1433/07.11.2002 Hotărîre cu privire la aprobarea Regulamentului instituţiei narcologice a Ministerului Sănătăţii şi Regulamentului Centrului de dezintoxicare medicală din cadrul instituţiilor medicale (spital judeţean, municipal) subordonate Ministerului Sănătăţii

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

cu privire la aprobarea Regulamentului instituţiei narcologice a Ministerului Sănătăţii

şi Regulamentului Centrului de dezintoxicare medicală din cadrul instituţiilor

medicale (spital judeţean, municipal) subordonate Ministerului Sănătăţii

nr. 1433  din  07.11.2002

 (în vigoare 21.11.2002) 

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.154-157 art.1584 din 21.11.2002

* * *

Guvernul Republicii Moldova HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă:

Regulamentul instituţiei narcologice a Ministerului Sănătăţii, conform anexei nr.1;

Regulamentul Centrului de dezintoxicare medicală din cadrul instituţiilor medicale (spital judeţean, municipal) subordonate Ministerului Sănătăţii, conform anexei nr.2.

2. Ministerul Sănătăţii, în termen de 3 luni, va aduce actele sale normative în concordanţă cu regulamentele aprobate.

3. Se abrogă punctul 1 al Hotărîrii Guvernului Republicii Moldova nr.329 din 3 iulie 1991 "Cu privire la aprobarea Regulamentului instituţiei narcologice a Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova şi Regulamentului instituţiei de reabilitare socială ale sistemului penitenciar ale Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova" în partea ce se referă la aprobarea Regulamentului instituţiei narcologice a Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova.

Anexa nr.1

la Hotărîrea Guvernului

Republicii Moldova

nr.1433 din 7 noiembrie 2002

REGULAMENTUL

instituţiei narcologice a Ministerului Sănătăţii

I. DISPOZIŢII GENERALE

1. Instituţia narcologcă este o unitate sanitară de profilaxie, diagnosticare şi tratament, avînd drept scop acordarea de asistenţă profilactică, consultativă, curativă şi de adaptare medico-socială a persoanelor ce fac abuz de alcool, consumă ilicit droguri şi alte substanţe psihotrope, sînt dependente de acestea, cu consecinţe medico-sociale generate de consumul lor. Ea organizează diferite forme de asanare dispensarizată ca principiu de bază al activităţii instituţiei pentru atingerea obiectivelor preconizate.

2. Instituţia narcologică se constituie în funcţie de necesităţile populaţiei în asistenţă narcologică consultativă şi curativă şi se subordonează organului teritorial al ocrotirii sănătăţii sau Ministerului Sănătăţii.

3. În activitatea sa instituţia narcologică se călăuzeşte de Constituţia Republicii Moldova, legislaţia în vigoare, precum şi de instrucţiunile aprobate de Ministerul Sănătăţii.

4. Instituţia narcologică, ca unitate medicală independentă, este persoană juridică, dispune de ştampile, de cont curent şi de decontare în trezorerie.

5. Instituţia narcologică dispune de fonduri, de mijloace financiare şi materiale (edificii, inventar, tehnică medicală, utilaj etc.).

Sursele de finanţare ale instituţiei se constituie din mijloace bugetare, alocate în modul stabilit de legislaţia în vigoare, mijloace extrabugetare (pentru întreţinerea atelierilor de producţie şi gospodăriei auxiliare), precum şi din alte surse obţinute în condiţiile legii.

6. Instituţia narcologică poate servi drept bază clinică, instructivă şi ştiinţifică pentru instituţiile de învăţămînt medicale, precum şi pentru instituţiile de cercetări ştiinţifice.

7. Managementul instituţiei narcologice preconizează activitatea consiliului medical, consiliului asistentelor medicale, comisiei consultativ-medicale şi a altor comisii create în baza principiilor aprobate de Ministerul Sănătăţii.

