1160/20.10.2016 Hotărîre privind aprobarea Programului naţional de control al tuberculozei pentru anii 2016-2020

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

privind aprobarea Programului naţional de control

al tuberculozei pentru anii 2016-2020

nr. 1160  din  20.10.2016

 (în vigoare 28.10.2016) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 369-378 art. 1256 din 28.10.2016

* * *

Notă: Pe tot parcursul textului, cuvintele “Ministerul Sănătăţii”, la orice caz gramatical, se substituie cu cuvintele “Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale”, la cazul gramatical corespunzător conform Hot.Guv. nr.767 din 25.07.2018, în vigoare 27.07.2018

În temeiul art.6, 7, 9 şi 72 din Legea nr.10-XVI din 3 februarie 2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr.67, art.183), cu modificările şi completările ulterioare, şi art.4 din Legea nr.153-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la controlul şi profilaxia tuberculozei (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.143-144, art.583), Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă:

Programul naţional de control al tuberculozei pentru anii 2016-2020, conform anexei nr.1;

Planul de acţiuni privind implementarea Programului naţional de control al tuberculozei pentru anii 2016-2020, conform anexei nr.2;

Indicatorii activităţilor de monitorizare, evaluare şi raportare a Programului naţional de control al tuberculozei pentru anii 2016-2020, conform anexei nr.3;

Costurile estimative pentru realizarea Programului naţional de control al tuberculozei pentru anii 2016-2020, conform anexei nr.4.

2. Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale va elabora mecanismul de realizare a Programului nominalizat, va coordona şi va monitoriza implementarea acestuia.

3. Consiliul naţional de coordonare a programelor naţionale de profilaxie şi control al infecţiei HIV/SIDA, infecţiilor cu transmitere sexuală şi de control al tuberculozei va monitoriza punerea în aplicare a Programului menţionat.

4. Se recomandă consiliilor municipale Chişinău şi Bălţi, administraţiei unităţii teritoriale autonome Găgăuzia (Gagauz-Yeri) şi consiliilor raionale să elaboreze, să aprobe şi să asigure realizarea programelor teritoriale de control al tuberculozei pentru anii 2016-2020.

5. Finanţarea Programului sus-numit se va efectua din contul şi în limitele mijloacelor aprobate anual în bugetul public naţional, precum şi din alte surse, conform legislaţiei în vigoare.

5¹. Se permite Instituţiei medico-sanitare publice Institutul de Ftiziopneumologie “Chiril Draganiuc” să asigure cu medicamente antituberculoase şi dispozitive medicale pentru diagnosticul TB şi monitorizarea eficienţei tratamentului antituberculos dispensarele de tuberculoză din Bender, Tiraspol, Camenca, Dubăsari, Grigoriopol, Rîbniţa, Slobozia şi Dnestrovsc în baza contractelor bilaterale cu Instituţia de stat “Spitalul Republican de Tuberculoză” din oraşul Bender, contra plăţii integrale a costurilor mărfurilor achiziţionate, precum şi achitării cheltuielilor de regie în volum de 5% din costul mărfurilor, indiferent de provenienţa lor. Mijloacele obţinute se vor acumula pe contul Instituţiei medico-sanitare publice Institutul de Ftiziopneumologie “Chiril Draganiuc”.

Plata integrală a costurilor mărfurilor achiziţionate va fi transferată de către Instituţia medico-sanitară publică Institutul de Ftiziopneumologie “Chiril Draganiuc” la contul Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale şi utilizată exclusiv în scopul achiziţionării medicamentelor.

Cheltuielile de regie în volum de 5% din costul mărfurilor vor fi folosite de către Instituţia medico-sanitară publică Institutul de Ftiziopneumologie “Chiril Draganiuc” în scopul asigurării condiţiilor adecvate de păstrare a medicamentelor antituberculoase şi a dispozitivelor de diagnostic.

[Pct.5¹ introdus prin Hot.Guv. nr.767 din 25.07.2018, în vigoare 27.07.2018]

6. Ministerul Justiţiei, în comun cu Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale, va crea condiţii adecvate pentru ameliorarea situaţiei epidemiologice a tuberculozei în instituţiile penitenciare.

7. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale.

8. Se abrogă Hotărîrea Guvernului nr.1171 din 21 decembrie 2010 “Privind aprobarea Programului naţional de control al tuberculozei pentru anii 2011-2015” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr.259-263, art.1316).

