(1) Prezenta lege reglementează modul de atribuire a denumirilor geografice şi de redenumire a obiectelor geografice amplasate în limitele administrativ-teritoriale ale Republicii Moldova (toponime, denumiri de elemente naturale: hidronime, denumiri de elemente geomorfologice, de zone naturale, geologice, litologice, de zone reprezentative ale biodiversităţii, precum şi denumiri de elemente antropice: zone istorice, culturale) prin identificarea, standardizarea, înregistrarea, utilizarea, protejarea (salvgardarea) şi controlul acestora.

(2) Scopul legii constă în asigurarea standardizării, utilizării şi protejării (salvgardării) denumirilor geografice pentru dezvoltarea şi promovarea patrimoniului natural, turistic, cultural şi istoric al Republicii Moldova.

(3) La atribuirea denumirilor geografice, prevederile prezentei legi se aplică în măsura în care nu contravin prevederilor Legii nr.764/2001 privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova, ale Legii nr.66/2008 privind protecţia indicaţiilor geografice, denumirilor de origine şi specialităţilor tradiţionale garantate, ale Legii nr.151/2017 cu privire la sistemul de adrese şi ale Regulamentului cu privire la modul de soluţionare a chestiunilor organizării administrativ-teritoriale ale Republicii Moldova, aprobat prin Legea nr.741/1996.

Articolul 2. Noţiuni principale

În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni semnifică:

autoritatea administrativă centrală responsabilă de domeniul denumirilor geografice – autoritate responsabilă de coordonarea şi implementarea politicilor, strategiilor şi a legislaţiei în domeniul denumirilor geografice;

denumire geografică – nume de zonă, regiune, localitate sau de orice alt obiect geografic de interes public sau istoric;

denumire geografică dublă – denumire geografică compusă din două denumiri care se utilizează concomitent pentru acelaşi obiect geografic;

denumire geografică oficială – denumire geografică atribuită unui obiect geografic în condiţiile prezentei legi şi aprobată printr-un act normativ;

denumire geografică neoficială – denumire geografică care nu este aprobată printr-un act normativ;

identificare a denumirii geografice – totalitate a acţiunilor efectuate în scopul recunoaşterii denumirilor geografice;

obiect geografic – formaţiune integrală şi relativ stabilă de pe suprafaţa Pământului, care există sau a existat în trecut şi se caracterizează printr-o amplasare geografică delimitată;

redenumire a obiectului geografic – schimbare a denumirii existente a obiectului geografic în cazurile şi în condiţiile stabilite de prezenta lege;

registru al denumirilor geografice – totalitate a informaţiilor documentate şi actualizate conform datelor oficiale, ţinute în cadrul Sistemului informaţional "Registrul denumirilor geografice" şi organizate în conformitate cu cerinţele stabilite de cadrul normativ;

Sistemul informaţional "Registrul denumirilor geografice" – totalitate a resurselor şi tehnologiilor informaţionale interdependente destinată păstrării, prelucrării şi furnizării de informaţii cu privire la denumirile geografice standardizate;

stabilire a denumirilor geografice – atribuire a denumirii obiectelor geografice şi redenumire a acestora respectând procedura specificată în prezenta lege;

standardizare a denumirilor geografice – stabilire a criteriilor şi normelor pentru prezentarea uniformă a denumirilor geografice.

Articolul 3. Principii în domeniul denumirilor geografice

În domeniul denumirilor geografice se respectă următoarele principii:

a) principiul legalităţii – respectarea prevederilor prezentei legi şi a cadrului legal conex;

b) principiul univocităţii – recunoaşterea unei singure denumiri oficiale pentru un obiect geografic, la un moment dat, într-o singură limbă;

c) principiul protejării (salvgardării) denumirilor geografice;

d) principiul îmbinării interesului naţional cu cel al colectivităţilor locale;

e) principiul respectării condiţiilor naturale, geografice, istorice, etnografice, culturale, sociale şi de altă natură care pot influenţa denumirile geografice;

f) principiul transparenţei – luarea în considerare a opiniei locuitorilor care domiciliază pe teritoriul din limitele obiectului geografic determinat.

