Lege nr. 1319 din 27.10.2000

PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA

L E G E

pentru modificarea şi completarea Legii

cu privire la tariful vamal

nr. 1319-XIV  din  27.10.2000

 (în vigoare 22.03.2001) 

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.31-34 art.111 din 22.03.2001

* * *

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Articol unic. – Legea nr.1380-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr.40-41, art.286), cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Articolul 2:

noţiunile tarif vamal şi valoarea în vamă a mărfii vor avea următorul cuprins:

"tarif vamal – catalog care cuprinde nomenclatorul de mărfuri introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal, precum şi cuantumul taxei vamale la aceste mărfuri;"

"valoarea în vamă a mărfii – valoarea mărfii introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal, stabilită în scopul perceperii taxelor vamale şi a altor impozite;";

articolul se completează cu următoarele noţiuni:

"ţară de import – ţara sau teritoriul vamal în care se importă mărfuri şi servicii;

mărfuri identice – mărfuri care se aseamănă sub toate aspectele cu marfa de evaluat, inclusiv sub aspectul caracteristicilor fizice, calităţii şi reputaţiei ei pe piaţă. Deosebirile neesenţiale de aspect exterior nu pot constitui o piedică pentru a considera identice mărfurile care corespund celorlalte caracteristici ale definiţiei;

mărfuri similare – mărfuri care, deşi nu se aseamănă sub toate aspectele, au caracteristici asemănătoare şi sînt produse din materiale asemănătoare, ceea ce le permite să îndeplinească aceleaşi funcţii şi să fie interschimbabile din punct de vedere comercial. Calitatea mărfurilor, reputaţia lor şi existenţa unei mărci de producţie sau de comerţ sînt factori care urmează a fi luaţi în considerare la determinarea similitudinii mărfii;

mărfuri de aceeaşi clasă sau de acelaşi tip – mărfuri încadrate, conform Nomenclatorului de mărfuri al Republicii Moldova, aprobat de către Guvern, într-o grupă sau într-o categorie de mărfuri produse de o anumită ramură de producţie sau de un anumit sector de producţie, cuprinzînd mărfuri identice sau similare;

redevenţe – plăţi efectuate pentru brevete, mărci de fabrică sau de comerţ şi drepturi de autor."

2. Articolul 7:

alineatul 4 se completează în final cu textul "atît în faţa autorităţii vamale, cît şi în faţa instanţei de judecată, fără penalizare.";

alineatul (5) se completează în final cu textul ", în cazul cînd autorităţile vamale depistează neautenticitatea datelor anunţate în declaraţie. Cheltuielile ce ţin de efectuarea, la insistenţa autorităţii vamale, a controlului suplimentar, în cazul cînd rezultatele acestuia confirmă informaţia iniţială prezentată de declarant, sînt acoperite de către autoritatea vamală."

3. Articolul 8:

la alineatul (5), cuvintele "posibilitatea de recurs" se înlocuiesc cu textul "acestuia sau oricărei alte persoane responsabile de plata taxelor vamale şi altor impozite posibilitatea de a declara recurs fără penalizare";

după alineatul (6) se introduce un alineat nou, care devine alineatul (7), cu următorul cuprins:

"(7) În sensul articolelor 7 şi 8 din prezenta lege, expresia "fără penalizare" înseamnă că declarantul nu va fi pasibil de amendă sau de o altă formă de penalitate pentru acţiunile de contestaţie."

4. La articolul 9, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

"(1) Taxa vamală se calculează şi se percepe în baza valorii în vamă a mărfii pînă la sau la momentul prezentării declaraţiei vamale, dacă legislaţia nu prevede altfel."

5. La articolul 10 alineatul (1), litera a) se completează în final cu textul "ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit".

6. Articolul 11:

titlul articolului se completează în final cu cuvintele "ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit";

la alineatul (1):

în partea introductivă, după cuvintele "marfa respectivă" se introduc cuvintele "ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit";

literele c), d) şi e) vor avea următorul cuprins:

" c) valoarea, calculată în mod corespunzător, a următoarelor mărfuri şi servicii oferite, direct sau indirect, de cumpărător, în mod gratuit sau la preţ redus, în scopul utilizării la producerea ori exportarea mărfii evaluate, în măsura în care această valoare nu a fost inclusă în preţul efectiv plătit sau de plătit:

- materiale, componente, părţi şi alte elemente similare, încorporate în marfă;

- instrumente, matriţe, forme şi alte componente similare, utilizate la producerea mărfii;

- materiale cheltuite la producerea mărfii;

- lucrări de inginerie, de dezvoltare, lucrări de artă şi design, planuri şi schiţe, executate în afara ţării şi necesare pentru producerea mărfii;

d) redevenţele şi taxele pentru licenţe, pe care cumpărătorul trebuie să le achite, direct sau indirect, drept condiţie a vînzării mărfii evaluate, în măsura în care aceste redevenţe şi taxe pentru licenţe nu au fost incluse în preţul efectiv plătit sau de plătit, cu excepţia redevenţelor şi taxelor pentru licenţe plătite de către cumpărător pentru dreptul de reproducere şi distribuire a producţiei cinematografice;

e) partea din venitul de la orice revînzare, transmitere sau utilizare ulterioară a mărfii, care ar reveni, direct sau indirect, vînzătorului.";

după alineatul (1) se introduc două alineate noi, care devin, respectiv, alineatele (2) şi (3), cu următorul cuprins:

"(2) Orice adaos la preţul efectiv plătit sau de plătit se efectuează în conformitate cu prevederile prezentului articol, doar pe bază de date obiective şi cuantificabile.

