1006/10.12.2014 Hotărîre cu privire la aprobarea Strategiei naţionale de dezvoltare a sectorului de tineret 2020 şi a Planului de acţiuni privind implementarea acesteia

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

cu privire la aprobarea Strategiei naţionale de dezvoltare

a sectorului de tineret 2020 şi a Planului de acţiuni

privind implementarea acesteia

nr. 1006  din  10.12.2014

 (în vigoare 31.12.2014) 

Monitorul Oficial nr. 400-403 art.1109 din 31.12.2014

* * *

În scopul realizării prevederilor Strategiei naţionale de dezvoltare Moldova 2020, aprobată prin Legea nr.166 din 11 iulie 2012 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr.245-247, art.791), Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă:

Strategia naţională de dezvoltare a sectorului de tineret 2020, conform anexei nr.1;

Planul de acţiuni pentru implementarea Strategiei naţionale de dezvoltare a sectorului de tineret 2020, conform anexei nr.2.

2. Ministerele şi alte autorităţi administrative centrale cu responsabilităţi în domeniu:

vor întreprinde măsurile necesare în vederea executării, în termenele stabilite, a acţiunilor preconizate pentru implementarea Strategiei naţionale de dezvoltare a sectorului de tineret 2020;

vor informa Ministerul Tineretului şi Sportului anual, pînă la 15 februarie, despre executarea Strategiei naţionale de dezvoltare a sectorului de tineret 2020 şi a Planului de acţiuni privind implementarea acesteia.

3. Se recomandă autorităţilor administraţiei publice locale să întreprindă măsuri privind realizarea Strategiei naţionale de dezvoltare a sectorului de tineret 2020 şi a Planului de acţiuni privind implementarea acesteia.

4. Ministerul Tineretului şi Sportului va prezenta Guvernului, pînă la 31 martie al fiecărui an, raportul cu privire la realizarea prevederilor Strategiei şi a Planului de acţiuni nominalizate.

5. Finanţarea acţiunilor prevăzute în prezenta hotărîre se va efectua din contul şi în limitele alocaţiilor aprobate în aceste scopuri în bugetele autorităţilor publice implicate, precum şi din alte surse, conform legislaţiei în vigoare.

6. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Ministerului Tineretului şi Sportului.

Anexa nr.1

la Hotărîrea Guvernului

nr.1006 din 10 decembrie 2014

STRATEGIA NAŢIONALĂ

DE DEZVOLTARE A SECTORULUI DE TINERET 2020

INTRODUCERE

Strategia naţională de dezvoltare a sectorului de tineret 2020 (în continuare – Strategie) este al treilea document strategic pe ţară în domeniul tineretului. Elaborarea Strategiei derivă din contextul reformelor iniţiate în Strategia naţională pentru tineret pe anii 2009-2013 şi acţiunile lansate în documentele sectoriale ce sînt parte a Strategiei naţionale de dezvoltare “Moldova 2020” şi se ghidează de principiile, obiectivele şi domeniile menţionate în Rezoluţia Consiliului Uniunii Europene din 27 noiembrie 2009 privind cadrul reînnoit pentru cooperarea europeană în domeniul tineretului (2010-2018). Strategia trasează direcţiile prioritare de dezvoltare a sectorului de tineret pentru următorii şase ani şi defineşte un plan specific de acţiuni.

Pentru elaborarea Strategiei au fost realizate cercetări specifice ce vizează tinerii şi domeniul tineretului, au fost desfăşurate consultări publice cu tinerii, specialiştii de tineret şi cu Grupul de referinţă, compus din reprezentanţi ai instituţiilor publice şi ai societăţii civile. Totodată, o serie de documente importante au constituit o sursă valoroasă pentru elaborarea Strategiei: Raportul de evaluare a Strategiei naţionale pentru tineret 2009-2013, Raportul Keystone-Moldova “Opinia tinerilor faţă de politica de tineret”, precum şi alte documente intersectoriale de politici publice care îi vizează pe tineri direct sau indirect. De asemenea, au fost organizate audieri publice în trei regiuni ale ţării (Nord, Sud, Centru). În urma cercetărilor specifice, chiar dacă în ultimii ani au fost lansate reforme importante în sectorul public pentru a accelera creşterea economică, a fortifica serviciile de stat şi a promova drepturile sociale, s-a constatat că situaţia tinerilor, îndeosebi a celor din localităţile rurale, a rămas aproape neschimbată. Tinerii, în general, sînt cel mai numeros grup social şi foarte sensibil la schimbările politice, economice şi sociale ale ţării. De asemenea, aceştia sînt foarte diferiţi, cu diverse probleme şi necesităţi, opinii şi valori. Ei reprezintă o categorie de populaţie extrem de mobilă, fiind implicaţi semnificativ atît în migraţia internă (rural-urban, oraşe mici-oraşe mari), cît şi în migraţia externă. Mediul urban este mai atractiv pentru tineri, deoarece aici au posibilitatea să-şi continue studiile, să se angajeze în cîmpul muncii, să-şi petreacă eficient timpul liber etc. În mediul rural, oportunităţile de angajare şi/sau afirmare sînt esenţial reduse, iar infrastructura şi serviciile – slab dezvoltate.

Strategia naţională de dezvoltare a sectorului de tineret 2020 prevede implicarea directă a tinerilor, a lucrătorilor, a organizaţiilor de tineret şi a altor actori de imediată tangenţă în viaţa politică, economică, socială şi culturală a ţării, crearea condiţiilor adecvate pentru a le asigura tinerilor oportunităţi egale: accesul la informare şi servicii de calitate în educaţie, sănătate şi petrecerea timpului liber. Aceasta le va permite tinerilor să-şi dezvolte cunoştinţele şi competenţele în vederea integrării depline, implicării active în toate aspectele vieţii. Dezvoltarea sectorului de tineret, precum şi a structurilor de tineret şi a organizaţiilor/instituţiilor ce oferă programe şi servicii acestora trebuie să devină o prioritate a statului, care urmează să adopte şi să implementeze politici efective ce vizează toate categoriile de tineri. Totodată, este importantă cooperarea intersectorială cu alte ministere, instituţii publice şi societatea civilă pentru a soluţiona problemele existente şi pentru a îmbunătăţi situaţia tinerilor.

În acest context, se conturează necesitatea urgentă de a dezvolta instrumente şi mecanisme instituţionale care ar determina creşterea gradului de participare a tinerilor la viaţa comunităţii şi ar stimula, prin intermediul structurilor locale de tineret, activismul civic. Mai mult ca niciodată, tinerii din grupurile cu oportunităţi reduse trebuie să fie activ implicaţi, împreună cu semenii lor, în procesul de luare a deciziilor la toate nivelurile şi în activităţile din comunitate.

În contextul prezentei Strategii sînt vizaţi următorii beneficiari:

1) toţi tinerii conform vîrstei prevăzute de Legea cu privire la tineret, inclusiv cei cu oportunităţi reduse;

2) familiile tinere;

3) specialiştii şi lucrătorii de tineret;

4) instituţiile publice centrale şi locale care lucrează cu tinerii;

5) organizaţiile neguvernamentale de tineret;

6) centrele de tineri şi centrele comunitare multifuncţionale care oferă servicii tinerilor;

7) centrele de sănătate prietenoase tinerilor;

8) consiliile locale ale tinerilor;

9) tinerii şi asociaţiile de tineret din diasporă etc.

Principiile de bază ale prezentei Strategii sînt următoarele:

1) egalitatea în drepturi – fiecare tînăr are drepturi egale la oportunităţi la accesarea informaţiei de ordin public, la dezvoltarea personală, studii, la angajarea în cîmpul muncii conform calificării, la adoptarea propriilor decizii, la exprimarea propriilor opinii, la accesarea variatelor servicii, inclusiv a celor de sănătate etc.;

2) nediscriminarea şi egalitatea de şanse – tratamentul egal şi nediscriminatoriu al tinerilor în baza criteriului de rasă, etnie, sex, gender, opinie, dezabilitate, origine socială, apartenenţă religioasă şi a altor criterii similare;

3) participarea – implicarea coordonată a tinerilor, a autorităţilor administraţiei publice şi societăţii civile în procesul decizional de soluţionare a problemelor din sectorul de tineret;

4) autonomia structurilor de tineret – structurile de tineret sînt autonome în procesele decizionale şi practicile dezvoltate;

5) cooperarea intersectorială – sprijinirea şi dezvoltarea activităţilor pentru tineret reprezintă acţiunile intersectoriale, a căror realizare presupune implicarea tuturor instituţiilor de stat şi a societăţii civile cu obiective similare pe segmentul de tineret;

6) parteneriatul – colaborarea şi acţiunile de coordonare între tineri, instituţiile de stat, mediul academic şi societatea civilă prin stabilirea de parteneriate constructive şi efective;

7) imparţialitatea – toţi actorii implicaţi în implementarea, monitorizarea şi evaluarea Strategiei sînt trataţi în mod egal şi imparţial;

8) transparenţa – instituţiile implementatoare a Strategiei au un grad sporit de deschidere faţă de beneficiari şi publicul larg, furnizînd informaţii privind procesul de luare a deciziilor, de implementare şi rezultatele acestora.

Implementarea Strategiei va consolida sectorul de tineret, va majora impactul acestuia în viaţa socială a ţării, ceea ce va contribui la dezvoltarea educaţiei, culturii, la crearea locurilor de muncă şi la creşterea calităţii vieţii tinerilor.

SITUAŢIA GENERALĂ A TINERILOR

DIN REPUBLICA MOLDOVA

Cifre şi realităţi

Populaţia totală a Republicii Moldova constituia 3 557 634 persoane la 1 ianuarie 2014 (sau aproximativ 3,6 milioane de persoane), din care bărbaţi – 1 711 506 şi femei – 1 846 128, ponderea populaţiei din mediul rural (2 054 638) fiind mai mare decît cea din mediul urban (1 502 996). Fiecare al patrulea cetăţean al Republicii Moldova este tînăr (15-29 de ani). În conformitate cu Legea cu privire la tineret, tinerii reprezintă persoanele cu vîrsta cuprinsă între 16 şi 30 de ani. Conform datelor Biroului Naţional de Statistică (BNS), tinerii (15-29 ani) din Republica Moldova reprezintau 25 la sută din populaţia stabilă la 1 ianuarie 2014. S-a constatat că generaţia tinerilor este în descreştere continuă, în mod special a categoriei de vîrstă 15-19 ani, ponderea căreia în numărul total al tinerilor s-a micşorat de la 31,8% (1 ianuarie 2009) pînă la 26,0% (1 ianuarie 2014). Numărul persoanelor cu vîrsta cuprinsă între 20-24 de ani, de asemenea, s-a redus – cu 48,5 mii persoane sau cu 2,3 puncte procentuale. Doar în cazul tinerilor cu vîrsta cuprinsă între 25 şi 29 de ani se atestă o creştere cu 8,2 puncte procentuale.

Figură. Structura populaţiei tinere pe grupe de vîrstă la 1ianuarie 2014

În funcţie de mediile de reşedinţă, structura populaţiei tinere pe grupe de vîrstă relevă o preponderenţă a tinerilor cu vîrsta de 20-24 de ani în mediul rural (36,7%), iar a tinerilor din grupa cu vîrsta 25-29 de ani în mediul urban (47,7%). În ultimii 5 ani se remarcă o concentrare a tinerilor în mediul urban, în special a celor cu vîrsta de 25-29 de ani.

Tinerii reprezintă o categorie de populaţie foarte dinamică, fiind implicaţi atît în migraţia internă (rural-urban, oraşe mici-oraşe mari), cît şi în migraţia externă. În Republica Moldova nu există mecanisme clare privind înregistrarea mobilităţii interne a populaţiei, iar o bună parte din tineri locuiesc în mediul urban, avînd viză de reşedinţă în mediul rural.

În ceea ce priveşte migraţia externă a tinerilor, sînt identificate cîteva categorii:

1) tineri plecaţi la studii în afara ţării. Ponderea acestora este dificil de estimat, însă se poate vorbi de cîteva zeci de mii (30-40 mii de tineri, potrivit estimărilor neoficiale bazate pe bursele oferite de ţările-gazdă şi a tinerilor înscrişi la diferite universităţi din străinătate);

2) tineri plecaţi la muncă peste hotare. Circa 15 la sută din totalul tinerilor cu vîrsta de 15-29 de ani sînt plecaţi peste hotare la lucru sau în căutare de lucru. Numărul estimativ al migranţilor de muncă în rîndul tinerilor constituie 135,5 mii, din care 78,2% sînt tineri de la sate, iar 73,8% - bărbaţi. Dacă în mediul urban tinerii reprezintă 31,3% din numărul total de migranţi, atunci în mediul rural această pondere este semnificativ mai mare (44,5%).

