1012/13.09.2004 Hotărîre cu privire la aprobarea Concepţiei şi obiectivelor dezvoltării şi consolidării pieţei asigurărilor în Moldova pe termen mediu (2004-2007)

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

cu privire la aprobarea Concepţiei şi obiectivelor dezvoltării şi consolidării pieţei

asigurărilor în Moldova pe termen mediu (2004-2007)

nr. 1012  din  13.09.2004

 (în vigoare 24.09.2004) 

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.175-177 art.1201 din 24.09.2004

* * *

Abrogat: 31.10.2012

Hotărîrea Guvernului nr.796 din 25.10.2012

Guvernul HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă, conform anexei, Concepţia şi obiectivele dezvoltării şi consolidării pieţei asigurărilor în Moldova pe termen mediu (2004-2007).

2. Ministerele şi departamentele vor întreprinde acţiunile de rigoare pentru realizarea necondiţionată a măsurilor planificate de reformare a sistemului naţional de asigurări.

3. Ministerul Finanţelor:

va prezenta Guvernului anual, pînă la 1 martie, informaţia despre mersul realizării Concepţiei;

va efectua controlul asupra executării prezentei hotărîri.

Anexă

la Hotărîrea Guvernului

nr.1012 din 13 septembrie 2004

Concepţia

şi obiectivele dezvoltării şi consolidării pieţei asigurărilor

în Moldova pe termen mediu (2004-2007)

I. Introducere

Asigurarea, ca sistem de protecţie a intereselor patrimoniale ale cetăţenilor, organizaţiilor şi statului, constituie un element indispensabil al sistemului economico-social.

Crearea unui sistem naţional de asigurare necesită elaborarea şi realizarea pe etape a unor măsuri orientate spre ridicarea calităţii serviciilor de asigurare, ceea ce presupune folosirea activă a potenţialului intern al statului, inclusiv a posibilităţilor investiţionale proprii.

Pentru a atinge acest obiectiv, este necesară organizarea corectă a sistemului naţional de asigurare şi dezvoltarea activă a unor tipuri de asigurări social importante. Domeniul asigurărilor cuprinde toate aspectele vieţii persoanelor, ale activităţii de producere şi social-economice, îndeplinind funcţiile de compensare, acumulare şi de economii.

Importanţa deosebită a instituţiei asigurărilor în condiţiile economiei de tranziţie este determinată de un şir de factori.

În primul rînd, asigurarea oferă o protecţie suplimentară diverselor interese ale persoanelor fizice şi juridice, indiferent de caracterul şi volumul măsurilor întreprinse de stat. În prezent, povara cea mai mare a cheltuielilor legate de lichidarea consecinţelor cataclismelor naturale şi catastrofelor tehnologice o poartă bugetul de stat, posibilităţile căruia sînt, din motive obiective, limitate.

În al doilea rînd, folosirea mecanismului asigurărilor în condiţiile actuale asigură dezvoltarea rapidă a activităţii de antreprenoriat, perfecţionarea continuă a tehnologiilor de producere, ţinînd cont de particularităţile ramurilor de bază ale economiei Moldovei, ale climei şi aşezării geografice.

Sistemul asigurărilor contribuie la dezvoltarea viabilă şi stabilă a economiei ţării, reprezentînd o premisă suplimentară pentru ridicarea nivelului de protecţie a populaţiei şi pentru asigurarea proprietăţii cetăţenilor şi a agenţilor economici.

În acelaşi timp, dezvoltarea asigurărilor depinde, în mare măsură, de gradul de perfecţiune a legislaţiei, de eficienţa politicilor bugetare, fiscale, creditare şi monetare ale statului, de calitatea supravegherii activităţii de asigurare şi de stabilitatea funcţionării organizaţiilor de asigurare.

Crearea unei industrii moderne a asigurărilor va permite statului:

a) reducerea poverii ce revine bugetului de stat privind restituirea pierderilor neprevăzute, provocate de factori tehnologici sau naturali;

b) soluţionarea unor probleme legate de asistenţa socială (achitarea acumulărilor de pensii, a indemnizaţiilor pentru pierderea capacităţii de muncă sau decesul întreţinătorului, de şomaj, restituirea cheltuielilor medicale) în condiţiile economiei de piaţă;

c) atragerea economiilor populaţiei şi ale organizaţiilor în circuitul economiei naţionale pe termen lung.

II. Scopurile şi sarcinile Concepţiei

Principalul scop al Concepţiei este formarea unei pieţe naţionale a asigurărilor stabile, valoroase şi funcţionale, capabilă să devină un instrument real în protejarea intereselor cetăţenilor, agenţilor economici şi statului.

Pentru realizarea integrală a Concepţiei, trebuie atinse următoarele scopuri:

a) ridicarea nivelului stabilităţii, competitivităţii şi eficienţei pieţei naţionale a asigurărilor;

b) crearea condiţiilor pentru folosirea tehnologiilor de asigurare moderne, exploatarea potenţialului investiţional al asigurărilor, supravegherea eficientă a activităţii de asigurare;

c) integrarea industriei asigurărilor din ţară în sistemul european de asigurări şi reasigurări.