(3) La determinarea valorii în vamă a mărfii nu se admite nici un adaos la preţul efectiv plătit sau de plătit, cu excepţia celor prevăzute în prezentul articol.";

alineatul (2) devine alineatul (4);

la alineatul (4), litera d) va avea următorul cuprins:

"d) participanţii la tranzacţie sînt persoane interdependente, cu excepţia cazurilor cînd interdependenţa lor nu influenţează valoarea tranzacţiei şi aceasta este acceptată în scopuri vamale conform prevederilor alin.(5).";

după alineatul (4) se introduc trei alineate noi, care devin, respectiv, alineatele (5), (6) şi (7), cu următorul cuprins:

"(5) a) La determinarea acceptabilităţii valorii tranzacţiei în scopul aplicării prevederilor alin.(4), interdependenţa cumpărătorului şi vînzătorului, conform alin.(6), nu va constitui un motiv suficient pentru a considera valoarea tranzacţiei inacceptabilă. În acest caz, se examinează circumstanţele vînzării şi valoarea tranzacţiei se acceptă cu condiţia ca interdependenţa să nu influenţeze preţul. Dacă, ţinînd cont de informaţiile furnizate de declarant sau obţinute din alte surse, autoritatea vamală are motive să considere că interdependenţa a influenţat preţul, ea comunică motivele sale declarantului, dîndu-i acestuia posibilitatea de a argumenta valoarea tranzacţiei. La solicitarea declarantului, motivele se comunică în scris.

b) În cazul cînd participanţii la tranzacţie sînt persoane interdependente, valoarea tranzacţiei se acceptă şi marfa se evaluează conform prevederilor alin.(4), dacă declarantul demonstrează că o atare valoare este foarte asemănătoare cu una dintre valorile înregistrate aproape în acelaşi moment sau în acelaşi moment, cum ar fi:

- valoarea tranzacţiei cu mărfuri identice sau similare din aceeaşi ţară de export între persoane care nu sînt interdependente;

- valoarea în vamă a mărfurilor identice sau similare determinată conform prevederilor art.15;

- valoarea în vamă a mărfurilor identice sau similare determinată conform prevederilor art.16.

c) La aplicarea criteriilor menţionate se va ţine cont de diferenţa la nivel de comerţ, de cantitate, de componenţii enumeraţi în prezentul articol, de diferenţa de cheltuieli în tranzacţiile identice dintre persoane care nu sînt interdependente şi cele dintre persoane interdependente.

d) Criteriile specificate la lit.b) se aplică la iniţiativa declarantului şi numai în scop comparativ.

(6) În sensul prezentei legi, persoanele se consideră interdependente dacă:

- una dintre ele face parte din consiliul directorilor sau din consiliul observatorilor celeilalte şi viceversa;

- sînt recunoscute legal ca asociaţi;

- una dintre ele este patron, iar cealaltă – salariat;

- o persoană oarecare posedă, exercită controlul sau deţine, direct sau indirect, cel puţin 5% din acţiunile cu drept de vot emise de ele;

- una dintre ele exercită controlul, direct sau indirect, asupra celeilalte;

- ambele sînt supuse controlului, direct sau indirect, de o terţă persoană;

- împreună exercită controlul, direct sau indirect, asupra unei terţe persoane;

- ambele sînt membri ai aceleiaşi familii.

(7) Persoanele asociate în afaceri, în cazul în care una este agentul, distribuitorul sau concesionarul exclusiv (indiferent de denumirea folosită) al celeilalte, sînt considerate interdependente, în sensul prezentei legi, în cazul în care cad sub incidenţa prevederilor alin.(6)."

7. La articolul 14, alineatul (4) va avea următorul cuprins:

"(4) În cazul în care cheltuielile specificate la art.11 alin.(1) lit.a) sînt cuprinse în valoarea tranzacţiei, această valoare se ajustează luînd în calcul diferenţa semnificativă, care poate exista între atare cheltuieli aferente mărfurilor evaluate şi mărfurilor identice sau similare, determinată de diferenţele de distanţă şi de mijloacele de transport."

8. Articolul 15 va avea următorul cuprins:

"Articolul 15. Determinarea valorii în vamă a mărfii prin metoda costului unitar

(1) Dacă marfa introdusă pe teritoriul vamal (marfa de evaluat) este vîndută în ţara de import în starea în care a fost importată, valoarea în vamă a acestei mărfi, conform prevederilor prezentului articol, se va baza pe preţul unitar corespunzător vînzării acestei mărfi ori vînzării mărfii identice sau similare acesteia în cele mai mari partide, concomitent sau aproape concomitent cu importul mărfii de evaluat către persoane care nu sînt în relaţii de interdependenţă cu vînzătorul, şi cu condiţia deducerii:

a) comisioanelor plătite ordinar sau convenite ori a marjei aplicate, în mod obişnuit, beneficiilor şi cheltuielilor generale aferente vînzărilor de mărfuri de aceeaşi clasă sau de acelaşi tip;

b) cheltuielilor obişnuite de transport şi de asigurare, precum şi cheltuielilor conexe suportate pe teritoriul Republicii Moldova;

c) cheltuielilor prevăzute la art.11 alin.(1) lit.a);

d) impozitelor şi taxelor pasibile de plată în legătură cu importul sau vînzarea mărfurilor.

(2) Dacă nici marfa introdusă pe teritoriul vamal (marfa de evaluat), nici marfa identică sau similară nu este vîndută la momentul sau aproape la momentul introducerii mărfii de evaluat, valoarea în vamă se va baza, în cazul în care alin.(1) nu prevede altfel, pe preţul unitar la care aceste mărfuri se vînd în starea în care au fost introduse pe teritoriul vamal la data ulterioară cea mai apropiată momentului introducerii mărfii de evaluat, însă nu mai tîrziu de 90 de zile de la această dată.

(3) Dacă nici marfa introdusă pe teritoriul vamal (marfa de evaluat), nici marfa identică sau similară nu este vîndută în starea în care au fost importate, la solicitarea declarantului, valoarea în vamă se va baza pe preţul unitar la care cea mai mare partidă de mărfuri introduse, după prelucrarea ulterioară, a fost vîndută către persoane care nu sînt în relaţii de interdependenţă cu vînzătorul, făcîndu-se, totodată, ajustările datorate valorii adăugate aferente prelucrării şi deducerile prevăzute la alin.(1)."

9. Articolul 16 va avea următorul cuprins:

"Articolul 16. Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii calculate

(1) Valoarea în vamă a mărfii, conform prevederilor prezentului articol, se va baza pe valoarea calculată a acesteia, incluzînd:

a) valoarea sau preţul materialelor şi operaţiunilor de fabricare sau ale altor lucrări pentru producerea mărfii;

b) volumul beneficiilor şi cheltuielilor generale, egal celui inclus de obicei în cuantumul vînzărilor de mărfuri de aceeaşi clasă sau de acelaşi tip cu marfa de evaluat, fabricate de producători, cu destinaţia ţării de import;

c) orice cheltuieli prevăzute la art.11 alin.(1) lit.a).

