605/31.05.2007 Hotărîre pentru aprobarea Strategiei naţionale privind politicile de ocupare a forţei de muncă pe anii 2007-2015

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

pentru aprobarea Strategiei naţionale privind politicile

de ocupare a forţei de muncă pe anii 2007-2015

nr.605  din  31.05.2007

 (în vigoare 15.06.2007) 

Monitorul Oficial nr.82-85 art.660 din 15.06.2007

* * *

În scopul ameliorării situaţiei pe piaţa forţei de muncă, promovării politicilor active, atingerii unei ocupări cît mai depline şi reducerii şomajului, îmbunătăţirii calităţii şi creşterii productivităţii muncii, consolidării coeziunii şi incluziunii sociale, îndeosebi prin combaterea oricăror forme de discriminare pe piaţa muncii, Guvernul

HOTĂRĂŞTE :

1. Se aprobă Strategia naţională privind politicile de ocupare a forţei de muncă pe anii 2007-2015, conform anexei nr.1.

2. Ministerele şi alte autorităţi administrative centrale, cu participarea reprezentanţilor patronatelor şi sindicatelor de ramură, anual:

vor elabora şi prezenta, în termen de pînă la 15 octombrie, Ministerului Economiei şi Comerţului propuneri la proiectul Planului naţional de acţiuni privind ocuparea forţei de muncă;

vor elabora şi aproba, pînă la 1 noiembrie, planuri de acţiuni ramurale de ocupare a forţei de muncă, cu indicarea măsurilor concrete ce urmează a fi efectuate, a termenelor şi a responsabililor de realizare;

vor întreprinde măsuri eficiente în vederea realizării integrale a liniilor directoare prevăzute în Strategie;

vor informa, pînă la 10 februarie, Ministerul Economiei şi Comerţului despre situaţia privind executarea prevederilor Strategiei, inclusiv necesitatea modificării sau completării obiectivelor preconizate.

3. Se recomandă autorităţilor administraţiei publice locale să elaboreze anual planuri de acţiuni teritoriale de ocupare a forţei de muncă cu indicarea măsurilor concrete ce urmează a fi efectuate, a termenelor şi responsabililor de realizare, precum şi să întreprindă măsuri eficiente în vederea realizării integrale a obiectivelor Strategiei.

4. Ministerul Economiei şi Comerţului:

va elabora anual, în baza propunerilor organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice şi autorităţilor administraţiei publice locale, Planul naţional de acţiuni pentru ocuparea forţei de muncă, ţinînd cont de obiectivele Strategiei şi mijloacele financiare disponibile, prezentîndu-l spre examinare, în modul stabilit, Guvernului, în termen de pînă la 10 decembrie;

va generaliza materialele prezentate de organele centrale de specialitate ale administraţiei publice şi autorităţile administraţiei publice locale, va organiza monitorizarea şi evaluarea realizării Strategiei, prezentînd Guvernului informaţia respectivă pînă la 30 martie a fiecărui an;

în comun cu Biroul Naţional de Statistică, va întreprinde măsurile necesare în scopul perfecţionării sau, în funcţie de necesitate, al elaborării indicatorilor de performanţă privind evaluarea impactului politicilor prevăzute în Strategie asupra pieţei forţei de muncă, ţinînd cont de ajustarea acestora la standardele europene.

5. Organele centrale de specialitate ale administraţiei publice şi autorităţile administraţiei publice locale, în termen de 1 lună după aprobarea Strategiei, vor introduce modificări în planurile ramurale şi teritoriale privind ocuparea forţei de muncă pe anul 2007 şi vor prezenta propunerile de rigoare Ministerului Economiei şi Comerţului.

6. Ministerul Economiei şi Comerţului, în baza propunerilor organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice şi autorităţilor administraţiei publice locale, în termen de 2 luni după aprobarea Strategiei, va opera modificări în Planul de acţiuni privind ocuparea forţei de muncă pe anul 2007.

7. Controlul asupra realizării prezentei hotărîri se pune în sarcina Ministerului Economiei şi Comerţului.

8. Se abrogă unele hotărîri ale Guvernului, conform anexei nr.2.

 Anexa nr.1

la Hotărîrea Guvernului

nr.605 din 31 mai 2007

STRATEGIA NAŢIONALĂ

privind politicile de ocupare a forţei de muncă

pe anii 2007-2015

I. Introducere

Piaţa naţională a forţei de muncă este o parte inseparabilă a sistemului economic în ansamblu şi reflectă integral tendinţele dezvoltării acestuia. La acestea se referă şomajul înalt, sistemul insuficient de protecţie socială pe piaţa muncii, utilizarea ineficientă a forţei de muncă şi rezerve disponibile în organizarea sistemului de salarizare. Dispersarea unei considerabile părţi a forţei de muncă este generată de migrare, practicare a unor activităţi salariate “la negru”, subocupare şi descurajarea economică a populaţiei apte de muncă.

Ratificarea principalelor convenţii (inclusiv opt - fundamentale) ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii (în continuare - OIM) şi aderarea la diverse organisme internaţionale impun adoptarea unor decizii conturate de promovare a politicii naţionale a ocupării forţei de muncă. În contextul integrării europene, Republica Moldova revizuieşte şi aduce în concordanţă legislaţia naţională cu standardele europene. Prin urmare, participarea Moldovei, alături de alte ţări-membre ale Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est, la proiectul “Revizuirea politicilor de ocupare a forţei de muncă în ţările Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est” (“Employment policy reviews for Stability Pact countries of South-Eastern Europe”), demonstrează abilitatea statului de a implementa standardele internaţionale în domeniul muncii, inclusiv a prevederilor Convenţiei OIM nr.122 din 9 iulie 1964 privind politica de ocupare a forţei de muncă, Convenţiei nr.111 din 25 iunie 1958 privind discriminarea în domeniul ocupării forţei de muncă şi exercitării profesiei şi a Convenţiei nr.100 din 29 iunie 1951 privind egalitatea de remunerare a mîinii de lucru masculină şi a mîinii de lucru feminină, pentru o muncă de valoare egală.

Elaborarea prezentei Strategii este condiţionată de necesitatea armonizării politicii naţionale cu Strategia Europeană de Ocupare Revizuită, recomandările Consiliului Europei şi Organizaţiei Internaţionale a Muncii. Strategia prevede patru obiective principale pe termen lung:

consolidarea creşterii economice pe termen lung şi crearea locurilor noi de muncă, aplicarea mecanismelor de reducere a sărăciei prin intensificarea coeziunii şi solidarităţii sociale în domeniul politicilor de ocupare a forţei de muncă şi gestionării eficiente şi transparente a resurselor disponibile;

creşterea gradului de competitivitate a Republicii Moldova pe piaţa internaţională, din perspectiva costurilor forţei de muncă, mobilităţii, calificării profesionale şi capacităţii de adaptare a resurselor umane la imperativele unei pieţe flexibile a forţei de muncă;

armonizarea legislaţiei muncii a Republicii Moldova cu cea a Uniunii Europene, alinierea la standardele europene cu privire la dezvoltarea economică şi umană şi asigurarea de către stat a garanţiilor minime cetăţenilor ţării, în conformitate cu convenţiile ratificate;

ajustarea cadrului naţional legislativ în domeniul reglementării muncii în conformitate cu obiectivele şi standardele Strategiei Europene de Ocupare Revizuită.

Prezenta Strategie identifică scopurile, trasează liniile directoare specifice, procesul de monitorizare, finanţare şi evaluare a politicilor. Matricea politicilor de ocupare concretizează acţiunile principale pe termen mediu şi lung, responsabilii de realizare, indicatorii pentru evaluarea rezultatelor obţinute. Obiectivele Strategiei vor servi drept bază pentru elaborarea strategiilor sectoriale şi a planurilor anuale de acţiuni în domeniul vizat, la realizarea cărora vor contribui toate autorităţile administraţiei publice relevante, organizaţiile societăţii civile cu experienţă în domeniu, organizaţiile internaţionale, sindicatele, patronatele şi alţi parteneri sociali.