II. FUNCŢIILE ŞI DREPTURILE INSTITUŢIEI NARCOLOGICE

8. Instituţia narcologică are următoarele funcţii şi drepturi:

acordarea asistenţei specializate de calitate înaltă de profilaxie, de diagnosticare şi tratament în condiţii de ambulator sau staţionar, de adaptare medico-socială a persoanelor dependente de alcool, droguri şi alte substanţe psihotrope, cu consecinţe medico-sociale cauzate de consumul acestora;

profilaxia în rîndurile populaţiei, în comun cu departamentele, ministerele şi autorităţile administraţiei publice locale interesate şi cu organizaţiile obşteşti, a consumului abuziv de alcool, consumului ilicit de droguri şi de alte substanţe psihotrope, a alcoolismului cronic, narcomaniei sau toxicomaniei;

acordarea asistenţei de adaptare medico-socială a bolnavilor de alcoolism cronic, narcomanie şi toxicomanie;

examinarea medicală a tuturor salariaţilor sau persoanelor ce se angajează în serviciu cu risc sporit pentru viaţă, a candidaţilor la şoferi, a conducătorilor unităţilor de transport şi la solicitări personale, cu eliberarea avizului consultativ;

recomandarea diferitelor forme organizatorice de asanare dispensarizată, în funcţie de gradul de dependenţă alcoolică sau narcotică, de gradul agravării sănătăţii şi de gradul dezadaptării sociale a bolnavilor;

elaborarea, asimilarea şi aplicarea în practică a unor forme şi metode noi de profilaxie, diagnosticare, tratament şi adaptare medico-socială a bolnavilor de profil narcologic;

organizarea şi tratarea benevolă (la dorinţă, anonim) în condiţii de ambulator şi staţionar a persoanelor, dependente de alcool, droguri şi de alte substanţe psihotrope;

realizarea măsurilor de organizare şi tratare obligatorie a bolnavilor de alcoolism, narcomanie şi toxicomanie;

efectuarea investigaţiilor medicale pentru determinarea gradului de ebrietate şi de narcotizare, eliberarea avizului consultativ privind acordarea asistenţei medicale persoanelor în stare de ebrietate alcoolică sau de efect al drogurilor, în conformitate cu legislaţia în vigoare, organizarea acestei asistenţe sau acordarea ajutorului necesar organizatorico-metodic instituţiilor medicale;

expedierea în comisiile pentru probleme sociale, în instanţa de judecată sau în alte organe de drept a avizului medical al persoanelor în vederea confirmării sau stabilirii patologiei narcologice, concretizării indicaţiilor sau contraindicaţiilor pentru efectuarea tratamentului, recomandarea formei de tratament necesară bolnavului (benevolă, obligatorie sau drept măsură de adaptare socială), stabilirea condiţiilor de tratament (ambulator sau staţionar) şi a instituţiei în care acesta se va efectua;

analizarea şi generalizarea propriei activităţi, totalizarea rezultatelor aplicării în practică a formelor şi metodelor noi de diagnosticare şi tratament, studierea epidemiologiei patologiei narcologice;

asigurarea şi respectarea principiului de succesiune în asanarea pacienţilor de profil narcologic, realizarea programelor de profilaxie prin acordarea ajutorului organizatorico-metodic şi consultativ altor instituţii medicale teritoriale care, de asemenea, acordă, conform legislaţiei în vigoare, asistenţă medicală persoanelor dependente de alcool, de droguri şi de alte substanţe psihotrope, sub aspectul depistării precoce, tratamentului oportun, activ sau antirecidiv, în condiţiile respectării tainei profesionale;

organizarea, în comun cu alte instituţii şi organizaţii ale autorităţilor publice centrale şi locale, a realizării programelor antialcoolice, antinarcotice în rîndurile populaţiei;

asigurarea condiţiilor adecvate pentru perfecţionarea medicilor, a personalului mediu şi inferior.

