Lege nr. 1349 din 17.10.1997

PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA

L E G E

cu privire la avocaţii parlamentari

nr. 1349-XIII  din  17.10.97

 (în vigoare 11.12.1997) 

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.82-83 art.671 din 11.12.1997

* * *

Abrogat: 09.05.2014

Legea R.Moldova nr.52 din 03.04.2014

Confirmînd adeziunea la Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi la alte acte juridice internaţionale cu privire la drepturile omului, luînd în considerare că, în conformitate cu Statutul O.N.U., statul este obligat să stimuleze respectarea drepturilor şi libertăţilor omului, ţinînd cont de necesitatea de a garanta tuturor cetăţenilor Republicii Moldova dreptul la apărarea drepturilor şi libertăţilor lor constituţionale, Parlamentul adoptă prezenta lege.

Capitolul I

STATUTUL DE AVOCAT PARLAMENTAR.

NUMIREA ŞI ELIBERAREA DIN FUNCŢIE

Art.1. – Activitatea avocatului parlamentar este menită să asigure garantarea respectării drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale omului de către autorităţile publice centrale şi locale, instituţii, organizaţii şi întreprinderi, indiferent de tipul de proprietate, asociaţiile obşteşti şi persoanele cu funcţii de răspundere de toate nivelurile.

Art.2. – Avocaţii parlamentari contribuie la apărarea drepturilor omului prin prevenirea încălcării acestora şi repunerea în drepturi a omului, la perfecţionarea legislaţiei ce ţine de domeniul apărării drepturilor omului, la instruirea juridică a populaţiei prin aplicarea procedeelor menţionate în prezenta lege.

[Art.2 modificat prin Legea nr.200-XVI din 26.07.2007, în vigoare 31.08.2007]

Art.3. – Avocat parlamentar poate fi orice cetăţean al Republicii Moldova licenţiat în drept, care are o înaltă competenţă profesională, o vechime de cel puţin 5 ani în activitatea juridică sau în învăţămîntul juridic superior şi o reputaţie ireproşabilă.

[Art.3 în redacţia Legii nr.131-XVI din 12.06.2008, în vigoare 04.07.2008]

Art.4. – (1) Parlamentul numeşte 4 avocaţi parlamentari, egali în drepturi, unul dintre care este specializat în problemele de protecţie a drepturilor copilului.

(2) Avocatul parlamentar pentru protecţia drepturilor copilului îşi exercită atribuţiile pentru garantarea respectării drepturilor şi a libertăţilor constituţionale ale copilului şi realizării, la nivel naţional, de către autorităţile publice centrale şi locale, de către persoanele cu funcţie de răspundere de toate nivelurile, a prevederilor Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului.

[Art.4 în redacţia Legii nr.56-XVI din 20.03.2008, în vigoare 22.04.2008]

Art.5. – (1) Avocaţii parlamentari sînt numiţi în funcţie cu votul majorităţii deputaţilor aleşi.

(2) Propunerile privind candidaturile avocaţilor parlamentari sînt înaintate în Parlament de către Preşedintele Republicii Moldova, de cel puţin 20 de deputaţi ai Parlamentului, în decursul ultimei luni a mandatului avocaţilor parlamentari desemnaţi anterior.

(3) Comisia parlamentară pentru drepturile omului prezintă Parlamentului un aviz argumentat asupra fiecărei candidaturi.

[Art.5 modificat prin Legea nr.56-XVI din 20.03.2008, în vigoare 22.04.2008]

Art.6. – (1) Avocaţii parlamentari sînt numiţi în funcţie pentru un mandat de 5 ani. Avocaţii parlamentari deţin funcţii de demnitate publică obţinute prin numire.

(2) Nici o persoană nu poate îndeplini funcţia de avocat parlamentar mai mult decît două mandate consecutive.

(3) În cazul încetării mandatului avocatului parlamentar în temeiurile prevăzute la art.9, se va numi un nou avocat parlamentar în cel mult 2 luni.

(4) Avocatul parlamentar continuă să se afle în exerciţiul funcţiunii pînă la preluarea funcţiei de către succesorul său, cu excepţia cazurilor cînd îşi încetează exerciţiul funcţiunii înainte de termen sau este eliberat din funcţie în temeiurile prevăzute la art.9.

