100/30.01.2018 Hotărîre pentru aprobarea Concepţiei şi a Planului de acţiuni pe anii 2018-2020 privind activitatea poliţienească comunitară

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

pentru aprobarea Concepţiei şi a Planului de acţiuni pe anii 2018-2020

privind activitatea poliţienească comunitară

nr. 100  din  30.01.2018

 (în vigoare 02.02.2018) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 33-39 art. 116 din 02.02.2018

* * *

În scopul realizării atribuţiilor Poliţiei stipulate în art.23 din Legea nr.320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr.42-47, art.145), cu modificările şi completările ulterioare, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă:

1) Concepţia privind activitatea poliţienească comunitară, conform anexei nr.1;

2) Planul de acţiuni pe anii 2018-2020 privind activitatea poliţienească comunitară, conform anexei nr.2.

2. Implementarea Planului de acţiuni menţionat se va efectua din contul mijloacelor aprobate în legea bugetului de stat pe anul respectiv, precum şi din alte surse neinterzise de lege. Costurile estimative ale acţiunilor vor fi ajustate pe perioada implementării Planului, ţinînd cont de volumele de alocaţii disponibile în bugetul de stat.

3. Se recomandă autorităţilor administraţiei publice locale să contribuie, în limitele competenţelor atribuite prin lege, la realizarea obiectivelor Planului sus-numit, precum şi să încheie acorduri de cooperare cu subdiviziunile locale ale Poliţiei în scopul realizării sarcinilor privind crearea climatului de siguranţă pentru locuitorii din unităţile administrativ-teritoriale respective.

4. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Ministerului Afacerilor Interne.

Anexa nr.1

la Hotărîrea Guvernului

nr.100 din 30 ianuarie 2018

CONCEPŢIA

privind activitatea poliţienească comunitară

I. INTRODUCERE

Pe parcursul ultimilor ani, sistemul de aplicare a legii din Republica Moldova a făcut obiectul unor reforme importante, o atenţie semnificativă fiind acordată asigurării ordinii şi securităţii publice, combaterii corupţiei şi reformei justiţiei, care reprezintă, de fapt, pilonii esenţiali ai statului de drept.

În cadrul proceselor de reformă, structurile componente ale Ministerului Afacerilor Interne (în continuare – Minister) au înregistrat progrese semnificative, de exemplu constituirea, în anul 2013, a Inspectoratului General al Poliţiei ca entitate distinctă, al cărui rol esenţial este de a implementa politicile în domeniul asigurării ordinii şi securităţii publice, a apărării drepturilor şi libertăţilor cetăţeanului, a proprietăţii publice şi private.

Analiza funcţională a Ministerului realizată în anul 2015 de un grup de experţi internaţionali s-a desfăşurat prin raportarea la experienţele şi bunele practici europene, în general, şi la cele din ţările de provenienţă ale membrilor echipei internaţionale. În special s-a remarcat faptul că Ministerul a adoptat deja cu succes o serie de bune practici europene în domeniile managementului frontierelor, gestionării migraţiei şi azilului, combaterii crimei organizate şi transfrontaliere, evoluţii care au condus la liberalizarea regimului de vize. Cu toate acestea, au fost identificate însă şi o serie de lacune în modul de organizare şi funcţionare a instituţiilor din subordinea Ministerului, care au afectat încrederea cetăţenilor în aceste instituţii, fiind făcute şi o serie de recomandări privind implementarea unor concepte moderne, îndeosebi în ceea ce priveşte activitatea Poliţiei.

Avînd în vedere faptul că nucleul filozofiei ce animă sistemele europene de Poliţie este orientarea către comunitate, prin serviciul public de calitate prestat pentru siguranţa membrilor societăţii, una dintre recomandările Raportului s-a referit la implementarea conceptului Community Policing (activitate poliţienească comunitară) şi în cadrul Poliţiei Republicii Moldova.

Modelele de activitate poliţienească comunitară au fost testate şi implementate atît în spaţiul european, cît şi pe cele două continente americane, existînd desigur diferenţe conceptuale, determinate, în principal, de specificul comunităţilor în care funcţionează. Ideile şi practicile aferente noului model de activitate poliţienească în comunitate ar putea aduce beneficii semnificative ţărilor Europei Centrale şi de Est în ceea ce priveşte consolidarea sentimentului de securitate şi încredere în cadrul comunităţilor şi sporirea eficienţei Poliţiei.

II. CADRUL NORMATIV-LEGISLATIV

Cadrul legal al activităţii poliţieneşti comunitare este format din legislaţia naţională, tratatele şi convenţiile internaţionale la care Republica Moldova este parte. Definirea şi implementarea prezentei Concepţii vor fi reglementate de următoarele acte normative:

Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale;

Codul european de etică al Poliţiei;

Constituţia Republicii Moldova din 29 iulie 1994;

Legea nr.436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administraţia publică locală;

Legea nr.98 din 4 mai 2012 privind administraţia publică centrală de specialitate;

Legea nr.320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului;

Legea nr.288 din 16 decembrie 2016 privind funcţionarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne;

Hotărîrea Guvernului nr.283 din 24 aprilie 2013 “Pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Inspectoratului General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne”;

Hotărîrea Guvernului nr.587 din 12 mai 2016 “Pentru aprobarea Strategiei de dezvoltare a Poliţiei pentru anii 2016-2020 şi a Planului de acţiuni privind implementarea acesteia”;

Hotărîrea Guvernului nr.409 din 7 iunie 2017 “Cu privire la aprobarea Statutului disciplinar al funcţionarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne”;

Hotărîrea Guvernului nr.629 din 8 august 2017 “Pentru aprobarea Codului de etică şi deontologie al funcţionarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne”;

Prezenta hotărîre.

III. SITUAŢIA ACTUALĂ ŞI DESCRIEREA CONTEXTULUI

Poliţia din Republica Moldova, creată imediat după 1990, a moştenit un model de organizare de tip ierarhic, piramidal, centralizat, în cadrul unei structuri militare cu reguli stricte. Acest tip de organizare şi funcţionare, în care majoritatea deciziilor se luau la nivel central şi se transmiteau în teritoriu pentru executare, nu permitea adaptarea activităţii Poliţiei la specificul fiecărei comunităţi. Rapoartele periodice care evaluează eficienţa structurii locale de Poliţie se întocmesc pe baza unor indicatori statistici standard, elaboraţi la nivel central, care nu sînt adaptaţi necesităţilor reale ale comunităţilor locale.

Documentul conceptual privind reforma Ministerului Afacerilor Interne este documentul care a iniţiat procesul de reformă a Poliţiei. Unul dintre principiile reformei Ministerului consacrate din Documentul conceptual este principiul descentralizării, care are scopul să creeze condiţii optime pentru implicarea comunităţilor locale şi a autorităţilor publice în activităţi ce ţin de menţinerea ordinii publice prin implementarea activităţii poliţieneşti comunitare şi a principiului cooperării instituţionale. Implementarea activităţii poliţieneşti comunitare prin recunoaşterea sa în documentele de politici şi delimitarea domeniilor de competenţă între autoritatea centrală şi autorităţile locale poliţieneşti era, de asemenea, văzută ca un obiectiv esenţial al reformei Ministerului.

Creşterea şi diversificarea formelor de manifestare a criminalităţii demonstrează necesitatea unei noi abordări conceptuale a locului şi rolului Poliţiei în comunitate. Tendinţele actuale ale fenomenului infracţional, amplificarea violenţei între indivizi, în mediul familial, pe fondul instabilităţii sociale, politice şi economice a statului determină accentuarea sentimentului de vulnerabilitate a siguranţei personale a individului. Astfel, se impune o orientare flexibilă a strategiilor de acţiune necesare activităţii Poliţiei la schimbările din societate, care, la rîndul lor, influenţează criminalitatea. În consecinţă, este mai mult decît necesară o extindere a interesului în relaţiile Poliţie–comunitate, urmărindu-se elaborarea unor metodologii de acţiuni care să aibă la bază principiul descentralizării şi al strînsei interacţiuni între cetăţeni şi poliţişti.

