1250/19.12.2018 Hotărîre cu privire la aprobarea Programului "Managementul datoriei de stat pe termen mediu (2019-2021)"

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

cu privire la aprobarea Programului “Managementul

 datoriei de stat pe termen mediu (2019-2021)”

nr. 1250  din  19.12.2018

 (în vigoare 29.01.2019) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 526-528 art. 1367 din 29.12.2018

* * *

În temeiul art.6 din Legea nr.419/2006 cu privire la datoria sectorului public, garanţiile de stat şi recreditarea de stat (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2014, nr.397-399, art.704), Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

Se aprobă Programul “Managementul datoriei de stat pe termen mediu (2019-2021)” (se anexează).

Aprobat

prin Hotărîrea Guvernului nr.1250/2018

PROGRAMUL

“Managementul datoriei de stat pe termen mediu (2019-2021)”

1. DISPOZIŢII GENERALE

În conformitate cu prevederile Legii nr.419/2006 cu privire la datoria sectorului public, garanţiile de stat şi recreditarea de stat, Ministerul Finanţelor administrează datoria de stat şi garanţiile de stat. În acest scop a fost elaborat Programul “Managementul datoriei de stat pe termen mediu (2019-2021)” (în continuare – Program).

Documentul reprezintă o continuare a Programului “Managementul datoriei de stat pe termen mediu (2018-2020)”, fiind revizuit pentru orizontul de timp 2019-2021, în concordanţă cu prognozele privind datoria de stat pe termen mediu şi prognoza actualizată a indicatorilor macroeconomici furnizată de Ministerul Economiei şi Infrastructurii.

Pe termen mediu, Republica Moldova va explora noi oportunităţi de finanţare, accesînd surse de finanţare la costuri mai înalte. În procesul de gestiune a datoriei de stat ar trebui să se ia în considerare că aceasta ar putea duce la apariţia unor noi riscuri sau la acutizarea celor existente.

Programul stabileşte obiectivul fundamental al procesului de management al datoriei de stat, obiectivele specifice, precum şi acţiunile care vor fi întreprinse de către autorităţi în vederea asigurării finanţării şi îmbunătăţirii structurii portofoliului datoriei de stat, iar implementarea acestora nu va crea presiuni asupra sustenabilităţii politicii fiscale în ansamblu.

Programul se axează pe descrierea strategiei de finanţare a soldului (deficitului) bugetului de stat şi pe identificarea factorilor de cost şi de risc aferenţi. Documentul a fost realizat în conformitate cu bunele practici internaţionale definite în “Liniile directoare ale Băncii Mondiale şi FMI referitoare la elaborarea strategiilor de datorie pe termen mediu”, cu utilizarea instrumentului analitic Medium Term Debt Management Strategy (MTDS AT). Instrumentul oferă estimări cantitative aferente raportului cost-risc asociat cu strategiile alternative de asigurare a necesităţilor de finanţare. Totodată, permite efectuarea de simulări ale impactului diverselor scenarii de şoc privind evoluţia indicatorilor de piaţă asupra datoriei de stat şi a deservirii acesteia.

Prezentul Program este elaborat ţinînd seama de situaţia economică din ţară, constrîngerile determinate de piaţa financiară locală, de ratingul de ţară al Republicii Moldova, care a fost revizuit de către Moody′s pe parcursul lunii noiembrie 2018, fiind confirmat ratingul B3, cu perspectivă stabilă, precum şi de scorul CPIA pentru Republica Moldova – performanţă medie în ceea ce priveşte politicile şi prevederile instituţionale.

În cadrul prezentului Program a fost realizată o analiză cantitativă a trei strategii de finanţare bazate pe diferite scenarii de evoluţie a condiţiilor pieţei locale şi externe.

Pentru a evita expunerea majoră a portofoliului datoriei de stat faţă de riscul valutar, riscul ratei dobînzii şi riscul de refinanţare, Programul stabileşte intervale-ţintă pentru principalii parametri de risc şi de sustenabilitate, pornind de la structura istorică şi curentă a portofoliului datoriei de stat, precum şi în baza rezultatelor analizei scenariului de bază de finanţare cu ajutorul instrumentului analitic MTDS. În acelaşi timp, intervalele stabilite asigură un grad înalt de flexibilitate în administrarea datoriei de stat pentru a răspunde la modificarea condiţiilor de pe pieţele financiare, reprezentînd structura dorită a portofoliului datoriei de stat. Limita menţionată ca minimă sau maximă nu poate fi depăşită pe orizontul de timp al Programului, în timp ce cealaltă reprezintă limita către care se tinde şi care poate fi depăşită. Devieri minore de la limitele propuse sînt permise în cazul în care acestea nu cauzează riscuri financiare adiţionale.

