1415/19.12.2001 Hotărîre cu privire la aprobarea Strategiei de dezvoltare social-economică a Republicii Moldova pe termen mediu (pînă în anul 2005)

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

cu privire la aprobarea Strategiei de dezvoltare social-economică

a Republicii Moldova pe termen mediu (pînă în anul 2005)

nr. 1415  din  19.12.2001

 (în vigoare 10.01.2002) 

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.5-8 art.35 din 10.01.2002

* * *

Abrogat: 31.10.2012

Hotărîrea Guvernului nr.796 din 25.10.2012

Guvernul Republicii Moldova HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Strategia de dezvoltare social-economică a Republicii Moldova pe termen mediu (pînă în anul 2005) (se anexează).

2. Ministerele şi departamentele vor elabora pînă la finele anului 2001 programele de dezvoltare a ramurilor şi domeniilor respective şi vor organiza realizarea lor ulterioară, conform obiectivelor trasate în strategia sus-aprobată.

3. Se consideră oportună conlucrarea autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale cu organismele financiare internaţionale şi ţările donatoare de asistenţă tehnică, în scopul armonizării cu criteriile acestora a politicilor economice şi financiare preconizate în Strategia de dezvoltare social-economică a Republicii Moldova pe termen mediu.

4. În cadrul monitorizării realizării Strategiei de dezvoltare social-economică a Republicii Moldova pe termen mediu, Ministerului Economiei i se atribuie funcţia de coordonator.

Aprobată

prin Hotărîrea Guvernului

Republicii Moldova

nr.1415 din 19 decembrie 2001

STRATEGIA

de dezvoltare social-economică a Republicii Moldova pe termen mediu

(pînă în anul 2005)

INTRODUCERE

 Strategia de dezvoltare social-economică a Republicii Moldova pe termen mediu (în continuare – Strategia) este elaborată în temeiul prevederilor Programului de activitate a Guvernului Republicii Moldova pe anii 2001-2005 "Renaşterea economiei – Renaşterea ţării" şi stabileşte obiectivele şi priorităţile dezvoltării social-economice şi măsurile necesare pentru transpunerea lor în viaţă.

Obiectivul fundamental al prezentei Strategii este formarea, conform dispoziţiilor Constituţiei, a unei economii de piaţă social orientate, bazate pe proprietatea privată şi pe proprietatea publică şi antrenate în concurenţă liberă, ceea ce impune crearea unui sistem economic competitiv şi compatibil cu principiile, normele, mecanismele şi instituţiile economiilor moderne.

Procesele de globalizare, care au loc pe plan mondial, şi tranziţia comunităţii umane spre societatea informaţională (postindustrială) ne impun să optăm pentru o dezvoltare economică inovaţională, bazată pe utilizarea tehnologiilor şi cunoştinţelor avansate. În ultimele două decenii, asistăm la succesul economiilor care au redus, în valoarea produselor şi serviciilor, ponderea materiilor prime, a energiei şi manoperei directe, mărind în schimb ponderea cunoştinţelor ştiinţifice, inovaţiilor, informaţiei, creativităţii şi organizării. În acest context, pentru Republica Moldova este relevantă experienţa dezvoltării economice a unor state, comensurabile ca număr de populaţie şi calitate a capitalului uman cum ar fi: Irlanda, Noua Zeelandă şi alte ţări care au obţinut remarcabile succese economice, edificîndu-şi sistemele economice prin utilizarea cunoştinţelor şi tehnologiilor avansate, atragerea masivă a investiţiilor, majorarea exporturilor, creşterea productivităţii muncii, sporirea gradului de deschidere a economiei şi antrenarea în concurenţa liberă internaţională.

Pentru Guvernul Republicii Moldova este clară interacţiunea între abilitatea naţiunii de a încorpora rezultatele ştiinţifice şi inovaţiile tehnologice în activitatea sa economică şi capacitatea de a concura pe pieţele mondiale.

Prezenta Strategie este elaborată cu luarea în considerare a principiilor dezvoltării durabile, adoptate în anul 1992 de Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Mediu şi Dezvoltare de la Rio-de-Janeiro, declaraţia finală a căreia a fost semnată şi de Republica Moldova. Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă – "Moldova `21", elaborată pentru următorii 20 de ani, a fost lansată în noiembrie 2000 cu susţinerea financiară şi logistică a PNUD. Pentru ţara noastră acceptarea doctrinei de dezvoltare durabilă nu este doar una din multele opţiuni posibile, ci reprezintă singura cale responsabilă de planificare strategică a dezvoltării pe termen mediu şi lung, în concordanţă cu interesul naţional şi cu imperativele colaborării internaţionale. Această nouă concepţie de dezvoltare presupune armonizarea obligatorie a creşterii economice cu alţi factori de importanţă majoră, cum ar fi creşterea nivelului calităţii vieţii populaţiei, asigurarea securităţii alimentare şi energetice a ţării, protecţia mediului ambiant şi valorificarea raţională a resurselor naturale.

Ţinînd cont de orientarea socială a economiei, politica statului va fi îndreptată prioritar spre formarea unor premise favorabile pentru creşterea calităţii vieţii, protecţiei sociale a celor mai vulnerabile categorii de cetăţeni, spre dezvoltarea sistemului de garanţii sociale, crearea noilor locuri de muncă, asigurarea accesibilităţii serviciilor medicale calitative, păstrarea şi sporirea moştenirii culturale, constituirea unui capital uman, apt de performanţă prin dezvoltarea ştiinţei şi învăţămîntului.

Realizarea obiectivelor sociale menţionate va fi posibilă doar prin asigurarea unei creşteri economice durabile, care va necesita încadrarea în structurile şi fluxurile financiare şi umane la nivel regional, european şi mondial, precum şi formarea unui cadru legislativ coerent şi stabil, armonizat cu cel internaţional şi orientat spre crearea unui climat antreprenorial şi investiţional maxim favorabil.

Reieşind din condiţiile impuse de procesele de globalizare, Republica Moldova va promova cursul strategic de încadrare în aceste procese. În perspectiva aderării la Uniunea Europeană, în Strategie sînt incluse acţiuni şi măsuri de implementare a criteriilor de la Copenhaga, care includ afirmarea unei economii eficiente de piaţă, capacitatea de a suporta presiunile concurenţei şi de a corespunde cerinţelor economiei de piaţă, capacitatea statului de a asigura respectarea legislaţiei în vigoare şi de a-şi onora obligaţiile de membru al Uniunii Europene.

Pentru a asigura competitivitatea economiei naţionale pe piaţa mondială se preconizează valorificarea eficientă a aspectelor pozitive ale globalizării şi a avantajelor aderării la Organizaţia Mondială a Comerţului şi Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est.

Realizarea prevederilor prezentei Strategii necesită conjugarea eforturilor autorităţilor administraţiei publice, reprezentanţilor antreprenoriatului, sferei educaţionale şi de cercetare-dezvoltare, implicarea tuturor forţelor constructive ale societăţii şi conlucrarea amplă a acestora atît pe plan intern, cît şi cu organismele internaţionale.

I. EVOLUŢIA ECONOMIEI NAŢIONALE ÎN ANII 1990-2000.

Discrepanţe şi probleme

Elaborarea acestei Strategii de dezvoltare social-economică a impus evaluarea obiectivă a principalelor schimbări ce s-au produs pe parcursul anilor de tranziţie la economia de piaţă şi societatea civilă.

Acum un deceniu Republica Moldova şi-a proclamat independenţa statală şi a păşit pe calea transformărilor radicale care au condus, către mijlocul anilor 90, la crearea unei economii de piaţă, iar schimbările au obţinut între timp un caracter ireversibil. În rezultatul reformelor Republica Moldova a înregistrat anumite succese: reformarea structurii proprietăţii, introducerea monedei naţionale, reformarea sistemului bancar-financiar, reformarea agriculturii, crearea cadrului legislativ şi instituţional pentru asigurarea funcţionării economiei de piaţă.

După 10 ani de tranziţie produsul intern brut (PIB) a cunoscut o scădere dramatică, constituind în anul 1999 doar 34% din nivelul anului 1990. În 2000 această evoluţie negativă a fost stopată, economia vădind tendinţe clare de stabilizare şi relansare social-economică – PIB-ul în acest an a crescut cu 1,9% faţă de anul precedent, iar producţia industrială – cu 8%. Principalii indicatori ai activităţii economiei naţionale în perioada ianuarie-septembrie 2001 confirmă menţinerea şi chiar amplificarea tendinţelor de creştere economică.

După perioada de hiperinflaţie din anii 1992-1993 s-a înregistrat o tendinţă constantă de scădere a ratei medii anuale a inflaţiei pînă în anul 1998. Criza financiară regională din 1998 a cauzat o creştere provizorie a inflaţiei (de la 8% în 1998 – la 39% în 1999), dar stabilizarea şi relansarea economică ce a urmat au condus la scăderea substanţială a indicelui preţurilor de consum, rata cumulativă a inflaţiei în primele nouă luni ale anului 2001 constituind 1,9% (faţă de 15,5% în perioada similară a anului 2000).

După o perioadă de cinci ani (1992-1996) de creştere a deficitului bugetar de la 4,7% faţă de PIB la 9,7% în 1996, a urmat o descreştere constantă a acestui indice pînă la 1,0% în anul 2000.

Cu toate acestea, o evaluare obiectivă relevă că economia naţională se mai prezintă ca un sistem slab structurat din punct de vedere instituţional, iar suportul legislativ în unele cazuri este incoerent şi contradictoriu. Privatizarea în masă, efectuată contra bonuri patrimoniale, practic nu şi-a atins scopul – formarea unui sector privat eficient şi competitiv.

Ineficienţa activităţilor de restructurare a întreprinderilor industriale la etapa postprivatizare, tergiversarea reformei agrare şi incoerenţele admise în procesul de implementare a acesteia au condus la degradarea esenţială a sistemelor tehnologice, de management, financiare şi a potenţialului uman din sectoarele de producţie ale economiei reale.

Tranziţia de la economia administrativă de comandă la cea de piaţă, privatizarea în masă şi modificarea structurii economiei au avut un caracter contradictoriu şi inconsecvent, care în majoritatea cazurilor a împiedicat atingerea obiectivelor scontate.

Pînă în prezent economia naţională rămîne a fi afectată de un pronunţat decalaj dintre cerere şi ofertă, de insuficienţa investiţiilor interne şi externe şi de ruinarea potenţialului de producţie. În majoritatea cazurilor, mărfurile şi serviciile autohtone nu sînt competitive şi nu pot penetra pieţele externe. Economia continuă să rămînă energo- şi materialofagă, în multe cazuri orientată spre exportul de materii prime (în special agricole).

Pe parcursul ultimului deceniu în sistemul social-economic al ţării au apărut şi s-au amplificat tot mai mult discrepanţe structurale şi probleme grave, legate de scăderea substanţială a nivelului de trai al populaţiei. Fără înlăturarea acestor discrepanţe şi fără soluţionarea problemelor menţionate este imposibilă păstrarea şi amplificarea tendinţelor de creştere economică care s-au conturat în ultimul un an şi jumătate.

A. Discrepanţe structurale

1. În anii de tranziţie a avut loc o permanentă scădere a ponderii industriei în PIB, ceea ce relevă amplificarea procesului extrem de periculos de deindustrializare a ţării. Dacă în anii 1993-1994 ponderea industriei în PIB constituia, respectiv, 39% şi 31%, fiind mai înaltă decît cea a agriculturii (respectiv, 31% şi 27%), începînd cu 1995 situaţia s-a inversat, astfel încît în anii 1995-1996 ponderea agriculturii în PIB o depăşea pe cea a industriei cu 4%, în 1997 – cu 6%, iar în 1998-2000 – în medie cu cîte 8%. În consecinţă, în anul 2000 ponderea agriculturii în PIB constituia 24,5% în timp ce ponderea industriei abia de atingea 17,5%.

Caracterul sezonier al producerii agricole, incidenţa înaltă a fenomenelor naturale nefavorabile (secete, îngheţuri, grindină, inundaţii, eroziuni etc.), nivelul scăzut al profitabilităţii agriculturii şi posibilităţile limitate de sporire a productivităţii culturilor agricole (maximum de 1,5-2 ori) limitează creşterea economică în această sferă a economiei. De aceea se impune o modificare esenţială a structurii PIB prin revitalizarea şi stimularea dezvoltării accelerate a industriei bazate pe dezvoltarea primordială a ramurilor industriale scientointensive şi energo-abilitate cu pondere de valoare adăugată majoră în produsul finit şi un grad înalt de utilizare a forţei de muncă, ţinînd cont de procesele şi tendinţele globalizării producerii şi poziţionării ei pe piaţă, şi a sferei prestări-servicii.

2. A degradat continuu însăşi structura industriei, crescînd constant ponderea industriei de prelucrare a materiilor prime agricole. Fiind direct dependentă de productivitatea sectorului agrar, producţia industriei alimentare are aceleaşi limite de creştere ca şi agricultura şi, respectiv, nu poate asigura o creştere economică susţinută.

Deindustrializarea vertiginoasă şi ponderea nesemnificativă a sectorului tehnologiilor avansate vor bloca pe mult timp soluţionarea problemelor bugetare, procesele de acumulare a capitalului şi tranziţia la societatea informaţională (societatea postindustrială).

3. Pe parcursul perioadei analizate creşterea ponderii serviciilor în PIB s-a produs ca o consecinţă a diminuării bruşte a aportului sectorului productiv, pe de o parte, şi a majorării în ritmuri înalte a preţurilor pentru servicii faţă de creşterea preţurilor de consum în general, pe de altă parte. În acelaşi timp s-a modificat însăşi structura sferei serviciilor. Dacă în 1993 ponderea serviciilor de intermediere financiară, a tranzacţiilor imobiliare şi serviciilor hoteliere constituiau împreună 23% din volumul total al plusvalorii brute produse în sfera serviciilor, în 2000 acest indice a atins 27%. Ponderea serviciilor de transport, comunicaţii şi construcţii a rămas practic aceeaşi, însumînd în anii 1993 şi 2000 circa 23%.

4. Şi-au redus considerabil în PIB ponderea şi investiţiile în capitalul fix, constituind în anii 1993-2000 în medie circa 13%, ceea ce atestă un nivel de investire extrem de redus. Insuficienţa acută a investiţiilor face practic imposibilă modernizarea tehnologică a economiei, blocînd la nivele derizorii creşterea productivităţii muncii şi eficienţa activităţii economice.

5. Pe parcursul ultimilor ani s-a conturat o tendinţă îngrijorătoare de creştere a deficitului balanţei comerciale, care în 2000 s-a cifrat la 305 mil.dolari S.U.A., gradul de acoperire a importului prin export constituind doar circa 60%. Lipsa unei politici industriale eficiente a condus la o înrăutăţire a structurii exporturilor, în care produsele agroalimentare deţin cota exagerată de circa 65-70% (în funcţie de condiţiile climaterice ale fiecărui an). Această deformare a structurii exporturilor s-a produs în rezultatul modificării structurii producţiei industriale în defavoarea ramurilor industriei uşoare, chimice, electronice, constructoare de maşini etc.

B. Probleme majore

Calitatea joasă a vieţii populaţiei şi sărăcia. Din anul 1990 pînă în prezent veniturile reale ale populaţiei s-au redus de circa 3,5 ori, iar pensia medie, evaluată prin prisma capacităţii ei de cumpărare, a diminuat de 4 ori.

Şomajul şi migraţia forţei de muncă. Scăderea nivelului de trai a fost însoţită de creşterea neîntreruptă a şomajului (conform clasificării Biroului Internaţional al Muncii rata şomajului în anul 2000 a constituit 8,5%).

În urma degradării situaţiei materiale a majorităţii populaţiei, la sfîrşitul anilor 90 s-a declanşat procesul depopulării, condiţionat de scăderea atît naturală, cît şi migraţională a populaţiei.

Practic, ţara se confruntă cu o migraţie a forţei de muncă şi un şomaj structural tipic ţărilor subdezvoltate, cînd economia nu este în stare să creeze locuri suficiente de muncă. Cele mai afectate categorii de angajaţi supuse numeroaselor reduceri sînt tinerii şi persoanele de vîrstă antepensionară.

Datoria internă şi externă. Către sfîrşitul anului 2000 datoria externă totală a însumat 1567 mil.dolari S.U.A., inclusiv cea administrată de Guvern – 781 mil.dolari S.U.A. (60,7% din PIB). Cele mai mari datorii sînt legate de sectorul energetic. Datoria internă a atins 2022 mil.lei sau 12,7% din PIB.

Problemele ce ţin de eficienţa întreprinderilor privatizate. Activitatea economică practică a întreprinderilor privatizate contra bonuri patrimoniale a demonstrat în majoritatea cazurilor ineficienţă şi necompetitivitatea lor, precum şi nereceptivitatea acestora la metodele performante de management şi tehnologiile avansate, principala cauză fiind motivarea nesemnificativă a interesului privat din cauza numărului imens de coproprietari.

Actualmente şi în viitorul previzibil o deosebită problemă în agricultură va constitui fărîmiţarea excesivă a exploataţiilor agricole şi a cotelor echivalente de teren privatizate. O mare lacună este insuficienţa cunoştinţelor şi a pregătirii în domeniile economic, agronomic, zootehnic, managementului şi juridic a majorităţii fermierilor individuali şi a conducătorilor (liderilor) noilor exploataţii agricole, formate în rezultatul privatizării şi reorganizării întreprinderilor colective.