Capitolul II

COMPETENŢELE ADMINISTRATIVE ŞI DE REGLEMENTARE

Articolul 4. Atribuţiile Guvernului

În vederea punerii în aplicare a procedurii de identificare şi stabilire a denumirilor geografice, Guvernul:

a) asigură promovarea politicii de stat în domeniul denumirilor geografice;

b) aprobă programele naţionale privind denumirile geografice;

c) aprobă actele normative în domeniul denumirilor geografice;

d) aprobă componenţa Comisiei naţionale pentru denumiri geografice şi regulamentul de funcţionare a acesteia;

e) aprobă conceptul Sistemului informaţional "Registrul denumirilor geografice" şi Regulamentul cu privire la modul de ţinere a Registrului denumirilor geografice.

Articolul 5. Atribuţiile autorităţii administrative centrale responsabile de domeniul denumirilor geografice

Autoritatea administrativă centrală responsabilă de domeniul denumirilor geografice exercită următoarele atribuţii:

a) elaborează proiecte de acte normative în domeniul denumirilor geografice;

b) coordonează şi monitorizează implementarea politicii de stat în domeniul denumirilor geografice;

c) stabileşte regulile de identificare, standardizare, înregistrare, utilizare şi protejare (salvgardare) a denumirilor geografice;

d) asigură activitatea Comisiei naţionale pentru denumiri geografice;

e) elaborează şi propune Guvernului spre aprobare planul de acţiuni pentru denumiri geografice;

f) creează, administrează şi exercită competenţele de posesor al Registrului denumirilor geografice;

g) asigură înregistrarea denumirilor geografice în Registrul denumirilor geografice;

h) asigură interoperabilitatea Registrului denumirilor geografice cu geoportalele tematice;

i) asigură schimbul de date dintre Registrul denumirilor geografice şi alte sisteme şi resurse informaţionale de stat în conformitate cu cadrul normativ din domeniul interoperabilităţii şi al schimbului de date;

j) asigură furnizarea informaţiei din Registrul denumirilor geografice;

k) asigură conformitatea datelor cu cerinţele infrastructurii naţionale de date spaţiale în Registrul denumirilor geografice;

l) elaborează şi prezintă rapoartele anuale către Guvern.

Articolul 6. Atribuţiile autorităţilor administraţiei publice centrale

Autorităţile administraţiei publice centrale responsabile de aprobarea denumirilor geografice ce cad sub incidenţa prevederilor art.1 alin.(1):

a) implementează politica de stat în domeniul denumirilor geografice în limita competenţelor;

b) solicită avizul consultativ al Comisiei naţionale pentru denumiri geografice;

c) stabilesc denumirile geografice ale obiectelor de importanţă naţională conform domeniului de competenţă, în urma consultărilor publice;

d) elaborează acte normative de stabilire a denumirilor geografice pentru obiectele geografice.

Articolul 7. Atribuţiile autorităţilor administraţiei publice locale

(1) Autorităţile administraţiei publice locale de nivelul întâi stabilesc denumirea obiectelor amplasate în limitele unităţii administrativ-teritoriale, cu excepţia celor ce ţin de competenţa autorităţilor administraţiei publice locale de nivelul doi sau de nivel special şi a celor ce ţin de competenţa autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate.

(2) Autorităţile administraţiei publice locale de nivelul doi sau de nivel special stabilesc denumirea obiectelor amplasate pe teritoriul a două sau mai multe unităţi administrativ-teritoriale de nivelul întâi din componenţa unităţii administrativ-teritoriale respective.

(3) Autorităţile administraţiei publice locale de toate nivelurile:

a) organizează consultări publice pe marginea cererii de stabilire a denumirilor geografice ale obiectelor amplasate în limitele unităţii administrativ-teritoriale;

b) solicită avizul consultativ al Comisiei naţionale pentru denumiri geografice.