Anexa nr.1

la Hotărîrea Guvernului

nr.1060 din 20 octombrie 2016

Notă: Pe tot parcursul textului anexelor cuvintele “Departamentul Instituţii Penitenciare al” se substituie cu cuvintele “Administraţia Naţională a Penitenciarelor a”, iar cuvintele “sistemul penitenciar” se substituie cu cuvintele “sistemul administraţiei penitenciare”, la cazul gramatical corespunzător conform Hot.Guv. nr.869 din 05.09.2018, în vigoare 28.09.2018

Notă: Pe tot parcursul textului anexelor:

         cuvintele “Ministerul Sănătăţii”, la orice caz gramatical, se substituie cu cuvintele “Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale”, la cazul gramatical corespunzător;

         cuvintele “Ministerul Educaţiei” se substituie cu cuvintele “Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării”;

        cuvintele “Ministerul Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor” se substituie cu cuvintele “Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului”;

         cuvintele “Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei” şi “Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor” se exclud conform Hot.Guv. nr.767 din 25.07.2018, în vigoare 27.07.2018

PROGRAMUL NAŢIONAL

de control al tuberculozei pentru anii 2016-2020

I. DISPOZIŢII GENERALE

1. Programul naţional de control al tuberculozei pentru anii 2016-2020 (în continuare – Program) este un document de politici, pe termen mediu, şi cuprinde priorităţile Guvernului, orientate spre aplicarea strategiilor inovative întru reducerea poverii tuberculozei în Republica Moldova.

2. Programul a fost elaborat în conformitate cu prevederile Legii ocrotirii sănătăţii nr.411-XIII din 28 martie 1995, Legii nr.10-XVI din 3 februarie 2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice, Legii nr.153-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la controlul şi profilaxia tuberculozei, Legii nr.166 din 11 iulie 2012 pentru aprobarea Strategiei naţionale de dezvoltare “Moldova 2020”, Legii nr.112 din 2 iulie 2014 pentru ratificarea Acordului de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de altă parte, Hotărîrii Guvernului nr.886 din 6 august 2007 cu privire la aprobarea Politicii Naţionale de Sănătate, Hotărîrii Guvernului nr.1471 din 24 decembrie 2007 cu privire la aprobarea Strategiei de dezvoltare a sistemului de sănătate în perioada 2008-2017, Hotărîrii Guvernului nr.1171 din 21 decembrie 2010 privind aprobarea Programului naţional de control al tuberculozei pentru anii 2011-2015, Hotărîrii Guvernului nr.1032 din 20 decembrie 2013 cu privire la aprobarea Strategiei naţionale de sănătate publică pentru anii 2014-2020, Strategiei Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii “End TB” pentru anii 2015-2035, precum şi cu prevederile altor documente naţionale şi internaţionale în domeniu.

II. SITUAŢIA ACTUALĂ ŞI IDENTIFICAREA

PROBLEMELOR DE BAZĂ

3. Tuberculoza reprezintă una dintre problemele prioritare ale sistemului de sănătate, iar prevenirea şi controlul acesteia constituie obiective strategice de interes naţional.

4. Rezultatele recente atinse în controlul tuberculozei, urmare a aplicării acţiunilor în cadrul programelor naţionale de control al tuberculozei implementate în anii 1996-2015, denotă progrese modeste. Provocările şi constrîngerile ce influenţează controlul eficient al tuberculozei sînt într-o legătură strînsă cu condiţiile socio-economice şi resursele insuficiente, fapt ce contribuie la transmiterea continuă a infecţiei, la creşterea lentă a succesului tratamentului şi la răspîndirea tuberculozei cu forme rezistente.

5. Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, Republica Moldova se regăseşte printre cele 18 ţări din Regiunea Europeană în care controlul tuberculozei este prioritar şi printre cele 27 de ţări ale lumii cu povară înaltă a tuberculozei multidrogrezistente (TB RR/MDR). Conform datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii pentru anul 2014, în Republica Moldova incidenţa globală prin tuberculoză a depăşit de cca 3 ori media înregistrată în Regiunea Europeană a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (110 în comparaţie cu 40 de cazuri la 100 mii populaţie).

6. În context, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a estimat pentru Republica Moldova în anul 2014 o incidenţă de 154 de cazuri la 100 mii populaţie, real fiind notificate 100 de cazuri la 100 mii populaţie. Respectiv, au fost înregistrate 2907 de cazuri noi şi recidive, ceea ce reprezentă cu 38% cazuri mai puţine decît în anul 2011 (4673 sau 114 de cazuri la 100 mii populaţie) şi cu 50% cazuri mai puţine comparativ cu anul 2005, cînd au fost notificate 5742 de cazuri noi şi recidive de tuberculoză (sau 134 de cazuri la 100 mii populaţie).

