1424/15.12.2008 Hotărîre pentru aprobarea Concepţiei privind reformarea Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat în Serviciul de Stat de Supraveghere a Sănătăţii Publice

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

pentru aprobarea Concepţiei privind reformarea Serviciului

Sanitaro-Epidemiologic de Stat în Serviciul de Stat

de Supraveghere a Sănătăţii Publice

nr. 1424  din  15.12.2008

 (în vigoare 23.12.2008) 

Monitorul Oficial nr.230-232 art.1443 din 23.12.2008

* * *

În scopul fortificării sănătăţii populaţiei, reducerii inechităţilor în sănătate şi atingerii unor standarde adecvate de calitate a vieţii prin sporirea capacităţii statului de implementare şi de monitorizare a politicilor în domeniul sănătăţii publice, în conformitate cu Strategia de reformă a administraţiei publice centrale şi locale, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Concepţia privind reformarea Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat în Serviciul de Stat de Supraveghere a Sănătăţii Publice, conform anexei.

2. Se acceptă propunerea Ministerului Sănătăţii de iniţiere a reformării Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat în Serviciul de Stat de Supraveghere a Sănătăţii Publice în baza Concepţiei aprobate.

3. Ministerul Sănătăţii va elabora şi va prezenta Guvernului, pînă la 20 decembrie 2008, proiectul legii privind supravegherea de stat a sănătăţii publice.

Anexă

la Hotărîrea Guvernului

nr.1424 din 15 decembrie 2008

CONCEPŢIA

privind reformarea Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat

în Serviciul de Stat de Supraveghere a Sănătăţii Publice

I. DESCRIEREA SITUAŢIEI

1. Promovarea şi protejarea sănătăţii populaţiei pe tot parcursul vieţii reprezintă unul dintre cele mai importante obiective ale comunităţii mondiale, reflectat în Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului şi în Strategia „Sănătatea pentru toţi în secolul XXI” a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. În Republica Moldova, crearea condiţiilor optime pentru realizarea maximă a potenţialului de sănătate al fiecărui cetăţean pe parcursul întregii vieţi şi atingerea unor standarde adecvate de calitate a vieţii constituie scopul principal al Politicii Naţionale de Sănătate, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr.886 din 6 august 2007.

2. Reformele implementate în sistemul de sănătate în ultimii ani, pe lîngă sporirea resurselor financiare, au permis îmbunătăţirea unor indicatori fundamentali de sănătate:

1) rata mortalităţii infantile s-a redus în perioada 2001-2007 de la 16,3 pînă la 11,3 decese la 1000 de nou-născuţi, iar a mortalităţii copiilor pînă la 5 ani s-a micşorat, respectiv, de la 20,4 la 14,0 la 1000 de nou-născuţi;

2) rata mortalităţii materne s-a diminuat de la 43,9 decese materne la 100000 de nou-născuţi vii în anul 2001 pînă la 15,8 în anul 2007;

3) atingerea unei acoperiri vaccinale de peste 95% a contribuit la eliminarea poliomielitei, difteriei şi tetanosului neonatal, la reducerea semnificativă a morbidităţii prin difterie, tuse convulsivă, rujeolă, rubeolă, hepatita virală B;

4) au fost reduse cu peste 80% faţă de anul 1995 decesele cauzate de boli diareice acute;

5) au fost prevenite izbucnirile de boli infecţioase extrem de periculoase şi cu potenţial înalt de răspîndire (holera, tularemia, leptospiroza, antraxul, bruceloza, febra tifoidă, tifosul exantematic, malaria).

3. Cu toate că se înregistrează ameliorarea unor indicatori de sănătate, speranţa medie de viaţă la naştere în Republica Moldova este cu 10 ani mai mică faţă de speranţa medie de viaţă în statele Uniunii Europene.

4. Actualmente cele mai frecvente decese sînt cauzate de bolile cronice necontagioase, în special de:

1) bolile aparatului circulator (676,0 decedaţi la 100000 de locuitori în anul 2007), tumorile maligne (150,6 decedaţi la 100000 de locuitori în anul 2007);

2) bolile aparatului digestiv (119,4 decedaţi la 100000 de locuitori în anul 2007);

3) traumatismele (101,9 decedaţi la 100000 de locuitori în anul 2007);

4) bolile sistemului respirator (72,1 decedaţi la 100000 de locuitori în anul 2007).

