul, învinuitul, inculpatul este” se introduce cuvîntul “reţinut, ”;

la alineatul (2) punctul 2) litera a), textul “alin. (1) pct.2)–6)” se substituie cu textul “alin. (1) pct.2)–7)”.

11. Articolul 165:

la alineatul (1), textul “, în locurile şi în condiţiile stabilite prin lege” se exclude;

la alineatul (2):

punctul 1) se completează în final cu textul “în cazul în care există o bănuială rezonabilă că persoana a săvîrşit această infracţiune”;

alineatul se completează cu punctele 4) – 7) cu următorul cuprins:

“4) persoanele în privinţa cărora a fost anulată hotărîrea de achitare şi a fost adoptată hotărîrea de condamnare la închisoare, precum şi persoanele care se eschivează de la executarea hotărîrii de condamnare cu închisoarea;

5) persoanele care săvîrşesc o infracţiune de audienţă;

6) persoanele pentru a fi puse sub învinuire, în cazul în care locul de aflare a persoanei nu este cunoscut sau dacă ea nu s-a prezentat fără motive întemeiate şi nu a informat organul care a citat-o despre imposibilitatea prezentării sale;

7) persoanele supuse extrădării.”

la alineatul (3):

punctul 1) va avea următorul cuprins:

“1) procesului-verbal de reţinere în cazurile prevăzute la alin.(2) pct.1), 2) şi 7);”

punctul 2) se completează în final cu textul “în cazul prevăzut la alin.(2) pct.1), 2) şi 6)”;

punctul 3) va avea următorul cuprins:

“3) hotărîrii instanţei de judecată în cazurile prevăzute la alin.(2) pct.3), 4) şi 5).”

12. Articolul 166:

alineatul (1) se completează cu punctul 5) cu următorul cuprins:

“5) dacă aceasta a încercat să se ascundă ori nu i s-a putut constata identitatea.”

alineatul (2) se abrogă;

la alineatul (5), după textul “72 de ore” se introduce textul “, iar în cazul minorului – 24 de ore”, iar în final se completează cu textul: “Perioada de reţinere nu trebuie să fie mai mare decît strictul necesar pentru deţinerea acesteia.”

alineatele (6) şi (7) vor avea următorul cuprins:

“(6) Termenul prevăzut la alin.(5) curge din momentul de privare a persoanei de libertate. În termenul respectiv se include timpul de efectuare a acţiunilor procesuale imediat următoare momentului de privare a persoanei de libertate pînă la întocmirea procesului-verbal de reţinere, în situaţia în care persoana era efectiv constrînsă în libertatea sa de mişcare pe parcursul efectuării acestor măsuri.

(7) Persoana reţinută în condiţiile prezentului articol trebuie să fie adusă cît mai curînd posibil, din momentul de reţinere, în faţa judecătorului de instrucţie pentru a fi examinată chestiunea arestării sau, după caz, a eliberării acesteia. Procurorul, pînă la expirarea termenului prevăzut la art.308 alin.(1²), va emite o ordonanţă de eliberare a persoanei reţinute fie, după caz, va înainta judecătorului de instrucţie demersul de arestare.”

13. La articolul 169 alineatul (1), după cuvintele “nu este cunoscut” se introduce textul “, sau dacă ea nu s-a prezentat fără motive întemeiate şi nu a informat organul care a citat-o despre imposibilitatea prezentării sale”.

14. Codul se completează cu articolul 171¹ cu următorul cuprins:

“Articolul 171¹. Reţinerea persoanei în vederea extrădării

(1) Reţinerea persoanei în vederea extrădării se efectuează în temeiul mandatului de arest sau al hotărîrii de condamnare adoptate de o instanţă judecătorească competentă a unui stat străin, pînă la arestarea persoanei în vederea extrădării, sau în cazul procedurii simplificate de extrădare prevăzute la art.545 şi 547.

(2) Despre reţinerea persoanei în vederea extrădării este imediat informată Procuratura Generală sau, după caz, Ministerul Justiţiei.

(3) Reţinerea persoanei în temeiul prevăzut la alin.(1) se efectuează conform procedurii şi termenelor prevăzute la art.166 şi 167.