Pentru a atinge scopurile Concepţiei, este necesară îndeplinirea următoarelor sarcini:

a) perfecţionarea bazei legislative ce reglementează funcţionarea pieţei asigurărilor, luînd în considerare standardele europene;

b) elaborarea şi realizarea unui complex de măsuri pentru reformarea sistemului asigurărilor, pentru dezvoltarea pieţei naţionale a asigurărilor şi a direcţiilor prioritare ale asigurărilor;

c) extinderea sferei de aplicare a asigurărilor şi formarea politicii de stat în domeniul asigurărilor obligatorii;

d) formarea unei infrastructuri moderne a pieţei asigurărilor şi crearea condiţiilor pentru organizarea activităţii participanţilor ei;

e) contribuirea la implementarea tehnologiilor moderne în domeniul informatizării şi automatizării activităţii de asigurare;

f) intensificarea propagării şi a difuzării în masă a scopurilor asigurării, legislaţiei asigurărilor şi a reformelor ce au loc în sfera asigurărilor, ridicarea nivelului culturii asigurărilor în rîndul populaţiei;

g) sporirea exigenţelor referitor la stabilitatea financiară şi solvabilitatea organizaţiilor de asigurare şi reasigurare;

h) crearea condiţiilor pentru dezvoltarea în ritm cît mai accelerat a asigurărilor de viaţă, sănătate şi ale capacităţii de muncă, a sistemului anuităţilor şi a altor tipuri de asigurări de importanţă socială;

i) perfecţionarea regimului de impozitare a operaţiunilor şi a activităţii de asigurare, crearea facilităţilor fiscale legate de cheltuielile de asigurare;

j) organizarea unui sistem de instruire, perfecţionare şi avansare a cadrelor ce activează în domeniul asigurărilor;

k) integrarea pe etape a sistemului naţional al asigurărilor în cel european.

III. Direcţiile principale şi mecanismul realizării Concepţiei

1. Creşterea rolului statului în dezvoltarea asigurărilor, perfecţionarea bazei legislative şi organizatorice

În prezent există necesitatea de a crea premise legale şi social-economice care ar servi la creşterea calităţii protecţiei prin asigurare, la valorificarea deplină a posibilităţilor asigurării şi a resurselor investiţionale.

Realizarea acestor şi a altor măsuri orientate spre dezvoltarea sistemului asigurărilor este imposibilă fără implicarea activă în acest proces a statului şi a autorităţilor sale. Reglementarea de stat a pieţei asigurărilor reprezintă o garanţie importantă în protecţia intereselor legitime ale asiguraţilor şi în stabilitatea financiară a organizaţiilor de asigurare.

Mecanismul asigurării obligatorii, după cum demonstrează experienţa ţărilor cu o economie de piaţă dezvoltată, este pe larg folosit de stat în scopul garantării stabilităţii sociale şi al accelerării dezvoltării economiei. Astfel, urmează a fi stabilite perspectivele asigurării obligatorii în domeniul agrar, ecologic şi social, precum şi justificarea introducerii tipurilor noi de asigurări obligatorii.

În concordanţă cu acestea şi luînd în considerare prevederile legislaţiei, este necesar ca autorităţile interesate ale statului, în colaborare cu Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor şi Fondurilor Nestatale de Pensii, să elaboreze proiecte de legi ce ar reglementa tipurile respective de asigurări obligatorii. Pentru adoptarea actelor legislative privind introducerea unor tipuri noi de asigurări obligatorii se impune necesitatea de a argumenta motivaţia social-economică, eficacitatea şi raţionalitatea acestora, totodată fiind necesară perfectarea strategiei financiar-economice preventive, care ar confirma posibilitatea soluţionării problemelor legate de protecţia prin asigurare.

Cel mai eficient mecanism de participare directă a statului în protecţia intereselor consumatorilor de servicii de asigurare este crearea unui sistem ce ar garanta achitarea despăgubirii de asigurare asiguraţilor (persoanelor asigurate, beneficiarilor) în cazurile cînd acest lucru nu poate fi efectuat de către organizaţia de asigurare falimentară. Acest scop poate fi atins, pe etape, prin crearea Fondului garantării despăgubirilor de asigurare.

O altă problemă importantă este determinarea mecanismului participării asigurărilor în cadrul sistemului de creditare ipotecară pe termen lung, atît în calitate de garant al compensării consecinţelor diferitelor riscuri, cît şi în calitate de investitor instituţional, precum şi crearea unui sistem eficient de asigurare de riscuri investiţionale.

Majoritatea problemelor cu care se confruntă piaţa asigurărilor constituie o consecinţă a imperfecţiunii cadrului legislativ ce reglementează asigurările.

Sînt insuficient reglementate problemele legate de realizarea practică a unor tipuri aparte de asigurări obligatorii, motivul fiind lipsa condiţiilor corespunzătoare de asigurare.