Alţi indicatori relevanţi (perioada medie de maturitate, perioada medie de refixare, profilul rambursării datoriei) pentru monitorizarea datoriei de stat vor fi cuantificaţi şi diseminaţi în cadrul rapoartelor trimestriale privind situaţia în domeniul datoriei sectorului public, garanţiilor de stat şi recreditării de stat publicate pe pagina oficială a Ministerului Finanţelor.

II. OBIECTIVELE MANAGEMENTULUI DATORIEI

DE STAT PENTRU ANII 2019-2021

Obiectivul fundamental al managementului datoriei de stat este de a asigura necesităţile de finanţare ale soldului (deficitului) bugetului de stat la un nivel acceptabil de cheltuieli pe termen mediu şi lung, în condiţiile limitării riscurilor implicate.

Obiectivele specifice privind gestionarea datoriei de stat în perioada 2019-2021 sînt:

1) dezvoltarea pieţei interne a valorilor mobiliare de stat (VMS);

2) contractarea împrumuturilor de stat externe, ţinînd cont de raportul cost-risc;

3) realizarea managementului riscului operaţional asociat datoriei de stat.

În scopul realizării obiectivelor propuse, Ministerul Finanţelor va întreprinde următoarele acţiuni:

1) menţinerea sub control a portofoliului datoriei de stat prin limitarea expunerii faţă de riscul valutar, riscul de refinanţare şi riscul ratei de dobîndă;

2) gestionarea portofoliului datoriei de stat în vederea reducerii riscurilor asociate portofoliului datoriei de stat şi obţinerii unei structuri optime a acestuia, ţinînd cont de raportul cost-risc;

3) extinderea maturităţii portofoliului datoriei şi diversificarea bazei investiţionale;

4) realizarea unui profil uniform al rambursării datoriei, evitînd pe cît posibil concentrarea rambursării valorilor mobiliare de stat pe termen scurt;

5) diversificarea canalelor de vînzare a VMS odată cu creşterea accesibilităţii persoanelor fizice la procurarea VMS;

6) asigurarea unui grad înalt de transparenţă şi predictibilitate a pieţei VMS;

7) monitorizarea şi evaluarea performanţelor dealerilor primari;

8) identificarea unor noi surse financiare pentru finanţarea deficitului bugetar şi negocierea acordurilor noi de împrumut externe la condiţii financiare avantajoase (de exemplu: maturitate, rată a dobînzii etc.);

9) revizuirea Planului de gestionare a riscului operaţional odată cu actualizarea Planului de acţiuni al Direcţiei datorii publice din cadrul Ministerului Finanţelor.

III. STRATEGII DE FINANŢARE A SOLDULUI (DEFICITULUI) BUGETULUI DE STAT

Ipotezele macroeconomice ale Programului pentru perioada 2019-2021 sînt prezentate în tabelul 2.

Luînd în considerare prognoza indicatorilor macroeconomici, soldul (deficitul) bugetului de stat în perioada 2019-2021 va constitui în medie 2,3%, situîndu-se în intervalul (-2,6%) – (-1,9%) din PIB.

Ţinînd seama de estimările soldului (deficitului) bugetului de stat pentru perioada 2019-2021, precum şi de spaţiul fiscal existent al Republicii Moldova, necesităţile de finanţare pe termen mediu ale Guvernului vor fi acoperite, în cea mai mare parte, prin finanţarea netă din surse externe şi interne, aceasta constituind unul din principalii factori care contribuie la majorarea soldului datoriei de stat în valori nominale.

Astfel, pe termen mediu, acoperirea soldului (deficitului) bugetului de stat va fi asigurată conform următorului scenariu de bază (S1):

După cum se observă, pe termen mediu prevalează tendinţa de acoperire a soldului (deficitului) bugetului de stat din surse externe. Această evoluţie relevă dependenţa considerabilă a Republicii Moldova de creditorii externi şi, implicit, de condiţiile financiare şi structurale de accesare a fondurilor externe.

