Hotărâre nr. 146 din 01.04.2026

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

cu privire la supravegherea sănătăţii lucrătorilor

nr. 146  din  01.04.2026

 (în vigoare 07.11.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 194-197 art. 228 din 07.05.2026

* * *

UE

În temeiul art.6 din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr.186/2008 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.143-144, art.587), cu modificările ulterioare, şi al art.6 alin.(2) şi art.49 din Legea nr.10/2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr.67, art.183), cu modificările ulterioare, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

Prezenta hotărâre:

- transpune art.2 lit.(e) şi (f) şi art.10 din Directiva 98/24/CE a Consiliului din 7 aprilie 1998 privind protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor împotriva riscurilor legate de prezenţa agenţilor chimici la locul de muncă [a paisprezecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE], CELEX: 31998L0024, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 131 din 5 mai 1998, aşa cum a fost modificată ultima dată prin Directiva (UE) 2024/869 a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 martie 2024;

- transpune art.14, Anexa IV şi Anexa VII din Directiva 2000/54/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 18 septembrie 2000 privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi biologici la locul de muncă [a şaptea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE], CELEX: 32000L0054, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 131 din 5 mai 1998, aşa cum a fost modificată ultima dată prin Directiva (UE) 2020/739 a Comisiei din 3 iunie 2020;

- transpune art.8 din Directiva 2002/44/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 iunie 2002 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de agenţi fizici (vibraţii) [a şaisprezecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE], CELEX: 32002L0044, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 177 din 6 iulie 2002, aşa cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (UE) 2019/1243 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 iunie 2019;

- transpune art.10 din Directiva 2003/10/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 6 februarie 2003 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenţi fizici (zgomot) [a

şaptesprezecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE, CELEX: 32003L0010, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 42 din 15 februarie 2003, aşa cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (UE) 2019/1243 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 iunie 2019;

- transpune art.9 din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru, CELEX: 32003L0088, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 299 din 18 noiembrie 2003;

- transpune art.2 (d) şi (e), art.14, art.15, Anexa II şi Anexa III din Directiva 2004/37/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi cancerigeni sau mutageni la locul de muncă [a şasea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE a Consiliului], CELEX: 32004L0037, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 158 din 30 aprilie 2004, aşa cum a fost modificată ultima dată prin Directiva (UE) 2024/869 a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 martie 2024;

- transpune art.8 din Directiva 2006/25/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind cerinţele minime de securitate şi de sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenţii fizici (radiaţii optice artificiale) [a nouăsprezecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE], CELEX: 32006L0025, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 114 din 27 aprilie 2006, aşa cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (UE) 2019/1243 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 iunie 2019;

- transpune art.18, art.21 şi pct.2 şi 3 din Anexa I a Directivei 2009/148/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la azbest la locul de muncă (versiune codificată), CELEX: 32009L0148, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 330 din 16 decembrie 2009, aşa cum a fost modificată ultima dată prin Directiva (UE) 2023/2668 a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 noiembrie 2023;

- transpune art.8 din Directiva 2013/35/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerinţele minime de sănătate şi securitate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenţii fizici (câmpuri electromagnetice) [a douăzecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] şi de abrogare a Directivei 2004/40/CE, CELEX: 32013L0035, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 179 din 29 iunie 2013;

- transpune art.4 pct.6, 58 şi 59, art.45-49 din Directiva 2013/59/Euratom a Consiliului din 5 decembrie 2013 de stabilire a normelor de securitate de bază privind protecţia împotriva pericolelor prezentate de expunerea la radiaţiile ionizante şi de abrogare a Directivelor 89/618/Euratom, 90/641/Euratom, 96/29/Euratom, 97/43/Euratom şi 2003/122/Euratom, CELEX: 32013L0059, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 13 din 17 ianuarie 2014.

1. Se aprobă:

1.1. Regulamentul cu privire la supravegherea sănătăţii lucrătorilor expuşi riscurilor profesionale, conform anexei nr.1;

1.2. Regulamentul sanitar cu privire la examenele medicale obligatorii ale lucrătorilor în scopul prevenirii bolilor transmisibile, conform anexei nr.2.

2. Se abrogă Hotărârea Guvernului nr.1079/2023 cu privire la examenele medicale profilactice obligatorii ale lucrătorilor (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2024, nr.89-92, art.207).

3. Controlul asupra executării prezentei hotărâri se pune în sarcina Ministerului Sănătăţii şi Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale.

4. Prezenta hotărâre intră în vigoare la expirarea termenului de şase luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Anexa nr.1

la Hotărârea Guvernului nr.146/2026

REGULAMENT

cu privire la supravegherea sănătăţii lucrătorilor expuşi riscurilor profesionale

I. DISPOZIŢII GENERALE

1. Regulamentul cu privire la supravegherea sănătăţii lucrătorilor expuşi riscurilor profesionale (în continuare – Regulament) stabileşte cerinţe minime de organizare şi realizare a supravegherii adecvate a sănătăţii lucrătorilor expuşi riscurilor profesionale, identificate în urma evaluării riscurilor, în vederea prevenirii îmbolnăvirilor profesionale şi a protejării sănătăţii acestora.

2. În sensul prezentului Regulament se aplică termenii şi definiţiile conform Codului muncii al Republicii Moldova nr.154/2003, Legii nr.845/1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr.186/2008, Legii nr.10/2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice, precum şi următoarele noţiuni:

2.1. boală legată de profesie – afecţiune fizică sau psihosocială, cu etiologie multifactorială, care poate fi provocată sau agravată de condiţiile de muncă, direct sau în combinaţie cu alţi factori;

2.2. contraindicaţie medicală – stare de sănătate care limitează sau împiedică desfăşurarea activităţii lucrătorilor în condiţiile de expunere existente, impunând măsuri de prevenire, adaptare sau restricţionare a activităţii lucrătorului, în vederea protejării sănătăţii şi securităţii acestuia;

2.3. expunerea profesională – expunerea lucrătorului la factori de risc profesional, caracterizată prin intensitate, durată şi frecvenţă, pe parcursul activităţilor desfăşurate în mediul de muncă;

2.4. factor de risc profesional – orice agent fizic, chimic, biologic, ergonomic, psihosocial sau organizaţional existent în mediul de lucru sau în procesul de muncă, specific locului de muncă, care poate afecta sănătatea lucrătorului şi provoca boli profesionale sau boli legate de profesie, determinând pierderea temporară ori permanentă a capacităţii de muncă;

2.5. supravegherea sănătăţii lucrătorilor – evaluarea stării de sănătate a lucrătorului în funcţie de expunerea sa la anumiţi factori de risc profesional la locul de muncă;

2.6. ucenic – persoană care urmează un curs de formare sau de instructaj profesional în cadrul unei întreprinderi, în vederea practicării unei meserii;

2.7. valoare-limită biologică – limita concentraţiei, în mediul biologic corespunzător, a agentului chimic în cauză, a metabolitului acestuia sau a unui indicator al efectului, care nu trebuie depăşită în vederea protejării lucrătorilor expuşi.