[Art.6 completat prin Legea nr.222 din 17.09.2010, în vigoare 26.10.2010]

[Art.6 modificat prin Legea nr.56-XVI din 20.03.2008, în vigoare 22.04.2008]

[Art.6 completat prin Legea nr.1164-XIV din 26.07.2000, în vigoare 07.09.2000]

Art.7. – (1) La intrarea în funcţie, avocatul parlamentar depune în faţa Parlamentului următorul jurămînt:

"Jur să îndeplinesc cinstit şi conştiincios atribuţiile de avocat parlamentar, să apăr drepturile şi libertăţile omului, călăuzindu-mă de Constituţie şi de legile Republicii Moldova, de actele juridice internaţionale cu privire la drepturile omului la care Republica Moldova este parte."

(2) Mandatul avocatului parlamentar începe din momentul depunerii jurămîntului.

(3) La încadrarea în serviciu şi ulterior în fiecare an, avocatul parlamentar este obligat să depună, în condiţiile legii, declaraţie cu privire la venituri şi proprietate.

[Art.7 completat prin Legea nr.136-XV din 06.05.2004, în vigoare 11.06.2004]

Art.8. – (1) Avocatul parlamentar nu poate deţine nici o funcţie electivă sau publică, nu poate practica alte activităţi retribuite, cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice.

(2) Avocatul parlamentar nu are dreptul să desfăşoare activitate politică, să fie membru al vreunui partid sau al unei alte organizaţii social-politice.

(3) În decurs de 10 zile de la data depunerii jurămîntului, avocatul parlamentar este obligat să înceteze orice activitate incompatibilă cu statutul său şi să suspende apartenenţa sa la oricare partid sau altă organizaţie social-politică.

Art.9. – (1) Mandatul avocatului parlamentar încetează în caz de:

a) demisie;

b) imposibilitate de a exercita mandatul din motiv de sănătate, conform certificatului medical;

c) retragere a încrederii de către Parlament;

d) expirare a mandatului;

e) deces.

(2) În caz de demisie sau de expirare a mandatului, avocatului parlamentar i se garantează locul de muncă anterior, iar în lipsa acestui loc de muncă (în caz de lichidare, de reorganizare a unităţii, de reducere a statelor de personal etc.) i se acordă, cu consimţămîntul lui, un loc de muncă echivalent la aceeaşi unitate sau la alta.

(3) Demisia, imposibilitatea de a exercita mandatul din motiv de sănătate sau decesul se constată în şedinţă plenară a Parlamentului prin adoptarea unei hotărîri în care se ia act de apariţia cauzei ce determină încetarea mandatului.

(4) Propunerea de retragere a încrederii poate fi înaintată de Preşedintele Republicii Moldova ori de cel puţin 20 de deputaţi în Parlament în următoarele cazuri:

a) încălcare a obligaţiilor prevăzute la art.26;

b) rămînere definitivă a unei sentinţe de condamnare;

b¹) rămînere definitivă a actului de constatare prin care s-a stabilit emiterea/adoptarea de către avocatul parlamentar a unui act administrativ sau încheierea unui act juridic cu încălcarea dispoziţiilor legale privind conflictul de interese;

c) nerespectare a cerinţelor stabilite la art.8 alin.(3).

(5) Comisia pentru drepturile omului prezintă Parlamentului un aviz argumentat privind propunerea înaintată.

(6) Hotărîrea privind retragerea încrederii de către Parlament se adoptă cu votul a două treimi din deputaţii aleşi, cu excepţia cazului prevăzut la alin.(4) lit.b) în care hotărîrea se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi.

[Art.9 completat prin Legea nr.181 din 19.12.2011, în vigoare 01.03.2012]

[Art.9 în redacţia Legii nr.56-XVI din 20.03.2008, în vigoare 22.04.2008]

[Art.9 completat prin Legea nr.1164-XIV din 26.07.2000, în vigoare 07.09.2000]

Art.10. – (1) În exerciţiul mandatului, avocaţii parlamentari se călăuzesc de Constituţie, de prezenta lege, de alte legi ale Republicii Moldova, precum şi de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, de Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului, de pacte şi alte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) În caz de neconcordanţă între pactele şi tratatele privind drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile interne, prioritate au normele internaţionale. 

[Art.10 modificat prin Legea nr.56-XVI din 20.03.2008, în vigoare 22.04.2008]

[Art.10 completat prin Legea nr.1164-XIV din 26.07.2000, în vigoare 07.09.2000]

Art.11. – (1) În exerciţiul mandatului, avocaţii parlamentari sînt independenţi faţă de deputaţii Parlamentului, Preşedintele Republicii Moldova, autorităţile publice centrale şi locale şi persoanele cu funcţii de răspundere de toate nivelurile.

(2) În activitatea lor, avocaţii parlamentari se conduc de principiile legalităţii, transparenţei, echităţii sociale, democraţiei, umanismului, accesibilităţii, după cum le dictează conştiinţa.