În perioada 2019-2021 se estimează că Guvernul va beneficia de intrări din împrumuturi de stat externe, din care în medie de 25,0% vor fi direcţionate pentru susţinerea bugetului, iar circa 75,0% – pentru finanţarea proiectelor investiţionale.

În această perioadă, 20,0% din împrumuturile de stat externe vor fi acordate de creditorii bilaterali, iar 80,0% – de instituţiile multilaterale.

Structura pe termen mediu a finanţării externe pe categorii de instrumente este prezentată în tabelul 4.

Tendinţa de majorare a ponderii intrărilor de împrumuturi de la creditorii bilaterali cu rata dobînzii variabilă este cauzată în special de prognozarea intrărilor de surse de finanţare din partea Guvernului Chinei şi Băncii de Dezvoltare a Bielorusiei pentru proiectele investiţionale destinate reabilitării drumurilor din Republica Moldova.

Astfel, structura pe creditori a intrărilor de surse de finanţare externă prognozate relevă cei mai importanţi creditori pentru perioada 2019-2021:

1) Banca Europeană de Investiţii – 26,9%;

2) Grupul Băncii Mondiale – 20,8%;

3) Guvernului Chinei – 17,1%;

4) Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare – 16,2%;

5) Comisia Europeană – 6,7%;

6) Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei – 4,4%;

7) Fondul Monetar Internaţional – 3,9%;

8) Banca de Dezvoltare a Belorusiei – 1,7%;

9) Fondul Internaţional pentru Dezvoltare Agricolă – 1,5%;

10) Guvernul Poloniei – 0,8%.

Activitatea pe piaţa internă va fi direcţionată în continuare spre dezvoltarea pieţei VMS – atît cea primară, cît şi cea secundară:

1) extinderea maturităţii VMS emise pe piaţă şi majorarea graduală a ponderii VMS cu termen lung în circulaţie;

2) continuarea emisiunii obligaţiunilor de stat cu maturitatea de 2 ani, cu rata fixă şi variabilă a dobînzii, 3 şi 5 ani, cu rata fixă a dobînzii, iar în funcţie de cererea pieţei, se va analiza posibilitatea emisiunii obligaţiunilor de stat cu maturitatea de 7 şi 10 ani, cu rata fixă a dobînzii;

3) în scopul consolidării şi extinderii curbei de randamente pe piaţa internă a VMS, Ministerul Finanţelor va continua pe termen mediu operaţiunile de redeschidere a valorilor mobiliare de stat (reopening) implementate cu succes începînd cu luna octombrie a anului 2018;

4) din anul 2020 se preconizează utilizarea operaţiunilor de administrare a pasivelor, precum răscumpărarea anticipată (buy back) sau operaţiuni switch;

5) pentru a creşte accesibilitatea persoanelor fizice la cumpărarea VMS ca instrumente de economisire şi a diversificării canalelor de vînzare a valorilor mobiliare de stat, în anul 2019 Ministerul Finanţelor sprijini derularea unui program de distribuţie a valorilor mobiliare de stat pentru populaţie prin intermediul unei platforme de tranzacţionare electronice (de exemplu: Treasury Direct).

Structura pe termen mediu a finanţării interne pe piaţa primară este prezentată în tabelul 5.

De asemenea, Ministerul Finanţelor va menţine pe termen mediu rezerva de lichidităţi în monedă naţională (cash buffer) şi va asigura completarea acesteia pînă la atingerea plafonului de 2 000,0 mil. lei. Astfel, în anul 2018 se preconizează completarea acestea cu 291,1 mil. lei, iar pe parcursul anului 2019 – cu încă 1 200,0 mil. lei. Rezerva respectivă de asemenea va fi completată prin intermediul VMS emise pe piaţa primară, obligaţiuni de stat cu maturitatea 2-5 ani. Rezerva nu va implica costuri adiţionale pentru deservirea datoriei de stat şi nu va putea fi utilizată pentru finanţarea deficitului bugetar, cu excepţia unor situaţii stabilite în Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr.181/2014.