3. Prezentul Regulament se aplică:

3.1. angajatorilor;

3.2. persoanelor care solicită angajare în câmpul muncii;

3.3. lucrătorilor, indiferent de statutul contractual, în conformitate cu art.1 din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr.186/2008;

3.4. prestatorilor de servicii medicale.

4. Supravegherea sănătăţii lucrătorilor expuşi riscurilor profesionale are ca scop prevenirea şi diagnosticarea precoce a oricărei modificări a stării de sănătate asociate expunerii la riscurile profesionale, iar rezultatele acesteia se iau în considerare la aplicarea măsurilor preventive pentru locul de muncă al lucrătorului.

5. Supravegherea sănătăţii lucrătorilor expuşi riscurilor profesionale, ale cărei rezultate stau la baza stabilirii şi aplicării măsurilor de prevenire şi protecţie specifice locului de muncă, se efectuează atunci când sunt îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii:

5.1. expunerea lucrătorilor la riscurile profesionale poate fi corelată cu apariţia unei boli identificabile sau a unui efect negativ asupra sănătăţii;

5.2. există probabilitatea manifestării bolii sau a efectelor respective în condiţiile specifice ale locului de muncă;

5.3. sunt disponibile tehnici de investigare validate pentru depistarea bolii sau a efectelor negative asupra sănătăţii, iar utilizarea acestora nu prezintă risc semnificativ pentru lucrători.

6. Supravegherea sănătăţii se realizează, după caz, prin următoarele tipuri de examinări medicale:

6.1. examen medical la angajare;

6.2. examinări medicale periodice;

6.3. examen medical la reluarea activităţii;

6.4. examen medical la încetarea expunerii profesionale;

6.5. examinări medicale post-expunere;

6.6. examinări medicale suplimentare, inclusiv la solicitarea lucrătorului sau la recomandarea medicului specialist de medicina muncii, atunci când există indicii privind un posibil impact asupra sănătăţii.

7. În sensul prezentului Regulament, Serviciul de medicina muncii reprezintă un prestator public sau privat de asistenţă medicală care are competenţa de a supraveghea sănătatea lucrătorilor expuşi riscului profesional şi a cărui capacitate de a acţiona în acest sens este evaluată şi acreditată de către Consiliul Naţional de Evaluare şi Acreditare în Sănătate.

8. Supravegherea sănătăţii lucrătorilor expuşi riscurilor profesionale include examinarea clinică a aparatelor şi a sistemelor organismului, efectuată de medicul specialist în medicina muncii sau cu competenţe în medicina muncii (în continuare – medic specialist în medicina muncii), cu participarea, după caz, a medicilor specialişti de profil, precum şi efectuarea investigaţiilor paraclinice în funcţie de tipul şi intensitatea expunerii profesionale, prevăzute în anexa nr.1.

9. Examenul medical periodic al persoanelor cu vârsta de până la 18 ani, antrenate în procesul de muncă cu potenţială expunere la riscurile profesionale se efectuează anual, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr.541/2014 cu privire la aprobarea Nomenclatorului lucrărilor cu condiţii de muncă grele, vătămătoare şi/sau periculoase la care este interzisă aplicarea muncii persoanelor în vârstă de până la 18 ani şi a Normelor de solicitare maximă admise pentru persoanele în vârstă de până la 18 ani la ridicarea şi transportarea manuală a greutăţilor.

10. Monitorizarea biologică şi cerinţele aferente acesteia fac parte integrantă din supravegherea sănătăţii lucrătorilor. În cazul în care pentru un agent chimic periculos este stabilită o valoare-limită biologică obligatorie, prevăzută în anexa nr.2, supravegherea sănătăţii devine obligatorie pentru lucrătorii care desfăşoară activităţi ce implică expunerea la agentul respectiv, iar monitorizarea biologică se efectuează în conformitate cu metodele prevăzute în aceeaşi anexă.

11. În cadrul supravegherii sănătăţii lucrătorilor expuşi riscurilor profesionale, medicul specialist în medicina muncii stabileşte una dintre următoarele concluzii privind aptitudinea în muncă:

11.1. apt;

11.2. apt condiţionat;

11.3. inapt temporar;

11.4. inapt.

12. Ministerul Sănătăţii asigură revizuirea şi, după caz, actualizarea prezentului Regulament în următoarele situaţii:

12.1. apariţia noilor riscuri profesionale, atunci când sunt justificate medical, ştiinţific sau statistic;

12.2. modificarea valorilor-limită biologice în baza informaţiilor disponibile, inclusiv a datelor tehnice, precum şi a raportului dintre efectele asupra sănătăţii ale agenţilor chimici periculoşi şi nivelul expunerii profesionale, ţinând cont de evaluări ştiinţifice independente şi de cele mai recente date ştiinţifice disponibile;

12.3. actualizarea procedurilor şi metodelor de supraveghere a sănătăţii lucrătorilor în raport cu factorii de risc profesional, inclusiv frecvenţa şi tipul examinărilor medicale.

13. Medicul specialist în medicina muncii, Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică şi Inspectoratul de Stat al Muncii, în limitele competenţelor, au acces şi cunosc informaţiile privind condiţiile şi circumstanţele expunerii fiecărui lucrător la riscurile profesionale, în baza informaţiilor furnizate de angajator, precum şi a constatărilor rezultate în urma vizitelor efectuate la locul de muncă.