Degradarea potenţialului ştiinţifico-tehnologic şi informaţional. Declinul ştiinţei economice. Concomitent cu tranziţia spre economia de piaţă, Republica Moldova se află în tranziţie spre societatea de tip informaţional, bazată pe asimilarea cunoştinţelor. Existenţa statului nostru depinde în mod decisiv de faptul cum se va manifesta în calitate de producător şi de utilizator al realizărilor ştiinţifice şi tehnologiilor avansate, deoarece în sistemele economice contemporane circa 50% din creşterea PIB rezultă din implementarea cunoştinţelor şi inovaţiilor. Societăţile şi economiile care nu au sesizat acest adevăr sînt condamnate la o stagnare şi subdezvoltare îndelungată, la şomaj şi instabilitate socială. Actualmente sfera ştiinţifico-tehnologică a ţării noastre se află într-o profundă criză, numărul personalului ei s-a diminuat de circa 5 ori faţă de efectivul încadrat în 1990, această branşă fiind părăsită de cei mai tineri şi mai talentaţi cercetători. Faţă de 1990 în ştiinţa economică activează de 8 ori mai puţini cercetători, au fost lichidate Institutul de Planificare şi Institutul de Economie a Agriculturii, dezvoltarea economică a statului rămînînd fără elementul său cel mai important - planificarea ştiinţifică. Pînă în prezent nu există o concepţie de creare a sistemului informaţional naţional, deşi aceasta este condiţia obligatorie de trecere la societatea informaţională.

Degradarea nivelului tehnologic al industriei. Odată cu dezintegrarea fostului spaţiu economic sovietic un număr considerabil de întreprinderi mari cu producţie competitivă, inclusiv la nivel mondial, în special cele din cadrul complexului militar-industrial, şi-a pierdut pieţele de desfacere. Pentru aceste întreprinderi ("Mezon", "Signal", "Sigma", "Alfa", "Răut", "Moldavhidromaş", "Vibropribor") nu a fost realizat nici un program de conversiune şi, în consecinţă, acest segment deosebit de preţios al industriei a suferit o degradare rapidă, personalul acestuia trecînd în alte sfere de activitate sau emigrînd.

Dacă s-ar face anumite plasamente investiţionale sau ar apărea comenzi ale foştilor sau noilor beneficiari, ar fi posibilă reîntoarcerea unei părţi importante a forţei de muncă disponibilizată în trecut şi, cu condiţia unei recalificări adecvate, în multe cazuri fostul potenţial uman de înaltă calitate atît din sfera ştiinţifico-tehnologică, cît şi din cea industrială ar putea fi restabilit. Revitalizarea unui cît mai mare număr de activităţi în domeniile menţionate este crucială pentru relansarea sistemului economic naţional, inclusiv pentru concurenţialitatea lui pe pieţele mondiale.

Securitatea energetică. Neavînd, practic, propriile resurse energetice, Moldova le importă în măsură de 98% din consumul total. Gravitatea problemei energetice sporeşte şi mai mult prin faptul că tehnologiile, tehnica şi utilajele învechite moral şi fizic, pierderile considerabile în reţelele electrice şi termice, contorizarea insuficientă şi necalitativă şi implementarea nesatisfăcătoare a măsurilor de conservare a resurselor energetice cauzează un consum energetic exagerat la o unitate de PIB (de 3-4 ori mai mare decît în ţările avansate). Costul total al energiei consumate la nivel naţional echivalează cu 36,5% din mărimea PIB, acest parametru fiind mult mai mare decît în ţările europene.

Politica tarifară neefectivă din ultimul deceniu şi implicarea nejustificată a factorilor de decizie în relaţiile contractuale dintre furnizori şi consumatori au condiţionat datorii enorme.

Riscuri ecologice. Supraexploatarea resurselor naturale din ultimii 40-50 ani şi managementul ecologic defectuos al acestora a condus la o poluare excesivă şi o substanţială devalorizare a potenţialului productiv al capitalului natural, la distrugerea florei şi faunei.

Folosirea abuzivă în scopuri agricole pe parcursul a cîtorva decenii a îngrăşămintelor minerale şi a pesticidelor a condus la un grad avansat de poluare a solurilor şi apelor, fapt care afectează grav sănătatea populaţiei şi biodiversitatea.

Din toate resursele apelor subterane cunoscute în prezent doar circa 50% pot fi folosite în scopuri potabile fără o tratare prealabilă. După intensitatea eroziunii solurilor, cea mai mare bogăţie naturală a ţării, statul nostru deţine primul loc în Europa.

Criminalitatea, corupţia şi economia tenebră. Actualmente fenomenul corupţiei şi gradul de criminalizare a societăţii au atins dimensiuni îngrijorătoare.

Diferendul transnistrean. Eforturile reformatoare şi de relansare social-economică sînt subminate de separatismul intern. O mare parte din datoriile externe ale ţării, îndeosebi pentru agenţii energetici, este pe contul regiunii transnistrene care nici nu-şi achită datoria, nici nu contribuie la bugetul ţării. Republica Moldova nu poate controla importul de carburanţi datorită transparenţei frontierei estice. Pe plan internaţional, conflictul intern a sporit gradul de risc al ţării, constituind o descurajare substanţială pentru investitorii străini. Faptul că Guvernul nu poate controla regiunea transnistreană favorizează puternic criminalizarea societăţii, inclusiv proliferarea contrabandei şi a economiei tenebre.

II. OBIECTIVE ŞI PRIORITĂŢI

Scopul fundamental al Strategiei de dezvoltare social-economică constă în menţinerea stabilităţii macroeconomice şi obţinerea unor ritmuri înalte de creştere economică, care ar asigura, în consecinţă, un nivel de trai decent pentru toţi cetăţenii ţării.

A. Obiective sociale

Cursul proclamat de Constituţie spre edificarea unei economii de piaţă social-orientate obligă la crearea unui cadru instituţional, legislativ şi organizatoric benefic constituirii unei societăţi, în care omul reprezintă valoarea supremă şi în care acestuia i se oferă condiţii ce-i asigură bunăstarea, ocrotirea sănătăţii şi protecţia împotriva şomajului.

Pornind de la acest scop major, obiectivele strategice ale politicilor sociale ale statului sînt următoarele:

- formarea unui potenţial uman adecvat exigenţelor moderne pe plan educaţional, ştiinţific, tehnologic, inovaţional, cultural şi moral;

- crearea condiţiilor economice pentru populaţia aptă de muncă în vederea ridicării substanţiale a nivelului bunăstării în baza propriilor venituri;

- realizarea strategiei de reducere a sărăciei, diminuarea discrepanţelor în ceea ce priveşte nivelul de trai, asigurarea protecţiei sociale a celor mai vulnerabile categorii ale populaţiei, dezvoltarea sistemului de asistenţă socială echitabilă, cu destinaţie precisă;

- asigurarea accesului general la serviciile social-culturale (ocrotirea sănătăţii, învăţămînt, cultură etc.);

- majorarea pensiilor şi perfecţionarea sistemului de pensii;

- crearea noilor locuri de muncă şi creşterea gradului de ocupare în cîmpul muncii;

- crearea unui sistem de protecţie a drepturilor cetăţenilor Republicii Moldova pe pieţele muncii din străinătate.

B. Obiective economice

Atingerea obiectivelor privind ameliorarea nivelului de trai al populaţiei este posibilă numai prin trecerea de la economia actuală, în care prevalează elementul agrar, la o economie informaţională, inovaţională, în care accentul să fie pus pe dezvoltarea accelerată a industriei şi ameliorarea substanţială a calităţii serviciilor. Această orientare strategică are menirea de a schimba radical esenţa sistemului economic moldovenesc, transformîndu-l în unul modern competitiv, cu un înalt grad de deschidere spre tehnologiile avansate, reţelele informaţionale, infrastructura contemporană şi dispunînd de un sistem ştiinţific şi educaţional performant, care ar crea concomitent şi premisele necesare pentru aderarea ţării la Uniunea Europeană.

În procesul instituirii noii economii, prioritare vor fi următoarele obiective:

- crearea condiţiilor pentru asigurarea unei creşteri economice durabile şi asigurarea ritmurilor medii anuale de creştere a PIB între 6-7%. Concomitent, se va urmări ca ritmurile de creştere a exporturilor să le depăşească pe cele ale importurilor, iar ritmurile de creştere a investiţiilor în capitalul fix, precum şi cele de creştere a producţiei industriale să întreacă ritmurile de creştere a PIB;

- menţinerea stabilităţii macroeconomice prin asigurarea unor deficite bugetare acceptabile (în jur de 2-3% din PIB), gestionarea eficientă a datoriei publice şi a deficitului contului curent, asigurarea unei rate a inflaţiei care să nu depăşească 10%;

- crearea condiţiilor favorabile pentru activitatea de antreprenoriat, stimularea şi atragerea investiţiilor străine şi autohtone, crearea unui mediu concurenţial adecvat economiei de piaţă;

- reglementarea optimă şi monitorizarea activităţilor monopoliste, asigurarea transparenţei informaţiilor privind activitatea agenţilor economici cu statut de monopol, controlul riguros al preţurilor la mărfurile produse şi al tarifelor la serviciile prestate de ei, executarea strictă a legislaţiei antimonopol;

- perfecţionarea sistemului monetar-creditar;

- diminuarea presiunii fiscale şi sporirea eficienţei sistemului fiscal, asigurarea unui nivel înalt de colectare a impozitelor;

- asigurarea funcţionării eficiente a sistemului bugetar, transparenţei bugetelor de toate nivelurile, precum şi a utilizări resurselor extrabugetare;

- ajustarea politicii vamale la noile cerinţe, legate de aderarea la Organizaţia Mondială a Comerţului şi la Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est;

- stimularea transformărilor structurale, identificarea ramurilor şi sectoarelor prioritare ale economiei, crearea condiţiilor avantajoase pentru dezvoltarea lor;

- dezvoltarea şi stimularea industriilor şi serviciilor bazate pe tehnologii avansate, scientointensive, nepoluante şi cu un consum redus de materii prime şi energie, care să producă mărfuri competitive, cu un grad sporit de prelucrare;

- crearea condiţiilor pentru eficientizarea sectorului producător prin finalizarea procesului de privatizare, restructurarea managerială, financiară, de marketing şi a personalului;

- activizarea proceselor ştiinţifico-tehnologice şi inovaţionale, retehnologizarea proceselor de producţie, edificarea şi dezvoltarea infrastructurii informaţionale naţionale, implementarea tehnologiilor informaţionale avansate, integrarea în procesele inovaţionale mondiale;

- perfecţionarea şi implementarea programelor şi stimularea activităţilor de conservare a energiei şi materiilor prime;

- impulsionarea exporturilor prin identificarea sectoarelor şi întreprinderilor cu potenţial de export şi susţinerea structurilor economice în procesul de cooperare şi asociere cu producătorii străini;

- elaborarea şi implementarea unui complex de măsuri economice, juridice şi organizaţionale privind promovarea mărfurilor şi serviciilor autohtone pe pieţele străine, inclusiv prin creşterea rolului statului în activităţile enumerate, valorificarea deplină a oportunităţilor conferite de calitatea de membru al O.M.C.;

- intensificarea colaborării economice cu alte ţări şi comunităţi în baza principiilor avantajului reciproc şi sporirea gradului de valorificare a oportunităţilor oferite de conlucrarea cu organismele internaţionale;

- asigurarea dezvoltării regionale prin crearea condiţiilor pentru o creştere economică echilibrată a tuturor zonelor ţării, intensificarea colaborării transfrontaliere, în special în cadrul euroregiunilor Dunărea de Jos şi Prutul de Sus;

- implementarea prevederilor Strategiei de reformare a sectorului public în scopul creării unui sistem de administrare publică responsabil, previzibil şi transparent, bazat pe valori şi incoruptibil, care ar susţine activ dezvoltarea sectorului privat şi ar promova consecvent strategia inovaţională şi competitivă de dezvoltare a ţării;

- crearea unui cadru normativ, instituţional şi organizatoric eficient pentru asigurarea controlului asupra executării şi respectării legislaţiei în vigoare. Elaborarea şi aplicarea unor măsuri drastice de combatere a corupţiei, criminalităţii şi economiei tenebre.

C. Obiective eco-economice

 Principiile dezvoltării durabile impun o interpretare şi o recunoaştere a organizării ierarhice a mediului natural şi antropizat, incluzînd deopotrivă componentele capitalului natural (sistemele ecologice naturale şi antropogene) şi cele ale sistemelor socio-economice (aşezările umane, capitalul social şi componentele subsistemului economic). Primele constituie temelia (suportul) celor din urmă. De aceea în procesul dezvoltării social-economice a ţării vor fi recunoscute ca prioritate următoarele obiective:

reglementarea impactului activităţilor economice asupra mediului, prevenirea poluării şi asanarea acestuia;

perfecţionarea modului de utilizare a resurselor naturale prin exploatarea lor durabilă şi inofensivă pentru mediu;

educaţia ecologică permanentă a populaţiei, intensificarea cercetărilor ştiinţifice aplicative în domeniul ecologiei, protecţiei mediului şi gestiunii resurselor naturale.

D. Obiective politico-economice

Edificarea unei economii viabile şi competitive, precum şi menţinerea ei pe traiectoria unei creşteri durabile sînt imposibile fără restabilirea integrităţii teritorial-administrative a ţării, fără aderarea la structurile economice şi politice ale Uniunii Europene. Atingerea acestor două deziderate ar permite obţinerea unui puternic efect economic sinergetic pe plan intern şi noi oportunităţi de pătrundere accelerată pe pieţe solvabile şi previzibile, un puternic aflux de investiţii şi tehnologii avansate, noi posibilităţi de a asimila şi valorifica experienţa mondială înaintată în domeniul organizării şi managementului activităţilor economice. Iminente, în acest context, sînt următoarele obiective fundamentale:

- restabilirea integrităţii administrativ-teritoriale a Republicii Moldova

prima etapă: stabilirea controlului deplin asupra întregului perimetru de est al ţării (regiunii transnistrene) şi demilitarizarea completă a zonei, conform prevederilor Summit-ului OSCE de la Istanbul (noiembrie 1999);

etapa a doua: restabilirea integrităţii administrativ-teritoriale a Republicii Moldova în conformitate cu Constituţia ei;

- integrarea regională

* valorificarea eficientă a oportunităţilor oferite de colaborarea regională interstatală prin intermediul următoarelor structuri şi organizaţii: Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est, Organizaţia Cooperării Economice la Marea Neagră, Iniţiativa de Cooperare în Spaţiul Dunărean; Comisia Economică a ONU pentru Europa etc.;

- integrarea europeană

prima etapă: obţinerea statutului de membru-asociat la Uniunea Europeană;

etapa a doua: aderarea în calitate de membru cu drepturi depline la Uniunea Europeană.

III. POLITICI MACROECONOMICE

Modernizarea economiei

Crearea şi dezvoltarea unei economii funcţionale, compatibile cu principiile, normele, mecanismele, instituţiile şi politicile economiilor moderne va necesita substanţiale schimbări şi ajustări structurale, adoptarea unor decizii optime şi echilibrate în alegerea politicilor monetar-creditare, bugetar-fiscale, investiţionale, de dezvoltare a concurenţei şi a relaţiilor economice externe.

1. Politici bugetar-fiscale

Politica bugetară, fiind strîns legată cu cea monetar-creditară, pînă în anul 2005 va fi direcţionată spre asigurarea onorării obligaţiilor financiare ale statului la toate nivelurile, susţinerea stabilităţii financiare, eliminarea elementelor nestimulatoare şi dezvoltarea elementelor stimulatoare ale procesului bugetar, eficientizarea şi optimizarea substanţială a cheltuielilor publice şi menţinerea în limite acceptabile a deficitului bugetar. Scopul principal al politicii bugetar-fiscale de perspectivă pe termen mediu constă în menţinerea creşterii economice şi soluţionarea celor mai acute probleme sociale prin ameliorarea condiţiilor de funcţionare a sectoarelor social-culturale.

În domeniul optimizării cheltuielilor şi reducerii deficitului bugetului de stat, vor fi luate următoarele măsuri:

- ajustarea în continuare a cheltuielilor bugetare la posibilităţile reale de acumulare a veniturilor la buget şi obţinerea unei stabilităţi bugetare;

- reevaluarea întregului sistem de servicii publice şi transferul unor activităţi în sfera privată;

- perfecţionarea sistemului de planificare bugetară prin implementarea metodei de fundamentare a bugetului pe bază de programe;

- stabilirea priorităţilor de cheltuieli sub aspect funcţional şi instituţional;

- finanţarea programelor bugetare doar în cazul cînd acestea sînt direcţionate în sectoarele prioritare ale economiei sau conţin obiective de performanţă clar definite, cu un cert impact pozitiv asupra creşterii economice şi standardelor de viaţă ale populaţiei.

În scopul modernizării procesului bugetar vor fi întreprinse următoarele măsuri:

- utilizarea modelelor econometrice moderne în cadrul corelării mărimii prognozate a veniturilor în buget cu prognozele privind dinamica principalilor indicatori macroeconomici şi cu politicile economice şi sociale ale statului pentru anul respectiv;

- perfecţionarea sistemului de transferuri alocate de la bugetul de stat către bugetele unităţilor administrativ-teritoriale.

Politici fiscale

În perspectivă medie, perfecţionarea sistemului fiscal va consta în redarea acestuia a unui caracter mai stimulatoriu şi mai echitabil. Obiectivele principale ale politicii fiscale sînt: diminuarea presiunii fiscale, asigurarea transparenţei, simplificarea şi stabilizarea sistemului fiscal şi extinderea în continuare a bazei de impozitare.

Ameliorarea sistemului fiscal, bazat în principal pe impozitarea indirectă (TVA, accize), faţă de rezultatele finale ale activităţii producătorilor şi posibilităţile de stimulare a exporturilor, impune o creştere a rolului impozitelor legate într-o măsură mai mare de rezultatele activităţii economice a producătorilor.