În legătură cu aceasta, la nivelul legislaţiei şi al sistemului de măsuri organizatorice, sînt necesare:

a) concretizarea bazei legale de realizare a diferitelor tipuri de asigurări, a conţinutului drepturilor şi obligaţiilor părţilor contractului de asigurare, în scopul reducerii la minimum a situaţiilor de conflict, îndeosebi în sfera tipurilor de asigurări cu răspîndire largă, ceea ce va permite sporirea încrederii cetăţenilor faţă de instituţia de asigurare;

b) organizarea controlului eficient din partea statului privind respectarea legislaţiei asigurărilor de către toate subiectele pieţei asigurărilor;

c) implementarea principiilor calitativ noi de reglementare a activităţii participanţilor profesionişti ai pieţei asigurărilor (organizaţiile de asigurare şi reasigurare, brokerii de asigurare şi actuarii);

d) elaborarea nomenclatorului asigurărilor obligatorii şi determinarea condiţiilor legislative de realizare a acestora, cu limitarea concomitentă a posibilităţii de finanţare a lor din contul bugetului de stat;

e) elaborarea şi perfecţionarea modelului de organizare a asigurării riscurilor în agricultură, a riscurilor ecologice, profesionale şi de sănătate (tipuri de asigurare obligatorii şi facultative);

f) realizarea unui complex de măsuri pentru stimularea activităţii organizaţiilor de asigurare şi reasigurare, mai ales în sfera asigurării de persoane, care are o importanţă socială deosebită, ţinînd cont de practica europeană;

g) asigurarea concordanţei regimului naţional de reglementare a asigurărilor şi a activităţii de asigurare cu principiile şi standardele europene, precum şi dezvoltarea colaborării cu autorităţile de supraveghere din alte state.

2. Dezvoltarea asigurărilor de persoane

Dezvoltarea sistemului asigurărilor de viaţă trebuie să fie una din sarcinile de bază ale statului.

Este primordială problema găsirii mijloacelor şi a resurselor investiţionale pentru realizarea procesului de implementare a asigurării de persoane, inclusiv a asigurării de viaţă.

În rîndul al doilea, asigurarea de persoane compensează deficitul garanţiilor sociale oferite de stat. Asigurarea de persoane pe termen lung (inclusiv anuităţile de pensii) garantează obţinerea unui venit suplimentar ce nu depinde de mărimea plăţilor achitate de stat, inclusiv de bătrîneţe şi invaliditate. Piaţa asigurărilor de viaţă reduce sarcina pusă pe seama bugetului, micşorînd totodată cheltuielile statului pentru asigurarea socială a cetăţenilor. Prin aceasta statul are posibilitatea să-şi concentreze resursele pentru protejarea păturilor socialmente vulnerabile ale societăţii.

În al treilea rînd, dezvoltarea asigurărilor de persoane, ca ramură a asigurării ce necesită un mare volum de resurse umane şi cercetări ştiinţifice aprofundate, duce la crearea noilor locuri de muncă.

Reformele realizate în prezent şi cele preconizate de către stat în sfera socială şi în sfera asigurărilor pun bazele dezvoltării instituţiei asigurărilor de persoane din ţară.

Sînt actuale problemele dezvoltării asigurărilor de persoane, a asigurării de viaţă, capacităţii de muncă, sănătăţii, sistemului anuităţilor şi a altor categorii de asigurări social importante, precum şi cea a necesităţii de intensificare a activităţii organizaţiilor de asigurare ce practică asigurările de viaţă.

Ca stimul pentru dezvoltarea asigurărilor de viaţă pe termen lung trebuie să servească crearea unui sistem de garanţii oferite asiguraţilor şi persoanelor asigurate privind primirea sumelor cuvenite în baza contractelor de asigurare.

Pe lîngă cerinţele rigide prevăzute în actele normative privind stabilitatea financiară a asigurătorilor, necesită a fi implementat, conform standardelor europene, procesul de specializare a organizaţiilor de asigurare. Acestea trebuie să presteze servicii numai într-un anumit domeniu de asigurare (asigurarea de persoane sau asigurarea de daune), care va fi autorizat de Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor şi Fondurilor Nestatale de Pensii în funcţie de cuantumul capitalului statutar. În acest scop, trebuie efectuată clasificarea tipurilor de asigurare şi stabilite particularităţile organizării şi efectuării asigurărilor de viaţă şi de pensii.

Dezvoltarea asigurărilor de viaţă va duce nu numai la specializarea asigurătorilor, dar şi la crearea instituţiei actuarului şi la apariţia bazei legale ce ar reglementa activitatea acestuia, legată de calcularea tarifelor de asigurare, a rezervelor şi obligaţiunilor de asigurare, analiza şi prognoza programelor investiţionale.

De asemenea, necesită examinare chestiunea referitor la crearea condiţiilor favorabile pentru cetăţeni şi angajatori, la achitarea primelor de asigurare, şi pentru organizaţiile de asigurare ce înfăptuiesc asigurările de viaţă, conform practicilor din ţările cu un sistem dezvoltat al asigurărilor.