(4) Persoana reţinută în vederea extrădării urmează a fi eliberată imediat ce se constată că aceasta este cetăţean al Republicii Moldova sau este persoană căreia i-a fost acordat statutul de refugiat sau de azil politic, dacă reţinerea acesteia într-un alt temei nu este justificată.”

15. La articolul 173, alineatul (4) va avea următorul cuprins:

“(4) În cazul în care există necesitatea prevenirii unui risc grav pentru viaţa, libertatea sau integritatea fizică a unei persoane, asigurării secretului etapei începătoare a urmăririi penale, prevenirii prejudicierii procedurilor penale, prevenirii săvîrşirii unei alte infracţiuni sau a protejării victimelor infracţiunilor, cu autorizarea motivată a judecătorului de instrucţie, înştiinţarea despre reţinere poate fi amînată pe un termen de pînă la 12 ore, cu excepţia cazului în care persoana reţinută este minoră.”

16. Articolul 175:

la alineatul (1), după cuvintele “asupra desfăşurării procesului penal” se introduc cuvintele “, securităţii şi ordinii publice”;

la alineatele (4) şi (5), cuvîntul “bănuit,” se exclude.

17. Articolul 176 va avea următorul cuprins:

“Articolul 176. Temeiurile pentru aplicarea măsurilor preventive

(1) Măsurile preventive pot fi aplicate de către procuror, din oficiu ori la propunerea organului de urmărire penală, sau, după caz, de către instanţa de judecată numai în cazurile în care există suficiente temeiuri rezonabile, susţinute prin probe, de a presupune că bănuitul, învinuitul, inculpatul ar putea să se ascundă de organul de urmărire penală sau de instanţă, să exercite presiune asupra martorilor, să nimicească sau să deterioreze mijloacele de probă sau să împiedice într-un alt mod stabilirea adevărului în procesul penal, să săvîrşească alte infracţiuni ori că punerea în libertate a acestuia va cauza dezordine publică. De asemenea, ele pot fi aplicate de către instanţă pentru asigurarea executării sentinţei.

(2) Arestarea preventivă şi măsurile alternative de arestare se aplică numai persoanei care este învinuită, inculpată de săvîrşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoare pe un termen mai mare de un an şi doar în condiţiile prevăzute de prezentul cod.

(3) La soluţionarea chestiunii privind necesitatea aplicării măsurii preventive respective, procurorul şi instanţa de judecată vor aprecia şi vor motiva, în mod obligatoriu, dacă măsura preventivă este proporţională cu circumstanţele individuale ale cauzei penale, inclusiv luînd în considerare:

1) caracterul rezonabil al bănuielii, gravitatea şi gradul prejudiciabil al faptei incriminate, apreciate în fiecare caz individual, însă fără a se pronunţa asupra vinovăţiei;

2) personalitatea şi caracterizarea bănuitului, învinuitului, inculpatului, inclusiv la momentul de comitere a faptelor încriminate;

3) vîrsta şi starea sănătăţii sale;

4) ocupaţia sa;

5) situaţia familială şi prezenţa persoanelor întreţinute;

6) starea sa materială, veniturile, posesia bunurilor imobile sau a altor proprietăţi;

7) deţinerea unui loc permanent de trai, deţinerea unui loc permanent ori temporar de muncă;

8) alte circumstanţe esenţiale prezentate de bănuit, învinuit, inculpat sau de către procuror, organul de urmărire penală.

(4) În cazul în care lipsesc temeiuri pentru aplicarea unei măsuri preventive faţă de bănuit, învinuit, inculpat, de la acesta se obţine obligaţia în scris de a se prezenta la citarea organului de urmărire penală sau a instanţei şi de a le informa despre schimbarea domiciliului.”

18. Articolul 177:

la alineatul (1), după cuvintele “necesitatea aplicării măsurii preventive” se introduc cuvintele “potrivit condiţiilor şi criteriilor stabilite la art.176”;

alineatul (1¹) va avea următorul cuprins:

“(1¹) Instanţa de judecată emite o încheiere motivată, în care se indică: infracţiunea de care este bănuită, învinuită, inculpată persoana; temeiul de alegere a măsurii preventive respective, cu menţionarea datelor concrete care au determinat luarea acestei măsuri; necesitatea aplicării măsurii preventive potrivit condiţiilor şi criteriilor stabilite la art.176, precum şi faptul dacă bănuitului, învinuitului, inculpatului i s-au explicat consecinţele încălcării măsurii preventive; argumentele procurorului şi ale reprezentantului, avocatului, bănuitului, învinuitului, inculpatului, motivîndu-se admiterea sau neadmiterea lor la stabilirea măsurii.”

la alineatul (2), cuvintele “, atît în baza demersului procurorului, cît şi din oficiu atunci cînd judecă cauza respectivă” se substituie cu cuvintele “în baza demersului procurorului”.