Pentru a stimula cererea internă, vor fi treptat majorate veniturile neimpozabile ale persoanelor fizice pînă la nivelul minimului de existenţă.

Perfecţionarea sistemului fiscal implică efectuarea următoarelor măsuri:

- reducerea treptată a presiunii fiscale pînă la nivelul care va asigura o creştere durabilă a producţiei şi investiţiilor;

- monitorizarea presiunii fiscale în toate sectoarele economiei;

- aplicarea unei noi modalităţi de impozitare a proprietăţii imobiliare, conform cadrului legislativ respectiv privind evaluarea proprietăţii în scop de impozitare;

- uniformizarea sistemului fiscal concomitent cu simplificarea procedurilor fiscale;

- adoptarea integrală şi aplicarea Codului fiscal;

- revizuirea cotelor accizelor pentru mărfurile supuse accizelor, care contribuie nesemnificativ la formarea părţii de venituri;

- neadmiterea modificărilor legislaţiei fiscale şi bugetare pe parcursul anului financiar în defavoarea contribuabililor;

- consolidarea disciplinei fiscale şi intensificarea controlului fiscal;

- intensificarea combaterii fraudelor financiare şi a evaziunilor fiscale;

- eliminarea totală a compensărilor reciproce şi plăţilor în natură;

- implementarea în practica fiscală a tehnologiilor informaţionale.

În scopul perfecţionării politicii vamale regimul taxelor vamale se va stabili în baza cerinţelor ce rezultă din calitatea Moldovei de membru al O.M.C. şi potrivit necesităţii de a dezvolta şi susţine producătorul autohton, astfel:

- taxe vamale relativ mici pentru importul materiilor prime utilizate în procesul de producere, al utilajelor, diverselor aparate tehnice şi al mărfurilor de menire socială, care nu se produc în ţară;

- taxe vamale relativ mari la importul produselor finite, în special la mărfurile care concurează producţia autohtonă şi constituie aşa-numitul "import concurenţial".

2. Politici monetar-creditare

Politica promovată de Banca Naţională a Moldovei în colaborare cu Guvernul va fi orientată spre menţinerea stabilităţii monedei naţionale, reducerea nivelului inflaţiei, stabilizarea pieţei valutare şi consolidarea sistemului bancar.

Măsurile care vor asigura atingerea acestor obiective vor fi următoarele:

- utilizarea în continuare a instrumentelor politicii monetare şi valutare: operaţiuni de piaţă deschisă, acordarea facilităţilor de lombard şi a creditelor overnight, acceptarea de depozite de la bănci, stabilirea şi urmărirea respectării normelor de menţinere a rezervelor obligatorii etc.;

- reducerea treptată a datoriei Guvernului în volumul creditului intern al Băncii Naţionale a Moldovei (denumită în cele ce urmează BNM);

- majorarea rezervelor valutare ale BNM;

- creşterea ofertei monetare din partea Băncii Naţionale a Moldovei şi corespunzător a masei monetare (în condiţiile majorării produsului intern brut real şi veniturilor reale), determinate de stabilizarea şi sporirea ulterioară a cererii de bani în economie. Drept consecinţă a consolidării încrederii în moneda naţională, se prevede reducerea treptată a ponderii banilor în circulaţie (M0) în volumul masei monetare (M3) de la 41,7% pînă la 37,5 la sută şi creşterea corespunzătoare a multiplicatorului monetar;

- crearea unui serviciu de depistare a cazurilor de spălare a banilor şi a mecanismelor de prevenire a fenomenelor respective;

- raţionalizarea politicilor ratelor dobînzii în scopul asigurării unui acces mai larg al producătorilor la credite, inclusiv prin utilizarea eficientă a instrumentelor aflate la dispoziţia BNM;

- perfecţionarea mecanismelor de creditare de către sfera bancară a proiectelor şi programelor prioritare, realizate cu suportul resurselor bugetare;

- stimularea dezvoltării formelor moderne de creditare bancară (creditarea ipotecară, precum şi altor forme de credite);

- elaborarea şi aplicarea unor mecanisme eficiente de integrare a sectoarelor producătoare şi a celui financiar (în special, bancar) întru încurajarea creşterii economice, deţinerea acţiunilor băncilor de către agenţii nebancari şi invers;

- încheierea acordurilor multilaterale privind coordonarea activităţilor de piaţă;

- încurajarea băncilor comerciale în atragerea economiilor populaţiei şi ale persoanelor juridice şi transformarea acestora în investiţii prin consolidarea în continuare a sistemului bancar şi crearea unui sistem adecvat de asigurare a depunerilor, inclusiv elaborarea şi adoptarea legii privind garantarea depunerilor.

3. Politica investiţională

Politica investiţională va fi direcţionată spre restructurarea sectorului real al economiei, crearea climatului favorabil pentru investitorii autohtoni şi străini care ar asigura majorarea plasamentelor investiţionale în modernizarea fondurilor fixe şi relansarea economiei naţionale. Pornind de la această premisă şi de la situaţia actuală, caracterizată printr-o gravă lipsă de credibilitate pe plan internaţional, la care au contribuit instabilitatea legislativă, birocraţia, corupţia, dimensiunile substanţiale ale economiei tenebre, instabilitatea politică şi separatismul teritorial, Guvernul îşi propune ca obiectiv prioritar creşterea semnificativă a volumului investiţiilor străine prin asigurarea unui climat investiţional de natură a încuraja şi atrage investitorii străini, care va cuprinde următoarele elemente:

- crearea cadrului legislativ, normativ şi instituţional necesar activităţilor investiţionale, în corespundere cu principiile şi normele dreptului internaţional;

- orientarea factorilor de producere din ţară spre atragerea investiţiilor străine;

- eliminarea barierelor artificiale în lansarea activităţilor de producere cu participarea capitalului străin;

- asigurarea credibilităţii Republicii Moldova ca stat în care investiţiile sînt garantate de riscuri şi pot fi plasate în activităţi economice profitabile şi durabile;

- promovarea unei imagini atractive a Moldovei ca destinaţie a fluxurilor investiţionale la nivel de ţară, regiune, ramură economică şi informarea investitorilor privind oportunităţile investiţionale în cadrul acestora;

- acordarea serviciilor pentru investitori (informare, asistenţă de specialitate, interfeţe cu alte instituţii), soluţionarea operativă a dificultăţilor întîmpinate de investitorii străini;

- elaborarea unor programe corelate şi eficiente de dezvoltare regională, care ar conţine şi prevederi de stimulare a investiţiilor interne;

- stimularea transparentă şi nediscriminatorie a investiţiilor;

- abordarea directă a investitorilor străini cu proiecte şi propuneri concrete;

- încurajarea depunerilor populaţiei ca sursă importantă de investiţii.

În perioada imediat următoare vor fi întreprinse, în regim de urgenţă, următoarele măsuri:

- revederea şi definirea clară a domeniilor strategice pentru atragerea investiţiilor străine în economia moldovenească, cu implicarea masivă a ministerelor de ramură;

- elaborarea de propuneri concrete pentru înlăturarea obstacolelor întîmpinate de investitorii străini în Republica Moldova, îndeosebi în ceea ce priveşte legislaţia, contabilitatea, serviciile bancare şi financiare etc.;

- inventarierea proiectelor de investiţii străine aflate în diferite faze de derulare în Republica Moldova, inclusiv stabilirea cauzelor blocării sau tergiversării lor;

- extinderea bazei de informaţii pe Internet, destinate investitorilor străini;

- organizarea participării la programele internaţionale care conţin componente referitoare la investiţiile străine;

- stabilirea unui mecanism permanent de colectare a proiectelor de investiţii moldoveneşti din sectorul public şi privat;

- realizarea unei reţele naţionale de colaborare între sectorul public şi privat şi între regiuni, destinate promovării investiţiilor străine şi rezolvării operative a problemelor cu care s-ar putea confrunta pe plan local investitorii străini;

- asigurarea unei participări mai intense a reprezentanţilor sectorului privat, la stabilirea obiectivelor în domeniul atragerii investiţiilor străine;

- asigurarea unui mecanism de monitorizare a fluxurilor de investiţii străine conform practicilor O.M.C.;

- elaborarea, întru intensificarea procesului investiţional, a unui cod de atragere a investiţiilor care va fi destinat sporirii intereselor investitorilor pentru zonele speciale, zonele defavorizate, zonele antreprenoriatului liber, parcurile ştiinţifico-tehnologice, inovaţionale şi industriale, pentru dezvoltarea regională şi sporirea exporturilor.

Vor fi luate măsuri privind ameliorarea climatului investiţional şi anume:

- menţinerea stabilităţii macroeconomice;

- combaterea economiei tenebre;

- combaterea criminalităţii organizate, a corupţiei şi protecţionismului;

- restabilirea integrităţii teritoriale a republicii;

- formarea unui cadru legislativ şi instituţional adecvat, avînd ca scop implementarea unui mecanism eficient de încurajare a investiţiilor;

- elaborarea programelor investiţionale ramurale, interramurale şi pe judeţe;

- orientarea activităţii zonelor antreprenoriatului liber spre fabricarea mărfurilor destinate exportului, implementarea tehnologiilor avansate, crearea noilor locuri de muncă;

- participarea autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale la finanţarea proiectelor investiţionale de importanţă deosebită prin alocarea resurselor financiare de la bugetul de stat şi bugetele unităţilor administrativ-teritoriale şi prin acordarea către investitori a unor granturi în natură din proprietatea de stat.

Politica statului în domeniul pieţei valorilor mobiliare prevede menţinerea în continuare a principiului reglementării pieţei, asigurarea încrederii populaţiei, a potenţialilor investitori autohtoni şi a celor străini în stabilitatea şi profitabilitatea pieţei valorilor mobiliare, fapt ce va crea condiţii favorabile pentru creşterea în continuare a investiţiilor pe piaţa de capital.

4. Politici ştiinţifico-tehnologice şi inovaţionale

Sfera ştiinţifico-tehnologică şi inovaţională va fi considerată drept prioritară, avîndu-se în vedere importanţa deosebită a ştiinţei, tehnologiilor şi inovaţiilor pentru creşterea economică, impactul decisiv al acestor domenii asupra competitivităţii mărfurilor şi serviciilor, creării noilor locuri de muncă şi sporirii nivelului de trai al populaţiei.

Întru realizarea politicii în aceste domenii vor fi întreprinse următoarele măsuri:

- stabilirea priorităţilor de cercetare-dezvoltare în funcţie de problemele vitale ale dezvoltării ţării;

- implementarea mecanismului de alocare a mijloacelor financiare în condiţii de liberă concurenţă (inclusiv instituirea sistemului de granturi);

- integrarea sistemului cercetare-dezvoltare cu sistemul educaţional şi de producere;

- internaţionalizarea activităţilor de cercetare-dezvoltare, inclusiv prin participarea la programele ştiinţifice internaţionale INTAS, COPERNICUS, UNESCO, NATO, AIEA, CRDF/MRDA etc.;

- instituirea infrastructurii inovaţionale (parcuri ştiinţifico-tehnologice, centre inovaţionale, incubatoare ale businessului scientointensiv etc.) şi a mecanismelor de transfer tehnologic, extensiune şi comercializare a produselor cercetării-dezvoltării;

- eficientizarea managementului sferei cercetare-dezvoltare, în special prin fortificarea capacităţilor de ordin financiar şi informaţional ale Consiliului Suprem pentru Ştiinţă şi Dezvoltare Tehnologică;

- evaluarea periodică a activităţii instituţiilor şi a personalului de cercetare-dezvoltare în scopul optimizării acestui sistem.

Strategia inovaţională de dezvoltare a economiei şi societăţii presupune desfăşurarea obligatorie a următoarelor activităţi:

- susţinerea de către stat a ramurilor şi întreprinderilor, care aplică sisteme de producere şi tehnologii performante;

- stimularea investiţiilor în producerea mărfurilor şi prestarea serviciilor bazate pe tehnologii avansate;

- implementarea standardelor mondiale la determinarea nivelului calităţii produselor şi serviciilor;

- ameliorarea continuă a potenţialului uman, crearea sistemului de pregătire şi recalificare a cadrelor în domeniul antreprenoriatului inovaţional;

- perfecţionarea sistemului de protecţie a proprietăţii industriale, precum şi a drepturilor de autor şi conexe;

- crearea unei reţele de parcuri ştiinţifico-tehnologice şi inovaţionale, incubatoare ale businessului inovaţional şi centre de engeneering, inclusiv învestirea acestor structuri cu drepturi de zone ale antreprenoriatului liber.

5. Politici în domeniul relaţiilor economice externe

Politica statului în domeniul relaţiilor economice externe se va axa în mod prioritar pe dezvoltarea schimburilor comerciale externe, promovarea exporturilor reprezentînd o prioritate naţională, precum şi pe consolidarea cooperării internaţionale, în particular, în domeniul financiar şi investiţional, avînd drept scop integrarea continuă a ţării în economia mondială şi asigurarea susţinerii creşterii economice.

Obiectivul strategic în relaţiile economice externe este echilibrarea schimburilor comerciale externe prin promovarea şi stimularea exporturilor şi optimizarea politicii importurilor. Reducerea deficitului balanţei comerciale se va baza, preponderent, pe exportul de mărfuri şi servicii, căruia i se vor aplica instrumente stimulative, prin:

- susţinerea multidimensională a sectoarelor economiei cu potenţial avansat de export;

- determinarea priorităţilor strategice de export;

- lărgirea posibilităţilor de penetrare a pieţelor solvabile şi previzibile;

- crearea unui mediu favorabil producerii de bunuri competitive pe pieţele externe.

Pentru atingerea scopurilor menţionate, activităţile principale în domeniu vor fi orientate spre:

- formarea unui cadru juridic al schimburilor comerciale externe care să stimuleze promovarea exporturilor, în corespundere cu oportunităţile şi evoluţiile înregistrate pe plan regional şi internaţional;

- asigurarea funcţionării eficiente a cadrului juridic al zonei de liber schimb a C.S.I., în particular, a Acordului multilateral de comerţ liber, ceea ce presupune: a) ratificarea lui de către toate statele-membre; b) elaborarea şi aplicarea planului de eliminare a excepţiilor din regiunea de liber schimb; c) aducerea normelor de percepere a impozitelor indirecte în comerţul, derulat între statele C.S.I. în concordanţă cu principiile ţării de destinaţie; d) eliminarea barierelor netarifare şi a restricţiilor discriminatorii din cadrul regimului de liber schimb;

- consolidarea şi aprofundarea cadrului juridic al relaţiilor comercial-economice cu partenerii de bază atît din C.S.I., cît şi din alte regiuni prin negocierea şi semnarea acordurilor de colaborare comercial-economică, de promovare şi protejare reciprocă a investiţiilor şi de evitare a dublei impuneri. Aceste acţiuni se vor referi atît la colaborarea la nivel interstatal, cît şi la favorizarea şi facilitarea schimburilor comerciale la nivelul autorităţilor locale;

- valorificarea sporită a oportunităţilor de export în cadrul Acordului de liber schimb cu România, monitorizarea în baza acestuia a regimurilor de export-import în vederea eliminării restricţiilor în relaţiile comerciale bilaterale, elaborarea şi punerea în acţiune a unui program privind impulsionarea implementării acordului pentru echilibrarea balanţei comerciale;

- extinderea şi aprofundarea valorificării facilităţilor tarifare oferite în cadrul aranjamentelor juridice privind Sistemul preferinţelor, generalizate cu Comunitatea Europeană, Elveţia, Japonia, Canada şi S.U.A.;

- negocierea acordurilor de liber schimb cu statele-membre ale Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est (Albania, Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Croaţia, Macedonia, Jugoslavia) semnarea lor în anii 2002-2003 şi punerea integrală în aplicare a acestora pînă în anul 2008. Aceste acţiuni se vor desfăşura concomitent cu negocierea şi semnarea pachetului de acorduri bilaterale privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor şi evitarea dublei impuneri;

- continuarea tratativelor privind iniţierea negocierilor eventualului acord de liber schimb cu UE în baza clauzei respective a Acordului de Parteneriat şi Cooperare. Consolidarea acestui proces se va baza pe instituirea zonei de liber schimb pe plan regional (în cadrul PRESE), precum şi pe efectuarea unor studii aprofundate vizînd impacturile economice ale creării zonei de comerţ liber cu statele membre ale UE;

- participarea activă la rundele de negocieri în cadrul grupurilor de lucru ale O.M.C. în procesul de aderare la această organizaţie a principalilor parteneri comerciali din C.S.I. (Rusia, Ucraina, Belarus etc.), această acţiune avînd ca scop folosirea instrumentelor multilaterale de negociere pentru atingerea intereselor economice naţionale în contextul stabilirii condiţiilor maxim avantajoase schimburilor comerciale bilaterale cu statele, aflate în proces de aderare;

- consolidarea controlului instituţional, necesar promovării exporturilor. În acest sens, se stabileşte ca imperativ major prioritizarea aspectelor comercial-economice în activitatea misiunilor diplomatice ale Republici Moldova. Realizarea lui se va efectua prin instituirea reprezentanţelor comercial-economice în cadrul ambasadelor ţării în străinătate, acest proces fiind implementat în două etape:

* instituirea în mod prioritar (în anul 2002) a unor astfel de reprezentanţe în Rusia, Ucraina, Belarus şi România –  partenerii comerciali majori ai Moldovei;

* instituirea selectivă a reprezentanţelor comercial-economice în cadrul ambasadelor din alte ţări în funcţie de priorităţile de export;

- dezvoltarea reţelei instituţionale de promovare a exporturilor la nivel interstatal va fi corelată cu: a) extinderea şi ramificarea acesteia la nivelul regiunilor ţărilor partenere în funcţie de interesele naţionale şi potenţialul fluxurilor de export către ele; b) consolidarea sistemului central de promovare a comerţului prin extinderea şi aprofundarea continuă a capacităţilor de funcţionare a OPEM; c) impulsionarea colaborării cu agenţiile de pofil din ţările partenere şi cu organizaţiile internaţionale specializate;

- negocierea cu donatorii externi în vederea iniţierii unor programe de creditare şi asigurare a exporturilor prin atragerea resurselor financiare externe în condiţii avantajoase (concesionale);

- aplicarea consecventă a unui set de acţiuni care să stimuleze dezvoltarea exportului pe plan intern şi extern prin:

* elaborarea şi implementarea strategiei de promovare a exporturilor;

* eliminarea barierelor tehnice din calea exporturilor, ajustarea sistemului naţional de licenţiere la normele internaţionale;

* racordarea parametrilor produselor la exigenţele pieţelor de export;

* trecerea de la standardele obligatorii la cele voluntare, implementarea sistemului internaţional de calitate;

* consolidarea suportului informaţional al exportatorilor;

* organizarea şi participarea la tîrguri internaţionale în ţară şi în străinătate în baza programelor-ţintă prioritare;

* crearea imaginii favorabile a ţării în cercurile de afaceri din străinătate;

*aplicarea institutului bursei de mărfuri ca pîrghie efectivă în politica de formare a preţurilor la produsele de export şi de prevenire a comerţului extern la preţuri dumping.