14. Costurile aferente examenelor medicale efectuate în scopul supravegherii sănătăţii lucrătorilor expuşi riscurilor profesionale sunt suportate de angajator şi nu pot fi transferate asupra lucrătorilor.

15. Costurile examenelor medicale efectuate în cadrul supravegherii sănătăţii lucrătorilor expuşi riscurilor profesionale se acoperă după cum urmează:

15.1. angajatorul suportă costurile pentru:

15.1.1. examenul medical la angajare, în cazul persoanelor declarate apte. Dacă persoana care solicită încadrarea în muncă achită contravaloarea examenului medical la momentul angajării, suma se restituie integral de către angajator în termen de cel mult o lună de la data încadrării;

15.1.2. examenul medical periodic;

15.1.3. examenul medical la reluarea activităţii;

15.1.4. examenul medical la încetarea expunerii profesionale;

15.1.5. examenul medical suplimentar, inclusiv cel efectuat la solicitarea lucrătorului sau la recomandarea medicului specialist în medicina muncii;

15.2. lucrătorii independenţi suportă costurile propriilor examene medicale obligatorii;

15.3. agentul de muncă temporară suportă costurile pentru lucrătorii temporari cu care a încheiat contract individual de muncă;

15.4. costurile sunt acoperite din fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală pentru:

15.4.1. ucenici;

15.4.2. examenul medical la angajare pentru persoanele declarate inapte;

15.4.3. examenul medical post-expunere profesională.

16. Costurile aferente transmiterii şi păstrării dosarelor medicale asociate

supravegherii sănătăţii lucrătorilor sunt asigurate de către angajator.

17. Documentele prevăzute în prezentul Regulament se completează în format electronic şi se semnează olograf sau electronic. Acestea se transmit destinatarului pe suport de hârtie sau în format electronic.

18. Documentele prevăzute în pct.17, utilizate în procesul de supraveghere a sănătăţii lucrătorilor, precum şi orice alte acte întocmite în acest scop, indiferent de forma în care sunt prezentate, fac parte integrantă din Registrul de supraveghere a sănătăţii lucrătorilor expuşi riscului profesional, aprobat de Guvern.

19. Informaţiile privind sănătatea lucrătorilor, obţinute în cadrul supravegherii sănătăţii acestora, sunt administrate în conformitate cu Legea nr.195/2024 privind protecţia datelor cu caracter personal.

20. În cazul în care un angajat care prestează sau urmează să presteze muncă la distanţă a efectuat examenul medical pentru stabilirea aptitudinii în muncă într-un alt stat, angajatorul are obligaţia de a se asigura, anterior repartizării, că documentul care atestă aptitudinea pentru muncă este eliberat de o autoritate sau instituţie competentă, este prezentat cu traducere oficială în limba română şi este echivalent cu fişa de aptitudine în muncă recunoscută în Republica Moldova.

21. Rezultatele supravegherii sănătăţii lucrătorilor expuşi riscurilor profesionale se consemnează în fişa de aptitudine în muncă, care constituie unicul document oficial ce reflectă concluzia privind aptitudinea pentru exercitarea activităţii. Alte fişe sau documente medicale nu pot fi utilizate în locul acesteia pentru atestarea aptitudinii sau inaptitudinii în muncă.

22. Pentru nerespectarea prevederilor prezentului Regulament, angajatorii poartă răspundere contravenţională şi penală, conform legislaţiei. Sancţiunile aplicate trebuie să fie eficace, proporţionale şi disuasive.

II. RESPONSABILITĂŢILE, DREPTURILE ŞI ATRIBUŢIILE PĂRŢILOR ANTRENATE

 ÎN PROCESUL DE SUPRAVEGHERE A SĂNĂTĂŢII LUCRĂTORILOR

Secţiunea 1

Responsabilităţile şi drepturile angajatorului

23. Fără a le conferi acestora calitatea de angajator în sensul legislaţiei muncii, prevederile cu referire la responsabilităţile angajatorului din prezentul Regulament se aplică şi întreprinderii sau instituţiei gazdă a stagiarilor şi ucenicilor, titularilor de patentă şi lucrătorilor independenţi.

24. Angajatorul organizează şi asigură supravegherea sănătăţii lucrătorilor expuşi riscurilor profesionale, în conformitate cu prevederile prezentului Regulament.

25. În exercitarea responsabilităţilor ce îi revin, angajatorul are următoarele obligaţii:

25.1. să transmită fişa de evaluare a riscurilor profesionale, conform modelelor stabilite prin prezentul Regulament, către Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică, în termen de 30 de zile de la finalizarea evaluării iniţiale sau a reevaluării riscurilor profesionale;

25.2. să informeze lucrătorii cu privire la necesitatea supravegherii sănătăţii înaintea atribuirii sarcinilor care implică expunerea sau posibilitatea expunerii la riscurile profesionale, precum şi ori de câte ori rezultatele supravegherii sănătăţii altor lucrători expuşi la riscuri similare impun instituirea acestei măsuri;

25.3. să asigure informarea lucrătorilor cu privire la simptomele şi afecţiunile care pot fi determinate de expunerea la riscurile profesionale, precum şi la conduita care trebuie urmată în cazul apariţiei acestora;

25.4. să organizeze efectuarea examenelor medicale, inclusiv prin constituirea şi operaţionalizarea unui serviciu de medicină a muncii sau prin contractarea unui astfel de serviciu, în termen de 30 de zile de la înfiinţarea întreprinderii/organizaţiei ori de la rezoluţiunea contractului cu prestatorul anterior de servicii de medicină a muncii;

25.5. să iniţieze examinările medicale periodice în timp util, astfel încât fişa de aptitudine în muncă să fie eliberată înainte de expirarea termenului de valabilitate a celei anterioare;

25.6. să asigure efectuarea examenelor medicale suplimentare în cazul apariţiei unor noi riscuri sau al modificării condiţiilor de muncă care pot influenţa starea de sănătate a lucrătorilor;

25.7. să solicite transmiterea dosarelor medicale privind supravegherea sănătăţii către noul serviciu de medicina a muncii, în cazul schimbării acestuia;

25.8. să păstreze fişele de aptitudine pe întreaga durată a raporturilor de muncă şi, ulterior, pe perioada determinată în funcţie de natura factorilor de risc profesional la care lucrătorul a fost expus şi de intervalul de latenţă sau de manifestare a efectelor asupra sănătăţii, conform termenelor prevăzute la pct.90. În cazul încetării activităţii angajatorului, documentele respective se transmit arhivei teritoriale competente până la expirarea termenelor de păstrare stabilite.