Aceeaşi structură a mortalităţii este caracteristică şi pentru vîrsta aptă de muncă, iar traumatismele se situează pe primele locuri în ierarhia anilor de viaţă potenţial pierduţi, constituind, totodată, principala cauză de incapacitate temporară de muncă.

5. Cei mai importanţi factori de risc care condiţionează morbiditatea, invaliditatea şi mortalitatea în Republica Moldova sînt abuzul de alcool, hipertensiunea arterială, colesterolul şi tutunul, urmate de supraponderalitate, activitate fizică redusă, în mare parte fiind prevenibili prin reglementarea unor activităţi şi instituirea unui comportament sănătos.

6. În dezvoltarea sa, societatea modernă se confruntă cu un şir de factori noi cu impact potenţial asupra sănătăţii:

1) migraţia internă şi externă;

2) globalizarea comerţului şi a circuitului alimentar; crearea substanţelor şi a tehnologiilor noi;

3) intensificarea schimbărilor climaterice, frecvenţei dezastrelor naturale şi antropogene;

4) apariţia agenţilor patogeni noi, cu potenţial de răspîndire rapidă;

5) adaptarea microbilor şi creşterea rezistenţei lor la mijloacele existente de tratament şi de profilaxie;

6) creşterea pericolului terorismului internaţional, inclusiv cu utilizarea agenţilor biologici, chimici şi radiologici.

7. Ascensiunea economică înregistrată în ultimii ani, reformele structurale în sistemul de sănătate au condiţionat sporirea esenţială a investiţiilor statului în sănătate, asigurarea accesului tuturor păturilor de populaţie la serviciile de asistenţă medicală. Totodată, nivelul înalt de morbiditate şi de mortalitate prin un şir de boli menţionate dictează necesitatea unor noi abordări şi antrenarea tuturor sectoarelor sociale în soluţionarea problemelor de sănătate publică.

II. DEFINIREA DETALIATĂ A PROBLEMEI

8. Prin adoptarea Politicii Naţionale de Sănătate, statul a plasat sănătatea printre valorile cele mai de preţ, fiind o componentă indispensabilă a dezvoltării şi a prosperării socioeconomice a Republicii Moldova. Acest document-cadru pune bazele reorientării asistenţei medicale de la politica de tratament spre politica de promovare a sănătăţii şi de prevenire a maladiilor.

9. Ralierea Republicii Moldova la cerinţele de integrare europeană presupune racordarea sistemului de sănătate şi a domeniului sănătăţii publice la prevederile actelor normative internaţionale, în special în Regulamentul Sanitar Internaţional (2005).

10. Structura şi capacitatea Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat, precum şi activitatea acestuia, tradiţional orientate spre prevenirea şi combaterea bolilor infecţioase, reglementarea expunerii la factori de risc şi supravegherea aplicării legislaţiei la obiectivele economiei naţionale au rămas neadaptate la problemele noi de sănătate ale societăţii.

11. În structura actuală a sistemului de sănătate, la nivel de comunitate şi de teritoriu administrativ, sînt sesizabile unele lacune privind coordonarea politicilor în domeniul sănătăţii publice şi în monitorizarea acestora, în antrenarea instituţiilor medico-sanitare teritoriale, a structurilor altor ministere şi autorităţi administrative centrale.

12. Cadrul legislativ şi normativ în domeniul sănătăţii publice necesită a fi aliniat la priorităţile naţionale de dezvoltare şi la legislaţia europeană.

13. Se impune elaborarea unui complex de acţiuni adecvate şi coordonate ca răspuns la provocările noi care influenţează starea sănătăţii populaţiei, inclusiv identificarea factorilor, indiferent de origine – transmisibili sau netransmisibili, prioritizarea lor şi elaborarea măsurilor adecvate de prevenire şi control.