Fiind una din premisele coeziunii şi integrării sociale, ridicarea gradului de ocupare a forţei de muncă se va obţine prin asigurarea accesului tuturor cetăţenilor la angajare pe baza principiului de liberă alegere, prin constituirea unui capital uman performant şi crearea unor locuri de muncă remunerate adecvat şi de productivitate înaltă în sectoarele privat şi public ale economiei. Strategia va fi implementată de partenerii sociali în perioada 2007-2015, utilizînd mijloacele financiare publice disponibile, asistenţa financiară şi tehnică acordată de organizaţiile internaţionale, expertiza tehnică şi capitalul uman al organizaţiilor societăţii civile.

Transpunerea în viaţă a prezentei Strategii va contribui la:

creşterea nivelului de ocupare şi majorarea salariilor reale, şi, ca rezultat, sporirea veniturilor populaţiei, îmbunătăţirea nivelului de trai şi reducerea durabilă a sărăciei;

lichidarea dezechilibrelor de pe piaţa forţei de muncă, extinderea posibilităţii de reorientare a populaţiei economic active spre noi domenii de muncă;

prevenirea disponibilizărilor în masă ale angajaţilor, reducerea şomajului şi creşterea numărului de noi locuri de muncă, diminuarea consecinţelor sociale pe care le generează disponibilizarea forţei de muncă;

dezvoltarea potenţialului uman prin reformarea sistemului de calificare, recalificare şi creştere a mobilităţii forţei de muncă.

Prezenta Strategie a fost elaborată ţinînd cont de obiectivele prevăzute în Strategia de Creştere Economică şi Reducere a Sărăciei pentru anii 2004-2006, Planul de Acţiuni Republica Moldova - Uniunea Europeană, Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, Programul Naţional “Satul Moldovenesc”, alte strategii ramurale şi sectoriale. Implementarea este posibilă doar prin menţinerea ritmurilor înalte de creştere economică, cu condiţia dezvoltării structurale şi creşterii economice a sectorului privat, printr-o cooperare plenară a Guvernului cu partenerii săi, inclusiv din sectorul privat, şi edificarea unui cadru instituţional coerent şi stabil. Armonizat cu principiile şi standardele europene, acest cadru instituţional va contribui la formarea unui climat economic şi social favorabil dezvoltării economice şi sporirii competitivităţii pe plan internaţional.

 II. Analiza strategică a pieţei muncii

2.1. Situaţia demografică

Conform situaţiei de la 1 ianuarie 2006, populaţia ţării (cu excepţia raioanelor de est) constituia 3589,3 mii persoane, dintre care cca 47,9% - bărbaţi şi 52,1% - femei. Conform datelor preliminare, la 1 ianuarie 2007 numărul populaţiei stabile era de 3581,1 mii persoane. Moldova este ţara europeană cu cel mai scăzut grad de urbanizare, în oraşe locuind numai 41,4% din populaţie. Această distribuţie a populaţiei pe medii de reşedinţă se răsfrînge în mare măsură asupra politicilor de ocupare ale forţei de muncă, manifestîndu-se atît prin crearea locurilor de muncă în mediul rural, cît şi în sectoare de producţie alternative agriculturii.

Republica Moldova trece printr-o criză demografică pronunţată, care va influenţa semnificativ piaţa muncii pe viitor. Această criză este determinată de tranziţia demografică care se conturează pe plan global (scăderea fertilităţii, concomitent cu creşterea nivelului de mortalitate infantilă). Efectele tranziţiei demografice au fost agravate de dificultăţile perioadei de tranziţie la economia de piaţă şi de migrarea populaţiei.

Pe parcursul ultimilor 15 ani se observă o creştere constantă a coeficientului de îmbătrînire a populaţiei - de la 12,8 în 1990 pînă la 14,0 în 2005 (coeficientul de îmbătrînire înseamnă numărul persoanelor de 60 ani şi mai mult raportat la 100 de locuitori). Procesul de îmbătrînire avansează deosebit de rapid în mediul rural. Ponderea populaţiei tinere (sub 15 ani) a scăzut vertiginos de la 23,8% în 2000 la 19,0% în 2005.

Creşterea coeficientului de îmbătrînire şi scăderea excedentului natural vor conduce la micşorarea, către anul 2015, cu peste 5-6% a numărului total al populaţiei şi al persoanelor apte de muncă. Îmbătrînirea rapidă, asociată cu o mobilitate redusă a forţei de muncă, are consecinţe majore, pe viitor urmînd să crească poverile financiare asupra sistemului public de pensii şi de sănătate. Dacă creşterea economică va avansa şi va deveni posibil de a reveni la nivelul de producţie atins la sfîrşitul anilor 80, Moldova se va confrunta cu lipsa forţei de muncă.

2.2. Ocuparea forţei de muncă

Piaţa forţei de muncă în Republica Moldova se află încă la o etapă tranzitorie, este rigidă şi generează puternice dezechilibre structurale, teritoriale, ocupaţionale şi profesionale. Ea include atît mecanisme moştenite de la economia socialistă, cît şi elemente specifice unei economii de piaţă. În ultimii ani pe piaţa forţei de muncă se atestă tendinţe de stabilizare a unor indicatori în domeniul ocupării.

În sectorul informal al economiei au activat 10,7% din totalul persoanelor ocupate în economie, iar 35,4% au avut un loc de muncă informal. Din numărul persoanelor ocupate informal salariaţii au alcătuit o treime; totodată, 16,2% din totalul salariaţilor aveau un loc de muncă informal.

Structura populaţiei ocupate, conform statutului profesional şi estimărilor efectuate în trimestrul IV al anului 2006, relevă că numărul salariaţilor constituie 65,9% din total, mărindu-se cu 5,6% faţă de aceeaşi perioadă a anului 2005. Lucrătorilor pe cont propriu le-a revenit 30,7% din totalul persoanelor ocupate. Patronii au alcătuit 1,0% din totalul populaţiei ocupate, dintre care 54,1% activau în comerţ.

Pe parcursul anilor 2005-2006 au fost întreprinse un şir de măsuri active, avînd drept scop sporirea gradului de ocupare a forţei de muncă, inclusiv din rîndul tinerilor, cum sînt: acordarea în condiţii avantajoase a creditelor din Fondul de şomaj, stimularea mobilităţii forţei de muncă, stimularea angajatorilor pentru a angaja absolvenţi ai instituţiilor de învăţămînt, ale căror studii au fost finanţate de la bugetul de stat, lucrări publice remunerate etc.

Obiectivul de bază al măsurilor pasive promovate în anii 2005-2006 l-a constituit extinderea categoriilor de beneficiari ai ajutoarelor de şomaj. Începînd cu 1 iulie 2005, aceste categorii au fost extinse şi actualmente pot benefica de ajutor de şomaj persoanele care şi-au întrerupt activitatea de muncă din proprie iniţiativă.

Măsurile pasive de protecţie socială a şomerilor au drept scop susţinerea materială a persoanelor ce se află în căutarea unui loc de muncă prin acordarea: ajutorului de şomaj şi prestaţiilor de asigurări sociale, alocaţiei de integrare şi reintegrare profesională, indemnizaţiei unice persoanelor eliberate din locurile de detenţie.

2.3. Problema şomajului

Conform estimărilor efectuate în trimestrul IV al anului 2006, rata şomajului (proporţia şomerilor potrivit Biroului Internaţional al Muncii în populaţia activă) la nivel de ţară a fost de 5,6%. Totodată, şomajul structural variază foarte mult în funcţie de mediile de reşedinţă. Cea mai gravă situaţie la acest capitol s-a creat în oraşele mici din Moldova, care în perioada sovietică au fost structural dependente de un număr relativ mic de întreprinderi industriale. Ponderea considerabilă a şomerilor pe termen lung în localităţile urbane mici are efecte negative asupra potenţialului uman, provocînd pierderea capacităţilor profesionale şi descurajarea şomerilor care anterior au avut calificări înalte, dar care devin tot mai depăşite de evoluţiile tehnologice.

Pe piaţa muncii pot fi delimitate clar cîteva categorii de populaţie care sînt afectate în mod considerabil de riscul şomajului. Este vorba de persoanele tinere şi de unele categorii socialmente vulnerabile, precum şi de femeile care, după o anumită perioadă de absenţă motivată de concediu parental, revin pe piaţa forţei de muncă, de persoanele cu handicap fizic sau mintal, persoanele fără un loc stabil de trai, persoanele eliberate din locurile de detenţie penală sau din instituţiile de reabilitare socială, persoanele dependente de droguri, foştii militari etc.