Ţările în care lucrează cei mai mulţi tineri din Moldova nu se deosebesc de destinaţiile migranţilor care au depăşit vîrsta de 30 de ani: 72 la sută lucrează în Rusia şi 10 la sută în Italia, fără deosebiri semnificative în funcţie de mediul de reşedinţă din care provin tinerii, dar cu diferenţe importante în funcţie de sexe. Ponderea femeilor tinere care lucrează în Italia este de peste 3 ori mai mare decît cea a bărbaţilor (21,1% din totalul migranţilor-femei faţă de 6,0% din totalul migranţilor-bărbaţi), în timp ce Rusia este o destinaţie preferată mai mult de bărbaţi decît de femei (78,1% din totalul bărbaţilor faţă de 56,3% din cel al femeilor);

3) tineri care au emigrat pentru trai permanent în ţara gazdă. În acest sens, mai mule ţări (Canada, SUA, Rusia) au programe guvernamentale de imigrare atractive pentru tinerii din Republica Moldova. Ponderea acestora este, de asemenea, dificil de estimat, deoarece nu există un mecanism de cuantificare. De exemplu, doar în 2010 în Quebec (Canada) s-au stabilit în jur de 2 000 de persoane, marea majoritate fiind tineri. Republica Moldova ocupă locul 8 printre principalele ţări de origine pentru imigranţii din Canada.

Educaţie

Sistemul de învăţămînt din Moldova se confruntă cu probleme atît în ceea ce priveşte calitatea studiilor, cît şi relevanţa acestora pe piaţa muncii. Implicarea tinerilor în soluţionarea acestor probleme este absolut necesară în contextul reformelor anunţate de către Guvern. Tinerii din Republica Moldova, după absolvirea ciclului gimnazial de studiu, care este obligatoriu, pot opta să-şi continue studiile în ciclul liceal (466 de instituţii), în instituţiile de învăţămînt secundar profesional (67 de instituiţii) ori în colegii (45 de instituţii), iar după absolvirea ciclului liceal – se pot înscrie la instituţiile de învăţămînt superior (32 de instituţii). Studiile liceale sînt, în mare parte, gratuite, iar în celelalte instituţii de învăţămînt de stat sînt atît locuri cu finanţare de la bugetul de stat, cît şi cu taxă. Majoritatea tinerilor însă, pentru a-şi continua studiile, au nevoie de suportul financiar al părinţilor, inclusiv în cazul în care sînt bursieri, pentru acoperirea cheltuielilor curente. Însă continuarea studiilor este foarte dificilă pentru tinerii cu potenţial din familiile social-vulnerabile.

În anul 2013, circa 25 mii de tineri au absolvit o instituţie de învăţămînt superior, din care: 17,7 mii (71,4%) au obţinut diploma de licenţă (71,4%), 6,3 mii (25,4%) – diploma de master şi 0,8 mii (3,2%) – diploma de studii superioare în domeniul medicină şi farmacie. Anual, peste 50 la sută din absolvenţi obţin calificări în domeniile educaţie, economie şi drept. Totuşi, comparativ cu anul 2010, ponderea tinerilor care au absolvit domeniile ştiinţe economice şi drept este în descreştere, dar s-a majorat ponderea celor care au optat pentru o specialitate din domeniul ştiinţe ale educaţiei. În ultimii ani remarcăm o cerere mai mare pentru inginerie şi activităţi inginereşti (+1,7 p.p.), arhitectură şi construcţii (+1,1 p.p.), cultură fizică şi sport (+0,8 p.p.), medicină (+0,8 p.p.) etc.

Nivelul de instruire obţinut de tineri variază în funcţie de vîrstă, iar pe măsura înaintării în vîrstă descreşte ponderea tinerilor care dispun de un nivel de studii scăzut şi creşte ponderea celor cu studii medii sau superioare. În anul 2013, din totalul tinerilor cu vîrsta de 20-24 ani, 42 la sută aveau studii medii, iar 32 la sută – studii superioare, pe cînd în grupul de vîrstă 25-29 ani predominau cei cu studii medii (62%) şi cei cu un nivel scăzut de educaţie (22%).

Trei din zece tineri din Republica Moldova fac parte din categoria persoanelor active din punct de vedere economic (persoane ocupate şi şomeri). Rata de ocupare a populaţiei cu vîrsta de 15-29 de ani era în 2013 de 28%, iar faţă de cea a populaţiei în vîrstă apte de muncă (16-56/61 de ani) – de 46,3%. Rata şomajului în rîndul tinerilor a constituit 8,7%, fiind cu 3,6 p.p. mai mare faţă de rata şomajului printre populaţia generală (5,1%). Patru din zece şomeri sînt tineri. Cei mai dezavantajaţi pe piaţa muncii sînt tinerii din categoria de vîrstă 15-24 de ani, rata şomajului în rîndul acestora în 2013 reprezenta 12,2%. Deseori, tinerii cu studii superioare şi pregătire profesională nu-şi pot găsi un loc de muncă din cauza lipsei experienţei , doar 22% din tineri şi-au găsit un loc de muncă imediat după finalizarea studiilor, mai bine de o pătrime au renunţat la primul loc de muncă în primul an de angajare din cauza salariilor mici, iar 17,7% din tineri au plecat la muncă peste hotarele ţării.

Sănătate

Starea de sănătate a tinerilor este afectată de mai mulţi factori, cei mai importanţii fiind stilul de viaţă şi condiţiile în care trăiesc, învaţă sau muncesc. Problemele de sănătate determinate de nutriţie, consumul de tutun, droguri sau alcool apar adesea la vîrste fragede, însă adoptarea unui stil de viată sănătos poate preveni apariţia unor boli cronice.

În general, 75% din tineri îşi apreciază starea de sănătate ca fiind una bună sau foarte bună şi doar fiecare al cincilea – satisfăcătoare. Perceperea pozitivă a stării de sănătate se reduce odată cu înaintarea în vîrstă: de la 77,2% în cazul tinerilor în vîrstă de 15-19 ani pînă la 71,9% pentru cei cu vîrsta de 25-29 ani. Totodată, comparativ cu anul 2008, ponderea tinerilor cu starea de sănătate pozitivă a crescut cu 2,5 p.p.

Ca parte a Strategiei naţionale a sănătăţii reproducerii şi a eforturilor multilaterale de a răspunde mai eficient la nevoile tinerilor, Guvernul Republicii Moldova a elaborat o strategie de extindere a centrelor de sănătate prietenoase tinerilor în întreaga ţară şi de integrare a serviciilor de sănătate prietenoase tinerilor în sistemul naţional de sănătate. Deşi anumite aspecte ale modului de viaţă sănătos, în special educaţia reproductivă, sînt incluse în curricula de biologie, educaţie civică, educaţie fizică etc., exhaustivitatea şi calitatea informaţiilor, precum şi nivelul scăzut de pregătire a cadrelor didactice cu privire la aceasta rămîn probleme actuale. Avînd în vedere că aproape fiecare al treilea adolescent cu vîrsta de 10-19 ani locuieşte fără un părinte şi fiecare al zecelea adolescent locuieşte fără ambii părinţi, educaţia sexuală în şcoli devine un factor important în asigurarea sănătăţii şi dezvoltării adecvate a tinerilor.

Tinerii sînt unul dintre grupurile-ţintă supuse riscurilor asociate cu HIV/SIDA. Incidenţa cazurilor de infecţie cu HIV în ultimii ani s-a redus în rîndul tinerilor cu circa 9% comparativ cu anul 2008. Datele privind incidenţa infecţiei cu HIV în rîndul tinerilor din grupa de vîrstă 15-29 de ani denotă că fiecare al doilea tînăr are 25-29 ani, după care urmează grupa de vîrstă 20-24 ani (36,8%). Astfel, rata incidenţei creşte pe măsura înaintării în vîrstă de la 7 cazuri la 100 mii de tineri în vîrstă de 15-19 ani pînă la 28 de cazuri la 100 mii de tineri cu vîrsta de 25-29 ani.

În ultimii ani se înregistrează o uşoară creştere a numărului de naşteri, unul dintre factori fiind structura favorabilă a populaţiei pe vîrste, în mod special majorarea numărului de femei cu vîrstă de 20-29 ani. În anul 2013, rata totală de fertilitate a constituit 124 de copii la 100 de femei de vîrstă fertilă. Din totalul nou-născuţilor, circa 74 la sută sînt de la mame în vîrstă de pînă la 30 ani. Din punctul de vedere al stării civile, în anul 2013 numărul copiilor născuţi de mame tinere în afara căsătoriei a fost de 6 312 (22,4%) din numărul total al născuţilor-vii de mame cu vîrsta de 15-29 de ani.

Timpul liber

Timpul liber pentru tineri, dar mai ales modul de petrecere a acestuia, reprezintă o problemă stringentă. Oferta de servicii şi facilităţi destinate timpului liber este, pe de o parte, redusă şi puţin diversificată în mediul rural şi, pe de altă parte, costisitoare pentru cei din mediul urban. Totodată, provocările pentru tineri sînt foarte mari, în condiţiile în care instituţia familiei este afectată de migraţia părinţilor, divorţuri, iar controlul social din partea comunităţii s-a diminuat semnificativ. Astfel, în rîndul tinerilor sînt răspîndite comportamente riscante: abuzul de alcool, consumul de droguri, relaţii sexuale neprotejate la vîrste fragede, comiterea infracţiunilor etc. Efectele negative ale acestor comportamente antisociale produc un impact de durată atît la nivel personal, cît şi al societăţii în general. În era tehnologiilor informaţionale, accesul la aceste resurse reprezintă o prioritate pentru tineri. Au computer acasă 84% din tinerii cu vîrsta de 18-29 de ani, iar 82% din aceştia au acces la internet. Şase din zece tineri au declarat că internetul este una dintre cele mai importante surse de informare pentru ei.

Serviciile pentru tineri

Datorită tranziţiei la un sistem administrativ democratic, necesitatea serviciilor de tineret a impulsionat mai mulţi constituenţi din Republica Moldova să contribuie la elaborarea conceptului de funcţionare a centrelor de tineret. Acest concept a fost aplicat pentru prima dată în anul 2003 prin crearea primelor centre-pilot. Iniţial au fost promovate două tipuri de centre, care se deosebeau după serviciile prestate: centrele de resurse şi informare, care ofereau tinerilor oportunităţi de informare şi participare, şi centrele de informare şi sănătate (centre de sănătate pentru tineri), axate pe sănătatea tinerilor şi prevenirea comportamentelor riscante. Evoluţia acestor centre pe parcursul unui deceniu a relevat unele aspecte de funcţionare a acestora şi, desigur, a evidenţiat unele necesităţi şi oportunităţi de dezvoltare.

Primul grup de centre, care au fost concepute doar ca servicii de informare şi participare, a evoluat cel mai mult, dezvoltînd o gamă diversă de servicii pentru tineri. Cu suportul Fondului Naţiunilor Unite pentru Copii (UNICEF) şi Fondului de Investiţii Sociale din Moldova (FISM), începînd cu anul 2003, în municipiul Chişinău au fost create Centrul naţional de resurse pentru tineri, Centrul naţional de resurse al lucrătorilor de tineret, Centrul media pentru tineri, Centrul video pentru tineri, iar la nivel regional – centre regionale de resurse pentru tineri în Soroca, Basarabeasca, Bieşti, Ungheni, Bălţi, Comrat şi Făleşti, precum şi în Criuleni, Orhei, Edineţ, Leova, Sîngerei, Dubăsari, Alexăndreni, care activează ca instituţii publice finanţate de autorităţile administraţiei publice. Deşi în cadrul Proiectului “Abilitatea socioeconomică a tineretului” (PASET) s-au înregistrat iniţiative de dezvoltare a mai mult de 40 de centre similare, nu doar la nivel raional şi naţional, ci şi la nivel comunitar, din cauza lipsei unui mecanism viabil de susţinere financiară din partea autorităţilor, acestea nu au fost susţinute. Există doar cîteva centre care au fost instituţionalizate şi sînt active în prezent la nivel de comunitate (de exemplu, Centrul din satul Copanca, raionul Căuşeni, şi din satul Cremenciug, raionul Soroca).

Astfel, doar centrele de tip raional şi cele din subordinea autorităţilor administraţiei publice ale oraşelor au reuşit să se menţină, unele dintre ele înregistrînd progrese semnificative în diversificarea şi extinderea teritorială a serviciilor. Acordarea unui suport financiar minim necesar din partea autorităţilor a reprezentat un factor de bază pentru menţinerea şi dezvoltare a acestora.

Centrele create, avînd în proporţie de 95% statut de instituţie publică, nu au avut oportunităţi suficiente de a-şi identifica resursele necesare din exterior. Majoritatea centrelor de tineret au fost fondate prin intermediul organizaţiilor neguvernamentale, o parte dintre ele fiind apoi instituţionalizate şi luate sub tutela autorităţilor responsabile acum pentru acordarea suportului financiar necesar. Există totuşi şi centre care, create la iniţiativa organizaţiilor neguvernamentale, au rămas să fie administrate de acestea în continuare, beneficiind şi de suportul autorităţilor administraţiei publice. Centrele create au dezvoltat o gamă diversă de servicii, care au depăşit obiectivele planificate iniţial. Serviciile acestora au cuprins domeniul instruirii nonformale, accesul la informaţie, participarea tinerilor, orientarea vocaţională, formarea şi integrarea profesională, timpul liber, sportul, voluntariatul, dezvoltarea iniţiativelor de antreprenoriat, agrementul şi schimbul de tineret.