IV. ANALIZA STRATEGIILOR ALTERNATIVE DE FINANŢARE

A SOLDULUI (DEFICITULUI) BUGETULUI DE STAT

În scop analitic, Ministerul Finanţelor a examinat două opţiuni alternative de finanţare (S2 şi S3) a soldului (deficitului) bugetului de stat din surse interne şi externe:

S2 – analizează posibilitatea finanţării proiectelor investiţionale de reabilitare a drumurilor naţionale de către alţi creditori, şi anume: Banca Asiatică de Investiţii şi Infrastructură (BAII) sau Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD). Dacă finanţarea celor două proiecte ar fi efectuată de creditorii menţionaţi, ATM pentru datoria de stat s-ar majora în medie cu 0,5 ani, iar datoria de stat scadentă în decurs de un an s-ar diminua cu 0,1 p.p., comparativ cu S1, spre sfîrşitul anului 2021.

S3 – analizează majorarea moderată a finanţării interne nete şi diversificarea treptată a instrumentelor prin extinderea maturităţii acestora. S3 se axează pe dezvoltarea de instrumente noi spre a fi emise pe piaţa internă începînd cu anul 2019, care să ofere alternative de investire atît pentru investitorii rezidenţi, cît şi nerezidenţi. Scenariul presupune diminuarea cu cîte 20,0% a emisiunilor de bonuri de trezorerie prognozate pentru orizontul de timp 2019-2021, concomitent cu majorarea emisiunii de obligaţiuni cu maturitatea de 2, 3 şi 5 ani, cu rată fixă a dobînzii, dar şi introducerea de noi instrumente – obligaţiuni cu maturitatea de 7 ani, cu rată fixă a dobînzii (majorarea emisiunilor cu cîte 5% pentru fiecare maturitate, comparativ cu S1).

Conform S3, ca urmare a rezultatelor simulărilor efectuate, către finele anului 2021 datoria de stat scadentă în decurs de un an s-ar diminua cu 4,3 p.p., perioada medie de maturitate a datoriei de stat s-ar majora cu 0,1 ani, datoria ce urmează a fi refixată la rate noi de dobîndă s-ar diminua cu 4,9 p.p., iar ponderea bonurilor de trezorerie în totalul datoriei de stat s-ar diminua cu 5,4 p.p.

Totodată, finanţarea conform celor trei strategii implică pe termen mediu aceeaşi evoluţie a indicatorului datoriei de stat în PIB, însă potrivit S3 ponderea datoriei de stat interne s-ar majora cu aproximativ 1,0 p.p. în totalul datoriei de stat, ceea ce presupune o diminuare a expunerii faţă de riscul valutar.

Este de menţionat şi faptul că toate strategiile de finanţare menţin pe termen mediu cheltuielile aferente plăţilor de dobîndă aproximativ la acelaşi nivel, cu mult sub pragul de 10% în raport cu veniturile bugetului de stat.

Ţinînd cont de cele relatate, Ministerul Finanţelor va avea în vedere în procesul de finanţare o structură flexibilă a maturităţii, dar care să permită în continuare extinderea duratei portofoliului datoriei de stat şi reducerea riscului de refinanţare. Luînd în considerare constrîngerile impuse de piaţa financiară locală şi internaţională, pe termen mediu, Ministerul Finanţelor se va orienta spre diversificarea surselor de creditare externă pentru a finanţa proiectele prioritare ale economiei naţionale, iar pe plan intern, avînd în vedere diminuarea impactului reducerii finanţării externe în condiţii concesionale şi semiconcesionale, vor fi propuse instrumente noi spre a fi emise pe piaţă, punîndu-se accentul pe extinderea maturităţii acestora, dar şi pe majorarea atractivităţii instrumentului VMS în valută naţională pentru investitorii nerezidenţi, sporind astfel atractivitatea pieţei locale a VMS.

Ministerul Finanţelor va continua să menţină o abordare flexibilă în realizarea procesului de finanţare a soldului (deficitului) bugetului de stat de pe piaţa locală, urmărind asigurarea predictibilităţii şi transparenţei ofertei de valori mobiliare de stat pentru a putea reacţiona prompt la eventualele modificări în tendinţele pieţei şi comportamentul investitorilor.