2.4. Remunerarea muncii

Un element important ce caracterizează calitatea forţei de muncă pe piaţa muncii este costul forţei de muncă, în care cota parte a salariului este preponderentă. Politicile realizate în domeniul salarizării în anii 2001-2006 au permis ca salariile nominale să crească de 4,1 ori, inclusiv în sectorul real de 4,2 ori, iar în sectorul bugetar de 3,8 ori. În această perioadă salariul real a crescut de 2,3 ori. În pofida creşterii reale, salariile nominale în Moldova rămîn relativ mici, atît în comparaţie cu perioada anterioară tranziţiei, cît şi în comparaţie cu alte ţări din regiune.

Cadrul legislativ existent în domeniul salarizării acordă independenţă maximală unităţilor din sectorul real al economiei, în care nivelul de salarizare depinde de mijloacele financiare disponibile. Pentru aceste unităţi statul stabileşte doar garanţiile minimale în domeniul salarizării. Pentru instituţiile bugetare salarizarea este totalmente reglementată de stat şi depinde de mijloacele financiare prevăzute în bugetul pe anul respectiv.

2.5. Pregătirea profesională în instituţii

Pregătirea unui număr suficient de specialişti de înaltă calificare şi de muncitori calificaţi constituie o sarcină primordială pentru consolidarea potenţialului competitiv al resurselor umane necesar unei pieţe moderne de muncă. În anii 2001-2006 numărul tinerilor specialişti plasaţi în cîmpul muncii n-a depăşit nivelul de 15,1% din numărul total al absolvenţilor universităţilor la secţia de zi, iar în colegii acest indicator a constituit de la 29% pînă la 49%, preponderent fiind repartizaţi tinerii specialişti din domeniile pedagogic şi medicină. În anul 2006 au fost plasaţi în cîmpul muncii 13,6% din numărul total al absolvenţilor instituţiilor de învăţămînt la zi.

În ultimii ani s-a intensificat procesul de pregătire a cadrelor, inclusiv în sistemul secundar profesional. Totodată, tendinţele în domeniul vizat rămîn deocamdată negative şi se constată pasivitatea agenţilor economici faţă de organizarea instruirii resurselor umane, inclusiv a pregătirii cadrelor prin încheierea contractelor cu instituţiile de învăţămînt superior, mediu de specialitate şi secundar profesional.

Procesul de pregătire în domeniul antreprenoriatului, atît a elevilor şi a studenţilor instituţiilor de învăţămînt, cît şi a adulţilor, este ineficient. Cursurile de formare profesională continuă a specialiştilor au un caracter academic. Nu sînt luate în considerare necesităţile specifice ale businessului mic şi mijlociu. Se atestă o coordonare slabă între instituţiile de instruire şi sectorul privat în ceea ce priveşte evaluarea solicitărilor curente de abilităţi pe piaţa muncii.

În prezenta Strategie accentul în ceea ce priveşte pregătirea profesională a şomerilor se pune pe meseriile (profesiile) prioritar solicitate pe piaţa muncii de către agenţii economici, precum şi pe meserii, profesii, ceea ce le-ar permite şomerilor, după absolvirea cursurilor, să iniţieze activităţi de întreprinzător. În anul 2006 au fost plasaţi în cîmpul muncii 69% din numărul şomerilor instruiţi.

 III. Cadrul legislativ, instituţional şi financiar al pieţei muncii

Piaţa muncii din Republica Moldova este reglementată de o serie de acte, dintre care o mare parte (circa 30 de acte legislative şi normative) a fost elaborată şi adoptată în anii 2001-2006 (anexa nr.1 la prezenta Strategie). Printre cele mai importante documente menţionăm actele legislative cu privire la ocuparea forţei de muncă şi protecţia socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, migraţiune, Codul muncii, asigurarea egalităţilor de şanse între femei şi bărbaţi, modificările operate în Codul cu privire la contravenţiile administrative, prin care este stipulată răspunderea administrativă în cazurile încălcării legislaţiei privind ocuparea forţei de muncă.

Pentru realizarea eficientă a politicilor pe piaţa forţei de muncă, au fost adoptate o serie de acte normative în vederea perfecţionării cadrului regulatoriu de promovare a politicilor active, în special, în domeniul stimulării mobilităţii forţei de muncă, orientării, instruirii, integrării sau reintegrării profesionale, susţinerii în problemele ce ţin de carieră, antrenării şomerilor la lucrări publice etc. Un şir de acte normative stipulează ajustarea legislaţiei naţionale la standardele internaţionale şi implementarea prevederilor convenţiilor ratificate ale OIM.

Elaborarea şi promovarea politicii de stat în domeniul ocupării forţei de muncă, protecţiei muncii şi relaţiilor de muncă, precum şi reglementarea proceselor migratorii sînt funcţii ce revin Ministerului Economiei şi Comerţului. Politicile promovate în domeniul instruirii şi formării profesionale sînt puse în sarcina Ministerului Educaţiei şi Tineretului.

Mijloacele financiare pentru realizarea politicii de stat în domeniul ocupării forţei de muncă sînt alocate, în cea mai mare parte, prin Fondul de şomaj, aprobat prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul respectiv. În anul 2006, pentru Fondul de şomaj au fost aprobate cheltuieli, în sumă de 46,9 mil.lei. Ponderea principalelor cheltuieli în totalul Fondului de şomaj sînt cheltuielile pentru acordarea ajutorului de şomaj şi prestaţiilor de asigurări sociale a şomerilor - 41,6 la sută, cheltuielile pentru formarea profesională a şomerilor - 20,3 la sută. Din totalul mijloacelor Fondului de şomaj, din contul bugetului de stat sînt prevăzute 1,9 mil.lei, sau 4,1 la sută, pentru finanţarea măsurilor de protecţie socială a şomerilor neasiguraţi şi a măsurilor de stimulare a angajatorilor pentru încadrarea în muncă a absolvenţilor.

IV. Problemele-cheie pe piaţa forţei de muncă

În cadrul analizelor permanente ale efectelor pe piaţa forţei de muncă au fost identificate o serie de probleme-cheie care, în condiţiile create, necesită căutarea unor noi soluţii atît pe termen mediu, cît şi pe termen lung, precum şi implicarea de eforturi şi resurse importante. Aceste probleme sînt următoarele:

numărul mare de locuri de muncă cu productivitate joasă şi nivel de salarizare insuficient, neatractive pentru populaţia aptă de muncă;

ponderea înaltă a activităţilor informale într-un şir de sectoare şi ramuri de producţie;

ponderea mare a populaţiei ocupate în agricultură;

şomajul înalt în rîndul tinerilor;

nivelul ridicat al şomajului de lungă durată;

migrarea peste hotare a forţei de muncă calificate;

neantrenarea agenţilor economici în procesul de pregătire profesională a forţei de muncă şi pregătirea cadrelor fără a se ţine cont de cerinţele pieţei muncii;

capacităţile insuficiente ale structurilor Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (în continuare - Agenţie) în acordarea unor servicii de bună calitate, în volum necesar, pentru integrarea populaţiei pe piaţa muncii;

participarea pasivă a agenţilor economici la declararea locurilor de muncă libere structurilor Agenţiei;

evoluţia demografică nefavorabilă care se manifestă în scăderea numărului şi îmbătrînirea populaţiei, intensificată de migraţia forţei de muncă;

lipsa unui sistem adecvat de monitorizare şi prognozare a pieţei forţei de muncă;

implicarea insuficientă a partenerilor sociali în elaborarea şi realizarea politicilor de ocupare a forţei de muncă.

 V. Scopurile strategice de ocupare a forţei de muncă

Scopul principal al prezentei Strategii îl constituie asigurarea unei ocupări cît mai depline, durabile şi productive a forţei de muncă, precum şi atingerea unui nivel decent de remunerare a muncii resurselor umane. Acest scop va fi atins prin realizarea a trei sarcini armonizate cu Strategia Europeană de Ocupare Revizuită:

majorarea numărului de locuri de muncă;

îmbunătăţirea calităţii şi creşterea productivităţii muncii;

consolidarea coeziunii şi incluziunii sociale, îndeosebi prin combaterea oricăror forme de discriminare pe piaţa muncii, diminuarea disparităţilor între sexe şi a diferenţelor între regiuni în ceea ce priveşte ocuparea forţei de muncă.