Analiza aspectelor specifice ale activităţii structurilor de Poliţie a relevat ca o problemă de esenţă faptul că poliţiştii care activează în sectoarele de poliţie sînt supraîncărcaţi cu sarcini foarte variate şi chiar nespecifice, inclusiv cele de investigare a unor fapte fără autor.

În concluzie, pe dimensiunea competenţe, atribuţii şi îndeplinirea acestora în promovarea legalităţii, menţinerea şi asigurarea ordinii publice se poate menţiona că, deşi problematica domeniului trebuie să aparţină angajaţilor din prima verigă funcţională a Poliţiei, aceştia nu posedă competenţele, răspunderea, efectivele şi mijloacele necesare.

În activitatea lor cotidiană, poliţiştii care îşi desfăşoară activitatea în sectoarele de poliţie sînt sprijiniţi de poliţiştii din structurile de patrulare-intervenţie, care au însă o subordonare diferită. Din acest motiv, nu este posibilă coordonarea unitară, executarea adecvată a misiunilor şi efectuarea măsurilor procedurale specifice, fapt ce afectează coerenţa acţiunilor şi calitatea serviciilor pentru comunitate.

IV. SEMNIFICAŢIA NOŢIUNII DE ACTIVITATE

POLIŢIENEASCĂ COMUNITARĂ

Prezenta Concepţie este atît o filozofie, cît şi o strategie organizaţională, care abilitează Poliţia şi comunitatea cu oportunitatea de a activa în comun, într-o nouă modalitate, pentru a soluţiona problemele ce ţin de criminalitate şi securitate publică, pentru a îmbunătăţi calitatea vieţii fiecărui membru al comunităţii.

În alte accepţiuni, Poliţia comunitară este definită ca: “[…] o politică şi o strategie orientată către un control mai eficient şi efectiv al criminalităţii, către o calitate mai bună a vieţii, către servicii mai bune ale Poliţiei şi legitimitatea Poliţiei, prin bazarea proactivă pe resursele comunităţii, care caută să schimbe condiţiile ce cauzează infracţionalitatea. Aceasta presupune necesitatea unui nivel mai mare de răspundere a Poliţiei, o cotă mai mare pentru participarea publicului în luarea deciziilor şi un nivel mai mare de preocupare pentru drepturile şi libertăţile civile”.

Activitatea poliţienească comunitară reprezintă un parteneriat, în primul rînd, cu cetăţenii, pentru identificarea şi soluţionarea problemelor pe un anumit teritoriu, un răspuns la nevoile şi cerinţele comunităţii. Poliţia nu poate soluţiona orice problemă în mod independent, în special cele care vizează securitatea/siguranţa publică. În acest sens, implicarea populaţiei va avea ca efect identificarea şi dezvoltarea soluţiilor pentru problemele cu care se confruntă. Colaborarea şi coordonarea activităţilor preventive cu alţi parteneri, analizarea problemelor şi găsirea soluţiilor pentru aceste probleme reprezintă în fapt esenţa activităţii poliţieneşti comunitare.

Sintagma “Poliţie comunitară” folosită în cuprinsul prezentei Concepţii nu înseamnă în niciun caz o altă structură sau subdiviziune a Poliţiei, noţiunea de “poliţie” din această sintagmă este folosită în sensul de activitate, cu alte cuvinte, sintagma semnifică, de fapt, activitatea poliţienească comunitară.

Rezultatele evaluărilor realizate de către experţii internaţionali privind implementarea principiilor activităţii poliţieneşti comunitare în activitatea Poliţiei Republcii Moldova denotă că, de facto, activitatea poliţiştilor în sector conţine multiple elemente ale activităţii poliţieneşti comunitare, fiind obţinute în anumite domenii rezultate pozitive, care pot constitui bune practici în relaţia Poliţiei cu comunitatea.

La etapele iniţiale de implementare a activităţii poliţieneşti comunitare, aceasta era privită ca un serviciu poliţienesc distinct. Abordările principiilor activităţii poliţieneşti comunitare prin prisma creării unor structuri de “Poliţie locală” în subordinea autorităţilor locale nu reprezintă o soluţie oportună pentru implementarea acesteia pe teritoriul Republicii Moldova. Principalele argumente ale unei asemenea abordări sînt, în primul rînd, incapacitatea majorităţii administraţiilor publice locale de a finanţa o astfel de structură, conflictele de competenţă materială cu Poliţia Naţională şi, nu în ultimul rînd, riscul politizării activităţii poliţiilor locale.

Pe de altă parte, în prezent, autorităţile administraţiei publice locale au dobîndit statut de agent constatator, avînd dreptul de a desemna agentul constatator în condiţiile Codului contravenţional, conform art.29 alin.(1) lit.m¹) din Legea nr.436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administraţia publică locală. Anterior, pîrghia reprezentată prin prezenţa Poliţiei în teritoriu a fost utilizată prioritar ca un instrument de constatare a faptelor contravenţionale în localităţile administrate. În prezent însă autorităţile administraţiei publice locale au o competenţă proprie în constatarea şi sancţionarea contravenţiilor din aria de competenţă materială şi, implicit, o autonomie mai largă în acest sens.

Pentru a obţine şi a realiza acest parteneriat şi pentru a încuraja ca publicul să împărtăşească responsabilitatea pentru calitatea şi nivelul de trai al comunităţii, Poliţia trebuie să fie mai bine integrată în comunitate şi să consolideze legitimitatea acţiunilor sale prin intermediul unei activităţi poliţieneşti bazate pe consens şi îmbunătăţirea serviciilor oferite publicului. Astfel Poliţia trebuie:

- să fie vizibilă şi accesibilă publicului;

- să cunoască şi să fie cunoscută de public;

- să răspundă la necesităţile comunităţii;

- să fie receptivă la îngrijorările comunităţii;

- să implice, să atragă şi să mobilizeze comunitatea;

- să fie responsabilă pentru activităţile sale şi rezultatele obţinute în faţa comunităţii.

V. SCOPUL, PRINCIPIILE ŞI OBIECTIVELE ACTIVITĂŢII POLIŢIENEŞTI COMUNITARE

Scopul:

Crearea unui mediu sigur în comunitate prin îmbunătăţirea accesului fizic şi informaţional la servicii de calitate şi egale ale Poliţiei în întreaga ţară.

Principiile activităţii poliţieneşti comunitare:

1) transparenţă, care presupune informarea permanentă a cetăţenilor cu privire la problemele existente în comunitate, schimbul reciproc de informaţii, implicarea acesteia în luarea deciziilor importante privind aspectele de asigurare a ordinii şi securităţii, precum şi de prevenire şi combatere a criminalităţii în comunitatea respectivă şi informarea comunităţii privind efectele măsurilor luate;

2) implicare activă, care presupune că cetăţeanul nu trebuie să fie considerat doar un beneficiar pasiv al serviciilor oferite de Poliţie. Cetăţenii trebuie să fie încurajaţi să participe la luarea deciziilor şi chiar la implementarea unora dintre ele;

3) specificitate, care presupune că natura şi obiectivele muncii de Poliţie vor fi determinate de nevoile reale ale comunităţii în materie de siguranţă, linişte şi ordine publică;

4) echilibrul social, care presupune că responsabilităţile în domeniul controlului social trebuie repartizate între Poliţie şi comunitate. Modelele clasice ale Poliţiei ignoră adesea faptul că ele nu reprezintă decît un element al sistemului de control social, iar familia, şcoala, serviciile, grupurile comunitare sînt, de asemenea, elemente esenţiale care asigură menţinerea şi dezvoltarea valorilor morale;

5) diversitate, care presupune că în cadrul Poliţiei ar trebui să lucreze (adică să fie reprezentate cel puţin într-un număr proporţional, inclusiv în funcţii de răspundere) persoane din diferite grupuri ale societăţii moldoveneşti (femei şi bărbaţi, persoane de diferite etnii, inclusiv romi, şi limbi, religii, din diferite regiuni etc.), astfel încît diversitatea din societate să fie reflectată şi în cadrul Poliţiei. Acest fapt va contribui la sporirea încrederii populaţiei în Poliţie şi la îmbunătăţirea cooperării cu aceasta;

6) motivarea comunităţii, care presupune că activitatea poliţienească comunitară trebuie să atragă şi să sprijine participarea membrilor colectivităţii în acţiuni de prevenire a faptelor antisociale, întrucît prevenirea criminalităţii este cu atît mai eficientă cu cît iniţiativele sînt fundamentate pe contribuţia comunităţii;

7) contactul permanent, care presupune că Poliţia este o entitate publică care comunică cu populaţia, colaborează cu toate instituţiile ce au atribuţii pe linia siguranţei publice, precum şi este o instituţie care acţionează în parteneriat cu comunitatea pentru rezolvarea problemelor pe care aceasta le reclamă.