26. Angajatorul este responsabil de completarea integrală şi veridicitatea informaţiei înscrise în:

26.1. fişa de solicitare a examenului medical (în continuare – fişă de solicitare), prevăzută la anexa nr.3;

26.2. fişa de evaluare a riscurilor profesionale (în continuare – fişă de evaluare), care se completează conform anexei nr.4. Pentru muncă la distanţă sau pe platforme digitale se completează fişa de evaluare a riscurilor profesionale specifică acestui tip de activitate, prevăzută în anexa nr.4A;

26.3. suplimentul la fişa de evaluare, în cazul expunerii la radiaţii ionizante, conform anexei nr.4B;

26.4. Nota informativă cu privire la supravegherea sănătăţii lucrătorilor expuşi riscurilor profesionale, prevăzută la anexa nr.5.

27. Dacă evaluarea riscurilor profesionale relevă existenţa unui risc pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, determinat de expunerea la agenţi biologici împotriva cărora există vaccinuri eficace, angajatorul are obligaţia să asigure lucrătorilor care nu sunt încă imunizaţi vaccinarea, în conformitate cu prevederile secţiunii "Note" din anexa nr.1 la Regulamentului privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi biologici la locul de muncă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.639/2024.

28. Costurile asociate vaccinării împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi biologici la locul de muncă nu implică cheltuieli financiare pentru lucrător şi sunt acoperite după cum urmează:

28.1. din Fondul de asigurări obligatorii de asistenţă medicală pentru vaccinurile incluse în Programul naţional de imunizări pentru anii 2023-2027, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.211/2023;

28.2. de către angajator, pentru vaccinurile care nu se regăsesc în Programul naţional de imunizări pentru anii 2023-2027, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.211/2023.

29. Angajatorul aplică în mod integral recomandările medicului specialist în medicina muncii, înscrise în fişa de aptitudine în muncă, implementând măsurile necesare pentru eliminarea sau reducerea riscurilor profesionale şi, după caz, dispunând repartizarea lucrătorului la activităţi fără risc de expunere, după cum urmează:

29.1. apt – continuarea activităţilor la locul de muncă şi ocupaţia pentru care a fost evaluat, cu respectarea cerinţelor de securitate şi sănătate în muncă;

29.2. apt condiţionat – continuarea activităţilor la locul de muncă şi ocupaţia pentru care a fost evaluat, cu respectarea condiţiilor, restricţiilor şi recomandărilor medicale stabilite, asigurând adaptarea, după caz, a locului de muncă sau a sarcinilor;

29.3. inapt temporar – nepermiterea desfăşurării activităţii la locul de muncă şi în ocupaţia pentru care a fost evaluat lucrătorul până la reevaluarea sănătăţii la termenul stabilit de medicul specialist în medicina munci, inclusiv, după posibilităţi, asigurarea transferului la un loc de muncă şi o ocupaţie compatibile cu starea de sănătate, cu acordul lucrătorului;

29.4. inapt – nepermiterea încadrării ori continuarea activităţii şi identificarea, după posibilităţi, a unui loc de muncă şi a unei ocupaţii compatibile cu starea de sănătate a lucrătorului, cu acordul acestuia.

30. Angajatorul revizuieşte evaluarea riscurilor profesionale şi măsurile întreprinse pentru eliminarea sau reducerea riscului profesional dacă, în cadrul supravegherii sănătăţii lucrătorului, s-a constatat că:

30.1. un lucrător prezintă o boală sau modificări ale sănătăţii pe care medicul specialist în medicina muncii le apreciază ca fiind determinate de expunerea la riscurile profesionale;

30.2. a fost depăşită o valoare-limită biologică obligatorie.

31. Angajatorul are obligaţia să asigure efectuarea unui examen medical suplimentar pentru lucrătorii expuşi la riscuri profesionale similare, în termen de 30 de zile lucrătoare:

31.1. de la constatarea depăşirii nivelului sau valorii-limită de expunere profesională la factorul de risc, indiferent de originea riscului;

31.2. de la data propunerii formulate de medicul specialist în medicina muncii, în cazul în care un lucrător prezintă o boală sau modificări ale stării de sănătate apreciate de acesta ca fiind rezultatul expunerii la riscuri profesionale ori în cazul depăşirii unei valori-limită biologice obligatorii la un lucrător.

32. Angajatorul are obligaţia de a furniza, la solicitarea medicului specialist în medicina muncii, Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică şi Inspectoratului de Stat al Muncii, rezultatele evaluării riscurilor profesionale, precum şi informaţiile privind condiţiile sau circumstanţele de expunere ale fiecărui lucrător, în conformitate cu Legea nr.186/2008 privind securitatea şi sănătatea în muncă. Transmiterea acestor informaţii se realizează integral şi în timp util, cu respectarea tuturor cerinţelor privind confidenţialitatea datelor, iar utilizarea lor este permisă doar în scopul asigurării sănătăţii şi securităţii lucrătorilor.

33. Angajatorul remite anual, până la data de 15 februarie, Nota informativă cu privire la supravegherea sănătăţii lucrătorilor expuşi riscurilor profesionale, în format electronic, către Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică, conform anexei nr.5, cu prezentarea informaţiilor aferente unităţii şi filialelor, după caz, în funcţie de amplasarea teritorială a acestora, conform arondării la centrele de sănătate publică teritoriale. Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică transmite fără întârziere înştiinţarea privind recepţionarea notei informative, iar lipsa sau omisiunea transmiterii acesteia nu condiţionează dreptul de a continua activitatea.

34. Nota informativă cu privire la supravegherea sănătăţii lucrătorilor expuşi riscurilor profesionale include:

34.1. declaraţia pe propria răspundere privind veridicitatea datelor prezentate;

34.2. datele de identificare ale serviciului de medicina a muncii în cadrul cărora a fost efectuată supravegherea sănătăţii lucrătorilor;

34.3. rezultatele supravegherii sănătăţii lucrătorilor expuşi riscului profesional, inclusiv ale lucrătorilor cu vârsta de până la 18 ani şi ale ucenicilor.