Necesitatea unei structuri de asigurare cu suport metodologic a centrelor şi lucrătorilor de tineret a determinat implicarea substanţială a statului la crearea Centrului Republican pentru Copii şi Tineret “ARTICO”, care este bine dotat şi permite desfăşurarea activităţilor la nivel naţional şi internaţional. Din mai multe cauze, activităţile acestui centru au rămas concentrate în mare parte la nivelul municipiului Chişinău, iar centrul nu a reuşit să devină o instituţie-umbrelă pentru centrele create anterior. “ARTICO” oferă un număr mare de servicii pentru tineri şi copii, dar mai puţin pentru lucrătorii de tineret. În acest mod, centrul şi-a promovat, neformal, un statut de casă municipală de creaţie pentru copii.

Al doilea grup, care a fost conceput pentru servicii de informare şi sănătate, este reprezentat de centrele de sănătate prietenoase tinerilor, acestea avînd stabilitate financiară şi fiind instituţionalizate. Deşi în sistemul de sănătate s-au înfăptuit reforme substanţiale, acesta încă nu răspunde în totalitate nevoilor stringente ale tinerilor. Serviciile de sănătate sînt orientate spre diagnostic şi tratament, dar nu şi spre evaluarea vulnerabilităţii, consiliere şi referire către alte servicii de care au nevoie tinerii. Iniţial au fost deschise, cu sprijinul UNICEF, 12 centre de sănătate prietenoase tinerilor, însă acestea erau insuficiente pentru a acoperi necesităţile la nivel naţional. Începînd cu anul 2012, printr-un ordin al Ministerului Sănătăţii şi cu suportul Agenţiei Elveţiene pentru Dezvoltare şi Cooperare, au fost create centre de sănătate prietenoase tinerilor în toate raioanele ţării, care beneficiază de finanţare din partea Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină. Însă aceste servicii de sănătate nu satisfac toate necesităţile tinerilor, constatîndu-se că adolescenţii mai vulnerabili nu solicită serviciile acestor centre de sănătate sau altor instituţii din domeniu. În plus, centrele de sănătate nu au programe de identificare şi implicare activă a tinerilor din zonele rurale, din familiile sărace sau incomplete, a celor rămaşi fără supravegherea părinţilor sau a consumatorilor de droguri.

În cadrul proiectului “Oportunităţi mai bune pentru tineri şi femei”, implementat de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), în perioada 2004-2011 au fost create, prin intermediul organizaţiilor neguvernamentale şi cu suportul autorităţilor publice locale, centre pentru reintegrarea socială a tinerilor în localităţile Ungheni, Edineţ, Cărpineni, Soroca, Călăraşi şi Teleneşti. Aceste centre au dezvoltat servicii de asistenţă socială, psihologică şi psihopedagogică, de suport în obţinerea asistenţei juridice, în desfăşurarea activităţilor de dezvoltare a deprinderilor de viaţă independentă, în procesul de integrare socială şi profesională a tinerilor. Specificul acestor centre constă în oferirea tinerilor din grupul de risc a serviciului de găzduire şi protecţie, care este absolut necesar în procesul de tranziţie a acestora la o viaţă independentă. Centrele din Cărpineni, Ungheni, Teleneşti şi Călăraşi au fost instituţionalizate şi sînt finanţate de către autorităţile administraţiei publice, iar centrele din Soroca şi Edineţ au rămas în gestiunea organizaţiilor neguvernamentale, care le asigură stabilitatea, cu suportul parţial din partea autorităţilor, inclusiv din antreprenoriatul social promovat de aceste organizaţii.

Fondul de Investiţii Sociale a contribuit în perioada 2004-2011 (în cadrul a două proiecte implementate cu suportul SIDA şi al Comisiei Europene) la constituirea centrelor comunitare multifuncţionale, care prestează servicii pentru mai multe grupuri de beneficiari din comunitate: bătrîni, copii, mame singuratice, inclusiv tineri. Aceste centre reprezintă un complex de servicii integrate la nivel de comunitate şi dispun de o infrastructură dezvoltată, de condiţii adecvate pentru a presta servicii diferitor grupuri de beneficiari. În unele centre au fost deschise săli de calculatoare, săli de dans şi sport, săli pentru consiliere psihologică şi de training. Majoritatea centrelor dispun de spaţii special amenajate pentru găzduire, care se oferă, în caz de necesitate, tinerilor din categoria de risc. Au fost create în total 38 de centre comunitare multifuncţionale, care au statut de instituţie publică şi se află în gestiunea autorităţilor administraţiei publice locale de nivelul întîi şi al doilea. Deoarece acest tip de centre reprezintă conceptual un complex de resurse şi servicii pentru întreaga comunitate, se consideră instituţii cu servicii pur sociale. Astfel, ele pot fi descrise în funcţie de grupul de beneficiari deserviţi şi de tipologia serviciilor oferite. Centrele comunitare din comunitate au un rol special, oferind tinerilor servicii de informare, educaţie nonformală, agrement, sport, consiliere şi integrare profesională.

Toate centrele create în Moldova au contribuit la dezvoltarea unei reţele de servicii pentru tineri care, potrivit conceptului iniţial, sînt definite ca “servicii prietenoase tinerilor”. Aceste servicii se bazeză pe drepturile tinerilor şi pe responsabilitatea prestatorilor de a promova participarea şi dezvoltarea tinerilor, de a acorda servicii de calitate conform necesităţilor. În încercarea de unificare a acestor servicii pentru tineri într-o reţea, la iniţiativa mai multor organizaţii şi instituţii din domeniu, a fost promovat conceptul de “prestator de servicii prietenoase tinerilor”. Spre finele anului 2012, în Republica Moldova a apărut necesitatea analizei şi soluţionării cît mai rapide a problemelor cu care se confruntă prestatorii de servicii pentru tineret. Pe agenda dezbaterilor au fost plasate ca prioritare problemele privind modalitatea de funcţionare a acestor servicii, forma şi metodologia de suport financiar acordat din bugetul public şi, desigur, eficienţa utilizării acestui suport.

La 13 septembrie 2013, în municipiul Chişinău, 21 de prestatori de servicii prietenoase tinerilor din Republica Moldova s-au asociat într-o reţea naţională de profil în scopul de a reprezenta interesele acestui sector în faţa diferitor structuri ale autorităţilor administraţiei publice, inclusiv a sectorului neguvernamental. Reţeaua naţională a prestatorilor de servicii prietenoase tinerilor şi-a elaborat şi aprobat o Strategie de dezvoltare şi comunicare pentru perioada 2014-2020. Secretariatul reţelei este deţinut de Centrul de Resurse pentru Tineret “Dacia” din oraşul Soroca.

Atenţia deosebită acordată prestatorilor de servicii pentru tineret se datorează mai multor instituţii şi iniţiative care, promovînd un scop comun, au definit aceste probleme la diferite niveluri. Primii care au sesizat multiplele obstacole, insuficienţa de resurse şi suport metodologic au fost înşişi prestatorii de servicii pentru tineri. Deosebindu-se prin forma organizatorică, nivelul de prestaţie şi prin specificul serviciilor oferite tinerilor, aceştia au constatat faptul că rolul lor se reflectă foarte puţin în politicile publice, actele normative şi legislative.

Noile provocări (elaborarea unei noi concepţii asupra Legii cu privire la tineret, a standardelor pentru serviciile prietenoase tinerilor furnizate de instituţii publice, instituţii necomerciale şi asociaţii obşteşti, aplicarea Legii cu privire la voluntariat în cadrul centrelor de tineret, elaborarea mecanismului de finanţare din bugetul public, racordarea serviciilor de tineret la Strategia naţională de descentralizare pe anii 2012-2015 şi la Planul de acţiuni privind implementarea acesteia, inclusiv rolul prestatorilor de servicii de tineret în Strategia naţională de tineret) confirmă necesitatea dezvoltării pe interior a reţelei naţionale a prestatorilor de servicii prietenoase tinerilor.

O altă perspectivă de dezvoltare a reţelei ţine de comunicarea cu factorii de decizie, care au la dispoziţie cel mai rapid, reprezentativ şi eficient instrument de consultare a deciziilor ce vizează sectorul de tineret. Şi, nu în ultimul rînd, membrii reţelei au şansa să se implice şi la nivel internaţional pentru a cunoaşte bunele practici din străinătate şi pentru a se implica în elaborarea de strategii şi politici din acest sector.

Această oportunitate poate fi valorificată doar avînd o capacitate instituţională corespunzătoare, care ar asigura interesul tuturor membrilor pentru deciziile luate, transparenţa maximă în activitate, inclusiv o viziune clară reflectată în strategiile interne şi în planurile de activitate. Reţeaua respectivă este una teritorial-reprezentativă, acoperind, practic, toate raioanele ţării, iar acest indicator îi oferă valoare adăugată în formarea opiniei publice în domeniul politicilor de tineret, educaţie etc.

Strategiile raionale de tineret

În urma unei analize a strategiilor raionale de tineret a fost efectuată prioritizarea problemelor identificate de către tineri, precum şi a direcţiilor strategice.

Gradul scăzut de implicare şi participare a tinerilor reprezintă o problemă semnificativă. Această categorie de tineri pasivi este supusă riscului de eşec pe piaţa muncii, şomajului, excluziunii sociale şi migraţiei.

Accesul inegal la oportunităţi accentuează factorul discriminării tinerilor, fiind invocate societatea coruptă, accesul scăzut la serviciile sociale, excluziune financiară, sănătate precară.

Informarea tinerilor este percepută de ei ca o premisă-cheie pentru facilitarea accesului lor la oportunităţi civice şi sociale. În ciuda existenţei mai multor structuri, canale şi reţele de informare, un număr important de tineri din raioanele ţării au invocat lipsa accesului la informaţie pentru a participa la viaţa democratică. Lipsa de încredere în instituţiile de stat şi în partidele politice sînt invocate de tineri drept două motive esenţiale ale apatiei şi gradului scăzut de participare la viaţa politică şi socială. În acest context, rolul lucrătorului de tineret este subestimat de către stat, fapt care, conform constatărilor, diminuează posibilitatea acestuia de a realiza activităţi sociale, de a organiza educaţia extraşcolară şi participarea tinerilor la acţiuni de voluntariat. De aici rezultă necesitatea punerii în discuţie a căilor prin care munca acestora ar putea contribui la realizarea direcţiilor prioritare urmărite, precum şi a asigurarea instruirii specifice lucrătorului de tineret.

Cele mai stringente probleme care îi vizează în mod direct au fost identificate şi formulate de către tineri, după cum urmează:

1) gradul scăzut de participare şi indiferenţa tinerilor;

2) situaţia economică precară;

3) accesul limitat la educaţie şi instruire;

4) parteneriatele slab dezvoltate dintre tineri şi instituţiile publice;

5) migraţia sporită a tinerilor;

6) societatea coruptă;

7) pasivitatea ONG-urilor;

8) politici de stat ineficiente;

9) capacităţi instituţionale şi financiare insuficiente în domeniul tineretului;

10) discriminarea tinerilor;

11) nivelul scăzut de informare a tinerilor;

12) implicarea redusă a tinerilor la viaţa politică şi socioeconomică;

13) conflictele sociale care afectează tinerii;

14) politicile educaţionale ineficiente;

15) instabilitatea politică;

16) accesul limitat al tinerilor la programe socioculturale;

17) pregătirea vocaţională ineficientă.

Se impune desfăşurarea unui dialog social şi dezvoltarea parteneriatelor dintre autorităţile publice locale şi partenerii locali, asigurarea pe deplin a drepturilor omului şi încurajarea angajării lor în această direcţie, facilitarea accesului tinerilor la servicii de informare şi consiliere, la educaţie, formare profesională şi la piaţa muncii, mai ales prin promovarea şi recunoaşterea educaţiei/învăţării nonformale. Adoptînd o abordare intersectorială, prioritizarea urmăreşte să capaciteze tinerii ca răspuns la provocările actuale. Pe baza unei analize, la nivel de 10 raioane, au fost identificate cele mai importante provocări: educaţia, participarea, angajarea, incluziunea socială şi sănătatea.

Drepturile tinerilor

Drepturile tinerilor în baza Drepturilor fundamentale ale omului se regăsesc în majoritatea tratatelor internaţionale şi regionale în domeniul drepturilor omului la care Republica Moldova a aderat. Cele mai relevante politici în acest context sînt: Carta Albă a Tineretului, Pactul European pentru Tineret, Carta revizuită privind participarea tinerilor în viaţa comunităţii la nivel local şi regional. Acestea, la rîndul lor, au fost transpuse la nivel local în legislaţia naţională pentru tineret şi în alte documente de politici pentru tineri. Astfel, tinerii din Republica Moldova beneficiază de drepturile şi libertăţile consfinţite în următoarele acte legislative şi normative:

1) Constituţia Republicii Moldova;

2) Legea nr.279-XIV din 11 februarie 1999 cu privire la tineret;

3) Hotărîrea Guvernului nr.664 din 3 iunie 2008 “Cu privire la Programul naţional de abilitare economică a tinerilor”;

4) Hotărîrea Guvernului nr.1259 din 12 noiembrie 2008 “Cu privire la asigurarea cu locuinţă gratuită a tinerilor specialişti cu studii superioare şi postuniversitare de rezidenţiat, repartizaţi şi angajaţi în cîmpul muncii în instituţiile publice (bugetare) din sate (comune)”;

5) Hotărîrea Guvernului nr.605 din 31 mai 2007 “Pentru aprobarea Strategiei naţionale privind politicile de ocupare a forţei de muncă pe anii 2007-2015”;

6) Hotărîrea Guvernului nr.1171 din 8 noiembrie 2005 “Cu privire la aprobarea Regulamentului Fondului pentru susţinerea cadrelor didactice tinere din mediul rural”;

7) Hotărîrea Guvernului nr.1345 din 30 noiembrie 2007 “Cu privire la acordarea facilităţilor tinerilor specialişti cu studii medicale şi farmaceutice”.