III. STRUCTURA INSTITUŢIEI NARCOLOGIE

9. Structura instituţiei narcologice se formează în conformitate cu sarcinile şi atribuţiile ce revin acestei instituţii şi include: conducerea, subdiviziuni de dispensar (policlinică) şi de staţionar cu secţii de narcologie generală, somato-narcologice, de terapie intensivă, de adaptare medico-socială, staţionar de zi sau de noapte; secţii sau cabinete medicale auxiliare de investigaţii şi tratament; farmacie; ateliere, teren agricol pentru ergoterapie, bloc gospodăresc.

Spaţiile destinate instituţiei narcologice şi subdiviziunilor ei interioare trebuie să corespundă normelor sanitaro-igienice pentru instituţiile de profilaxie şi tratament.

IV. MODUL DE SPITALIZARE, EXAMINARE ŞI TRATARE A BOLNAVILOR.

DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIUNILE LOR

10. În instituţia narcologică se internează:

bolnavii de alcoolism, de narcomanie şi toxicomanie, care solicită benevol, inclusiv anonim, tratament în condiţii de staţionar;

persoanele ce abuzează de băuturi alcoolice sau consumă ilicit droguri sau alte substanţe psihotrope şi solicită benevol (anonim) investigaţii, tratament preventiv în condiţii de staţionar;

persoanele care, în baza hotărîrii instanţei de judecată sau altei instanţe de drept, vor fi supuse narcotestării pe un termen de pînă la 10 zile. În unele cazuri, la cererea comisiei de expertiză narcologică a instituţiei narcologice, termenul examinării staţionare poate fi prelungit de instanţa de judecată pînă la 20 de zile. Escortarea la instituţia narcologică a persoanei pentru testare este asigurată de poliţia judecătorească din teritoriu;

persoanele trimise de organele de anchetă şi judecată, în modul stabilit, la expertiza narcologică-judiciară de staţionar;

bolnavii de alcoolism, de narcomanie şi toxicomanie, trimişi, în baza hotărîrii instanţei de judecată, pentru tratament obligatoriu în condiţii de staţionar;

persoanele aflate în stare de ebrietate de gradul mediu, în baza concluziei comisiei de investigaţie medicală pentru determinarea gradului de ebrietate şi a stării sănătăţii, pentru acordarea asistenţei medicale în saloanele de terapie intensivă.

11. Vor fi spitalizaţi în instituţiile narcologice bolnavii de alcoolism, de narcomanie şi toxicomanie – pentru tratament, iar persoanele care abuzează de băuturi alcoolice sau consumă ilicit droguri şi alte substanţe psihotrope – pentru investigaţie sau tratament preventiv, conform indicaţiilor medicale, la solicitările acestora, precum şi în baza biletelor de trimitere, eliberate de către medicii psihiatri-narcologi din sectorul de ambulator, cu consimţămîntul bolnavului.

12. În cazurile în care persoana ce urmează a fi internată n-a atins vîrsta de 16 ani sau starea psihică a bolnavului îl privează de capacitate de exerciţiu, consimţămîntul pentru spitalizare îl dau rudele, tutorele.

13. Tratamentul în instituţia narcologică se efectuează în limitele minimului gratuit de stat de asistenţă medicală garantată şi ale poliţei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală.

De servicii medicale ce depăşesc volumul acestui minim de asistenţă medicală bolnavii pot beneficia în conformitate cu Regulamentul privind serviciile medicale prestate cu plată.

14. Externarea din instituţia narcologică se efectuează în baza indicaţiilor medicale sau în conformitate cu condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare.

15. În lipsa actelor de identitate, dată fiind imposibilitatea de a dispune de informaţia respectivă despre bolnav, acesta este înscris în registrul "Persoane neindentificate", prezentîndu-se relaţii despre internarea lui la organul local de poliţie cu descrierea exactă a particularităţilor fizice sau cu remiterea unei fotografii a bolnavului pentru identificarea lui ulterioară.

16. În cazurile în care se constată simptome de intoxicare a bolnavului, leziuni corporale – urme ale unor acte de violenţă, medicul de gardă informează organele de poliţie teritoriale.