35. Angajatorul are dreptul să solicite:

35.1. efectuarea examenelor medicale suplimentare pentru lucrătorii care prezintă semne de afectare a sănătăţii ce pot pune în pericol securitatea sau viaţa proprie şi/sau a altor lucrători;

35.2. revizuirea concluziei privind aptitudinea în muncă (contestarea aptitudinii de muncă) la Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică, în termen de 15 zile lucrătoare de la data primirii fişei de aptitudine, în cazul în care nu este de acord cu aceasta.

Secţiunea a 2-a

Responsabilităţile şi drepturile lucrătorilor

36. Fiecare lucrător expus acţiunii factorilor de risc profesional are obligaţia:

36.1. să efectueze examenele medicale în conformitate cu prevederile prezentului Regulament;

36.2. să solicite copia dosarului medical şi să o prezinte noului serviciu de medicină a muncii.

37. Fiecare lucrător expus acţiunii factorilor de risc profesional are dreptul:

37.1. să cunoască riscurile profesionale la care este expus;

37.2. să fie consiliat cu privire la măsurile individuale de protecţie şi de prevenire ce trebuie întreprinse pentru reducerea riscurilor asupra sănătăţii, în conformitate cu recomandările medicale;

37.3. să solicite efectuarea unui examen medical suplimentar, adresându-se medicului specialist în medicina muncii, în cazul apariţiei unor modificări ale stării de sănătate pe care le consideră a fi determinate de condiţiile de muncă. În această situaţie, lucrătorul este obligat să informeze angajatorul despre solicitarea înaintată, iar examenul medical se iniţiază fără prezentarea fişei de solicitare;

37.4. să solicite acces la informaţia din dosarul său medical şi la documentaţia aferentă;

37.5. să fie informat de către medicul specialist în medicina muncii despre modificările stării sale de sănătate, inclusiv cele asociate expunerii profesionale;

37.6. să beneficieze de un loc de muncă adaptat sau de transfer la un alt loc de muncă potrivit, conform recomandărilor medicului specialist în medicina muncii;

37.7. să fie protejat împotriva oricăror forme de represalii, directe sau indirecte, ca urmare a declarării unor simptome, a semnalării unor riscuri pentru sănătate ori a solicitării unui examen medical suplimentar;

37.8. să fie imunizat cu vaccinuri eficace împotriva agentului biologic la care este sau poate fi expus, conform evaluării riscurilor profesionale;

37.9. să conteste concluzia privind aptitudinea în muncă la Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică, în termen de 15 zile lucrătoare de la data primirii fişei de aptitudine.

Secţiunea a 3-a

Atribuţiile serviciului de medicină a muncii

38. Serviciul de medicină a muncii poate fi organizat:

38.1. în cadrul unui prestator de servicii medicale, public sau privat;

38.2. ca entitate medicală distinctă.

39. Serviciul de medicină a muncii are obligaţia să informeze Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică despre iniţierea activităţii, în conformitate cu metodologia aprobată prin ordin al ministrului sănătăţii.

40. Serviciul de medicină a muncii organizat în cadrul unei instituţii medicale este în drept să presteze servicii de medicina a muncii doar pentru părţi terţe, cu respectarea cerinţelor legale privind autorizarea şi competenţa profesională.

41. Conducătorul instituţiei medicale în cadrul căreia este organizat serviciul de medicină a muncii are următoarele obligaţii:

41.1. organizează şi asigură funcţionarea serviciului de medicină a muncii în conformitate cu prezentul Regulament;

41.2. asigură medicului specialist în medicina muncii resursele necesare pentru desfăşurarea corespunzătoare a examenelor medicale obligatorii;

41.3. asigură alocarea unui timp suficient pentru activităţile desfăşurate în mediul de muncă de către medicul specialist în medicina muncii, astfel încât să fie garantat caracterul preventiv al serviciilor. Timpul alocat se stabileşte proporţional cu numărul de lucrători, specificul activităţilor, nivelul riscurilor profesionale identificate şi rezultatele evaluării riscurilor pentru securitatea şi sănătatea în muncă;

41.4. asigură evaluarea periodică a activităţii serviciului şi a conformităţii acestuia cu standardele şi reglementările aplicabile.

42. Medicul specialist în medicina muncii are dreptul:

42.1. să participe, cu rol consultativ, la procesul de evaluare a riscurilor profesionale şi să efectueze vizite la locul de muncă a lucrătorilor pe care îi supraveghează medical, în vederea familiarizării cu procesul de muncă;

42.2. să participe la selectarea şi contractarea laboratoarelor şi specialiştilor care furnizează servicii de medicină de laborator sau asistenţă medicală specializată, în funcţie de complexitatea supravegherii sănătăţii lucrătorilor expuşi riscurilor profesionale;

42.3. să îşi exercite atribuţiile în mod autonom şi independent din punct de vedere profesional şi decizional, fără intervenţii din partea angajatorului în aplicarea competenţelor şi cunoştinţelor sale profesionale; medicului nu i se poate solicita verificarea absenţelor lucrătorilor de la locul de muncă motivate prin îmbolnăvire;

42.4. să solicite suport metodologic din partea Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică şi a Comisiei aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii (în continuare – Comisie);

42.5. să colaboreze cu angajatorul, reprezentanţii angajaţilor, Inspectoratul de Stat al Muncii şi cu Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică în cazurile în care starea de sănătate a lucrătorului impune adaptarea condiţiilor de muncă sau schimbarea locului de muncă.

Secţiunea a 4-a

Atribuţiile Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică

43. Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică este autoritatea competentă în domeniul sănătăţii ocupaţionale şi exercită atribuţii de coordonare, monitorizare şi supraveghere, la nivel populaţional, a sănătăţii lucrătorilor, potrivit competenţelor stabilite în Legea nr.10/2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice.