Un alt pilon al echilibrului schimburilor comerciale externe va fi optimizarea politicii importurilor prin aplicarea instrumentelor de apărare comercială. Odată cu introducerea noilor asigurări vamale şi, respectiv, luării sub control a întregului perimetru vamal al ţării, se va consolida rolul tarifului vamal ca instrument regulatoriu de bază al fluxului de importuri. Politica tarifului vamal va fi evaluată anual în funcţie de starea balanţei comerciale, nivelul tarifelor fiind stabilit în dependenţă de situaţia şi priorităţile imediate ale sectorului real al economiei naţionale şi ţinîndu-se cont de angajamentele ţării la acest capitol în cadrul O.M.C. Ca principii fundamentale ale politicii tarifare vor servi minimizarea /eliminarea tarifelor vamale pentru poziţiile ce stimulează dezvoltarea producerii şi exporturilor autohtone şi maximizarea lor la poziţiile ce pot periclita sectorul productiv intern.

Aplicarea instrumentelor tarifare, cît şi a celor netarifare de apărare comercială va fi orientată spre asigurarea în mod obligatoriu a echilibrului dintre protejarea bine chibzuită a pieţei interne şi stimularea mediului concurenţial ca factor esenţial al dezvoltării economice.

În domeniul politicii de protecţie netarifară preocuparea principală va consta în monitorizarea evoluţiei importurilor şi evaluarea impactului acestora asupra producătorilor naţionali astfel încît, atunci cînd se vor constata evoluţii care ameninţă să aducă prejudicii serioase producătorilor autohtoni, să se recurgă la măsuri concrete de apărare, conform regulilor curente pe plan internaţional. În acest domeniu principalele activităţi vor fi orientate spre:

- crearea şi implementarea mecanismelor de aplicare a măsurilor antidumping, compensatorii şi de salvgardare;

- protejarea pieţei de importuri în cazurile de concurenţă neloială;

- aplicarea sistemului de monitorizare a importului de produse, calificate ca deosebit de sensibile;

- implementarea unui sistem riguros de control al calităţii mărfurilor de import (standarde de calitate, norme de protecţie a mediului şi sănătăţii populaţiei, de securitate a consumatorului, norme sanitar-veterinare etc.).

Pentru combaterea fenomenului de subestimare a valorii produselor de import în vamă şi asigurarea calităţii lor va fi introdus sistemul de inspecţie înainte de expediţie. Aplicarea acestui instrument se va efectua concomitent cu consolidarea continuă a capacităţilor de funcţionare a administraţiei vamale ca pîrghie esenţială în apărarea comercială şi combaterea importului ilicit.

O premisă fundamentală a dezvoltării comerţului extern devine aderarea Moldovei la O.M.C., bazîndu-se pe necesitatea conştientizării şi valorificării aranjamentelor şi implicaţiilor ce rezultă din calitatea de membru al acestei organizaţii. În acest context activităţile desfăşurate vor fi orientate spre sporirea beneficiilor de la această aderare – prin perfecţionarea cadrului juridic existent şi armonizarea lui cu standardele internaţionale, crearea cadrului instituţional relevant politicii statului în domeniul comerţului extern, în concordanţă cu principiile O.M.C., crearea bazei tehnico-materiale a sistemului vamal pe tot perimetrul hotarului ţării în concordanţă cu cerinţele O.M.C.

Concomitent, politica în domeniul relaţiilor economice externe va fi orientată spre atingerea următoarelor obiective:

- asigurarea accesului la resursele financiare externe concesionale, necesare susţinerii balanţei de plăţi, dezvoltării sectorului real al economiei şi implementării transformărilor structurale prin consolidarea cadrului de colaborare cu OFI;

- implementarea Acordului pentru colaborare UE-Moldova şi desfăşurarea activităţilor de participare a Moldovei la iniţiativele economice în cadrul PRESE;

- atragerea şi diversificarea fondurilor de asigurare tehnică, orientate spre susţinerea realizării obiectivelor dezvoltării economice şi sociale, ajustarea programelor la cerinţele economice actuale.

6. Politica antimonopol şi dezvoltarea concurenţei

Politica de stat în domeniul protecţiei concurenţei este menită să servească drept unul din principalele mijloace de asigurare a libertăţii în activitatea antreprenorială şi dezvoltarea concurenţei loiale, garantînd respectarea următoarelor principii:

- dreptul agenţilor economici de a beneficia de concurenţă loială în cadrul legislaţiei şi regulilor de derulare corectă şi onestă a afacerilor;

- inadmisibilitatea limitării concurenţei, abuzului de situaţia dominantă, lezării drepturilor legitime ale consumatorilor;

- obligativitatea pentru autorităţile administraţiei publice centrale şi locale de a contribui la dezvoltarea şi protecţia concurenţei;

- protejarea de către stat a drepturilor şi intereselor agenţilor economici şi ale cetăţenilor contra activităţilor monopoliste neregulamentare şi a concurenţei neloiale.

Implementarea acestor principii în practica economică se va efectua în următoarele scopuri: creşterea competitivităţii mărfurilor autohtone, implementarea intensă a noilor tehnologii şi realizărilor ştiinţifico-tehnice, ridicarea calităţii serviciilor şi mărfurilor fabricate, lichidarea obstacolelor administrative inutile şi asigurarea consecutivă a dezvoltării dinamice a economiei naţionale în ansamblu.

Pentru a atinge scopurile menţionate vor fi întreprinse următoarele măsuri:

- perfecţionarea cadrului legislativ-normativ, instituţional şi organizaţional privind protecţia concurenţei loiale;

- monitorizarea strictă a principalelor pieţe şi a întreprinderilor, care deţin o situaţie dominantă;

- asigurarea controlului asupra proceselor de concentrare şi creare a asociaţiilor de întreprinderi şi a holdingurilor;

- participarea la colaborarea internaţională privind activităţile antimonopol;

- ameliorarea informării antreprenorilor şi a populaţiei privind legislaţia despre protecţia concurenţei şi activitatea practică a organelor antimonopol;

- instituirea unui organ de stat antinomopol şi crearea unor secţii teritoriale ale acestuia în ţară, precum şi a reprezentanţelor peste hotare, învestite cu atribuţii de elaborare şi implementare a politicii de stat în domeniul protecţiei concurenţei şi reglementării activităţilor monopoliste;

- elaborarea şi implementarea programelor pentru demonopolizarea şi dezvoltarea concurenţei;

- susţinerea antreprenorilor în ceea ce priveşte crearea asociaţiilor de întreprinderi, a holdingurilor şi grupurilor financiar-industriale, care să contribuie la consolidarea poziţiilor antreprenorilor autohtoni în ţară şi peste hotare şi să nu împiedice dezvoltarea concurenţei loiale pe pieţele interne de mărfuri şi servicii.

7. Politica de dezvoltare a societăţii informaţionale

Integrarea Moldovei în procesele de globalizare este realizabilă doar printr-o tranziţie rapidă şi eficientă la o societate de tip informaţional şi, implicit, la o economie de tip nou e-Economie (economia electronică).

Crearea societăţii informaţionale reprezintă un obiectiv prioritar, atingerea căruia va permite integrarea ţării noastre în spaţiul informaţional mondial ceea ce va accelera dezvoltarea economică, îndeosebi, prin facilitarea substanţială a proceselor de transfer tehnologic şi de diseminare a cunoştinţelor, precum şi a altor modalităţi de valorificare a potenţialului ce ţine de proprietatea intelectuală.

Dezvoltarea şi extinderea tehnologiilor avansate comunicaţionale şi informaţionale va crea premise pentru dezvoltarea accelerată a businessului, extensiunea cunoştinţelor şi tehnologiilor moderne, apariţia noilor locuri de muncă, schimbarea structurii exportului în direcţia sporirii substanţiale a mărfurilor şi serviciilor scientointensive.

Activităţile menţionate vor avea drept suport fundamental procesele de informatizare a societăţii. Informatizarea societăţii va asigura implementarea unor mijloace informatice ce ar permite structurilor statale, organizaţiilor obşteşti, agenţilor economici, instituţiilor ştiinţifico-tehnologice şi de învăţămînt, întregii populaţii să acceseze operativ şi să utilizeze informaţii selective complete, veridice pentru realizarea unor activităţi economice şi sociale eficiente. Vor fi implementate tehnologii informatice moderne ce vor acoperi întregul teritoriu al ţării şi toate domeniile de activitate umană.

Principalele obiective ale politicii de stat în domeniul noii economii pe termen mediu vor fi:

- ajustarea sistemelor informatice la tehnologiile avansate şi standardele europene şi mondiale şi modernizarea infrastructurii serviciilor informatice publice;

- creşterea volumului de produse informatice interne, îmbunătăţirea calităţii şi ridicarea competitivităţii acestora;

- integrarea în spaţiul informaţional regional, european şi mondial;

- crearea spaţiului unitar informaţional al Republicii Moldova în baza unei reţele publice de transport date;

- formarea şi dezvoltarea direcţiilor de bază ale e-Economiei;

- asigurarea securităţii informaţionale ale individului, societăţii şi a statului;

- perfecţionarea şi dezvoltarea instruirii în domeniul informaticii;

- asigurarea unui cadru juridic, adecvat relaţiilor economice în sfera elaborării şi utilizării produselor şi serviciilor informatice;

- asigurarea accesibilităţii generale a resurselor şi serviciilor informatice, inclusiv cele de Internet;

- susţinerea informaţional-analitică a activităţilor de conducere a statului la nivel central şi local (elaborarea şi implementarea în termeni restrînşi a conceptului de "guvern electronic");

- dezvoltarea infrastructurii informaţionale naţionale;

- susţinerea resurselor informaţionale naţionale;

- asistenţa informaţională a dezvoltării independente, formării şi dezvoltării industriei şi infrastructurii de prestare a unui complex de produse şi servicii informaţionale;

- asistenţa informaţională a businessului.

Realizarea obiectivelor politicii în aplicarea tehnologiilor informaţionale se va efectua prin elaborarea şi implementarea mai multor programe şi proiecte, cum ar fi:

- Concepţia de dezvoltare a societăţii informaţionale;

- Programele de stat de informatizare "e-Moldova" pentru anii 2001-2005: "e-Guvern", "e-Educaţie", "e-Business","e-Medicină" etc.;

- monitorizarea resurselor şi proiectelor informaţionale de stat în sfera informatizării Republicii Moldova;

- asigurarea cadrului organizaţional şi juridic al sferei informaţionale a Republicii Moldova;

- pregătirea funcţionarilor de stat ai Republicii Moldova pentru activitatea în condiţiile tranziţiei la societatea informaţională;

- pregătirea populaţiei pentru activitatea în condiţiile societăţii informaţionale;

- crearea reţelei unice informaţionale de telecomunicaţii de transmitere a datelor şi a sistemului de centre informaţionale departamentale şi teritoriale, precum şi modernizarea lor permanentă;

- asigurarea evidenţei şi controlului automatizat în sistemul administrării de stat, inclusiv prin elaborarea şi implementarea registrului de stat al populaţiei, registrului întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor care activează pe teritoriul ţării, registrului resurselor economice, registrului obiectelor de proprietate intelectuală, registrului de evidenţă a resurselor informaţionale, registrelor respective în domeniile asigurării sociale, asistenţei medicale, educaţiei, ştiinţei şi culturii;

- elaborarea şi implementarea sistemelor informaţionale automatizate regionale de evidenţă şi control, a sistemului geoinformaţional (harta digitală) al Republicii Moldova;

- participarea la programele interstatale de creare a reţelelor centrelor informaţionale de marketing pentru promovarea produselor şi serviciilor pe pieţele externe;

- dezvoltarea Web-site-ului "MOLDOVA DEVELOPMENT GATEWAY".

IV. POLITICI RAMURALE ŞI SECTORIALE

Politicile structurale vor avea drept scop principal schimbarea treptată a structurii existente a economiei prin stimularea dezvoltării sectoarelor şi ramurilor prioritare, în special a celor cu potenţial concurenţial pe piaţa internă şi externă. Se vor stimula pe toate căile procesele de trecere de la economia preponderent agrară la economia bazată pe industrie şi servicii, accentuîndu-se în mod deosebit dezvoltarea accelerată a industriei, precum şi a ramurilor serviciilor informaţionale, de transport şi comunicaţii.

Finalizarea procesului de privatizare şi restructurare a întreprinderilor va constitui factorul-cheie pentru creşterea eficienţei economice a activităţilor antreprenoriale şi restabilirea solvabilităţii întreprinderilor, avînd ca scop ajustarea economiei la cerinţele pieţei interne şi externe prin implementarea tehnologiilor avansate, inovaţiilor şi metodelor progresive de management, ce vor asigura producerea mărfurilor competitive şi de calitate înaltă.

Politica în domeniul privatizării prevede vînzarea obiectelor mari (a pachetelor de control de acţiuni) la concursuri investiţionale şi comerciale, în baza propunerilor şi condiţiilor înaintate de către comerciale, în baza propunerilor şi condiţiilor înaintate de către ministerele de ramură, vînzarea obiectelor medii şi mici ca complexe unice patrimoniale la licitaţii, a acţiunilor statului la bursa de valori, vînzarea încăperilor nelocuibile date în arendă, a construcţiilor nefinalizate, vînzarea terenurilor aferente întreprinderilor private, lărgirea numărului de obiecte supuse privatizării, inclusiv din domeniul transporturilor, energeticii, telecomunicaţiilor, sectorului silvic etc., finalizarea privatizării patrimoniului şi terenurilor agricole, precum şi a privatizării fondului locativ.

Procesul de restructurare se va baza pe principiul redimensionării întreprinderilor mari şi divizării în unităţi viabile, avînd drept obiectiv asigurarea creşterii economice, diminuarea pierderilor, generarea fluxurilor de numerar, acumularea mijloacelor necesare pentru investiţii, oferirea în gestiune a spaţiilor şi suprafeţelor industriale către sectorul privat pentru crearea întreprinderilor mici şi mijlocii şi a noilor locuri de muncă. Concomitent, procesul de restructurare va fi secondat şi de reorganizarea şi lichidarea întreprinderilor generatoare de pierderi, proces ce va fi implementat de creditori şi instituţiile judiciare, în conformitate cu Legea insolvabilităţii.

Pînă în anul 2005 vor fi supuse restructurării (inclusiv forţate) circa 200 de întreprinderi industriale. Concomitent, de susţinere financiară din partea statului (restructurarea datoriilor) vor beneficia anual circa 100-120 întreprinderi, care vor încheia acorduri-memorandum cu Consiliul Creditorilor.

Drept condiţii adiţionale pentru derularea cu succes şi accelerarea procesului de restructurare vor servi:

- eliminarea barierelor şi obstacolelor la înregistrarea agenţilor economici;

- simplificarea procedurilor de vînzare a activelor, precum şi a terenurilor aferente întreprinderilor industriale;

- simplificarea accesului la resursele creditare şi soluţionarea problemelor ce ţin de acesta (gaj, garanţii, planuri de afaceri);

- iniţierea şi promovarea procedurilor de falimentare a întreprinderilor insolvabile;

- soluţionarea problemelor legate de disponibilizări, şomaj şi recalificarea forţei de muncă.

În prima etapă de restructurare va fi sprijinit procesul de fondare şi de asociere a întreprinderilor în holdinguri şi grupuri financiar-industriale în toate sectoarele industriale şi în infrastructură (vînzarea cu amănuntul, canale de distribuţie, crearea caselor şi centrelor de comerţ), ce se va baza pe principiile cooperării avantajoase şi alianţe strategice de interese pe termen lung. Gradul de specializare şi diversificare trebuie să asigure o flexibilitate maximă, precum şi riscuri minime pentru toţi partenerii.

Etapa a doua de restructurare va cuprinde implementarea la întreprinderi a sistemelor calităţii conform standardelor internaţionale ISO 9000 şi 9001, a sistemului total de dirijare a calităţii (TOM), a principiilor "JIT" (exact la timp) atît în procesul de producţie, cît şi de distribuire şi comercializare. Pentru aplicarea cu succes a acestor noi sisteme de dirijare a calităţii este necesară implementarea modelului de perfecţionare continuă şi efectuarea unor investiţii substanţiale în capitalul uman, de sporire a capacităţilor şi abilităţilor manageriale prin selectarea, instruirea şi perfecţionarea managerilor de la întreprinderile private din sectorul industrial în cadrul Programului "Marshall".