17. Hainele, documentele, banii şi alte bunuri ale bolnavului sînt recepţionate şi păstrate de instituţia narcologică, în modul stabilit.

18. Întreţinerea şi regimul curativ în instituţia narcologică trebuie să asigure condiţii favorabile pentru tratamentul şi recuperarea medico-socială a bolnavilor, să nu lezeze demnitatea şi spiritul lor de independenţă, manifestarea iniţiativei – factori care avantajează tratamentul.

19. Bolnavii internaţi în instituţia narcologică beneficiază de dreptul să scrie şi să primească corespondenţă: scrisori, colete poştale, să aibă întrevederi cu rudele apropiate, să beneficieze de concediu medical.

20. În timpul aflării în instituţia narcologică bolnavii, cu acordul acestora, pot fi antrenaţi, conform indicaţiilor medicale, în terapie de ocupaţie sau în ergoterapie cu activitate de producere în ateliere sau pe terenuri agricole, fiind remuneraţi în conformitate cu legislaţia în vigoare.

V. MODUL DE TRIMITERE LA TRATAMENT OBLIGATORIU ŞI DE SPITALIZARE

A BOLNAVILOR DE ALCOOLISM CRONIC, DE NARCOMANIE ŞI TOXICOMANIE

21. Tratamentului obligatoriu sînt supuse persoanele care abuzează de băuturi alcoolice ori consumă ilicit droguri sau alte substanţe psihotrope, creînd astfel familiei greutăţi materiale sau provocînd, în stare de ebrietate, situaţii conflictuale în familie sau în locuri publice, şi care au fost avertizate ori sancţionate, în mod repetat, de factorii organelor de drept, au refuzat benevol asistenţă consultativă sau curativă în instituţiile medicale teritoriale şi care, în urma examenului medical efectuat de comisia de expertiză narcologică, au fost diagnosticate ca fiind bolnave de alcoolism cronic, narcomanie sau toxicomanie.

22. Trimiterea la examen medical în cadrul comisiei de expertiză narcologică se face de către comisia pentru probleme sociale din raza domiciliului sau reşedinţei persoanei, la solicitarea rudelor acesteia, la iniţiativa instituţiilor medicale dislocate în teritoriu sau din proprie iniţiativă.

Comisia pentru probleme sociale argumentează în demersul prezentat scopul trimiterii persoanei la comisia de expertiză narcologică, anexînd documentele confirmative. În termen de 3 zile, comisia de expertiză narcologică efectuează examenul medical, stabileşte diagnosticul, apreciază, în baza indicaţiilor medicale, necesitatea tratamentului şi forma acestuia (obligatorie sau benevolă), condiţiile (staţionar, ambulator) şi instituţia care îl va efectua.

Persoana care refuză să se prezinte pentru examenul medical, la solicitarea medicilor, poate fi adusă la comisia de expertiză narcologică de către lucrătorii medicali şi, dacă nu se prezintă, instituţiile medicale solicită ajutorul respectiv organelor de poliţie.

23. Comisia de expertiză narcologică se constituie prin ordinul conducătorului instituţiei narcologice sau altei instituţii medicale teritoriale, în conformitate cu actele normative.

Comisia nominalizată va consemna rezultatele examenului medical într-un proces-verbal, întocmit în trei exemplare, avînd următoarele destinaţii: două exemplare – în instanţa judecătorească, unul – în instituţia medicală (formularul 025/U sau 0,03/U) cu un termen de păstrare de 5 ani.

Evidenţa şedinţelor sus-numitei comisii se ţine într-un registru respectiv. Formularele procesului-verbal şi registrul se aprobă de Ministerul Sănătăţii.

24. Spitalizarea persoanelor pentru tratament obligatoriu, precum şi reducerea ori prelungirea termenului tratamentului, indiferent de condiţiile acestuia, se efectuează în baza hotărîrii instanţei de judecată. Aceste persoane sînt obligate să se prezinte pentru spitalizare în termen de 3 zile la instituţia narcologică indicată în hotărîre.