44. În exercitarea atribuţiilor sale în domeniul sănătăţii ocupaţionale, Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică:

44.1. elaborează şi propune politici, metodologii şi instrumente de monitorizare;

44.2. colectează şi analizează date privind expunerea profesională şi efectele asupra sănătăţii;

44.3. monitorizează starea de sănătate a lucrătorilor pe baza datelor raportate de prestatorii de servicii de medicină a muncii, precum şi a informaţiilor obţinute din activităţile de supraveghere epidemiologică şi de sănătate ocupaţională;

44.4. asigură suport metodologic serviciilor de medicină a muncii;

44.5. asigură suport metodologic în domeniul supravegherii sănătăţii lucrătorilor, la solicitarea lucrătorilor şi a reprezentanţilor acestora, a angajatorilor, precum şi a reprezentanţilor serviciilor interne sau externe de securitate şi sănătate în muncă;

44.6. solicită convocarea Comisiei în cazul recepţionării contestaţiei privind aptitudinea în muncă. Activitatea Comisiei se desfăşoară în conformitate cu regulamentul de organizare şi funcţionare aprobat prin ordin al ministrului sănătăţii;

44.7. coordonează activităţile de promovare a sănătăţii ocupaţionale, inclusiv prin elaborarea şi diseminarea materialelor metodologice, educaţionale şi de informare;

44.8. realizează studii şi analize privind activitatea serviciilor de medicină a muncii, pe baza datelor raportate de acestea, în conformitate cu metodologia aprobată prin ordin al ministrului sănătăţii;

44.9. publică şi actualizează pe site-ul său web oficial oficială Lista serviciilor de medicină a muncii;

44.10. publică anual, pe site-ul său web oficial, raportul privind implementarea prezentului Regulament, care include date consolidate referitoare la starea de sănătate a lucrătorilor, principalele riscuri profesionale identificate, activităţile de supraveghere desfăşurate şi recomandările pentru îmbunătăţirea politicilor şi măsurilor de prevenire.

45. Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică are acces, în limitele competenţelor stabilite de Legea nr.10/2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice, la datele medicale necesare în scopuri de sănătate publică, medicină preventivă şi medicină a muncii, cu respectarea strictă a prevederilor privind protecţia datelor cu caracter personal.

Secţiunea a 5-a

Atribuţiile Inspectoratului de Stat al Muncii

46. Inspectoratul de Stat al Muncii exercită controlul de stat privind respectarea prevederilor actelor normative în domeniul muncii şi al securităţii şi sănătăţii în muncă.

47. La necesitate, Inspectoratul de Stat al Muncii cooperează cu Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică şi cu alte instituţii competente şi îşi comunică reciproc informaţiile necesare.

48. În exercitarea atribuţiilor sale, în lipsa resurselor suficiente, Inspectoratul de Stat al Munci cooperează cu Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică şi cu prestatorii de servicii de medicină a muncii.

49. Inspectoratul de Stat al Muncii are următoarele atribuţii:

49.1. verifică înregistrarea rezultatelor evaluării riscurilor profesionale în fişele de evaluare;

49.2. constată dacă fişa de evaluare a riscurilor profesionale realizată de angajator corespunde situaţiilor reale de la locul de muncă;

49.3. verifică corectitudinea completării fişelor de evaluare a riscurilor profesionale în cazul modificării condiţiilor de muncă sau al apariţiei unor noi riscuri profesionale;

49.4. verifică expedierea fişei de evaluare a riscurilor profesionale către Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică;

49.5. verifică dacă lucrătorii expuşi riscurilor profesionale au fost supuşi examenelor medicale în termenele prevăzute de prezentul Regulament;

49.6. efectuează controlul privind prezenţa fişelor de aptitudine a lucrătorilor expuşi riscurilor profesionale şi supuşi supravegherii sănătăţii;

49.7. verifică dacă recomandările medicului specialist în medicina muncii sunt respectate şi implementate de angajatori;

49.8. verifică dacă fişele de evaluare a riscurilor profesionale şi fişele de aptitudine ale lucrătorilor expuşi riscurilor profesionale sunt arhivate şi păstrate corespunzător.

III. ORGANIZAREA ŞI DESFĂŞURAREA SUPRAVEGHERII SĂNĂTĂŢII LUCRĂTORILOR

Secţiunea 1

Organizarea serviciilor de medicină a muncii

50. Supravegherea sănătăţii lucrătorilor expuşi riscurilor profesionale se realizează inclusiv prin efectuarea examenelor medicale profilactice obligatorii, în condiţiile prevăzute în prezentul Regulament şi în baza evaluării riscurilor profesionale.

51. Examenele medicale profilactice obligatorii se iniţiază la solicitarea angajatorului sau a lucrătorului prin remiterea fişei de solicitare a examenului medical.

52. Angajatorul transmite medicului specialist în medicina muncii, cu cel puţin 15 zile lucrătoare înainte de efectuarea examenului medical, următoarele documente:

52.1. fişa de solicitare a examenului medical;

52.2. fişa de evaluare a riscurilor profesionale, pentru examenul medical la angajare sau în situaţia în care fişă de evaluare anterioară nu este actuală ori nu reflectă realitatea. Pentru lucrătorii care desfăşoară muncă la distanţă sau pe platforme digitale se remite fişa de evaluare a riscurilor profesionale specifică acestui tip de activitate. În cazul în care lucrătorul îşi desfăşoară activitate atât la distanţă, cât şi cu prezenţă fizică, se transmit ambele fişe de evaluare. Fişa de evaluare nu se prezintă la examenele medicale ulterioare, în absenţa unei noi evaluări a riscurilor profesionale;

52.3. suplimentul la fişa de evaluare a riscurilor profesionale, pentru lucrătorul care urmează să desfăşoare munca cu expunere la radiaţii ionizante, pentru examenul medical la angajare sau în situaţia în care suplimentul anterior nu este actual şi nu reflectă realitatea.

53. Termenul menţionat în pct.52 nu se aplică în cazul examenului medical la angajare şi la reluarea activităţii.

54. Supravegherea sănătăţii lucrătorului prin efectuarea examenelor medicale se realizează în timpul programului de lucru, la orele stabilite de comun acord cu lucrătorul, ţinând cont de solicitarea acestuia şi de recomandările medicului specialist în medicina muncii, fără afectarea drepturilor salariale.