Concomitent, este necesar de a elabora măsuri ce ar servi la extinderea sferei şi volumului asigurărilor medicale (de sănătate) facultative şi a asigurării facultative de accidente. Aceste tipuri de asigurări trebuie să devină un element important al "pachetului social" oferit de către patroni colaboratorilor lor.

Un factor determinant al dezvoltării organizaţiilor de asigurare ce practică asigurarea de viaţă îl constituie existenţa unei pieţe autohtone a hîrtiilor de valoare pe termen lung bine dezvoltate.

Cele expuse mai sus reprezintă doar o parte din problemele legate de dezvoltarea instrumentelor financiare pe termen lung, deosebit de importante pentru organizaţiile de asigurare ce-şi desfăşoară activitatea în domeniul asigurărilor de viaţă, care trebuie să fie soluţionate prin implementarea unui complex de măsuri eficiente.

3. Dezvoltarea asigurărilor mutuale

Practica mondială demonstrează că asigurarea mutuală reprezintă unul dintre elementele importante ale pieţei moderne a asigurărilor. În cadrul asigurării mutuale se efectuează asigurarea bunurilor şi a altor interese patrimoniale ale persoanelor fizice şi juridice, prin intermediul înfiinţării de către acestea a societăţilor mutuale de asigurări. De regulă, aceste societăţi sînt înfiinţate de persoanele a căror activitate este legată de riscuri de acelaşi tip. În special, este posibilă crearea societăţilor mutuale de asigurări şi de către angajaţii întreprinderilor membre ale societăţilor şi asociaţiilor profesionale, de către fermieri etc.

Necesitatea asigurării mutuale este condiţionată, mai întîi de toate, de existenţa unui număr mare de riscuri, pe care asigurătorii refuză să le preia în asigurare din cauza pagubelor frecvente, a sumelor mari de asigurare etc.

Unul dintre principalele avantaje ale asigurării mutuale este costul mic al acesteia în comparaţie cu asigurarea comercială, fapt ce a condus la răspîndirea largă în practica mondială de asigurare a societăţilor mutuale de asigurări.

Principiul de organizare a asigurării mutuale constă în distribuirea între membrii societăţii a sumei pagubelor produse ca urmare a survenirii cazului asigurat. Deosebirea dintre societăţile mutuale de asigurări şi societăţile pe acţiuni rezidă în faptul că fiecare asigurat este în acelaşi timp şi membru al societăţii.

În prezent, în Moldova nu activează instituţia societăţii mutuale de asigurări. Una dintre cauzele principale este lipsa cadrului legislativ care ar determina statutul juridic şi condiţiile activităţii acestora. În concluzie, sarcina de bază în acest domeniu este elaborarea bazei legislative respective.

4. Dezvoltarea pieţei coasigurării şi reasigurării

În condiţiile în care asigurătorii autohtoni au posibilităţi reduse de a primi riscuri în asigurare, mai ales riscuri de proporţii, creşte rolul coasigurării şi al reasigurării.

Majoritatea asigurătorilor nu dispun de mijloace financiare suficiente şi nu pot efectua asigurarea riscurilor de proporţii. Prin transmiterea unei părţi a riscurilor în reasigurare, compania de asigurare poate garanta îndeplinirea obligaţiilor sale faţă de clienţi. Pentru a oferi asemenea garanţii, este necesar de a elabora norme de drept ce ar stabili limitele obligaţiilor asigurătorului, clauzele standard ale contractelor de reasigurare, precum şi a determina regulile de funcţionare a pieţei naţionale de reasigurări. Din cauza imperfecţiunii acesteia, o mare parte a riscurilor preluate de asigurătorii autohtoni sînt plasate pe pieţele de reasigurare străine. De aceea e nevoie de stimularea dezvoltării reasigurării prin intermediul înfiinţării organizaţiilor de reasigurare.

De asemenea, este necesar de a intensifica supravegherea activităţii de reasigurare cu scopul de a preîntîmpina şi a exclude folosirea operaţiunilor de reasigurare transfrontalieră pentru transferarea ilegală a capitalului şi pentru spălarea banilor.

Problema garantării siguranţei operaţiunii de transmitere în reasigurare a riscurilor peste hotarele ţării poate fi soluţionată prin implementarea sistemului de rating în privinţa reasigurătorilor internaţionali şi a brokerilor de asigurare, ţinînd cont de practica şi standardele mondiale. În acelaşi timp, nivelul stabilităţii financiare şi reputaţia profesională a acestor organizaţii trebuie să minimalizeze posibilitatea neexecutării obligaţiilor asumate la încheierea contractelor de transmitere în reasigurare a riscurilor preluate de la organizaţiile de asigurare autohtone.

Un mecanism suplimentar pentru garantarea stabilităţii financiare a asigurătorilor este coasigurarea, adică asigurarea aceluiaşi risc de către mai mulţi asigurători în comun (pool de asigurare). Prin intermediul coasigurării se asigură, în principal, riscurile de proporţii sau riscurile noi şi mai puţin cunoscute. În practica internaţională pool-ul de asigurare este aplicat mai frecvent la asigurarea riscurilor de catastrofe.