(2¹) Distribuirea domeniilor de activitate ale avocaţilor parlamentari are loc prin decizie a lor, luată de comun acord, şi se aprobă prin ordin al directorului Centrului pentru Drepturile Omului.

(3) Împreună cu funcţionarii Centrului, avocaţii parlamentari formează o instituţie independentă, numită Centrul pentru Drepturile Omului.

[Art.11 modificat prin Legea nr.56-XVI din 20.03.2008, în vigoare 22.04.2008]

[Art.11 modificat prin Legea nr.1164-XIV din 26.07.2000, în vigoare 07.09.2000]

Art.12. – (1) Personalitatea avocatului parlamentar este inviolabilă pe toată durata mandatului.

(2) Inviolabilitatea avocatului parlamentar se extinde asupra locuinţei şi localului său de serviciu, asupra mijloacelor de transport şi de telecomunicaţie folosite de el, asupra corespondenţei, documentelor şi averii personale.

(3) Avocaţii parlamentari nu pot fi traşi la răspundere penală sau administrativă, nu pot fi reţinuţi, arestaţi, percheziţionaţi, supuşi controlului personal fără acordul prealabil al Parlamentului, cu excepţia cazurilor de infracţiune flagrantă.

Capitolul II

ATRIBUŢIILE AVOCAŢILOR PARLAMENTARI

Art.13. – (1) Avocaţii parlamentari examinează sesizările cetăţenilor Republicii Moldova, cetăţenilor străini şi apatrizilor care locuiesc permanent sau se află temporar pe teritoriul ei, denumiţi în continuare petiţionari, ale căror drepturi şi libertăţi au fost încălcate în Republica Moldova.

(2) Prin derogare de la prevederile alin.(1), avocatul parlamentar pentru protecţia drepturilor copilului examinează petiţii privind protecţia drepturilor copilului şi, în limitele competenţei, este în drept să acţioneze din proprie iniţiativă.

[Art.13 modificat prin Legea nr.56-XVI din 20.03.2008, în vigoare 22.04.2008]

Art.14. – (1) Cererile sînt prezentate avocatului parlamentar în scris în limba de stat sau într-o altă limbă în conformitate cu Legea cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova.

(2) Cererile adresate avocatului parlamentar sînt scutite de taxa de stat.

(3) Avocaţii parlamentari examinează, de asemenea, cererile remise de către deputaţii Parlamentului, în cazul cînd subiectul sesizării ţine de competenţa lor.

Art.15. – Avocaţii parlamentari examinează cererile privind deciziile sau acţiunile (inacţiunile) autorităţilor publice centrale şi locale, instituţiilor, organizaţiilor şi întreprinderilor, indiferent de tipul de proprietate, asociaţiilor obşteşti şi persoanelor cu funcţii de răspundere de toate nivelurile care, conform opiniei petiţionarului, au încălcat drepturile şi libertăţile sale constituţionale.

Art.16. – Nu fac obiectul activităţii avocaţilor parlamentari plîngerile al căror mod de examinare este prevăzut de legislaţia de procedură penală, legislaţia de procedură civilă, legislaţia cu privire la contravenţiile administrative şi de legislaţia muncii.

[Art.16 modificat prin Legea nr.56-XVI din 20.03.2008, în vigoare 22.04.2008]

Art.17. – Cererea adresată avocatului parlamentar se depune pînă la expirarea unui an din ziua încălcării presupuse a drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale petiţionarului sau din ziua cînd petiţionarul a aflat despre presupusa încălcare.

Art.18. – (1) Cererea trebuie să fie semnată de petiţionar, indicîndu-se numele, prenumele (prenumele şi patronimicul), domiciliul acestuia.

(2) În cazul în care aceste date lipsesc, cererea se consideră anonimă şi nu se examinează.

Art.19. – Cererea adresată avocatului parlamentar din partea unei persoane aflate într-un loc de detenţie nu va fi controlată de administraţia penitenciarului şi va fi trimisă adresantului în decurs de 24 de ore.

Art.20. – (1) După primirea cererii, avocatul parlamentar este în drept:

a) să accepte cererea spre examinare;

b) să respingă cererea, explicînd petiţionarului procedura pe care acesta este în drept să o folosească pentru a-şi apăra drepturile şi libertăţile;

c) să remită cererea organelor competente pentru a fi examinată în conformitate cu Legea cu privire la petiţionare.

(2) În termen de 10 zile, avocatul parlamentar înştiinţează petiţionarul că cererea lui este acceptată spre examinare, este remisă organelor competente sau este respinsă, indicînd motivele respingerii.