V. RISCURILE ASOCIATE PORTOFOLIULUI DATORIEI

DE STAT LA SITUAŢIA DE LA SFÎRŞITUL ANULUI 2021

Secţiunea 1

Conceptualizarea riscurilor asociate portofoliului

datoriei de stat şi analiza acestora

Volatilitatea pieţelor financiare – ca urmare a fluctuaţiei ratelor de dobîndă, a cursurilor de schimb sau a modificărilor inflaţiei – determină volatilitatea crescîndă a portofoliului datoriei de stat. Fenomenul în cauză poate fi identificat drept risc de piaţă. Acesta este principalul tip de risc asociat soldului şi costului datoriei de stat al Republicii Moldova şi include:

1) riscul de refinanţare;

2) riscul valutar;

3) riscul ratei de dobîndă.

Pe lîngă cele menţionate mai sus, se atestă şi riscul operaţional, care acţionează indirect asupra datoriei de stat, dar şi riscul materializării obligaţiilor contingente.

În tabelul 6 este prezentată evoluţia indicatorilor de risc asociaţi datoriei de stat de la finele anului 2021, ca urmare a implementării strategiei de finanţare – scenariul de bază, comparativ cu situaţia înregistrată la 30 septembrie 2018.

Indicatorii riscului de piaţă aferenţi datoriei de stat de la sfîrşitul anului 2021 indică faptul că portofoliul datoriei de stat va fi în continuare expus riscului valutar din cauza faptului că aproximativ 60% din soldul datoriei de stat va fi denominat în valută străină.

Totodată, datoria de stat cu rata dobînzii fixă atestă tendinţe de diminuare la finele anului 2021, comparativ cu situaţia din 30 septembrie 2018, cu aproximativ 12,3 p.p., iar perioada medie de refixare pentru datoria de stat se va diminua cu 2,5 ani. Aceste modificări se datorează preponderent diminuării finanţării externe în condiţii concesionale şi semiconcesionale, dar şi majorării intrărilor pe împrumuturi de la creditorii bilaterali cu rata variabilă a dobînzii (Guvernul Chinei şi Banca de Dezvoltare a Bielorusiei).

Ca urmare a diminuării finanţării externe în condiţii concesionale, dar şi pe măsura executării graficului de rambursare şi majorării graduale a sumelor destinate rambursării obligaţiilor de plată derivate din garanţiile de stat oferite de Ministerul Finanţelor pe parcursul anilor 2014 şi 2015 (Legea nr.235/2016 privind emisiunea obligaţiunilor de stat în vederea executării de către Ministerul Finanţelor a obligaţiunilor de plată derivate din garanţiile de stat nr.807 din 17 noiembrie 2014 şi nr.101 din 1 aprilie 2015), se va diminua considerabil perioada medie de maturitate/refixare pentru datoria de stat internă, cu aproximativ 3,7 ani fiecare.

La fel, în urma implementării de către Ministerul Finanţelor a politicii de extindere a maturităţii portofoliului datoriei de stat interne şi de majorare graduală a ponderii VMS cu termen mai lung de circulaţie, datoria sub formă de bonuri de trezorerie se va diminua cu 2,1 p.p. în totalul portofoliului datoriei de stat către sfîrşitul anului 2021.

În acelaşi timp, situaţia pe piaţa internă se poate acutiza pe fondul preferinţei investitorilor pentru VMS cu termen scurt de circulaţie şi a volumului încă redus de VMS emis pe piaţă de către Ministerul Finanţelor, avînd în vedere costurile înalte pentru deservirea acestor instrumente comparativ cu costurile finanţării externe.

Riscul operaţional

Pe termen mediu, în vederea optimizării riscului operaţional care poate avea impact asupra operaţiunilor de înregistrare, procesare şi raportare a datelor privind datoria de stat, Ministerul Finanţelor va utiliza pe deplin versiunea actualizată a sistemului informaţional de gestionare a datoriei DMFAS 6.1, instalată în anul 2016, şi va efectua cu regularitate validarea bazei de date, potrivit calendarului de validare existent.

De asemenea, colaboratorii Direcţiei datorii publice din cadrul Ministerului Finanţelor se vor conforma reacţiilor de răspuns identificate şi stabilite în Planul de gestionare a riscului operaţional şi de continuitate a activităţilor aferente managementului datoriei de stat pentru anul 2018. Totodată, va fi revizuit planul respectiv pentru perioada anului 2019 odată cu definitivarea Planului de acţiuni al Direcţiei datorii publice pentru anul 2019.

Riscul materializării obligaţiilor contingente

Riscul materializării obligaţiilor contingente presupune plăţile care ar putea fi efectuate de către Ministerul Finanţelor în calitate de garant.