14. Situaţia actuală impune sporirea receptivităţii faţă de problemele de sănătate la nivel de comunităţi şi grupuri sociale, asigurarea echităţii sociale în domeniul sănătăţii.

15. Urmează a ridica nivelul de documentare, monitorizare şi evaluare a problemelor de sănătate în raport cu factorii determinanţi, inclusiv calitatea apei potabile, alimentaţia populaţiei, factorii mediului ocupaţional, educaţia, instruirea, aspectele comportamentale.

16. Se extinde complexitatea cadrului instituţional şi tehnic de realizare a intervenţiilor privind prevenirea bolilor, protecţia sănătăţii şi promovarea comportamentului sănătos.

17. Este necesară o delimitare clară a responsabilităţilor cu alte servicii de supraveghere şi control cu impact asupra sănătăţii publice, cît şi în interiorul Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat, pe niveluri de competenţă.

18. Abordarea integrată a problemelor de sănătate publică şi a factorilor ce o determină permite evitarea utilizării neraţionale a resurselor umane şi materiale existente.

19. Creşterea nivelului de finanţare a serviciilor de sănătate publică va facilita extinderea potenţialului de prevenire a bolilor şi de promovare a sănătăţii.

III. DOCUMENTELE DE POLITICI ŞI ACTELE LEGISLATIVE

RELEVANTE PENTRU SOLUŢIONAREA PROBLEMEI

20. Constituţia Republicii Moldova, prin articolul 36, alin.(1) stabileşte că dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat, iar prin articolul 37 alin.(1) că fiecare om are dreptul la un mediu înconjurător neprimejdios din punct de vedere ecologic pentru viaţă şi sănătate, precum şi la produse alimentare şi obiecte de uz casnic inofensive. Concomitent art.47 alin.(1) stabileşte că statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei lui, cuprinzînd hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare.

21. Dreptul fiecărei persoane la un nivel de trai care să asigure sănătatea şi bunăstarea sa şi a familiei sale, incluzînd hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare este garantat, de asemenea, de articolul 25 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, adoptată la 10 decembrie 1948.

22. În rezoluţia Biroului Regional European al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (BRE a OMS) EUR/RC58/R4 privind guvernarea sistemelor de sănătate, statele membre sînt încurajate să asigure accesul universal în promovarea sănătăţii şi prevenirea bolilor în calitate de mijloace fundamentale care garantează echitatea în sănătate, să promoveze colaborarea intersectorială în abordarea determinantelor sociale de sănătate.

23. Rezoluţia BRE a OMS EUR/RC58/R8 privind sănătatea şi strategiile de modificare comportamentală cere ţărilor identificarea domeniilor cu un grad înalt de relevanţă pentru sănătatea publică şi utilizarea coordonată a politicilor şi strategiilor adecvate (reglementare, instruire, motivare, consiliere, formarea capacităţilor) pentru realizarea obiectivelor de ameliorare a sănătăţii.

24. Regulamentul Sanitar Internaţional (2005), aprobat de Asambleea Mondială a Sănătăţii (OSM 58,3), stabileşte responsabilităţi de fortificare a capacităţii ţărilor în prevenirea răspîndirii la nivel naţional şi internaţional a riscurilor pentru sănătatea publică şi pentru comerţul internaţional, determinate de agenţi biologici, chimici şi radiologici.

25. Articolul 3 al Legii ocrotirii sănătăţii nr.411-XIII din 28 martie 1995 defineşte profilaxia în calitate de principiu fundamental în asigurarea sănătăţii populaţiei şi obligă autorităţile administraţiei publice, unităţile economice să ia măsuri sociale şi medicale orientate spre profilaxia primară a maladiilor, în special, spre salubrizarea mediului înconjurător, spre crearea şi menţinerea unor condiţii igienice favorabile de viaţă şi de muncă, spre menţinerea şi ocrotirea sănătăţii populaţiei, a unor categorii vulnerabile, cum sînt femeile, copiii şi bătrînii, spre propagarea odihnei active şi a culturii fizice de masă, spre alimentarea raţională şi educaţia sanitară a populaţiei.