Luînd în considerare acest fapt, este necesar de a elabora baza normativ-juridică ce ar reglementa condiţiile desfăşurării coasigurării de către pool-urile de asigurare (reasigurare), inclusiv modalitatea încheierii contractului de asigurare, determinarea mărimii riscului asigurat, repartizarea răspunderii, organizarea plăţilor reciproce etc.

5. Dezvoltarea infrastructurii pieţei asigurărilor şi pregătirea cadrelor

Un element important al organizării asigurărilor, îndeosebi în asigurarea riscurilor de proporţii, îl constituie existenţa unor participanţi ai pieţei asigurărilor cum ar fi actuarii, intermediarii de asigurare (brokerii de asigurare şi agenţii de asigurare), surveyorii, comisarii de avarie, adjusterii şi alţii. Aceasta se explică, în primul rînd, prin necesitatea evaluării (financiare, tehnice) exacte a riscurilor asigurate şi a mărimii daunei cauzate în urma survenirii cazului asigurat. În afară de aceasta, participanţii menţionaţi joacă un rol important la îmbunătăţirea calităţii serviciilor de asigurare şi la accesibilizarea lor pentru consumatori.

Legislaţia în vigoare trebuie perfecţionată în domeniul intermedierii în asigurare, inclusiv este necesar de a stabili exact condiţiile activităţii brokerului de asigurare şi a agentului de asigurare.

Menirea funcţională a participanţilor menţionaţi ai pieţei asigurărilor condiţionează necesitatea atragerii acestora în schema asigurării obligatorii, mai ales în cazul tipurilor de asigurări legate de asigurarea riscurilor de proporţii.

Este necesar de a determina, din punct de vedere juridic, funcţiile şi împuternicirile fiecărui participant al pieţei asigurărilor.

Automatizarea şi informatizarea activităţii participanţilor profesionişti ai pieţei asigurărilor, inclusiv în domeniul ţinerii evidenţei contabile, este una dintre cele mai importante sarcini ale dezvoltării pieţei asigurărilor din ţară.

Mai întîi de toate, implementarea sistemelor informaţionale va permite ridicarea nivelului stabilităţii şi transparenţei operaţiunilor efectuate de către participanţii profesionişti ai pieţei asigurărilor, va facilita munca zilnică a angajaţilor, va accelera procesele de elaborare, prelucrare şi analiză a informaţiei.

În acest scop, este necesar de a activiza, în comun cu participanţii profesionişti ai pieţei asigurărilor şi cu asociaţiile acestora, lucrul de elaborare a cerinţelor standard faţă de softurile specializate destinate ţinerii evidenţei contabile în organizaţiile de asigurare.

Dezvoltarea rapidă a pieţei autohtone a asigurărilor şi necesitatea integrării acesteia în sistemul mondial al asigurărilor este dictată de imperativul unui nou nivel de calificare profesională a cadrelor ce activează în industria asigurărilor.

În lipsa unor programe unice de perfecţionare şi recalificare profesională a specialiştilor organizaţiilor de asigurare, apare necesitatea de a soluţiona această problemă în cadrul fiecărei organizaţii de asigurare, ceea ce implică cheltuieli considerabile. Din această cauză, doar organizaţiile de asigurare mari îşi pot permite organizarea instruirii angajaţilor în străinătate sau atragerea în acest scop a specialiştilor de peste hotare.

În vederea soluţionării acestor şi altor probleme ce ţin de pregătirea profesională a angajaţilor din sfera asigurărilor, trebuie realizate următoarele acţiuni:

a) organizarea procesului instructiv pentru ridicarea nivelului de pregătire profesională a angajaţilor din organizaţiile de asigurare sau a specialiştilor care au tangenţă cu asigurarea, prin intermediul sistemului de conferinţe ştiinţifico-practice, al cursurilor, seminarelor şi altor forme de instruire;

b) înfiinţarea pe lîngă instituţiile de învăţămînt a centrelor de instruire a specialiştilor în asigurări. Aceasta presupune examinarea posibilităţii organizării, în cadrul instituţiilor de învăţămînt corespunzătoare, a unor cursuri permanente de instruire, perfecţionare şi recalificare profesională a angajaţilor din organizaţiile de asigurare;

c) valorificarea la maximum a programelor internaţionale şi a posibilităţilor organizaţiilor internaţionale financiare de asigurare sau altor organizaţii în scopul instruirii şi perfecţionării profesionale a specialiştilor.

6. Consolidarea bazei statistice în domeniul asigurărilor

Un factor important pentru dezvoltarea asigurărilor în general, inclusiv a asigurării acumulative şi a anuităţilor, este prezenţa unei baze ample de date statistice.

Baza de date statistice existentă la momentul actual nu poate fi folosită în totalitate în asigurări. Detalierea datelor statistice nu permite alcătuirea majorităţii tabelelor actuare necesare pentru justificarea tarifelor diferitelor tipuri de asigurări. Din datele statisticii de stat lipsesc multe informaţii necesare pentru efectuarea calculelor actuare.