Articolul 8. Atribuţiile Comisiei naţionale pentru denumiri geografice

(1) Comisia naţională pentru denumiri geografice este un organ colegial cu statut consultativ, creat pe lângă autoritatea administrativă centrală responsabilă de domeniul denumirilor geografice.

(2) Comisia naţională pentru denumiri geografice este compusă din reprezentanţi de nivel decizional delegaţi de către autorităţile administraţiei publice centrale, asociaţiile reprezentative ale autorităţilor administraţiei publice locale, Comitetul executiv al Găgăuziei, mediul academic şi societatea civilă.

(3) Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Comisiei naţionale pentru denumiri geografice, precum şi componenţa acesteia, se aprobă de Guvern.

(4) Comisia naţională pentru denumiri geografice:

a) examinează cererile de stabilire a denumirilor geografice;

b) emite un aviz consultativ asupra cererilor de stabilire a denumirilor geografice conform solicitărilor.

Capitolul III

MODUL DE ATRIBUIRE A DENUMIRILOR GEOGRAFICE

ŞI DE REDENUMIRE A OBIECTELOR GEOGRAFICE

Articolul 9. Atribuirea denumirilor geografice

(1) Denumirea geografică se atribuie pentru următoarele obiecte:

a) toponime;

b) gară, aeroport, aerodrom, port, far, doc, pod;

c) regiune şi zonă geografică;

d) obiect geografic sau topografic de interes public sau istoric (cu excepţia celor specificate în Legea nr.151/2017 cu privire la sistemul de adrese şi Legea nr.66/2008 privind protecţia indicaţiilor geografice, denumirilor de origine şi specialităţilor tradiţionale garantate).

(2) Pentru evidenţierea prin denumire a unui obiect geografic nespecificat la alin.(1), acestuia îi poate fi atribuită o denumire geografică.

Articolul 10. Stabilirea denumirilor geografice

(1) Stabilirea denumirilor geografice se realizează în timpul cartografierii teritoriului, al cercetărilor toponimice sau în timpul pregătirii cererii pentru atribuirea denumirii geografice.

(2) La stabilirea denumirilor geografice:

a) se iau în considerare caracteristicile geografice, istorice, etnice, lingvistice ale populaţiei locale, precum şi activitatea ei de bază;

b) se exclud denumirile asemănătoare sau cele care pot crea confuzii;

c) se exclud denumirile incompatibile cu istoria, tradiţiile şi cultura specifică zonei.

(3) Stabilirea denumirilor geografice poate fi iniţiată de către:

a) autorităţile administraţiei publice centrale;

b) autorităţile administraţiei publice locale;

c) grupuri de experţi (lingvişti, geografi, istorici), persoane fizice sau juridice care au afiliere (desfăşoară activitate) cu obiectul denumirilor geografice.

(4) Procedura de atribuire a denumirilor geografice:

a) cererea de stabilire a denumirilor geografice din partea grupului de experţi /persoane fizice sau juridice se înaintează autorităţilor administraţiei publice locale sau, în cazul obiectelor de importanţă naţională, autorităţilor administraţiei publice centrale;

b) autoritatea responsabilă organizează consultări publice;

c) autoritatea responsabilă solicită avizul consultativ al Comisiei naţionale pentru denumiri geografice pe marginea solicitării de stabilire a denumirilor geografice;

d) Comisia naţională pentru denumiri geografice verifică corectitudinea denumirii propuse şi expediază avizul autorităţilor administraţiei publice centrale sau, după caz, autorităţilor administraţiei publice locale, care adoptă o decizie în acest sens;

e) denumirea geografică aprobată de autorităţile publice centrale sau, după caz, de autorităţile publice locale se prezintă spre înregistrare în Registrul denumirilor geografice împreună cu dosarul de stabilire.

(5) Dosarul de stabilire a denumirii geografice conţine următoarele date:

a) decizia privind stabilirea denumirii geografice;

b) descrierea succintă şi tipul obiectului geografic;

c) schiţa amplasamentului obiectului geografic diferenţiat în spaţiu elaborată de către iniţiator în formă liberă, utilizând seturi de date spaţiale disponibile, inclusiv din surse libere şi gratuite;

d) iniţiatorul.