Politicile de ocupare vor contribui la combaterea efectelor şomajului structural, la încurajarea participării forţei de muncă, inclusiv a tinerilor, şi la sporirea eficienţei politicilor de integrare şi reintegrare pe piaţa muncii prin aplicarea unui set de măsuri stimulatorii.

Obiectivele prezentei Strategii sînt armonizate cu obiectivele stabilite la Lisabona pentru statele-membre ale Uniunii Europene în vederea implementării Strategiei Europene de Ocupare Revizuită. Rezultatele intermediare şi finale de implementare a politicii de ocupare a forţei de muncă sînt expuse în anexa nr.2 la prezenta Strategie.

 VI. Liniile directoare specifice pentru ocuparea

forţei de muncă

6.1. Intensificarea măsurilor active şi preventive pentru şomeri şi persoane inactive

Obiectivul: Majorarea ratei de ocupare a forţei de muncă şi reducerea ratei şomajului prin măsuri active şi preventive.

Direcţii de politici:

crearea condiţiilor necesare pentru ca fiecare persoană care riscă să devină şomer sau aflată la începutul unei perioade de şomaj să poată beneficia de măsuri active şi servicii concrete, adaptate la propriile necesităţi, astfel încît să se evite transformarea şomajului ciclic, sezonier sau fricţional într-un şomaj structural pe termen lung (prin instruire şi reconversiune, consiliere şi orientare profesională, practică de muncă);

majorarea indemnizaţiei de şomer, concomitent cu stabilirea unor condiţii mai drastice pentru primirea acestei indemnizaţii: demonstrarea unei dorinţe clare de recalificare profesională, de acceptare a locurilor vacante disponibile;

sporirea mijloacelor publice financiare alocate pentru realizarea măsurilor active şi preventive de integrare pe piaţa muncii, acordîndu-se o atenţie specială persoanelor dezavantajate;

informatizarea sistemului de mediere a pieţei muncii, perfecţionarea cooperării cu agenţiile private de ocupare, colectarea şi sistematizarea mai eficientă a datelor privind piaţa forţei de muncă în funcţie de categorii (vîrstă, sex, regiune, educaţie, statut social-economic) şi constituirea unui sistem eficient de analiză şi prognoză;

sporirea eficienţei, a gradului de cuprindere şi a corespunderii programelor de orientare profesională, precum şi a consultanţei acordate de Agenţie, în conformitate cu cerinţele pieţei forţei de muncă, monitorizarea mai eficientă şi evaluarea periodică a acestor programe;

încurajarea iniţiativelor comune ale sectorului public şi partenerilor sociali pentru implementarea unor măsuri active de ocupare a forţei de muncă, prevenire şi reducere a şomajului la nivel de ramură şi unitate economică;

consolidarea capacităţilor structurilor Agenţiei, în conformitate cu cerinţele funcţionale ale pieţei muncii.

Rezultatele scontate:

asigurarea unei informări mai satisfăcătoare a publicului în privinţa locurilor de muncă vacante şi condiţiilor pentru suplinirea lor;

reducerea şomajului în masă ca urmare a perfecţionării sistemului informaţional şi echilibrării mai eficiente a cererii şi ofertei;

creşterea numărului de persoane angajate în urma implementării unor politici active şi preventive;

implementarea la nivel de ramură şi agent economic a unor măsuri active pe piaţa muncii prin formarea unor parteneriate sociale la nivel naţional şi local;

creşterea calităţii serviciilor acordate şi capacităţii de reacţie a Agenţiei la schimbările de pe piaţa muncii.

6.2. Crearea locurilor de muncă şi dezvoltarea spiritului antreprenorial

Obiectivul: Crearea locurilor de muncă prin implementarea politicilor axate pe promovarea spiritului de întreprinzător, susţinerea dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii şi transformarea acestora în companii mari, generatoare de locuri de muncă pe termen lung, cu asigurarea condiţiilor de securitate şi sănătate.

Direcţii de politici:

adoptarea, prin consultarea partenerilor sociali, a unor politici regulatorii capabile să îmbunătăţească în mod fundamental mediul de afaceri pentru întreprinderile de toate mărimile şi tipurile (simplificarea procedurilor legislative şi administrative necesare pentru constituirea şi dezvoltarea companiilor, facilitarea accesului la resursele creditare, înlăturarea barierelor interne la export);

crearea condiţiilor propice pentru creşterea numărului şi consolidarea instituţiilor de microfinanţare şi facilitarea accesului întreprinderilor mici şi mijlocii (ÎMM) la aceste surse de creditare;

stimularea constituirii şi dezvoltării companiilor competitive în domenii ce implică implementarea noilor tehnologii scientointensive în capital ştiinţific;

dezvoltarea şi promovarea programelor de instruire antreprenorială în cadrul sistemului de învăţămînt secundar profesional, mediu de specialitate şi superior, promovarea participării şomerilor, femeilor, persoanelor dezavantajate, migranţilor reîntorşi de peste hotare, tinerilor şi locuitorilor din mediul rural la programe de instruire antreprenorială sau reprofilare şi ridicare a calificării pentru reangajare în Republica Moldova.

Rezultatele scontate:

sporirea ocupării pe termen lung prin transformarea microîntreprinderilor şi întreprinderilor mici în întreprinderi mijlocii şi mari;

sporirea numărului de locuri, cu asigurarea condiţiilor de sănătate şi securitate, prin crearea de noi ÎMM;

sporirea numărului de persoane angajate pe cont propriu prin lansarea de noi afaceri private;

dezvoltarea afacerilor private noi în mediul rural, însoţite de creşterea cererii de locuri de muncă în domenii alternative agriculturii;

creşterea numărului de persoane din rîndul şomerilor, migranţilor reîntorşi de peste hotare, femeilor, tinerilor şi persoanelor dezavantajate care au lansat afaceri proprii sau au fost reangajate.

6.3. Promovarea adaptabilităţii şi mobilităţii pe piaţa muncii

Obiectivul: Sporirea adaptabilităţii forţei de muncă la schimbările economice şi sociale şi asigurarea premiselor pentru mobilitatea internă geografică şi profesională a forţei de muncă.

Direcţii de politici:

promovarea diversităţii contractelor de angajare a forţei de muncă, sporind flexibilitatea şi securitatea muncii şi promovînd forme legale de angajare sezonieră, temporară, cu regim de lucru parţial etc.;

managementul mai eficient al trecerii de la statutul de persoană economică inactivă (student, elev etc.) la statutul de persoană economică activă, inclusiv prin aplicarea de instrumente care să faciliteze procedurile de strămutare şi încadrare la muncă în alte zone geografice (adaosuri salariale, subvenţionarea sau oferirea terenurilor şi materialelor de construcţie pentru construcţii locative, dezvoltarea sistemului de ipotecă şi facilitarea accesului tinerei familii la acest sistem);

alocarea unor investiţii publice mai mari în infrastructura fizică şi socială din localităţile urbane mici şi rurale, atît pentru a spori atractivitatea lor pentru tinerii absolvenţi şi pentru persoanele aflate în şomaj structural în alte localităţi, cît şi pentru a spori interesul investitorilor privaţi faţă de proiectele investiţionale în localităţile rurale şi urbane mici;

impunerea universală a respectării riguroase a legislaţiei privind sănătatea şi protecţia muncii, în scopul facilitării mobilităţii geografice şi profesionale a forţei de muncă.

Rezultatele scontate:

reducerea şomajului structural şi sporirea flexibilităţii pe piaţa muncii;

suplinirea cu cadre tinere a locurilor vacante în zone economic şi social mai puţin favorizate;

sporirea responsabilităţii pentru respectarea legislaţiei privind ameliorarea condiţiilor de sănătate şi securitate a muncii;

reducerea viitoarei poveri financiare asupra sistemelor publice de pensii şi sănătate;

sporirea competitivităţii interne şi externe a forţei de muncă.

6.4. Promovarea dezvoltării capitalului uman şi a instruirii pe tot parcursul vieţii

Obiectivul: Formarea unei forţe de muncă instruite şi sănătoase, capabile să menţină competitivitatea şi capacitatea de instruire pe tot parcursul vieţii active.