19. Articolul 185:

în cuprinsul articolului, cuvîntul “bănuit,” se exclude;

alineatul (1) se completează în final cu textul: “Arestarea preventivă constituie o măsură excepţională şi se dispune doar atunci cînd se demonstrează că alte măsuri nu sînt suficiente pentru a înlătura riscurile care justifică aplicarea arestării.”

alineatul (2):

în partea introductivă, cuvintele “precum şi dacă” se substituie cu cuvintele “luînd în considerare şi dacă”;

punctul 2) se abrogă;

alineatul se completează cu punctul 4) cu următorul cuprins:

“4) există probe suficiente asupra faptului că învinuitul, inculpatul, aflîndu-se în libertate, prezintă un risc iminent pentru securitatea şi ordinea publică.”

la alineatul (3), textul “este în drept să dispună arestare la domiciliu, liberare provizorie sub control judiciar sau liberare provizorie pe cauţiune” se substituie cu textul “are obligaţia să examineze prioritar oportunitatea aplicării altor măsuri, neprivative de libertate, şi are dreptul să dispună oricare altă măsură prevăzută la art.175”;

alineatul (4) va avea următorul cuprins:

“(4) În încheierea privind arestarea preventivă se vor indica motivele care justifică insuficienţa altor măsuri preventive pentru înlăturarea riscurilor ce au servit ca temei pentru aplicarea arestării preventive. Încheierea privind arestarea preventivă poate fi atacată cu recurs în instanţa ierarhic superioară.”

20. Articolul 186 va avea următorul cuprins:

“Articolul 186. Termenul ţinerii persoanei în stare de arest şi prelungirea lui

(1) Termenul ţinerii persoanei în stare de arest curge de la momentul privării persoanei de libertate la reţinerea ei, iar în cazul în care ea nu a fost reţinută – de la momentul executării hotărîrii judecătoreşti privind aplicarea acestei măsuri preventive.

(2) Perioada de ţinere în arest a învinuitului, inculpatului nu poate depăşi un termen rezonabil, stabilit în funcţie de complexitatea investigaţiilor necesare pentru descoperirea adevărului şi ţinînd cont de obligaţia de celeritate în soluţionarea cauzei penale în care învinuitul sau inculpatul este ţinut în stare de arest.

(3) Arestul se dispune pentru un termen de cel mult 30 de zile.

(4) Termenul arestului poate fi prelungit doar atunci cînd alte măsuri preventive neprivative de libertate nu sînt suficiente pentru a înlătura riscurile care justifică aplicarea arestului preventiv şi şi-au păstrat actualitatea condiţiile şi criteriile stipulate la art.175, 176 şi 185.

(5) Fiecare perioadă cu care se prelungeşte arestul preventiv se stabileşte cu respectarea condiţiilor prevăzute la alin.(2), dar nu poate depăşi termenul de 30 de zile.

(6) În privinţa aceleiaşi fapte şi aceleiaşi persoane, arestul poate fi aplicat, pentru ambele faze ale procesului penal, pe un termen de cel mult 12 luni cumulativ, pînă la pronunţarea sentinţei de către instanţa de fond. În termenul de ţinere a învinuitului, inculpatului în stare de arest se include timpul în care persoana:

1) a fost reţinută şi arestată preventiv;

2) a fost sub arest la domiciliu;

3) s-a aflat într-o instituţie medicală, la decizia judecătorului de instrucţie sau a instanţei, pentru expertiză în condiţii de staţionar, precum şi la tratament, în urma aplicării în privinţa ei a măsurilor de constrîngere cu caracter medical.

(7) În perioada de examinare a cauzei transmise la rejudecare în primă instanţă, arestul poate fi dispus pînă la emiterea unei noi sentinţe, ţinînd cont de durata de ţinere în stare de arest a inculpatului pînă la pronunţarea sentinţei de către instanţa de fond şi de termenul total stabilit la alin.(6).