(3) Refuzul de a accepta cererea spre examinare nu poate fi atacat.

(4) Sesizarea repetată se acceptă spre examinare numai în cazul apariţiei unor circumstanţe noi.

[Art.20 modificat prin Legea nr.56-XVI din 20.03.2008, în vigoare 22.04.2008]

[Art.20 modificat prin Legea nr.1071-XIV din 22.06.2000, în vigoare 28.07.2000]

Art.21. – (1) În cazul cînd există informaţii veridice privind încălcarea în masă sau gravă a drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale cetăţenilor, în cazurile de o importanţă socială deosebită sau în cazul cînd este necesar de a apăra interesele unor persoane ce nu pot folosi de sine stătător mijloacele juridice de apărare, avocatul parlamentar este în drept să acţioneze din proprie iniţiativă, luînd, în limitele competenţei sale, măsurile corespunzătoare.

(2) Avocatul parlamentar este în drept să deschidă din proprie iniţiativă un proces în legătură cu faptele depistate de încălcare a drepturilor şi libertăţilor omului.

Art.22. – (1) Primind cererea spre examinare, avocatul parlamentar este în drept să solicite concursul organelor şi persoanelor cu funcţii de răspundere respective în organizarea controlului circumstanţelor care urmează a fi elucidate şi să controleze faptele expuse în cerere.

(2) Controlul nu poate fi încredinţat organului sau persoanei cu funcţii de răspundere ale cărei decizii sau acţiuni (inacţiuni) sînt atacate.

[Art.22 completat prin Legea nr.1164-XIV din 26.07.2000, în vigoare 07.09.2000]

Art.23. – (1) Avocatul parlamentar, fiind mediator, face tot posibilul pentru a soluţiona plîngerile prin concilierea părţilor şi căutarea unei soluţii reciproc acceptabile.

(2) Concilierea poate avea loc în orice etapă de examinare a cererii şi, la solicitarea părţilor, se poate finaliza prin semnarea unui acord corespunzător.

(3) Concilierea părţilor constituie temei pentru încetarea procesului intentat în legătură cu sesizarea.

[Art.23 modificat prin Legea nr.56-XVI din 20.03.2008, în vigoare 22.04.2008]

Art.23¹. – (1) În scopul asigurării protecţiei persoanelor împotriva torturii şi a altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante, avocatul parlamentar, membrii consiliului consultativ şi alte persoane care îi însoţesc efectuează periodic vizite preventive în locurile unde se află sau se pot afla persoane private de libertate, plasate la dispoziţia unui organ de stat sau la indicaţia acestuia, sau cu acordul ori consimţămîntul său tacit.

(2) Se interzice ordonarea, aplicarea, permiterea sau tolerarea oricărui tip de sancţiune, precum şi prejudicierea în alt mod a unei persoane sau organizaţii, pentru comunicarea oricărei informaţii, veridice sau false, avocatului parlamentar, membrilor consiliului consultativ şi altor persoane care îi însoţesc în exercitarea funcţiei de prevenire a aplicării torturii sau a altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante.

(3) În sensul prezentei legi, prin privare de libertate se înţelege orice formă de plasare a persoanei într-un loc de detenţie de stat sau privat, la ordinul oricărui organ judiciar, administrativ sau al altui organ, în calitate de pedeapsă, sancţiune, măsură procesuală de constrîngere, măsură de siguranţă, precum şi ca rezultat al dependenţei faţă de o îngrijire acordată sau în baza oricărui alt motiv, loc pe care persoana respectivă nu are dreptul să-l părăsească din proprie iniţiativă.

[Art.23¹ introdus prin Legea nr.200-XVI din 26.07.2007, în vigoare 31.08.2007]

Art.23². – (1) Centrul pentru Drepturile Omului creează un consiliu consultativ în scopul acordării de consultanţă şi de asistenţă în exercitarea atribuţiilor avocaţilor parlamentari în calitate de mecanism naţional de prevenire a torturii. În componenţa acestuia, în mod obligatoriu, trebuie să fie incluşi reprezentanţi ai asociaţiilor obşteşti care activează în domeniul protecţiei drepturilor omului.

(2) Componenţa şi Regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului consultativ se aprobă de către directorul Centrului, în baza avizului Comisiei pentru drepturile omului a Parlamentului.

(3) În componenţa consiliului consultativ pot fi incluse persoane care dispun de competenţă profesională şi o bună reputaţie. La selectarea acestora se va ţine cont de asigurarea echilibrului de gen şi de reprezentarea grupurilor etnice şi minoritare din societate.