Obiectivele activităţii poliţieneşti comunitare

1) Descentralizarea decizională

Corectitudinea deciziei, obiectivitatea şi oportunitatea acesteia depind direct de nivelul de cunoaştere a problemei reclamate sau sesizate şi de cel al implicării poliţistului în viaţa comunităţii. Pentru a fi adoptată cea mai corectă soluţie în rezolvarea unei probleme sau a unui conflict dintre două sau mai multe persoane, poliţistul trebuie să cunoască complet şi obiectiv toate circumstanţele aferente subiectului examinat. Acest fapt este posibil prin cunoaşterea aprofundată a comunităţii, a împrejurărilor, a subtilităţilor vieţii sociale şi economice, a tradiţiilor şi specificului local şi nemijlocit al cetăţenilor din aria în care îşi desfăşoară activitatea Poliţia.

Cu cît distanţa este mai mare, competenţa teritorială mai extinsă, cu atît cunoaşterea elementelor importante pentru soluţionarea unor probleme este mai dificilă. În consecinţă, deciziile adoptate au un grad mai redus de cunoaştere a situaţiei şi de implicare a poliţistului.

Pe de altă parte, deciziile luate impersonal de un poliţist cu un nivel de reprezentare general, care nu poate cunoaşte toate aspectele comunităţilor din cauza diversităţii activităţilor ce le desfăşoară şi competenţelor, se vor rezuma doar la confirmarea prin semnătură a unor propuneri, ale căror efecte nu îl vor preocupa în continuare. Ipoteza dată poate genera situaţii de luare a unor decizii inoportune, incomplete sau chiar eronate.

Realizarea acestui obiectiv va permite:

- adoptarea unor decizii complete şi obiective, luînd în considerare toate circumstanţele situaţiei şi specificului localităţii;

- degrevarea managerilor de nivel superior de sarcinile improprii;

- accesul operativ la serviciile poliţieneşti şi adoptarea deciziilor în timp scurt, fiind excluse etapele birocratice de aplicare a diferitor rezoluţii ierarhice de repartizare;

- responsabilizarea conducătorilor/poliţiştilor din prima verigă faţă de deciziile adoptate şi ridicarea profesionalismului;

- cunoaşterea Poliţiei de nivel local, întărirea imaginii Poliţiei în teritoriul deservit.

2) Eficientizarea preocupărilor Poliţiei faţă de o comunitate determinată

Obiectivul constă în optimizarea unităţilor prezente în teritoriu prin orientarea strategică a dispozitivului poliţienesc în unităţi teritoriale mici (sectoare), pentru a avea o relaţie strînsă cu autorităţile locale.

Rolul de bază al activităţii poliţieneşti comunitare este de a face faţă solicitărilor, necesităţilor şi nevoilor comunităţii, stabilind o comunicare strînsă cu publicul pe un teritoriu determinat. Pentru întărirea relaţiilor este necesară implementarea în cadrul Poliţiei a unor noi metode de lucru şi de organizare.

Activitatea angajaţilor în teritoriile administrative deservite prin ataşarea de o anumită localitate (post de poliţie) şi acoperirea tuturor sarcinilor şi atribuţiilor poliţieneşti pe acest teritoriu de un singur angajat, după modelul poliţistului universal, este o practică depăşită şi care nu mai corespunde evoluţiei actuale a societăţii. Principiul care guvernează actualmente activitatea Poliţiei este cel al specializării, care permite o abordare mult mai profesionistă a problemelor cu care se confruntă poliţistul. Totodată, exercitarea de unul singur a atribuţiilor funcţionale presupune expunerea la un risc sporit de atac asupra poliţistului în caz de intervenţie la aplanarea unor situaţii de urgenţă. În acelaşi timp, numărul în descreştere al populaţiei din mediul rural nu justifică necesitatea prezenţei în fiecare localitate a cîte unui angajat al Poliţiei. Din aceste considerente, optimizarea activităţii sub conducerea unică a unui şef al sectorului de poliţie, avînd în subordine un efectiv compus din angajaţii de ordine şi securitate publică, de investigaţii şi de patrulare-intervenţie, cu acoperirea unui număr concret de localităţi pe un teritoriu determinat, se consideră a fi mult mai benefică.

Organizarea angajaţilor Poliţiei în sectoare de poliţie va permite acestora să identifice locurile şi mediile de interes poliţienesc şi soluţiile ce pot fi adoptate pentru a diminua fenomenul infracţional din teritoriul administrativ deservit. În acest sens, activitatea se va organiza astfel ca angajaţii sectorului de poliţie să fie permanent în teritoriul administrativ deservit, iar prezenţa la sediul Inspectoratului de Poliţie să fie o excepţie, determinată de situaţii stringente.

Şeful sectorului de poliţie va avea libertatea de utilizare a efectivelor în raport de nevoi, acoperind, în momentul oportun, cu numărul necesar de poliţişti segmentele de responsabilitate. De asemenea, poliţiştii vor fi în măsură să ţină legătura în mod permanent cu cetăţenii, realizînd o punte de legătură dintre comunitate şi serviciile poliţieneşti în ansamblu.

Realizarea acestui obiectiv va permite:

- organizarea mai eficientă a activităţii la nivel local, asigurînd profesionalism în reacţionare, adoptarea rapidă a deciziilor şi operativitate în intervenţie;

- cunoaşterea eficientă a teritoriului administrativ deservit, a locurilor şi mediilor propice de comiterea faptelor antisociale şi acoperirea acestora cu dispozitivul de ordine şi siguranţă publică;

- creşterea calităţii serviciului poliţienesc ca rezultat al specializării poliţiştilor pe domenii de activitate;

- sporirea încrederii membrilor comunităţii în serviciile publice prestate de angajaţii Poliţiei de la cel mai mic nivel al ierarhiei subdiviziunilor poliţieneşti;

- excluderea dublării de competenţe, a suprapunerii obligaţiilor funcţionale şi realizării sarcinilor improprii postului ocupat, ceea ce va ridica nivelul de profesionalism în exercitarea atribuţiilor de serviciu;

- protejarea angajaţilor Poliţiei de ultraj şi, implicit, realizarea de către aceştia a obligaţiilor funcţionale cu eficienţă, respectînd drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.

3) Prevederea evenimentelor şi acţionarea proactivă

Un lucru esenţial este acela că în activitatea de Poliţie comunitară nu se folosesc mijloace represive pentru a obţine informaţia şi se prognozează evenimentele la care se intervine prin mijloace necoercitive.

Este evident că nu vor putea fi evitate în totalitate situaţiile care impun folosirea forţei fizice sau chiar a mijloacelor speciale, însă activitatea poliţienească comunitară urmăreşte tocmai reducerea acestui gen de intervenţie, punînd accentul pe convingerea individului.

Ca agenţi de legătură între instituţia poliţieneasca şi comunitate, poliţiştii încadraţi în activitatea poliţienească comunitară trebuie să poată anticipa, prognoza anumite evenimente. Ei trebuie să cunoască dinamica vieţii sociale, politice, economice şi culturale, pentru a-şi dezvolta capacitatea de anticipare.

Printr-o bună cunoaştere a situaţiei operative din teritoriul administrativ de competenţă, printr-o evaluare permanentă a riscurilor care se manifestă, prin folosirea produselor analitice furnizate de structura specializată de analiza informaţiilor, vor putea fi prevenite multe dintre faptele antisociale, iar intervenţia se va efectua înaintea producerii evenimentului nedorit.

Realizarea acestui obiectiv va permite:

- sporirea capacităţii Poliţiei de a prognoza evenimentele cu impact asupra ordinii şi siguranţei publice;

- excluderea consecinţelor faptelor antisociale prin acţiuni premergătoare producerii acestora, astfel încît se va reduce la maximum eventualul impact negativ asupra sentimentului general de siguranţă comunitară;

- prevenirea eficientă a faptelor de natură penală şi contravenţională şi a consecinţelor acestora.