Direcţii de politici:

asigurarea accesului echitabil la studii tuturor cetăţenilor, indiferent de starea lor materială, locul de trai, sex, etnie etc., reducerea ratelor de abandon şcolar;

modificarea cadrului regulatoriu pentru favorizarea intensificării procesului de instruire a forţei de muncă la întreprinderi sau în instituţiile de învăţămînt, constituite la nivel de ramură;

elaborarea Codului de orientare profesională în sistemul învăţămîntului general;

implicarea angajatorilor în pregătirea profesională a salariaţilor la locurile de muncă (în producţie), cu stabilirea indicatorilor de performanţă;

promovarea politicilor şi crearea parteneriatelor sociale în vederea reabilitării şi modernizării învăţămîntului secundar profesional (îndeosebi pentru copiii din localităţile rurale);

majorarea semnificativă a salariilor profesorilor la treapta primară profesională a sistemului educaţional, inclusiv pentru stimularea revenirii în patrie a migranţilor cu stagiu în domeniul respectiv;

modernizarea sistemului de învăţămînt în ansamblu şi adoptarea măsurilor menite să racordeze sistemul de pregătire profesională la necesităţile pieţei forţei de muncă;

introducerea în sistemul liceal a obiectului “Orientarea profesională”;

trecerea învăţămîntului secundar profesional la pregătirea cadrelor în funcţie de necesităţile pieţei muncii, calculate în baza unor metodologii moderne;

elaborarea şi implementarea standardelor ocupaţionale.

Rezultatele scontate:

atenuarea inegalităţilor în accesul la studii şi îmbunătăţirea asigurării economiei cu capital uman de înaltă calificare;

sporirea aportului instruirii informale la dezvoltarea capitalului uman;

reducerea proporţiilor de abandon şcolar şi a numărului de adolescenţi care părăsesc sistemul educaţional fără a avea o pregătire profesională;

sporirea volumului de investiţii private în formarea profesională continuă a salariaţilor;

perfecţionarea profesională continuă a forţei de muncă;

revitalizarea pregătirii profesionale la locul de muncă (în producţie).

6.5. Creşterea ofertei de forţă de muncă şi încurajarea îmbătrînirii active

Obiectivul: Promovarea politicilor ce ar contribui la creşterea calitativă şi cantitativă a ofertei pe piaţa muncii, concomitent cu creşterea cererii de forţă de muncă, fapt ce ar facilita aflarea productivă a lucrătorilor cu vîrstă pre- şi postpensionară în cîmpul muncii.

Direcţii de politici:

elaborarea şi implementarea unui program naţional de încurajare a natalităţii şi formării de familii tinere;

îmbunătăţirea sistemului de asistenţă medicală;

promovarea politicilor de majorare a salariilor reale, atît în sectorul real al economiei, cît şi în sectorul bugetar, inclusiv prin implementarea pe etape, conform Legii nr.355-XVI din 23 decembrie 2005, a unui nou sistem de salarizare în sectorul bugetar, bazat pe performanţele profesionale individuale ale salariaţilor, care va permite o triplare a salariului către anul 2009;

respectarea riguroasă a Codului muncii în vederea evitării discriminării de vîrstă la angajare şi menţinerii la locul de lucru, renunţarea la măsurile ce au drept scop pensionarea anticipată, precum şi îmbunătăţirea condiţiilor de lucru ce ar prelungi perioada de muncă a persoanelor în vîrstă;

promovarea unor măsuri active pe piaţa muncii ce vizează persoanele de vîrstă prepensionară şi postpensionară;

unificarea sistemului de pensionare, inclusiv realizarea principiului dependenţei dintre mărimea pensiilor şi a contribuţiilor fiecărei persoane asigurate, ceea ce va permite corelarea strictă a salariilor plătite şi transferurile contribuţiilor de asigurări sociale de stat cu cuantumul pensiilor stabilite în baza implementării evidenţei personificate.

Rezultatele scontate:

stoparea tendinţelor de îmbătrînire demografică a populaţiei şi acoperirea viitorului deficit de forţă de muncă;

majorarea duratei medii a vieţii şi păstrarea capacităţilor fizice şi intelectuale necesare pentru menţinerea statutului economic activ la vîrstă înaintată;

sporirea atractivităţii locurilor de muncă şi a ponderii populaţiei economic active şi ocupate, precum şi participarea mai activă pe piaţa muncii a persoanelor în vîrstă pre- şi postpensionară;

sporirea oportunităţilor de angajare pentru persoanele de vîrstă înaintată;

sporirea transparenţei stabilirii pensiilor: cuantumul pensiilor va depinde întru totul de mărimea salariului şi de mărimea cotelor personale transferate în bugetul asigurărilor sociale de stat.

6.6. Promovarea egalităţii şanselor şi combaterea discriminărilor pe piaţa muncii

Obiectivul: Prevenirea şi eliminarea de pe piaţa muncii a oricăror forme de discriminare (în funcţie de sex, vîrstă, naţionalitate etc.), reducerea decalajelor salariale asociate cu aceste discriminări, promovarea, prin intermediul pieţei forţei de muncă, a integrării persoanelor defavorizate din diferite cauze sau supuse riscului de excluziune socială.

Direcţii de politici:

extinderea şi simplificarea sistemului de facilităţi acordate angajatorilor pentru angajarea tinerilor sau a unor categorii de persoane socialmente vulnerabile sau supuse riscului de excluziune socială;

extinderea reţelei de centre comunitare sau regionale de consiliere şi orientare profesională a tinerilor şi femeilor care, după o anumită perioadă de absenţă motivată de concediu parental, revin pe piaţa forţei de muncă şi sînt în drept să urmeze cursuri gratuite de formare profesională, precum şi a categoriilor de persoane dezavantajate;

favorizarea înscrierii în instituţiile de învăţămînt profesional a persoanelor cu handicap, dotarea acestor instituţii cu tehnică şi acordarea de facilităţi necesare pentru acces şi instruire;

includerea mai largă a persoanelor cu handicap, a persoanelor eliberate din locurile de detenţie, a foştilor militari, a persoanelor traficate şi a altor categorii socialmente vulnerabile în programele de instruire şi reciclare a forţei de muncă;

reexaminarea legislaţiei în vigoare în vederea anulării actelor care facilitează (sau interzic) accesul femeilor la muncă în anumite sectoare de producţie şi la însuşirea anumitor profesii (meserii);

încurajarea promovării femeilor la posturi de conducere în sectorul privat şi cel public, asigurarea monitorizării publice a egalităţii şanselor, extinderea tipurilor de specialităţi posibile de a fi ocupate de către femei şi nivelarea integrală a decalajului salarial;

sprijinirea integrării forţei de muncă feminine prin furnizarea de servicii de îngrijire a copiilor şi altor persoane dependente, încurajarea divizării responsabilităţii profesionale şi familiale între femei şi bărbaţi, facilitarea reintegrării profesionale după concediile de maternitate;

nivelarea treptată a vîrstei de pensionare stabilite pentru bărbaţi şi pentru femei.

Rezultatele scontate:

asigurarea unei conexiuni mai eficiente între oferta de forţă de muncă tînără şi cererea pe piaţa muncii;

reducerea ratei şi duratei şomajului în rîndul tinerilor;

nivelarea continuă a decalajului salarial dintre femei şi bărbaţi, avansarea profesională mai rapidă şi mai eficientă a femeilor;

sporirea ratei de activitate economică a persoanelor cu handicap, a persoanelor eliberate din locurile de detenţie şi incluziunea socială mai eficientă a acestora.

6.7. Rentabilizarea muncii şi crearea de stimulente corespunzătoare

Obiectivul: Sporirea rentabilităţii muncii prin majorări semnificative ale salariilor plătite şi avansare în carieră, impunerea respectării condiţiilor de siguranţă şi confort al activităţii de muncă.