(4) Pentru exercitarea independentă a funcţiei de prevenire a torturii, membrii consiliului consultativ beneficiază de drepturile prevăzute la art.24 lit.b)-d), f) şi g).

(5) Membrii consiliului consultativ nu au dreptul să dezvăluie informaţii confidenţiale şi date cu caracter personal despre o persoană privată de libertate fără acordul acesteia, în situaţia în care informaţiile au fost obţinute în cadrul vizitelor preventive.

[Art.23² introdus prin Legea nr.200-XVI din 26.07.2007, în vigoare 31.08.2007]

Art.24. – În procesul examinării cererii şi controlului, din proprie iniţiativă, al semnalelor despre încălcarea drepturilor şi libertăţilor omului, precum şi al efectuării vizitelor preventive în locurile unde se află sau se pot afla persoane private de libertate, avocatul parlamentar este în drept:

a) să aibă acces liber la toate autorităţile publice centrale şi locale, să asiste la şedinţele lor, inclusiv la şedinţele organelor colegiale ale acestora;

b) să aibă acces liber în instituţii, organizaţii şi întreprinderi, indiferent de tipul de proprietate, asociaţii obşteşti, în comisariate de poliţie şi locurile de detenţie din cadrul acestora, în instituţii penitenciare, în izolatoare de detenţie provizorie, în unităţi militare, în centre de plasament al imigranţilor sau al solicitanţilor de azil, în instituţii care acordă asistenţă socială, medicală sau psihiatrică, în şcoli speciale pentru minori cu devieri de comportament şi în alte instituţii similare;

c) să solicite şi să primească de la autorităţile publice centrale şi locale, de la persoanele cu funcţii de răspundere de toate nivelurile informaţiile, documentele şi materialele necesare pentru exercitarea atribuţiilor;

c¹) să aibă acces nelimitat la orice informaţie privind tratamentul şi condiţiile de detenţie ale persoanelor private de libertate;

d) să primească explicaţii de la persoanele cu funcţii de răspundere de toate nivelurile asupra chestiunilor ce urmează a fi elucidate în procesul efectuării controlului;

e) să sesizeze instituţiile de stat respective pentru a efectua investigaţii de expertiză şi a pregăti rapoarte asupra chestiunilor ce urmează a fi examinate;

f) să aibă întrevederi nelimitate şi convorbiri personale, fără martori, iar în caz de necesitate, prin intermediul traducătorului, cu persoana aflată în locurile specificate la lit.b), precum şi cu oricare altă persoană care, în opinia sa, ar putea oferi informaţiile necesare;

g) să atragă, la efectuarea vizitelor preventive în locurile unde se află sau se pot afla persoane private de libertate, specialişti şi experţi independenţi din diferite domenii, inclusiv jurişti, medici, psihologi, reprezentanţi ai asociaţiilor obşteşti;

h) să colaboreze cu mijloacele de informare în masă, precum şi cu asociaţiile obşteşti care activează în domeniul protecţiei drepturilor omului atît în ţară, cît şi peste hotare.

[Art.24 modificat prin Legea nr.200-XVI din 26.07.2007, în vigoare 31.08.2007]

[Art.24 modificat prin Legea nr.206-XV din 29.05.2003, în vigoare 18.07.2003]

[Art.24 completat prin Legea nr.1164-XIV din 26.07.2000, în vigoare 07.09.2000]

[Art.24 completat prin Legea nr.1071-XIV din 22.06.2000, în vigoare 28.07.2000]

Art.25. – (1) În exercitarea atribuţiilor sale, avocatul parlamentar are dreptul la audienţă peste rînd la conducători şi la alte persoane cu funcţii de răspundere ale autorităţilor publice centrale şi locale, ale organelor de drept, instituţiilor, organizaţiilor şi întreprinderilor, indiferent de tipul de proprietate, asociaţiilor obşteşti, comisariatelor de poliţie şi locurilor de detenţie din cadrul acestora, instituţiilor penitenciare, izolatoarelor de detenţie provizorie, unităţilor militare, centrelor de plasament al imigranţilor sau al solicitanţilor de azil, instituţiilor care acordă asistenţă socială, medicală sau psihiatrică, şcolilor speciale pentru minori cu devieri de comportament şi ale altor instituţii similare.

(2) Persoanele cu funcţii de răspundere de toate nivelurile sînt obligate să prezinte avocatului parlamentar materialele şi documentele solicitate, oricare altă informaţie, necesare pentru exercitarea atribuţiilor acestuia, în cel mult 10 zile de la data solicitării, dacă în solicitare nu se prevede un alt termen.