4) Primirea, audienţa şi cooperarea cu membrii comunităţii

Exigenţele moderne ale membrilor comunităţii cer de la Poliţie să ia în considerare aspiraţiile şi viziunile cetăţenilor, să fie receptivi la propunerile şi opiniile exprimate. Activitatea poliţienească comunitară, asigurînd atribuţii mai bine delimitate, va permite acordarea unei atenţii sporite dialogului cu cetăţenii. Crearea unor spaţii prietenoase, accesibile şi deschise în alt loc decît cel de la sediul central al Poliţiei din raion, oraş sau municipiu asigură capacitatea şi disponibilitatea de primire a cetăţenilor atunci cînd aceştia doresc, concomitent, condiţii necesare pentru confidenţialitatea discuţiei şi, ceea ce este mai important, cunoaşterea situaţiei din zona de competenţă. Angajaţii Poliţiei vor avea posibilitatea să soluţioneze rapid o mare parte din problemele ridicate de cetăţeni şi să ia în calcul propunerile de eficientizare a activităţii de ordine şi siguranţă publică.

Implementarea activităţii poliţieneşti comunitare trebuie să ţină seama de faptul că eficienţa sa depinde de calitatea relaţiilor cu populaţia, astfel încît este necesar să fie luate toate măsurile pentru ca primirea publicului să se facă în condiţii cît mai bune, respectînd intimitatea cererii, în acelaşi timp asigurînd operativitate în rezolvarea acestora, acordînd o atenţie deosebită persoanelor mai vulnerabile, care pot deveni mai uşor victime (copii, victime ale violenţei familiale, ale agresiunilor sexuale, persoanele în etate, persoanele cu dezabilităţi etc.).

5) Cooperarea cu alte instituţii şi organizaţii

Prin specificul său, Poliţia conlucrează, pentru a atinge obiective comune, cu mai multe instituţii. În cadrul activităţii poliţieneşti în comunitate, după ce colectează de la membrii comunităţii idei, doleanţe, propuneri care vizează îmbunătăţirea climatului de ordine şi siguranţă publică, Poliţia trebuie să contribuie la implementarea acestora, fiind necesar uneori să solicite sprijinul unor instituţii specializate în raport cu competenţa materială a acestora. Acest fapt este cu atît mai pronunţat cu cît o mare parte a problemelor sesizate Poliţiei nu ţin de competenţa sa de soluţionare. Cooperarea se face cu instituţii ale statului, agenţi economici, asociaţii de proprietari, instituţii de învăţămînt, instituţii medicale, asociaţii sportive, cu alte instituţii care prestează cetăţenilor servicii publice, dar şi cu organizaţii neguvernamentale, culte religioase etc.

Prin încheierea unor acorduri ce prevăd domeniile de cooperare şi asumarea de responsabilităţi, Poliţia şi diversele instituţii şi organizaţii vor conlucra eficient, iar rezultatul cooperării fiind diminuarea sau chiar eliminarea factorilor favorizatori sau generatori de fapte antisociale, situaţie benefică atît pentru comunitate, cît şi pentru instituţiile din zona de responsabilitate.

Realizarea acestui obiectiv va permite:

- eficientizarea răspunsului comun al Poliţiei şi comunităţii la manifestările antisociale;

- favorizarea şi orientarea intervenţiei instituţiilor statului pentru realizarea problemelor cu impact asupra percepţiei comunităţii asupra ordinii şi siguranţei publice;

- formarea unei imagini corecte despre problemele întîlnite în localitate;

6) Comunicarea

Aceasta reprezintă, fără îndoială, unul dintre cele mai importante obiective ale activităţii poliţieneşti comunitare, deoarece numai aşa pot fi transmise comunităţii intenţiile Poliţiei asupra modului de punere în practică a activităţii poliţieneşti comunitare.

Un aspect important al comunicării îl constituie informarea populaţiei într-un limbaj uşor de înţeles, precum şi în limbile vorbite de oameni în regiunile/comunităţile respective (în română şi rusă pe întreg teritoriul ţării, precum şi în ucraineană, găgăuză, bulgară în regiunile/comunităţile respective) despre serviciile oferite de Poliţie, competenţele reale ale ei, să realizeze pregătirea antiinfracţională a membrilor comunităţii şi, nu în ultimul rînd, mediatizarea constantă a situaţiei infracţionale.

Comunicarea în cadrul activităţii poliţieneşti comunitare se referă atît la comunicarea internă (organizaţională), cît şi la cea externă. Modalităţile de realizare a comunicării pe cele două paliere sînt reglementate de procedurile operaţionale standard ale Poliţiei şi se aplică corespunzător în realizarea obiectivelor activităţii poliţieneşti comunitare.

Realizarea acestui obiectiv va permite:

- contactul permanent cu comunitatea;

- perceperea de ansamblu de către Poliţie a problemelor comunităţii;

- informarea corectă, completă şi operativă a comunităţii privind situaţia infracţională, competenţele Poliţiei şi modalităţile de reducere a victimizării;

- deschiderea cetăţenilor către conlucrarea cu Poliţia;

- crearea imaginii pozitive asupra preocupărilor Poliţiei faţă de cetăţenii din comunităţile deservite.

7) Modernizarea sectoarelor de poliţie

Activitatea poliţienească comunitară permite poliţiştilor de a avea o formă de activitate vizibilă şi profesionistă. Vizibilitatea Poliţiei la nivel local şi încrederea în exercitarea de către angajaţii Poliţiei în mod profesional a atribuţiilor sale funcţionale depinde şi de nivelul de dotare tehnico-materială, precum şi de locul unde îşi desfăşoară activitatea. Dotarea posturilor de muncă ale angajaţilor Poliţiei cu mijloace tehnice moderne, conectate la reţele de comunicare şi baze de date, va permite acordarea serviciilor poliţieneşti calitative şi în timp scurt, precum şi consilierea cetăţenilor în materie de ordine şi securitate publică, fapt care va crea o imagine a unei instituţii profesioniste şi competente.

Cu cît este mai uşor de abordat, accesibil fizic şi informaţional, vizibil şi prietenos locul unde îşi desfăşoară activitatea angajaţii de Poliţie, cu atît mai mare va fi dorinţa cetăţenilor de a veni la sediul Poliţiei, de a fi deschişi în comunicare cu poliţiştii. Echiparea corespunzătoare a poliţiştilor va inspira încrederea cetăţenilor că orice angajat al Poliţiei îl va putea proteja eficient în cazul în care îi va fi ameninţată viaţa sau sănătatea şi va putea reacţiona operativ, ajungînd în timp scurt la faţa locului, în cazul apelurilor de urgenţă.

Astfel, implementarea activităţii poliţieneşti comunitare presupune organizarea la nivel local a unor sectoare de poliţie amplasate în locurile uşor accesibile, lîngă drumurile principale din localitate, aflate în preajma zonelor cu prezenţă majoră a populaţiei şi a serviciilor publice locale. Sediile trebuie să aibă un aspect coloristic unic, uşor de recunoscut oriunde pe teritoriul ţării. Organizarea spaţiilor de muncă în cadrul sediilor sectoarelor de poliţie presupune asigurarea accesului cetăţenilor, inclusiv al celor cu dizabilităţi locomotorii, al părinţilor cu copii în cărucioare, al persoanelor în etate la oficiile, informaţiile şi serviciile Poliţiei, amenajarea unor spaţii de aşteptare comode, precum şi a biroului pentru audienţă în condiţii de confidenţialitate, pentru cazurile în care se cere această formă de audiere.

Angajatul Poliţiei care intră în contact cu cetăţenii trebuie să posede abilităţi de comunicare, să fie prezentabil, cu aspect al uniformei îngrijit, dotat cu atributele necesare exercitării funcţiilor poliţieneşti. Automobilele de serviciu, automobilele de intervenţie şi de patrulare trebuie să fie echipate cu minimul necesar executării misiunilor de serviciu şi să dispună de coloristica şi semnele distinctive ale Poliţiei.