26. Strategia naţională de dezvoltare pe anii 2008-2011, aprobată prin Legea nr.295-XVI din 21 decembrie 2007, stabileşte consolidarea unei societăţi sănătoase în calitate de prioritate de dezvoltare pe termen mediu, inclusiv prin:

1) analiza factorilor care determină diferenţa în longevitatea vieţii femeilor şi a bărbaţilor;

2) consolidarea şi extinderea în continuare a reţelei serviciilor de sănătate prietenoase tinerilor şi asigurarea accesului tinerilor la informare, la educaţie şi la comunicare în probleme de sănătate;

3) fortificarea sănătăţii mamei şi a copilului;

4) optimizarea controlului asupra bolilor transmisibile;

5) reducerea poverii bolilor nontransmisibile, în special prin prevenirea maladiilor prin carenţe de micronutrienţi (fier şi iod), precum şi prin lansarea campaniilor naţionale antifumat, antialcool şi de prevenire a traumatismelor şi a accidentelor la copii.

27. Planul de acţiuni pentru implementarea Strategiei naţionale de dezvoltare pe anii 2008-2011, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.191 din 25 februarie 2008, prevede fortificarea sănătăţii publice prin reducerea poverii bolilor noncontagioase, inclusiv prin dezvoltarea monitoringului socioigienic cu monitorizarea şi eficientizarea controlului factorilor de risc comportamentali şi cei din mediul de trai.

28. Un imbold important în dezvoltarea sistemului de sănătate în scopul abordării sistemice a problemelor de sănătate şi de integrare a eforturilor intersectoriale, ameliorării calităţii vieţii şi sănătăţii populaţiei, promovării sănătăţii, prevenirii maladiilor şi asigurării accesului la servicii de sănătate de o înaltă calitate pentru toţi cetăţenii ţării îl constituie Politica Naţională de Sănătate, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.886 din 6 august 2007.

29. Strategia de dezvoltare a sistemului de sănătate în perioada anilor 2008-2017, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.1471 din 24 decembrie 2007, transpunînd scopurile şi priorităţile de bază, expuse în Politica Naţională de Sănătate, stabileşte ca obiectiv general organizarea şi prestarea serviciilor de sănătate adecvate cerinţelor şi ajustate la necesităţile populaţiei, îmbunătăţirea serviciilor de sănătate publică în calitate de element de importanţă strategică al domeniilor prioritare ale sistemului de sănătate.

IV. INSTRUMENTELE ŞI CĂILE DE SOLUŢIONARE A PROBLEMEI

30. În scopul eficientizării serviciilor de sănătate publică prin adaptarea acestora la noile necesităţi, optimizării cheltuielilor în sănătate, asigurării echităţii şi creşterii calităţii şi accesibilităţii serviciilor de sănătate publică se propune reformarea Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat în Serviciul de Stat de Supraveghere a Sănătăţii Publice.

31. În scopul asigurării controlului statului asupra implementării politicilor şi programelor de sănătate, Serviciul de Stat de Supraveghere a Sănătăţii Publice va fi abilitat cu responsabilităţi de coordonare a activităţilor de sănătate publică la nivel teritorial, cu antrenarea instituţiilor medico-sanitare teritoriale, a autorităţilor administraţiei publice locale, a structurilor altor ministere şi autorităţi administrative centrale.

32. Serviciul de Stat de Supraveghere a Sănătăţii Publice va respecta delimitarea clară a responsabilităţilor şi competenţelor de supraveghere şi control atît în interiorul serviciului, cît şi în raport cu alte servicii de stat.

