1238/11.11.2016 Hotărîre privind aprobarea Programului naţional de dezvoltare a asistenţei medicale de urgenţă pentru anii 2016-2020

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

privind aprobarea Programului naţional de dezvoltare a

asistenţei medicale de urgenţă pentru anii 2016-2020

nr. 1238  din  11.11.2016

 (în vigoare 18.11.2016) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 399-404 art. 1336 din 18.11.2016

* * *

În temeiul prevederilor art.2 lit.h) şi art.20, 21 şi 24 ale Legii ocrotirii sănătăţii nr.411-XIII din 28 martie 1995 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995, nr.34, art.373), cu modificările şi completările ulterioare, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă:

Programul naţional de dezvoltare a asistenţei medicale de urgenţă pentru anii 2016-2020, conform anexei nr.1;

Planul de acţiuni privind realizarea Programului naţional de dezvoltare a asistenţei medicale de urgenţă pentru anii 2016-2020, conform anexei nr.2.

2. Se recomandă autorităţilor administraţiei publice locale să întreprindă măsurile de rigoare în vederea creşterii accesibilităţii şi operativităţii serviciului de asistenţă medicală urgentă pentru intervenţie la locul solicitării.

3. Autorităţile şi instituţiile responsabile vor asigura realizarea coordonată a Programului naţional şi a Planului de acţiuni nominalizate, informînd anual Ministerul Sănătăţii, pînă la data de 5 a lunii ce urmează după anul gestionar, despre măsurile întreprinse.

4. Ministerul Sănătăţii va monitoriza îndeplinirea Programului naţional, prezentînd Guvernului anual, pînă la data de 20 a lunii ce urmează după anul gestionar, informaţia generalizată privind măsurile realizate.

5. Finanţarea Programului naţional de dezvoltare a asistenţei medicale de urgenţă pentru anii 2016-2020 se va efectua din contul şi în limita mijloacelor aprobate anual în bugetul public naţional, precum şi din alte surse, conform legislaţiei în vigoare.

Anexa nr.1

la Hotărîrea Guvernului

nr.1238 din 11 noiembrie 2016

PROGRAMUL NAŢIONAL

de dezvoltare a asistenţei medicale de urgenţă

pentru anii 2016-2020

I. IDENTIFICAREA PROBLEMEI

1. Programul naţional de dezvoltare a asistenţei medicale de urgenţă pentru anii 2016-2020 (în continuare – Program) este un document de politici strategice pe termen mediu, orientate spre consolidarea şi modernizarea continuă a serviciului de urgenţă, alinierea serviciilor de asistenţă medicală de urgenţă la alte servicii publice pentru consolidarea sistemului integrat de urgenţă şi este elaborat în temeiul prevederilor art.2 lit.h), art.20, 21 şi 24 ale Legii ocrotirii sănătăţii nr.411-XIII din 28 martie 1995 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995, nr.34, art.373), cu modificările şi completările ulterioare.

2. Scopul Programului este îmbunătăţirea accesului populaţiei la servicii medicale calitative de urgenţă, minimizarea impactului urgenţelor medico-chirurgicale asupra sănătăţii populaţiei, diminuarea suferinţei umane, creşterea şanselor de supravieţuire a pacienţilor care necesită servicii de urgenţă şi de terapie intensivă pentru reducerea ratei deceselor care pot fi prevenite, costurilor de asistenţă medicală de urgenţă şi creşterea încrederii populaţiei în sistemul de sănătate.

3. Serviciul de Asistenţă Medicală Urgentă, fiind un serviciu de importanţă strategică la nivel naţional, a fost reorganizat în Centrul Naţional de Asistenţă Medicală Urgentă Prespitalicească, care are menirea să gestioneze uniform toate subdiviziunile din componenţă (staţiile, substaţiile şi punctele de asistenţă medicală urgentă), să contribuie la crearea unui serviciu bine organizat la nivel naţional, capabil să asigure accesibilitatea, operativitatea şi calitatea serviciilor prestate populaţiei prin îmbunătăţirea planificării strategice, gestionarea mai eficientă a resurselor financiare şi umane, motivarea personalului medical conform performanţelor obţinute.

4. În conformitate cu prevederile Acordului-cadru dintre Guvernul Republicii Moldova şi Comisia Comunităţilor Europene privind asistenţa externă, semnat la Bruxelles la 11 mai 2006, ratificat prin Legea nr.426-XVI din 27 decembrie 2006, în cadrul Proiectului transfrontalier, iniţiat în anul 2010, a fost creat Serviciul Mobil de Urgenţă, Reanimare şi Descarcerare, care consolidează funcţionalitatea unui sistem integrat de urgenţă, asigură monitorizarea eficientă şi atenuarea consecinţelor dezastrelor, în conformitate cu standardele şi procedurile Uniunii Europene, precum şi măreşte capacitatea de răspuns a serviciilor mobile de urgenţă, reanimare şi descarcerare.