În acest context va fi elaborat şi implementat Programul Naţional "Calitate". Calitatea, productivitatea şi competitivitatea sînt factorii-cheie de revitalizare a întreprinderilor în această perioadă şi de asigurare a creşterii exportului produselor autohtone. De aceea Guvernul va încuraja şi va stimula crearea structurilor cvasipublice (centre de asistenţă tehnică, centre de business, centre de competitivitate şi productivitate şi de engineering, firme de consultanţă şi training) şi cvasiprivate (parcuri industriale, incubatoare tehnologice, care actualmente sînt slab dezvoltate).

Va fi elaborată şi adoptată legislaţia tehnică, conform normelor internaţionale şi recomandărilor Uniunii Europene. Referitor la produsele alimentare, vor fi implementate cerinţele şi recomandările comisiei Codex Alimentarius. Pentru realizarea obiectivelor prevăzute în concepţia Sistemului Naţional de Standardizare, referitor la trecerea treptată la implementarea voluntară a standardelor naţionale, sistemele Naţionale de Standardizare, Metrologie, Certificare şi Acreditare, vor fi gestionate conform cerinţelor organismelor internaţionale.

1. Industria

Obiectivul strategic al politicii industriale a Republicii Moldova îl constituie formarea ramurilor industriale, producătoare de mărfuri competitive şi de înaltă calitate (corespunzătoare standardelor internaţionale şi europene), care, prin atragerea investiţiilor interne şi externe, implementarea tehnologiilor avansate şi a inovaţiilor, restructurarea şi reorganizarea întreprinderilor, vor asigura o creştere economică stabilă şi majorarea veniturilor populaţiei.

Resursele limitate şi situaţia financiară complicată a întreprinderilor industriale impun identificarea ramurilor şi direcţiilor prioritare, pentru a le asigura susţinerea şi stimularea prin metode economice, juridice şi organizaţionale.

Pornind de la potenţialul industrial deja creat în Republica Moldova, necesităţile pieţei interne şi posibilităţile de pătrundere pe pieţele externe, eforturile principale vor fi orientate asupra patru grupuri de ramuri.

Grupul I – ramurile ce-şi derulează activitatea cu materiile prime locale şi şi-au păstrat pieţele de desfacere: industria alimentară (vinificaţia, fabricarea conservelor, industria zahărului, tutunului, produselor de cofetărie); industria materialelor de construcţie (producţia pe bază de gips, fabricarea cimentului, articolelor din ceramică, sticlă); industria uşoară (de prelucrare a pieilor, confecţionarea încălţămintei, blănurilor, covoarelor); industria farmaceutică, de parfumerie şi cosmetice, bazate pe utilizarea componentelor vegetale locale.

Grupul II – ramurile ce-şi desfăşoară activitatea cu materii prime importate şi dispun de o piaţă potenţială, dar care necesită să fie reconstruite: industria uşoară (confecţionarea textilelor, tricotajelor, pielii artificiale şi a articolelor din cauciuc); industria constructoare de maşini (producerea pompelor, tehnicii medicale, a aparatelor electronice şi electrotehnice); industria mobilei şi producerea ambalajelor.

Grupul III – întreprinderile cu consum înalt de energie şi materii prime şi cele din fostul complex militar-industrial ce urmează a fi reprofilate cu luarea în considerare a capacităţii lor de a asimila tehnologii avansate şi scientointensive. Dacă nu vor putea fi stabilite (sau restabilite) relaţii economice durabile cu parteneri siguri sau pieţe solvabile şi previzibile, întreprinderile din acest grup vor fi restructurate, inclusiv în cadrul unor programe de stat, conform următoarelor două direcţii principale:

1) producerea tractoarelor, altor aparate şi utilaje agricole şi a utilajelor tehnologice pentru industria alimentară etc.;

2) fabricarea mărfurilor industriei electronice şi radioelectronice, a aparatelor şi dispozitivelor de automatizare, a mijloacelor de telecomunicaţii, instalaţiilor de producere a tipurilor netradiţionale de energie, a tehnicii medicale, contoarelor de evidenţă a consumului de energie electrică şi termică, gaze, apă etc.

Grupul IV – industria ce asigură funcţionarea economiei şi infrastructurii edilitare, inclusiv securitatea energetică, în special producerea şi transportarea energiei electrice, termice şi a gazelor naturale.

Ţinînd cont de specificul grupurilor de ramuri menţionate, se vor elabora şi se vor aproba programe de dezvoltare a ramurilor şi direcţiilor prioritare, realizarea cărora va fi susţinută prin următoarele metode şi pîrghii economice:

- încheierea cu întreprinderile din aceste ramuri a unor acorduri-memorandum, în care se vor statua, în unele cazuri, anularea completă sau parţială a amenzilor şi penalităţilor şi reeşalonarea datoriilor;

- acordarea creditelor investiţionale pe termen lung, precum şi a subsidiilor şi granturilor pentru elaborări tehnologice, realizarea programelor de dezvoltare a ramurilor, crearea sistemelor de dirijare a calităţii.

Lansarea, în aceste scopuri, a activităţii Băncii de Dezvoltare şi Investiţii a Moldovei, instituită prin legea respectivă care a intrat în vigoare la 21 mai 1998.

Obiectivele principale în acest context sînt următoarele: depăşirea situaţiei de criză şi relansarea industriei în baza restructurării, reorganizării şi reprofilării întreprinderilor industriale, inclusiv prin promovarea unei politici financiar-fiscale şi creditare flexibile, care să stimuleze şi să susţină producătorul autohton, activităţile investiţionale, promovarea exportului şi dezvoltarea antreprenoriatului.

În realizarea obiectivelor trasate, politica industrială va avea următoarele priorităţi:

- promovarea şi încurajarea industriilor orientate spre export, contribuţia la creşterea economică, economisirea resurselor energetice;

- stimularea asocierii sub diferite forme a producătorilor autohtoni cu parteneri străini;

- încurajarea procesului investiţional, a transferului tehnologic şi a extensiunii cunoştinţelor;

- promovarea industriilor ce substituie importul producţiei şi mărfurilor de consum;

- dezvoltarea abilităţilor manageriale, prin programe locale şi internaţionale de instruire a managerilor, reformarea structurilor manageriale şi de marketing;

- eficientizarea utilizării asistenţei tehnice;

- dezvoltarea în continuare a businessului mic şi mijlociu, fabricarea producţiei autohtone de calitate conform standardelor europene, prin implementarea sistemului de asigurare a calităţii;

- dezvoltarea activităţii de cercetare-dezvoltare nemijlocit în interiorul întreprinderilor;

- stimularea relaţiilor antreprenoriatului cu instituţiile de învăţămînt şi de cercetare-dezvoltare, crearea parcurilor ştiinţifico-tehnologice, inovaţionale şi industriale.

2. Agricultura

Obiectivele principale ale politicii agroalimentare în perspectiva integrării în piaţa Uniunii Europene sînt creşterea substanţială a eficienţei şi productivităţii muncii în acest sector economic şi ajustarea cerinţelor faţă de calitatea produselor alimentare la standardele europene, cu soluţionarea concomitentă a următoarelor probleme:

- asigurarea securităţii alimentare a populaţiei;

- creşterea mobilităţii forţei de muncă;

- crearea condiţiilor favorabile pentru dezvoltarea economică, socială şi etno-culturală a populaţiei rurale;

- utilizarea raţională şi conservarea resurselor naturale şi protecţia mediului.

Obiectivele enumerate pot fi atinse prin modificări structurale în agricultură, modernizare şi reorganizare tehnologică, încurajarea asimilării inovaţiilor, informaţiilor şi cunoştinţelor ştiinţifice, reducerea substanţială a costurilor de producţie, creşterea competitivităţii produselor agroalimentare autohtone prin îmbunătăţirea calităţii lor, extinderea numărului de întreprinderi agricole producătoare de producţie-marfă.

În prezent agricultura are o însemnătate primordială pentru Republica Moldova, deoarece:

- actualmente şi în viitorul previzibil sectorul productiv al economiei naţionale va avea un caracter preponderent agroalimentar, iar mai mult de jumătate din populaţia ţării are, direct sau indirect, ca unică sursă de existenţă activitatea agroindustrială. Majoritatea populaţiei (54%) fiind amplasată în mediul rural;

- în structura exporturilor producţia agroalimentară are o pondere de circa 70% şi în ultimii ani (îndeosebi după criza financiară din Rusia în 1998) a avut loc o sporire considerabilă a exportului în ţările Uniunii Europene;

- în mediul rural sînt peisaje naturale şi cultural-istorice atractive, prielnice unui agroturism modern, ce ar putea fi dezvoltat pînă la proporţii ce l-ar transforma într-o importantă ramură economică.

Constituie principalele priorităţi în domeniul reformării şi restructurării agriculturii:

- finalizarea elaborării cadrului legislativ-normativ, instituţional şi organizatoric pentru crearea şi funcţionarea pieţei funciare, stimularea proceselor de asociere, cooperare şi integrare pe orizontală şi pe verticală a agenţilor economici din sectorul agroalimentar;

- urgentarea şi definitivarea reformei funciare;

- restructurarea întreprinderilor de prelucrare a materiilor prime agricole, în special, a aspectelor de management, finanţe, marketing, resurse umane;

- dezvoltarea pisciculturii şi a industriei de prelucrare a materiei prime piscicole;

- impulsionarea dezvoltării infrastructurii de deservire a sectorului agroalimentar şi a celei de comercializare a produselor agroalimentare;

- intensificarea transferului tehnologic şi crearea serviciilor de extensiune (consultanţă, documentare şi informare), orientate preponderent spre conservarea resurselor energetice, fabricarea produselor ecologic pure şi protecţia mediului;

- reformarea sistemului de cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică a sectorului agroalimentar şi stimularea activităţilor inovaţionale în domeniu, reformarea şi adaptarea la condiţiile economiei de piaţă a educaţiei şi sistemului de perfecţionare continuă a personalului;

- efectuarea lucrărilor de proiectare a terenurilor agricole în localităţile care nu au aderat la Programul Naţional "Pămînt";

- intensificarea elaborării şi implementării Cadastrului funciar;

- perfecţionarea cadrului legislativ, normativ şi organizaţional al relaţiilor de proprietate, economice şi de muncă dintre proprietarii, managerii şi salariaţii din sectorul agroalimentar;

- crearea capacităţilor şi mecanismelor de suport financiar-creditar, stimularea investiţiilor;

- restructurarea, modernizarea, eficientizarea economică şi ecologică a exploataţiilor agricole în funcţie de condiţiile locale şi de cele concurenţiale pe pieţele interne şi externe, reamenajarea terenurilor agricole după principiile ecologice;

- promovarea produselor alimentare autohtone pe pieţele externe tradiţionale, sporirea prezenţei şi pătrunderea pe noi pieţe solvabile;

- perfecţionarea tehnologiilor agricole şi a modalităţilor de amplasare şi organizare a exploataţiilor agricole cu luarea în considerare a exigenţelor privind utilizarea raţională, ameliorarea şi regenerarea resurselor naturale, protecţia mediului de poluare şi distrugere, conservarea resurselor genetice şi a biodiversităţii;

- dezvoltarea în mediile rurale a activităţilor economice neagricole, îndeosebi a celora care necesită un volum sporit de forţă de muncă ca mijloc de combatere a şomajului rural, inclusiv prestările de servicii, activităţile de administrare publică, instruire, ocrotire a sănătăţii, cultural-sportive, construcţie a drumurilor şi locuinţelor, meşteşugurile (inclusiv artizanale), transportul în comun, turismul rural etc.;

- creşterea nivelului calităţii vieţii populaţiei rurale prin sporirea veniturilor, îmbunătăţirea sistemului de instruire şi de ocrotire a sănătăţii, ameliorarea protecţiei sociale, extinderea reţelelor de drumuri şi telecomunicaţii, accesul la sursele de informare social-economică şi politică, dezvoltarea infrastructurii culturale;

- încurajarea parteneriatului între agenţii economici publici şi privaţi întru asigurarea dezvoltării durabile a localităţilor rurale.

Pornind de la necesitatea sporirii considerabile a randamentului economic al utilizării terenurilor agricole, a majorării volumelor de producţie şi a gradului de ocupare în cîmpul muncii vor fi dezvoltate prioritar următoarele complexe agroalimentare: "viticultura – industria vinului", "tutunul – industria tutunului", "legumele şi fructele – industria conservelor", "sfecla de zahăr – industria zahărului".

În vederea implementării unui mecanism eficient de gestionare durabilă a resurselor agricole va fi creat sistemul de contabilitate a resurselor naturale cu destinaţie agricolă şi sistemul de monitorizare a utilizării resurselor naturale agricole. Vor fi elaborate şi adoptate programe complexe de combatere a eroziunii şi de stabilizare a fertilităţii solurilor, precum şi de amenajare a localităţilor rurale.

Pentru a evita discrepanţele în ceea ce priveşte nivelul veniturilor diferitor regiuni, precum şi în scopul reducerii şomajului în rîndurile populaţiei rurale vor fi elaborate şi implementate măsuri de ordin juridic, economic şi organizaţional, inclusiv prin atragerea resurselor financiare ale organismelor internaţionale (fondurile Uniunii Europene de preaccesare).

3. Energetica

Politica statului în domeniul energeticii constă în crearea şi asigurarea condiţiilor necesare pentru activitatea eficientă a întreprinderilor din complexul energetic, indiferent de forma lor de proprietate, în scopul alimentării fiabile şi calitative a consumatorilor de energie şi combustibili la preţuri şi tarife rezonabile, cu un impact minim admisibil asupra mediului înconjurător.

Obiectivele strategice prioritare ale politicii energetice pentru viitorul apropiat sînt următoarele:

De ordin general

- perfecţionarea şi dezvoltarea cadrului normativ în toate sectoarele complexului energetic; alinierea la standardele şi normele europene în domeniu;

- restructurarea complexului energetic, finalizarea procesului de privatizare a întreprinderilor şi formarea pieţei competitive energetice;

- sporirea eficienţei energetice prin promovarea unei politici consecvente de conservare a energiei, inclusiv de utilizare a resurselor regenerabile;

- asigurarea securităţii energetice a ţării prin satisfacerea cererii de energie şi resurse energetice de calităţile şi în cantităţile necesare;

- atragerea investiţiilor pentru reabilitarea şi construcţia obiectelor energetice;

- stingerea treptată a datoriilor istorice şi asigurarea plăţilor curente pentru consumul de energie şi combustibili;

- participarea la proiectele internaţionale de dezvoltare a sistemelor magistrale interstatale şi internaţionale de tranzitare a energiei şi resurselor energetice prin teritoriul ţării; consolidarea interconexiunilor energetice cu ţările din Est şi Vest.

În sectorul electroenergetică

- renovarea şi majorarea capacităţilor competitive proprii de producere a energiei electrice;

- dotarea reţelelor de transport a energiei electrice cu sisteme moderne de măsurare şi evidenţă.

În sectorul termoenergetică

- modernizarea sistemelor urbane de termoficare;

- refacerea centralelor termice existente în centrale electrice de termoficare pe baza principiului "cost-beneficiu".

În sectorul alimentării ce resurse energetice

- extinderea gazificării prin construcţia de noi gazoducte magistrale şi branşamente de distribuţie a gazelor, inclusiv a gazoductelor Căuşeni-Chişinău, Drochia-Ungheni-Iaşi;

- coordonarea activităţilor în domeniul explorării şi valorificării resurselor energetice autohtone;

- diversificarea surselor de importare a resurselor energetice;

- finalizarea construcţiei şi punerea în exploatare a terminalului petrolier Giurgiuleşti;

- contorizarea fluxului de gaze naturale la hotarele republicii şi branşamentelor intrasistemice.

Monitorizarea implementării obiectivelor acestei strategii va fi efectuată de către Ministerul Energeticii şi instituţiile de stat abilitate prin elaborarea unui raport anual periodic privind situaţia în complexul energetic, care va fi prezentat Guvernului spre examinare şi luarea deciziilor respective.

4. Construcţiile

Politica statului în domeniul construcţiilor şi industriei materialelor de construcţie se manifestă prin continuarea reformării şi modernizării complexului de construcţii. Unul din factorii decisivi de relansare a acestui complex este dezvoltarea pieţei de investiţii care, la rîndul ei, va asigura necesităţile economiei naţionale în ceea ce priveşte fondurile fixe.

Pentru implementarea acestui proces în economia naţională vor fi întreprinse următoarele măsuri:

- impulsionarea (intensificarea) atragerii investiţiilor străine şi autohtone, inclusiv prin perfecţionarea cadrului legislativ în domeniu;

- susţinerea şi protejarea antreprenoriatului în domeniul construcţiilor şi industriei materialelor de construcţie;

- îmbunătăţirea calităţii lucrărilor de construcţie şi a materialelor de construcţie, inclusiv a celor cu un grad înalt de termoizolare, prin implementarea şi asigurarea monitorizării tehnologiilor avansate, care ar reduce considerabil consumul energiei termice, durata construcţiei noilor obiecte şi costul fiecărui obiect;

- perfecţionarea bazei legislativ-normative, implementarea normativelor la resursele materiale;

- soluţionarea problemei construcţiilor nefinalizate;

- redresarea situaţiei în domeniul construcţiei locative prin utilizarea diverselor mecanisme creditar-financiare, inclusiv activizarea construcţiei prin ipotecă;

- renovarea şi modernizarea blocurilor locative cu 2-5 niveluri prin utilizarea noilor materiale cu un grad avansat de termoizolare, fabricate din materiile prime autohtone;

- modificarea şi perfecţionarea cadrului legislativ privind exploatarea şi întreţinerea blocurilor locative cu multe niveluri şi altor obiecte sociale.