33. Reformarea Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat în Serviciul de Stat de Supraveghere a Sănătăţii Publice va fi efectuată în baza următoarelor principii:

1) dezvoltarea unui cadru legislativ şi normativ în domeniul sănătăţii publice aliniat la priorităţile naţionale de dezvoltare şi la legislaţia europeană;

2) studierea şi evaluarea complexă a problemelor de sănătate, indiferent de originea lor, cu elaborarea măsurilor adecvate de prevenire şi control;

3) delimitarea funcţională a activităţilor de supraveghere de cele de expertiză şi evaluare în scopul evitării conflictelor de interese şi dublărilor în serviciile prestate;

4) instituirea proceselor de asigurare a managementului calităţii serviciilor prestate prin standardizarea tehnicilor şi procedurilor de activitate, desemnarea laboratoarelor de referinţă;

5) utilizarea eficientă a resurselor umane şi materiale pentru asigurarea identificării rapide a problemelor de sănătate, a factorilor care o determină şi declanşarea măsurilor de prevenire şi control a bolilor;

6) documentarea, monitorizarea şi evaluarea determinantelor de sănătate (calitatea apei potabile, alimentaţia populaţiei, factorii mediului ocupaţional, educaţia, instruirea şi promovarea modului sănătos de viaţă etc.).

34. Serviciul de Stat de Supraveghere a Sănătăţii Publice:

1) va fi organizat în două niveluri, păstrînd subordonarea verticală şi fiind dirijat de medicul-şef sanitar de stat, viceministru al sănătăţii;

2) nivelul I va cuprinde: Centre de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice (CSSSP) raionale/municipale, constituite în baza Centrelor raionale/municipale de Medicină Preventivă, inclusiv o parte din ele ca centre de excelenţă cu capacităţi extinse de expertiză profesională şi servicii de laborator, consultanţă practică şi metodică. Aceste unităţi vor fi dirijate de medici-şefi sanitari de stat teritoriali;

3) nivelul II va include: medicul-şef sanitar de stat, viceministru al sănătăţii; Direcţia de supraveghere a sănătăţii publice, constituită în baza Direcţiei protecţia sănătăţii şi medicină preventivă din cadrul aparatului central al Ministerului Sănătăţii; Centrul Naţional de Sănătate Publică, constituit în baza Centrului Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Preventivă.

35. Activitatea Centrului Naţional de Sănătate Publică va fi optimizată prin:

1) constituirea structurilor integre ştiinţifico-practice, axate pe soluţionarea problemelor prioritare de sănătate publică;

2) actualizarea funcţiilor instituţiei cu accent sporit pe eficientizarea prestării serviciilor consultativ-metodice, participarea la elaborarea politicilor, legislaţiei şi normelor sanitare, la evaluarea programelor de sănătate şi a calităţii serviciilor.

36. Competenţa Serviciului de Stat de Supraveghere a Sănătăţii Publice se va extinde asupra următoarelor domenii de activitate:

1) supravegherea, prevenirea şi controlul bolilor transmisibile;

2) supravegherea, prevenirea şi controlul bolilor non-transmisibile şi cronice;

3) promovarea sănătăţii, informarea şi educaţia pentru sănătate;

4) evaluarea determinantelor sociale ale sănătăţii;

5) sănătatea în relaţie cu mediul ambiant;

6) prevenirea leziunilor traumatice;

7) siguranţa alimentelor şi produselor;

8) sănătatea nutriţională;

9) siguranţa şi sănătatea ocupaţională;

10) promovarea şi protecţia sănătăţii mamei şi copilului;

11) promovarea şi protecţia sănătăţii persoanelor de vîrstă înaintată;

12) controlul şi prevenirea răspîndirii internaţionale a bolilor şi supravegherea de stat în conformitate cu rigorile Regulamentului Sanitar Internaţional;

13) siguranţa şi securitatea în cadrul activităţilor cu agenţi biologici, chimici, factori fizici şi radiologici;

14) coordonarea activităţilor de sănătate publică la nivel de teritoriu administrativ şi comunitate.

37. Funcţiile de bază ale Serviciului de Stat de Supraveghere a Sănătăţii Publice vor include:

1) supravegherea şi evaluarea sănătăţii populaţiei cu stabilirea priorităţilor de sănătate publică;

2) identificarea, investigarea, evaluarea, pronosticul şi diminuarea impactului negativ asupra sănătăţii şi riscurilor pentru sănătate în comunitate;

3) protecţia sănătăţii prin participarea la elaborarea şi punerea în aplicare a actelor legislative, normative şi metodice;

4) prevenirea maladiilor prin realizarea intervenţiilor cu scop de profilaxie primară şi secundară;

5) promovarea sănătăţii şi educaţia pentru sănătate;

6) evaluarea calităţii şi eficienţei personalului şi a serviciilor de sănătate acordate comunităţilor;

7) iniţierea, susţinerea şi realizarea cercetărilor ştiinţifico-practice în domeniul sănătăţii publice;

8) iniţierea, participarea la elaborarea, monitorizarea şi realizarea politicilor şi programelor de sănătate publică;

9) asigurarea gradului de pregătire pentru urgenţe de sănătate publică şi managementul urgenţelor de sănătate publică:

10) asigurarea competenţei resurselor umane în domeniul serviciilor de sănătate publică.