Dacă persoanele se eschivează de la examenul comisiei de expertiză narcologică sau de la tratamentul obligatoriu în instituţia narcologică, instanţa de judecată decide aducerea lor forţată de către poliţia judecătorească din teritoriu.

25. Instanţa de judecată, după emiterea hotărîrii privind supunerea unui tratament narcologic obligatoriu, poate stabili, pe durata lui, un curator din rîndul rudelor apropiate ale pacientului.

26. Persoanei vizate în hotărîrea judecătorească privind supunerea unui tratament obligatoriu i se interzice să părăsească teritoriul instituţiei medicale fără permisiunea conducătorului acesteia.

27. Bolnavii care se află la tratament obligatoriu în instituţiile narcologice beneficiază de dreptul la protecţie socială prevăzută de legislaţia în vigoare pentru bolnavii de profil general.

28. Termenul tratamentului obligatoriu poate fi redus de instanţa de judecată, la propunerea comisiei medicale consultative a instituţiei narcologice, dar nu mai mult de jumătate din termenul indicat în hotărîre. În cazuri excepţionale, la cererea instituţiei narcologice, instanţa de judecată poate prelungi termenul de tratament al bolnavului pînă la 3 luni, examinîndu-l prealabil la comisia de expertiză narcologică.

29. La expirarea termenului de tratament obligatoriu, bolnavul se externează conform regulilor de externare în instituţia narcologică, cu eliberarea certificatului medical şi informarea respectivă a medicului psihiatru-narcolog de circumscripţie.

30. Lista afecţiunilor ce constituie contraindicaţii pentru aplicarea tratamentului obligatoriu bolnavilor de alcoolism cronic, narcomanie şi toxicomanie este aprobată de Ministerul Sănătăţii.

VI. TEMEIURILE MEDICO-SOCIALE PENTRU TRIMITEREA BOLNAVILOR

DE ALCOOLISM, NARCOMANIE ŞI TOXICOMANIE ÎN INSTITUŢIILE DE

ADAPTARE SOCIALĂ ALE MINISTERULUI JUSTIŢIEI

31. În instituţiile de adaptare socială ale Ministerului Justiţiei sînt trimise persoanele care suferă de alcoolism cronic, narcomanie sau toxicomanie, cărora li s-a prescris un tratament obligatoriu, dar care au încălcat premeditat regimul din instituţiile narcologice ale Ministerului Sănătăţii, încalcă sistematic ordinea publică şi drepturile altor persoane, creează condiţii de viaţă insuportabile membrilor de familie, la locul de trai şi în locurile publice.

32. Trimiterea persoanelor care suferă de alcoolism cronic, narcomanie sau toxicomanie în instituţiile de reabilitare socială ale Ministerului Justiţiei este similară trimiterii la tratamentul obligatoriu în instituţiile narcologice ale Ministerului Sănătăţii.

Categoria persoanelor care nu pot fi trimise în instituţiile de adaptare socială ale Ministerului Justiţiei este specificată în art.18 pct.7 al Legii privind controlul şi prevenirea consumului abuziv de alcool, consumului ilicit de droguri şi de alte substanţe psihotrope nr.713-XV din 6 decembrie 2001.

33. Termenul de aflare în instituţia de adaptare socială este stabilit prin hotărîre judecătorească.

34. Lista afecţiunilor care constituie contraindicaţii pentru trimiterea bolnavilor în instituţiile de adaptare socială ale Ministerului Justiţiei este aprobată de Ministerul Sănătăţii.

Anexa nr.2

la Hotărîrea Guvernului

Republicii Moldova

nr.1433 din 7 noiembrie 2002

REGULAMENTUL

Centrului de dezintoxicare medicală din cadrul instituţiilor medicale

(spital judeţean, municipal) subordonate Ministerului Sănătăţii

I. DISPOZIŢII GENERALE

1. Centrul de dezintoxicare medicală din cadrul instituţiilor medicale subordonate Ministerului Sănătăţii (în continuare – Centrul de dezintoxicare) este unitate curativ-diagnostică, avînd drept scop acordarea asistenţei medicale persoanelor în stare de ebrietate alcoolică sau narcotică de gradul mediu şi avansat.