Realizarea cu succes a măsurilor de îmbunătăţire a calităţii calculelor tarifelor de asigurare şi rezervelor de asigurare, în special elaborarea şi punerea în aplicare a softului specializat de calculare a acestora, este imposibilă fără existenţa unei baze de date complete. Aceasta trebuie să conţină informaţii privitor la: rata mortalităţii populaţiei în general şi rata mortalităţii unor categorii aparte ale populaţiei (participanţi ai sistemului acumulativ de pensii care achită regulat depunerile de pensie); rata mortalităţii invalizilor; indicele restabilirii după invaliditate; indicii creşterii gradului de invaliditate şi traumatism etc.

În afară de aceasta, baza de date statistice şi alte date oficiale sînt necesare pentru evaluarea probabilităţii survenirii riscurilor asigurate şi a mărimii maxime a daunei cauzate de acestea, astfel stabilindu-se oportunitatea implementării unui sau a altui tip de asigurare.

Existenţa unor astfel de date, cu un înalt grad de veridicitate, va permite stabilirea cuantumului adecvat al tarifelor de asigurare în cazul contractelor de asigurare de persoane în general şi al contractelor de asigurare de viaţă (inclusiv de acumulare) în particular.

Activitatea de elaborare şi formare a bazei de date statistice din domeniul asigurărilor trebuie să includă următoarele componente:

a) elaborarea unei baze metodice unice privind acumularea, păstrarea şi prelucrarea datelor;

b) stabilirea listei indicatorilor capabili să reflecte în mod real şi adecvat necesităţile organizaţiilor de asigurare;

c) crearea mecanismului de corectare (atunci cînd este necesar) a listei tipurilor de asigurări şi a listei indicatorilor în procesul schimbării conjuncturii pieţei asigurărilor şi a mecanismului participării beneficiarilor de informaţie statistică din domeniul asigurărilor.

La elaborarea listei indicatorilor statistici în domeniul asigurărilor trebuie să se ţină cont de experienţa acumulată în acest domeniu de către organizaţiile internaţionale de statistică şi societăţile de actuariat.

Măsurile de creare, formare şi monitorizare permanentă a bazei de date în cauză va permite impulsionarea dezvoltării nu numai a asigurărilor de viaţă, dar şi a asigurărilor de persoane în general.

7. Crearea condiţiilor pentru concurenţa loială pe piaţa asigurărilor şi ridicarea nivelului culturii asigurării a populaţiei

În cadrul dezvoltării asigurării este necesar ca industria asigurărilor să fie examinată ca parte indispensabilă a pieţei financiare, fără de care nu este posibilă funcţionarea eficientă a economiei ţării.

O forţă internă de propulsie trebuie să devină concurenţa loială, care permite consumatorilor să-şi stabilească în mod independent opţiunea.

Pentru funcţionarea eficientă a pieţei asigurărilor, este necesar de a crea condiţii echitabile de desfăşurare a activităţii pentru toate organizaţiile de asigurare de pe teritoriul ţării. În acest scop urmează a fi elaborat sistemul de organizare a concursurilor deschise între organizaţiile de asigurare care vor fi antrenate în efectuarea asigurării din contul mijloacelor bugetare. Totodată, va fi efectuat monitoringul activităţii organizaţiilor de asigurare ce ocupă o poziţie dominantă şi care limitează accesul pe piaţă al altor organizaţii de asigurare.

Concomitent, crearea condiţiilor echitabile de activitate pe piaţa asigurărilor va contribui la îmbunătăţirea calităţii serviciilor de asigurare, la apariţia serviciilor noi de asigurare şi la optimizarea costului acestora.

Unul dintre principalele obiective ale dezvoltării asigurării şi activităţii de asigurare este restabilirea şi ridicarea în continuare a nivelului de cultură a asigurării în rîndul populaţiei. În prezent, performanţele slabe ale pieţei asigurărilor se pot explica inclusiv prin nivelul insuficient de cultură a asigurării.

Cauzele acestui fenomen pot fi multiple: atitudinea negativă a populaţiei faţă de asigurare în general (neîncrederea, dezamăgirea), orientarea cronică a populaţiei spre ajutoarele sociale sau spre alte ajutoare din partea statului, lipsa informaţiei accesibile despre produsele de asigurare, inclusiv a publicităţii insuficiente a produselor oferite de organizaţiile de asigurare, neconştientizarea rolului serviciilor de asigurare, lipsa informaţiilor pozitive despre activitatea organizaţiilor de asigurare în mass - media, tarifele de asigurare mari, incompatibile cu veniturile populaţiei.

Pentru ridicarea nivelului de cultură a asigurării în rîndurile populaţiei, este necesar de a întreprinde următoarele măsuri:

a) organizarea în mod regulat, în comun cu participanţii profesionişti ai pieţei asigurărilor şi cu asociaţiile acestora, a procesului de instruire a populaţiei, orientat spre oferirea unor informaţii obiective şi complete despre piaţa serviciilor de asigurare şi a produselor de asigurare, inclusiv în partea ce ţine de protecţia drepturilor consumatorilor serviciilor de asigurare;

b) informarea populaţiei despre activitatea ilegală de pe piaţa asigurărilor;

c) unificarea terminologiei folosite la încheierea contractelor de asigurare (reasigurare) şi a terminologiei altor documente folosite în activitatea de asigurare.