Tinerii din Republica Moldova împreună cu copiii, femeile, persoanele cu dizabilităţi, persoanele în etate şi persoanele de etnie romă fac parte din segmentele cele mai vulnerabile în faţa fenomenului sărăciei şi excluziunii sociale.

Legea cu privire la tineret şi celelalte acte legislative în domeniu prevăd numeroase drepturi şi facilităţi pentru tineri, însă doar 8,1% din tineri îşi cunosc pe deplin drepturile, 44,6% cunosc drepturile de bază, 38,9% sînt informaţi parţial în domeniul legislaţiei pentru tineri, 35,6% nu sînt informaţi în acest sens şi 8,1% nu sînt informaţi deloc despre drepturile lor. Majoritatea tinerilor consideră că drepturile lor sînt parţial respectate şi că sînt afectaţi de fenomenul discriminării. Cel mai des sînt încălcate drepturile ce se referă la susţinerea familiilor tinere, la promovarea tinerelor talente, la muncă, la susţinerea de către stat a asociaţiilor obşteşti, a participării la activităţi internaţionale, accesul la justiţie. În linii generale, circa 30,3% din tineri consideră că sînt discriminaţi, în special, la angajarea în cîmpul muncii, la luarea deciziilor la nivel de comunitate şi în instituţiile de învăţămînt. La momentul angajării în cîmpul muncii, tinerilor li se solicită experienţă, iar femeilor tinere li se refuză angajarea pe motiv că ar putea pleca în concediu de maternitate sau de îngrijire a copilului.

În Republica Moldova se conturează cîteva categorii de tineri dezavantajaţi în raport cu semenii lor în ceea ce priveşte garantarea şi respectarea drepturilor civile şi politice, sociale, economice şi culturale. Aceste dezavantaje sînt consecinţe atît ale situaţiei politico-economice precare, cît şi ale stereotipurilor existente în societate precum că aceşti tineri ar fi diferiţi. Printre categoriile de tineri dezavantajaţi şi cel mai des afectaţi de fenomenul de marginalizare şi discriminare sînt tinerii cu dizabilităţi (77,2%), tinerii infectaţi cu HIV (47,6%), tinerii cu antecedente penale (43,4%), femeile tinere însărcinate (23,1%), tinerii ce fac parte din minorităţile naţionale (22,8%), femeile tinere (16,9%) şi alte categorii de tineri (într-o măsură mai mică).

O mare parte din tineri consideră că cel mai des sînt încălcate drepturile de către organele de drept, fapt ce derivă şi din nivelul de credibilitate scăzut faţă de aceste instituţii ale statului. Funcţionarii publici, de asemenea, sînt enumeraţi printre cei care încalcă drepturile tinerilor.

Indiferent de situaţia economică, politică şi socială din ţară, politicile naţionale, inclusiv cele de tineret din Republica Moldova, necesită atît o abordare incluzivă, egală şi de abilitare a tuturor grupurilor şi categoriilor de tineri din societate, însoţite de garanţii exprese împotriva excluderii şi discriminării, cît şi stabilirea unor mecanisme clare şi accesibile de recurs şi responsabilizare.

În cadrul fiecărei direcţii prioritare a Strategiei vor fi abordate drepturile tinerilor prin prisma drepturilor omului, astfel încît să includă acţiuni concrete de durată medie şi lungă orientate spre incluziunea socială, economică, politică şi culturală a categoriilor de tineri cu oportunităţi reduse care, la rîndul lor, sînt deţinători de drepturi şi obligaţii egale la fel ca toţi tinerii din societatea noastră.

Politicile naţionale pe segmentul tineret

La nivel naţional există mai multe politici publice care vizează tinerii, inclusiv cei din grupurile cu posibilităţi reduse. În Strategia naţională de dezvoltare “Moldova 2020” tinerii sînt prezentaţi ca beneficiari prin prisma studiilor relevante pentru carieră (prioritatea I), ţinînd cont de şomajul în rîndul tinerilor şi nivelul pregătirii acestora în sistemul educaţional pentru a se integra pe piaţa muncii. Astfel, statul îşi propune racordarea sistemului educaţional la cerinţele pieţei forţei de muncă în scopul sporirii productivităţii forţei de muncă şi majorării ratei de ocupare în economie. Mai mult decît atît, Ministerul Educaţiei a elaborat un document sectorial – Strategia de dezvoltare a educaţiei pentru anii 2014-2020 “Educaţia-2020” – care prevede dezvoltarea sistemului educaţional prin prisma accesului, relevanţei, calităţii şi utilizării TIC, ai căror beneficiari sînt tinerii, trataţi ca parte a sistemului formal de educaţie. La nivelul educaţiei nonformale, Ministerul Educaţiei a propus Concepţia de validare a educaţiei nonformale, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.97 din 1 februarie 2013 “Cu privire la aprobarea Strategiei de dezvoltare a învăţămîntului vocaţional/tehnic pe anii 2013-2020”, informarea realizîndu-se prin prisma educaţiei nonformale în sectorul de tineret.

Aceste politici sînt necesare pentru a analiza fenomenul şomajului în rîndul tinerilor. Astfel, Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei a elaborat Strategia naţională privind politicile de ocupare a forţei de muncă pe anii 2007-2015. Scopul propus în această strategie urmează a fi realizat prin majorarea numărului de locuri de muncă, îmbunătăţirea calităţii şi creşterea productivităţii muncii, precum şi prin consolidarea coeziunii şi incluziunii sociale. Politicile de ocupare vor contribui la combaterea efectelor şomajului structural, la încurajarea participării forţei de muncă, inclusiv a tinerilor, şi la sporirea eficienţei politicilor de integrare şi reintegrare pe piaţa muncii prin aplicarea unui set de măsuri stimulatorii.

Accesul tinerilor la serviciile de sănătate reproductivă şi de educaţie sexuală sînt reglementate prin Legea nr.138 din 15 iunie 2012 cu privire la sănătatea reproducerii, care prevede că educaţia sexuală este obligatorie, iar pregătirea pentru viaţa de familie trebuie să se efectueze în instituţii de învăţămînt şi în alte instituţii în care se află adolescenţi sau tineri, inclusiv cu nevoi speciale, conform unor programe special elaborate, care fac parte din curricula obligatorie a instituţiilor de învăţămînt, ţinîndu-se seama de vîrstă, sex şi particularităţile de dezvoltare psihosexuală.

La elaborarea Strategiei s-a ţinut cont de prevederile art.125 din Acordul de Asociere a Republicii Moldova la Uniunea Europeană. Acordul menţionat prevede consolidarea cooperării în domeniul politicii cu privire la tineret şi al educaţiei nonformale pentru tineri şi pentru lucrătorii de tineret, precum şi facilitarea participării active a tuturor tinerilor în societate. Totodată, susţine mobilitatea tinerilor şi lucrătorilor de tineret ca mijloc de promovare a dialogului intercultural şi de acumulare a cunoştinţelor, deprinderilor şi competenţelor în afara sistemelor educaţionale formale, inclusiv prin voluntariat, şi promovarea cooperării dintre organizaţiile de tineret pentru susţinerea societăţii civile.

Un alt document pe care s-a bazat elaborarea prezentei Strategii în mod transversal (la toate nivelurile) a fost Strategia sectorială de descentralizare în domeniul tineret şi sport, precum şi Strategia naţională de descentralizare şi Planul de acţiuni privind implementarea acesteia pentru anii 2012-2015. Aceastea au drept scop asigurarea unei administraţii publice locale care să funcţioneze democratic şi autonom, să aibă capacitatea şi resursele necesare pentru a furniza servicii publice conform necesităţilor şi cerinţelor beneficiarilor, în condiţii de eficienţă, eficacitate, echitate, inclusiv din perspectiva drepturilor grupurilor cu posibilităţi reduse, precum şi disciplină financiară. Documentul este util prin viziunile asupra serviciilor de tineret la nivel local şi a rolului centrelor de tineret.

Politicile de tineret în contextul Uniunii Europene

Uniunea Europeană dispune de un set de politici şi strategii ce vizează tinerii. Aceste politici promovează integrarea tinerilor atît din punct de vedere social, cît şi din punct de vedere economic, precum şi realizarea personală a tinerilor, coeziunea socială şi cetăţenia activă. Totodată, tinerii europeni se confruntă cu un şir de provocări: precum şomajul, accesul limitat la educaţie sau formare, sărăcia, nivelul scăzut de participare şi de reprezentare a tinerilor în procesul democratic, precum şi cu diferite probleme de sănătate. Prin urmare, a fost conceput un cadru reînnoit pentru cooperarea europeană în domeniul tineretului, în scopul de a le oferi tinerilor din Europa oportunităţi mai bune.

În contextul cooperării europene în domeniul tineretului, prezenta Strategie se ghidează de principiile, obiectivele şi domeniile menţionate în Rezoluţia Consiliului Uniunii Europene din 27 noiembrie 2009 privind cadrul reînnoit pentru cooperarea europeană în domeniul tineretului (2010-2018) şi stabileşte două obiective importante pînă în anul 2018:

1) crearea unui număr mai mare de oportunităţi egale pentru toţi tinerii în educaţie şi pe piaţa forţei de muncă; şi

2) promovarea cetăţeniei active, a incluziunii sociale şi a solidarităţii în rîndul tuturor tinerilor.

Domeniile prioritare de intervenţie cu referinţă la tineri sînt: educaţie şi formare, ocuparea forţei de muncă şi antreprenoriat, sănătate şi bunăstare, participare, activităţile de voluntariat, incluziunea socială, tineretul în lume, creativitate şi cultură.

În contextul politicii de aderare la Uniunea Europeană, al prevederilor Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană şi al Planului de acţiuni pentru implementarea acestuia, politicile naţionale în domeniul tineretului sînt în proces de adaptare la politicile europene de tineret. Astfel, tinerii din Moldova au posibilitatea de a accesa o serie de programe de mobilitate şi de a realiza schimburi de experienţă în mediul european ca “Erasmus plus”, “Erasmus pentru toţi”, “FP7”, “Marie Skłodowska-Curie Actions”, “CEEPUS” etc.

SCOPUL, PRIORITĂŢILE, OBIECTIVELE GENERALE ŞI SPECIFICE ALE STRATEGIEI

Scopul

Scopul Strategiei este de a dezvolta şi de a consolida sectorul de tineret pe parcursul următorilor şase ani, contribuind astfel la crearea unui mediu adecvat pentru a asigura evoluţia fiecărui tînăr în plan personal şi profesional, inclusiv a celor din grupurile cu posibilităţi reduse.

Obiectivele generale

Pentru atingerea scopului propus au fost definite patru obiective generale:

1) creşterea nivelului de implicare a tinerilor în procesul de consolidare a democraţiei participative;

2) contribuirea la formarea cunoştinţelor, abilităţilor, deprinderilor, atitudinilor şi comportamentelor necesare pentru integrarea cît mai reuşită a tinerilor în societate, inclusiv a celor din grupul cu oportunităţi reduse;

3) dezvoltarea oportunităţilor antreprenoriale şi de angajare în rîndul tinerilor, în special al celor cu oportunităţi reduse;

4) dezvoltarea infrastructurii sectorului de tineret şi a mecanismelor de suport în asigurarea calităţii lucrului de tineret.

Viziunea strategică

Sectorul de tineret este consolidat şi recunoscut ca un domeniu important în dezvoltarea şi prosperarea Republicii Moldova, prin intermediul căruia se asigură valorificarea potenţialului maxim al tuturor tinerilor şi îmbunătăţirea calităţii vieţii lor.

Priorităţi strategice. Obiective şi rezultate aşteptate

În scopul atingerii viziunii strategice propuse, au fost identificate patru direcţii prioritare de intervenţie:

PRIORITATEA I. Participarea tinerilor

PRIORITATEA II. Serviciile pentru tineri

PRIORITATEA III. Oportunităţile economice pentru tineri

PRIORITATEA IV. Consolidarea sectorului de tineret.

Pentru fiecare prioritate strategică a fost efectuată analiza situaţiei existente şi argumentarea necesităţii respectivei priorităţi. În cadrul fiecărei priorităţi strategice au fost identificate şi formulate mai multe subpriorităţi care contribuie la realizarea per ansamblu a priorităţii propriu-zise. La rîndul său, fiecare subprioritate, prin prisma obiectivului specific stabilit, trebuie să fie atinsă în conformitate cu rezultatele în baza cărora sînt formulate activităţile care se regăsesc în Planul de acţiuni privind implementarea Strategiei.