La situaţia din 30 septembrie 2018, soldul garanţiilor de stat raportat la PIB în cadrul Programului de stat “Prima casă” a constituit 0,1%, iar pe termen mediu se estimează că acesta va constitui aproximativ 0,8% din PIB la sfîrşitul anului 2021.

Avînd în vedere soldul garanţiilor de stat ce ar putea fi emise în cadrul Programului de stat “Prima casă”, riscul asociat materializării obligaţiilor contingente rămîne a fi unul moderat, întrucît estimările privind plăţile ce urmează a se efectua din bugetul de stat în contul acestor garanţii se situează sub 0,02% din PIB în perioada anilor 2019-2021.

Programul de stat “Prima casă” are drept scop facilitarea accesului persoanelor fizice la achiziţia unei locuinţe prin contractarea de credite garantate parţial de stat (50 % din soldul creditului acordat), în special pentru familii tinere. Implementarea Programului respectiv va avea loc prin intermediul Organizaţiei pentru Dezvoltarea Sectorului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii.

Secţiunea a 2-a

Scenarii de şoc privind evoluţia indicatorilor de piaţă care

au impact asupra datoriei de stat şi a deservirii acesteia

Principalele riscuri asociate ipotezelor macroeconomice din scenariul de bază arată că, prin prisma incertitudinii legate de viitorul an electoral în Republica Moldova, deciziile de creştere în continuare a dobînzii de referinţă de către Rezerva Federală a SUA (Fed), reducerea programului de achiziţie de active de către Banca Centrală Europeană (BCE) şi aşteptările de creştere a ratei de referinţă, contextul de piaţă estimat pentru perioada următoare este unul mai puţin favorabil şi se accentuează expunerea portofoliului datoriei de stat la principalele riscuri de piaţă. Pentru a examina volatilitatea portofoliului datoriei de stat la expunerea faţă de principalele riscuri de piaţă (riscul ratei de dobîndă şi riscul valutar), a fost analizată influenţa modificărilor potenţiale ale ratelor de dobîndă şi ale cursurilor de schimb asupra costurilor aferente datoriei de stat.

În acest context, au fost elaborate patru scenarii de şoc A, B, C şi D, care au la bază modificările condiţiilor de piaţă. Raţionamentul ce s-a aflat la baza selectării acestor eventuale şocuri a fost evoluţia cursurilor de schimb şi a ratelor de dobîndă pe parcursul ultimilor ani, inclusiv primele nouă luni ale anului 2018, dar şi incertitudinile legate de evoluţia pieţelor financiare stipulate mai sus. Aceste şocuri vor fi aplicate suplimentar la scenariul de bază privind evoluţia acestor indicatori.

Astfel, scenariile analizate sînt prezentate în cele ce urmează:

1) A – deprecierea monedei naţionale în anul 2019 cu 15% faţă de dolarul SUA şi euro;

2) B – majorarea anuală a ratelor de dobîndă comparativ cu scenariul de bază:

a) pe piaţa externă cu 1,5 p.p.;

b) pe piaţa internă cu 3,0 p.p.;

3) C – majorarea anuală considerabilă a ratelor de dobîndă comparativ cu scenariul de bază:

a) pe piaţa externă cu 3,0 p.p.;

b) pe piaţa internă cu 6,0 p.p.;

4) D – şoc combinat între deprecierea monedei naţionale cu 10% faţă de dolarul SUA şi euro concomitent în anul 2019 şi cel de-al doilea scenariu (B).

Modificarea ratelor de dobîndă pe piaţa externă vizează ratele de dobîndă flotante (Euribor pe 6 luni, USD Libor pe 6 luni).

Pentru a urmări efectele şocurilor stabilite asupra portofoliului datoriei de stat în combinaţie cu strategia de finanţare pe termen mediu, sînt analizaţi indicatorii: ponderea datoriei de stat în PIB; valoarea prezentă a datoriei de stat în PIB; ponderea deservirii datoriei de stat în PIB; ponderea serviciului datoriei de stat în PIB; serviciul datoriei de stat în raport cu veniturile bugetului de stat pentru situaţia de la sfîrşitul anului 2021. Evoluţia acestor indicatori prezintă variaţiile soldului datoriei de stat şi ale costurilor aferente acesteia sub influenţa scenariului de bază, dar şi a şocurilor sus-menţionate. Scenariul de bază prevede prognoza autorităţilor privind evoluţia ratelor de dobîndă şi a ratelor de schimb ţinînd cont de condiţiile actuale ale pieţei locale şi internaţionale.