(6) Procedura de stabilire, standardizare, înregistrare şi utilizare a denumirilor geografice se reglementează de autoritatea administrativă centrală responsabilă în domeniul denumirilor geografice.

Articolul 11. Cerinţe pentru atribuirea denumirii geografice

(1) Denumirea obiectelor infrastructurii de transport şi inginereşti, inclusiv a aeroporturilor, aerodromurilor, gărilor, porturilor, docurilor, podurilor şi a altor obiecte, derivă, de regulă, de la denumirea aşezărilor, a părţilor componente ale acestora sau de la obiecte geografice lângă care sunt amplasate.

(2) Denumirea geografică trebuie să reflecte opiniile locuitorilor din teritoriul în care este amplasat obiectul geografic, să indice trăsăturile caracteristice ale acestui obiect sau particularităţile şi activităţile populaţiei, să ia în considerare condiţiile naturale, geografice, istorice, naţionale, etnografice, culturale, sociale, dar şi caracteristicile zonei în care este situat obiectul.

(3) Se interzice atribuirea denumirii geografice:

a) mai multor obiecte geografice omogene în cadrul unei unităţi administrativ-teritoriale;

b) care nu are asocieri cu patrimoniul natural, istoric şi cultural;

c) care este constituită doar din cifre;

d) care este constituită doar din abrevieri;

e) care contravine intereselor şi legislaţiei naţionale.

Articolul 12. Cerinţe pentru redenumirea obiectului geografic

(1) Redenumirea obiectelor geografice este admisă dacă:

a) două sau mai multe obiecte geografice omogene din cadrul unei unităţi administrativ-teritoriale au aceeaşi denumire, fapt care îngreunează identificarea acestora sau creează confuzii;

b) prin aceasta se redă obiectului geografic denumirea sa istorică;

c) prin aceasta se redă obiectului geografic denumirea cunoscută pe scară largă în trecut şi în prezent;

d) a fost schimbată destinaţia obiectului geografic;

e) ortografia actuală a denumirii geografice în limba română sau în altă limbă nu respectă regulile de ortografiere ale limbii respective şi nu corespunde tradiţiilor de utilizare a denumirii în acea limbă.

(2) Cerinţele pentru atribuirea denumirii obiectului geografic se aplică şi în cazul redenumirii obiectului geografic.

Articolul 13. Publicitatea denumirilor geografice

(1) Autoritatea administrativă centrală responsabilă de domeniul denumirilor geografice promovează denumirile geografice standardizate.

(2) Datele din Registrul denumirilor geografice sunt publice.

Capitolul IV

CERINŢE PENTRU DENUMIRI GEOGRAFICE

Articolul 14. Limba denumirilor geografice

(1) Denumirile geografice se redau în limba română.

(2) În ariile locuite tradiţional de persoane aparţinând minorităţilor naţionale şi dacă există o cerere suficientă, denumirile geografice se redau în limba română şi în limbile minorităţii respective.

(3) Denumirile obiectelor geografice amplasate în zona frontierei de stat şi corpurile de apă de suprafaţă se redau în limba română.

(4) Denumirile obiectelor geografice în materialele cartografice se redau în limba română sau într-o limbă străină, după necesitate. La scrierea denumirii geografice într-o limbă străină care are la bază altă grafie decât cea latină se respectă standardele internaţionale de transliterare.

Articolul 15. Denumirea geografică oficială

Un obiect geografic poate avea o singură denumire geografică oficială într-un anumit moment, în limba română, care este stabilită printr-un act normativ.

Articolul 16. Denumirea geografică neoficială

(1) Denumirea geografică a unui obiect geografic se consideră neoficială dacă nu a fost standardizată în condiţiile prezentei legi şi nu este stabilită printr-un act normativ.

(2) Denumirea geografică neoficială poate fi utilizată pe hărţi între paranteze, lângă sau sub denumirea oficială şi poate fi înscrisă în Registrul denumirilor geografice.