(2) Autoritatea vamală nu este în drept să ceară sau să oblige o persoană nerezidentă să prezinte spre verificare documentele de evidenţă sau să permită accesul la ele în scopul de a determina valoarea calculată a mărfii. Totodată, informaţia comunicată de producătorul mărfii în scopul determinării valorii în vamă a acesteia, conform prevederilor prezentului articol, poate fi verificată în altă ţară de autoritatea vamală, cu acordul producătorului şi cu condiţia preavizării guvernului ţării în cauză şi neopunerii acestuia cercetărilor."

10. Articolul 17:

la alineatul (1), cuvintele "în conformitate cu prevederile acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte." se înlocuiesc cu cuvintele "prin mijloace rezonabile compatibile cu prevederile prezentei legi, cu principiile generale ale acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte şi pe baza datelor disponibile.";

alineatul (2) va avea următorul cuprins:

"(2) La cererea sa, declarantul va fi informat în scris asupra valorii în vamă a mărfii, determinate conform prevederilor prezentului articol, şi asupra metodei utilizate la determinare."

11. La articolul 25, după alineatul (3) se introduce alineatul (4), cu următorul cuprins:

"(4) La cererea declarantului sau a oricărei persoane interesate, informaţia privind ţara de origine sau originea preferenţială a mărfii se va furniza cît mai curînd posibil, dar nu mai tîrziu decît peste 150 de zile de la data solicitării evaluării, cu condiţia că autorităţilor corespunzătoare le-au fost comunicate toate informaţiile necesare. Solicitările menţionate pot fi acceptate pînă la şi după punerea în vînzare a mărfii respective. Datele stabilite privind ţara de origine sînt valabile în decurs de 3 ani, sub rezerva ca faptele pe care se bazează şi condiţiile în care au fost obţinute să rămînă comparabile."

12. Legea se completează cu un capitol nou, care devine capitolul VII, cu următorul cuprins:

"Capitolul VII

MODUL DE RESTITUIRE A SUMELOR TAXELOR

VAMALE PLĂTITE ÎN PLUS

Articolul 29. Modul de restituire a sumelor taxelor vamale plătite în plus

(1) Sumele taxelor vamale plătite în plus la buget, ca rezultat al comiterii unor erori de calcul, al efectuării plăţilor anticipate în mărimi ce depăşesc cele necesare sau ca rezultat al anulării plăţilor după modificarea declaraţiei vamale, se restituie la contul plătitorului sau se trec în contul altor plăţi vamale şi fiscale dacă nu a trecut mai mult de un an de la data supraplăţii.

(2) Pentru a obţine restituirea sumelor specificate la alin.(1) sau trecerea lor în contul altor plăţi, plătitorul depune o cerere la autoritatea vamală, în care indică supraplata respectivă. La cerere se anexează certificatul fiscal teritorial, care confirmă restanţele plătitorului sau lipsa acestora faţă de buget şi fondul social.

(3) Examinînd cererea plătitorului, autoritatea vamală adoptă hotărîrea privind restituirea, trecerea în contul altor plăţi sau refuzul de restituire a sumei taxelor vamale încasate, informîndu-l în scris pe plătitor despre hotărîrea adoptată. O copie a hotărîrii în cauză, precum şi a actului de verificare a stării decontărilor, întocmit la ziua efectuării operaţiunilor bancare, se anexează la documentele ce confirmă restituirea supraplăţii sau trecerea ei în contul altor plăţi. Autoritatea vamală examinează cererea în termen de 30 de zile.

(4) Operaţiunile menţionate de restituire sau de trecere în cont a supraplăţilor se efectuează de către autorităţile vamale, în baza documentelor bancare şi de casă, prin virament respectiv de la conturile trezoreriale.

(5) În cazul în care plătitorul are restanţe la bugetele de toate nivelurile, supraplata nu i se restituie, ea fiind folosită la stingerea restanţelor în cauză."

13. Capitolele VII şi VIII devin, respectiv, capitolele VIII şi IX, iar articolele 29 şi 30 devin, respectiv, articolele 30 şi 31.

14. Legea se completează cu capitolul X, cu următorul cuprins:

"Capitolul X

APLICAREA PREVEDERILOR UNOR ARTICOLE

Articolul 32. Aplicarea prevederilor unor articole

Prevederile unor articole se aplică ţinînd cont de notele interpretative expuse în anexa nr.3."

15. Capitolul IX devine capitolul XI, iar articolele 31 şi 32 devin, respectiv, articolele 33 şi 34.

16. Legea se completează cu anexa nr.3, conform anexei la prezenta lege.

Anexă

Anexa nr.3

la Legea cu privire la tariful vamal

Note interpretative la unele articole din Legea cu privire la tariful vamal

I. NOTĂ GENERALĂ

Consecutivitatea aplicării metodelor de determinare a valorii în vamă a mărfii

1. La art.11-17 se stabileşte modul de determinare a valorii în vamă a mărfii prin aplicarea prevederilor prezentei legi. Metodele de evaluare sînt expuse în ordinea în care sînt aplicabile.

2. În cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată prin aplicarea prevederilor art.11, se va apela succesiv la prevederile articolelor următoare, pînă se va găsi metoda care va permite acest lucru. În cazul în care valoarea în vamă nu poate fi determinată prin aplicarea prevederilor unui anumit articol, se va recurge la prevederile articolului care urmează imediat după acesta, în ordinea de aplicare, excepţie făcînd prevederile art.14.

3. Dacă declarantul nu cere ca ordinea art.15 şi 16 să fie inversată, se va respecta ordinea obişnuită de aplicare a metodelor de evaluare. Dacă, însă, la inversarea ordinei se dovedeşte că valoarea în vamă nu poate fi determinată prin aplicarea prevederilor art.16, ea se va determina, dacă este posibil, prin aplicarea prevederilor art.15.

4. În cazul în care valoarea în vamă nu poate fi determinată prin aplicarea prevederilor art.11-16, se vor aplica prevederile art.17.