Direcţii de politici:

promovarea mai consecventă a principiului “Salariul egal pentru o muncă egală”, soluţionarea discrepanţei în remunerarea salariaţilor de diferite sexe atît în sectorul public, cît şi în cel privat;

stabilirea, treptată şi pe etape, în colaborare cu partenerii sociali, a unui nivel unic al salariului minim pentru toţi salariaţii din toate sferele economiei naţionale, echivalent cu cuantumul valoric al unui standard social privind necesităţile vitale ale omului, calculat pentru populaţia aptă de muncă, aliniindu-l la recomandarea nr.135 a OIM;

asigurarea transparenţei şi integrităţii procesului de avansare în carieră în sfera privată şi, mai ales, în sectorul public al economiei (prin concursuri publice de suplinire a posturilor vacante şi promovare pe scara ierarhică);

elaborarea şi introducerea unor sisteme de evaluare a performanţelor profesionale în sectorul public;

asigurarea prestării unor munci în condiţii decente, care să corespundă cu principiile ergonomice de confort optimal şi siguranţă maximală.

Rezultatele scontate:

ridicarea gradului de atractivitate a muncii prestate în economia naţională, asigurarea unei stabilităţi mai mari a funcţiilor ocupate şi sporirea corespunzătoare a rentabilităţii muncii prestate;

majorarea salariilor plătite şi sporirea prestigiului muncii în sectorul public;

convergenţa salariilor din Moldova spre media salarială europeană, concomitent cu sporirea productivităţii muncii prestate de salariaţi;

intensificarea legăturilor salariat - unitate economică şi dezvoltarea unei culturi corporative sănătoase;

întinerirea corpului de funcţionari publici la posturi de conducere şi a clasei de manageri în sfera privată;

sporirea competitivităţii internaţionale a Moldovei prin majorarea numărului de salariaţi de o calificare înaltă şi a celor ocupaţi în sectoare tehnologic avansate;

reducerea numărului de accidente de muncă şi a numărului de victime ale acestora.

6.8. Transformarea muncii nedeclarate în ocupare formală

Obiectivul: Includerea unui număr cît mai mare de angajaţi în procesul economic formal, atît în ţară, cît şi peste hotare, şi eliminarea practicilor de muncă prestată în afara cadrului legal.

Direcţii de politici:

estimarea şi monitorizarea proporţiei fenomenului muncii prestate informal, identificarea cauzelor fundamentale care împiedică angajarea formală în diverse sectoare şi ramuri de producţie;

simplificarea în continuare a procedurilor în mediul de afaceri şi introducerea unor instrumente stimulatorii pentru a încuraja transferul afacerilor din sfera informală în cea formală şi a încuraja angajarea formală, concomitent cu promovarea responsabilităţii sociale mai înalte a agenţilor economici privaţi şi publici vis-a-vis de angajaţi şi drepturile acestora;

reglementarea adecvată a activităţii economice, asigurarea respectării legislaţiei în vigoare, evidenţei contabile corespunzătoare, în special în sectoarele cu pondere înaltă a angajării informale (agricultură, comerţ, construcţii), concomitent cu consolidarea capacităţilor autorităţilor administraţiei publice abilitate cu dreptul de a impune respectarea legislaţiei muncii.

Rezultatele scontate:

conştientizarea fenomenului muncii informale şi identificarea unor soluţii sigure de politici pentru redresarea pe termen lung a acestui fenomen;

sporirea ratei de ocupare formală şi extinderea sistemului de protecţie socială asupra unui număr mai mare de cetăţeni;

majorarea salariului mediu pe economie prin asigurarea transparenţei plăţilor salariale;

sporirea încasărilor cotelor de asigurări sociale şi medicale şi impozitelor pe venit în bugetele publice şi consolidarea financiară a sistemelor publice de pensii şi sănătate;

ameliorarea condiţiilor de sănătate şi securitate a muncii prestate.

6.9. Reducerea discrepanţelor regionale în domeniul ocupării şi salarizării

Obiectivul: Reducerea dezechilibrelor din sistemul economic, sporirea coeziunii sociale, consolidarea creşterii la nivel local şi macroeconomic şi ridicarea standardelor de viaţă şi a veniturilor disponibile ale populaţiei în regiunile defavorizate.

Direcţii de politici:

promovarea unor politici structurale menite să reducă dependenţa forţei de muncă de agricultură şi să faciliteze apariţia oportunităţilor în sectoarele alternative. În agricultură va fi susţinută consolidarea ramurilor capabile să producă produse agricole de o înaltă valoare adăugată;

elaborarea unor programe speciale sau a unor planuri de acţiuni regionale pe termen scurt şi mediu de ocupare a forţei de muncă (în parteneriat cu sectorul privat şi asociativ);

consolidarea sectorului privat în regiunile defavorizate prin simplificarea cadrului regulatoriu, anularea barierelor administrative, susţinerea prioritară a ÎMM, stimularea procesului investiţional, acordarea posibilităţilor de instruire în domeniul managementului şi marketingului întreprinzătorilor din regiunile defavorizate;

acordarea unor competenţe şi resurse mai mari administraţiilor locale şi regionale în atragerea investitorilor străini şi negocierea cu organizaţiile internaţionale donatoare, consolidarea capacităţilor umane şi statistice ale administraţiilor locale şi regionale;

elaborarea metodologiei privind identificarea şi clasificarea zonelor defavorizate;

perfecţionarea sistemului de relaţii intraguvernamentale, astfel încît transferurile de susţinere financiară a teritoriilor să fie efectuate pe baza unei formule care ar ţine cont de necesităţile şi particularităţile zonelor defavorizate.

Rezultatele scontate:

animarea unor noi zone de creştere economică în oraşele interregionale (Orhei, Cahul, Soroca etc.) cu efect pozitiv asupra durabilităţii şi calităţii creşterii economice;

apariţia unor noi locuri de muncă în sectorul serviciilor şi în industria de prelucrare a materiilor prime şi în alte ramuri adiacente;

reducerea decalajelor salariale pe regiuni şi majorarea veniturilor salariaţilor în regiuni;

reducerea şomajului structural.

6.10. Dezvoltarea dialogului social

Obiectivul: Formarea unui mediu tripartit de negocieri, consultări şi schimb de informaţie în domeniul politicilor sociale şi economice, favorabil pentru consolidarea încrederii reciproce şi cooperarea între angajatori, salariaţi şi autorităţile centrale şi locale.

Direcţii de politici:

asigurarea implementării eficiente a standardelor internaţionale (OIM) în domeniul dialogului social (convenţiile nr.87 şi nr.98);

consolidarea încrederii reciproce între partenerii dialogului social prin asigurarea transparenţei şi informării publice vis-a-vis de procesul de negocieri colective şi implicarea lor în procesul de elaborare şi implementare a politicilor sociale şi economice, revizuirea rolului partenerilor sociali, în special, al sindicatelor, în dialogul de pe piaţa muncii;

modernizarea cadrului juridic aferent şi consolidarea capacităţilor instituţionale ale Comisiei naţionale pentru consultări şi negocieri colective (în continuare - CNCNC) (local, dotare tehnică, secretariat), precum şi ale comisiilor ramurale şi teritoriale pentru consultări şi negocieri colective;

consolidarea capacităţii şi asigurarea reprezentării Confederaţiei Naţionale a Patronatului la nivel teritorial;

promovarea unei responsabilităţi sociale mai înalte din partea companiilor private şi publice şi încurajarea dialogului bipartit între salariaţi şi angajatori, fără implicarea Guvernului.

Rezultatele scontate:

promovarea legislaţiei sociale şi crearea unor condiţii decente de muncă şi securitate a muncii;

consolidarea cadrului instituţional necesar pentru dezvoltarea dialogului social;

înlăturarea contradicţiilor majore de pe piaţa muncii;

consolidarea mişcărilor sindicale şi patronale şi reprezentarea mai largă a intereselor salariaţilor şi angajatorilor;

diminuarea tensiunilor sociale şi soluţionarea civilizată a acestora;

protecţia copiilor şi tinerilor de cele mai grave forme de muncă.

6.11. Managementul impactului migraţiei asupra pieţei forţei de muncă

Obiectivul: Managementul impactului migraţiei asupra pieţei forţei de muncă pentru atenuarea consecinţelor negative şi intensificarea efectelor pozitive ale fenomenului în cauză.