7. În pofida intervenţiilor realizate în depistarea precoce a tuberculozei, inclusiv aplicarea metodelor noi şi rapide pentru stabilirea diagnosticului tuberculozei, ponderea cazurilor notificate de tuberculoză cu forma multidrogrezistentă a atins doar 62%, în comparaţie cu obiectivul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii de 85%, ceea ce atestă necesitatea intensificării intervenţiilor în depistare, inclusiv prin fortificarea capacităţilor sistemului de sănătate de asigurare a diagnosticului rapid şi complet. Povara tuberculozei rezistente reprezentă principala provocare pentru Programul naţional de control al tuberculozei şi un obstacol pentru controlul eficient al maladiei. Conform datelor raportului Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii “Global Tuberculosis 2014” povara tuberculozei multidrogrezistente estimată în ţară, în anul 2014, a fost de 24% (690 de cazuri) printre cazurile noi şi 62% (830 de cazuri) printre cazurile anterior tratate. Respectiv, se estimează că anual în Republica Moldova se impun a fi diagnosticate cca 1500 cazuri de tuberculoză multidrogrezistentă, de facto se notifică cca 1000 cazuri de tuberculoză multidrogrezistentă.

8. În Republica Moldova tratamentul tuberculozei pentru toţi pacienţii este gratuit. Rata de succes printre cazurile noi cu tuberculoză pulmonară confirmată bacteriologic, pentru pacienţii care au iniţiat tratamentul în anul 2013 a constituit 76%, iar printre cazurile cu tuberculoză multidrogrezistentă, pentru pacienţii care au iniţiat tratamentul în anul 2012, a constituit 60%. Un impediment major în asigurarea vindecării pacienţilor, şi implicit al limitării răspîndirii tuberculozei, reprezintă forma cu rezistenţă extinsă (8%) şi, respectiv, lipsa tratamentului adecvat din cauza accesului redus la generaţiile noi de medicamente. Provocările care ameninţă să anuleze succesele recente ale controlului tuberculozei sînt determinate de costurile financiare severe pentru asigurarea cu medicamente antituberculoase.

9. Severitatea epidemiei tuberculozei în Republica Moldova este condiţionată de diversitatea problemelor socio-economice cu care se confruntă pacienţii şi familiile acestora. Principalele necesităţi ale pacienţilor cu tuberculoză sînt legate de asigurarea asistenţei medicale, suportului social şi psihologic, necesare încheierii cu succes a tratamentului. Rata pacienţilor pierduţi din supravegherea tratamentului variază între 7% pentru tuberculoza sensibilă şi 20% pentru tuberculoza rezistentă. Aceasta se explică prin insuficienţa intervenţiilor centrate pe pacient întru susţinerea pe întreaga perioadă de tratament: lipsa mijloacelor materiale pentru asigurarea suportului nutriţional, procurarea medicamentelor complementare pentru tratamentul efectelor adverse, generate de medicamentele antituberculoase, lipsa consilierii şi a suportului social, necesare pacientului pentru finalizarea cu succes a tratamentului etc. Nevoile pacientului cu tuberculoză sînt multidimensionale, iar serviciile medicale şi de suport, prevăzute de legislaţie, sînt insuficiente pentru acoperirea acestor nevoi. Studiul operaţional, realizat în anul 2013, privind eficacitatea tratamentului printre pacienţii cu tuberculoză, care au beneficiat de stimulente, demonstrează că oferirea acestora pe parcursul tratamentului a îmbunătăţit cu 10% rata succesului.

10. Accesul real la servicii medicale, a persoanelor din grupul cu risc şi vigilenţă sporită pentru tuberculoză, este departe de a fi suficient din cauza multiplelor constrîngeri socio-economice, culturale şi implicare comunitară redusă, deşi prevederile cadrului normativ naţional sînt exhaustive. Asigurarea unui nivel ridicat de conştientizare în interiorul comunităţii în ceea ce priveşte tuberculoza şi solicitarea asistenţei în timp util, precum şi oferirea continuă a sprijinului din partea comunităţii pentru pacienţii cu tuberculoză şi a persoanelor supuse riscului va contribui la consolidarea eforturilor de eliminare a bolii.

