1236/22.12.98 Hotărîre privind aprobarea Programului Naţional "Alimentaţia copiilor"

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

privind aprobarea Programului Naţional "Alimentaţia copiilor"

nr. 1236  din  22.12.98

 (în vigoare 07.01.1999) 

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.1-2 art.11 din 07.01.1999

* * *

Abrogat: 31.10.2012

Hotărîrea Guvernului nr.796 din 25.10.2012

Întru fortificarea sănătăţii mamei şi copilului, reducerea morbidităţii şi mortalităţii infantile, sporirea nivelului organizaţional în asigurarea alimentaţiei raţionale a copiilor, Guvernul Republicii Moldova

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Programul Naţional "Alimentaţia copiilor" conform anexei nr.1.

2. Se instituie Comitetul coordonator al Programului Naţional "Alimentaţia copiilor", conform anexei nr.2.

3. Finanţarea măsurilor specificate în sus-numitul program se va efectua în limita mijloacelor prevăzute în aceste scopuri pentru anul respectiv în bugetul de stat şi bugetele locale.

4. Ministerul Sănătăţii, Ministerul Agriculturii şi Industriei Prelucrătoare, Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei, autorităţile administraţiei publice locale vor prevedea anual, la elaborarea bugetelor respective, surse financiare pentru realizarea sus-numitului program.

5. Ministerele interesate, autorităţile administraţiei publice locale vor prezenta Guvernului către 1 februarie al fiecărui an rapoarte privind îndeplinirea prevederilor Programului Naţional "Alimentaţia copiilor".

Anexa nr.1

la Hotărîrea Guvernului

Republicii Moldova

nr.1236 din 22 decembrie 1998

PROGRAMUL NAŢIONAL

"Alimentaţia copiilor"

I. ANALIZA SITUAŢIEI ŞI EXPUNEREA PROBLEMELOR

Organizarea corectă a alimentaţiei copiilor are o importanţă socială majoră, deoarece este factorul determinant în dezvoltarea armonioasă a fiecărui om.

Alimentaţia raţională exercită o acţiune decisivă asupra dezvoltării fizice şi intelectuale a copilului. Alimentaţia corectă a copilului din primele zile de viaţă sporeşte rezistenţa organismului lui la diferiţi factori nefavorabili ai mediului ambiant şi asigură un nivel înalt de reactivitate imunologică, avînd un rol important în profilaxia bolilor şi, corespunzător, în reducerea nivelului morbidităţii şi mortalităţii infantile.

În ultimii ani s-a înrăutăţit considerabil alimentaţia femeilor gravide, mamelor care alăptează şi, mai ales, a copiilor. Aceasta a contribuit la sporirea cazurilor de anemii feriprive la gravide, la scăderea rezistenţei organismului acestora şi la creşterea incidenţei infecţiilor intrauterine ale fătului. Subalimentaţia gravidelor provoacă hipoxia intrauterină cronică a fătului, fapt care conduce la creşterea numărului copiilor născuţi prematur, cu manifestări de hipotrofie sau afecţiuni ale sistemului nervos central.

Subalimentaţia copiilor în primul an de viaţă, în special în primele luni, provoacă în rîndul acestora o morbiditate înaltă, prevalînd anemiile, afecţiunile distrofice, rahitismul.

Pe fondul acestor stări patologice, la copii se evidenţiază o morbiditate înaltă cauzată de virozele respiratorii acute şi maladiile diareice, care contribuie la menţinerea unui nivel considerabil al mortalităţii infantile.

Conform datelor statistice, 55% din copiii de pînă la un an, decedaţi în 1997, au fost în stare de malnutriţie.

Studiile efectuate în 1996 de către Institutul de Cercetări Ştiinţifice în Domeniul Ocrotirii Sănătăţii Mamei şi Copilului, împreună cu Centrul Internaţional al Copilului din Paris, cu suportul UNICEF, în vederea evaluării impactului stării nutriţionale asupra sănătăţii copiilor cu vîrste de pînă la 5 ani au demonstrat că 9,6% din aceşti copii reprezintă un retard în dezvoltarea fizică (talie/vîrstă), cauzat de subalimentare cronică, cu carenţa multor nutriente (vitamina A, microcompuşii zincului, iodului etc.), necesare organismului în creştere.

Investigarea specială a stării alimentaţiei copiilor în familii denotă o scădere a valorii energetice a raţiei zilnice cu 22,9%.

Nesatisfăcător este organizată alimentaţia copiilor în instituţiile preşcolare, unde deficitul de carne şi produse lactate din raţia copiilor atinge cota de 50-60%.

Numai la 40% din elevii şcolilor generale li se oferă hrană şi valoarea energetică a meniului constituie doar 67-70% din normele fiziologice, acoperirea fiind preponderent din făinoase.