Realizarea acestui obiectiv va permite:

- asigurarea unei vizibilităţi şi deschideri maxime a Poliţiei faţă de membrii comunităţii pe care o deservesc;

- accesul uşor la serviciile de calitate ale Poliţiei pentru toţi membrii comunităţii;

- creşterea încrederii şi excluderea fricii faţă de Poliţie, aceasta fiind percepută nu ca un organ represiv al statului, ci ca un partener fidel al comunităţii.

Prezenta Concepţie, prin realizarea tuturor acestor obiective, va conduce la:

- diminuarea fricii în rîndul populaţiei, prin încurajarea gîndirii şi acţiunilor preventive;

- favorizarea creşterii responsabilităţii cetăţenilor astfel încît aceştia să se simtă stăpîni pe viaţa şi proprietatea lor;

- consultarea obiectivă şi gratuită a cetăţenilor în domeniul securităţii şi protecţiei bunurilor;

- favorizarea colaborării dintre populaţie şi Poliţie, încurajarea cetăţenilor să informeze Poliţia în mod responsabil atunci cînd cunosc despre comiterea unor fapte ilicite;

- atragerea populaţiei alături de Poliţie, pentru a preveni criminalitatea şi a conduce la diminuarea sentimentului de insecuritate;

- sporirea profesionalismului angajaţilor din structurile de Poliţie şi responsabilitate faţă de calitatea serviciilor prestate populaţiei.

VI. NECESITĂŢILE, STRUCTURA ŞI CAPACITĂŢILE INSTITUŢIONALE

Prioritar, structura de bază în implementarea activităţii poliţieneşti comunitare este reprezentată prin unitatea cea mai mică organizată la nivel teritorial şi cu implicare maximă în comunitate – sectorul de poliţie. Acest lucru nu exclude realizarea obiectivelor prezentei Concepţii şi de către alte structuri ale Poliţiei care, după natura activităţii lor, au un contact permanent cu cetăţenii şi deservesc comunităţile la nivel local, regional sau au competenţă pe întreg teritoriul ţării.

Coordonarea şi monitorizarea implementării activităţii poliţieneşti comunitare la nivel local se realizează de conducerea inspectoratelor de poliţie, iar la nivel central aceasta se va realiza prin structura specializată responsabilă de securitatea publică din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei. Principiile activităţii poliţieneşti comunitare vor fi aplicate de toate structurile de ordine şi securitate publică ale Poliţiei, de siguranţă a traficului rutier, de prevenire şi de relaţii publice care desfăşoară, în mod prioritar, activităţi ce implică interacţiunea cu cetăţenii.

Optimizarea competenţelor serviciilor din structurile Poliţiei necesită a fi efectuată astfel încît să se evite posibilele duplicări şi suprapuneri de competenţe.

Se vor examina atribuţiile poliţiştilor ce activează în sector în raport cu structurile de investigaţii şi patrulare-reacţionare, astfel încît să se excludă la maximum modul represiv de exercitare a obligaţiilor funcţionale de către poliţiştii de sector, iar serviciile prestate de către aceştia să fie orientate exclusiv în beneficiul cetăţenilor.

În cadrul implementării activităţii poliţieneşti comunitare se acordă o importanţă majoră şi prioritate procesului de instruire şi comunicare a personalului sectoarelor de poliţie, de asigurare tehnico-materială şi dotare cu mijloace şi echipamente adecvate şi monitorizarea continuă a progresului în implementarea Concepţiei.

Competenţele de constatare şi de desfăşurare a unor acţiuni premergătoare procesului de urmărire penală, precum şi de constatare a faptelor contravenţionale urmează a fi delimitate strict, luînd în calcul nivelul categoriilor de funcţie, clasificarea după gradul prejudiciabil al infracţiunilor şi identificării, la momentul constatării faptei, a autorului acesteia.

Profilul şi competenta angajaţilor în cadrul implementării activităţii poliţieneşti comunitare

Poliţiştii implicaţi în activitatea poliţienească comunitară trebuie să aibă pregătire de specialitate, experienţă în relaţiile cu cetăţenii şi să poată realiza o comunicare eficientă.

Poliţistul de la nivel local trebuie să fie competent şi să cunoască bine comunitatea, acest aspect fiind considerat un element esenţial al evoluţiei Poliţiei în relaţiile sale cu comunitatea. Angajaţii Poliţiei care activează în sectorul de poliţie trebuie să aibă bune aptitudini profesionale. Ei trebuie să cunoască perfect localitatea sau cartierul şi locuitorii, să fie capabili să se intereseze de afacerile publice, de politica locală şi naţională, precum şi de legile şi reglementările interne ale Poliţiei. Ei trebuie să fie motivaţi pentru a avea iniţiativă, să aibă încredere în interlocutori şi în organele superioare.

Poliţiştii din sectorul de poliţie trebuie să se afle în faţa cetăţenilor, prezenţa lor trebuie să fie observată la manifestări colective, expoziţii, la sărbători locale, în centrele comerciale şi marile magazine.

Poliţistul care realizează sarcina de relaţionare cu comunitatea este necesar să fie un bun specialist în domeniu, să aibă aptitudini excelente de comunicare, solide cunoştinţe profesionale şi mai mulţi ani de experienţă. Acceptînd această activitate, el trebuie să creeze un climat de încredere şi respect, atît din partea colegilor, cît şi a membrilor comunităţii, şi trebuie să fie credibil.

Competentele poliţiştilor ce desfăşoară activitate poliţienească comunitară fac referire la:

- personalitatea acestora (angajament, iniţiativă, atitudini nediscriminatorii, în special faţă de persoanele din grupurile minoritare şi vulnerabile, voluntariat, tenacitate, perseverenţă, flexibilitate, realism, răbdare, credibilitate, toleranţă la frustrări, spirit deschis, inovaţie, capacitate de asimilare, dorinţa de dezvoltare a personalităţii proprii, discernămînt, spirit de analiză);

- competenţele sociale (putere de percepţie, aptitudini de comunicare şi conversaţie, inclusiv în limbile cel mai des vorbite/utilizate de oameni în regiunile/comunităţile din teritoriul deservit, spirit de echipă, abordarea conflictelor într-o manieră constructivă, adaptare la schimbări, capacitate de convingere);

- competenţele strategice şi culturale (capacitate de recunoaştere a interdependenţelor, a tendinţelor de dezvoltare viitoare, deschişi la problemele societăţii, cunoaştere şi atitudine respectuoasă faţă de tradiţiile şi obiceiurile persoanelor din diferite grupuri etnice, culturale şi religioase);

- competenţele profesionale şi funcţionale (cunoştinţe profesionale solide de limbă, cunoştinţe de a acţiona, cunoştinţe în domeniul metodelor şi tehnicilor de planificare, organizare şi rezolvare a problemelor).

Un rol deosebit în formarea angajaţilor Poliţiei pentru desfăşurarea activităţii poliţieneşti comunitare îl are pregătirea profesională. Aceasta se va realiza conform documentelor de referinţă în domeniul formării profesionale ale Ministerului şi Inspectoratului General al Poliţiei, precum şi în cooperare cu partenerii de dezvoltare.

Realizarea activităţii poliţieneşti comunitare în funcţie de specificul administrativ-teritorial

Specificul activităţii poliţieneşti comunitare este diferit în funcţie de complexitatea zonei şi structura economico-socială a acesteia. Astfel, distingem abordări specifice diferite ale activităţii poliţieneşti comunitare în zonele rurale, urbane şi în municipiul Chişinău.

Entitatea elementară structurală şi complexă cu competenţe de activitate poliţienească comunitară pe întreg teritoriul naţional este reprezentată de sectorul de poliţie.

Componenţa particulară a numărului de angajaţi se determină pentru fiecare sector de poliţie în parte, în funcţie de specificul teritoriului administrativ deservit. La determinarea numărului de angajaţi pentru fiecare serviciu din sectorul de poliţie se ia în considerare numărul localităţilor deservite, populaţia care domiciliază pe teritoriul acestor localităţi, infrastructura economică şi prezenţa instituţiilor publice, fluxul de oameni prezenţi zilnic pe teritoriul acestor localităţi, cartiere, zone sau străzi, situaţia infracţională din ultimii ani, frecvenţa desfăşurării evenimentelor publice. De asemenea, se ia în calcul diversitatea etnică, religioasă sau de altă natură, pentru a asigura o coeziune cît mai eficientă dintre Poliţie şi comunitate.