PRIORITATEA I. Participarea tinerilor

Participarea tinerilor în toate sferele vieţii este caracteristică unei societăţi bazate pe valori precum democraţia, toleranţa şi prosperitatea. Doar prin participare şi implicare activă tinerii pot deveni parte a proceselor ce se produc în societate, dezvoltîndu-se ca cetăţeni responsabili şi capabili să facă faţă provocărilor vieţii. Republica Moldova garantează şi stimulează diverse forme de participare a tinerilor prin dezvoltarea unui cadru de politici publice pentru sectorul de tineret şi promovarea instrumentelor şi mecanismelor necesare implementării acestora.

Pe parcursul ultimilor ani a fost promovată crearea şi funcţionarea sistemului de comanagement la toate nivelurile, bazat pe principiul de paritate. Acesta presupune reprezentarea egală a autorităţilor administraţiei publice şi a asociaţiilor de tineret în diferite organe comune de activitate. Astfel, în anul 2011 la nivel central a fost creată o structură consultativă – Comisia guvernamentală pentru politicile de tineret pe bază de paritate între reprezentanţii Guvernului şi ai sectorului neguvernamental de tineret.

Prin intermediul Consiliului Naţional pentru Participare, în calitate de organ consultativ, şi prin intermediul Grupului de lucru Politici Sociale, Educaţie şi Sănătate, organizaţiile de tineret au posibilitatea să participe la procesul de luare a deciziilor.

Odată cu adoptarea Legii voluntariatului în 2010, s-a înregistrat un nivel mai înalt de conştientizare a importanţei participării şi implicării directe a tinerilor în rezolvarea problemelor comunităţii în care locuiesc şi a societăţii în ansamblu. Totodată, pentru punerea în aplicare a prevederilor acestei legi este necesară fortificarea mecanismului de implementare a activităţii de voluntariat în rîndul tinerilor.

În calitate de forme de participare şi reprezentare a tinerilor la nivel local există organizaţii neguvernamentale de tineret şi structuri de comanagement, precum: centrele de tineret, consiliile locale ale tinerilor (Consiliul local al tinerilor), reţeaua presei tinerilor, reţeaua educatorilor “De la egal la egal” în domeniul HIV/SIDA şi alte grupuri de iniţiativă locale. Misiunea acestora este de a asigura participarea activă a tinerilor la viaţa locală şi regională, în special în procesul de luare a deciziilor care îi vizează.

Astăzi prezenţa la nivel local a structurilor de comanagement nu denotă nemijlocit implicarea maximă a tinerilor, astfel gradul de participare a tinerilor în Moldova fiind cotat la 11%.

Chiar dacă este considerat a fi cel mai înalt grad de participare din cadrul ţărilor Parteneriatului Estic, acesta este totuşi insuficient, dacă este raportat la problemele şi necesităţile cu care se confruntă tinerii din Republica Moldova. Acest fapt este demonstrat atît de cele mai recente consultări cu tinerii şi specialiştii de tineret din diferite regiuni ale ţării, cît şi de rezultatele evaluării Strategiei de Tineret pentru anii 2009-2013.

Dacă în anul 2009 la nivel naţional activau 380 de consilii locale ale tinerilor, organizate, după principiul geografic, în 20 de reţele regionale, atunci în perioada 2009-2013 se înregistrează o scădere considerabilă a numărului acestora şi un regres privind menţinerea şi extinderea reţelei consiliilor locale ale tinerilor, cu mici excepţii în 5 raioane în care acestea mai funcţionează. Mai multe cauze au condus la micşorarea numărului de consilii locale ale tinerilor. Printre acestea sînt lipsa unui regulament-cadru ce ar reglementa crearea şi funcţionarea consiliilor, suprapunerea de sarcini ale consiliilor cu alte structuri de co-management, lipsa de resurse financiare suficiente pentru buna lor funcţionare, lipsa unui mecanism de coordonare efectiv dintre structurile guvernamentale şi cele locale, lipsa unei reţele eficiente de suport pentru Consiliul local al tinerilor. Odată cu micşorarea numărului acestora a scăzut atît gradul de participare a tinerilor la procesul de luare a deciziilor la nivel local, cît şi implicarea lor activă în soluţionarea problemelor din comunitatea în care locuiesc.

Astfel că se conturează necesitatea dezvoltării urgente a instrumentelor şi mecanismelor instituţionale care ar conduce la creşterea gradului de participare a tinerilor la viaţa comunităţii şi stimularea activismului civic prin intermediul structurilor locale de tineret. Mai mult ca niciodată, tinerii din grupurile cu oportunităţi reduse trebuie să fie activ implicaţi, împreună cu semenii lor, la procesul de luare a deciziilor la toate nivelurile şi la viaţa activă din comunitate.

Participarea tinerilor la viaţa politică este considerată foarte importantă de către 53,3% de tineri şi deloc importantă de doar 1,5%. Cu toate acestea, doar 47,9% din tineri consideră că se implică activ în viaţa politică a ţării, preponderent prin participare la vot, implicare la elaborarea politicilor de tineret şi la luarea deciziilor la nivel de comunitate. Totodată, conform celor mai recente consultări directe cu tinerii la diferite niveluri, se conturează tot mai mult dorinţa acestora de a-şi exercita dreptul la vot începînd cu vîrsta de 16 ani. În rezultat, factorii de decizie examinează posibilitatea de a respecta voinţa tinerilor şi de a racorda baza normativă naţională la prerogativele şi tendinţele europene în domeniu.

Activismul civic este calificat de către tineri ca fiind important şi necesar pentru soluţionarea celor mai stringente probleme ale societăţii. Astfel, participarea tinerilor la viaţa civică se manifestă prin: acţiuni de voluntariat (61,1%), organizarea acţiunilor culturale la nivel de comunitate (53%), colectarea de fonduri şi scriere de proiecte (41,3%) şi acţiuni de salubrizare a comunităţii (37%). Aceste acţiuni au loc în mare parte prin asocierea tinerilor în diverse structuri locale, iar lipsa acestora în unele localităţi ale ţării împiedică asigurarea acestui drept, în special celor cu oportunităţi reduse.

Informarea tinerilor are un rol fundamental în procesul de participare a acestora nu doar în calitate de consumatori de informaţii, ci şi de producători ai informaţiei de calitate. Cele mai importante surse de informare pentru tineri sînt televiziunea (79,8%), internetul (78,6%) şi ziarele (26,5%). Însă cea mai mare încredere în sursele de informare tinerii o au în internet (36,4%), televiziune (24,7%) şi familie (15,1%). Astfel, ziarele, radioul, consiliile locale ale tinerilor, bibliotecile şi prietenii ramîn pe ultimul loc. Odată cu accesul sporit al tinerilor la internet, apare necesitatea diminuării riscurilor specifice mediului on-line, inclusiv în rîndul adolescenţilor. Prin urmare, se impune atît dezvoltarea unui mecanism instituţional ce ar asigura protecţia şi securitatea în internet a tinerilor şi adolescenţilor, cît şi diversificarea surselor de informare în rîndul tinerilor, împreună cu resursele electronice deja existente.

O formă de participare activă a tinerilor o reprezintă mobilitatea acestora, prin implicarea în variate schimburi de experienţe şi programe naţionale şi internaţionale. Guvernul recunoaşte această formă de participare prin aderarea sa la instrumentele regionale şi internaţionale de stimulare şi facilitare a mobilităţii tinerilor. Un exemplu în acest sens îl reprezintă aderarea Republicii Moldova, în februarie 2012, la Acordul Parţial privind Cardul de Tineret în scopul promovării şi facilitării mobilităţii tinerilor în Europa, adoptat prin Rezoluţia ResAP (2003) din 15 ianuarie 2003, a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei. O serie de programe regionale şi internaţionale pentru tineri sînt promovate, dar nu în mod suficient şi accesibil pentru toate categoriile de tineri, inclusiv pentru cei cu oportunităţi reduse. La nivel naţional, mobilitatea tinerilor este mai mult spontană şi realizată la iniţiativa instituţiilor şcolare. Acest fapt denotă lipsa unui sistem instituţional ce ar recunoaşte şi ar stimula mobilitatea naţională şi internaţională ca o formă importantă de participare a tinerilor şi de formare a competenţelor inovative şi competitive pentru piaţa muncii. Pentru tinerii plecaţi peste hotare la studii sau la muncă este necesară stabilirea şi fortificarea unui mecanism de colaborare şi implicare a Biroului pentru relaţii cu diaspora în scopul transferului de informaţii referitor la toate oportunităţile de mobilitate existente în ţara de origine.

În prezent se simte o lipsă evidentă de date calitative şi cantitative actualizate privind participarea tinerilor la procesul de luare a deciziilor, activismul civic şi mobilitatea tinerilor. Puţinele studii existente în acest domeniu nu vizează aproape deloc grupurile de tineri cu oportunităţi reduse, fapt ce demonstrează că gradul de implicare a acestor categorii de tineri este limitat. Se solicită din partea instituţiilor responsabile şi a mediului academic naţional să pună accent pe realizarea de studii calitative şi cantitative actualizate în domeniu, însoţite obligatoriu de o analiză a gradului de implicare a tinerilor din grupurile cu oportunităţi reduse. Măsurile practice de stimulare a participării tinerilor pot fi adoptate doar în baza unei documentări complete a situaţiei actuale a acestora.

Prima prioritate strategică conturează acţiuni concrete ca răspuns la problematicile identificate pe segmentul participării şi implicării active a tinerilor, inclusiv a celor din grupurile cu oportunităţi reduse.

Astfel, au fost identificate 5 subpriorităţi bine definite pentru o ulterioară implementare: promovarea participării tinerilor la procesul de luare a deciziilor, promovarea activismului civic, consolidarea structurilor locale de tineret, consolidarea şi promovarea mobilităţii tinerilor şi sporirea gradului de informare a acestora.

Obiectivul specific 1.1. Perfecţionarea, pînă la finele anului 2017, a cadrului legal prin aprobarea a minimum 6 acte normative ce ar asigura participarea tinerilor, inclusiv a celor cu oportunităţi reduse, în toate procesele decizionale.

Rezultatele aşteptate

1.1.1. Cadru legislativ şi normativ cu prevederi ce permit şi stimulează participarea activă şi în mod egal a tuturor tinerilor în procesul decizional creat.

1.1.2. Tineri implicaţi, pînă la sfîrşitul anului 2018, de către toate autorităţile administraţiei publice locale de nivelul al doilea în procesul decizional, avînd la bază structuri consultative de tineret.

1.1.3. Tineri implicaţi în procesul de luare a deciziilor la nivel local de către cel puţin 30% din autorităţile administraţiei publice locale de nivelul întîi.

1.1.4. Consultări sistematice privind politicile publice ce-i vizează oferite tinerilor de către autorităţile administraţiei publice.

Obiectivul specific 1.2. Sporirea, pînă la finele anului 2020, cu cel puţin 60% a nivelului de activism civic al tinerilor din Republica Moldova, inclusiv în rîndul tinerilor cu oportunităţi reduse

Rezultatele aşteptate

1.2.1. Cel puţin 30% din tineri asociaţi şi activ implicaţi în structuri formale şi neformale.

1.2.2. Cel puţin 60% din tineri din populaţia activă conştienţi de importanţa participării la vot şi implicaţi direct în acest proces.

1.2.3. Activitate de voluntariat consolidată printr-o infrastructură dezvoltată, accesibilă tuturor tinerilor şi funcţională, recunoscută la nivel formal şi practic.

1.2.4. Gradul de participare a tinerilor, a organizaţiilor de tineret, a grupurilor de iniţiativă şi a lucrătorilor de tineret la realizarea politicilor de tineret crescut.

Obiectivul specific 1.3. Consolidarea, pînă în anul 2020, a consiliilor locale ale tinerilor prin sporirea cu 30% a numărului de tineri implicaţi şi cu cel puţin 80% a reprezentării teritoriale.

Rezultatele aşteptate

1.3.1. Consilii locale ale tinerilor ce activează în baza unui mecanism de reglementare şi bună guvernare, avînd la bază un parteneriat consolidat cu autorităţile administraţiei publice locale.

1.3.2. Pînă la finele anului 2016, reţele raionale ale consiliilor locale ale tinerilor în toate regiunile ţării funcţionale.

1.3.3. Pînă la finele anului 2018, consilii locale ale tinerilor reprezentate de o reţea naţională consolidată.

1.3.4. Consilii locale ale tinerilor ce dispun de instrumente de asigurare a durabilităţii financiare, inclusiv din partea statului.

1.3.5. Cel puţin 40% din tinerii cu vîrsta între 13 şi 18 ani, inclusiv cei cu oportunităţi reduse, implicaţi în activitatea consiliilor locale ale tinerilor.

Obiectivul specific 1.4. Creşterea, pînă în anul 2020, a nivelului de mobilitate a tinerilor, inclusiv a celor cu oportunităţi reduse, la nivel naţional cu cel puţin 20% şi la nivel internaţional cu cel puţin 15%.

Rezultatele aşteptate

1.4.1. Cel puţin 35% din tineri, inclusiv din cei cu oportunităţi reduse, sînt beneficiari ai programelor de mobilitate la nivel naţional şi internaţional.