11. Percepţiile şi cunoştinţele despre tuberculoză influenţează comportamentele, respectiv sînt importante activităţile de educare în grupurile vulnerabile în scopul informării şi conştientizării faptului că serviciile de sănătate oferă soluţii convenabile la problemele de sănătate, iar asigurarea acestor servicii nu corelează cu preţul social, determinat de stigmatizarea asociată bolii sau serviciilor oferite.

12. Interacţiunea dintre tuberculoză şi alte maladii prezintă o altă problemă majoră în controlul tuberculozei, iar creşterea numărului de pacienţi cu co-morbidităţi (infecţia cu virusul imunodeficienţei umane [HIV], diabetul zaharat) şi tulburări comportamentale, cauzate de consumul de alcool şi droguri, creează dificultăţi în stabilirea diagnosticului şi iniţierea tratamentului antituberculos din cauza manifestării paucisimptomatice a bolii, accesibilităţii reduse la serviciile de sănătate sau a conştientizării reduse a simptomelor. Tuberculoza este cea mai comună şi cea mai frecventă maladie la persoanele care trăiesc cu HIV. Rata co-infecţiei TB/HIV printre cazurile noi de tuberculoză a atins nivelul de 7% în anul 2014, comparativ cu 5% din anul 2011. Există diferenţe regionale în ceea ce priveşte rata co-infecţiei TB/HIV, atingînd valori alarmante în regiunea de est 25% şi 18% în municipiul Bălţi. În context, se impun acţiuni consolidate privind realizarea unui control eficient al co-infecţiei TB/HIV la nivel de management şi activităţi centrate pe pacient.

13. În cadrul sistemului administraţiei penitenciare rata notificării cu tuberculoză a scăzut de la 2902 de cazuri la 100 mii populaţie în anul 2005 la 754 de cazuri în anul 2011 şi 525 de cazuri în anul 2014, dar în continuare este de cinci ori mai mare decît media pe ţară. În anul 2014 au fost înregistrate 92 de cazuri de tuberculoză la deţinuţi, inclusiv cca 30% la intrare în sistemul administraţiei penitenciare. Echivalenţa îngrijirilor medicale, indiferent de locul aflării pacientului şi asigurarea continuităţii şi monitorizării tratamentului antituberculos, inclusiv după liberare din detenţie, sînt priorităţile permanente ale Programului.

14. Una dintre provocările semnificative în controlul tuberculozei îl constituie prezenţa fenomenului de transmitere a infecţiei în staţionarele de ftiziopneumologie, ceea ce duce la expunerea pacienţilor, vizitatorilor şi personalului medical la un risc mai mare de îmbolnăvire cu tuberculoză. Conform studiului operaţional, realizat în anul 2012, “Studierea fenomenului de transmitere nosocomială a tuberculozei multidrogrezistente prin analiza genotipică a diversităţii ADN (acid dezoxiribonucleic) a tulpinilor Mycobacterium tuberculosis” se constată prezenţa fenomenului de re-infecţie (transmitere intraspitalicească) în 68% cazuri, respectiv izolarea pacienţilor cu tuberculoză în spitale duce la majorarea cazurilor cu forme rezistente de tuberculoză, care ulterior comportă costuri mult mai mari de tratament. Acest fenomen impune dezvoltarea unui plan naţional cu privire la controlul infecţiei, racordat cerinţelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, pentru îmbunătăţirea practicilor de control al infecţiei la toate nivelurile.

15. Tratamentul tuberculozei este de lungă durată, în special pentru formele rezistente la medicamente (de la 6 pînă la 24 de luni), ceea ce poate condiţiona reducerea complianţei la tratament a pacientului. În acest sens, este esenţială acordarea unui suport multidirecţional pacienţilor cu tuberculoză în realizarea tratamentului în condiţii de ambulatoriu. Elaborarea regimurilor de tratament al tuberculozei cu forme rezistente, cu utilizarea preparatelor antituberculoase noi, inclusiv la copii, cu scopul reducerii intervalului de timp necesar pînă la vindecare, prezintă o direcţie prioritară pentru cercetări ştiinţifice şi abordări inovative.

16. Respectarea drepturilor omului şi a pacientului aşa cum sînt stipulate în legislaţia naţională şi internaţională, inclusiv în Carta asistenţei medicale a pacientului cu tuberculoză elaborată de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi World Care Council (2006), impune necesitatea elaborării şi implementării unei strategii comprehensive de pledoarie, informare şi mobilizare comunitară. Discriminarea şi stigmatizarea persoanelor cu tuberculoză rămîne a fi un fenomen răspîndit în mediul medical, dar şi în comunitate, şi sînt necesare intervenţii pentru eradicarea lor. Parteneriatele cu organizaţiile neguvernamentale şi administraţia publică locală sînt priorităţi curente şi urmează a fi extinse, cu asigurarea participării societăţii civile la procesele de luare a deciziilor privind abordarea aspectelor sociale ale bolii.