Atribuţiile de relaţionare cu comunitatea sînt în sarcina şefului sectorului şi/sau a unui poliţist desemnat, care vor (va) coordona realizarea obiectivelor activităţii poliţieneşti comunitare de către angajaţii sectorului de poliţie.

Activitatea poliţienească comunitară în localităţile rurale

În zonele rurale activitatea poliţienească comunitară se realizează prin intermediul sectorului de poliţie. Atenţia şi grija faţă de comunitate se acordă de întregul efectiv al acestuia, cu acordarea gamei întregi de servicii poliţieneşti, conform fişei de post a fiecărui angajat.

Şeful dirijează şi orientează activitatea efectivului în funcţie de situaţia operativă, evenimentele publice şi necesităţile comunităţii. Se asigură prezenţa, cel puţin săptămînal, a angajaţilor sectorului de poliţie în toate localităţile amplasate în raza de competenţă.

Activitatea poliţienească comunitară în localităţile urbane

În oraşele reşedinţă de raion, în celelalte oraşe şi sate-satelit ale acestora, activitatea poliţienească comunitară se realizează pe baza sectorului de poliţie, susţinut de efectivul inspectoratului de poliţie. Angajaţii ce îşi desfăşoară activitatea în Inspectoratul de Poliţie şi au contact permanent cu comunitatea trebuie să fie familiarizaţi cu principiile activităţii poliţieneşti comunitare şi să fie receptivi la nevoile comunităţii.

Dat fiind faptul că în localităţile urbane sînt concentrate majoritatea serviciilor publice ale statului deconcentrate în teritoriu, cu competenţă generală pe întreaga suprafaţă a raionului, nivelul de realizare a sarcinilor şi obiectivelor activităţii poliţieneşti comunitare va avea, de asemenea, un caracter general asupra întregului teritoriu deservit de Inspectoratul de Poliţie

Activitatea poliţienească comunitară în municipiul Chişinău

Specificul activităţii poliţieneşti comunitare din municipiul Chişinău rezidă din structura specifică de organizare administrativ-teritorială a capitalei ţării în cele 5 sectoare mari. Responsabilitatea sectoarelor de poliţie, cu excepţia celor constituite în oraşele şi satele din componenţa municipiului Chişinău, se extinde asupra cartierelor şi străzilor bine determinate.

Conlucrarea şi cooperarea cu instituţiile publice se realizează prin intermediul inspectoratelor de poliţie de sector, poliţistul cu atribuţii de relaţionare cu comunitatea fiind dirijat de la acest nivel.

Nivelurile de aplicabilitate ale activităţii poliţieneşti comunitare

Punerea în aplicare a prezentei Concepţii necesită o analiză a contextului în care aceasta se va realiza, astfel încît aplicarea principiilor sale, obiectivelor şi instrumentelor să satisfacă nevoile şi necesităţile comunităţilor din fiecare localitate urbană sau rurală.

Realizarea ei trebuie să ia în considerare diferite niveluri de aplicabilitate care sînt legate între ele şi necesită monitorizarea şi evaluarea continuă.

Nivelul metodologic

Activitatea poliţienească comunitară foloseşte o metodologie bazată pe identificarea şi cunoaşterea problemelor, analiza cauzelor şi condiţiilor acestora, reacţia şi acţionarea în funcţie de problema identificată, planificarea unor activităţi concrete cu comunităţile sau alte autorităţi cu competenţe de soluţionare a problemei şi evaluarea impactului măsurilor întreprinse. Metodologiile vor fi realizate de structura care coordonează la nivel central implementarea activităţii poliţieneşti comunitare, în cooperare cu partenerii de dezvoltare.

Toate subdiviziunile Poliţiei trebuie să pună în aplicare principiile activităţii poliţieneşti comunitare şi, treptat, să identifice cele mai utile modalităţi de apropiere şi cooperare cu comunitatea în rezolvarea problemelor de ordine şi securitate publică.

Nivelul managerial

Punerea în aplicare a activităţii poliţieneşti comunitare necesită o abordare organizatorică şi managerială atît la nivel local, cît şi la nivel central. Pentru realizarea în bune condiţii a activităţii poliţieneşti comunitare, conducătorii subdiviziunilor din cadrul Poliţiei vor realiza, în cadrul elementelor de management, acţiuni specifice, după cum urmează:

1) dirijarea.

Poliţia trebuie să se asigure că acţiunile unui poliţist sau/şi a efectivului subdiviziunii sînt aceleaşi şi se referă la rezolvarea problemelor ce ţin de competenţa lor. În acest sens, la nivel central se va constitui o direcţie de specialitate care va coordona întreaga activitate de implementare a activităţii poliţieneşti comunitare. Pe baza experienţei acumulate în proiectele-pilot şi în strînsă conlucrare cu partenerii de dezvoltare, se vor întocmi proceduri operaţionale standard pentru anumite tipuri de activităţi specifice. Dirijarea la nivel local se va efectua prin intermediul şefilor de sectoare şi al consilierului în relaţia cu comunitatea;

2) răspunsul.

Reprezintă modalitatea de comunicare între şef şi subalternii acestuia. Comunicarea are ca scop îmbunătăţirea performanţei angajaţilor pentru a percepe reuşitele şi eşecurile în vederea eliminării acestora şi îmbunătăţirii muncii. Răspunsul permite cunoaşterea şi pătrunderea în esenţa proceselor desfăşurate ca să fie înţelese motivele reuşitelor sau eventualelor insuccese ale subordonaţilor, pentru a ajusta în timp util activitatea lor.

Punerea în aplicare a activităţii poliţieneşti comunitare necesită răspunsul zilnic. Conducătorii subdiviziunilor Poliţiei trebuie să comunice şi cu partenerii externi ai instituţiei;

3) supravegherea.

Aceasta are ca scop de a verifica conformitatea acţiunilor cu obiectivele, pentru a se asigura că instrumentele, metodele şi procedeele de muncă sînt utilizate adecvat la toate nivelurile de implementare ale activităţii poliţieneşti comunitare.

Supravegherea are menirea de a organiza activităţile angajaţilor în scopul de a îmbunătăţi calitatea serviciului prestat comunităţii, de a optimiza utilizarea resurselor de personal, tehnică, mijloace logistice şi finanţe, de a ridica potenţialul capacităţilor fiecărui angajat, de a identifica cele mai utile metode de activitate care să contribuie la dezvoltarea instituţiei, pentru exercitarea corectă a sarcinilor şi atingerea scopurilor.

Conducătorul care efectuează supravegherea este responsabil de succesul sau insuccesul angajaţilor pe care îi dirijează. Supravegherea ineficientă va conduce la rezultate negative;

4) evaluarea.

Rezultatele organizării activităţii poliţieneşti comunitare se bazează pe înţelegerea aspectului că faptele antisociale (în special infracţiunile şi contravenţiile) au existat întotdeauna şi au fost influenţate de specificul de timp, loc, mediu, starea de evoluţie sau dezvoltare a comunităţii, care creează premise şi oportunităţi propice pentru comiterea lor. De aceea este necesar ca toţi conducătorii să identifice metode, tehnici, procedee specifice ce funcţionează eficient, pentru a îmbunătăţi controlul criminalităţii, prevenirea, cooperarea cu autorităţile locale, cu cetăţenii şi să genereze cunoştinţe şi analize care să contribuie la creşterea competenţelor instituţionale pentru a preveni şi reduce fenomenul infracţional. În acelaşi timp, sistemul de indicatori de performanţă necesită a fi reevaluat şi adaptat la specificul comunităţii respective.

Nivelul operaţional

Activitatea poliţienească comunitară furnizează servicii pentru comunitate respectînd următorii parametri, care pot varia în funcţie de mediul şi condiţiile de punere în aplicare:

- cunoaşterea de către angajaţi a atribuţiilor, funcţiilor şi excluderea dublărilor de competenţă;

- activitatea pe sectorul de responsabilitate în echipe;

- acordarea serviciilor poliţieneşti în mod permanent;

- deservirea teritoriului prin intermediul sectoarelor de poliţie cu drept de decizie;

- stabilitatea în funcţii la nivel local de cel puţin 3 ani;

- dotarea tehnico-materială corespunzătoare a angajaţilor Poliţiei care îşi desfăşoară munca în uniformă.