Aplicarea principiilor de contabilitate general admise

1. Noţiunea "principii de contabilitate general admise" înseamnă norme stabilite prin consens sau norme general acceptate într-o anumită ţară la un moment dat, norme ce determină care sînt resursele şi obligaţiunile economice ce trebuie înregistrate în calitate de active sau pasive, care dintre schimbările intervenite în active şi pasive trebuie înregistrate, cum ar trebui să fie măsurate activele şi pasivele, precum şi schimbările intervenite, ce informaţii trebuie să fie date publicităţii şi în ce fel, ce dări de seamă financiare ar trebui să fie întocmite. Aceste norme pot fi atît principii directoare de aplicare generală, cît şi practici şi proceduri detaliate.

2. În scopurile preconizate de prezenta lege, autoritatea vamală va folosi informaţiile, întocmite într-un mod compatibil cu principiile de contabilitate general admise, în condiţiile articolului corespunzător.

De exemplu: beneficiile şi cheltuielile obişnuite, în sensul prevederilor art.15, vor fi determinate folosind informaţiile întocmite într-un mod compatibil cu principiile de contabilitate general admise în ţara de import. În sensul prevederilor art.16, beneficiile şi cheltuielile generale vor fi determinate folosind informaţiile întocmite într-un mod compatibil cu principiile de contabilitate general admise în ţara de origine.

II. NOTE LA ARTICOLE

la articolul 2

Noţiunile "mărfuri identice" şi "mărfuri similare" nu cuprind mărfurile ce încorporează lucrări de inginerie, de dezvoltare, lucrări de artă şi design, planuri şi schiţe, pentru care nu au fost făcute ajustări conform art.11 alin.(1) lit.c), deoarece aceste componente au fost executate în ţara de import.

la articolul 7 alineatul (4)

1. Conform alineatului în cauză, declarantul este în drept să contesteze decizia autorităţii vamale referitoare la determinarea valorii în vamă a mărfii declarate de el. Contestaţia poate fi făcută în faţa autorităţii vamale superioare, însă declarantul este în drept să depună contestaţie şi în faţa instanţei de judecată.

2. Prevederile acestui alineat oferă oricărei părţi dreptul de a cere achitarea integrală a taxelor vamale calculate pînă la depunerea contestaţiei.

la articolul 11:

alineatul (1) litera b) prima liniuţă

Prin noţiunea "comisioane pentru achiziţionarea mărfii" se înţeleg sumele plătite de către un declarant agentului său pentru ca acesta să-l reprezinte în străinătate la cumpărarea mărfii.

alineatul (1) litera c) liniuţa a doua

1. La atribuirea proporţională a valorii componentelor specificate la această liniuţă, se iau în considerare doi factori şi anume: valoarea componentului însuşi şi modul în care această valoare trebuie atribuită mărfii. Atribuirea valorii acestor componente se va face într-un mod rezonabil, corespunzător condiţiilor şi conform principiilor de contabilitate general admise.

2. Dacă declarantul achiziţionează la un anumit cost componentul de la un vînzător cu care nu este în relaţii de interdependenţă, valoarea componentului va fi egală cu acest cost. În cazul cînd componentul a fost produs de către declarant sau de către o persoană interdependentă, valoarea componentului va fi costul producerii acestuia. În cazul cînd componentul a fost utilizat anterior de către declarant, indiferent de faptul dacă a fost achiziţionat sau produs de către acesta, costul iniţial de achiziţie sau de producţie trebuie redus pentru a reflecta utilizarea lui şi a obţine astfel valoarea adecvată.

3. După ce a fost determinată, valoarea componentului se distribuie mărfurilor. Există diverse metode în această privinţă.

De exemplu: 1) valoarea poate fi distribuită integral la prima vînzare dacă declarantul doreşte să plătească taxa integral o singură dată; 2) declarantul poate cere ca valoarea să fie distribuită numărului de unităţi produse pînă la momentul primei vînzări; 3) declarantul poate cere ca valoarea să fie distribuită întregii producţii preconizate dacă există contracte sau angajamente ferme pentru această producţie. Metoda de distribuire va depinde de documentaţia prezentată de către declarant.

Exemplul poate fi ilustrat cu următorul caz: declarantul furnizează producătorului o matriţă de utilizat la producerea mărfurilor ce urmează a fi importate şi încheie cu acesta un contract de cumpărare a 10000 de unităţi. La momentul sosirii primei partide, care constă din 1000 de unităţi, producătorul are produse 4000 de unităţi. Declarantul poate solicita autorităţii vamale distribuirea valorii matriţei la 1000, la 4000 sau la 10000 de unităţi.

alineatul (1) litera c) liniuţa a patra

1. Adăugarea valorilor componentelor specificate la această liniuţă trebuie să se bazeze pe date obiective şi cuantificabile. În scopul facilitării sarcinii declarantului şi autorităţii vamale la determinarea valorilor de adăugat, este oportun să se folosească datele din sistemul de evidenţă contabilă.

2. Pentru componentele furnizate de cumpărător, care au fost cumpărate sau închiriate de el, valoarea de adăugat va fi costul de cumpărare sau de închiriere. În cazul componentelor ce ţin de domeniul public, la valoarea lor se va adăuga doar costul copiilor acestora.

3. Valorile de adăugat vor putea fi calculate, cu mai multă sau cu mai puţină uşurinţă, în funcţie de structura întreprinderii respective, de practicile de gestiune şi de metodele contabile aplicate.

De exemplu:

1) o întreprindere care importă diverse mărfuri din mai multe ţări ţine evidenţa centrului său de design, situat în afara ţării de import, pentru a distinge cheltuielile referitoare la acest produs. În acest caz, se va aplica o ajustare directă, într-un mod corespunzător, în condiţiile art.11;

2) o întreprindere trece costurile centrului său de design, situat în afara ţării de import, la cheltuielile sale generale, fără a le include în costurile anumitor mărfuri. În acest caz, se va aplica o ajustare corespunzătoare, în condiţiile art.11, în ce priveşte marfa evaluată, distribuindu-se totalul cheltuielilor centrului de design pe întreaga producţie care beneficiază de serviciile acestui centru şi adăugîndu-se aceste cheltuieli la preţul mărfii în funcţie de numărul de unităţi.

4. Modificarea circumstanţelor menţionate va necesita, desigur, luarea în considerare a diferiţilor factori la determinarea metodei adecvate de distribuire a valorii.