17. În scopul asigurării controlului eficient al tuberculozei sînt necesare activităţi de consolidare a capacităţilor sistemului de sănătate prin implicare multidimensională. Conform studiului, realizat în anul 2013 “Potenţialul uman din sistemul sănătăţii implicat în acordarea asistenţei medicale ftiziopneumologice”, medicii de familie şi medicii ftiziopneumologi au păreri diametral opuse referitoare la contribuţia centralizării serviciului ftiziopneumologic şi a unificării spitalelor, fapt ce afectează sinergia intervenţiilor în creşterea eficienţei controlului tuberculozei în Republica Moldova. Acelaşi studiu denotă că vîrsta medie a medicilor ftiziopneumologi este de 54 de ani, iar a medicilor de familie de 48 de ani, impunîndu-se astfel fortificarea potenţialului de resurse umane,cu elaborarea unei strategii la nivel naţional.

18. Structura organizatorică a unităţii de coordonare a Programului este una complexă, în concordanţă cu dimensiunile acestuia (sistem de management al medicamentelor, al cazului şi supervizare, sistem de curierat pentru transportarea probelor de spută şi medicamente, sistem de stocare şi evidenţă a medicamentelor, sisteme electronice de evidenţă, sistem de raportare naţional şi internaţional, sistem de planificare şi gestionare a resurselor), şi care impune costuri ridicate de administrare, în scopul satisfacerii posibilităţilor de planificare şi monitorizare a activităţilor, permiţînd în acelaşi timp niveluri de acces rezonabile pentru toţi actorii implicaţi. Actualmente, Institutul de Ftiziopneumologie “Chiril Draganiuc” este desemnat instituţia responsabilă de Program, care îşi exercită prin constituentele sale atribuţiile de coordonare a procesului de planificare, implementare şi monitorizare a activităţilor Programului. Există dezechilibre şi în ceea ce priveşte asigurarea resurselor umane necesare funcţionării tuturor structurilor organizatorice. Stabilirea unităţii centrale drept o structură bine definită cu capacitate şi resurse pentru actualizarea politicilor şi regulamentelor naţionale va contribui la crearea unui sistem unic, compresiv şi coerent de monitorizare şi evaluare a implementării Programului. În context, se impune reorganizarea şi consolidarea capacităţilor acesteia, printr-o serie de modificări şi ajustări care vor susţine obiectivele stabilite în prezentul Program şi directivele organismelor internaţionale. (Raport de evaluare intermediar Organizaţia Mondială a Sănătăţii, 2013).

19. Conform rating-ului Băncii Mondiale (2013), perioada de tranziţie continuă a Republicii Moldova poziţionează ţara în categoria de stat cu un nivel mediu de dezvoltare, şi ca urmare a micşorării alocaţiilor financiare din partea Fondului Global pentru combaterea HIV/SIDA, tuberculozei şi malariei pentru acţiunile de control ale tuberculozei (cca 30% din resursele Programului), ţara urmează a prelua gradual realizarea activităţilor Programului.

III. OBIECTIVELE SPECIFICE ALE PROGRAMULUI

20. Scopul Programului este orientat spre reducerea poverii tuberculozei în Republica Moldova, inclusiv a tuberculozei rezistente la medicamente, prin asigurarea accesului universal la servicii de prevenire, diagnostic şi tratament de calitate şi aplicarea intervenţiilor strategice centrate pe pacient.

21. Pînă în anul 2020 vor fi depuse eforturi pentru realizarea obiectivelor prezentului Program, care vor asigura dezvoltarea capacităţilor necesare ale tuturor actorilor implicaţi în activităţile de control al tuberculozei, cu prevederea următoarele acţiuni pe termen mediu:

1) Asigurarea accesului universal la diagnosticul precoce al tuturor formelor de tuberculoză, cu depistarea către finele anului 2020 a cel puţin 85% din numărul total estimat de cazuri cu tuberculoză multidrogrezistentă;

2) Asigurarea accesului universal la tratament prin abordare centrată pe pacient cu obţinerea ratei de succes printre cazurile noi de tuberculoză pulmonară bacteriologic confirmate de cel puţin de 85% şi printre cazurile noi cu tuberculoză multidrogrezistentă nu mai joasă de 75% către anul 2020;