55. Examenului medical la angajare sunt supuse toate persoanele care urmează să fie încadrate în funcţii cu expunere la riscuri profesionale, precum şi cele care îşi schimbă locul de muncă sau sunt transferate ori detaşate la alte locuri de muncă. Nu este necesar un nou examen medical în cazul în care noul loc de muncă şi ocupaţie presupun expunerea la aceiaşi factori de risc profesional în cadrul aceleiaşi unităţi economice. Examenului medical la angajare poate fi efectuat, anterior înscrierii la instituţia de învăţământ, şi pentru persoanele care optează pentru studii în instituţiile de învăţământ cu profil tehnic, în vederea formării într-o profesie ce implică expunerea la riscuri profesionale.

56. Examenul medical la angajare are următoarele obiective:

56.1. evaluarea sănătăţii anterior începerii activităţii profesionale;

56.2. identificarea eventualelor modificări ale sănătăţii relevante pentru exercitarea activităţii;

56.3. depistarea, suspectarea sau diagnosticarea bolilor legate de profesie ori a bolilor profesionale apărute ca urmare a unei activităţi anterioare;

56.4. identificarea contraindicaţiilor medicale pentru activitatea ce urmează a fi desfăşurată şi stabilirea aptitudinii pentru muncă în raport cu cerinţele postului şi factorii de risc profesional.

57. Examenul medical periodic are drept scop:

57.1. monitorizarea în dinamică a sănătăţii lucrătorilor şi confirmarea, la intervale stabilite, a aptitudinii pentru muncă în raport cu ocupaţia şi locul de muncă;

57.2. depistarea apariţiei unor afecţiuni care constituie contraindicaţii medicale pentru activitatea desfăşurată;

57.3. diagnosticarea bolilor legate de profesie;

57.4. depistarea precoce a bolilor profesionale;

57.5. identificarea afecţiunilor care pot prezenta un risc pentru viaţa şi sănătatea celorlalţi lucrători;

57.6. formularea recomandărilor privind măsurile profilactice şi de reabilitare necesare pentru menţinerea sau restabilirea capacităţii de muncă.

58. Examenul medical la reluarea activităţii se efectuează:

58.1. în termen de cel mult şapte zile de la data reluării activităţii;

58.2. în cazul reluării activităţii după o întrerupere de cel puţin trei luni din motive de sănătate sau de cel puţin şase luni din alte motive.

59. Examenului medical la reluarea activităţii are următoarele scopuri:

59.1. confirmarea aptitudinii lucrătorului pentru exercitarea funcţiei deţinute anterior sau a noii funcţii;

59.2. identificarea eventualelor modificări ale sănătăţii care pot influenţa capacitatea de muncă;

59.3. identificarea contraindicaţiilor medicale pentru activitatea desfăşurată;

59.4. stabilirii măsurilor de adaptare a locului de muncă sau a activităţilor specifice profesiei ori funcţiei, după caz;

59.5. recomandarea reorientării către un alt loc de muncă care să asigure menţinerea sănătăţii şi a capacităţii de muncă a lucrătorului.

60. Examenul medical la încetarea expunerii profesionale se efectuează la finalizarea activităţii care implică expunerea la factori de risc profesional, în cazul în care au trecut mai mult de 11 luni de la data eliberării ultimei fişe de aptitudine, şi are ca scop:

60.1. evaluarea sănătăţii lucrătorului;

60.2. identificarea efectelor determinate de expunerea profesională;

60.3. diagnosticarea bolilor legate de profesie;

60.4. formularea recomandărilor privind tratamentul, monitorizarea şi reabilitarea, după caz.

61. Examenul medical post-expunere reprezintă supravegherea medicală realizată după încetarea expunerii profesionale şi se efectuează în cazul expunerii la factori de risc profesional cu efecte întârziate sau grave asupra sănătăţii, inclusiv agenţi chimici periculoşi (de exemplu, azbest, agenţi cancerigeni, mutageni, substanţe toxice pentru reproducere), agenţi biologici sau radiaţii ionizante.

62. Frecvenţa efectuării examenului medical post-expunerii profesionale se stabileşte de către medicul specialist în medicina muncii, în funcţie de natura expunerii şi riscurile asociate activităţii desfăşurate, pe perioada considerată necesară pentru protejarea sănătăţii lucrătorului.

63. Examenul medical post-expunere profesională are ca scop:

63.1. evaluarea sănătăţii lucrătorului după încetarea expunerii;

63.2. identificarea precoce a eventualelor efecte asupra sănătăţii determinate de expunerea profesională;

63.3. stabilirea necesităţii de monitorizare medicală ulterioară;

63.4. formularea recomandărilor privind măsurile profilactice, tratamentul şi reabilitarea necesare pentru menţinerea sau restabilirea capacităţii de muncă.

64. Examenul medical post-expunere profesională se iniţiază la solicitarea persoanei care a fost expusă profesional, aceasta prezentând medicului specialist în medicina muncii copia dosarului medical deţinut, în vederea efectuării evaluării medicale corespunzătoare.

65. În cazul apariţiei unor modificări ale sănătăţii lucrătorului, medicul specialist în medicina muncii şi medicul de familie pot comunica reciproc informaţiile necesare, cu consimţământul scris al lucrătorului.

Secţiunea a 2-a

Organizarea şi efectuarea examenelor medicale profilactice obligatorii

66. Examenele medicale profilactice obligatorii se efectuează proporţional cu natura, nivelul şi durata expunerii la riscuri profesionale şi au caracter preventiv.

67. Medicul specialist în medicina muncii asigură un timp suficient pentru efectuarea consultaţiei şi a investigaţiilor instrumentale necesare, astfel încât evaluarea sănătăţii să fie completă şi adecvată riscurilor profesionale identificate.