(8) Pentru învinuiţii, inculpaţii minori durata totală de ţinere în stare de arest preventiv nu poate depăşi termenul de 8 luni.

(9) Prelungirea termenului de arest preventiv se dispune cu respectarea condiţiilor stabilite de prezentul cod pentru aplicarea iniţială a măsurii de arest preventiv. Suplimentar, la soluţionarea demersului privind prelungirea termenului de arest preventiv, judecătorul de instrucţie sau, după caz, instanţa de judecată are obligaţia să examineze dacă, pentru înlăturarea riscurilor ce au determinat aplicarea măsurii de arest preventiv, este suficientă aplicarea altor măsuri preventive neprivative de libertate şi dacă există sau nu temeiuri relevante şi suficiente pentru prelungirea măsurii de arest preventiv.

(10) Prelungirea duratei de arestare preventivă se decide de către judecătorul de instrucţie din circumscripţia în raza teritorială a căreia se efectuează urmărirea penală sau de către instanţa de judecată care examinează cauza, în baza demersului procurorului. În cazul în care, din motive întemeiate, instanţa de judecată, în procedura căreia se află cauza penală, este în imposibilitate să soluţioneze demersul privind prelungirea arestului preventiv, acesta se distribuie, în ordinea stabilită, unui alt judecător.

(11) Hotărîrea judecătorească de prelungire a duratei de arestare preventivă poate fi atacată cu recurs în instanţa ierarhic superioară. Atacarea hotărîrii nu suspendă examinarea cauzei penale.

(12) Urmărirea penală în cauzele penale în care sînt învinuiţi arestaţii preventiv se desfăşoară de urgenţă şi în mod preferenţial.”

21. La articolul 188 alineatele (1), (2) şi (7), cuvîntul “bănuit,” se exclude.

22. Articolul 190 va avea următorul cuprins:

“Articolul 190. Liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune

Liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune poate fi dispusă de către judecătorul de instrucţie sau, după caz, de către instanţa de judecată, la solicitarea procurorului, a persoanei arestate preventiv sau a avocatului acesteia, pe tot parcursul procesului penal.”

23. Articolul 191:

la alineatul (1), cuvintele “poate fi acordată de către judecătorul de instrucţie sau, după caz, de către instanţa de judecată şi” se exclud;

la alineatul (2), cuvintele “bănuitului,” şi “acesta are antecedente penale nestinse pentru infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de grave sau” se exclud;

la alineatul (4), cuvîntul “bănuitul,” se exclude.

24. Articolul 192:

la alineatul (1), cuvintele “asigurată repararea prejudiciului” se substituie cu cuvintele “aplicată măsura asiguratorie pentru repararea prejudiciului”;

la alineatul (2¹), cuvîntul “propunerii” se substituie cu cuvîntul “demersului”.

25. La articolul 193, alineatul (2) se completează în final cu cuvintele “sau arestării la domiciliu”.

26. La articolul 194, alineatul (3) va avea următorul cuprins:

“(3) Soluţionarea cererii sau a demersului se face cu participarea procurorului, învinuitului, inculpatului, condamnatului, achitatului, reprezentantului acestuia. Neprezentarea părţilor legal citate nu împiedică examinarea cererii sau a demersului.”

27. Articolul 195:

alineatul (3) va avea următorul cuprins:

“(3) Măsura preventivă sub formă de arestare preventivă, arestare la domiciliu, liberare provizorie sub control judiciar şi liberare provizorie pe cauţiune se înlocuieşte sau, după caz, se revocă de judecătorul de instrucţie sau, după caz, de instanţa de judecată. În cazul în care, la etapa de urmărire penală, pînă la transmiterea cauzei la instanţa de judecată spre examinare, procurorul care conduce sau, după caz, efectuează urmărirea penală consideră că măsura arestarea preventivă sau arestarea la domiciliu nu mai este justificată şi temeiurile care au servit la aplicarea sau la prelungirea acesteia au decăzut, acesta revocă neîntîrziat măsura arestării preventive sau arestării la domiciliu, punînd în libertate persoana sau, după caz, aplicînd, conform competenţei sale, o altă măsură preventivă, şi, în termen de pînă la 5 ore de la revocare, anunţă judecătorul de instrucţie care a aplicat sau, după caz, a prelungit măsura arestării preventive sau a arestării la domiciliu.”

la alineatul (4), cuvintele “înlocuirii sau revocării reţinerii sau” se substituie cu cuvintele “eliberării persoanei reţinute, înlocuirii sau revocării”.