3) Realizarea activităţilor sinergice cu alte programe naţionale de sănătate şi reducerea poverii TB/HIV pînă la 5%;

4) Asigurarea măsurilor de profilaxie în controlul tuberculozei şi menţinerea unei rate de vaccinare cu vaccinul antituberculos Bacillus Calmette–Guérin la naştere de cel puţin 95%;

5) Consolidarea capacităţilor sistemului de sănătate în scopul asigurării controlului eficient al tuberculozei;

6) Dezvoltarea şi aplicarea instrumentelor noi şi intervenţiilor inovative în domeniul controlului tuberculozei;

7) Consolidarea implicării comunităţii şi a organizaţiilor societăţii civile în controlul tuberculozei prin abordare centrată pe pacient.

IV. ACŢIUNILE CE URMEAZĂ A FI ÎNTREPRINSE

PENTRU REALIZAREA PROGRAMULUI

22. Întru asigurarea accesului universal la diagnosticul precoce al tuturor formelor de tuberculoză, cu depistarea către finele anului 2020 a cel puţin 85% din numărul total estimat de cazuri cu tuberculoză multidrogrezistentă, se preconizează următoarele direcţii de acţiuni:

1) Asigurarea diagnosticului tuberculozei prin susţinerea constantă şi extinderea metodelor contemporane de diagnostic;

2) Asigurarea calităţii investigaţiilor de diagnostic şi procedurilor de evaluare a serviciului de laborator;

3) Asigurarea diagnosticului diferenţiat pentru tuberculoză în rîndul persoanelor cu simptome caracteristice tuberculozei;

4) Depistarea activă a tuberculozei în grupurile cu risc şi vigilenţă sporită pentru tuberculoză.

23. Asigurarea accesului universal la tratament prin abordare centrată pe pacient, cu obţinerea ratei de succes printre cazurile noi de tuberculoză pulmonară bacteriologic confirmate de cel puţin 85% şi printre cazurile noi cu tuberculoză multidrogrezistentă nu mai joasă de 75% către anul 2020, indică realizarea intervenţiilor, precum urmează:

1) Asigurarea continuă cu medicamente;

2) Asigurarea aderenţei la tratament, inclusiv prin utilizarea metodelor inovative, centrate pe pacient.

24. Întru realizarea activităţilor sinergice cu alte programe naţionale de sănătate şi reducerea poverii TB/HIV pînă la 5% vor fi organizate următoarele intervenţii:

1) Consolidarea capacităţilor pentru realizarea unui control eficient al co-infecţiei TB/HIV;

2) Realizarea activităţilor sinergice cu alte programe naţionale de sănătate şi determinante sociale;

3) Dezvoltarea şi implementarea Strategiei Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii “Abordări practice ale sănătăţii pulmonare” (PAL).

25. Asigurarea măsurilor de profilaxie în controlul tuberculozei şi menţinerea unei rate de vaccinare cu Bacillus Calmette–Guérin, vaccinul antituberculos, la naştere de cel puţin 95% prevăd următoarele intervenţii:

1) Asigurarea măsurilor de profilaxie nespecifică;

2) Asigurarea măsurilor de profilaxie specifică.

26. Pentru consolidarea capacităţilor sistemului de sănătate în scopul asigurării controlului eficient al tuberculozei se impun următoarele intervenţii:

1) Consolidarea capacităţilor resurselor umane implicate în controlul tuberculozei;

2) Asigurarea suportului logistic instituţiilor implicate în controlul tuberculozei;

3) Asigurarea controlului infecţiei;

4) Ajustarea cadrului normativ în controlul tuberculozei;

5) Consolidarea capacităţilor pentru managementul eficient al Programului.

27. Dezvoltarea şi aplicarea instrumentelor noi şi intervenţiilor inovative în domeniul controlului tuberculozei necesită:

1) Efectuarea cercetărilor ştiinţifice aplicative;

2) Realizarea studiilor operaţionale;

3) Implementarea instrumentelor inovative şi bunelor practici.