[Art.25 modificat prin Legea nr.200-XVI din 26.07.2007, în vigoare 31.08.2007]

Art.26. – (1) Avocatul parlamentar este obligat:

a) să fie corect şi amabil în relaţiile cu petiţionarii şi cu alte persoane;

b) să garanteze nedivulgarea secretului de stat şi a altor informaţii şi date ocrotite de lege;

c) să nu divulge informaţiile confidenţiale, precum şi datele cu caracter personal, care i-au fost comunicate în cadrul activităţii sale, decît cu consimţămîntul persoanei la care acestea se referă;

d) să se abţină de la orice acţiuni neconforme cu demnitatea de avocat parlamentar.

(2) Ignorarea obligaţiilor menţionate la alin.(1) poate constitui temei pentru retragerea încrederii.

[Art.26 modificat prin Legea nr.200-XVI din 26.07.2007, în vigoare 31.08.2007]

Art.27. – (1) În situaţiile în care se constată unele încălcări ale drepturilor petiţionarului, avocatul parlamentar prezintă organului sau persoanei cu funcţii de răspundere respective ale cărei decizii sau acţiuni (inacţiuni), după părerea sa, încalcă drepturile şi libertăţile constituţionale ale omului un aviz care va conţine recomandări privind măsurile ce urmează a fi luate pentru repunerea imediată în drepturile încălcate a petiţionarului şi încunoştinţează despre aceasta petiţionarul. În cazul în care avocatul parlamentar nu este de acord cu măsurile întreprinse, el este în drept să se adreseze organului superior, pentru luarea măsurilor de executare a recomandărilor cuprinse în aviz.

(1¹) În activitatea sa de prevenire a torturii şi a altor tratamente şi pedepse crude, inumane sau degradante, avocatul parlamentar va prezenta autorităţii sau persoanei cu funcţie de răspundere corespunzătoare recomandările sale în vederea ameliorării comportamentului faţă de persoanele private de libertate, a condiţiilor de detenţie şi a prevenirii torturii. În cazul în care avocatul parlamentar nu este de acord cu măsurile întreprinse, el este în drept să se adreseze unui organ ierarhic superior pentru luarea măsurilor corespunzătoare în vederea executării recomandărilor cuprinse în avizul său şi/sau să informeze opinia publică, inclusiv să divulge numele persoanelor autorizate să acţioneze în numele acelei autorităţi.

(2) Organul sau persoana cu funcţii de răspundere care a primit avizul este obligată să-l examineze în termen de o lună şi să comunice avocatului parlamentar în scris despre măsurile luate.

[Art.27 completat prin Legea nr.200-XVI din 26.07.2007, în vigoare 31.08.2007]

[Art.27 completat prin Legea nr.1071-XIV din 22.06.2000, în vigoare 28.07.2000]

Art.28. – (1) În baza rezultatelor examinării cererii, avocatul parlamentar, de asemenea, este în drept:

a) să adreseze în instanţa de judecată o cerere în apărarea intereselor petiţionarului ale cărui drepturi şi libertăţi constituţionale au fost încălcate;

b) să intervină pe lîngă organele corespunzătoare cu un demers pentru intentarea unui proces disciplinar sau penal în privinţa persoanei cu funcţii de răspundere care a comis încălcări ce au generat lezarea considerabilă a drepturilor şi libertăţilor omului;

c) să intenteze proces administrativ împotriva persoanelor care au săvîrşit contravenţia prevăzută la articolul 174/19 din Codul cu privire la contravenţiile administrative;

d) să sesizeze persoanele cu funcţii de răspundere de toate nivelurile asupra cazurilor de neglijenţă în lucru, de încălcare a eticii de serviciu, de tărăgănare şi birocratism.

(2) Avocatul parlamentar încunoştinţează petiţionarul despre măsurile luate în corespundere cu prevederile alin.(1).

(3) Dacă, în urma examinării cererii, s-a constatat că faptele expuse în ea nu s-au adeverit şi nu au fost încălcate drepturile şi libertăţile constituţionale ale petiţionarului, avocatul parlamentar ia o decizie argumentată privind respingerea cererii.

(4) Decizia de respingere a cererii nu poate fi atacată.

[Art.28 modificat prin Legea nr.1164-XIV din 26.07.2000, în vigoare 07.09.2000]

Art.29. – În baza analizei datelor privind încălcarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale cetăţenilor şi în baza rezultatelor examinării cererilor, precum şi în urma efectuării vizitelor preventive în locurile unde se află sau se pot afla persoane private de libertate, avocatul parlamentar este în drept:

a) să prezinte Parlamentului propuneri în vederea perfecţionării legislaţiei în vigoare în domeniul asigurării drepturilor şi libertăţilor omului;

b) să remită autorităţilor publice centrale şi locale obiecţiile şi propunerile sale de ordin general referitoare la asigurarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale cetăţenilor, la îmbunătăţirea activităţii aparatului administrativ.