28. La articolul 196, alineatul (2) se completează în final cu textul “, iar în cazul Curţii Supreme de Justiţie, recursul se examinează de alţi trei judecători ai Curţii Supreme de Justiţie”.

29. Articolul 307 se abrogă.

30. Articolul 308 va avea următorul cuprins:

“Articolul 308. Examinarea demersurilor privind aplicarea faţă de învinuit a arestării preventive, arestării la domiciliu sau prelungirea duratei arestării învinuitului

(1) Constatînd insuficienţa altor măsuri preventive neprivative de libertate pentru înlăturarea riscurilor prevăzute la art.176 alin.(1) şi necesitatea aplicării faţă de învinuit a măsurii arestării preventive, arestării la domiciliu ori de a prelungi durata ţinerii sub arest, procurorul înaintează în instanţa judecătorească un demers. În demersul procurorului se indică fapta care face obiectul învinuirii, prevederile legale în care aceasta se încadrează şi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvîrşită, circumstanţele, însoţite de probe pertinente, din care rezultă bănuiala rezonabilă că învinuitul a săvîrşit fapta, circumstanţele care justifică insuficienţa altor măsuri preventive, motivele, temeiurile şi necesitatea de aplicare a arestării preventive sau a arestării la domiciliu potrivit condiţiilor şi criteriilor stabilite la art.176, 185 şi 186, argumentele şi circumstanţele de fapt şi lista probelor în susţinerea demersului, precum şi faptul că învinuitului i s-au explicat consecinţele generate de încălcarea măsurii preventive. La demers se anexează toate materialele şi probele care confirmă sau infirmă insuficienţa altor măsuri preventive, temeiurile de aplicare a arestării preventive şi a arestării la domiciliu.

(2) Înainte de a fi depuse la judecătorul de instrucţie, demersul cu privire la aplicarea sau prelungirea măsurii arestării preventive sau a arestării la domiciliu, împreună cu toate materialele şi probele anexate la acesta, care confirmă sau infirmă temeiurile de aplicare sau prelungire a măsurii, se prezintă în prealabil învinuitului ori avocatului său, care confirmă în scris că a luat cunoştinţă de acestea. În cazul în care învinuitul refuză sau dacă avocatul se află în imposibilitate să ia cunoştinţă de demers, de materialele şi probele anexate la acesta, procurorul consemnează acest fapt şi transmite neîntîrziat demersul, materialele şi probele anexate la acesta judecătorului de instrucţie, care, la solicitarea învinuitului ori a avocatului său, le va oferi acestora suficient timp pentru a lua cunoştinţă de conţinutul lor înainte de începerea şedinţei.

(3) Demersul de arestare se depune la judecătorul de instrucţie cu cel puţin 24 de ore pînă la expirarea termenului de reţinere, iar în cazul minorului – cu cel puţin de 5 ore pînă la expirarea termenului de reţinere. Demersul de prelungire a arestării se depune cu cel puţin 5 zile pînă la expirarea termenului de arestare. În caz de nerespectare a acestor termene, judecătorul de instrucţie, fără a convoca şedinţa, printr-o încheiere motivată, respinge demersul.

(4) Demersul cu privire la aplicarea sau prelungirea arestării preventive ori a arestării la domiciliu se examinează fără întîrziere de către judecătorul de instrucţie, în şedinţă închisă, cu participarea procurorului, avocatului, învinuitului, cu excepţia cazului în care învinuitul se eschivează de la participarea la judecată sau de la urmărirea penală şi este anunţat în căutare. La şedinţă pot participa reprezentantul legal al învinuitului şi martorii invitaţi de procuror sau de învinuit ori de avocat. Procurorul asigură participarea la şedinţa de judecată a învinuitului reţinut, înştiinţează avocatul şi reprezentantul legal al învinuitului, precum şi martorii invitaţi de acesta. Învinuitul sau avocatul înştiinţează martorii invitaţi de el. În cazul neprezentării avocatului înştiinţat, judecătorul de instrucţie îl asigură pe învinuit cu avocat din oficiu în conformitate cu Legea nr.198-XVI din 26 iulie 2007 cu privire la asistenţa juridică garantată de stat. Neprezentarea martorilor invitaţi din partea procurorului, a învinuitului sau a avocatului său nu împiedică examinarea demersului.