5. Ca rezultat al eforturilor Ministerului Sănătăţii, susţinute de Proiectul moldo-elveţian “Regionalizarea serviciilor pediatrice de urgenţă şi terapie intensivă din Republica Moldova”, în cadrul Spitalului Clinic Municipal Bălţi, Spitalul Clinic Municipal de Copii “Valentin Ignatenco”, Spitalul Raional Cahul, Institutul Mamei şi Copilului au fost create Departamente de Medicină Urgentă/Unităţi Primire Urgenţe/Compartimente Primire Urgenţe, care au fost dotate cu dispozitive medicale necesare pentru servicii de urgenţă şi terapie intensivă.

6. În cadrul proiectului au fost consolidate capacităţile personalului medical şi capacităţile de transportare a copiilor către centrele de urgenţă pediatrică regionale. Drept urmare a crescut numărul de pacienţi trataţi în cadrul Departamentelor de Medicină Urgentă şi Anestezie şi Terapie Intensivă în toate centrele regionale, precum şi indicele de satisfacţie a pacientului – Departamentele de Medicină Urgentă – 71,03%; Anestezie şi Terapie Intensivă – 68,80%.

7. Cu suportul proiectului “Regionalizarea serviciilor pediatrice de urgenţă şi terapie intensivă din Republica Moldova” s-a reuşit dezvoltarea Dispeceratului Centralizat al Secţiei Operative din cadrul Staţiei Asistenţă Medicală Urgentă “Nord”, care permite monitorizarea solicitărilor, înregistrarea lor în baza de date pentru redistribuirea mai eficientă a echipelor de urgenţă către pacienţi, monitorizarea echipelor, asigurînd utilizarea raţională a capacităţilor Serviciului de Asistenţă Medicală Urgentă.

8. Cu suportul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi Fondului Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Populaţie a fost creat Serviciul de Medicina Calamităţilor, care reprezintă un complex de forţe şi mijloace ale sistemului ocrotirii sănătăţii din ţara predestinate organizării asistenţei medicale urgente populaţiei în situaţii excepţionale, cauzate de avarii, catastrofe, calamităţi naturale, tehnogene şi ecologice, boli contagioase şi intoxicaţii în masă.

9. În pofida eforturilor întreprinse în Republica Moldova în cadrul programelor naţionale precedente de dezvoltare a asistenţei medicale de urgenţă, există mulţi factori obiectivi, cum ar fi: densitatea înaltă a populaţiei (119,6 locuitori pe 1 km² în 2014), îmbătrînirea populaţiei (coeficientul îmbătrînirii populaţiei în 2015 constituie 16,2%), creşterea continuă a ponderii bolilor cronice nontransmisibile cardiovasculare, digestive, respiratorii şi, respectiv, a urgenţelor cauzate prin acutizarea sau decompensarea lor, care impun dezvoltarea şi consolidarea în continuare a asistenţei medicale de urgenţă.

10. Problemele social-economice determină nivelul înalt al morbidităţii şi prevalenţei tuberculozei, riscul major al epidemiilor de gripă şi a altor maladii infecţioase. Amplasarea Republicii Moldova în zona de risc seismic, care în comun cu calamităţile naturale: seceta, inundaţiile, ploile torenţiale şi alte calamităţi naturale şi tehnogene, incidenţa înaltă a traumatismelor, în special în urma accidentelor rutiere, determină sistemul de asistenţă medicală de urgenţă drept o prioritate importantă pentru sănătatea publică din Republica Moldova. Serviciul de Medicină a Calamităţilor insuficient contribuie la consolidarea capacităţilor instituţiilor medico-sanitare în gestionarea situaţiilor de calamitate şi de urgenţă.

11. Investigaţiile epidemiologice efectuate demonstrează creşterea incidenţei urgenţelor medico-chirurgicale în republică. În structura nosologică a urgenţelor medico-chirurgicale sînt în creştere urgenţele cardiovasculare, neurologice, pediatrice, traumatologice.

12. Se evidenţiază ponderea persoanelor cu maladii ale aparatului circulator, care constituie 20,6% din numărul total de bolnavi înregistraţi anual în Republica Moldova. Povara principală o constituie hipertensiunea arterială. În structura urgenţelor medico-chirurgicale maladiile cardiovasculare constituie 23,5% şi 57,5% în structura mortalităţii generale.

13. Conform investigaţiilor epidemiologice, efectuate în anul 2015, Serviciul de Asistenţă Medicală Urgentă a deservit 985445 de solicitări. Incidenţa solicitărilor populaţiei la asistenţă medicală de urgenţă în anul 2015 a constituit 277,1 la 1000 de locuitori, comparativ cu 282,7 la 1000 de locuitori în anul 2010.

14. Incidenţa solicitărilor în localităţile rurale este mai joasă comparativ cu localităţile urbane şi constituie, respectiv, 240,9 la 1000 de locuitori şi 326,4 la 1000 de locuitori.

15. În anul 2015, prin intermediul Serviciului de Asistenţă Medicală Urgentă au fost spitalizaţi 323 498 de bolnavi, ceea ce constituie 52,7% din numărul integral de pacienţi spitalizaţi cu urgenţe medico-chirurgicale.

16. Deşi pe parcursul ultimilor ani s-a înregistrat o îmbunătăţire semnificativă a structurii organizatorice a Serviciului de Asistenţă Medicală Urgentă, prin raţionalizarea amplasării punctelor de asistenţă medicală urgentă şi asigurarea cuprinderii geografice a populaţiei republicii cu subdiviziuni ale Serviciului în raza de pînă la 25 km în localităţile rurale şi 15 km în localităţile urbane, indicatorii menţionaţi atestă un acces mai redus la serviciile de urgenţă a populaţiei rurale, impunînd acţiuni de asigurare a accesului la servicii de urgenţă pentru toate grupurile de populaţie.