Adaptarea condiţiilor la împrejurările specifice

În organizarea activităţii poliţieneşti comunitare se utilizează o metodologie flexibilă, care se adaptează caracteristicilor şi particularităţilor teritoriului, populaţiei şi situaţiei operative.

Astfel, condiţiile de punere în aplicare ce ţin de numărul de angajaţi în echipă, turele de deservire a teritoriului administrativ repartizat, durata de stabilitate în funcţie, necesitatea şi tipul de echipament special pot fi ajustate, luînd în considerare anumite variabile, după cum urmează:

- impactul evenimentelor asupra sentimentului de securitate şi situaţia operativă;

- componenţa statelor de personal ale sectorului de poliţie sau inspectoratelor de poliţie care nu permit să presteze serviciile poliţieneşti în schimburi;

- subdiviziuni ale Poliţiei care furnizează servicii în cooperare sau cu suportul altor subdiviziuni (unităţi de patrulare, unităţi de reacţionare operativă).

Accesul la sisteme şi baze de date informaţionale

Pentru a-şi asigura flexibilitatea în alegerea modalităţii de activitate, poliţiştilor care execută activitate poliţienească comunitară, în special conducătorilor acestora, trebuie să le fie asigurat accesul la sistemele informaţionale de analiză a situaţiei operative, precum şi la alte resurse informaţionale de realizare a sarcinilor poliţieneşti.

În funcţie de datele furnizate de sistemele informaţionale, conducătorii subdiviziunilor vor putea repartiza eficient resursele umane disponibile în zonele ce necesită o atenţie sporită sau prezintă un risc sporit de destabilizare a ordinii şi securităţii publice. Ei vor putea beneficia, de asemenea, de analizele tactice sau de risc realizate de structurile specializate şi de analiza informaţiilor.

Accesul la bazele de date şi evidenţele specializate ale Poliţiei care execută activitate poliţienească comunitară va permite acordarea unor servicii de calitate cetăţenilor în timp cît mai scurt, asigurînd astfel încrederea comunităţii în profesionalismul angajaţilor.

VII. INSTRUMENTELE ŞI METODELE ACTIVITĂŢII POLIŢIENEŞTI COMUNITARE

Modalităţile de realizare a activităţii poliţieneşti comunitare în vederea creării climatului de siguranţă în comunităţile deservite sînt multiple. De la un sistem poliţienesc la altul există metode, tehnici şi tactici consacrate în timp, dar menirea comună a acestora este de a rezolva în mod eficient situaţiile de nesiguranţă şi de a preveni reapariţia acestora în viitor.

Pe de altă parte, modelele de activitate furnizează destule informaţii pentru adoptarea unor soluţii de ordin proactiv, anticipînd comiterea unor infracţiuni sau contravenţii pe baza unor caracteristici, cauze şi condiţii cunoscute, efectuînd astfel o muncă de prevenire eficientă, pornind de la eventuale riscuri şi nu de la o faptă deja săvîrşită, care, deşi poate fi combătută eficient, totuşi va induce o stare de teamă în comunitate.

Din acest considerent, metodele de prevenire proactivă au o importanţă deosebită în crearea şi menţinerea climatului de siguranţă publică în comunitate.

Un astfel de instrument consacrat în modelele de Poliţie bazate pe lucrul în comunitate şi orientate spre soluţionarea problemelor este metoda de evaluare a riscurilor de tip SARA.

Modelul SARA împarte tratarea problemelor în etape succesive, iar denumirea lui provine din acronimul format din primele litere ale cuvintelor: Scanare – Analiză – Răspuns – Apreciere/Evaluare.

Stabilirea problemei (etapa de scanare) rezidă în identificarea problemei şi definirea acesteia (descriere precisă) pe baza faptelor observabile. Analizarea (etapa de analizare) constă în construirea unei mai bune înţelegeri a problemei, a cauzelor şi factorilor care au generat-o. Reacţia (faza de răspuns) consistă în construirea unei acţiuni pentru a împiedica, respectiv a reduce, problema (descriere exactă a activităţilor şi efectelor dorite). Aprecierea (faza de evaluare) constă în stabilirea criteriilor şi căutarea datelor sau informaţiilor care să conducă la evaluarea efectelor.

Se pot utiliza şi alte instrumente utile în identificarea problemelor comunităţii, rezolvarea acestora şi evaluarea ulterioară a situaţiei, deoarece literatura de specialitate oferă suficiente modele care se pot aborda individual sau în cumul cu modelul SARA, în funcţie de necesităţile şi particularităţile percepute la nivelul fiecărei comunităţi.

Întruniri în structuri de participare

O metodă eficientă de lucru în cadrul activităţii poliţieneşti comunitare este abordarea problemelor de ordine şi securitate publică în cadrul unor întruniri ale Poliţiei cu reprezentanţii autorităţilor publice locale, instituţiilor, organizaţiilor şi structurilor atît publice, cît şi private din localitate, reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale şi asociaţiilor obşteşti, minorităţilor, etniilor, cultelor religioase, persoanelor notorii etc.

Nu se recomandă a fi aplicată o formă unică de organizare a structurilor pe întreg teritoriul ţării, pentru respectarea originalităţii şi expresiei specificului local. Astfel, într-o localitate forma organizatorică poate include doar reprezentanţii administraţiei publice locale şi ai serviciilor publice de stat deconcentrate, pe cînd în alte localităţi forma cea mai eficientă poate fi reprezentată de o adunare a membrilor de vază ai comunităţii.

Denumirea structurii de participare poate fi diferită de la un teritoriu la altul, de exemplu: consiliu de participare, consiliu de prevenire, consiliu de ordine şi securitate publică, adunarea de siguranţă comunitară etc. Originalitatea în organizarea şi denumirea acestor structuri exprimă felul de abordare a problemelor de ordine şi securitate publică de la o localitate la alta, precum şi de percepţie a noţiunii de siguranţă comunitară.

Pentru realizarea acestor forme de manifestare a voinţei de realizare a ordinii şi securităţii publice în localităţi, poliţistul trebuie să vină cu iniţiativa de a le constitui, iar membrii comunităţii, în mod benevol, vor manifesta dorinţa de a contribui la crearea mediului sigur, fiind interesaţi de a avea o localitate sigură pentru o dezvoltare durabilă de ordin social, economic, cultural, religios etc. Poliţistul joacă un rol fundamental în organizarea acestor forme de participare la viaţa publică şi vine cu informaţiile utile pentru a motiva implicarea cetăţenilor în soluţionarea problemelor comunităţii. Această modalitate de lucru consolidează comunitatea şi face în aşa fel încît fiecare membru al ei să se implice activ în asigurarea sentimentului de siguranţă şi, inevitabil, să se apropie şi să asigure încredere în cei cu care coabitează.

Pentru o mai bună organizare şi înţelegere a scopului întrunirilor de acest fel, împreună cu partenerii de dezvoltare, se va elabora un ghid care va explica modalitatea, componenţa şi felul de realizare a acestor întruniri.

Întrunirile cu cetăţenii

O altă modalitate de realizare a activităţii poliţieneşti comunitare este întrunirea cu cetăţenii.

Întrunirile cu cetăţenii se fac sub forma adunării locuitorilor unei străzi, ai unui cartier, ai unui bloc, ai colectivelor de muncă sau a instituţiilor de învăţămînt.

Activitatea constă în informarea cetăţenilor unei comunităţi despre anumite schimbări ale evoluţiei criminalităţii în localitate, ca urmare a înregistrării unor încălcări repetate sau grave ale legii, în vederea sensibilizării opiniei publice şi conştientizării pericolului la care pot fi expuşi. Totodată, în cadrul întrunirilor sînt înaintate recomandări de prevenire a comportamentului antisocial şi de reducere a riscurilor de victimizare, precum şi de educare a deprinderilor de respectare a legii în societate.