1.4.2. Cel puţin 20% din beneficiarii programelor de mobilitate au abilităţi şi cunoştinţe competitive pe piaţa muncii.

1.4.3. Cel puţin 35% din tinerii plecaţi peste hotare la studii sau la muncă sînt informaţi despre programele de mobilitate existente la nivel naţional şi internaţional şi cel puţin 20% devin beneficiari ai acestor programe.

Obiectivul specific 1.5. Diversificarea metodelor şi sporirea cu 80%, pînă la finele anului 2020, a accesului la informaţie a tinerilor, cu asigurarea securităţii în mediul on-line a acestora.

Rezultatele aşteptate

1.5.1. Pînă la finele anului 2020, accesul la informaţie corectă şi sigură asigurat pentru cel puţin 80% din tineri.

1.5.2. Pînă la finele finele 2018, cel puţin 50% din tineri sînt conştienţi de riscurile mediului on-line.

1.5.3. Pînă la finele 2017, cadru legal pentru asigurarea protecţiei şi securităţii în internet a tinerilor şi adolescenţilor funcţional.

Obiectivul specific 1.6. Consolidarea parteneriatelor cu structurile de tineret ale organizatiilor internaţionale

Rezultatele aşteptate

1.6.1. Prezenţă a organizaţiilor de tineret din Republica Moldova în structurile europene de tineret încurajată şi sporită.

1.6.2. Colaborare extinsă şi numărul de evenimente desfăşurate anual în comun cu organizaţiile internaţionale şi structurile de tineret majorat.

PRIORITATEA II. Serviciile pentru tineri

Serviciile pentru tineri, eficient planificate şi racordate la necesităţile lor, sînt importante pentru mai multe ţări din lume la promovarea politicilor de tineret, pentru integrarea cît mai reuşită a tinerilor în societate în perioada de tranziţie “tînăr-adult”. Mobilitatea prestatorilor de servicii pentru tineri este şi va rămîne cea mai esenţială plusvaloare în politica de tineret a unui stat. Acest factor permite urmărirea şi punerea în valoare a intereselor şi necesităţilor tinerilor, care sînt în schimbare continuă, ca urmare a unei evoluţii accelerate la nivel global, a progresului tehnico-ştiinţific, a reformelor în administrare etc.

Prestatorii de servicii pentru tineri joacă un rol foarte important şi în domeniul educaţiei. Un sistem educaţional formal nu este capabil să cuprindă toate necesităţile tinerilor legate de planificarea carierei, abilitarea cu capacităţi pentru o integrare mai competitivă pe piaţa muncii, aplicarea noilor tehnologii de informare şi comunicaţii, inclusiv oferirea unor oportunităţi pentru petrecerea timpului liber şi agrement, lipsite de violenţă şi diminuînd consumul tradiţional de alcool, tutun şi droguri. În domeniul educaţiei, deşi la un nivel nonformal, serviciile pentru sectorul de tineret contribuie la promovarea unui mod de viaţă sănătos, ajutînd în acest fel şcoala şi familia şi contribuind, totodată, la formarea unor tineri mai responsabili pentru sănătatea şi cariera lor.

Prestatorii de servicii pentru tineri reprezintă, în mod direct, barometrul necesităţilor tinerilor. Aceasta se datorează faptului că tinerii, atunci cînd solicită şi beneficiază de suport din partea prestatorilor de servicii, nu sînt forţaţi sau obligaţi de nimeni să facă acest lucru. Prestatorii de servicii pentru tineri trebuie să cunoască necesităţile şi interesele actuale ale tinerilor şi să le ofere servicii care să fie căutate şi solicitate de ei. Dezvoltarea şi consolidarea sectorului serviciilor pentru tineri sînt direct proporţionale cu responsabilitatea prin politica naţională de tineret.

Un alt rol important în politica de tineret a serviciilor pentru sectorul tineret îl deţine suportul pentru tinerii din localităţile dezavantajate economic şi tinerii cu oportunităţi reduse. Prestatorii de servicii pentru tineri reprezintă cei mai indicaţi actori la nivel de comunitate, prin intermediul cărora autorităţile administraţiei publice pot realiza eficient politicile de tineret, cuprinzînd toate categoriile de tineri. Serviciile outreach (activităţi realizate în afara instituţiei) reprezintă o nouă abordare în activitatea prestatorilor de servicii, care oferă tinerilor suportul necesar în afara instituţiilor. Acest tip de serviciu răspunde noilor provocări şi dificultăţi ale autorităţilor de a sprijini tinerii şi poate fi dezvoltat şi extins prin intermediul prestatorilor de servicii.

Consolidarea serviciilor pentru tineret accentuează instrumentele de participare şi implicare a tinerilor, inclusiv promovarea în rîndul tinerilor a activităţii de voluntariat. Prestatorii de servicii pentru tineri sînt structuri active în aplicarea în practică a conceptului de cetăţean activ, tinerii fiind învăţaţi să fie responsabili şi să participe în procesele de luare a deciziilor.

Obiectivul specific 2.1. Asigurarea calităţii şi eficienţei serviciilor oferite tinerilor, astfel încît, pînă la finele anului 2020, acestea să fie accesibile pentru cel puţin 90% din tineri.

Rezultatele aşteptate:

2.1.1. Pînă la finele anului 2015, Ministerul Tineretului şi Sportului dispune de un mecanism funcţional de asigurare a calităţii şi eficienţei serviciilor prestate tinerilor, inclusiv de cadrul legal.

2.1.2. Pînă la finele anului 2016, mediu legal şi metodologic de asigurare a calităţii serviciilor prestate tinerilor de către prestatorii de servicii creat

2.1.3. Începînd cu anul 2015, condiţii pentru autodezvoltarea prestatorilor de servicii pentru tineri asigurate.

2.1.4. Începînd cu anul 2015, servicii prietenoase tinerilor consolidate şi extinse.

Obiectivul specific 2.2. Dezvoltarea serviciilor outreach prin elaborarea cadrului metodologic şi formarea continuă a prestatorilor, astfel încît, pînă la finele anului 2020, acestea să constituie cel puţin 45% din oferta totală de servicii.

Rezultatele aşteptate

2.2.1. Începînd cu anul 2015, oportunităţi de iniţiere şi de prestare tinerilor a serviciilor outreach, inclusiv cadrul legal, create.

2.2.2. Pînă la finele anului 2017, servicii outreach, acreditate conform standardelor minime de calitate, prestate tinerilor de cel puţin 30% din prestatorii de servicii.

Obiectivul specific 2.3. Intensificarea măsurilor de promovare a modului de viaţă sănătos în rîndul tinerilor, astfel încît, pînă în anul 2020, cel puţin 80% din numărul total de tineri să beneficieze de aceste măsuri

Rezultatele aşteptate

2.3.1. Începînd cu anul 2015, măsuri de promovare a modului de viaţă sănătos în rîndul tinerilor intensificate.

2.3.2. Începînd cu anul 2015, condiţii optime pentru organizaţiile de tineret în ceea ce priveşte monitorizarea politicilor de sănătate create.

PRIORITATEA III. Oportunităţi economice pentru tineri

Reducerea vulnerabilităţii tinerilor pe piaţa muncii reprezintă un deziderat la nivel mondial. Potrivit Organizaţiei Internaţionale a Muncii, rata şomajului în rîndul tinerilor la nivel global în 2013 a fost de 13,1%. Situaţia este şi mai complicată pentru categoria de tineri sub 25 de ani, în 2013 erau şomeri un sfert din tinerii cu această vîrstă din Europa. Rata şomajului în rîndul tinerilor din Republica Moldova în 2013 a constituit 8,7%, cei mai dezavantajaţi pe piaţa muncii fiind tinerii din categoria de vîrstă 15-24 de ani, rata şomajului în rîndul acestora fiind de 12,1%.

În Republica Moldova încadrarea tinerilor pe piaţa muncii este profund marcată de opţiunea emigrării peste hotarele ţării (vezi tabelul). Patru din zece migranţi sînt tineri de 16-30 de ani, iar intenţiile de emigrare în scop de muncă în viitorul apropiat (următoarele 6 luni) le exprimă, de asemenea, într-o pondere mai mare tinerii.

Migraţia în scop de muncă reduce, pe de o parte, presiunea pe piaţa muncii din Republica Moldova, dar pe termen lung, în special în condiţiile unei populaţii cu tendinţe de îmbătrînire, va avea un impact socioeconomic negativ. Migraţia reprezintă astfel o pierdere importantă de capital uman, dat fiind faptul că marea majoritate a lucrătorilor migranţi din Republica Moldova îndeplinesc munci necalificate în ţările-gazdă. Deşi o bună parte din tineri aleg să plece la muncă peste hotare, rata şomajului în rîndul tinerilor continuă să fie înaltă comparativ cu alte grupuri de vîrstă, fiind cu 3,6 p.p. mai mare faţă de rata şomajului la nivel naţional (5,1%).

Patru din zece şomeri sînt tineri, astfel analiza ponderii tinerilor în rîndul tuturor şomerilor confirmă vulnerabilitatea acestora la angajare. Tinerii sînt rezervaţi privind oportunităţile economice actuale din Republica Moldova. Locurile de muncă existente sînt remunerate modest şi neatractive pentru tineri. Astfel, o bună parte din tineri intenţionează să plece peste hotare la studii şi/sau muncă. Tinerii care îşi doresc să activeze în Republica Moldova se orientează, de obicei, spre centrele raionale sau capitală. În mediul rural populaţia îmbătrîneşte, iar deficitul de forţă de muncă este deja resimţit practic în toate domeniile, inclusiv în educaţie şi sănătate. În vederea stimulării angajării tinerilor în mediul rural, au fost prevăzute anumite facilităţi pentru pedagogii, farmaciştii şi medicii care se angajează în sate: asigurarea locuinţei gratuite, o indemnizaţie unică în mărime de 30 mii de lei şi compensarea lunară a costului energiei electrice, asigurarea gratuită cu carburanţi. A existat iniţiativa materializată prin hotărîre de Guvern privind asigurarea tinerilor specialişti, indiferent de domeniul de activitate, cu locuinţe, care însă a fost suspendată din lipsa unui mecanism clar de implementare şi a dificultăţilor la nivel de autorităţi ale administraţiei publice locale în asigurarea acestor prevederi. Pentru a asigura implementarea facilităţilor oferite tinerilor la angajare, trebuie elaborat un sistem de implementare şi identificate resursele necesare.

Tinerii şomeri sînt defavorizaţi pe piaţa muncii în comparaţie cu alte grupe de vîrstă şi prin faptul că au o experienţă mai redusă de muncă. Tinerii invocă necesitatea experienţei de muncă la angajare ca o condiţie obligatorie, iar angajatorii tot mai frecvent îşi manifestă nemulţumirea faţă de calitatea pregătirii tinerilor specialişti.

Orientarea profesională, instruirea şi plasarea în cîmpul muncii sînt acţiuni care se realizează prin programele de sprijin pentru tineri, realizate de către donatorii internaţionali. Acest tip de intervenţie este oferit şi de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă pentru şomerii înregistraţi. Totuşi se atestă un nivel redus de utilizare a acestor servicii de către tineri, fie că tinerii nu sînt informaţi privind beneficiile pe care ar putea să le ofere, fie că nu au încredere în aceste instituţii. Doar unul din zece tineri se adresează la Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă pentru suport în angajare, iar o treime din tineri apelează la rude şi cunoştinţe, aceasta fiind cea mai practicată metodă de căutare a unui loc de muncă. În acelaşi timp, tinerii consideră nepotismul şi cumetrismul ca fiind una dintre principalele bariere în angajare.

Patru din zece tineri (39,1%) declară că au lucrat în timp ce îşi făceau studiile. Majoritatea acestora au fost angajaţi doar în timpul vacanţelor (51,4%) sau în timpul vacanţelor şi în timpul anului şcolar (46,1%). Cei mai mulţi tineri au activat în alte domenii decît cele în care îşi fac studiile. Motivele care i-au determinat să se angajeze sînt diferite şi, cu precădere, de ordin financiar: 1 din 4 (23,1%) a lucrat pentru a cîştiga bani proprii, 1 din 5 (18,2%) – pentru a ajuta familia şi numai 1 din 10 (8,9%) – pentru a obţine experienţă de muncă sau pentru a stabili contacte utile pentru angajare în cîmpul muncii pe viitor.

Participarea tinerilor la programe de stagii constituie un factor important de formare pentru cei care nu au experienţă de muncă, punîndu-le în valoare abilităţile şi sporindu-le cunoştinţele asemeni unui loc de muncă. Un program de training sau internship (stagii de practică) poate oferi şanse de angajare în compania în care se desfăşoară practica. Internshipul contribuie la formarea personală şi profesională, precum şi la obţinerea noilor abilităţi şi experienţe. Stagiile de practică de lungă durată nu sînt foarte răspîndite în rîndul studenţilor din Republica Moldova. O dovadă în acest sens este şi lipsa datelor statistice privind stagiile realizate de tineri. Doar 43% din tineri au desfăşurat măcar o singură dată stagiatura/practica de producţie la un angajator ca parte a procesului de studii, iar în cele mai multe cazuri această practică este formală şi nu există indicatori clari de monitorizare a calităţii, eficienţei practicii. Iată de ce este necesară promovarea continuă şi insistentă a conceptului de stagiu atît în cadrul instituţiilor de învăţămînt, cît şi în rîndul angajatorilor ca pe o modalitate de pregătire a unui bun specialist şi, respectiv, de recrutare şi păstrare a unui lucrător format şi înalt calificat. Biroul pentru relaţii cu diaspora a realizat în cadrul proiectului “Consolidarea capacităţilor de gestionare a migraţiei în Republica Moldova”, finanţat de UE şi implementat de Serviciul Public Suedez de Angajare, site-ul www.stagii.gov.md . Programul de stagii oferă posibilitate tinerilor (şi celor din diaspora moldovenească) să cunoască cum funcţionează instituţiile publice şi private din Republica Moldova. De asemenea, programul îşi propune să stimuleze interesul participanţilor faţă de ţara de origine şi să-i determine să contribuie la dezvoltarea ţării. În acest sens, sînt necesare activităţi de informare şi sensibilizare privind oportunităţile de stagii, precum şi stabilirea unor mecanisme clare privind desfăşurarea stagiilor de lungă durată.