5. În cazul în care, la producerea componentului respectiv, sînt antrenate mai multe ţări şi producţia se eşalonează pe o anumită perioadă, ajustarea va trebui limitată la valoarea efectiv adăugată acestui component în afara ţării de import.

alineatul (1) litera d)

1. Redevenţele şi taxele pentru licenţă cuprind, între altele, plăţile efectuate pentru brevete, mărci de fabrică sau de comerţ şi drepturi de autor. Plăţile pentru dreptul de reproducere a mărfii în ţara de import nu vor fi adăugate la preţul efectiv plătit sau de plătit.

2. Plăţile efectuate de cumpărător pentru dreptul de a distribui sau de a revinde mărfurile importate nu vor fi adăugate la preţul efectiv plătit sau de plătit dacă aceste plăţi nu constituie o condiţie pentru vînzarea la export în ţara de import a mărfii evaluate.

alineatul (2)

1. În cazul în care nu există date obiective şi cuantificabile privind componentele prevăzute a fi adăugate în condiţiile art.11, valoarea tranzacţiei nu poate fi determinată prin aplicarea prevederilor acestui articol.

De exemplu: redevenţa este plătită, pe baza preţului de vînzare în ţara de import, pentru un litru de un anumit produs importat la kilogram şi transformat, după import, în soluţie. Dacă redevenţa se referă în parte la marfa importată şi în parte la alte componente care nu au nici un raport cu aceasta (de exemplu, cînd marfa importată este în amestec cu ingrediente indigene şi nu mai poate fi identificată separat sau cînd redevenţa nu poate fi evidenţiată în unele acorduri financiare speciale dintre cumpărător şi vînzător), ar fi inoportun de a adăuga un component corespunzător acestei redevenţe. Dacă redevenţa se referă numai la marfa importată şi poate fi uşor calculată, la preţul efectiv plătit sau de plătit poate fi adăugată această redevenţă.

2. Preţul efectiv plătit sau de plătit este plata total efectuată sau plata ce urmează a fi efectuată de cumpărător vînzătorului, sau în beneficiul acestuia, pentru mărfurile importate. Nu este obligatoriu a efectua plata în bani, ea poate fi făcută prin acreditive sau instrumente negociabile, direct sau indirect. Un exemplu de plată indirectă este achitarea, totală sau parţială, de către cumpărător a unei datorii a vînzătorului.

3. Acţiunile întreprinse de cumpărător în nume propriu, altele decît cele pentru care este prevăzută o ajustare în condiţiile art.11, nu sînt considerate drept plată indirectă făcută vînzătorului, chiar dacă se poate considera că vînzătorul a beneficiat de ea. De aceea, la determinarea valorii în vamă a mărfii, costul acestor acţiuni nu va fi adăugat la preţul efectiv plătit sau de plătit.

4. Valoarea în vamă nu cuprinde cheltuielile sau plăţile de mai jos, cu condiţia ca acestea să fie distincte de preţul efectiv plătit sau de plătit pentru marfa declarată:

a) cheltuielile pentru lucrările de construcţie, de instalare, de montaj, de întreţinere sau de asistenţă tehnică, suportate după importul unor astfel de mărfuri, cum ar fi instalaţiile, maşinile sau utilajul industrial;

b) cheltuielile de transport după importul mărfii;

c) impozitele şi taxele în ţara de import.

5. Preţul efectiv plătit sau de plătit se referă la preţul mărfii importate. Din valoarea în vamă a acestei mărfi nu fac parte transferurile de dividende şi alte plăţi făcute de cumpărător vînzătorului, care nu se referă la marfa evaluată.

alineatul (4) litera a) liniuţa a treia

La restricţiile care nu trebuie să facă inacceptabil un preţ efectiv plătit sau de plătit se raportează restricţiile care nu afectează substanţial valoarea mărfii. De exemplu: vînzătorul cere cumpărătorului care a procurat de la el automobile să nu le revîndă sau să nu le expună pînă la o anumită dată care marchează începutul anului de livrare a modelului respectiv.

alineatul (4) litera b)

1. Dacă vînzarea mărfii sau valoarea tranzacţiei depinde de respectarea unor condiţii sau de unele prestaţii, care fac imposibilă determinarea valorii mărfii evaluate, valoarea tranzacţiei nu va putea fi acceptată în scopuri vamale.

De exemplu:

1) vînzătorul stabileşte preţul mărfii importate cu condiţia ca cumpărătorul să cumpere şi alte mărfuri în cantităţi determinate;

2) preţul mărfii importate depinde de preţul sau de preţurile la care cumpărătorul mărfii importate vinde alte mărfuri vînzătorului acestei mărfi;

3) preţul se stabileşte în baza unui mod de plată ce nu are legătură cu marfa importată, cum ar fi în cazul cînd marfa importată reprezintă produse semifinite, pe care vînzătorul le-a furnizat cu condiţia obţinerii unei cantităţi determinate de produse finite.

2. Condiţiile sau prestaţiile referitoare la producerea sau la comercializarea mărfii importate nu implică, însă, neacceptarea valorii tranzacţiei.

De exemplu: faptul că cumpărătorul furnizează vînzătorului lucrări de inginerie sau planuri executate în ţara de import nu duce la respingerea valorii de tranzacţie în sensul art.11. La fel, dacă cumpărătorul întreprinde, în nume propriu, activităţi legate de comercializarea mărfii importate, chiar în baza unui acord încheiat cu vînzătorul, valoarea acestor activităţi nu constituie parte a valorii în vamă şi activităţile nu vor condiţiona neacceptarea valorii tranzacţiei.

alineatul (5)

1. Literele a) şi b) prevăd diferite căi de stabilire a acceptabilităţii unei valori a tranzacţiei.

2. Conform lit.a), în cazul în care cumpărătorul şi vînzătorul sînt persoane interdependente, circumstanţele ce ţin de vînzare se examinează şi valoarea tranzacţiei se admite ca valoare în vamă, cu condiţia ca această interdependenţă să nu influenţeze preţul. Prin aceasta nu trebuie să se înţeleagă că circumstanţele trebuie examinate în toate cazurile cînd cumpărătorul şi vînzătorul sînt persoane interdependente, ci doar în cazul cînd există îndoieli în privinţa acceptabilităţii preţului. În cazul în care autoritatea vamală nu are îndoieli în privinţa acceptabilităţii preţului, acesta trebuie acceptat fără a-l obliga pe declarant să prezinte informaţii suplimentare. Autoritatea vamală, de exemplu, poate examina în prealabil problema interdependenţei sau poate dispune de informaţii detaliate referitoare la cumpărător şi vînzător şi, pe această bază, poate ajunge la concluzia că interdependenţa nu a influenţat preţul.