Fig.1. Evoluţia indicatorilor datoriei de stat ca rezultat al aplicării şocurilor

privind evoluţia indicatorilor de piaţă asupra scenariului de bază

de finanţare, conform situaţiei de la sfîrşitul anului 2021

Analiza efectuată demonstrează că riscul valutar şi riscul ratei de dobîndă rămîn în continuare riscuri asociate portofoliului datoriei de stat care nu trebuie neglijate. În cazul unor scenarii pesimiste de evoluţie a pieţei locale şi internaţionale (scenariile A-D), principalele concluzii formulate în baza datelor prezentate sînt următoarele:

1) ponderea datoriei de stat în PIB prezintă cea mai mare expunere sub influenţa scenariului de şoc D. Astfel, la o depreciere de 10% a leului moldovenesc aplicată în 2019 faţă de dolarul SUA şi euro şi majorarea moderată a ratelor de dobîndă, ponderea datoriei de stat în PIB se poate majora cu 2,4 p.p.;

2) valoarea prezentă a datoriei de stat în PIB se poate majora cu 2,9 p.p. către finele anului 2021, în cazul majorării considerabile a ratelor de dobîndă pe piaţa internă şi internaţională (scenariul de şoc C) şi diminuării gradului de concesionalitate a noilor datorii contractate;

3) serviciul datoriei de stat (adică costul asociat acesteia) este expus în cea mai mare măsură riscului ratei de dobîndă. Astfel, în cazul şocului asociat majorării considerabile a ratelor de dobîndă, indicatorul ponderea serviciului datoriei de stat în PIB se majorează cu 0,8 p.p., iar indicatorul serviciul datoriei de stat în raport cu veniturile bugetului de stat se majorează cu 4,2 p.p., de la 5,3% pînă la 9,5%.

Luînd în considerare cele prezentate, se poate concluziona că portofoliul datoriei de stat se încadrează, pe termen mediu, în limite rezonabile în ceea ce priveşte riscurile asociate, însă riscul valutar şi cel al ratei de dobîndă ar putea crea presiuni asupra portofoliului datoriei de stat în cazul modificărilor considerabile ale indicatorilor de piaţă. Totodată, deşi Ministerul Finanţelor a înregistrat progrese în ultimii ani în ceea ce priveşte reducerea riscului de refinanţare a VMS emise pe piaţa primară, totuşi, avînd în vedere maturitatea preponderent redusă a acestor instrumente, acest risc de asemenea nu trebuie neglijat.

Astfel, pe termen mediu, acţiunile Ministerului Finanţelor se vor axa pe:

1) abordarea în continuare a unei politici predictibile şi flexibile de emisiune a VMS pe piaţă, adaptată la cerinţele mediului investiţional. Accentul va fi pus pe extinderea maturităţii datoriei de stat interne, odată cu consolidarea lichidităţilor pe anumite maturităţi;

2) analiza posibilităţii de extindere a bazei investiţionale, inclusiv prin atragerea investitorilor străini şi crearea condiţiilor favorabile acestora pentru a investi în VMS în monedă naţională;

3) implementarea operaţiunilor de administrare a pasivelor precum: răscumpărarea anticipată şi operaţiuni switch pentru datoria de stat internă, conversiunea pentru datoria de stat externă, scopul principal fiind reducerea costurilor de deservire a datoriei de stat;

Informaţia detaliată privind riscurile care pot afecta implementarea managementului datoriei de stat pe termen mediu, impactul şi măsurile de atenuare propuse sînt expuse în anexa la prezentul Program.

Progresul privind implementarea măsurilor incluse în prezentul Program vor fi reflectate în Raportul anual privind situaţia în domeniul datoriei sectorului public, garanţiilor de stat şi recreditării de stat, iar informaţia privind încadrarea parametrilor de risc/sustenabilitate în limitele stabilite în Program, va fi inclusă în Buletinul statistic lunar privind datoria de stat/Raportul trimestrial privind situaţia în domeniul datoriei sectorului public, garanţiilor de stat şi recreditării de stat, publicate pe pagina oficială a Ministerului Finanţelor.