Uniunea Europeană depune eforturi pentru facilitarea angajării tinerilor. În acest context, instituţiile europene au adoptat conceptul de “Garanţie pentru tineret”, iar aceste activităţi se desfăşoară începînd cu ianuarie 2014. Potrivit propunerii Comisiei Europene, “statele membre ar trebui să se asigure că tinerii beneficiază de o ofertă de muncă de calitate, de un program de formare continuă, de o ofertă de practică sau de un stagiu în termen de patru luni de la ieşirea din sistemul de învăţămînt sau de la pierderea locului de muncă”. Republica Moldova ar trebui să se alinieze acestor eforturi de suport pentru încadrarea tinerilor pe piaţa muncii. Creşterea gradului de angajare şi diminuarea şomajului este un proces complex şi dinamic, care solicită o cooperare dintre stat şi partenerii interni şi externi privind intervenţiile de stimulare şi facilitare a angajării tinerilor în Republica Moldova.

Iniţierea şi dezvoltarea afacerilor ar putea reprezenta o soluţie pentru tinerii cu idei inovative, dar care, în cele mai multe cazuri, nu dispun de resursele financiare necesare, de cunoştinţe şi abilităţi antreprenoriale. Programul naţional de abilitare economică a tinerilor oferă suport persoanelor tinere cu vîrsta cuprinsă între 18 şi 30 de ani care doresc să-şi dezvolte abilităţile antreprenoriale, să lanseze sau să extindă o afacere proprie în zonele rurale în domeniul agriculturii sau producerii, creînd astfel noi locuri de muncă. În perioada 2008-2013, în cadrul acestui program au beneficiat de instruire în jur de 3 mii de tineri, au primit consultanţă aproximativ 11 mii de tineri şi au fost finanţate 1 291 de afaceri. Există şi alte programe de stimulare a antreprenorialului în cadrul proiectelor realizate cu suportul donatorilor internaţionali. Cercetările sociologice arată că aceste programe sînt puţin cunoscute de tineri, iar cei care ştiu despre existenţa acestora au un nivel redus de încredere în corectitudinea şi eficienţa acestora.

Potrivit Anchetei Forţei de Muncă realizată de BNS, în martie 2013, tinerii care căutau un loc de muncă activ şi doreau să înceapă a munci erau cu precădere de gen masculin (68,7%) şi aveau reşedinţa în mediul rural (69,8%).

Cu certitudine, salariile mici reprezintă una dintre principalele bariere la angajarea tinerilor pe piaţa muncii din Republica Moldova, însă sporirea nivelului de informare, a abilităţilor şi competenţelor tinerilor, precum şi a experienţei profesionale a acestora va oferi şanse mai mari de încadrare a acestora pe piaţa muncii în condiţii avantajoase. De aceea, este nevoie de o direcţionare a tinerilor spre valorificarea programelor şi a politicilor existente în domeniul antreprenorial şi alte oportunităţi economice, pentru ca, fiind ghidaţi în funcţie de necesităţi, să-şi poată îmbunătăţi calitatea vieţii prin propriile eforturi.

Necesitatea redresării situaţiei tinerilor pe piaţa muncii se regăseşte şi în alte politici publice, cum ar fi Strategia “Moldova 2020”, Strategia de dezvoltare a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii pentru anii 2012-2020 etc., iar printr-o colaborare intersectorială şi parteneriate între Guvern, instituţiile de învăţămînt, societatea civilă, angajatori şi tineri potenţialul socioeconomic al ultimilor poate fi valorificat reciproc avantajos pe piaţa muncii. Această abordare denotă că prioritatea a III-a a prezentei Strategii îşi propune să sporească oportunităţile antreprenoriale şi de angajare în rîndul tinerilor.

Obiectivul specific 3.1. Sporirea, pînă la finele anului 2020, cu cel puţin 30% a numărului tinerilor cu abilitaţi economice, în special al celor din mediul rural şi din grupurile cu oportunităţi reduse

Rezultatele aşteptate

3.1.1. Pînă în anul 2020, ponderea tinerilor în rîndul antreprenorilor majorată cu 10 p.p.

3.1.2. Cel puţin 300 de afaceri durabile implementate anual prin intermediul programelor de abilitare economică.

Obiectivul specific 3.2. Creşterea, de la 28% în anul 2013 pînă la 35% în anul 2020, a ratei de ocupare pe piaţa muncii a tinerilor cu vîrsta de 15-29 de ani

Rezultatele aşteptate

3.2.1. Rata şomajului scăzută de la 12,1% în 2013 pînă la 8% în 2020 pentru categoria de vîrstă 15-24 de ani şi de la 8,7% în 2013 pînă la 5% în 2020 pentru categoria de vîrstă 15-29 de ani.

3.2.2. Ponderea tinerilor (15-29 de ani) care au părăsit locul de muncă diminuată de la 25% în 2012 pînă la 15% în 2020.

Obiectivul specific 3.3. Creşterea, pînă la finele anului 2020, cu cel puţin 50% a numărului de beneficiari ai programelor de internship de lungă durată din sistemul învăţării pe parcursul întregii vieţi, sporind gradul de orientare profesională şi de dezvoltare a competenţelor acestora în raport cu necesităţile pieţii muncii

Rezultatele aşteptate

3.3.1. Pînă la finele anului 2015, mecanism calitativ de realizare a internshipurilor de lungă durată (6-9 luni) pentru studenţii din sistemul universitar şi cel preuniversitar existent.

3.3.2. Numărul tinerilor din sistemul preuniversitar şi universitar care au realizat internshipuri naţionale sau internaţionale crescut, pînă la finele anului 2020, cu cel puţin 50%, în baza cooperării dintre sistemul educaţional, organizaţiile de tineret şi companii.

3.3.3. Numărul de beneficiari ai programelor de interniship angajaţi în cîmpul muncii crescut cu cel puţin 50%.

PRIORITATEA IV. Consolidarea sectorului de tineret

Este dificilă realizarea unei tipologii stricte a domeniilor de activitate ale organizaţiilor neguvernamentale, deoarece, în contextul competitivităţii, majoritatea organizaţiilor tind să se concentreze pe acţiuni complementare. Conform ultimelor studii, organizaţiile neguvernamentale preocupate de sectorul de tineret constituie 7,4%. Totodată, 60% din activităţile organizaţiilor neguvernamentale au în calitate de beneficiari direcţi tineri sau copii.

Consolidarea sectorului de tineret este un imperativ care trebuie să implice cooperarea organizaţiilor neguvernamentale de tineret cu ministerele de resort şi instituţiile subordonate acestora, iar acest fapt este definitoriu pentru dezvoltarea şi punerea în aplicare a politicilor în domeniul tineretului. Aceasta presupune implementarea recomandărilor experţilor referitoare la creşterea cooperării şi schimbului dintre sectorul public şi actorii sectorului asociativ de tineret, crearea unei reţele de colaborare între actorii-cheie ai politicii de tineret, creşterea numărului de specialişti calificaţi în domeniul de tineret, extinderea cooperării cu instituţiile de cercetare, mediul academic şi analiza domeniului de tineret. Lipsa studiilor comprehensive pe sectorul de tineret relevă incertitudinea focusării pe măsuri concrete de soluţionare a problemelor şi necesităţilor cu care se confruntă sectorul asociativ de tineret. Totodată, este strict necesară instituirea unui mecanism naţional de colectare a datelor dezagregate pe sectorul de tineret, acesta urmînd să servească drept bază valoroasă în procesul de elaborare şi analiză a politicilor din domeniu şi intersectoriale.

În ceea ce priveşte nivelul de încredere a tinerilor cu vîrstă cuprinsă între 18 şi 29 ani în structurile de tineret se constată că în anul 2010 procentul tinerilor din această categorie de vîrstă care aveau încredere în organizaţiile neguvernamentale era de 35,4%, în anul 2011 procentul acestora a scăzut pînă la 33,3%, iar în 2012 acesta constituia doar 27,1%. În 2013 se atesta o sporire a nivelului de încredere (39,4%). Este de remarcat faptul că anume pe această categorie de vîrstă se sprijină încrederea societăţii civile, deoarece celelalte segmente de populaţie sînt mai reticente faţă de activitatea asociaţiilor obşteşti. În rezultat, se poate constata că organizaţiile neguvernamentale se bucură de o încredere parţială la nivelul altor instituţii: doar 1,4% din populaţia ţării, în mare măsură, are încredere în organizaţiile neguvernamentale. Acest fapt denotă necesitatea consolidării organizaţiilor neguvernamentale, în special a celor preocupate de sectorul de tineret, ceea ce ar contribui la creşterea nivelului de participare a tinerilor, ar stimula activismul civic şi i-ar responsabiliza.

O altă soluţie poate fi informarea adecvată a populaţiei, în general, şi a tinerilor, în special, cu privire la activităţile ONG-urilor prin dezvoltarea unui dialog axat pe formarea unor comportamente şi competenţe pozitive ale tinerilor, astfel crescînd nivelul de conştientizare a necesităţii educaţiei nonformale, precum şi extinzînd accesul la educaţie nonformală de calitate.

Educaţia nonformală în Republica Moldova continuă să fie un proces mai mult spontan, sporadic, neorganizat, nefiind adaptat completamente la necesităţile şi interesele tinerilor. În acelaşi timp, educaţia nonformală constituie o dimensiune fundamentală a procesului de instruire continuă (de-a lungul vieţii) şi joacă un rol extrem de important în reducerea inegalităţilor şi excluderii sociale, în promovarea unei participări active la viaţa democratică.

Printre problemele cu care se confruntă tinerii în raport cu sistemul de învăţare continuă se numără:

1) reticenţa factorilor de decizie, neîncrederea în potenţialul tinerilor de a se implica în dezvoltarea personală şi socială;

2) insuficienţa spaţiilor prietenoase tinerilor şi, respectiv, accesul limitat al celor cu oportunităţi reduse la educaţia nonformală de calitate;

3) dezvoltarea insuficientă a unor servicii care ar corespunde necesităţilor actuale ale copiilor şi tinerilor (de informare, consiliere, instruire în probleme de dezvoltare, sănătate, protecţie şi participare), inclusiv adolescenţilor supuşi unor riscuri majore şi celor deosebit de vulnerabili;

4) insuficienţa specialiştilor pregătiţi pentru lucrul cu tinerii, precum şi motivarea acestora, nivelul neadecvat de salarizare;

5) lipsa unui sistem unic de coordonare a activităţii instituţiilor, organizaţiilor şi centrelor ce practică educaţia nonformală, precum şi lipsa unui sistem unic de evaluare şi monitorizare a activităţii acestor instituţii.

Aşadar se conturează necesitatea creării mecanismelor de parteneriat cu societatea civilă pentru îmbunătăţirea bazei tehnico-materiale şi didactice, precum şi diversificarea şi majorarea surselor de finanţare.

În cadrul priorităţii a IV-a, care vizează consolidarea sectorului de tineret, au fost identificate patru subpriorităţi care se referă la: sectorul asociativ de tineret, lucrul de tineret, cadrul legislativ în domeniul tineretului şi educaţia nonformală.

Obiectivul specific 4.1. Fortificarea capacităţilor, rolului şi a percepţiei publice a sectorului asociativ de tineret pentru a răspunde eficient necesităţilor tinerilor.

Rezultatele aşteptate

4.1.1. Pînă la finele anului 2020, viabilitate financiară şi durabilitate a activităţilor de tineret asigurată în cel puţin 50% din organizaţiile de tineret.

4.1.2. Pînă în anul 2020, încrederea tinerilor în sectorul asociativ de tineret crescută cu cel puţin 15%.

4.1.3. Pînă la finele anului 2020, cel puţin 50% din numărul organizaţiilor de tineret sînt beneficiari ai programelor de dezvoltare instituţională şi răspund calitativ la necesităţile tinerilor.

Obiectivul specific 4.2. Crearea, pînă la sfîrşitul anului 2016, şi dezvoltarea, pînă la finele anului 2020, a mecanismului instituţional pentru asigurarea calităţii şi eficienţei activităţii lucrătorului de tineret

Rezultatele aşteptate

4.2.1. Începînd cu anul 2016, mecanism şi structură de certificare a lucrătorului de tineret elaborate şi funcţionale.