28. Consolidarea implicării comunităţii şi a organizaţiilor societăţii civile în controlul tuberculozei prin abordare centrată pe pacient se va dezvolta prin:

1) Intervenţii comunitare în controlul tuberculozei prin aplicarea modelului centrat pe pacient;

2) Intervenţii comunitare în grupurile cu risc sporit şi vigilenţă pentru tuberculoză şi alte determinante sociale (consumatori de droguri injectabile [CDI], persoane fără adăpost, persoane care trăiesc cu HIV [PTH], copii şi tineri ai străzii, migranţi etc.);

3) Intervenţii comunitare în asigurarea suportului pentru pacienţii cu tuberculoză din penitenciare şi ex-deţinuţi;

4) Extinderea şi menţinerea centrelor comunitare pentru suportul pacienţilor cu tuberculoză;

5) Dezvoltarea strategiei de pledoarie, comunicare şi mobilizare socială în controlul tuberculozei, inclusiv prin reducerea stigmei şi discriminării.

V. REZULTATELE SCONTATE

29. Programul reprezintă o viziune pe termen lung, care tinde spre îmbunătăţirea sănătăţii populaţiei şi consolidării coerenţei în controlul tuberculozei prin asigurarea accesului universal la diagnosticul şi tratamentul tuturor formelor de tuberculoză, responsabilităţilor clar definite ale părţilor, implicate în prestarea serviciilor centrate pe pacient, precum şi prin asigurarea finanţării şi împuternicirea corespunzătoare a unităţii de coordonare a Programului.

30. Realizarea cu succes a Programului presupune angajamentul politic al statului de a acţiona în vederea reducerii poverii tuberculozei, prin asigurarea unui management eficient şi durabil al resurselor financiare şi umane şi prestării serviciilor centrate pe pacient. Sînt indispensabile participarea şi suportul partenerilor sociali, ale organizaţiilor neguvernamentale, ale asociaţiilor interesate şi ale grupurilor comunitare. Un rol semnificativ revine cooperării cu structurile internaţionale atît din perspectiva asistenţei tehnice, cît şi din cea a atragerii investiţiilor donatorilor străini.

31. Rezultatele aşteptate în urma implementării Programului către anul 2020, estimate şi corelate cu Strategia Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii “End TB” prevăd:

1) reducerea:

a) mortalităţii prin tuberculoză cu 35%;

b) incidenţei tuberculozei cu 25%;

c) ponderii co-infecţiei TB/HIV printre cazurile de tuberculoză pînă la 5%;

d) cheltuielilor cu 50% pentru familiile afectate şi cauzate de tuberculoză;

2) atingerea:

a) ratei de depistare a cel puţin 85% printre cazurile cu tuberculoză multidrogrezistentă;

b) ratei de succes a tratamentului de cel puţin 85% printre cazurile noi de tuberculoză pulmonară confirmate bacteriologic;

c) ratei de succes a tratamentului de cel puţin 75% printre cazurile noi cu tuberculoză multidrogrezistentă;

3) asigurarea:

a) serviciilor integrate de asistenţă centrată pe pacient, inclusiv prin utilizarea abordărilor inovative, cu scopul sporirii aderenţei la tratament;

b) sustenabilităţii financiare, inclusiv consolidarea capacităţilor pentru managementul eficient al Programului.

VI. ESTIMAREA GENERALĂ A COSTURILOR

32. Estimarea generală a costurilor pentru implementarea prezentului Program a fost efectuată în baza priorităţilor şi activităţilor identificate, directivelor şi instrumentelor disponibile în experienţa naţională şi internaţională.

33. Costul estimativ al prezentului Program pentru anii 2016-2020 este de 3128,6 milioane lei. Anexa nr.4 cuprinde costul estimat pentru fiecare an de implementare, în funcţie de categorie, sursa de finanţate şi valorile cumulative ale costurilor preconizate cu activităţile Programului. Bugetul estimat va fi ajustat pe perioada implementării Programului, reieşind din volumele de alocaţii disponibile componentelor bugetului public naţional.

VII. INDICATORII DE PROGRES ŞI PERFORMANŢĂ

34. Performanţa Programului va fi evaluată în baza indicatorilor de progres care vor reflecta realizarea activităţilor expuse în planul de acţiuni (anexa nr.2), indicatorilor de rezultat ce vor monitoriza îndeplinirea obiectivelor specifice şi a intervenţiilor, precum şi a indicatorilor de impact ce vor reflecta evoluarea schimbărilor în starea de sănătate a populaţiei în Republica Moldova:

1) incidenţa globală a tuberculozei la 100 mii populaţie;

2) mortalitatea prin tuberculoză la 100 mii populaţie;

3) rata de depistare a cazurilor cu tuberculoză multidrogrezistentă;

4) ponderea cazurilor cu tuberculoză multidrogrezistentă printre cazurile noi şi anterior tratate;

5) rata de succes a tratamentului cazurilor noi cu tuberculoză pulmonară confirmate bacteriologic;

6) rata de succes a tratamentului cazurilor noi cu tuberculoză multidrogrezistentă;

7) ponderea pacienţilor cu tuberculoză testaţi la marcherii HIV;

8) ponderea co-infecţiei TB/HIV printre cazurile de tuberculoză;

9) nivelul de cunoştinţe despre tuberculoză în populaţia generală;

10) ponderea pacienţilor cu tuberculoză asistaţi cu suport social.