5. Transporturile

În sectorul transporturilor vor fi create condiţii cît mai favorabile pentru facilitarea integrării în reţeaua europeană de transporturi şi extinderea serviciilor pe piaţa transporturilor.

Unul din principalele obiective de perspectivă îl constituie includerea Republicii Moldova în sistemul european de transport. Pe teritoriul ţării va trece cel de al 9-lea coridor european de transport, care va lega ţările scandinave cu ţările balcanice, fapt ce va accelera integrarea Moldovei în Uniunea Europeană şi va crea un mediu favorabil pentru economie şi angajarea populaţiei în cîmpul muncii.

În vederea ameliorării şi sporirii eficienţei activităţii în domeniul rutier este preconizată reexaminarea şi completarea cadrului legislativ privind sistemul de finanţare şi reorganizare a sectorului gospodăriei drumurilor.

Politica de stat în domeniul transporturilor auto şi naval va fi orientată spre:

- asigurarea reglementării de către stat prin intermediul mecanismelor de piaţă;

- sporirea considerabilă a rolului statului în managementul transporturilor în cauză;

- elaborarea şi implementarea unei politici unice economice, investiţionale, tarifare, ştiinţifico-tehnologice, informaţionale, de personal;

- crearea condiţiilor care vor permite asigurarea cu servicii de transport a necesităţilor economiei Republicii Moldova şi îmbunătăţirea deservirii populaţiei;

- realizarea pe etape a restructurărilor instituţionale în baza perfecţionării sistemului de dirijare, continuarea proceselor de privatizare, dezvoltarea şi protecţia concurenţei, liberalizarea preţurilor;

- modernizarea bazei tehnico-materiale, promovarea şi stimularea activităţilor inovaţionale şi investiţionale, inclusiv concesionale şi de leasing etc.

În scopul asigurării compatibilităţii cu sistemul de căi ferate europene, în domeniul dezvoltării şi modernizării transportului feroviar vor fi întreprinse următoarele acţiuni:

- divizarea organizatorică a Căii Ferate a Moldovei (CFM) în subdiviziuni independente pentru gestionarea infrastructurii feroviare şi de exploatare a serviciului de transport, prin crearea companiilor de călători şi mărfuri;

- privatizarea întreprinderilor auxiliare ale C.F.M.;

- stabilirea modului de acces la infrastructura feroviară pentru operatorii de transport, inclusiv introducerea plăţii pentru utilizarea ei;

- privatizarea unei părţi a infrastructurii feroviare;

- înnoirea parcului de material rulant în conformitate cu cerinţele de transportare;

- crearea organului regulatoriu în domeniul transportului feroviar.

Faptul că prin Moldova trec 6 culoare aeriene din ţările Orientului Apropiat spre Nordul Europei este o premisă a viitoarei activităţi eficiente atît a aeroportului principal, cît şi a aviaţiei civile în ansamblu. În acelaşi timp, ritmurile de creştere a cerinţelor de pe piaţa europeană faţă de serviciile aeriene, precum şi aderarea Moldovei la o serie de organizaţii internaţionale, care stabilesc standarde şi proceduri în domeniul aviaţiei civile (O.A.C.I., C.E.A.C., J.A.A., Eurocontrol), impun cu stringenţă necesitatea ridicării continue a nivelului de servire în transportul aerian.

Pentru atingerea acestor scopuri este necesară realizarea următoarelor obiective:

- integrarea sistemului de dirijare a traficului aerian al Moldovei în sistemul european;

- renovarea şi modernizarea utilajelor de navigaţie aeriană, a sistemelor de asistenţă meteorologică şi telecomunicaţii aeronautice;

- integrarea în sistemul Eurocontrol, obţinerea statutului de membru cu drepturi depline al Autorităţilor Aeronautice Unite şi armonizarea reglementărilor naţionale specifice cu standardele de siguranţă a zborului, stabilite de aceste organizaţii;

- iniţierea negocierilor pentru participarea la Zona de Aviaţie Comună Europeană;

- ajustarea legislaţiei aeronautice naţionale la prevederile cadrului juridic al Uniunii Europene.

6. Poşta şi telecomunicaţiile

Ţinînd cont de perspectiva aderării ţării la Uniunea Europeană, precum şi de obligaţiile asumate faţă de O.M.C., obiectivele care se impun în ramura poştei şi telecomunicaţiilor pentru derularea reformelor sînt:

- asigurarea populaţiei cu o gamă largă de servicii de poştă şi telecomunicaţii înalt calitative şi la preţuri accesibile, avînd la bază principiile serviciului universal;

- dezvoltarea continuă a cadrului legislativ şi a reglementărilor specifice, regulilor şi procedurilor integrale din domeniu, armonizîndu-le cu cele ale Uniunii Europene, Conferinţei Europene a Administraţiilor Poştale de Telecomunicaţii (CEPT), Uniunii Poştale Universale (UPU) şi O.M.C.;

- eliminarea monopolului din domeniul prestării serviciilor de telecomunicaţii şi crearea în această sferă către finele anului 2003 a pieţei libere;

- asigurarea condiţiilor egale tuturor participanţilor la piaţa liberă de telecomunicaţii şi poştă prin stabilirea structurilor de reglementare şi a regulilor de conduită, apte să asigure o competiţie eficientă şi o concurenţă loială;

- crearea unei infrastructuri moderne a telecomunicaţiilor în Republica Moldova ca factor important al revitalizării economiei naţionale şi dinamizării activităţii intelectuale a societăţii;

- integrarea poştei şi telecomunicaţiilor Republicii Moldova în sistemul telecomunicaţiilor europene şi mondiale, cu respectarea specificului şi intereselor naţionale.

În scopul realizării integrale a obiectivelor esenţiale ale politicii statului în domeniul poştei şi telecomunicaţiilor, se stabilesc următoarele principii de bază, potrivit cărora se gestionează şi se reglementează serviciile poştale şi telecomunicaţiile naţionale:

- separarea instituţională a funcţiilor şi împuternicirilor organelor de administrare şi a celor de reglementare a domeniului poştei şi telecomunicaţiilor, cu delimitarea competenţelor lor şi impunerea transparenţei în activitatea fiecăruia;

- separarea instituţională a atribuţiilor, ce decurg din drepturile asupra proprietăţii, de cele de reglementare a domeniului;

- separarea instituţională a funcţiilor de reglementare de funcţiile de operare;

- formarea unui cadru stabil de reglementări specifice pentru dirijarea telecomunicaţiilor în baza licenţelor, definirea principiilor generale pentru eliberarea licenţelor şi exercitarea controlului asupra îndeplinirii condiţiilor acestora, precum şi pentru modificarea, suspendarea şi retragerea lor;

- armonizarea cadrului naţional de metrologie şi standardizare în domeniul poştei şi telecomunicaţiilor cu normativele specifice ale UIT, CEPT şi UPU;

- eliminarea barierelor tehnice în vederea interoperabilităţii reţelelor şi serviciilor, şi a compatibilizării echipamentelor;

- certificarea şi marcarea obligatorie a echipamentelor terminale pentru conectarea la reţelele publice de telecomunicaţii;

- certificarea serviciilor de poştă şi telecomunicaţii şi implementarea sistemului de management al calităţii;

- reglementarea armonizată a sistemului de management al calităţii la întreprinderile poştale şi de telecomunicaţii în conformitate cu politica europeană a calităţii în această sferă;

- protecţia datelor personale şi asigurarea confidenţialităţii informaţiilor cu acest statut;

- crearea condiţiilor pentru atragerea investiţiilor;

- sancţionarea penală şi administrativă a abaterilor de la lege, inclusiv stabilirea modului de aplicare a sancţiunilor;

- menţinerea provizorie, pînă la 31 decembrie 2003, a dreptului exclusiv al Societăţii pe Acţiuni "Moldtelecom" asupra prestării serviciilor de telefonie fixă internaţională şi interurbană, inclusiv telefonia în baza protocolului Internet (telefonia IP), de terminaţie a traficului internaţional în reţeaua de telecomunicaţii publică comutată şi prin apel reversat ("call back"). Excepţie fac serviciile personale prin satelit (S-PCS).

Pentru restructurarea şi dezvoltarea continuă a ramurii urmează să se definitiveze strategia generală şi planurile strategice sectoriale de dezvoltare a domeniului poştei şi telecomunicaţiilor, cadrul legislativ şi cel al reglementărilor specifice adecvate. Realizarea prevederilor acestei politici va conduce la instaurarea mecanismelor pieţei libere în domeniul poştei şi telecomunicaţiilor, care vor oferi consumatorilor o varietate largă de servicii de calitate înaltă la preţuri accesibile.

7. Comerţul interior

Ca parte componentă a economiei naţionale, comerţul interior va fi reglementat printr-un cadru legislativ şi mecanismele stimulatorii respective, care vor spori aportul lui la creşterea economică şi bunăstarea populaţiei.

Pe termen mediu obiectivele principale ale dezvoltării comerţului interior prevăd:

- armonizarea legislaţiei naţionale cu normele şi reglementările europene în domeniu, perfecţionarea mecanismelor economice şi organizaţionale, care să stimuleze legalizarea şi controlul sectorului neînregistrat oficial al pieţei interne;

- crearea condiţiilor pentru instituirea sistemului naţional al pieţelor en-gros şi elaborarea cadrului de drept care să permită conectarea acestora la centrele de colectare a produselor agricole;

- perfecţionarea cadrului normativ privind protecţia consumatorilor;

- implicarea statului în perfecţionarea şi optimizarea reţelei comerciale în scopul excluderii discrepanţelor în asigurarea cu unităţi comerciale în aspect teritorial;

- crearea cadrului legislativ-normativ, instituţional şi organizaţional pentru implementarea pe scară largă a comerţului electronic;

- includerea în proiectele urbanistice de amenajare teritorială a sectoarelor pentru amplasarea diferitor zone comerciale, cu respectarea cerinţelor de protecţie a mediului şi ţinîndu-se cont de distribuţia mărfurilor în teritorii;

- orientarea mecanismelor supravegherii sanitare, antiincendiare şi de altă natură întru stimularea dezvoltării infrastructurii comerţului, firmelor comerciale moderne şi a culturii servirii populaţiei;

- evaluarea politicii preţurilor la întreprinderile monopoliste întru consolidarea rolului statului în menţinerea stabilităţii preţurilor la mărfurile şi serviciile de primă necesitate.

8. Turismul

Conform prevederilor Legii turismului, relansarea activităţilor în acest domeniu reprezintă una din priorităţile dezvoltării social-economice a statului. Obiectivul principal al transformărilor în această sferă este crearea unui complex turistic modern de o înaltă eficienţă şi competitivitate, capabil să asigure, pe de o parte, posibilităţi largi de satisfacere a necesităţilor cetăţenilor ţării şi ale turiştilor străini printr-o gamă largă de servicii turistice, iar pe de altă parte – un aport considerabil la dezvoltarea economiei naţionale, inclusiv prin sporirea locurilor de muncă şi a vărsămintelor la buget, afluxul de valută străină, păstrarea şi folosirea raţională a patrimoniului cultural şi natural.

Pentru realizarea acestui scop vor fi întreprinse următoarele măsuri:

- crearea mecanismelor economice pentru stimularea dezvoltării turismului intern şi atragerea investiţiilor în această sferă;

- dezvoltarea cadrului normativ, instituţional şi organizaţional al sferei turismului şi armonizarea lui cu reglementările internaţionale;

- introducerea unui sistem modern de certificare şi licenţiere a activităţii turistice;

- crearea condiţiilor favorabile pentru conlucrarea structurilor turistice, bancare, de transport, hoteliere şi agenţiilor de asigurări în scopul formării itinerarelor, produselor şi complexelor turistice la un nivel tehnologic înalt, cu dezvoltarea bazei tehnico-materiale a acestei ramuri;

- crearea premiselor pentru renaşterea şi dezvoltarea centrelor turistice tradiţionale, valorificarea noilor puncte turistice cu un înalt potenţial natural şi istorico-cultural, inclusiv a turismului ecologic;

- integrarea Moldovei pe piaţa mondială a turismului şi dezvoltarea colaborării internaţionale în acest domeniu;

- realizarea concepţiei dezvoltării durabile a turismului naţional ca formă de valorificare ecologică a resurselor naturale şi culturale;

- asistarea informaţional-publicitară a procesului de promovare a produsului turistic naţional pe piaţa internă şi internaţională;

- modernizarea sistemului de pregătire, reprofilare şi reciclare a cadrelor din sfera turismului;

- efectuarea unor investigaţii ştiinţifice fundamentale în domeniul turismului la nivel de republică.

9. Serviciile locativ-comunale

Priorităţile strategice ale politicii în domeniul serviciilor locativ-comunale sînt următoarele:

- gestionarea şi întreţinerea fondului de locuinţe existent prin crearea asociaţiilor de coproprietari în condominiu şi perfecţionarea activităţii întreprinderilor municipale de gestionare a fondului de locuinţe, precum şi perfecţionarea relaţiilor contractuale între prestatorii serviciilor locative, comunale şi necomunale şi consumatorii acestor servicii;

- finalizarea construcţiei caselor de locuit prin atragerea mijloacelor băneşti ale populaţiei şi acordarea creditelor pe termen lung;

- dezvoltarea cadrului legislativ şi normativ pentru domeniul locuinţelor şi crearea cadrului legislativ pentru institutul de locuinţe sociale;

- modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii tehnico-edilitare a localităţilor;

- contorizarea tuturor utilităţilor publice la nivel general şi individual;

- perfecţionarea infrastructurii instituţionale, a manageriatului şi gestiunii serviciilor publice.

Obiectivele strategice vor impune adoptarea, în plan instituţional, a unor măsuri vizînd restructurarea şi reorganizarea activităţilor din sfera serviciilor publice de gospodărie comunală, precum şi îmbunătăţirea performanţelor operaţionale, financiare şi manageriale ale autorităţilor locale şi, respectiv, ale prestatorilor de servicii publice de gospodărie comunală.

În acest sens se vor întreprinde acţiuni pentru:

- elaborarea şi adoptarea unor acte legislative privind serviciile comunale, fondarea Agenţiei Naţionale a Fondului de Locuinţe, elaborarea şi implementarea programelor de aprovizionare cu apă şi de revitalizare a sistemului de purificare a apelor;

- elaborarea Regulamentului cu privire la tarifele serviciilor comunale;

- perfecţionarea în continuare a cadrului normativ, legislativ şi instituţional necesar realizării şi extinderii serviciilor de utilitate publică;

- consolidarea capacităţilor decizionale şi de gestiune ale autorităţilor administraţiei publice locale în exercitarea atribuţiilor lor privind înfiinţarea, coordonarea şi controlul funcţionării serviciilor publice de interes local, precum şi în ceea ce priveşte administrarea patrimoniului public din infrastructura tehnico-edilitară a localităţilor;

- aplicarea în gestiunea serviciilor publice prestate de gospodăria comunală a mecanismelor specifice economiei de piaţă;

- adoptarea unor reglementări care să conducă la reducerea caracterului de monopol natural al serviciilor de utilitate.

V. POLITICI SOCIALE

1. Politici ale veniturilor

Politicile statului pe termen mediu în domeniul veniturilor vor fi orientate spre:

- creşterea continuă a veniturilor populaţiei, atît în expresie nominală, cît şi în expresie reală, ceea ce va constitui temelia extinderii cererii pe piaţa internă şi a creşterii nivelului de trai al populaţiei;

- reducerea gradului de diferenţiere a populaţiei după nivelul veniturilor, prin asigurarea unor ritmuri mai mari de creştere a acestora la populaţia cu venituri mici, precum şi prin reducerea gradului de sărăcie.

Drept bază pentru trecerea statului la o politică mai activă în domeniul veniturilor populaţiei va servi creşterea economică de rînd cu perfecţionarea şi implementarea unor noi mecanisme de reglementare a veniturilor.

Promovarea de către stat a unei politici active a veniturilor va permite să se valorifice factorul creşterii cererii din partea populaţiei pentru intensificarea creşterii producţiei.

Asigurarea creşterii continue a veniturilor populaţiei presupune:

- creşterea treptată a salariilor şi sporirea ponderii lor în structura veniturilor populaţiei;

- asigurarea unor ritmuri de creştere a pensiilor care să întreacă ritmurile de creştere a salariilor;

- sporirea substanţială a plăţilor acordate categoriilor puţin asigurate şi sărace ale populaţiei, prin utilizarea unor criterii precise de determinare a gradului de sărăcie.

La realizarea politicii active a veniturilor o importanţă deosebită o va avea utilizarea garanţiilor sociale minime (minimul de existenţă, salariul minim, pensia minimă, ajutorul de şomaj şi indemnizaţiile sociale) în calitate de instrumente ce vor împiedica extinderea sărăciei. Rolul acestor instrumente se va intensifica prin:

- creşterea continuă a dimensiunilor garanţiilor sociale minime pe măsura creşterii economice;

- avansarea treptată a nivelului garanţiilor minime către minimul de existenţă a categoriilor respective de cetăţeni.

Politica de stat în domeniul salarizării va fi orientată spre restabilirea în măsură deplină a funcţiilor de reproducere şi a celor de stimulare a salariului.

Se va intensifica funcţia regulatorie a nivelului salariului minim în ceea ce priveşte asigurarea garanţiilor sociale ale populaţiei ocupate în cîmpul muncii, indiferent de procesele inflaţioniste din economie.