3. Dacă autoritatea vamală nu poate accepta valoarea tranzacţiei fără a cere informaţii suplimentare, ea îi oferă declarantului posibilitatea de a prezenta informaţii detaliate, necesare la examinarea circumstanţelor vînzării. În acest context, autoritatea vamală trebuie să fie gata de a examina aspectele corespunzătoare ale tranzacţiei, inclusiv modul în care cumpărătorul şi vînzătorul îşi organizează raporturile comerciale şi în care a fost stabilit preţul respectiv, pentru a determina dacă interdependenţa a influenţat ori nu preţul. Dacă se poate dovedi că între cumpărător şi vînzător, deşi sînt persoane interdependente, în sensul art.11 alin.(6), există relaţii de cumpărare şi de vînzare caracteristice unor persoane ce nu sînt interdependente, se va considera că interdependenţa nu a influenţat preţul.

De exemplu: dacă preţul a fost stabilit într-un mod compatibil cu practicile normale de fixare a preţurilor în ramura de producţie respectivă sau de stabilire de către vînzător a preţurilor de vînzare pentru cumpărătorii cu care nu este în relaţii de interdependenţă, aceasta demonstrează că interdependenţa nu a influenţat preţul. Faptul că preţul este suficient pentru a acoperi toate cheltuielile şi a asigura un beneficiu reprezentativ faţă de beneficiul global, realizat de întreprindere într-o perioadă reprezentativă (de exemplu, de un an), pentru vînzări de mărfuri de aceeaşi clasă sau de acelaşi tip este o dovadă că preţul nu a fost influenţat.

4. Litera b) prevede că declarantul are posibilitatea de a demonstra că valoarea tranzacţiei este foarte aproape de o valoare-criteriu acceptată anterior de autoritatea vamală şi că, în consecinţă, ea este acceptabilă conform prevederilor art.11. Cînd este îndeplinit unul dintre criteriile prevăzute la lit.b), nu este necesară argumentarea valorii tranzacţiei preconizate la lit.a). Dacă autoritatea vamală dispune de informaţii suficiente din care rezultă, fără cercetări mai aprofundate, că este îndeplinit unul dintre criteriile prevăzute la lit.b), ea nu are motive de a cere declarantului să aducă vreo dovadă.

5. Pentru a determina dacă o valoare este foarte aproape de o altă valoare, se iau în considerare un şir de factori, în special caracterul mărfii importate, specificul ramurii de producţie respective, sezonul în care marfa este importată şi semnificaţia, din punct de vedere comercial, a diferenţei de valoare. Întrucît aceşti factori pot varia de la caz la caz, este imposibil de a aplica un standard unic, cum ar fi procentajul fix.

De exemplu: pentru a determina dacă valoarea tranzacţiei este foarte aproape de valoarea-criteriu prevăzută la alin.(5) lit.b), în cazul unui anumit tip de marfă, o mică diferenţă de valoare ar putea fi inacceptabilă, iar în cazul unui alt tip de marfă, ar putea fi acceptabilă o diferenţă esenţială.

prevederi adiţionale

1. Plata dobînzilor, în corespundere cu ordonanţa financiară a vînzătorului la cumpărarea mărfii, nu se va considera drept parte a valorii în vamă dacă:

a) plata dobînzilor reprezintă ceva diferit de preţul mărfii efectiv plătit sau de plătit;

b) ordonanţa financiară a fost făcută în scris;

c) în caz de necesitate, cumpărătorul poate demonstra că această marfă este, de fapt, vîndută la preţul declarat efectiv plătit sau de plătit şi ratele dobînzii declarate nu depăşesc nivelul valorii unor astfel de tranzacţii.

Această procedură se va aplica indiferent de faptul cine a efectuat finanţarea: un vînzător, o bancă sau altă persoană fizică sau juridică, precum şi în cazul cînd marfa este evaluată printr-o metodă, alta decît cea a valorii tranzacţiei.

2. La evaluarea în vamă a mijloacelor de suport ale softurilor pentru echipamentul de procesare a informaţiei, se va lua în considerare numai costul mijlocului de suport. Valoarea în vamă nu trebuie să includă costul sau valoarea softurilor, ci doar costul sau valoarea mijlocului de suport.

În acest context, noţiunea "mijloc de suport" nu include circuite integrate, semiconductoare şi alte articole similare sau articole care încorporează astfel de circuite şi articole; noţiunea "softuri" nu include înregistrări audio, video şi cinematografice.

la articolul 12

1. La aplicarea art.12, autoritatea vamală se va referi, pe cît este posibil, la o vînzare de mărfuri identice, realizată la acelaşi nivel comercial şi într-o cantitate foarte apropiată de vînzarea mărfii evaluate. În lipsa unei astfel de vînzări, se poate face referinţă la o vînzare de mărfuri identice, realizată în una din următoarele trei situaţii:

a) vînzare la acelaşi nivel comercial, în cantităţi diferite;

b) vînzare la un nivel comercial diferit, în cantităţi foarte apropiate;

c) vînzare la un nivel comercial diferit şi în cantităţi diferite.

2. În cazul cînd se constată o vînzare în una dintre cele trei situaţii, se vor opera ajustări, după caz:

a) numai ale factorului cantitate;

b) numai ale factorului nivel comercial;

c) concomitent, atît ale factorului cantitate, cît şi ale factorului nivel comercial.

3. O condiţie a oricărei ajustări, efectuate în virtutea diferenţelor de nivel comercial sau de cantitate, indiferent de faptul dacă ajustarea conduce la o creştere sau la o diminuare a valorii, este dispunerea de probe care ar demonstra clar că ajustarea este rezonabilă şi exactă, cum ar fi preţurile curente în vigoare, printre care preţuri ce se referă la niveluri diferite sau la cantităţi diferite.