17. Eforturile depuse pe parcursul ultimilor ani, pentru dotarea cu transport sanitar, nu au atins rezultatele scontate. Conform situaţiei de la 1 noiembrie 2015, Serviciul de Asistenţă Medicală Urgentă dispune de 350 unităţi de transport sanitar, normativul constituind 455, fiind o componentă obligatorie în asigurarea operativităţii intervenţiilor. Asigurarea cu transport sanitar constituie numai 0,93 la 10 000 populaţie (normativ 1,0). Unităţile de transport sanitar au un grad înalt de uzură. Cerinţa de renovare a parcului de autosanitare cu 20-25% anual nu s-a respectat.

18. Majoritatea unităţilor de transport sanitar nu corespunde standardelor Comunităţii Europene. Serviciul Naţional de Asistenţa Medicală Urgentă Prespitalicească nu dispune, conform recomandărilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (2008), de ambulanţe de tip B şi C, care sînt prevăzute cu toate dispozitivele medicale necesare pentru acordarea asistenţei medicale urgente, stabilizarea şi menţinerea funcţiilor vitale ale pacienţilor critici, pînă la preluarea lor de către spital (conform standardului 17-897/1999 al CEN).

19. Unităţile de transport sanitar sînt dotate insuficient cu defibrilatoare, pompe de perfuzie, aparate de respiraţie artificială, aparate pentru oxigenoterapie, ceea ce creează impedimente la stabilizarea şi menţinerea funcţiilor vitale ale pacienţilor în stare critică pe durata transportului medical asistat. Necorespunderea unităţilor de transport sanitar standardului recomandat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii menţine neargumentat noţiunea de pacient netransportabil, fapt ce micşorează şansele de supravieţuire ale pacienţilor.

20. Din cauza insuficienţei transportului sanitar, asigurarea populaţiei cu echipe de asistenţă medicală urgentă constituie în medie 0,67 echipe, faţă de normativul stabilit de 0,8 echipe la 10 000 populaţie.

21. Asigurarea echipelor cu medici de urgenţă este de numai 47,8% din necesar. În acelaşi timp, capacităţile medicilor de urgenţă existenţi nu sînt utilizate raţional. Aceştia, nefiind integraţi în Departamente de Medicină Urgentă /Unităţi Primire Urgente/Compartimente Primire Urgente, se deplasează frecvent la urgenţe medico-chirurgicale, care ţin de competenţa specialiştilor în urgenţă cu studii medii.

22. Programele de instruire a medicilor de urgenţă nu corespund standardelor europene. Medicii de urgenţă posedă nesatisfăcător manevrele salvatoare de viaţă. Astfel, numărul de intubaţii, defibrilaţii realizate este foarte mic, fiind efectuate prioritar în municipiul Chişinău şi municipiul Bălţi.

23. Competenţele personalului medical cu studii medii, implicat în acordarea asistenţei medicale urgente sînt sub nivel. Programele de instruire a felcerilor şi operatorilor dispeceratelor nu corespund cerinţelor actuale de prestare a serviciilor de urgenţă. Nu există cadru normativ pentru instruirea paramedicilor. Lipseşte implicarea voluntarilor în acordarea primului ajutor.

24. Secţiile operative cu servicii de dispecerat medical, care constituie elementul-cheie în asigurarea operativităţii echipelor de asistenţă medicală urgentă, nu dispun de tehnologiile necesare. Numai Staţiile Asistenţă Medicală Urgentă Chişinău şi Nord dispun de dispecerate centralizate, care permit monitorizarea solicitărilor parvenite la numărul scurt 903 şi înregistrarea lor în baza de date pentru redistribuirea mai efectivă a echipelor de urgenţă către pacienţi, şi pentru monitorizarea lor.

25. Apelul unic 112 nu este implementat. Nu sînt operatori instruiţi în domeniu pentru a asigura gestionarea eficientă a solicitărilor. Operatorii din cadrul dispeceratelor integrate (Bălţi, Cahul şi unitatea teritorială autonomă Găgăuzia) nu au capacităţi pentru gestionarea apelurilor şi a resurselor de intervenţie în mod corect şi eficient. Persoanele cu deficienţe de auz şi vorbire au dificultăţi în accesarea serviciilor de urgenţă. Nu sînt utilizate posibilităţile tehnologiilor informaţionale pentru solicitarea serviciului de asistenţă medicală urgentă prin SMS, Skype.

26. Capacităţile de intervenţie integrată a serviciilor specializate de urgenţă a Ministerului Sănătăţii, Inspectoratului General de Poliţie şi Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale în caz de accidente, calamităţi, catastrofe şi posibile atentate teroriste sînt insuficient dezvoltate şi nu acoperă tot teritoriul republicii.