4.2.2. Cel puţin 80% din lucrătorii de tineret sînt formaţi profesional anual şi dispun de competenţe în implementarea politicilor de tineret.

Obiectivul specific 4.3. Fortificarea continuă a cadrului naţional de politici publice, astfel încît acestea să răspundă transversal nevoilor tinerilor.

Rezultatele aşteptate

4.3.1. Pînă la finele anului 2020, cel puţin 80% din politicile publice sectoriale reflectă necesităţile tinerilor.

4.3.2. Pînă la finele anului 2020, mecanism de monitorizare ce vizează nivelul de implementare a activităţilor pentru tineri prin intermediul politicilor publice sectoriale viabil creat.

4.3.3. Cooperare interinstituţională eficientă şi continuă în domeniul tineretului asigurată.

4.3.4. Pînă la finele anului 2015, mecanism practic de colectare a datelor statistice dezagregate privind sectorul de tineret instituit.

Obiectivul specific 4.4. Extinderea, pînă în anul 2020, a serviciilor de educaţie nonformală, astfel încît cel puţin 80% din tineri, inclusiv cu oportunităţi reduse, să poată participa la acestea.

Rezultatele aşteptate

4.4.1. Pînă la finele anului 2016, sistem solid de recunoaştere a competenţelor obţinute în procesul educaţiei nonformale aprobat şi aplicat.

4.4.2. Numărul tinerilor beneficiari ai serviciilor de educaţie nonformală integraţi pe piaţa muncii anual crescut cu cel puţin 50%.

ESTIMAREA IMPACTULUI ŞI A COSTURILOR

Strategia va avea un impact major şi de lungă durată asupra tinerilor, deoarece vizează responsabilitatea acestora şi învestirea, în calitate de cetăţeni activi, cu drepturi şi obligaţii depline, apţi de a decide şi de a dirija propria viaţă.

Impactul social asupra sărăciei se manifestă prin îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă a tinerilor, inclusiv ale celor din grupurile cu oportunităţi reduse, prin crearea condiţiilor de participare şi de dezvoltare a aptitudinilor de lideri ale acestora, a abilităţilor economice, precum şi oferirea unor oportunităţi variate în procesul de educaţie formală şi nonformală. Tuturor categoriilor de tineri din grupurile dezavantajate le sînt oferite şanse egale la: implicarea în procesele decizionale, oferirea de servicii şi bunuri, asistenţă socială şi economică, educaţie şi instruire, angajare în cîmpul muncii. La rîndul lor, tinerii vor contribui la dezvoltarea unei societăţi tolerante şi incluzive, activ implicată în soluţionarea problemelor ce-i vizează şi abilitată economic.

Impactul economic vizează dezvoltarea economiei ţării prin implicarea tinerilor abilitaţi economic, tinerilor antreprenori şi a familiilor acestora. Ca urmare a implementării programelor de abilitare economică, tinerii devin mai independenţi financiar şi apţi de a gestiona afaceri proprii de diverse dimensiuni. Abilitarea economică are loc în egală măsură pentru toţi tinerii, inclusiv pentru cei din grupurile cu oportunităţi reduse.

Impactul administrativ se manifestă prin consolidarea capacităţilor Ministerului Tineretului şi Sportului şi altor ministere relevante în coordonarea şi monitorizarea implementării Planului de acţiuni. Astfel, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale dezvoltă şi consolidează structuri specifice pentru sectorul de tineret şi de colaborare intersectorială în domeniul tineretului.

Impactul fiscal se manifestă prin totalitatea cheltuielilor necesare implementării Strategiei şi durabilitatea acestor investiţii. Investiţia în sectorul de tineret din partea statului este o investiţie într-o generaţie sănătoasă şi aptă de muncă.

Strategia este un document sectorial al Strategiei naţionale de dezvoltare “Moldova 2020”, avînd astfel acţiuni coordonate de atingere a obiectivelor stabilite în aceste documente strategice. La actualizarea Planului de acţiuni se va ţine cont de sincronizarea Strategiei sectoriale cu “Moldova 2020”, precum şi cu alte documente strategice relevante sectorului de tineret.

Finanţarea Strategiei

Sursele şi volumul de finanţare a acţiunilor prioritare vor fi incluse la fiecare etapă de planificare bugetară în Strategia sectorială de cheltuieli pentru sectorul de tineret, conform volumului finanţării instituţionale şi limitelor de cheltuieli stabilite în Cadrul Bugetar pe Termen Mediu, iar finanţarea anuală a măsurilor va fi planificată în bugetele anuale.

Prezenta Strategie prevede şi obiective care nu vor putea fi realizate fără identificarea surselor adiţionale de finanţare. O parte din costurile neacoperite urmează a fi identificate din alte surse externe, inclusiv de către comunitatea de donatori.

IMPLEMENTAREA, MONITORIZAREA

ŞI EVALUAREA STRATEGIEI

Implementarea Strategiei este asigurată de către Guvern prin intermediul autorităţii administraţiei publice centrale de resort. Totodată, în procesul de implementare sînt implicate atît instituţiile publice centrale, precum Ministerul Educaţiei, Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Finanţelor, Ministerul Economiei, Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene, cît şi organizaţiile societăţii civile.

În prima lună de implementare a Strategiei, la iniţiativa Ministerului Tineretului şi Sportului, va fi creat un grup de referinţă cu rol de monitorizare a procesului de implementare a Strategiei, evaluare periodică a implementării, realizare a activităţii de advocacy şi a dialogului cu partenerii responsabili de implementarea celor patru priorităţi, precum şi de impulsionare a procesului de implementare şi obţinere a rezultatelor aşteptate. Grupul de referinţă va fi constituit din reprezentanţi ai instituţiilor publice centrale şi societăţii civile care au tangenţă cu cel puţin una dintre priorităţile strategice şi cu sectorul de tineret în general. Grupul de referinţă se va întruni pentru coordonare nu mai rar de o dată la 3 luni, cu prezentarea progresului înregistrat, planificarea ulterioară şi actualizarea Planului de acţiuni. Activitatea Grupului de referinţă va fi coordonată de către Ministerul Tineretului şi Sportului printr-o structură special desemnată pentru implementarea Strategiei. Toate cheltuielile ce ţin de activitatea Grupului de referinţă vor fi acoperite de către Ministerul Tineretului şi Sportului.

Ministerul Tineretului şi Sportului este principalul responsabil de asigurarea eficienţei mecanismului de monitorizare şi evaluare a implementării Strategiei. Monitorizarea implementării va fi una continuă, în procesul căreia se va ţine cont de indicatorii de realizare stabiliţi în Planul de acţiuni privind implementarea Strategiei. În evaluarea progresului de implementare a Strategiei vor fi realizate două evaluări intermediare independente pentru ţintele stabilite în 2017 şi 2018, în scopul ajustării planurilor la necesităţile tinerilor şi la tendinţele actuale. Evaluarea intermediară se va axa pe măsurarea rezultatelor şi a obiectivelor stabilite, prin prisma Cadrului de Monitorizare şi Evaluare. În baza acestor evaluări intermediare urmează a fi definite rezultatele aşteptate şi obiectivele specifice. Mai mult decît atît, aceste evaluări vor fi folosite la determinarea acţiunilor necesare pentru următorii ani în conformitate cu realităţile existente şi la planificarea bugetară pentru perioada ulterioară.

Primul raport de evaluare va fi elaborat la finele anului 2017, în baza rapoartelor anuale prezentate de instituţiile responsabile de implementare, şi va cuprinde gradul de realizare a obiectivelor şi acţiunilor propuse în perioada respectivă, precum şi nivelul atingerii indicatorilor de impact. Astfel, vor fi identificaţi factorii care au influenţat succesul sau insuccesul realizării activităţilor preconizate, informaţia respectivă fiind utilizată în scopul planificării activităţilor pentru perioada ulterioară.

Unele dintre acţiunile prioritare realizate în această perioadă se vor axa pe elaborarea unui mecanism eficient de colectare a datelor, în special dezagregate pe vîrste, reieşind din faptul că nu dispunem de studii, cercetări, baze de date calitative şi cantitative curente pe segmentul de tineret. În baza acestui mecanism ne propunem elaborarea unui plan de acţiuni de evaluare şi monitorizare a Strategiei care va cuprinde indicatori reali, ţinte cuantificabile şi va fi principalul instrument de analiză a progreselor înregistrate conform Planului de acţiuni privind implementarea Strategiei, care măsoară impactul acţiunilor specifice asupra realizării obiectivelor şi direcţiilor strategice, precum şi asupra obţinerii rezultatelor aşteptate.

Rezultatele implementării Strategiei se vor prezenta într-o evaluare finală independentă, care va măsura impactul asupra sectorului de tineret al rezultatelor atinse în cadrul fiecărei priorităţi strategice şi al Strategiei în general. Evaluarea finală va fi realizată prin prisma relevanţei, eficienţei, eficacităţii, durabilităţii, impactului şi a abordării bazate pe drepturile omului. În procesul de monitorizare şi evaluare, societatea civilă este invitată să aibă un rol activ, astfel oferind valoare adăugată prin expertiza şi experienţa sa vastă în domeniu.

RISCURILE ÎN PROCESUL DE IMPLEMENTARE A STRATEGIEI

Implementarea eficientă a celor 4 priorităţi strategice şi atingerea rezultatelor aşteptate depind în mare măsură de capacităţile Ministerului Tineretului şi Sportului şi ale tuturor instituţiilor care îşi asumă responsabilitatea pentru realizarea Planului de acţiuni privind implementarea Strategiei. În contextul actual al Republicii Moldova, implementarea Strategiei este expusă unor riscuri ce necesită o abordare complexă şi identificarea unor masuri constructive de contracarare a acestora:

risc major 1: sectorul de tineret este insuficient apreciat şi înţeles de către grupurile vizate de Strategie. În acest sens, Ministerul Tineretului şi Sportului va desfăşura o campanie naţională de comunicare şi informare în rîndul factorilor de decizie, al autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, al publicului pentru a obţine un angajament cît mai larg al societăţii şi al forţelor politice în vederea asigurării durabilităţii implementării acesteia;

risc major 2: capacităţi reduse în procesul de coordonare şi monitorizare a implementării Planului de acţiuni privind implementarea Strategiei. Ministerul Tineretului şi Sportului de comun acord cu alte autorităţi publice centrale direct implicate vor mobiliza resursele umane şi tehnice necesare în scopul unei coordonări prompte şi monitorizări efective a implementării Planului de acţiuni. Totodată, Ministerul Tineretului şi Sportului va crea un grup de referinţă din reprezentanţi ai instituţiilor publice centrale şi societăţii civile care au tangenţă cu cel puţin una dintre priorităţile strategice şi cu sectorul de tineret în general. Grupul de referinţă va elabora un model de plan de acţiuni de monitorizare şi evaluare care va cuprinde indicatori reali, ţinte cuantificabile concrete şi va fi principalul instrument de analiză a progreselor înregistrate în baza Planului de acţiuni, care măsoară impactul acţiunilor specifice asupra realizării obiectivelor şi direcţiilor strategice, precum şi asupra obţinerii rezultatelor aşteptate;

risc major 3: capacităţi slabe de implementare la nivel de autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale. Implementarea cu succes a Strategiei poate fi atinsă doar dacă viziunea şi obiectivele ei vor fi asumate atît la nivel guvernamental, cît şi la nivel social. Ministerul Tineretului şi Sportului va investi în dezvoltarea şi consolidarea capacităţilor tuturor instituţiilor implicate în implementarea Strategiei;

risc major 4: insuficienţa resurselor financiare pentru acoperirea cheltuielilor necesare implementării Planului de acţiuni. Acest risc va fi abordat printr-o bună planificare a resurselor financiare în Cadrul Bugetar pe Termen Mediu, implementarea măsurilor de îmbunătăţire a eficienţei cheltuielilor publice în sectorul de tineret, atragerea surselor suplimentare interne şi externe. Prevenirea acestui risc se poate face prin identificarea surselor externe (donatori, proiecte de asistenţă), precum şi prin sporirea eficienţei cheltuielilor din sistem.

Pe lîngă aceste riscuri majore, există posibilitatea apariţiei altor provocări ce pot submina buna implementare a Strategiei. Contracararea eventualelor riscuri ţine de cooperarea dintre Ministerul Tineretului şi Sportului şi ministerele de resort implicate în implementare, dintre acestea şi autorităţile administraţiei publice locale, societatea civilă şi comunitatea donatorilor. La rîndul său, Ministerul Tineretului şi Sportului va întreprinde toate măsurile necesare pentru a reduce riscurile pe care le poate influenţa, dar şi pentru a evita apariţia riscurilor imprevizibile, precum şi va dezvolta propriul program de consolidare a capacităţilor sale şi a instituţiilor subordonate, putînd astfel să elimine alte posibile riscuri şi devenind totodată forţa motrice în procesul de implementare a Strategiei.

Anexa nr.2

la Hotărîrea Guvernului

nr.1006 din 10 decembrie 2014

PLANUL DE ACŢIUNI

privind implementarea Strategiei naţionale de dezvoltare a sectorului de tineret 2020

[Anexa nr.2 modificată prin Hot.Guv. nr.1 din 03.01.2020, în vigoare 10.01.2020]