Pentru reducerea datoriilor la salarii vor fi luate următoarele măsuri:

- intensificarea controlului de stat, creşterea responsabilităţii economice, administrative şi penale a persoanelor cu funcţii de răspundere, proprietarilor sau reprezentanţilor acestora pentru încălcarea drepturilor oamenilor muncii la remunerarea deplină şi la timp pentru munca efectuată;

- calificarea faptului reţinerii îndelungate a salariului drept un temei suficient pentru aplicarea faţă de proprietarii-patroni a procedurii de faliment şi satisfacerii incontestabile şi imediate a cerinţelor angajaţilor privind stingerea restanţelor salariale din contul părţii lichide a proprietăţii patronului, care a încălcat condiţiile contractului de muncă;

- stabilirea modului de examinare în judecată a acţiunilor angajaţilor referitor la salarizare.

În scopul intensificării dependenţei nivelului de salarizare de rezultatele finale la nivel macro- şi microeconomic, la efectuarea reformei salarizării se va implementa concepţia sistemului flexibil de retribuţie, care presupune individualizarea salariului, folosirea diverselor forme de "participări la capital", a contractelor-rating la angajare şi în cadrul retribuirii muncii.

Lichidarea disproporţiei neîntemeiat de mari dintre nivelul salariului angajaţilor din sectorul bugetar şi cel nebugetar constituie una din priorităţile de reformare a sistemului de salarizare. Implementarea mecanismelor de program cu un anumit scop şi a normativelor justificate de finanţare a salarizării organizaţiilor şi instituţiilor sferei bugetare va spori independenţa organizaţiilor bugetare concrete în stabilirea mărimii şi condiţiilor salarizării, va permite apropierea nivelelor de salarizare din ramurile bugetare de cele din sfera nebugetară.

Drept una din cele mai importante componente ale politicii veniturilor populaţiei se consideră asigurarea cu pensii.

Reforma în sfera asigurării cu pensii va fi orientată spre soluţionarea a două probleme interdependente, care vor asigura stabilitatea financiară curentă a sistemului de pensii şi creşterea mărimii reale a pensiilor. Soluţionarea primei probleme se va baza pe implementarea evidenţei individuale a cotelor de asigurări sociale de stat. Soluţionarea celei de-a doua probleme presupune introducerea sistemului nestatal de asigurare cu pensii.

În scopul realizării acestor obiective vor fi întreprinse următoarele măsuri:

- neadmiterea restanţelor la plata salariilor şi pensiilor;

- elaborarea şi implementarea în practica asigurării cu pensii a unui mecanism eficient de actualizare a salariului la calcularea şi recalcularea pensiei fiecărui angajat, ţinîndu-se cont de aportul lui de muncă;

- indexarea pensiilor – printr-un mecanism principial nou, care va ţine cont de dinamica indicelui preţurilor de consum şi de cea a creşterii salariului mediu în economie;

- susţinerea dezvoltării fondurilor private de pensii profesionale, ramurale şi teritoriale, finanţate din contul patronilor şi al lucrătorilor, în condiţiile intensificării controlului de stat asupra activităţii lor şi prin asigurarea de către stat a garanţiilor privind integritatea rezervelor de pensii;

- repartizarea mai raţională a sarcinii financiare între subiecţii asigurărilor sociale prin reducerea normativului taxelor de asigurare ale patronilor, sporirea concomitentă în volumul lor total a ponderii cotizaţiilor de asigurări individuale şi transferarea lor în Casa Naţională de Asigurări Sociale.

2. Perfecţionarea sistemului de reglementare a relaţiilor de muncă

Scopul strategic al perfecţionării sistemului de reglementare a relaţiilor de muncă constă în perfecţionarea pieţei muncii, care în mod operativ asigură patronul cu forţă de muncă de calificarea necesară, iar pe lucrători – cu lucru, un salariu echitabil şi condiţii acceptabile de muncă.

Atingerea acestui scop presupune soluţionarea următoarelor probleme:

- dezvoltarea parteneriatului social la toate nivelurile: naţional, ramural, teritorial şi la nivel de întreprindere;

- formarea unui mecanism eficient de reglementare a litigiilor de muncă;

- reformarea sistemului de administrare a protecţiei muncii.

În ceea ce priveşte dezvoltarea parteneriatului social, principalul accent va fi pus pe dezvoltarea relaţiilor colective contractuale la nivel primar şi asigurarea independenţei organizaţiilor sindicale de patroni. În legislaţie vor fi introduse norme ce vor asigura accesul liber şi necondiţionat al sindicatelor la informaţiile privind negocierile colective, odată cu statuarea responsabilităţii persoanelor oficiale ale sindicatului şi a membrilor comisiei de negocieri pentru divulgarea informaţiilor ce constituie secret comercial.

În scopul dezvoltării parteneriatului social urmează să se efectueze:

- realizarea măsurilor de fixare legislativă a statutului normativ-legislativ al hotărîrilor adoptate la diferite niveluri ale parteneriatului social;

- utilizarea în măsură deplină a contractelor colective dintre patroni şi lucrători privind reglementarea tarifară a condiţiilor şi garanţiilor de retribuire a muncii la toate nivelurile: naţional, ramural, teritorial, precum şi la nivel de întreprindere.

În scopul soluţionării judicioase a litigiilor de muncă va fi perfecţionat cadrul legislativ-normativ şi instituţional respectiv.

Formarea unui mecanism eficient de reglementare a litigiilor de muncă se va efectua prin:

- sporirea eficienţei mecanismelor de protecţie prejudiciară a drepturilor sociale şi de muncă ale angajaţilor;

- susţinerea de către stat a dezvoltării sistemului de protecţie nestatală a drepturilor de muncă şi de autoapărare.

Reformarea sistemului de administrare a protecţiei muncii presupune crearea unui mecanism economic, care i-ar stimula pe patroni să caute căi de reducere a nivelului traumatismului în producţie, a morbidităţii profesionale şi a celei condiţionate de procesul de producţie, pe de o parte, iar pe salariaţi, pe de altă parte – să respecte normativele securităţii muncii.

3. Politica ocupării populaţiei active

Principalul obiectiv al politicii ocupării forţei de muncă constă în crearea condiţiilor economice favorabile pentru creşterea numărului locurilor de muncă prin susţinerea investiţiilor şi relansării industriei ca factori-cheie în soluţionarea acestei probleme.

Atingerea obiectivului enunţat presupune activizarea politicii statului privind ocuparea forţei de muncă, condiţionate de necesitatea:

- raţionalizării măsurilor de susţinere de către stat a şomerilor, concentrarea eforturilor serviciilor de angajare asupra reducerii perioadei acordate şomerilor pentru căutarea unui nou loc de muncă, asupra perfecţionării sistemului de consultare şi orientare profesională şi de susţinere psihologică a şomerilor, inclusiv asupra pregătirii, recalificării şi perfecţionării lor profesionale;

- reformării sistemului de stabilire şi plată a indemnizaţiilor de şomaj, divizării canalelor de plată a indemnizaţiilor de şomaj între sistemele asistenţei şi de asigurări sociale şi elaborării măsurilor ce contribuie la căutarea activă a unui loc de muncă, participarea la lucrările obşteşti şi recalificarea profesională;

- elaborării programelor speciale de extindere a ocupării pentru anumite grupuri sociale – tineri, femei cu copii mici, invalizi;

- implementării planurilor sociale ale întreprinderilor, care să preconizeze în special posibilităţi de schimbare temporară a condiţiilor şi regimurilor de muncă, de pensionare înainte de termen şi de acordare a unor înlesniri sociale suplimentare pentru persoanele disponibilizate;

- sprijinirii de către stat a agenţilor economici în reciclarea personalului în perioada întreruperii temporare a activităţii lor, condiţionate de reconstrucţia, reprofilarea ori asanarea lor sau introducerea administrării exterioare;

- dezvoltarea relaţiilor cu ţările ce importă forţa de muncă în scopul legalizării migraţiunii muncii, protejării intereselor şi drepturilor muncitorilor migranţi în ţările respective.

4. Protecţia socială

Scopul reformei sistemului de asistenţă socială a populaţiei este creşterea cuantumului ajutorului social pentru cetăţenii care au nevoie de el, în măsura creşterii resurselor financiare ale statului şi trecerii în special la sistemul nominativ de achitare dintr-o singură sursă de plată a indemnizaţiilor, care preconizează:

- acordarea ajutorului social (în special în formă nominativă) doar gospodăriilor, al căror consum real se află sub limita oficial stabilită a sărăciei;

- folosirea procedurilor de control obligatoriu al necesităţilor persoanelor ce primesc indemnizaţii;

- stabilirea restricţiilor la numărul total de tipuri de ajutor social şi indemnizaţii, care pot fi acordate în acelaşi timp uneia şi aceleiaşi persoane;

- crearea unui sistem computerizat central de prelucrare a datelor pentru sfera de asistenţă socială;

- implementarea tehnologiilor moderne de evidenţă şi deservire a recipienţilor;

- perfecţionarea modalităţilor de identificare a necesităţilor de asistenţă socială, nivelului de alocaţii acordate şi servicii prestate;

- evaluarea eficienţei şi impactului implementării programelor de asistenţă socială.

În scopul realizării sarcinilor propuse se prevede reorganizarea sistemelor de administrare a asigurărilor şi asistenţei sociale la nivel naţional şi local, crearea condiţiilor pentru acordarea compensaţiilor nominative şi plăţilor sociale conform testului privind necesitatea acordării ajutorului social.

Întreprinderea măsurilor de protecţie contra sărăciei a categoriilor de cetăţeni cu venituri mici presupune soluţionarea următoarelor probleme principale:

- stoparea proceselor ce stimulează proliferarea în masă a sărăciei;

- neadmiterea transformării formelor curente ale sărăciei în forme stagnante;

- crearea condiţiilor economice şi juridice pentru dezvoltarea antreprenoriatului individual şi familial;

- creşterea nivelului de protecţie socială a grupurilor socialmente vulnerabile de cetăţeni.

Una din sarcinile principale ale politicii sociale de stat o va constitui intensificarea activismului autorităţilor administraţiei locale în luarea deciziilor referitoare la chestiunile privind necesitatea, volumele şi formele de acordare a serviciilor pentru unele categorii concrete de cetăţeni.

5. Infrastructura socială

Importanţa vitală a ramurilor sferei sociale în asigurarea dezvoltării social-economice a statului condiţionează necesitatea accelerării restructurării activităţii instituţiilor de menire social-culturală. Avînd ca scop final crearea condiţiilor favorabile pentru prestarea către populaţie a serviciilor social-culturale care să corespundă exigenţelor şi standardelor mondiale avansate, aceste ramuri vor avea următoarele obiective prioritare de dezvoltare:

- sincronizarea sistemului de învăţămînt naţional cu cel mondial;

- asigurarea şanselor egale de acces la învăţătură pentru toate categoriile de cetăţeni;

- perfecţionarea continuă a procesului educaţional în rîndurile populaţiei Republicii Moldova;

- menţinerea sănătăţii populaţiei, sporirea accesului pacienţilor la asistenţa medicală calificată şi eficientizarea activităţii instituţiilor medicale;

- protejarea, valorificarea şi dezvoltarea valorilor culturale naţionale;

- valorificarea potenţialului tineretului şi asigurarea condiţiilor pentru integrarea tinerilor în procesele de dezvoltare social-economică;

- restructurarea sferei cercetare-dezvoltare, cu orientarea ei spre desfăşurarea activităţii ştiinţifice potrivit necesităţilor primordiale ale dezvoltării social-economice şi spre implementarea realizărilor obţinute în sferele respective.

5.1. Învăţămîntul

Aprofundarea reformelor economice şi sociale interne şi opţiunea strategică de integrare în Uniunea Europeană impun promovarea unei reforme educaţionale globale. Deoarece educaţia este fundamentul şi cheia investiţiilor în capitalul uman, politica Republicii Moldova în domeniul învăţămîntului se consideră prioritate naţională şi este orientată spre asigurarea şanselor egale la învăţătură pentru toate categoriile de populaţie, respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi adaptarea calificărilor propuse de instituţiile de învăţămînt la cerinţele pieţei muncii prin:

- consolidarea cadrului legislativ privind dezvoltarea învăţămîntului;

- optimizarea cheltuielilor bugetare prin determinarea priorităţilor de asigurare financiară;

- desfăşurarea pregătirii cadrelor pe baze contractuale;

- estimarea necesarului de cadre de care are nevoie economia naţională în aspectul specialităţilor;

- crearea condiţiilor favorabile pentru dezvoltarea învăţămîntului particular;

- perfecţionarea mecanismului de plasare în cîmpul muncii a tinerilor specialişti;

- corelarea cererii şi ofertei cu oportunităţile pieţei muncii;

- perfecţionarea învăţămîntului liceal, mediu de cultură generală, secundar profesional şi superior, prin optimizarea reţelei şi structurii instituţiilor de învăţămînt, indiferent de nivelul şi tipul acestora;

- completarea fondului de manuale şi promovarea unui mecanism durabil de finanţare a procesului de editare a manualelor şi de asigurare cu acestea a elevilor şi studenţilor;

- consolidarea corpului profesoral-didactic, cu revizuirea statutului şi responsabilităţilor cadrelor didactice şi instruirea continuă a acestora în funcţie de implementarea noilor standarde educaţionale;

- elaborarea şi implementarea standardelor educaţionale de stat, care vor sta la baza sistemului naţional de evaluare a învăţămîntului de toate nivelurile de instruire şi a nivelului de calificare al cadrelor;

- extinderea procesului de evaluare şi acreditare a instituţiilor de învăţămînt şi asigurarea transparenţei acestuia;

- transmiterea competenţelor privind managementul (administrarea, finanţarea) instituţiilor educaţionale către autorităţile administraţiei locale, fapt care va stabili atribuţiile şi responsabilităţile concrete pentru fiece nivel de management educaţional pe verticală şi orizontală;

- definitivarea procesului de transmitere a instituţiilor de învăţămînt secundar profesional în subordinea autorităţilor administraţiei publice locale;

- perfecţionarea mecanismului de protecţie socială a elevilor şi studenţilor, care presupune desăvîrşirea modului de creditare a studenţilor, de acordare a burselor de studii, de merit şi sociale şi a sistemului de facilităţi (asigurarea cu cămine, alimentaţie, manuale etc.), care ar contribui la o mai largă cuprindere cu studiile a copiilor şi tineretului în ansamblu;

- elaborarea şi implementarea unui sistem de orientare profesională a elevilor orfani din instituţiile de tip internat;

- sporirea responsabilităţii autorităţilor publice locale în ceea ce priveşte asigurarea condiţiilor de pregătire obligatorie pentru şcoală a copiilor de la vîrsta de 5 ani, inclusiv pentru dimensiunile fenomenului de abandon şcolar.

5.2. Cultura

Trecerea la economia de piaţă, în paralel cu democratizarea societăţii, creează noi oportunităţi pentru dezvoltarea culturii şi descătuşarea personalităţii ce activează în cultură, oferind concomitent publicului larg posibilităţi extinse de a beneficia de valorile tezaurului culturii universale. Politica în domeniul cultural va fi orientată spre implementarea unor noi modele de renaştere şi promovare a valorilor culturale naţionale, de protecţie juridică şi de lansare a culturii autohtone în circuitul culturii mondiale. Pentru realizarea acestor deziderate se va proceda la:

- consolidarea cadrului legislativ şi normativ, racordat la cerinţele europene, care va contribui la revitalizarea culturii, păstrarea şi valorificarea creaţiei populare naţionale;

- utilizarea noilor tehnologii informaţionale pentru modernizarea infrastructurii culturale a societăţii;

- perfecţionarea sistemului de pregătire a personalului de conducere a instituţiilor în domeniu;

- extinderea şi intensificarea proceselor de editare şi achiziţionare a literaturii naţionale şi universale pentru bibliotecile publice şi şcolare;

- asigurarea, la nivelul standardelor mondiale, a accesului populaţiei la valorile culturale, prin promovarea unor politici adecvate de stat în sfera artelor teatrale, muzicale, cinematografice etc.;

- crearea rutelor turistice culturale cu includerea localităţilor şi obiectivelor importante din patrimoniul cultural şi natural al Republicii Moldova; restaurarea patrimoniului cultural în zonele complexelor muzeale Orheiul Vechi şi Soroca şi constituirea unor centre de turism cu o infrastructură adecvată cerinţelor mondiale de activitate în acest domeniu;

- inventarierea şi documentarea patrimoniului cultural naţional mobil şi imobil şi includerea acestuia în reţeaua informaţională internaţională (monumente, ansambluri şi situri istorice, valori culturale artistice şi muzeistice) prin mijloacele electronice de informare;

- crearea unui sistem de formare continuă a cadrelor din sfera culturii, asigurîndu-le un nivel de instruire avansat;

- crearea condiţiilor stimulatorii pentru dezvoltarea culturii şi artei;

- protejarea şi conservarea patrimoniului istoric cu valoare arhitecturală deosebită;

- promovarea pe plan naţional şi internaţional a valorilor culturale;

- crearea condiţiilor privind acumularea surselor extrabugetare în sfera culturii.

5.3. Ocrotirea sănătăţii

Sănătatea naţiunii este securitatea şi baza dezvoltării economice durabile şi continue a ţării. Scopul politicii în domeniul sănătăţii constă în sporirea accesului populaţiei la asistenţa medicală prin realizarea unor obiective de reorganizare şi reformare a sistemului sănătăţii, axate pe sporirea eficienţei instituţiilor medicale, care se va obţine datorită utilizării raţionale a mijloacelor disponibile şi optimizării cheltuielilor financiare.