În instituţiile de întremare a copiilor, din cauza creşterii preţurilor la produsele alimentare şi a insuficienţei normativelor financiare pentru hrană, alimentaţia copiilor nu poate fi asigurată conform standardelor fiziologice. Toate acestea contribuie la creşterea numărului de copii cu retard în dezvoltarea fizică. Astfel, în 1985 numărul copiilor cu vîrste de pînă la 14 ani cu retard în dezvoltarea fizică constituia 9% pe republică, crescînd în 1997 pînă la 15,5%. În spaţiul rural acest indice a sporit de la 10% în 1985 pînă la 17,7% în 1997. În consecinţă, 4,4% din numărul recruţilor au un retard sever în dezvoltarea fizică, nefiind apţi de încadrare în serviciul militar.

Problemele de malnutriţie cronică la copii constituie, de asemenea, un factor de risc pentru dezvoltarea lor psihică, soldîndu-se ulterior cu un impact negativ asupra reuşitei şi capacităţii de muncă a elevilor.

În republică nu este dezvoltată industria produselor alimentare speciale pentru copii, nu se fabrică amestecurile lactate adaptate pentru pruncii de pînă la un an, nici produsele alimentare destinate alimentaţiei curative şi de corecţie. S-au redus considerabil volumele acestor produse din fructe şi legume, care sînt absolut necesare dezvoltării armonioase a copiilor. În situaţii de urgenţă, copiii cu vîrste de pînă la un an nu sînt asiguraţi cu substituenţi ai laptelui matern.

Bucătăriile pentru pregătirea produselor lactate pentru prunci din localităţile rurale, care au asigurat de-a lungul deceniilor copiii cu alimentaţia necesară, practic şi-au suspendat activitatea.

Analiza calităţii produselor alimentare a arătat o stabilitate relativă a ponderii produselor alimentare care, prin indicii lor fizico-chimici, nu corespund cerinţelor igienice şi o sporire a cotei produselor alimentare insalubre, prin indicii lor microbiologici. A sporit cota produselor alimentare investigate cu conţinut sporit de elemente toxice.

Preţurile mari la detergenţi şi dezinfectanţi, lipsa curentă a apei calde şi reci în multe blocuri alimentare duce la nerespectarea regimului de tratare a suprafeţelor, utilajelor, obiectelor de inventar şi a veselei. În aceste circumstanţe, anual în 10,7% lavaje sînt depistaţi germeni condiţionat patogeni, care provoacă bolile diareice acute şi intoxicaţiile alimentare.

Familiarizarea populaţiei cu dezideratele alimentaţiei raţionale a copiilor, în dependenţă de vîrsta şi starea sănătăţii acestora, nu se efectuează la nivelul cuvenit.

II. OBIECTIVELE PROGRAMULUI PÎNĂ ÎN ANUL 2003

1. Reducerea mortalităţii infantile de la 19,9% la 1000 de nou-născuţi în 1997 pînă la 15% în anul 2003.

2. Reducerea cu cel puţin o treime a afecţiunilor distrofice şi anemice la copiii cu vîrste de pînă la un an.

3. Reducerea cu o treime a numărului de adolescenţi cu retard în dezvoltarea fizică.

4. Formarea unui sistem de asigurare a copiilor instituţionalizaţi cu alimentaţie corespunzătoare normativelor fiziologice.

5. Crearea unui sistem eficient de alimentare raţională a copiilor din instituţiile de învăţămînt şi preşcolare.

6. Implementarea noilor tehnologii de fabricare a produselor alimentare speciale pentru copii.

7. Asigurarea pieţei interne cu produse alimentare speciale de calitate înaltă şi la preţ redus, vital necesare în consumul alimentar al copiilor.

8. Reducerea cotei de necorespundere a indicilor sanitaro-igienici şi microbiologici ai calităţii produselor alimentare, la fabricarea şi comercializarea lor.

III. STRATEGIA PROGRAMULUI

Strategia Programului naţional "Alimentaţia copiilor" (denumit în cele ce urmează Programul) este bazată pe concepţia Convenţiei internaţionale privind drepturile copilului, pe rezoluţia Summitului mondial în problemele sănătăţii copiilor (ONU, 1990), pe principiile de prioritate ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi ale Fondului Naţiunilor Unite pentru Copii privind sănătatea populaţiei către anul 2000.

În linii mari, Programul va realiza măsuri întru stimularea alăptării la sîn a copiilor din primul an de viaţă, asigurarea alimentaţiei de calitate bună a copiilor din instituţiile de stat, reorganizarea producerii şi distribuirii produselor alimentare speciale pentru copii. De asemenea, vor fi sporite eforturile pentru propagarea avantajelor alimentaţiei raţionale a copiilor, mai ales, a copiilor de pînă la un an, şi pentru asigurarea minorilor de toate vîrstele cu produse alimentare conform normativelor fiziologice. O altă acţiune de importanţă majoră este dezvoltarea în republică a reţelei industriale de fabricare a produselor alimentare speciale pentru copii. În scopul asigurării inofensivităţii produselor alimentare indigene şi a celor importate, va fi instituit un sistem eficient de control şi coordonare.