VIII. MONITORIZAREA ŞI EVALUAREA IMPLEMENTĂRII

PROGRAMULUI. PROCEDURILE DE RAPORTARE

35. Activităţile de monitorizare, evaluare şi raportare a Programului se vor derula în continuu pe toată perioada de implementare şi vor include atît colectarea, prelucrarea şi analiza datelor de monitorizare, identificarea erorilor sau a efectelor neprevăzute, cît şi eventualele rectificări de conţinut şi formă ale măsurilor şi activităţilor planificate. Procedurile de monitorizare vor prevedea supravegherea de rutină în baza Sistemului informaţional de monitorizare şi evaluare a tuberculozei (SIME TB) şi cercetarea prin studii, efectuate de către instituţiile specializate şi companiile sociologice (anexa nr.3).

36. Coordonarea întregului proces de monitorizare şi evaluare este responsabilitatea Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale, cu implicarea Ministerului Justiţiei şi altor entităţi guvernamentale, în colaborare cu organizaţiile neguvernamentale şi partenerii internaţionali. Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale îşi exercită atribuţia în cauză prin intermediul unităţii de coordonare a Programului.

37. În cadrul procesului de monitorizare vor fi elaborate rapoarte de progres, care vor include informaţii despre implementarea acţiunilor prevăzute în Planul de acţiuni. Aceste rapoarte vor fi elaborate de unitatea de coordonare a Programului şi prezentate Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale o dată la fiecare şase luni (august şi februarie), cu dezbateri în şedinţele Consiliului naţional de coordonare a programelor naţionale de profilaxie şi control al infecţiei HIV/SIDA, infecţiilor cu transmitere sexuală şi de control al tuberculozei.

38. La finele fiecărui an de implementare, Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale va elabora raportul de evaluare a Programului, conform obiectivelor stabilite în Program, şi îl va prezenta Guvernului în luna aprilie a fiecărui an, după aprobarea în şedinţa Consiliului naţional de coordonare a programelor naţionale de profilaxie şi control al infecţiei HIV/SIDA, infecţiilor cu transmitere sexuală şi de control al tuberculozei.

39. Anual, către luna iunie, informaţiile şi datele statistice, inclusiv datele despre resursele financiare alocate în anul precedent şi preconizate spre alocare în următorii doi ani, destinate realizării Programului, se vor raporta Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, Regiunea Europeană.

40. La mijlocul termenului de realizare a Programului se va efectua evaluarea intermediară, iar la sfîrşitul implementării Programului – evaluarea finală.

IX. RESPONSABILII PENTRU IMPLEMENTARE

41. Autoritatea responsabilă de implementarea prezentului Program este Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale, în comun cu Ministerul Justiţiei (prin Administraţia Naţională a Penitenciarelor), în parteneriat cu Ministerul Finanţelor, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării, Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului, Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene, Compania Naţională de Asigurări în Medicină. Autorităţile responsabile vor aplica întocmai prevederile prezentului Program.

42. În procesul de implementare a prezentului Program, autorităţile responsabile vor colabora cu alte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, Academia de Ştiinţe a Moldovei, organizaţii neguvernamentale, precum şi cu parteneri internaţionali de dezvoltare.

43. Prevederile prezentului Program sînt valabile şi obligatorii pentru toate instituţiile implicate în controlul tuberculozei, indiferent de statutul juridic, care vor respecta integral cadrul normativ şi vor furniza date necesare evaluării activităţii şi supravegherii epidemiologice în teritoriu.

Anexa nr.2

la Hotărîrea Guvernului

nr.1160 din 20 octombrie 2016

Plan de acţiuni

privind implementarea Programului naţional de control

al tuberculozei pentru anii 2016-2020

Anexa nr.3

la Hotărîrea Guvernului

nr.1160 din 20 octombrie 2016

Indicatorii activităţilor

de monitorizare, evaluare şi raportare a Programului

Anexa nr.4

la Hotărîrea Guvernului

nr.1160 din 20 octombrie 2016

Costurile estimative

pentru realizarea Programului naţional de control al

tuberculozei pentru anii 2016-2020