Articolul 17. Denumirea geografică dublă

Dacă pentru un obiect geografic studiat se utilizează concomitent două denumiri geografice, denumirea oficială poate conţine ambele denumiri, prima fiind cea mai uzuală, separate prin cratimă.

Capitolul V

IDENTIFICAREA ŞI STANDARDIZAREA

DENUMIRILOR GEOGRAFICE

Articolul 18. Identificarea denumirilor geografice

(1) Denumirile geografice se identifică în temeiul publicaţiilor cartografice, enciclopedice, bibliotecare, statistice, arhivistice şi istorice, precum şi prin consultarea cetăţenilor care locuiesc pe teritoriile respective.

(2) Identificarea denumirilor geografice înscrise în surse istorice se realizează prin consultarea istoricilor, a geografilor, a lingviştilor, a altor specialişti, paralel cu efectuarea lucrărilor cartografice sau a cercetărilor toponimice.

Articolul 19. Standardizarea denumirilor geografice

Activitatea de standardizare a denumirilor geografice se efectuează prin ajustarea şi determinarea ortografierii uniforme a denumirilor geografice, luând în considerare interesele naţionale şi locale, geografice, istorice, naturale, etnografice, sociale, culturale şi alte condiţii, precum şi rezultatele cercetărilor ştiinţifice.

Capitolul VI

ÎNREGISTRAREA, UTILIZAREA ŞI PROTEJAREA

(SALVGARDAREA) DENUMIRILOR GEOGRAFICE

Articolul 20. Înregistrarea denumirilor geografice

Denumirile geografice se supun înregistrării de stat în Registrul denumirilor geografice de către autoritatea administrativă centrală responsabilă de domeniul denumirilor geografice.

Articolul 21. Utilizarea denumirilor geografice

(1) Denumirile geografice oficiale sunt utilizate în documentaţia autorităţilor publice centrale şi locale, în produsele cartografice, în locaţii, pe indicatoare, în materialele educaţionale, bibliotecare, enciclopedice etc.

(2) Denumirea geografică dublă va fi utilizată astfel cum este înscrisă în Registrul denumirilor geografice.

(3) În literatura de specialitate se utilizează denumirea geografică oficială în limba română sau într-o altă limbă în conformitate cu art.14.

Articolul 22. Protejarea (salvgardarea) denumirilor geografice

(1) Denumirile geografice sunt protejate de stat.

(2) Nu este admisă redenumirea neautorizată a denumirilor geografice.

Articolul 23. Controlul utilizării denumirilor geografice

(1) Controlul asupra corectitudinii utilizării denumirilor geografice şi evidenţa stabilirii denumirilor geografice sunt efectuate de către Inspectoratul Naţional pentru Supraveghere Tehnică în conformitate cu criteriile de control.

(2) Criteriile de control pentru utilizarea denumirilor geografice includ:

a) conformitatea cu registrele oficiale;

b) precizia şi coerenţa;

c) respectarea restricţiilor legale;

e) monitorizarea şi raportarea.

(3) Inspectoratul Naţional pentru Supraveghere Tehnică constată contravenţii, examinează cauze contravenţionale şi aplică sancţiuni în domeniu, în conformitate cu prevederile Codului contravenţional.

Articolul 24. Finanţarea lucrărilor în domeniul denumirilor geografice

Finanţarea în domeniul denumirilor geografice se efectuează din contul bugetului de stat şi al altor surse legale şi se acordă pentru:

a) stabilirea, standardizarea şi înregistrarea denumirilor geografice;

b) crearea, dezvoltarea şi menţinerea Sistemului informaţional "Registrul denumirilor geografice";

c) elaborarea şi publicarea atlaselor, a literaturii de specialitate în domeniul denumirilor geografice, precum şi a hărţilor.

Capitolul VII

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul 25. Dispoziţii finale şi tranzitorii

(1) Prezenta lege intră în vigoare la expirarea a 3 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

(2) În termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Guvernul va aproba actele normative necesare executării prevederilor acesteia.

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI	Igor GROSU
Nr.103. Chişinău, 25 aprilie 2024.