În formarea culturii asigurării în rîndurile populaţiei un rol important îl deţin înseşi organizaţiile de asigurare şi asociaţiile acestora, care trebuie să colaboreze cu mijloacele de informare în masă, să organizeze programe de instruire şi educare a populaţiei, să efectueze studii de marketing, cu evaluarea cererii pe piaţa serviciilor de asigurare, iar, în caz de necesitate, să lanseze produse noi de asigurare.

Un mijloc eficient de ridicare a gradului de informare a populaţiei privind asigurarea şi activitatea de asigurare trebuie să devină editarea unei publicaţii specializate, la elaborarea căreia ar contribui atît autorităţile statului, cît şi participanţii profesionişti ai pieţei asigurărilor.

8. Perfecţionarea sistemului fiscal

Devenirea sistemului asigurărilor ca instrument de bază al protecţiei intereselor populaţiei şi ale agenţilor economici va necesita elaborarea de către stat a unui sistem de impozitare corespunzător.

Sistemul existent de impozitare a consumatorilor produselor de asigurare de persoane, inclusiv de asigurare de viaţă, nu favorizează practic folosirea de către populaţie a serviciilor pieţei asigurărilor. Astfel, este necesar de a examina problema deducerii cheltuielilor, în mărime deplină sau fixată, legate de asigurarea de persoane, inclusiv de asigurarea de viaţă, de asigurarea locuinţelor etc., efectuate atît nemijlocit de către populaţie, cît şi de către angajatori.

Experienţa ţărilor Uniunii Europene ne demonstrează că, în pofida nivelului înalt al dezvoltării pieţei asigurărilor de viaţă şi a conştientizării de către populaţie a necesităţii încheierii contractelor de asigurare, mecanismele de dezvoltare a asigurărilor de viaţă în aceste ţări sînt stabilite totuşi prin lege.

Într-un şir de ţări europene, din baza de impozitare a persoanei fizice sau juridice (patronului) pot fi excluse următoarele tipuri de cheltuieli:

a) primele de asigurare plătite în baza contractelor ce prevăd achitarea anuităţilor pe viaţă şi a contractelor încheiate de către patron în folosul angajaţilor;

b) primele de asigurare plătite în baza contractelor individuale de anuitate, de asigurare de accidente, de asigurare a sănătăţii, dacă venitul anual al asiguratului este mai mic decît o anumită sumă prestabilită, sau stabilirea unei limite a cheltuielilor de asigurare, care se va deduce din venitul impozabil al acestuia;

c) primele de asigurare plătite în baza contractelor individuale de asigurare de viaţă, de sănătate şi de accidente.

În condiţiile în care asigurarea, pentru majoritatea agenţilor economici, este unul dintre principalele mecanisme de garantare a protecţiei împotriva diferitelor riscuri, existenţa restricţiilor fiscale (inclusiv contribuţiile pentru asigurarea socială) legate de achitarea primelor de asigurare influenţează negativ atît asupra dezvoltării pieţei asigurărilor în general, cît şi asupra agenţilor economici care au nevoie de protecţia prin asigurare.

În prezent, prin Hotărîrea Guvernului nr.484 din 4 mai 1998 "Cu privire la limitele cheltuielilor de asigurare ale persoanelor juridice permise ca deduceri de cheltuieli aferente activităţii de întreprinzător pentru scopuri fiscale", sînt stabilite limitele cheltuielilor la achitarea primelor de asigurare în baza contractelor de asigurare, permise a fi deduse ca cheltuieli ale activităţii de asigurare în scopul impozitării, ceea ce nu reflectă în mod obiectiv necesitatea protecţiei prin asigurare.

În practica mondială, de regulă, cheltuielile legate de achitarea de către asigurat a primelor de asigurare în baza contractelor de asigurare de bunuri se atribuie integral la cheltuieli legitime şi nu sînt supuse impozitării.

În legătură cu aceasta, pentru determinarea regimului fiscal ce ar favoriza dezvoltarea asigurărilor, este necesar de a revizui normele privind impozitarea cheltuielilor asiguraţilor.

9. Crearea unui sistem eficient de reglementare a pieţei asigurărilor şi supravegherii activităţii de asigurare

Actualmente, legislaţia cu privire la asigurări nu reglementează pe deplin activitatea din acest domeniu. În acelaşi timp, Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor şi Fondurilor Nestatale de Pensii nu dispune de împuterniciri suficiente. De aceea, un obiectiv important este constituirea unei autorităţi noi, autonome, cu funcţii şi drepturi identice cu cele ale Băncii Naţionale a Moldovei sau ale Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare.