În cadrul întrunirilor cu cetăţenii, se aduc la cunoştinţa acestora informaţii privind problemele cu care Poliţia s-a confruntat în comunitate, măsurile luate, efectele acestora. Prin această activitate comunitatea va fi informată cu privire la esenţa modului de funcţionare şi atribuţiile Poliţiei, politicile elaborate şi realizate, deciziile adoptate, problemele cu care se confruntă Poliţia. Un rol important în cadrul acestor şedinţe este acordat şi consultării publicului referitor la percepţia privind acţiunile pe care trebuie să le întreprindă Poliţia şi modalităţile de realizare a acestora.

Întrunirile trebuie efectuate semestrial, acoperind treptat, prin întîlniri succesive, tot teritoriul de competenţă. Anual, conducerea sectorului de poliţie va prezenta membrilor comunităţii un bilanţ al activităţii desfăşurate şi va face propuneri concrete de cooperare pentru anul care urmează.

Informaţia prezentată de Poliţie va reflecta următoarele aspecte:

1) date privind evoluţia situaţiei operative în zona de responsabilitate şi măsurile întreprinse pentru sporirea siguranţei în comunitate;

2) măsurile desfăşurate privind prevenirea fenomenului infracţional, contravenţional şi al delicvenţei;

3) starea, rezultatele şi nivelul participării cetăţenilor şi organizaţiilor obşteşti, inclusiv cele care desfăşoară activităţi în domeniul ocrotirii normelor de drept, la menţinerea şi asigurarea ordinii şi liniştii publice;

4) rezultatele examinării plîngerilor de rezonanţă, a sugestiilor şi declaraţiilor cetăţenilor;

5) alte chestiuni care necesită a fi examinate în cadrul unor astfel de întruniri.

Campaniile de informare

Campaniile de informare reprezintă o modalitate de materializare a activităţii proactive în cadrul activităţii poliţieneşti comunitare, care presupune organizarea şi desfăşurarea unor acţiuni de informare a comunităţii şi pregătire antiinfracţională a cetăţenilor.

Campaniile de informare reprezintă un proces organizat şi dirijat de convingere, îndreptat direct spre opinia şi comportamentul publicului, în încercarea de a atinge un set definit de obiective. Campaniile pot fi iniţiate în parteneriat sau de sine stătător, în căutarea satisfacerii unor interese scontate bine definite.

Campaniile pot fi de informare propriu-zisă, de conştientizare, de educare, de sensibilizare etc., în funcţie de efectul scontat al obiectivelor propuse. Activitatea poliţienească comunitară, prin campaniile de informare, vine să descurajeze eventualele intenţii antisociale ale unor indivizi luaţi în parte, grupuri de persoane sau chiar comunităţi. Pe de altă parte, campaniile de informare ajută cetăţenii să perceapă anumite elemente ale faptelor antisociale pentru a le reclama în timp oportun Poliţiei, pentru ca angajaţii acesteia să ia toate măsurile necesare în vederea prevenirii acestora sau a consecinţelor negative pe care le pot produce.

Utilitatea campaniilor de informare rezidă în faptul că, prin acestea, activitatea poliţienească comunitară poate cuprinde un spectru larg de probleme, un teritoriu vast şi grup-ţintă extins, cu transmiterea unor mesaje punctate. Diseminarea informaţiei către publicul-ţintă se poate realiza prin intermediul surselor mass-media, al reţelelor sociale (Facebook, Odnoklassniki, Twiter, Instagram etc.), al organizării directe a unor evenimente publice (conferinţe, concerte, prezentări publice, concursuri, jocuri sportive), întruniri, şedinţe, mese rotunde, ateliere de lucru, conferinţe sau prin difuzarea unor materiale informative tipărite (broşuri, foi volante) cu ajutorul efectivului poliţienesc, al partenerilor sau al voluntarilor.

În cadrul activităţii poliţieneşti comunitare, mesajul campaniei de informare trebuie să fie uşor de perceput de comunitate şi să circule o suficientă perioadă de timp, pentru a fi conştientizat. Nu se recomandă a suprapune mesaje multiple către o anumită comunitate şi a organiza mai multe campanii de informare concomitent, existînd riscul major al lipsei de impact al procesului demarat.

VIII. MONITORIZAREA IMPLEMENTĂRII ŞI EVALUAREA IMPACTULUI

NOULUI MODEL DE ACTIVITATE A POLIŢIEI

Monitorizarea şi evaluarea activităţii poliţieneşti comunitare se efectuează de către subdiviziunile responsabile din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei.

Raportarea rezultatelor activităţilor organizate şi desfăşurate în cadrul activităţii curente de prevenire antiinfracţională se efectuează semestrial de către subdiviziunea Inspectoratului General al Poliţiei cu competenţe de ordine şi securitate publică extinse pe întreg teritoriul ţării.

Activitatea angajaţilor Poliţiei implicaţi în activitate poliţienescă comunitară se apreciază conform rezultatelor obţinute şi evaluărilor efectuate în acest sens. Astfel, direcţia de specialitate care coordonează organizarea activităţii poliţieneşti comunitare, în colaborare cu partenerii de dezvoltare, va elabora indicatori de performanţă pentru fiecare categorie de activitate desfăşurată în scopul implementării prezentei Concepţii. Modalităţile de apreciere a eficienţei acţiunilor întreprinse sînt adaptate în mod permanent la schimbările situaţiei şi se aprobă pe un termen mediu (pentru 3-5 ani).

În vederea eliminării oricăror suprapuneri de competenţe, direcţiile de profil din cadrul structurilor centrale ale Inspectoratului General al Poliţiei vor elabora fişe de post şi proceduri operaţionale standard pentru toate categoriile de poliţişti din cadrul sectorului de poliţie (poliţiştii de sector, poliţiştii de patrulare-intervenţie, poliţiştii de investigaţii, şefi de sector).

Pentru modernizarea spaţiilor sectoarelor de poliţie se va face o evaluare a acestora din punctul de vedere al statutului juridic al clădirii, al posibilităţilor reale de modernizare, al existenţei unor soluţii alternative şi va fi întocmit un plan detaliat privind utilizarea resurselor financiare aferente suportului bugetar pentru implementarea Strategiei de dezvoltare a Poliţiei sau altor instrumente de finanţare care să conducă la modernizarea unui număr cît mai mare de spaţii.

Unul dintre elementele de bază al eficienţei activităţii poliţieneşti comunitare îl reprezintă gradul de încredere a populaţiei în serviciile prestate de către Poliţie, estimat ca urmare a unor sondaje. Sondajele de opinie se pot efectua fie de companiile special contractate în acest sens, fie de conducerea subdiviziunilor Poliţiei, prin intermediul voluntarilor. În aceste situaţii, metodologia sondajului şi chestionarelor de evaluare nu se modifică pe întreaga perioadă de monitorizare.

La nivelul subdiviziunii teritoriale de Poliţie, structurile responsabile de ordine şi securitate publică sînt acelea care asigură efectuarea analizei permanente a cauzelor şi condiţiilor care generează situaţii de nesiguranţă publică, preconizînd măsuri de rigoare, în vederea utilizării tuturor formelor şi metodelor de activitate proactivă faţă de situaţiile de fapt care afectează sentimentul de siguranţă al cetăţenilor.

Subdiviziunea responsabilă de monitorizarea activităţii poliţieneşti comunitare la nivel de ţară va asigura conlucrarea eficientă cu serviciile abilitate ale ministerelor şi autorităţilor publice centrale de resort pe domenii antiinfracţionale, precum şi cu autorităţile administraţiei publice locale, în vederea implementării politicilor ce vizează activitatea de prevenire şi creare a climatului de siguranţă în comunitate.

Ca urmare a analizei rapoartelor anuale asupra eficienţei activităţii poliţieneşti comunitare şi în funcţie de situaţia operativă atestată pe întreg teritoriul ţării privind structura şi evoluţia criminalităţii, angajaţii subdiviziunii responsabile de monitorizarea activităţii poliţieneşti comunitare la nivel de ţară vor înainta propuneri de eficientizare a activităţilor de prevenire şi ajustare a procedurilor, a tacticilor, a instrumentelor şi metodelor de activitate în folosul comunităţii.

Anexa nr.2

la Hotărîrea Guvernului

nr.100 din 30 ianuarie 2018

PLANUL DE ACŢIUNI

pe anii 2018-2020 privind activitatea poliţienească comunitară