Direcţii de politici:

dezvoltarea continuă a bazei de date privind migranţii, îndeosebi în ceea ce priveşte întocmirea datelor generalizate despre profilul profesional al muncitorilor migranţi;

promovarea cooperării externe pentru legalizarea migranţilor din Moldova, în scopul plasării lor în cîmpul muncii şi evidenţei contribuţiilor sociale plătite peste hotare;

implementarea tehnologiilor bancare avansate în vederea reducerii costurilor de transfer al remitenţilor de peste hotare şi canalizării acestora în sfera formală a economiei;

elaborarea şi implementarea diverselor instrumente de instruire antreprenorială şi de comunicare publică pentru canalizarea veniturilor remise în calitate de investiţii către sectorul real al economiei;

stimularea antrenării migranţilor reîntorşi de peste hotare în lansarea şi dezvoltarea afacerilor proprii, inclusiv prin programe speciale de instruire şi politici de reducere a costurilor de lansare şi derulare a unor afaceri;

promovarea unor programe de angajare peste hotare ce ar presupune angajarea temporară a muncitorilor migranţi în locuri de muncă relativ calificate, în vederea revenirii lor în ţară şi utilizării deprinderilor profesionale însuşite în activitatea de producţie din Moldova;

informarea în masă a populaţiei despre impactul migraţiei ilegale a forţei de muncă şi condiţiile de angajare peste hotare;

continuarea eforturilor diplomatice în vederea includerii tuturor statelor-recipiente ale migranţilor moldoveni în sistemul de acorduri bilaterale privind protejarea lucrătorilor migranţi.

Rezultate scontate:

elaborarea legislaţiei privind politicile migraţionale şi managementul migraţiei de muncă în cadrul politicilor ocupaţionale, orientat spre protecţia lucrătorilor migranţi la toate etapele procesului de migraţie: premigrarea, migrarea şi postmigrarea;

sporirea posibilităţilor instituţiilor de a acorda o mai bună protecţie, inclusiv socială, migranţilor moldoveni peste hotare, plasarea lor în locuri de muncă mai calificate;

folosirea experienţelor profesionale dobîndite de migranţi şi reintegrarea lor profesională şi socială după revenirea în ţară;

îmbunătăţirea protecţiei sociale a muncitorilor migranţi (mobilitatea externă);

semnarea noilor acorduri cu state - destinaţii ale muncitorilor migranţi din Republica Moldova pentru revenirea activă a migranţilor pe piaţa internă a muncii;

eficientizarea coordonării acţiunilor şi cooperării în domeniul migraţiei de muncă între structurile statale, organismele internaţionale şi organizaţiile nonguvernamentale;

sporirea rolului partenerilor sociali în procesul de gestionare a migraţiei de muncă şi consolidarea capacităţilor acestora în procesul de protecţie a lucrătorilor migranţi.

VII. Monitorizarea, implementarea, evaluarea şi finanţarea Strategiei

Pentru realizarea prezentei Strategii, va fi elaborat anual un Plan naţional de acţiuni, ajustat la obiectivele generale şi liniile directoare specifice ale Strategiei, preconizate pe termen mediu şi lung, în conformitate cu Matricea politicilor de ocupare (acţiunilor de implementare a Strategiei), prevăzută în anexa nr.4 la Strategie. Planul menţionat va fi elaborat la niveluri naţional, sectorial şi regional, avînd drept scop realizarea complexă şi deplină a acţiunilor preconizate la toate nivelurile. La elaborarea Planului vor participa reprezentanţi ai Guvernului şi autorităţilor administraţiei publice locale, sectorului privat, social, ai sindicatelor şi patronatelor. Planul de acţiuni, generalizat pe baza acţiunilor planificate de organele centrale de specialitate ale administraţiei publice şi autorităţile administraţiei publice locale, va fi aprobat de Guvern.

Rolul coordonator în procesul monitorizării prezentei Strategii revine Ministerului Economiei şi Comerţului, implicat direct în elaborarea şi coordonarea Planului naţional de acţiuni pentru ocuparea forţei de muncă. Ministerul Economiei şi Comerţului este responsabil de analiza impactului politicilor promovate asupra atingerii obiectivelor prezentei Strategii la nivel naţional, monitorizarea nivelului de executare a indicatorilor de performanţă stabiliţi prin Strategie.

Organele centrale de specialitate ale administraţiei publice şi autorităţile administraţiei publice locale sînt responsabile de elaborarea planurilor de acţiuni ramurale şi regionale, conform prezentei Strategii, de implementarea componentelor sectoriale (ramurale, regionale) ale Strategiei şi de evaluarea impactului politicilor promovate.

Agenţia va fi responsabilă de implementarea politicilor legate de piaţa muncii, inclusiv în ceea ce priveşte realizarea acţiunilor active şi pasive de ocupare a forţei de muncă, medierea muncii, elaborarea şi realizarea programelor de formare profesională, acordarea ajutoarelor de şomaj. Agenţia va implementa programe şi proiecte specifice, beneficiind atît de finanţare internă, cît şi de internaţională. Agenţiile teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă vor fi iniţiatori şi intermediari între instituţiile şi organizaţiile implicate în implementarea politicilor de ocupare la nivel regional/local prin contracte încheiate cu angajatorii, patronatele, organele sindicale şi organizaţiile nonguvernamentale. În activitatea sa, Agenţia va colabora cu agenţiile private de ocupare a forţei de muncă şi cu alte organizaţii şi instituţii cu experienţă în domeniu. În perspectivă se prevede consolidarea capacităţilor Agenţiei de a monitoriza şi prognoza forţa de muncă pe termen scurt şi lung, ceea ce va înlătura neajunsurile existente în sistemul de pregătire a cadrelor şi va reduce deficitul de specialişti calificaţi într-o serie de domenii importante pentru asigurarea creşterii economice durabile.

La nivel local, coordonarea procesului de monitorizare şi evaluare va fi efectuat de direcţiile/secţiile economice ale consiliilor municipale şi raionale, în comun cu agenţiile teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă, care vor favoriza implicarea în acest proces a organizaţiilor nonguvernamentale.

Implementarea şi evaluarea politicilor prezentei Strategii se vor efectua pe etape, inclusiv:

1) Etapa I (anii 2007 - 2010), în care se prevede: accelerarea ajustării structurale, menţinerea creşterii şi asigurarea stabilităţii economiei naţionale, îmbunătăţirea mediului de afaceri, atragerea investiţiilor străine în diferite domenii social-economice, revizuirea şi perfecţionarea cadrului legislativ-normativ şi instituţional în domeniul pieţei muncii, ceea ce va contribui la reducerea şomajului, intensificarea protecţiei sociale a şomerilor, realizarea măsurilor direcţionate spre perfecţionarea pieţei forţei de muncă, îmbunătăţirea calităţii resurselor umane, precum şi crearea condiţiilor favorabile pentru înviorarea activităţii economice şi intensificarea concurenţei forţei de muncă.

2) Etapa a II-a (anii 2011 - 2015), în care se va pune accentul pe: aprofundarea reformelor structurale, sporirea volumului de investiţii şi a nivelului de dezvoltare a capitalului uman, ceea ce va contribui la asigurarea ocupării complete a forţei de muncă, formarea unei pieţe a forţei de muncă competitive, racordate la standardele europene, care să asigure îmbunătăţirea calităţii şi creşterea productivităţii muncii, întărirea coeziunii economice şi sociale, incluziunea socială, sporirea rentabilităţii muncii, implicarea mai eficientă a partenerilor sociali şi, ca rezultat, dezvoltarea resurselor umane.

Va fi perfecţionat în continuare sistemul naţional de indicatori statistici ai pieţei muncii, metodologia de calculare a acestora, în corespundere cu standardele internaţionale şi normele europene, precum şi metodele de colectare a datelor necesare, astfel încît să fie asigurată o comparabilitate directă a performanţelor Moldovei cu cele ale altor ţări europene.

Pentru evaluarea rezultatelor prezentei Strategii, sînt stabiliţi 20 indicatori-cheie ai pieţei muncii (ILO Bureau of Statistics), care vor fi utilizaţi adecvat în procesul monitorizării politicilor preconizate: rata de participare a forţei de muncă; rata de ocupare; statutul ocupaţional; ocuparea pe sectoare economice; lucrători în timp parţial; orele de lucru; ocuparea în economia informală; şomajul; şomajul în rîndul tinerilor; şomajul de lungă durată; şomeri potrivit formei de instruire pe care o urmează; subocuparea în raport cu timpul lucrat; rata de inactivitate; forma de instruire urmată şi analfabetismul; indicii salariilor în industrie; indicii salariilor şi cîştigurilor salariale în funcţie de ocupaţii; costuri compensatorii pe oră; costul forţei de muncă pe unitate şi productivitatea muncii; flexibilitatea ocupării; sărăcia, sărăcia în ocupare şi distribuirea venitului.