27. Deşi a fost semnat Protocolul de cooperare dintre Ministerul Afacerilor Interne şi Ministerul Sănătăţii privind intervenţia comună la urgenţe medico-chirurgicale prespitaliceşti în zona de nord, sud şi recent în unitatea teritorială autonomă Găgăuzia, derularea proiectelor Serviciului Mobil de Urgenţă, Reanimare şi Descarcerare şi colaborarea dintre Direcţia Situaţii Excepţionale a Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale şi Serviciul de Asistenţă Medicală Urgentă a Centrului Naţional de Asistenţă Medicală Urgentă Prespitalicească nu au atins pe deplin rezultatele scontate.

28. În majoritatea instituţiilor medico-sanitare spitaliceşti nu au fost create Departamente de Medicină Urgentă/Unităţi Primire Urgenţe/Compartimente Primire Urgenţe în corespundere cu actele normative în vigoare. Activitatea secţiilor de internare existente este axată pe înregistrarea pacienţilor pentru internare şi nu au capacităţi pentru acordarea asistenţei medicale urgente complexe specifice Departamentelor de Medicină Urgentă/Unităţilor Primire Urgenţe/Compartimentelor Primire Urgenţe.

29. Structura şi capacităţile existente nu asigură prestarea serviciilor de urgenţă calitative în timp optim, cu precizarea diagnosticului, nu permit încadrarea în limitele de timp acceptate, încadrarea în fereastra terapeutică şi internarea operativă a bolnavilor cu urgenţe medico-chirurgicale. Timpul de aflare în secţiile de internare existente este mult prea mare, posibilităţile de consultanţă şi diagnostic operativ fiind reduse.

30. Carenţele în organizarea şi dotarea cu tehnologii moderne a Departamentelor de Medicină Urgentă/Unităţi Primire Urgenţe/Compartimente Primire Urgenţe nu permit lichidarea discrepanţelor de calificare profesională în raport cu standardele europene în domeniul medicinii de urgenţă. Departamentele de Medicină Urgentă/Unităţile Primire Urgenţe/Compartimentele Primire Urgenţe nu dispun de posibilităţi de tratament operaţional rapid şi eficient (serviciul chirurgiei de o zi, departament de consultanţă ambulatorie, cabinet de resuscitare a pacienţilor critici, încăpere pentru evaluarea şi tratarea imediată a pacientului la momentul sosirii etc.).

31. Nu este elaborat Ghidul naţional de Triaj pentru victime multiple, pentru structurile de primire a urgenţelor spitaliceşti. Astfel, clasificarea solicitărilor după principiile Cod Color nu se efectuează.

32. Pacienţilor cu urgenţe medico-chirurgicale, preluaţi din secţiile de internare, nu li se asigură volumul de servicii necesare de terapie intensivă, secţiile de terapie intensivă nefiind dotate conform standardelor europene cu medicamentele şi dispozitivele medicale de care au nevoie.

33. Facilităţile existente în instituţiile medico-sanitare spitaliceşti nu asigură condiţii optime de continuare a îngrijirilor pacienţilor transportaţi şi transferaţi din secţiile de terapie intensivă pentru acordarea unor servicii adecvate la nivelul secţiilor specializate, cu asigurarea unui nivel calitativ adecvat pînă la definitivarea îngrijirii pacientului. De asemenea, secţiile de terapie intensivă, secţiile specializate din instituţiile medico-sanitare spitaliceşti nu au capacităţi suficiente de a face faţă în situaţii de criză, de internare concomitentă a unui număr mare de pacienţi arşi, traumatizaţi.

34. Managementul deficitar al informaţiei, lipsa unui concept al Sistemului Informaţional Automatizat pentru Asistenţa Medicală Urgentă, implică capacităţi reduse de monitorizare şi evaluare a serviciului de asistenţă medicală urgentă.

35. Neavînd telemedicină şi un Centru consultativ naţional la distanţă în cadrul Serviciului de Asistenţă Medicală Urgentă, nu se pot efectua consultările necesare în cazurile complicate în plan diagnostic şi intervenţie urgentă, în special pentru echipele din localităţile rurale, unde activează preponderent echipe de felceri, fapt ce creează obstacole în asigurarea calităţii şi echităţii asistenţei medicale de urgenţă acordate populaţiei.

36. Deşi pe parcursul ultimilor ani a fost îmbunătăţită infrastructura mai multor instituţii de asistenţă medicală urgentă, mai rămîn un şir de sedii care nu corespund cerinţelor în vigoare. Nu există o bază auto centralizată (cu filiale), responsabilă de reparaţia şi monitorizarea transportului sanitar.

37. Conlucrarea dintre asistenţa medicală primară şi sectorul spitalicesc în asigurarea asistenţei medicale de urgenţă populaţiei nu este satisfăcătoare. Capacităţile reduse ale asistenţei medicale primare în acordarea asistenţei medicale urgente în teritoriu, de rînd cu lipsa medicilor de familie în multe localităţi, conduc la creşterea ponderii solicitărilor neargumentate în serviciul de urgenţă.

38. Investigaţiile ştiinţifice în domeniul medicinii de urgenţă, în special în cercetarea urgenţelor traumatologice, cardiovasculare şi chirurgicale, se efectuează sub nivel. Din cauza resurselor financiare insuficiente, rezultatele cercetărilor ştiinţifice pentru domeniile vizate se implementează în practică nesatisfăcător.