[Art.29 completat prin Legea nr.200-XVI din 26.07.2007, în vigoare 31.08.2007]

Art.30. – (1) În cazul în care se constată încălcări în masă sau grave ale drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale omului, avocatul parlamentar are dreptul să prezinte un raport la una din şedinţele Parlamentului, precum şi să propună instituirea unei comisii parlamentare care să cerceteze aceste fapte.

(2) Avocaţii parlamentari au dreptul să asiste şi să ia cuvîntul la şedinţele Parlamentului şi ale Guvernului.

Art.31. – Avocaţii parlamentari au dreptul să sesizeze Curtea Constituţională în vederea controlului constituţionalităţii legilor şi hotărîrilor Parlamentului, decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, hotărîrilor şi dispoziţiilor Guvernului, asupra corespunderii lor principiilor general acceptate şi actelor juridice internaţionale cu privire la drepturile omului.

Art.32. – Imixtiunea în activitatea avocaţilor parlamentari cu scopul de a influenţa deciziile acestora asupra unor sesizări concrete, ignorarea intenţionată de către persoanele cu funcţii de răspundere de toate nivelurile a sesizărilor şi neîndeplinirea recomandărilor avocaţilor parlamentari, precum şi împiedicarea sub oricare altă formă a activităţii acestora atrag după sine răspundere în conformitate cu legislaţia.

Art.33. – (1) Avocaţii parlamentari desfăşoară activitate de propagare a cunoştinţelor în domeniul apărării drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale omului.

(2) În acest scop, avocaţii parlamentari pregătesc şi difuzează în rîndul populaţiei materiale informative despre drepturile omului, colaborează cu asociaţiile obşteşti neguvernamentale şi cu organizaţiile care practică activitate de apărare a drepturilor omului în ţară şi peste hotare, precum şi cu mass-media.

(3) Avocatul parlamentar face publice, în mod periodic, rapoartele întocmite în urma vizitelor în locurile unde se află sau se pot afla persoane private de libertate, precum şi răspunsurile autorităţilor corespunzătoare.

[Art.33 completat prin Legea nr.200-XVI din 26.07.2007, în vigoare 31.08.2007]

Art.34. – (1) La începutul fiecărui an, pînă la data de 15 martie, Centrul pentru Drepturile Omului prezintă Parlamentului un raport despre respectarea drepturilor omului în Republica Moldova în decursul anului precedent. Raportul va conţine un capitol consacrat situaţiei privind respectarea drepturilor copilului.

(2) Concomitent, în Parlament se discută informaţia despre activitatea Centrului pentru Drepturile Omului, prezentată de Comisia pentru drepturile omului, şi propunerile în vederea îmbunătăţirii acestei activităţi.

(3) Raportul anual al Centrului pentru Drepturile Omului se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

[Art.34 modificat prin Legea nr.56-XVI din 20.03.2008, în vigoare 22.04.2008]

[Art.34 modificat prin Legea nr.321-XVI din 03.11.2006, în vigoare 01.12.2006]

Capitolul III

CENTRUL PENTRU DREPTURILE OMULUI.

MODUL DE ORGANIZARE ŞI DE FUNCŢIONARE

Art.35. – (1) Centrul pentru Drepturile Omului este persoană juridică, dispune de ştampilă şi formulare ce au imprimate denumirea centrului şi imaginea stemei de stat a Republicii Moldova.

(2) Personalul Centrului pentru Drepturile Omului asigură asistenţa organizatorică, informaţională, ştiinţifico-analitică şi de altă natură a activităţii avocaţilor parlamentari. Personalul Centrului pentru Drepturile Omului este compus din funcţionari publici, supuşi reglementărilor Legii nr.158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, şi personal contractual, care desfăşoară activităţi auxiliare, supus reglementărilor legislaţiei muncii.

(3) Structura şi finanţarea Centrului pentru Drepturile Omului sînt reglementate de regulamentul respectiv aprobat de Parlament.

[Art.35 modificat prin Legea nr.222 din 17.09.2010, în vigoare 26.10.2010]

[Art.35 modificat prin Legea nr.56-XVI din 20.03.2008, în vigoare 22.04.2008]

Art.36. – (1) Directorul Centrului pentru Drepturile Omului este desemnat de Parlament din rîndul avocaţilor parlamentari, la propunerea Preşedintelui Parlamentului.