(5) Învinuitul, inculpatul poate solicita examinarea demersului privind aplicarea, prelungirea arestării preventive sau a arestării la domiciliu în şedinţă publică. Judecătorul de instrucţie, consultînd opinia procurorului, dispune examinarea demersului în şedinţă publică. În cazul în care există circumstanţele prevăzute la art.18, judecătorul de instrucţie poate respinge prin încheiere motivată cererea de examinare a demersului în şedinţă publică.

(6) La deschiderea şedinţei, judecătorul de instrucţie anunţă demersul care va fi examinat şi exercită dispoziţiile prevăzute la art.255–262, 264, care se aplică în mod corespunzător. Procurorul este obligat să motiveze bănuiala rezonabilă şi temeiurile de aplicare a arestării preventive. Omiterea unei asemenea obligaţii constituie temei de respingere a demersului. După prezentarea materialelor de către procuror, partea apărării poate prezenta oricare materiale relevante la caz, care, în mod obligatoriu, se anexează la materialele cauzei. Ultimul cuvînt i se oferă învinuitului.

(7) În urma examinării demersului, judecătorul de instrucţie sau, după caz, instanţa de judecată adoptă o încheiere motivată privind admiterea sau respingerea demersului şi, după caz, dispune aplicarea, prelungirea, revocarea sau înlocuirea, faţă de învinuit, a măsurii arestării preventive ori a arestării la domiciliu. Încheierea se înmînează procurorului şi învinuitului. În baza încheierii, judecătorul de instrucţie sau instanţa de judecată emite un mandat de arestare, de prelungire, înlocuire sau de revocare a arestării preventive sau a arestării la domiciliu, care se înmînează (cîte un exemplar) procurorului, învinuitului şi administraţiei locului de deţinere şi care se execută imediat.

(8) Mandatul de arestare preventivă sau, după caz, de prelungire a termenului arestării preventive cuprinde date cu privire la:

a) instanţa din care face parte judecătorul de instrucţie sau, după caz, instanţa de judecată care a dispus aplicarea, prelungirea măsurii arestării preventive;

b) data de emitere a mandatului;

c) numele, prenumele judecătorului de instrucţie, instanţa de judecată care a emis mandatul;

d) datele de identitate a învinuitului, inculpatului;

e) durata pentru care s-a dispus aplicarea, prelungirea arestării preventive a învinuitului, inculpatului, cu menţionarea datei şi orei la care încetează;

f) indicarea faptei de care este învinuită, acuzată persoana, cu indicarea datei şi a locului de comitere a acesteia, încadrarea juridică, infracţiunea şi pedeapsa prevăzute de lege, circumstanţele însoţite de probe pertinente, din care rezultă bănuiala rezonabilă că învinuitul a săvîrşit fapta;

g) motivele care justifică insuficienţa altor măsuri preventive pentru înlăturarea riscurilor ce au servit ca temei pentru aplicarea arestării preventive;

h) temeiurile concrete care au determinat arestarea preventivă;

i) ordinul de a aresta, de a prelungi arestarea învinuitului, inculpatului;

j) indicarea locului unde urmează să fie deţinut învinuitul, inculpatul arestat preventiv;

k) semnătura judecătorului de instrucţie din cadrul instanţei de judecată care a emis mandatul;

l) semnătura învinuitului, inculpatului prezent. În cazul în care acesta refuză să semneze, se face menţiunea corespunzătoare în mandat.

(9) Adresarea repetată cu demers privind aplicarea sau prelungirea măsurii arestării preventive sau a arestării la domiciliu în privinţa aceleiaşi persoane în aceeaşi cauză, după respingerea demersului precedent, se admite numai dacă apar circumstanţe noi şi servesc temei pentru aplicarea sau prelungirea faţă de învinuit a măsurii de arestare preventivă sau a arestării la domiciliu.

(10) Judecătorul de instrucţie are dreptul să soluţioneze chestiunea cu privire la necesitatea alegerii unei măsuri preventive mai uşoare. În cazul pronunţării hotărîrii privind liberarea provizorie a persoanei pe cauţiune, învinuitul este ţinut sub arest pînă cînd cauţiunea stabilită de judecător nu va fi depusă la contul de depozit al procuraturii.”