Totodată, principalele obiective ale reglementării sînt creşterea eficienţei autorităţii de supraveghere a asigurărilor întru protecţia intereselor legitime ale asiguraţilor, precum şi menţinerea unui mediu concurenţial favorabil pe piaţa asigurărilor şi dezvoltarea infrastructurii acesteia în corespundere cu practica internaţională de organizare a activităţii de asigurare.

Pentru atingerea obiectivelor enumerate, legislaţia naţională cu privire la asigurări va fi armonizată cu directivele europene din domeniu, cu principiile şi standardele de bază ale supravegherii asigurărilor, instituite de Asociaţia Internaţională a Organelor de Supraveghere a Asigurărilor (IAIS), garantîndu-se conformitatea maximă a cerinţelor legislaţiei asigurărilor a Republicii Moldova cu standardele europene, orientate spre dezvoltarea unei pieţe eficiente, stabile şi corecte, precum şi colaborarea de perspectivă cu autorităţile de supraveghere din alte ţări.

Urmează a fi elaborat un sistem eficient de monitoring la distanţă şi de diagnosticare preventivă a scăderii solvabilităţii organizaţiilor de asigurare (reasigurare) cu scopul de a interveni imediat în favoarea intereselor asiguraţilor, ce derivă din contractele de asigurare.

O problemă importantă a dezvoltării organizaţiilor de asigurare şi reasigurare este schimbarea standardelor evidenţei contabile şi elaborarea formelor noi de evidenţă financiară, ce ar reflecta specificul activităţii de asigurare. Realizarea acestui obiectiv are drept scop garantarea transparenţei activităţii financiare a organizaţiilor de asigurare şi reasigurare, punerea la dispoziţia consumatorilor a informaţiei exhaustive şi veridice privind evidenţa financiară, care ar servi la adoptarea unor decizii economic justificate în legătură cu piaţa asigurărilor şi de investiţii.

Una dintre principalele sarcini în domeniul protecţiei intereselor asiguraţilor, susţinerii stabilităţii financiare şi a solvabilităţii organizaţiilor de asigurare şi reasigurare este garantarea siguranţei, lichidităţii, diversificării şi profitabilităţii plasării activelor organizaţiilor de asigurare (reasigurare). În acest scop, Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor şi Fondurilor Nestatale de Pensii trebuie să elaboreze lista cu un număr optim de cerinţe privind investirea activelor organizaţiilor de asigurare în instrumente financiare sigure, luînd în considerare tipurile de asigurare şi termenele contractelor de asigurare; să divizeze fluxurile investiţionale în asigurări de viaţă şi alte tipuri de asigurări, precum şi să stimuleze investiţiile pe termen lung.

Plasarea mijloacelor obţinute în urma realizării tipurilor obligatorii de asigurări, precum şi a asigurărilor de persoane, trebuie să implice un risc minim legat de investirea acestora.

IV. Rezultate scontate

În vederea realizării eficiente a prezentei Concepţii, a fost elaborat un Plan de acţiuni, conform anexei.

În urma desfăşurării acţiunilor planificate şi, deci, a implementării raţionale a Concepţiei, statul şi nemijlocit consumatorii produselor de asigurare vor obţine:

a) un cadru legal al asigurărilor, compatibil standardelor europene;

b) un înalt grad de stabilitate şi siguranţă a pieţei naţionale a asigurărilor;

c) standarde moderne de supraveghere şi reglementare a activităţii subiectelor pieţei asigurărilor;

d) o infrastructură stabilă a pieţei asigurărilor, un nivel sporit de pregătire profesională a cadrelor din domeniul asigurărilor;

e) un grad înalt de protecţie a agenţilor economici şi a cetăţenilor împotriva diferitelor grupuri de riscuri, calitate sporită şi spectru lărgit al ofertei serviciilor de asigurare;

f) ridicarea calitativă a competitivităţii pieţei naţionale a asigurărilor şi extinderea posibilităţilor sale investiţionale;

g) intensificarea procesului de integrare a pieţei naţionale a asigurărilor în sistemul internaţional.

O dată cu realizarea măsurilor de perfecţionare a impozitării operaţiunilor de asigurare, cu dezvoltarea asigurării de viaţă pe termen lung şi a asigurării de pensii (anuităţi), precum şi cu implementarea unor tipuri noi de asigurări obligatorii, va creşte numărul contractelor de asigurare şi, drept urmare, se va majora volumul mijloacelor financiare în sistemul asigurărilor, lărgindu-se, totodată, cercul beneficiarilor de protecţie prin asigurare.

Se presupune că, la începutul anului 2008, volumul primelor de asigurare acumulate într-un an în raport cu produsul intern brut se va majora de la 1,06% pînă la 1,5-2%.

Majorarea volumului primelor de asigurare va permite asigurătorilor să acumuleze mijloace financiare suplimentare, care vor servi drept sursă pentru investire în economia ţării.

Dezvoltarea în ritm accelerat a industriei naţionale a asigurărilor, luînd în calcul potenţialul altor segmente existente ale pieţei financiare a ţării, va garanta impulsionarea transformărilor economice pozitive în Moldova.