În procesul de implementare a prezentei Strategii vor fi utilizate cîteva surse informaţionale, principalele fiind:

datele Biroului Naţional de Statistică (Ancheta forţei de muncă, Cercetarea bugetelor gospodăriilor casnice, rapoartele lunare şi anuale privind numărul şi remunerarea salariaţilor, alte cercetări statistice), recensămîntul populaţiei, ca sursă de bază a informaţiei complete privind situaţia demografică, precum şi statisticile demografice curente;

rapoartele, informaţiile şi datele Agenţiei;

informaţiile şi dările de seamă ale Inspecţiei Muncii;

studiile recente privind piaţa forţei de muncă în Republica Moldova, susţinute de PNUD, Consiliul Europei, OIM şi Banca Mondială;

materialele informative şi analitice ale autorităţilor administraţiei publice, precum şi ale proiectelor finanţate de către alte instituţii financiare internaţionale (ASDI, UNICEF, USAID, TACIS etc.).

Implementarea acţiunilor trasate în prezenta Strategie va necesita un suport financiar destul de considerabil. Autorităţile administraţiei publice, alte instituţii şi organizaţii implicate în implementarea Strategiei la nivel naţional şi local vor include în fundamentarea propriilor planuri de acţiune principalele aspecte strategice, structurate în domeniul ocupării forţei de muncă, în conformitate cu termenele stabilite în acest sens în Planul naţional de acţiuni.

Acoperirea financiară a cheltuielilor de implementare a obiectivelor prevăzute în prezenta Strategie se va efectua din contul şi în limitele alocaţiilor prevăzute în bugetul de stat, bugetele autorităţilor administraţiei publice locale, bugetul asigurărilor sociale de stat (Fondul de şomaj), precum şi din surse extrabugetare, surse ale agenţilor economici şi din contul asistenţei comunităţii donatorilor. În principal, realizarea obiectivelor prezentei Strategii se va efectua din mijloacele Fondului de şomaj.

Evaluarea şi precizarea mijloacelor financiare necesare pentru realizarea prezentei Strategii, inclusiv promovarea politicilor şi întreţinerea cadrului instituţional, vor fi efectuate anual în procesul elaborării planurilor de acţiuni anuale, care vor fi reflectate în poziţiile respective ale Cadrului de Cheltuieli pe anul următor şi în bugetele respective. Va fi asigurată transparenţa utilizării mijloacelor financiare prin informarea societăţii civile despre rezultatele monitorizării implementării prezentei Strategii. Rezultatele monitorizării vor fi amplasate pe pagina electronică a Ministerului Economiei şi Comerţului şi publicate în presă.

Anexa nr.1

la Strategia naţională privind politicile

de ocupare a forţei de muncă

pe anii 2007-2015

Cadrul legislativ şi normativ al pieţei muncii

Cele mai importante acte în domeniul politicilor active şi pasive al pieţei muncii, care au fost elaborate şi adoptate în anii 2001-2006, sînt:

I. Cadrul legislativ:

Legea nr.714-XV din 6 decembrie 2001 cu privire la Fondul de şomaj al Republicii Moldova (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr.68-71, art.1307).

Legea nr.140-XV din 10 mai 2001 privind Inspecţia Muncii (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr.68-71, art.505).

Legea nr.1518-XV din 6 decembrie 2002 cu privire la migraţiune (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.1-2, art.2).

Codul muncii al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.154-XV din 28 martie 2003 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.159-162, art.648).

Legea nr.17-XV din 7 februarie 2003 pentru ratificarea Convenţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr.151 privind protecţia dreptului de organizare şi procedurile de determinare a condiţiilor de ocupare în serviciul public (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.27-29, art.102).

Legea 102-XV din 13 martie 2003 privind ocuparea forţei de muncă şi protecţia socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.70-72, art.312).

Legea nr.110-XV din 2 iunie 2005 pentru modificarea şi completarea Codului cu privire la contravenţiile administrative şi Legii nr.140-XV din 10 mai 2001 privind Inspecţia Muncii (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr.89-91, art.414).

Legea nr.5-XVI din 9 februarie 2006 cu privire la asigurarea egalităţilor de şanse între femei şi bărbaţi (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr.47-50, art.200).

II. Cadrul normativ:

Concepţia privind orientarea, pregătirea şi instruirea profesională a resurselor umane, aprobată prin Hotărîrea Parlamentului nr.253-XV din 19 iunie 2003 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.155-158, art.640).

Concepţia politicii migraţionale a Republicii Moldova, aprobată prin Hotărîrea Parlamentului nr.1386-XV din 11 octombrie 2002 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.146-148, art.1140).

Hotărîrea Guvernului nr.611 din 15 mai 2002 “Cu privire la aprobarea Strategiei ocupării forţei de muncă în Republica Moldova” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.66-68, art.705).

Hotărîrea Guvernului nr.1537 din 27 noiembrie 2002 “Cu privire la aprobarea Programului naţional de dezvoltare a lucrărilor publice remunerate pentru anul 2003”(Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.162-165, art.1674).

Hotărîrea Guvernului nr.862 din 14 iulie 2003 “Pentru aprobarea procedurilor privind accesul la măsurile de ocupare a forţei de muncă” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.155-158, art.911);

Hotărîrea Guvernului nr.1538 din 22 decembrie 2003 “Despre aprobarea Planului de măsuri pentru implementarea prevederilor Convenţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr.184 privind securitatea şi igiena muncii în agricultură” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr.1-5, art.12).

Hotărîrea Guvernului nr.422 din 26 aprilie 2004 “Cu privire la aprobarea Programului naţional de prevenire şi diminuare a şomajului în rîndurile tinerilor pentru anii 2004-2006” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr.73-76, art.566).

Hotărîrea Guvernului nr.450 din 29 aprilie 2004 “Despre aprobarea Regulamentului privind orientarea profesională şi susţinerea psihologică a populaţiei în problemele ce ţin de carieră” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr.77-79, art.607).

Hotărîrea Guvernului nr.888 din 2 august 2004 “Despre aprobarea procedurii de înregistrare şi examinare a cererilor pentru acordarea alocaţiei de integrare sau reintegrare profesională” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr.138-146, art.1068).

Hotărîrea Guvernului nr.1121 din 14 octombrie 2004 “Pentru aprobarea procedurii de antrenare a şomerilor la lucrări publice” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr.199-204, art.1369).

Hotărîrea Guvernului nr.243 din 2 martie 2005 “Pentru aprobarea Procedurii de stimulare a mobilităţii forţei de muncă” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr.51-54, art.354).

Hotărîrea Guvernului nr.594 din 20 iunie 2005 “Cu privire la aprobarea Procedurii de stimulare a angajatorilor pentru încadrarea în muncă a absolvenţilor instituţiilor de învăţămînt superior finanţaţi de la bugetul de stat” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr.89-91, art.660).

Hotărîrea Guvernului nr.1238 din 30 noiembrie 2005 “Privind aprobarea modificărilor şi completărilor ce se operează în unele hotărîri ale Guvernului” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr.168-171, art.1368).

III. Convenţiile Organizaţiei Internaţionale a Muncii în domeniul ocupării forţei de muncă

Republica Moldova a ratificat în domeniul vizat 36 de convenţii.

 Anexa nr.2

la Hotărîrea Guvernului

nr.605 din 31 mai 2007

LISTA

hotărîrilor Guvernului ce se abrogă

1. Hotărîrea Guvernului nr.611 din 15 mai 2002 “Cu privire la aprobarea Strategiei ocupării forţei de muncă în Republica Moldova” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.66-68, art.705).

2. Punctul 1 al Modificărilor şi completărilor ce se operează în unele hotărîri ale Guvernului, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr.1288 din 9 decembrie 2005 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr.172-175, art.1414).