31. La articolul 309 alineatul (1), cuvîntul “bănuit,” se exclude.

32. La articolul 310 alineatele (2), (3), (5), (6) şi (7), cuvîntul “bănuit,” se exclude.

33. Articolul 311:

la alineatul (1), cuvîntul “bănuit,” se exclude;

alineatul (3) va avea următorul cuprins:

“(3) Instanţa care a adoptat încheierea, primind recursul, în termen de 24 de ore, îl trimite, cu anexarea copiilor certificate ale actelor care au fost examinate pentru adoptarea încheierii contestate, instanţei de recurs, numind data de soluţionare a recursului şi informînd despre aceasta procurorul şi apărătorul. Instanţa de recurs, primind recursul, solicită de la procuror şi de la partea apărării copii certificate ale actelor ce confirmă sau infirmă necesitatea aplicării măsurii preventive respective sau a prelungirii duratei acesteia. După examinarea recursului, materialele acumulate se anexează la cauza penală respectivă.”

alineatul (4) se abrogă.

34. Articolul 312:

la alineatul (1), textul “art.307–310” se substituie cu textul “art.308–310”;

la alineatul (3), cuvîntul “bănuitului,” se exclude, după cuvintele “în modul prevăzut de lege,” se introduc cuvintele “precum şi a învinuitului anunţat în căutare,”, iar în final alineatul se completează cu textul: “La şedinţă pot fi invitaţi şi martorii chemaţi de procuror, învinuitul ori avocatul, neprezentarea cărora nu împiedică examinarea recursului.”

alineatul (4) se completează în final cu textul: “Desfăşurarea şedinţei de judecată se consemnează în procesul-verbal, întocmit în condiţiile prevăzute la art.336, care se aplică în modul corespunzător. Controlul judiciar se efectuează în limita materialelor prezentate de procuror şi examinate de către judecătorul de instrucţie, cu participarea părţii apărării. În cazuri excepţionale cînd au apărut circumstanţe inexistente la momentul examinării demersului de către judecătorul de instrucţie, instanţa de recurs, la cererea părţilor, poate să examineze şi alte materiale, asigurînd în prealabil părţilor posibilitatea şi timpul necesar de a lua cunoştinţă de acestea şi de a se expune pe marginea lor.”

la alineatul (5) punctul 1) litera b), după cuvintele “mandatului de arestare” se introduc cuvintele “ori de prelungire a arestării,”;

la alineatul (7) , cuvintele “mandatul de arestare se îmnînează procurorului şi bănuitului” se substituie cu cuvintele “mandatul de arestare ori de prelungire a arestării se înmînează procurorului”, iar cuvintele “copia de pe decizie se expediază în aceeaşi zi” se substituie cu cuvintele “mandatul respectiv se transmite neîntîrziat”;

la alineatul (8), cuvintele “deţinerii preventive” se substituie cu cuvintele “care au servit la aplicarea sau prelungirea arestului”.

35. La articolul 313 alineatul (2), punctul 1) se completează cu literele d) şi e) cu următorul cuprins:

“d) de a elibera persoana reţinută pentru încălcarea prevederilor art.165 şi 166 din prezentul Cod;

e) de a elibera persoana deţinută cu încălcarea perioadei de reţinere sau a perioadei pentru care a fost autorizat arestul.”

36. Articolul 329:

se completează cu alineatul (1¹) cu următorul cuprins:

“(1¹) În cazul în care inculpatului îi este aplicată măsura arestului preventiv, judecarea cauzei penale se desfăşoară în mod preferenţial şi în regim de urgenţă.”

alineatul (2) se completează în final cu textul: “În cazul aplicării sau prelungirii măsurii preventive sub formă de arest sau de arest la domiciliu de către Curtea Supremă de Justiţie, hotărîrea acesteia poate fi atacată cu recurs, care se va examina de alţi 3 judecători ai Curţii Supreme de Justiţie, fără citarea părţilor, dar cu dreptul acestora de a depune referinţă asupra recursului declarat pînă la data fixată pentru judecarea acestuia. Nedepunerea referinţei nu împiedică judecarea recursului declarat.”