39. Partenerii sociali, societatea civilă nu se implică activ în instruirea populaţiei privind acordarea primului ajutor medical.

40. Starea necorespunzătoare a infrastructurii rutiere, în special în zonele rurale, supraaglomeraţia în zonele urbane, lipsa iluminării stradale, a scărilor, deficienţele ce ţin de numerotarea străzilor, blocurilor, starea frecventă de nefuncţionalitate a lifturilor, deszăpezirea insuficientă a drumurilor pe timp de iarnă creează impedimente majore deplasării operative a echipelor de asistenţă medicală urgentă la solicitanţi, reduce accesul populaţiei la servicii de urgenţă operative, limitează posibilitatea de încadrare în fereastra terapeutică, micşorînd şansele pacienţilor de supravieţuire.

41. Autorităţile administraţiei publice locale nu contribuie suficient la soluţionarea problemelor menţionate, la dezvoltarea infrastructurii comunitare pentru asigurarea accesului la serviciile de urgenţă şi la crearea posibilităţilor de deplasare operativă a transportului sanitar.

II. OBIECTIVELE PROGRAMULUI NAŢIONAL DE DEZVOLTARE A

ASISTENŢEI MEDICALE DE URGENŢĂ PENTRU ANII 2016-2020

42. Obiectivul general al Programului naţional de dezvoltare a asistenţei medicale de urgenţă pentru anii 2016 - 2020 este reducerea cu 10% a mortalităţii în primele 24 de ore de spitalizare pînă în anul 2020.

43. Programul este orientat spre realizarea următoarelor obiective specifice:

1) Creşterea capacităţii de intervenţie a Serviciului de Asistenţă Medicală Urgentă şi funcţionarea în regim integrat cu alte servicii specializate de urgenţă;

2) Diversificarea competenţelor personalului medical, paramedical si operativ implicat în asistenţa de urgenţă;

3) Fortificarea şi utilizarea activităţilor societăţii civile, partenerilor sociali şi profesionali ai organizaţiilor nonguvernamentale în instruirea populaţiei, în acordarea primului ajutor, în profilaxia urgenţelor medico-chirurgicale;

4) Dezvoltarea cercetărilor ştiinţifice în domeniul urgenţelor medico-chirurgicale;

5) Fortificarea sistemului de management, coordonarea şi monitorizarea activităţilor Serviciului de Asistenţă Medicală Urgentă.

III. ACŢIUNILE CE URMEAZĂ A FI ÎNTREPRINSE

44. Programul pune accentul pe asigurarea accesibilităţii, operativităţii şi calităţii serviciilor medicale de urgenţă prestate de către Serviciul de Asistenţă Medicală Urgentă, integrat cu serviciile specializate de urgenţă ale Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale şi Inspectoratului General de Poliţie, Departamentelor de Medicină Urgentă, Unităţilor Primire Urgenţe, Compartimentelor Primire Urgenţe şi Terapie Intensivă din cadrul asistenţei medicale spitaliceşti.

45. Prezentul Program presupune următoarele acţiuni pentru realizarea obiectivelor specifice:

1) creşterea capacităţii de intervenţie a Serviciului de Asistenţă Medicală Urgentă şi funcţionarea în regim integrat cu alte servicii specializate de urgenţă prin:

a) ajustarea cadrului normativ existent la noile direcţii strategice de dezvoltare a Serviciului de Asistenţă Medicală Urgentă, ţinînd cont de aspectele geografice, sociale, structura de vîrstă, dizabilitatea înregistrată etc.;

b) elaborarea Regulamentului cu privire la organizarea şi funcţionarea Serviciului Mobil de Urgenţă, Reanimare şi Descarcerare în Republica Moldova (SMURD);

c) planificarea şi procurarea strategică, în corespundere cu recomandările internaţionale, a unităţilor de transport sanitar de tip B şi C, dotate cu sistem de radiocomunicaţii în standard Tetra şi cu dispozitive medicale necesare pentru acordarea asistenţei medicale urgente, stabilizarea şi menţinerea funcţiilor vitale ale pacienţilor critici, pînă la transmiterea lor la etapa de spital (conform standardului 17-897/1999 al CEN);

d) utilizarea la randamentul necesar a resurselor de diagnostic şi tratament existente pentru asigurarea transportării asistate în corespundere cu standardele europene;

e) reformarea sistemului de dispecerate prin reducerea numărului lor şi regionalizarea dispecerizării şi integrarea acestora cu cele din cadrul Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale;

f) dotarea dispeceratelor centralizate cu tehnologii moderne şi sisteme informaţionale de monitorizare, evaluare şi control (GPS, Tetra) al activităţilor Serviciului de Asistenţă Medicală Urgentă;

g) identificarea posibilităţilor de îmbunătăţire a accesului persoanelor cu deficienţe de auz şi vorbire la serviciile de asistenţă medicală urgentă, cu utilizarea posibilităţilor tehnologiilor informaţionale pentru solicitarea serviciului de asistenţă medicală urgentă prin SMS, Skype etc.;

h) asigurarea condiţiilor necesare pentru pregătirea Serviciului de Asistenţă Medicală Urgentă pentru implementarea şi funcţionarea Serviciului naţional unic pentru apelurile de urgenţă 112;