V. ACTELE NORMATIVE CE URMEAZĂ A FI ELABORATE, ABROGATE ŞI MODIFICATE

38. Întru implementarea prezentei Concepţii Ministerul Sănătăţii va elabora şi va prezenta Guvernului proiectul legii privind supravegherea de stat a sănătăţii publice. Urmare a adoptării legii privind supravegherea de stat a sănătăţii publice, Ministerul Sănătăţii va elabora şi va prezenta spre aprobare proiecte de acte legislative şi normative privind modificarea, completarea sau, după caz, abrogarea unor acte legislative şi normative în vigoare.

VI. EVALUAREA IMPACTULUI ECONOMICO-SOCIAL

39. Pentru fiinţa umană sănătatea reprezintă o valoare în sine, un factor activ necesar pentru realizarea potenţialului său creativ pe parcursul întregii vieţi. O naţiune sănătoasă este mai capabilă să facă faţă şocurilor economice, calamităţilor naturale şi altor provocări şi reprezintă o condiţie indispensabilă de dezvoltare şi prosperare a societăţii.

40. Creşterea unei naţiuni sănătoase se poate realiza, în primul rînd, prin investiţii în sănătatea copiilor. Intervenţiile oportune în cazul copiilor din mediile vulnerabile pot preveni pierderile ulterioare de potenţial uman.

41. Sănătatea are şi o valoare economică esenţială:

1) o forţă de muncă sănătoasă este în stare să utilizeze cu maximă eficienţă capacităţile sale profesionale şi să fie mai competitivă atunci cînd concurează pentru ocuparea unor locuri de muncă accesibile;

2) timpul individual alocat pentru muncă pe parcursul anului tinde să crească odată cu îmbunătăţirea stării de sănătate a angajatului;

3) cetăţenii sănătoşi au o viaţă economică mai lungă.

42. La nivel internaţional există studii efectuate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, Banca Mondială şi de unele ţări care au stabilit impactul economico-social pentru unii factori de risc pentru sănătate (tabagism, alcool, droguri) şi pentru unele activităţi de profilaxie şi promovare a sănătăţii:

1) conform datelor Băncii Mondiale, un dolar SUA investit în imunizări aduce profit în mediu de 4 dolari SUA pentru imunizările recomandate de OMS, iar pentru unele din ele cost-eficienţa este şi mai mare;

2) conform datelor Asociaţiei Americane de Sănătate Publică, un dolar SUA investit în asigurarea cu apă potabilă aduce un beneficiu de 3-34 dolari SUA, iar un dolar SUA în prevenirea maladiilor aduce profit de 5,6 dolari SUA;

3) raportul dintre cheltuieli şi beneficii la iodarea universală a sării de bucătărie pentru profilaxia maladiilor iododeficitare este de un dolar SUA cheltuieli la 14,2 dolari SUA beneficii.

43. În Republica Moldova unele estimări a cost-eficienţei măsurilor de prevenire a maladiilor relevă că preîntîmpinarea unui caz de boală ar putea economisi anual în medie 1489 lei per capita. Prevenirea cazurilor de hepatită virală A ar putea economisi 0,67 mil.lei anual, iar prevenirea hepatitei virale C – 22,5 mil.lei anual.

44. Promovarea sănătăţii şi profilaxia maladiilor reprezintă strategii de bază ale OMS, ale comunităţii europene şi ale sistemului de sănătate din Republica Moldova şi asigură cele mai efective şi cost-eficiente măsuri pentru sănătatea publică.