De exemplu: dacă marfa evaluată constă dintr-o partidă de 10 unităţi, iar unica marfă identică, pentru care a fost determinată valoarea tranzacţiei, a fost vîndută într-o cantitate de 500 de unităţi şi se ştie că vînzătorul acordă rabaturi de cantitate, ajustarea necesară va putea fi operată invocînd preţurile curente ale vînzătorului şi utilizînd preţul aplicabil la o vînzare de 10 unităţi. Pentru aceasta nu este necesar să fi avut loc o vînzare de 10 unităţi dacă, în urma vînzărilor privind cantităţi diferite, s-a stabilit că preţul curent este corect şi exact. Dar, în absenţa unui astfel de criteriu obiectiv, determinarea valorii în vamă, conform prevederilor art.12, nu este adecvată.

la articolul 13

Nota la art.12 este aplicabilă şi pentru art.13, diferenţa constînd în faptul că în locul mărfurilor identice se vor avea în vedere mărfurile similare.

la articolul 15

1. În sensul prezentului articol, mărfurile identice sau similare se consideră că sînt vîndute în starea în care au fost importate.

Prin "preţul unitar corespunzător vînzării celei mai mari partide" se înţelege preţul la care, în cadrul unor vînzări, cel mai mare număr de unităţi sînt vîndute către persoane care nu sînt în relaţii de interdependenţă cu vînzătorul mărfii respective, la primul nivel comercial care urmează importului la care se efectuează aceste vînzări.

De exemplu:

1) Mărfurile sînt vîndute la un preţ curent, care include preţuri unitare favorabile pentru cumpărări în cantităţi relativ mari:

Cel mai mare număr de unităţi vîndute la un preţ stabilit este de 80; deci, preţul unitar corespunzător vînzării celei mai mari partide este de 90.

2) Au loc două vînzări. În prima, 500 de unităţi sînt vîndute la preţul de 95 de unităţi monetare fiecare. În a doua, 400 de unităţi sînt vîndute la preţul de 90 de unităţi monetare fiecare. În acest exemplu, cel mai mare număr de unităţi vîndute la un anumit preţ este de 500; deci, preţul unitar corespunzător vînzării celei mai mari partide este de 95.

3) Diverse cantităţi sînt vîndute la preţuri diferite:

a) vînzări

b) totaluri

În acest exemplu, numărul cel mai mare de unităţi vîndute la un anumit preţ este de 65; deci, preţul unitar corespunzător vînzării celei mai mari partide este de 90.

2. Orice vînzare efectuată în ţara de import, în condiţiile punctului 1 al prezentei note, către o persoană care furnizează, direct sau indirect, gratuit sau la un preţ redus, oricare dintre componentele specificate la art.11 alin.(1) lit.c) pentru a fi utilizate în producţie şi la vînzare pentru export a mărfurilor importate nu trebuie să fie luată în considerare la stabilirea preţului unitar în sensul art.15.

3. De menţionat că beneficiile şi cheltuielile generale, specificate la art.15, ar trebui să fie considerate ca un tot întreg. Valoarea acestora ar trebui să fie determinată pe baza informaţiilor furnizate de declarant sau în numele acestuia, dacă datele declarantului sînt compatibile cu cele obţinute din vînzările de mărfuri importate de aceeaşi clasă sau de acelaşi tip în ţara de import. În cazul în care datele declarantului sînt incompatibile cu aceste ultime date, valoarea reţinută pentru beneficiile şi cheltuielile generale poate să se bazeze pe informaţiile acceptabile, altele decît cele care au fost furnizate de declarant sau în numele acestuia.

4. "Cheltuielile generale" cuprind costurile directe şi indirecte de comercializare a mărfurilor respective.

5. Impozitele locale pasibile de plată în legătură cu vînzarea mărfurilor, care nu se supun deducerilor în condiţiile art.15 alin.(1) lit.d), vor fi deduse în baza prevederilor art.15 alin.(1) lit.a).

6. Pentru a determina, conform prevederilor art.15, comisioanele sau beneficiile şi cheltuielile generale la soluţionarea problemei, dacă unele mărfuri sînt "de aceeaşi clasă şi de acelaşi tip" cu alte mărfuri, se va ţine seama, în fiecare caz concret, de circumstanţele existente. Se vor examina vînzările, în ţara de import, ale grupei sau ale categoriei celei mai restrînse de mărfuri importate de aceeaşi clasă sau de acelaşi tip cu mărfurile evaluate, pentru care pot fi prezentate informaţiile necesare. În sensul art.15, prin "mărfuri de aceeaşi clasă sau de acelaşi tip" se subînţeleg mărfurile importate atît din aceeaşi ţară din care este importată marfa evaluată, cît şi din alte ţări.

7. În sensul art.15 alin.(2), "data cea mai apropiată" va fi data la care marfa evaluată ori mărfurile identice sau similare importate sînt vîndute în cantitate suficientă pentru a stabili preţul unitar.

8. În cazul în care se recurge la metoda specificată la art.15 alin.(3), deducerile aferente valorii adăugate prin prelucrare sau transformare ulterioară se vor baza pe date obiective şi cuantificabile, relative la costul acestei lucrări. Calculele se vor efectua pe baza formulelor şi metodelor de calcul folosite în practica de producţie.

9. Metoda de evaluare prevăzută la art.15 alin.(3), în mod obişnuit, nu poate fi aplicată atunci cînd, în urma prelucrării sau transformării ulterioare, mărfurile importate şi-au pierdut identitatea. Totuşi, pot exista şi cazuri cînd, deşi mărfurile importate şi-au pierdut identitatea, valoarea adăugată prin prelucrare sau transformare poate fi determinată cu precizie fără dificultate. Pot exista cazuri cînd mărfurile importate îşi păstrează identitatea, dar constituie o parte atît de neînsemnată a mărfurilor vîndute în ţara de import, încît metoda dată de evaluare nu este justificată. Din aceste considerente, situaţiile de acest gen trebuie examinate în fiecare caz aparte.

la articolul 16

1. Valoarea în vamă a mărfii este determinată, de regulă, pe baza informaţiilor existente în ţara de import. Totuşi, în scopul determinării valorii calculate, ar fi necesar să se examineze costul de producţie al mărfii evaluate şi alte informaţii care pot fi obţinute în afara ţării de import. În majoritatea cazurilor, însă, producătorul mărfii este în afara jurisdicţiei autorităţilor ţării de import. Utilizarea metodei valorii calculate va fi în general limitată în cazul cînd cumpărătorul şi vînzătorul sînt persoane interdependente şi cînd producătorul este dispus să comunice autorităţilor ţării de import datele necesare în vederea stabilirii costului de producţie şi să acorde facilităţi pentru eventualele verificări.