În realizarea Programului o pondere deosebită va avea colaborarea intersectorială, care va implica masiv instituţiile ştiinţifice medicale, de educaţie şi învăţămînt, de producţie şi prestări-servicii sociale, indiferent de tipul lor organizaţional-juridic.

IV. DESCRIEREA PROIECTELOR ŞI A PLANURILOR DE ACŢIUNI

1. Proiectul "Alimentaţia copiilor de pînă la un an"

În primul an de viaţă a copiilor, alimentaţia naturală (alăptarea la sîn) este ideală pentru dezvoltarea lor armonioasă deoarece le formează un echilibru imunologic favorabil sănătăţii.

Laptele matern, asimilat perfect de organismul copilului, conţine toate componentele necesare creşterii şi dezvoltării lui.

Alimentaţia naturală este cea mai ieftină metodă de hrănire a copiilor în primul lor an de viaţă.

De rînd cu alte avantaje, alimentaţia naturală a copilului asigură femeii contracepţia în primul an după naştere şi îi fortifică sănătatea.

În Moldova, însă, se menţine un nivel scăzut de cuprindere a copiilor de pînă la un an cu alimentaţia naturală. În 1997 27,3% din copii de pînă la 3 luni şi 45,5% din copii de pînă la 6 luni au fost alimentaţi artificial.

Pînă în prezent nu este creat un sistem de asigurare a copiilor, mai ales în primele 6 luni de viaţă, cu substituenţi ai laptelui matern, amestecuri acidulate şi amestecuri speciale de corecţie a alimentaţiei.

Copiii născuţi cu anomalii congenitale metabolice necesită o alimentaţie specifică curativă de lungă durată, însă astfel de produse alimentare în ţară nu se produc.

Strategia Programului constă în asigurarea copiilor primului an de viaţă cu o alimentaţie cu valoare nominală, conform standardelor internaţionale, în scopul reducerii nivelului morbidităţii şi mortalităţii infantile.

PLANUL ACŢIUNILOR

2. Proiectul "Organizarea alimentaţiei copiilor din instituţiile de educaţie şi învăţămînt"

În ultimii ani, în urma agravării situaţiei social-economice, în grădiniţe, şcoli, case de copii, sanatorii etc. alimentaţia copiilor nu corespunde cerinţelor şi standardelor în vigoare. Mijloacele financiare, alocate pentru organizarea alimentaţiei copiilor în instituţiile instructiv-educative, nu acoperă nici pe puţin costul produselor alimentare necesare minorilor conform normelor fiziologice.

PLANUL ACŢIUNILOR

3. Proiectul "Inofensivitatea produselor alimentare"

Analiza inofensivitaţii produselor alimentare denotă în ultimii ani că ponderea produselor alimentare neconforme cu normele igienice se menţine înaltă. Astfel, cota medie republicană a produselor alimentare insalubre prin indicii lor fizico-chimici constituie în ultimii 3 ani 5–6,2%, iar cota celor insalubre după indicii microbiologici a sporit de la 6,8% la 9,1%.

În aceeaşi perioadă ponderea prelevărilor produselor alimentare pentru copii, insalubre prin indicii lor fizico-chimici, a sporit de la 10,3% la 12,3%, iar ponderea prelevărilor din aceste produse, insalubre microbiologic, constituie 10,8%–11%.S-a atestat o tendinţă de creştere şi a ponderii pelevărilor din produsele alimentare, contaminate supralimită cu elemente toxice.

Contaminarea supralimită cu nitraţi a produselor alimentare constituie 3,5–5,8%, iar cu pesticide – 0,4–0,6% din totalul lor.

PLANUL ACŢIUNILOR

V. MANAGEMENTUL PROGRAMULUI

În scopul asigurării unui management adecvat al acţiunilor preconizate spre realizare, la nivel naţional se creează Comitetul coordonator al Programului naţional "Alimentaţia copiilor", format din reprezentaţii ministerelor care au participat la elaborarea lui, şi reprezentanţii mass-media, comitet ce va funcţiona sub conducerea nemijlocită a viceprim-ministrului.

La nivel local, în cadrul primăriilor şi comitetelor executive raionale, se vor crea comitete locale de coordonare a Programului.

VI. MONITORIZAREA ŞI EVALUAREA

Monitorizarea va fi efectuată conform indicatorilor specifici pentru fiecare proiect de către ministerele, responsabile de realizarea acestuia.

Anual ministerele interesate vor pregăti şi prezenta rapoarte către Comitetul coordonator privind etapele executării Programului.

Anexa nr.2

la Hotărîrea Guvernului

Republicii Moldova nr.1236

din 22 decembrie 1998

COMITETUL COORDONATOR

al Programului naţional "Alimentaţia copiilor"