(2) Directorul Centrului pentru Drepturile Omului efectuează conducerea generală a Centrului: coordonează activitatea avocaţilor parlamentari, numeşte în funcţie, modifică, suspendă şi încetează, în condiţiile legii, raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, angajează personalul contractual, modifică, suspendă şi încetează raporturile de muncă ale personalului contractual, defineşte îndatoririle lor, organizează pregătirea rapoartelor anuale, reprezintă Centrul în ţară şi în străinătate.

(3) În absenţa directorului Centrului pentru Drepturile Omului, prin ordinul acestuia, se desemnează un avocat parlamentar, care va asigura interimatul funcţiei de director.

[Art.36 modificat prin Legea nr.222 din 17.09.2010, în vigoare 26.10.2010]

[Art.36 modificat prin Legea nr.56-XVI din 20.03.2008, în vigoare 22.04.2008]

[Art.36 modificat prin Legea nr.1071-XIV din 22.06.2000, în vigoare 28.07.2000]

Art.36¹. – (1) Avocatul parlamentar pentru protecţia drepturilor copilului reprezintă Centrul pentru Drepturile Omului în relaţiile cu alte autorităţi şi cu instituţii din ţară şi din străinătate care promovează şi asigură protecţia drepturilor copilului.

(2) În exercitarea atribuţiilor, avocatul parlamentar pentru protecţia drepturilor copilului este asistat de Serviciul pentru protecţia drepturilor copilului, subdiviziune specializată în cadrul Centrului pentru Drepturile Omului, care funcţionează în baza regulamentului acestuia.

[Art.36¹ introdus prin Legea nr.56-XVI din 20.03.2008, în vigoare 22.04.2008]

Art.37. – (1) În chestiunile ce ţin de asistenţa socială, medicală şi de altă natură, avocatul parlamentar se asimilează cu judecătorul Curţii Supreme de Justiţie.

(2) Centrul pentru Drepturile Omului dispune de buget propriu, care face parte din bugetul de stat.

(3) Proiectul bugetului Centrului pentru Drepturile Omului, cu avizul prealabil al Ministerului Finanţelor, se aprobă de către Parlament concomitent cu bugetul de stat.

[Art.37 modificat prin Legea nr.56-XVI din 20.03.2008, în vigoare 22.04.2008]

Art.38. – (1) Avocaţii parlamentari primesc în audienţă petiţionari conform orarului stabilit de ei, dar nu mai rar decît de trei ori pe lună.

(2) Primirea în audienţă are loc în municipiul Chişinău, în alte municipii şi oraşe, conform unui grafic aprobat.

Art.39. – În scopul acordării asistenţei consultative avocaţilor parlamentari, pe lîngă Centrul pentru Drepturile Omului poate fi creat un consiliu de experţi din specialişti în domeniul drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale omului.

Art.40. – (1) Sediul permanent al Centrului pentru Drepturile Omului se află în municipiul Chişinău.

(2) În alte municipii şi oraşe pot fi create reprezentanţe ale Centrului pentru Drepturile Omului ca subdiviziuni teritoriale, care îndeplinesc următoarele atribuţii:

a) primesc zilnic în audienţă cetăţeni în sediul reprezentanţei;

b) organizează, potrivit unui orar, audienţa cetăţenilor din teritoriu;

c) informează mass-media locală şi populaţia asupra problemelor referitoare la drepturile şi libertăţile omului;

d) analizează situaţia din teritoriu a respectării drepturilor omului şi prezintă lunar Centrului raport despre această situaţie;

e) informează neîntîrziat avocaţii parlamentari despre cazurile de încălcări care necesită intervenţia lor operativă;

f) îndeplinesc, în baza unui mandat al avocaţilor parlamentari, unele din atribuţiile acestora, şi anume:

- participă la examinarea unor cauze în instanţe competente;

- efectuează periodic vizite preventive în locurile unde sînt sau pot fi persoane private de libertate;

- au întrevederi şi convorbiri cu persoana reţinută sau arestată;

g) în urma activităţii desfăşurate, înaintează Centrului propuneri, inclusiv propuneri de îmbunătăţire a lucrului reprezentanţei.

[Art.40 modificat prin Legea nr.56-XVI din 20.03.2008, în vigoare 22.04.2008]

Capitolul IV

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Art.41. – În termen de 3 luni de la data adoptării prezentei legi, Guvernul va prezenta Parlamentului:

propuneri cu privire la aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege;

proiectul Regulamentului Centrului pentru Drepturile Omului.

Art.42. – Centrul pentru Drepturile Omului va fi înfiinţat în decurs de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Art.43. – Prezenta lege intră în vigoare la data publicării.