i) fortificarea capacităţilor de intervenţie integrată şi acordarea asistenţei medicale de urgenţă în caz de urgenţe majore (cod roşu), accidente, dezastre, inclusiv implicarea intersectorială şi îmbunătăţirea coordonării activităţilor de rigoare;

j) dezvoltarea şi extinderea infrastructurii Serviciului Mobil de Urgenţă, Reanimare şi Descarcerare la nivel naţional;

k) organizarea şi dotarea adecvată a Departamentelor de Medicină Urgentă/ Unităţilor Primire Urgenţe/Compartimentelor Primire Urgenţe, reieşind din capacităţile spitalului;

l) integrarea medicilor de urgenţă în Departamente de Medicină Urgentă/ Unităţi Primire Urgenţe/Compartimente Primire Urgenţe şi implementarea modelului în cazul urgenţelor medico-chirurgicale majore;

m) elaborarea şi implementarea Ghidului naţional de Triaj în structurile de primire a urgenţelor;

n) dotarea cu medicamente şi dispozitive medicale, în conformitate cu standardele europene a secţiilor de terapie intensivă şi a secţiilor specializate din cadrul instituţiilor medico-sanitare spitaliceşti;

o) asigurarea condiţiilor adecvate de activitate în instituţiile de asistenţă medicală urgentă, în corespundere cu cerinţele în vigoare;

p) crearea unei baze auto centralizate, cu filiale, dotată cu utilajul necesar pentru reparaţia şi monitorizarea transportului sanitar al asistenţei medicale urgente prespitaliceşti;

q) creşterea accesibilităţii şi operativităţii serviciului de asistenţă medicală urgentă prin cooperare cu serviciile de urgenţă şi participarea autorităţilor locale;

r) informatizarea integrală a sistemului de urgenţă de la momentul apelului şi pînă la momentul internării în spital sau al externării din Departamentul de Medicină Urgentă/ Unitatea Primire Urgenţe/Compartimentul Primire Urgenţe a pacientului;

s) revizuirea mecanismelor de monitorizare a activităţii şi a modului de utilizare a fondurilor alocate serviciului de urgenţă;

2) diversificarea competenţelor personalului medical, paramedical si operativ implicat în asistenţa de urgenţă, prin:

a) dezvoltarea ghidurilor şi a procedurilor standardizate de lucru pentru echipele de asistenţă medicală urgentă;

b) sporirea accesului personalului medical şi paramedical, în special din spaţiul rural, la programe de educaţie medicală continuă şi perfecţionare, diversificate şi centrate pe nevoile de dezvoltare;

c) instruirea operatorilor (dispecerilor) din cadrul dispeceratelor integrate pentru gestionarea apelurilor şi a resurselor de intervenţie;

d) utilizarea eficientă a centrelor de pregătire şi simulare pentru instruirea personalului din cadrul sistemului de urgenţă, inclusiv monitorizarea şi coordonarea instruirii în centrele de formare şi certificare a paramedicilor din cadrul Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale;

e) dezvoltarea sistemului de telemedicină şi utilizarea acestuia la nivel prespitalicesc, precum şi la nivel interspitalicesc;

f) revizuirea indicatorilor de performanţă şi motivarea personalului medical bazat pe rezultat;

3) fortificarea şi utilizarea activităţilor societăţii civile, partenerilor sociali şi profesionali ai organizaţiilor nonguvernamentale în instruirea populaţiei, în acordarea primului ajutor, în profilaxia urgenţelor medico-chirurgicale:

a) intensificarea colaborării cu Crucea Roşie în instruirea populaţiei la acordarea primului ajutor;

b) intensificarea, în comun cu partenerii internaţionali, organizaţiile nonguvernamentale, a activităţilor de profilaxie a traumatismelor, a agresiunilor în familie şi societate, a maltratării copiilor, a abuzului de alcool şi droguri, a intoxicaţiilor, cu utilizarea în aceste scopuri a campaniilor de informare şi mijloacelor de informare în masă;

c) perfecţionarea programelor de instruire, pregătire continuă a poliţiştilor, pompierilor, salvatorilor şi conducătorilor auto în acordarea primului ajutor de urgenţă;

d) perfecţionarea programelor de instruire a efectivului Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale al Ministerului Afacerilor Interne privind desfăşurarea lucrărilor de descarcerare, dotarea subdiviziunilor cu echipament modern de descarcerare şi acordare a primului ajutor calificat;

e) perfecţionarea cadrului normativ de colaborare intersectorială (pompieri, poliţie, serviciul descarcerare ş.a.) în acordarea asistenţei medicale de urgenţă populaţiei, inclusiv în caz de calamităţi şi situaţii excepţionale;

4) dezvoltarea cercetărilor ştiinţifice în domeniul urgenţelor medico-chirurgicale prin:

a) organizarea studiilor epidemiologice vizînd incidenţa şi structura nosologică a urgenţelor medico-chirurgicale pentru argumentarea planificării optimale a capacităţilor Serviciului de Asistentă Medicală Urgentă;

b) elaborarea metodelor noi de diagnostic şi tratament în urgenţele medico-chirurgicale, în corespundere cu standardele Uniunii Europene;

c) dezvoltarea serviciului bioingineresc în mentenanţa dispozitivelor medicale;