Întru realizarea scopului enunţat vor fi întreprinse următoarele măsuri:

- elaborarea mecanismelor de conlucrare intersectorială în domeniul ocrotirii sănătăţii;

- aprobarea şi implementarea Politicii Naţionale a Sănătăţii, bazate pe principiile şi recomandările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii;

- promovarea modului sănătos de viaţă şi ocrotirea sănătăţii mamei şi copilului;

- ridicarea responsabilităţii patronilor pentru sănătatea angajaţilor şi responsabilităţii părinţilor pentru sănătatea copiilor;

- constituirea infrastructurii de asigurări obligatorii în domeniul sănătăţii şi elaborarea mecanismului de implementare a acestuia prin asigurările obligatorii de asistenţă medicală;

- orientarea sistemului sănătăţii spre serviciile de sănătate primare şi consolidarea infrastructurii sectorului Asistenţei Medicale Primare prin finanţarea în creştere permanentă întru asigurarea prioritară a Programelor Naţionale de Sănătate, profilaxia şi tratamentul continuu al maladiilor;

- monitorizarea realizării Programelor de stat în domeniul ocrotirii sănătăţii;

- eşalonarea asistenţei medicale specializate: spitalul sectorial, judeţean, republican;

- implementarea tehnologiilor avansate de tratare a pacienţilor;

- elaborarea şi implementarea mecanismului de evaluare şi acreditare a unităţilor medico-sanitare şi farmaceutice;

- elaborarea şi adoptarea actelor normative privind reglementarea activităţii instituţiilor medico-sanitare în condiţii economice noi;

- dezvoltarea şi ajustarea cadrului juridic în domeniul sănătăţii, racordarea acestuia la exigenţele naţionale şi reglementările internaţionale;

- restructurarea sistemului farmaceutic în funcţie de reorganizarea sistemului de sănătate în ansamblu;

- organizarea şi dezvoltarea reţelei farmaceutice de stat în scopul asigurării populaţiei cu medicamente la preţuri accesibile;

- perfecţionarea mecanismului de formare a preţurilor la medicamente şi servicii medicale;

- formarea sistemului informaţional automatizat de colectare, prelucrare, analiză, folosire operativă şi raţională a datelor statistice şi indicilor prioritari în sistemul sănătăţii;

- asigurarea transparenţei utilizării mijloacelor bugetare, speciale, extrabugetare şi a ajutoarelor umanitare;

- coordonarea problemelor ce ţin de utilizarea ajutoarelor umanitare în sfera ocrotirii sănătăţii;

- reducerea răspîndirii bolilor contagioase, în special a bolilor social condiţionate şi dependente de modul de trai şi comportament, recunoaşterea Republicii Moldova ca ţară liberă de poliomielită.

5.4. Politici de tineret şi sport

Principalele activităţi în domeniul ameliorării substanţiale a capitalului uman, derulate pe plan educaţional, ştiinţific, tehnologic, inovaţional, cultural şi moral, vor avea preponderent drept obiect tineretul. Pentru aceasta vor fi întreprinse următoarele măsuri:

- perfecţionarea sistemului de pregătire, reciclare şi amplasare a specialiştilor din domeniile culturii fizice şi sportului;

- consolidarea cadrului legislativ privind promovarea politicii de dezvoltare şi încadrare socială a tineretului;

- crearea premiselor pentru participarea activă a tinerilor în activităţile antreprenoriale şi de cercetare-dezvoltare;

- asigurarea unui nivel corespunzător de protecţie socială a tinerelor familii şi a tineretului socialmente vulnerabil;

- dezvoltarea relaţiilor cu structurile similare din alte ţări şi cu organizaţii internaţionale în domeniul tineretului şi sportului;

- intensificarea activităţilor sportive în sistemul de învăţămînt;

- dezvoltarea cadrului normativ privind constituirea şi activitatea cluburilor, asociaţiilor sportive şi federaţiilor sportive naţionale;

- sprijinirea agenţilor economici care participă la dezvoltarea bazei materiale pentru cultura fizică şi sport;

- intensificarea şi eficientizarea activităţilor federaţiilor sportive naţionale, în special în domeniul pregătirii sportivilor de performanţă, perfecţionarea mecanismului de transfer intercluburi şi internaţional;

- pregătirea lotului naţional pentru Jocurile Olimpice din 2004.

VI. POLITICA REGIONALĂ

Scopul principal al politicii de dezvoltare regională constă în crearea condiţiilor pentru creşterea economică echilibrată a tuturor teritoriilor Republicii Moldova, utilizînd cît mai deplin potenţialul şi aportul fiecăruia în dezvoltarea economiei pe plan naţional, iar pe de altă parte – în crearea oportunităţilor ca toate zonele să valorifice cele mai noi realizări şi experienţa avansată a întregii economii.

Fenomenele de tranziţie la economia de piaţă au cauzat aprofundarea discrepanţelor interregionale, care se explică prin derularea mecanismului competiţional de piaţă, ce a divizat regiunile în funcţie de avantajele şi dezavantajele lor concurenţiale şi a relevat adaptarea diferită la piaţă a zonelor cu diverse structuri economice, precum şi diminuarea substanţială şi neîntemeiată a implicării statului în echilibrarea acestor evoluţii.

Aceste disproporţii generează inevitabil lărgirea zonelor de recesiune şi sărăcie, deteriorarea mecanismelor de interacţiune economică între regiuni şi creşterea contradicţiilor interregionale. Existenţa disproporţiilor socio-economice teritoriale are în mare parte cauze obiective şi necesitatea eliminării lor este indiscutabilă.

Obiectivele strategice ale politicii de dezvoltare regională se rezumă la:

- soluţionarea problemei reintegrării în cadrul statului moldovenesc indivizibil a raioanelor de est, cu stabilirea jurisdicţiei plenare a Republicii Moldova asupra acestui teritoriu, inclusiv prin atragerea investiţiilor din Uniunea Europeană pentru anumite proiecte la care vor participa parteneri atît din partea stîngă, cît şi din partea dreaptă a Nistrului;

- diminuarea decalajelor existente între zonele ţării şi crearea condiţiilor de stimulare a dezvoltării lor echilibrate, prin utilizarea optimă a potenţialului fiecăruia de resurse naturale şi umane şi realizarea unei creşteri economice prin promovarea competitivităţii;

- promovarea politicilor regionale de integrare în structurile europene şi internaţionale prin participarea activă a judeţelor şi comunităţilor locale la realizarea proiectelor în cadrul programelor existente de cooperare internaţională a regiunilor transfrontaliere ("Dunărea de Jos", "Prutul de Sus") şi a celor de perspectivă.

Acţiunile privind modernizarea economiei şi reformarea sferei sociale vor fi întreprinse ţinîndu-se cont de particularităţile şi interesele regiunilor şi în conformitate cu următoarele principii ale relaţiilor lor economice:

- unitatea spaţiului economic, libertatea circulaţiei mărfurilor, serviciilor şi forţei de muncă;

- delimitarea competenţelor diferitor nivele ale administraţiei publice, concordanţa dintre resurse şi împuterniciri;

- elaborarea şi implementarea coordonată a unei politici bugetare, financiare, fiscale şi sociale de acelaşi standard pentru toate unităţile administrativ-teritoriale prin crearea condiţiilor egale de dezvoltare economică;

- transparenţa relaţiilor.

Principalele activităţi care se impun în acest sens sînt următoarele:

- perfecţionarea metodologiei de estimare a potenţialului de dezvoltare şi a nivelului de trai în unităţile administrativ-teritoriale şi de identificare a regiunilor defavorizate, concomitent cu elaborarea şi implementarea principiilor echitabile de formare şi interacţiune a bugetelor de toate nivelurile, care ar elimina creşterea disproporţiilor în dezvoltarea teritorială şi ar fi, totodată, în concordanţă cu contribuţiile teritoriilor la formarea bugetului consolidat;

- sporirea capacităţii regiunilor de a-şi susţine procesul de dezvoltare prin sprijinirea comunităţilor locale şi regionale în crearea propriilor mecanisme de soluţionare a problemelor în teritoriu;

- impulsionarea procesului de colaborare în cadrul euroregiunilor existente şi de instituire a altor euroregiuni;

- utilizarea tuturor posibilităţilor de creare a noilor zone ale antreprenoriatului liber şi de revigorare a activităţii celor existente, ca nuclee pentru dezvoltarea teritoriilor prin atragerea investiţiilor autohtone şi străine şi facilitarea activităţilor lor economice externe;

- examinarea oportunităţii de instituire a Fondului de dezvoltare regională (FDR), din contul căruia ar putea fi finanţate diverse proiecte investiţionale de dezvoltare a infrastructurii de producţie şi sociale, ce ar permite îmbunătăţirea calităţii spaţiului economic naţional şi crearea condiţiilor pentru atragerea investiţiilor nebugetare în regiunile defavorizate;

- perfecţionarea sistemului de interacţiune a autorităţilor centrale cu cele locale prin delegarea către ultimele a responsabilităţii pentru situaţia social-economică din teritoriu, precum şi acordarea împuternicirilor de a influenţa asupra ei;

- transmiterea în administrarea autorităţilor publice locale a acelei părţi a patrimoniului public, ce ar contribui la creşterea potenţialului economic al teritoriului respectiv;

- corelarea politicilor regionale cu cele sectoriale prin implementarea în diferite domenii economice a unor programe specifice de dezvoltare conform particularităţilor zonale, care vor fi transpuse în viaţă atît de autorităţile publice centrale, cît şi de cele locale;

- încurajarea cooperării interregionale prin promovarea diferitor forme de cooperare internă şi externă – cu comunităţile locale şi regionale ale altor state;

- crearea şi susţinerea sistemelor teritoriale informaţionale complexe în baza tehnologiilor GIS.

VII. Protecţia mediului şi utilizarea raţională a resurselor naturale

Obiectivul principal al strategiei privind mediul şi gestiunea resurselor naturale constă în prevenirea şi reducerea impactului negativ asupra factorilor de mediu şi resurselor naturale. Bazele politicii de mediu la etapa de tranziţie spre economia de piaţă au fost puse în Concepţia Protecţiei Mediului în Republica Moldova (1995), Planul Naţional de Acţiuni în Domeniul Mediului (1996) şi cadrul legislativ care conţine peste 20 de legi în domeniu.

Pentru racordarea obiectivelor majore ale dezvoltării durabile a ţării cu concursul tuturor ministerelor de elaborat Planul Naţional de dezvoltare a teritoriului.

Activităţile prioritare în domeniul protecţiei şi ameliorării mediului şi gestiunii resurselor naturale sînt următoarele:

- consolidarea potenţialului instituţional şi managerial, inclusiv armonizarea cadrului legislativ şi normativ al Republicii Moldova cu actele respective ale Uniunii Europene;

- implementarea managementului de mediu la întreprinderi şi certificarea ecologică, inclusiv prin realizarea prevederilor Programului de stat de valorificare a deşeurilor de producţie şi menajere;

- restabilirea şi menţinerea potenţialului natural, inclusiv prin crearea ariilor naturale protejate transfrontaliere cu managementul comun al Republicii Moldova, Ucrainei şi României;

- intensificarea luptei cu braconajul, tăierile ilicite de păduri, restabilirea fondurilor silvic şi cinegetic şi al resurselor piscicole în teritoriul naţional;

- promovarea tehnologiilor şi echipamentelor performante, impunerea unor criterii şi exigenţe minime de calitate cu impact minim asupra mediului;

- intensificarea colaborării internaţionale în domeniul mediului prin încheierea de noi acorduri bilaterale şi multilaterale interstatale şi cu organismele internaţionale, inclusiv în problemele combaterii fenomenelor nocive globale (deteriorarea stratului de ozon, schimbarea climei, deşertificarea etc.);

- facilitarea accesului la informaţii şi justiţie, a participării publicului (inclusiv prin intermediul ONG-urilor) la adoptarea deciziilor privind mediul, prin crearea cadrului respectiv legislativ şi informaţional.

Dezvoltarea economică a Republicii Moldova se va baza pe principiile dezvoltării durabile privind toate componentele naturale: aerul, apa, solul, biodiversitatea, pădurile şi resursele subsolului. Între acestea o deosebită însemnătate pentru economia naţională o are solul, care constituie principala resursă naturală a ţării. De asemenea, o importanţă excepţională o are apa, elementul fundamental al vieţii, rezervele căreia în republică sînt insuficiente. De aceea se va acorda o atenţie sporită atragerii investiţiilor în domeniul aprovizionării populaţiei cu apă potabilă.

Deoarece pe teritoriul ţării a sporit intensitatea proceselor de eroziune a terenurilor agricole (din cauza reliefului accidentat, ploilor torenţiale, ponderii excesive a culturilor prăşitoare în asolamente, parcelarea ştiinţific nejustificată, ponderii mari a terenurilor exploatate în raport cu suprafaţa ţării), se preconizează, conform recomandărilor Cărţii mondiale a solurilor elaborate de UNESCO, FAO şi UNEP:

- elaborarea şi adoptarea legii solului;

- elaborarea şi aprobarea programului naţional complex de sporire a fertilităţii şi de utilizare durabilă a solurilor şi elaborarea subprogramelor la nivel de judeţ;

- instituirea serviciului naţional de protecţie a solului;

- elaborarea şi implementarea programelor naţionale privind:

* regularizarea balanţei humusului şi a elementelor nutritive din sol;

* protecţia antierozională a solurilor;

* ameliorarea solurilor cu productivitate redusă;

* stabilizarea alunecărilor de teren;

* ameliorarea stării solurilor aluviale din luncile desecate, restabilirea funcţiilor naturale ale văilor şi mlaştinilor în calitate de purificatori ai apelor reziduale;

* crearea unor sisteme de irigare, care exclud salinizarea şi soloneţizarea solurilor;

* regularizarea păşunatului în scopul excluderii degradării solului.

Progresul economic este imposibil în condiţiile insuficienţii de apă, cu care se confruntă actualmente Republica Moldova, de aceea vor fi aplicate principiile de gestiune durabilă a apelor, expuse în art.130 al Tratatului de Bază al Uniunii Europene, care prevede utilizarea integrată a resurselor de apă, gospodărirea pe bazine hidrografice, stabilirea valorilor-limită a emisiei de poluanţi, delimitarea zonelor sensibile, evidenţa şi monitorizarea problemelor privind calitatea apelor, transparenţa politicilor de mediu şi participarea publicului la luarea deciziilor.

Concomitent cu respectarea cerinţelor legislaţiei şi standardelor comunitare, se va intensifica activitatea în vederea obţinerii subvenţiilor din diverse surse internaţionale cu profil ecologic, inclusiv pentru asistenţă în realizarea programelor regionale în cadrul euroregiunilor, create în comun cu România şi Ucraina; cofinanţarea proiectului "ECOPROFIT" realizat în cadrul programelor UNIDO/UNEP "Producere mai pură"; crearea infrastructurii pentru implementarea standardelor ISO 14000 privind gestiunea stării mediului; elaborarea şi realizarea programelor regionale de ameliorare a calităţii apei potabile şi aplicarea tehnologiilor agricole, orientate spre menţinerea, protecţia şi ameliorarea potenţialului natural al teritoriilor.

VIII. Combaterea criminalităţii şi corupţiei

Intensificarea dezvoltării economice este imposibilă fără fortificarea sistemului de asigurare a ordinii de drept, fără combaterea consecventă şi necruţătoare a criminalităţii, corupţiei şi economiei tenebre. În acest context vor fi întreprinse următoarele măsuri:

- realizarea deplină a prevederilor Programului de stat privind combaterea corupţiei şi protecţionismului pentru anii 1999-2002 şi elaborarea unui program similar pentru perioada următoare;

- perfecţionarea structurii Ministerului Afacerilor Interne, eficientizarea activităţii tuturor subdiviziunilor acestuia, în special, a celora de organizare, analiză şi control;

- asigurarea respectării principiului egalităţii tuturor cetăţenilor în faţa legii;

- concentrarea eforturilor tuturor organelor de drept şi control, în mod prioritar, asupra combaterii crimei organizate, corupţiei şi actelor de terorism;

- suprimarea şi legalizarea economiei tenebre;

- crearea unui mecanism de realizare a prevederilor Legii cu privire la prevenirea şi spălarea banilor;

- combaterea evaziunilor fiscale, contrabandei, traficului de fiinţe umane, circulaţiei ilegale a drogurilor;

- consolidarea cadrului legislativ privind protecţia intereselor agenţilor economici şi ale statului, inclusiv în sfera reglementării relaţiilor patrimoniale;

- aprofundarea colaborării cu organele abilitate din alte state în domeniile combaterii crimei organizate şi corupţiei, depistării şi neutralizării grupărilor criminale cu caracter internaţional prin aderarea la structurile şi mecanismele europene, încheind acorduri bilaterale şi multilaterale;

- elaborarea şi implementarea unui mecanism de deportare a străinilor şi apatrizilor, care se află ilegal pe teritoriul ţării;

- implementarea recomandărilor elaborate în cadrul Programului OCTOPUS-11, lansat de Consiliul Europei şi Comisia Europeană;

- elaborarea şi adoptarea legii cu privire la combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri;

- încheierea acordurilor bilaterale cu alte ţări privind preluarea, predarea şi escortarea cetăţenilor străini şi apatrizilor aflaţi ilegal pe teritoriul uneia din părţi;

- elaborarea Programului naţional privind crearea noilor locuri de muncă, inclusiv pentru angajarea în muncă a persoanelor cu antecedente penale, eliberate din locurile de detenţie.

* * *

Obiectivele prezentei Strategii impun ritmuri forţate de dezvoltare care vor fi posibile prin participarea decisivă a tuturor forţelor societăţii în accelerarea dezvoltării social-economice, integrarea intensă în procesele de globalizare şi a celor de tranziţie de la o societate industrială la cea informaţională, bazată pe ştiinţă şi tehnologii performante, în care omul este valoarea supremă şi căruia i se oferă condiţii decente de trai.