2. "Valoarea sau preţul", specificate la alin.(1) lit.a), vor fi determinate în baza informaţiilor privind producerea mărfii evaluate furnizate de producător sau în numele acestuia. La baza acestor informaţii vor sta datele evidenţei contabile a producătorului, cu condiţia ca această evidenţă să fie compatibilă cu principiile de contabilitate general admise, aplicate în ţara de origine a mărfii.

3. "Valoarea sau preţul" vor cuprinde costul elementelor specificate la art.11 alin.(1) lit.b) liniuţa a doua şi a treia, precum şi valoarea distribuită conform prevederilor notei la art.11, a oricărui component specificat la alin.(1) lit.c) din prezentul articol, furnizat, direct sau indirect, de către cumpărător pentru a fi utilizat la producerea mărfii importate. Valoarea componentelor specificate la alin.(1) lit.c) liniuţa a patra, executate în ţara de import, nu va fi inclusă decît în măsura în care aceste lucrări sînt în sarcina producătorului. Valoarea sau preţul componentelor specificate la această liniuţă nu se va lua în calcul de două ori la determinarea valorii calculate.

4. "Volumul beneficiilor", specificat la alin.(1) lit.b), se va determina, în baza informaţiilor prezentate de producător sau în numele acestuia, în cazul în care cifrele comunicate de el sînt compatibile cu cele care caracterizează, în mod obişnuit, vînzările de mărfuri de aceeaşi clasă sau de acelaşi tip cu marfa evaluată, produse în ţara de export pentru export, cu destinaţia ţării de import.

5. În acest context "volumul beneficiilor şi cheltuielilor generale" trebuie considerat ca un tot întreg. Rezultă că, dacă, într-un anumit caz, beneficiul producătorului este redus, iar cheltuielile sale generale sînt mari, beneficiul şi cheltuielile sale generale, luate în ansamblu, vor putea fi compatibile cu cele care corespund, în mod obişnuit, vînzărilor de mărfuri de aceeaşi clasă şi de acelaşi tip.

De exemplu: la lansarea unui produs în ţara de import, producătorul se limitează la un beneficiu nul sau redus pentru a compensa cheltuielile generale sporite, aferente lansării. Dacă producătorul poate demonstra că, datorită circumstanţelor comerciale speciale, el realizează un beneficiu redus la vînzarea mărfii importate, cifrele beneficiilor sale efective vor fi luate în calcul cu condiţia ca el să se justifice prin motive comerciale valabile şi ca politica sa de preţuri să reflecte politica de preţuri existentă în ramura de producţie respectivă. O atare situaţie poate apărea, de exemplu, în cazul cînd producătorii au fost constrînşi să reducă temporar preţurile lor din cauza unei scăderi neprevăzute a cererii sau cînd aceştia vînd mărfuri pentru a completa un sortiment de mărfuri produse în ţara de import, limitîndu-se la un beneficiu redus în scopul menţinerii competitivităţii. Dacă cifrele beneficiilor şi cheltuielilor generale comunicate de producător nu sînt compatibile cu cele care corespund vînzărilor de mărfuri de aceeaşi clasă şi de acelaşi tip cu marfa evaluată, fabricate de producător cu destinaţia ţării de import, volumul beneficiilor şi cheltuielilor generale se va baza pe informaţii corespunzătoare, altele decît cele care au fost furnizate de producător sau în numele acestuia.

6. În cazul în care, la determinarea valorii calculate a unei mărfi, se folosesc alte informaţii decît cele furnizate de producător ori în numele acestuia, autorităţile respective ale ţării de import îi comunică declarantului, la cererea acestuia, sursa informaţiilor, datele folosite şi calculele efectuate în baza acestor date, sub rezerva prevederilor art.8 alin.(4).

7. Noţiunea "cheltuieli generale", specificată la alin.(1) lit.b), cuprinde costurile directe şi indirecte de producţie şi de comercializare a mărfurilor neincluse în valoare conform alin.(1) lit.a).

8. Pentru a determina dacă anumite mărfuri sînt "de aceeaşi clasă sau de acelaşi tip" cu alte mărfuri, se va ţine seama în fiecare caz de circumstanţe concrete. Pentru a determina volumul beneficiilor conform prevederilor art.16, se va proceda la examinarea vînzărilor de mărfuri pentru export, cu destinaţia ţării de import, din grupa sau din categoria cea mai restrînsă din care face parte marfa evaluată şi pentru care informaţiile necesare pot fi prezentate. În sensul art.16, "mărfurile de aceeaşi clasă sau de acelaşi tip" trebuie să provină din aceeaşi ţară din care provine marfa evaluată.

la articolul 17

1. La determinarea valorii în vamă prin metoda specificată la art.17, drept bază se vor lua, pe cît e posibil, valorile în vamă determinate conform art.11-16.

2. Metodele de determinare a valorii în vamă, conform art.17, trebuie să fie cele specificate la art.11-16, dar o flexibilitate rezonabilă în aplicarea acestor metode ar fi conformă obiectivelor şi prevederilor acestui articol.

3. Flexibilitatea rezonabilă este aplicabilă, de exemplu, în cazul:

a) prevederii conform căreia mărfurile identice (similare) ar trebui să fie exportate foarte aproape de momentul sau la momentul exportului mărfii evaluate; folosirii valorii mărfurilor identice (similare) importate, produse în altă ţară decît ţara de export a mărfii evaluate, drept bază pentru valoarea în vamă; utilizării valorii în vamă a mărfurilor identice (similare) importate, determinate prin aplicarea prevederilor art.15 sau 16;

b) prevederii conform căreia mărfurile ar trebui să fie vîndute în starea în care au fost importate (art.15 alin.(1)) sau a termenului de 90 de zile (art.15 alin.(2)).