2. Centrul de dezintoxicare se creează în temeiul prevederilor Legii privind controlul şi prevenirea consumului abuziv de alcool, consumului ilicit de droguri şi alte substanţe psihotrope nr.713-XV din 6 decembrie 2001.

3. Centrul de dezintoxicare este subdiviziune curativ-diagnostică a instituţiilor medicale abilitate în teritoriu cu funcţia de terapie intensivă.

4. Statele de personal ale Centrului de dezintoxicare se aprobă de medicul şef (director) în baza actelor normative elaborate de Ministerul Sănătăţii. Centrul de dezintoxicare este condus de şef – medic psihiatru-narcolog, care se subordonează medicului şef al spitalului judeţean (municipal).

5. În activitatea sa Centrul de dezintoxicare se călăuzeşte de prevederile legislaţiei în vigoare şi ordinele Ministerului Sănătăţii.

6. Volumul serviciilor prestate în Centrul de dezintoxicare este determinat de starea sănătăţii persoanei şi se efectuează în conformitate cu cerinţele terapiei intensive.

7. Asistenţa organizatorico-metodică a Centrului de dezintoxicare se pune în sarcina Dispensarului Republican de Narcologie.

II. ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII CENTRULUI DE DEZINTOXICARE

8. Activitatea Centrului de dezintoxicare se organizează în regim non-stop, conform legislaţiei în vigoare şi ordinelor respective ale Ministerului Sănătăţii.

9. Centrul de dezintoxicare participă activ la promovarea unui mod de viaţă sănătos, la familiarizarea populaţiei cu consecinţele consumului abuziv de alcool şi consumului ilicit de droguri, folosind pe larg mijloacele de informare în masă.

10. Centrul de dezintoxicare prestează servicii medicale persoanelor cu un grad mediu şi avansat de ebrietate sau de intoxicare cu droguri.

11. Persoanele cu grad avansat de ebrietate sau de intoxicaţie cu droguri, a căror asistenţă medicală necesită intervenţii de reabilitare, sînt transferate de instituţiile medicale de urgenţă în instituţiile curative respective.

III. MODUL DE SELECTARE ŞI SPITALIZARE ÎN CENTRUL DE DEZINTOXICARE

12. Persoanele în stare de ebrietate sau cu efect al drogurilor, care prezintă pericol pentru viaţă şi sănătate, sînt aduse la Comisia de investigaţie medicală din cadrul instituţiei narcologice sau altor instituţii medicale pentru determinarea gradului de ebrietate şi naturii ei şi pentru eliberarea avizului consultativ.

13. Spitalizarea persoanelor în Centrul de dezintoxicare se efectuează în baza avizului Comisiei de investigaţie medicală pentru determinarea gradului de ebrietate şi naturii ei.

14. Despre persoanele internate în Centrul de dezintoxicare se comunică membrilor de familie sau altor rude ale acestora, iar în cazul minorilor – părinţilor sau tutorilor şi organelor de tutelă şu curatelă.

15. Despre militarii în stare de ebrietate alcoolică sau narcotică spitalizaţi în Centrul de dezintoxicare se comunică ofiţerului de serviciu de la comendatura militară. Cu acordul lui, aceste persoane beneficiază de asistenţă medicală sau sînt transmise ofiţerului de serviciu pentru a fi internate în instituţiile curative ale departamentului militar.

16. Persoanele în stare de ebrietate alcoolică sau cu efect al drogurilor care, potrivit avizului comisiei specificate în punctul 13 al prezentului regulament, nu au nevoie de asistenţă medicală urgentă, dar prezintă, prin comportamentul lor, pericol pentru viaţa şi sănătatea proprie sau a celor din jur, pot fi reţinute în centrele medicale de dezalcoolizare ale Ministerului Afacerilor Interne cel mult 24 ore.