5) fortificarea sistemului de management, coordonarea şi monitorizarea activităţilor Serviciului de Asistenţă Medicală Urgentă, inclusiv ale Serviciului Mobil de Urgenţă, Reanimare şi Descarcerare:

a) perfecţionarea mecanismelor de finanţare a serviciului de asistenţă medicală urgentă ca serviciu de importanţă strategică de nivel naţional;

b) eficientizarea şi optimizarea utilizării resurselor financiare alocate Serviciului de Asistenţă Medicală Urgentă prin îmbunătăţirea planificării strategice, gestionarea mai eficientă a resurselor financiare şi umane, motivarea personalului medical conform performanţelor obţinute şi volumului de asistenţă medicală urgentă prestat;

c) conlucrarea cu partenerii internaţionali în dezvoltarea şi consolidarea serviciilor de asistenţă medicală urgentă prin implementarea tehnologiilor moderne la instruirea personalului medical, conform standardelor europene;

d) fortificarea capacităţii subdiviziunilor Serviciului de Asistenţă Medicală Urgentă, secţiei de monitorizare, evaluare şi integrare, implementarea Sistemului Informaţional Automatizat pentru Asistenţa Medicală Urgentă;

e) perfecţionarea conlucrării intersectoriale a Serviciului de Asistenţă Medicală Urgentă cu Asistenţa Medicală Primară şi Spitalicească şi asigurarea continuităţii în acordarea asistenţei medicale urgente pacienţilor la toate etapele de prestare a serviciilor în baza monitorizării indicatorilor intersectoriali de performanţă;

f) implementarea auditului intern medical în aprecierea eficacităţii conlucrării intersectoriale în scopul asigurării asistenţei medicale urgente pacienţilor la toate etapele de prestare a serviciilor;

g) diminuarea costurilor economice, eficientizînd serviciile de asistenţă medicală de urgenţă, şi implementarea tehnologiilor noi (m-sănătate).

IV. ETAPELE, TERMENELE ŞI RESPONSABILII

DE IMPLEMENTARE

46. Etapele şi termenele de implementare sînt incluse în Planul de acţiuni privind realizarea Programului naţional de dezvoltare a asistenţei medicale de urgenţă pentru anii 2016 - 2020, conform anexei nr.2 la prezenta hotărîre.

47. Autorităţile responsabile pentru implementarea fiecărei acţiuni în parte sînt specificate în Planul de acţiuni din anexa nr.2 la prezenta hotărîre.

48. În procesul de implementare a Programului, autorităţile responsabile vor colabora cu reprezentanţi ai societăţii civile, sindicatelor, patronatului, societăţilor profesionale, autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, Academiei de Ştiinţe a Moldovei, precum şi cu partenerii internaţionali de dezvoltare şi ai organizaţiilor nonguvernamentale.

V. ESTIMAREA GENERALĂ A COSTURILOR

49. Finanţarea Programului se va efectua din contul şi în limita mijloacelor aprobate anual în bugetul public naţional, precum şi din alte surse financiare, conform legislaţiei în vigoare.

50. Estimarea generală a costurilor pentru implementarea Programului a fost efectuată în baza priorităţilor şi a activităţilor identificate şi formulate în Planul de acţiuni.

51. Costul estimativ al prezentului Program este de 2 298 033,0 mii lei (conform anexei). Bugetul estimat este ajustat pe perioada implementării Programului, reieşind din volumele de alocaţii aprobate în componentele bugetului public naţional. Mijloacele financiare provenite din fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală, indicate în costurile estimative ale Programului, reprezintă resurse proprii ale instituţiei medicale, obţinute în temeiul legislaţiei în vigoare, conform contractelor încheiate cu Compania Naţională de Asigurări în Medicină, în limita mijloacelor financiare disponibile.

VI. REZULTATELE SCONTATE

52. Implementarea Programului va contribui la asigurarea cu servicii de asistenţă medicală calitativă de urgenţă, integrate cu alte servicii de urgenţă, la minimizarea impactului urgenţelor medico-chirurgicale asupra sănătăţii populaţiei, astfel ca şansele de supravieţuire să crească.

53. Activităţile prevăzute în Program vor înlesni dezvoltarea performanţelor Centrului Naţional de Asistenţă Medicală Urgentă Prespitalicească conform cerinţelor în domeniu ale Comunităţii Europene, iar pe termen lung – la optimizarea funcţionalităţii Centrului Naţional de Asistenţă Medicală Urgentă Prespitalicească, utilizării eficiente a resurselor umane şi materiale în scopul diminuării costurilor serviciilor de asistenţă medicală urgentă.

54. Către anul 2020, conform scopului şi obiectivelor Programului, aşteptăm următoarele rezultate:

1) reducerea cu 10% a mortalităţii în primele 24 de ore de spitalizare;

2) creşterea capacităţii de intervenţie a Serviciului de Asistenţă Medicală Urgentă şi funcţionarea în regim integrat cu alte servicii specializate de urgenţă;

3) diversificarea competenţelor personalului medical, paramedical si operativ implicat în asistenţa de urgenţă;

4) fortificarea şi utilizarea activităţilor societăţii civile, partenerilor sociali şi profesionali ai organizaţiilor nonguvernamentale în instruirea populaţiei, în acordarea primului ajutor, în profilaxia urgenţelor medico-chirurgicale;

5) dezvoltarea cercetărilor ştiinţifice în domeniul urgenţelor medico-chirurgicale;

6) fortificarea sistemului de management, coordonarea şi monitorizarea activităţilor Serviciului de Asistenţă Medicală Urgentă, inclusiv ale Serviciului Mobil de Urgenţă, Reanimare şi Descarcerare.