17. Examenul medical şi întregul volum de servicii medicale prestate persoanelor în stare de ebrietate se acordă contra plată, conform Catalogului tarifelor la serviciile medicale.

IV. INTERNAREA, TRATAMENTUL ŞI EXTERNAREA

PERSOANELOR DIN CENTRUL DE DEZINTOXICARE

18. Internarea, tratamentul şi externarea persoanelor din Centrul de dezintoxicare se efectuează conform actelor normative ale Ministerului Sănătăţii pentru bolnavii care necesită spitalizare şi asistenţă medicală.

19. Persoanele spitalizate în Centrul de dezintoxicare se înregistrează într-un registru aprobat de Ministerul Sănătăţii.

20. Medicul de gardă examinează persoana în cauză internată şi, în cazul lipsei contraindicaţiilor, prescrie tratamentul necesar.

Rezultatul examenului medical şi prescripţiile necesare se fixează în fişa medicală de la staţionar.

21. Hainele, documentele, banii şi alte bunuri ale persoanei spitalizate în Centrul de dezintoxicare sînt înregistrate şi păstrate de instituţie, în modul stabilit, cu semnătura persoanei spitalizate, iar în anumite cazuri, şi a persoanelor care îl însoţesc.

22. După efectuarea tratamentului şeful Centrului de dezintoxicare decide asupra externării persoanei spitalizate şi achitării serviciilor prestate.

23. La solicitare, persoanei externate din Centrul de dezintoxicare i se eliberează un certificat despre spitalizare.

24. Despre persoanele suspectate de maladii narcologice (alcoolism cronic, narcomanie sau toxicomanie) este informată, în termen de 3 zile, instituţia narcologică din teritoriu, Comisia pentru probleme sociale şi organele de poliţie teritoriale.

V. EVIDENŢA ŞI DAREA DE SEAMĂ

25. Şeful Centrului de dezintoxicare:

asigură condiţiile de lucru în corespundere cu cerinţele şi regulamentul intern de activitate al instituţiei medicale (spital judeţean, municipal);

informează lunar administraţia instituţiei medicale despre indicii de activitate, volumul de lucru, calitatea asistenţei medicale şi starea financiară;

informează zilnic medicul şef (directorul) al spitalului judeţean (municipal) privind:

persoanele străine care au fost spitalizate;

persoanele care au fost spitalizate de cel puţin 2 ori;

minorii spitalizaţi şi măsurile întreprinse;

conducătorii auto spitalizaţi în stare de ebrietate;

persoanele care nu au achitat serviciile prestate;

asigură evidenţa serviciilor medicale prestate contra plată într-un registru special aprobat de medicul şef (director) al spitalului judeţean (municipal);

prezintă lunar darea de seamă despre activitatea Centrului de dezintoxicare potrivit tipizatei aprobate de medicul şef (director) al spitalului judeţean (municipal);

prezintă semestrial informaţia privind analiza asistenţei medicale prestate populaţiei pentru întocmirea raportului statistic.

VI. ACTIVITATEA FINANCIARĂ

26. Toate serviciile medicale se prestează contra plată, în conformitate cu legislaţia în vigoare şi tarifele aprobate.

27. Achitarea serviciilor medicale se efectuează în contabilitatea instituţiei medicale, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

28. Mijloacele financiare obţinute ca rezultat al activităţii Centrului de dezintoxicare vor fi folosite pentru remunerarea personalului, procurarea medicamentelor, a utilajului medical şi tehnic şi alte cheltuieli ce ţin de întreţinerea centrului nominalizat, conform legislaţiei în vigoare.

29. Utilizarea şi gestionarea mijloacelor obţinute de la prestarea serviciilor speciale contra plată se vor efectua în conformitate cu prevederile Regulamentului Ministerului Finanţelor nr.43 din 11 aprilie 2001 "Cu privire la mijloacele extrabugetare a instituţiilor publice".