VII. INDICATORII DE PROGRES ŞI PERFORMANŢĂ

55. Evaluarea gradului de atingere a rezultatelor se va efectua utilizînd următorii indicatori:

1. Incidenţa globală totală a solicitărilor la 1000 locuitori de populaţie:

2. Incidenţa solicitărilor pe motiv de afecţiune cardiologică la 1000 locuitori de populaţie:

3. Incidenţa solicitărilor pe motiv de traumă la 1000 locuitori de populaţie:

4. Incidenţa solicitărilor la 1000 locuitori rurali/urbani:

5. Incidenţa solicitărilor la 1000 de copii/adulţi:

6. Ponderea populaţiei instruite în acordarea primului ajutor:

7. Mortalitatea generala la etapa prespitalicească, inclusiv pe unităţi nosologice: sindromul coronarian acut, accidente vasculare cerebrale, traume etc.:

a) mortalitatea generala la etapa prespitalicească:

b) mortalitatea la etapa prespitalicească pe unităţi nosologice:

la fel şi pe alte nosologii;

c) ponderea decedaţilor la etapa prespitalicească din numărul solicitărilor deservite de Serviciul de Asistenţă Medicală Urgentă:

d) ponderea decedaţilor la etapa prespitalicească pe unităţi nosologice din numărul de decedaţi total la etapa prespitalicească:

la fel şi pe alte nosologii.

8. Asigurarea populaţiei cu autosanitare la 10 mii locuitori:

9. Asigurarea populaţiei cu echipe de urgenţă:

10. Ponderea solicitărilor deservite în conformitate cu cerinţele protocoalelor clinice naţionale , instituţionale:

11. Numărul de cercetări ştiinţifice realizate - date absolute.

12. Numărul de dispecerate organizate - date absolute.

13. Numărul de Departamente de Medicină Urgentă/Unităţi Primire Urgenţe/Compartimente Primire Urgenţe organizate - date absolute.

14. Incidenţa solicitărilor la 1000 de populaţie locuitori deservite nemijlocit în Departamentele de Medicină Urgentă/ Unităţile Primire Urgenţe/ Compartimentele Primire Urgenţe şi a bolnavilor transportaţi de Serviciul de Asistenţă Medicală Urgentă la 1000 locuitori de populaţie:

a) incidenţa solicitărilor la 1000 de locuitori deservite nemijlocit în Departamentele de Medicină Urgentă/ Unităţile Primire Urgenţe/ Compartimentele Primire Urgenţe:

nu poate fi calculată din motivul absenţei populaţiei pentru deservire;

b) numărul bolnavilor transportaţi de Serviciul de Asistenţă Medicală Urgentă la 1000 de locuitori:

15. Ponderea solicitărilor transmise de Serviciul de Asistenţă Medicală Urgentă, deservite de medicii de familie:

16. Numărul unităţilor de transport sanitar procurat - date absolute.

17. Ponderea unităţilor de transport sanitar dotate cu echipament:

18. Numărul instituţiilor medico-sanitare de urgenţă reabilitate - date absolute.

VIII. PROCEDURILE DE RAPORTARE, EVALUARE

ŞI MONITORIZARE A PROGRAMULUI

56. Scopul monitorizării constă în corelarea obiectivelor şi a acţiunilor din Planul de acţiuni pentru implementarea prezentului Program cu rezultatele aşteptate ale Programului, pentru ca, ulterior, să efectuăm o evaluare cît mai corectă a rezultatelor realizării Programului şi a impactului acestuia asupra sănătăţii populaţiei.

57. Monitorizarea şi evaluarea rezultatelor implementării Programului se efectuează de către Ministerul Sănătăţii în colaborare cu părţile interesate, specificate în Planul de acţiuni.

58. Procedurile de monitorizare prevăd evaluarea statistică continuă, care este efectuată de instituţiile responsabile de realizarea acţiunilor incluse în Program.

59. În cadrul procesului de monitorizare sînt elaborate rapoarte de progres, care includ informaţii despre implementarea acţiunilor prevăzute în Planul de acţiuni. Aceste rapoarte sînt elaborate, anual, de Ministerul Sănătăţii, în colaborare cu alte autorităţi interesate şi conţin informaţia privind situaţia implementării Planului de acţiuni.

60. La finele anului 2020 se va elabora un raport final privind eficacitatea acţiunilor prevăzute şi realizarea obiectivelor Programului naţional de dezvoltare a asistenţei medicale de urgenţă pentru anii 2016-2020.

Anexa nr.2

la Hotărîrea Guvernului

nr.1238 din 11 noiembrie 2016

PLANUL DE ACŢIUNI

privind realizarea Programului naţional de dezvoltare a

asistenţei medicale de urgenţă pentru anii 2016-2020