68. Medicul specialist în medicina muncii efectuează supravegherea sănătăţii lucrătorilor prin aplicarea măsurilor medicale individuale adecvate, în conformitate cu principiile şi bunele practici ale medicinei muncii:

68.1. colectează anamneza medicală şi profesională, inclusiv prin discuţie individuală cu lucrătorul;

68.2. întocmeşte, completează şi actualizează dosarul medical al lucrătorului;

68.3. înregistrează antecedentele medicale şi profesionale relevante;

68.4. efectuează examinarea clinică generală şi, după caz, examinări clinice specifice riscurilor profesionale;

68.5. stabileşte şi indică testele funcţionale, investigaţiile paraclinice şi alte examinări necesare;

68.6. efectuează sau asigură monitorizarea biologică, după caz, precum şi detectarea efectelor reversibile şi ireversibile asupra sănătăţii;

68.7. evaluează individualizat starea de sănătate a fiecărui lucrător în raport cu cerinţele postului şi factorii de risc profesional.

69. În cadrul supravegherii sănătăţii lucrătorilor expuşi riscului profesional cu efect toxic pentru reproducere, medicul specialist în medicina muncii ia în consideraţie:

69.1. modificările în comportamentul sexual;

69.2. reducerea capacităţii de reproducere, incluzând modificări ale proceselor de spermatogeneză şi ovogeneză;

69.3. efectele adverse asupra funcţiei endocrine, cu impact asupra reglării hormonale;

69.4. perturbarea altor funcţii dependente de integritatea sistemului reproducător, cu posibile implicaţii asupra sănătăţii reproductive.

70. În situaţia în care informaţiile privind atribuţiile postului şi factorii de risc profesional consemnate în fişa de evaluare nu corespund datelor furnizate de lucrător, medicul specialist în medicina muncii are obligaţia de a informa angajatorul. În cazul în care fişa de evaluare nu este actualizată, medicul informează Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică şi Inspectoratul de Stat al Muncii cu privire la suspiciunea privind calitatea evaluării riscurilor profesionale.

71. Medicul specialist în medicina muncii nu poate efectua primul examen medical al unui lucrător fără a consulta, în prealabil, dosarul medical, în vederea asigurării continuităţii supravegherii sănătăţii.

Prin excepţie, examinarea medicală poate fi iniţiată în absenţa dosarului medical numai în cazul în care lipsa examenelor medicale profilactice obligatorii este confirmată în scris de către:

71.1. angajator, în situaţia în care medicul specialist în medicina muncii efectuează examenele medicale ulterioare începerii activităţii lucrătorilor;

71.2. lucrător, atunci când este supus examenului medical la angajare.

72. Medicul specialist în medicina muncii asigură:

72.1. organizarea completă şi corectă a supravegherii sănătăţii lucrătorilor, în conformitate cu prevederile prezentului Regulament;

72.2. întocmirea fişei de aptitudine în muncă, conform anexei nr.6, care constituie un aviz medical cu privire la aptitudinea pentru muncă, în două exemplare (câte un exemplar pentru angajator şi pentru lucrător), în termen de trei zile de la finalizarea examenului medical. La solicitarea lucrătorului sau a angajatorului, se eliberează un duplicat al fişei de aptitudine;

72.3. stabilirea şi comunicarea măsurilor individuale de protecţie sau de prevenire care trebuie aplicate de angajator pentru fiecare lucrător, inclusiv, după caz, retragerea temporară sau definitivă de la expunerea la riscuri profesionale;

72.4. transmite dosarul medical Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică, în cazul contestaţiei concluziei privind aptitudinea în muncă;

72.5. transmite dosarul medical Comisiei, în cazul unor situaţii medicale complexe.

73. În cadrul supravegherii sănătăţii, medicul specialist în medicina muncii aplică tehnici adecvate pentru identificarea precoce a semnelor bolii sau a efectelor adverse asupra sănătăţii determinate de expunerea profesională.

74. În cazul revenirii lucrătorului după concediu medical, pot fi luate în considerare rezultatele investigaţiilor medicale efectuate anterior examenului medical, inclusiv cele realizate în alte unităţi medicale, în măsura în care sunt relevante şi suficiente pentru evaluarea aptitudinii în muncă.

75. Pentru stabilirea aptitudinii în muncă, medicul specialist în medicina muncii are competenţa:

75.1. să solicite fişa medicală a lucrătorului sau un extras din aceasta completat de medicul de familie, precum şi alte documente medicale relevante;

75.2. să solicite angajatorului informaţii suplimentare privind condiţiile de muncă şi factorii de risc profesional sau să efectueze vizite la locul de muncă;

75.3. să indice investigaţii paraclinice şi/sau consultaţii medicale suplimentare faţă de cele iniţial prevăzute, inclusiv consultaţii de specialitate, cum ar fi psihiatrie sau sănătate mentala, în baza unor premise medicale justificate şi în conformitate cu evoluţiile actuale ale medicinei muncii.

76. Contraindicaţiile medicale pentru exercitarea activităţii profesionale pot fi relative şi absolute:

76.1. contraindicaţiile relative necesită evaluarea raportului dintre gravitatea afecţiunii şi natura, nivelul şi durata expunerii la factorii de risc profesional de la locul de muncă şi ocupaţiei, în vederea stabilirii aptitudinii condiţionate sau a necesităţii adaptării activităţii;

76.2. contraindicaţiile absolute reprezintă afecţiuni sau stări patologice care nu permit desfăşurarea activităţii respective, inclusiv bolile acute, până la vindecare sau stabilizare.

77. În situaţiile în care aprecierea aptitudinii în muncă este incertă sau necesită o evaluare suplimentară, medicul specialist în medicina muncii solicită consultarea Comisiei.

78. Informaţia privind supravegherea sănătăţii, precum şi toate datele relevante în acest proces, se înregistrează în dosarul medical al fiecărui lucrător, întocmit conform formularului aprobat prin ordin al ministrului sănătăţii.

79. Fişele de evaluare a riscurilor profesionale şi anexele acestora fac parte integrantă din dosarul medical şi se anexează obligatoriu la acesta.

80. Medicul specialist în medicina muncii furnizează lucrătorului informaţii şi consiliere privind:

80.1. rezultatele examenului medical profilactic obligator, inclusiv eventualele boli sau modificări ale sănătăţii cauzate de expunerea la riscuri profesionale şi depăşirea valorii-limită biologice;

80.2. măsurile individuale de protecţie sau de prevenire ce trebuie aplicate;

80.3. măsurile de supraveghere a sănătăţii necesare la încetarea expunerii la factorii de risc profesional;

80.4. măsurile de supraveghere a sănătăţii necesare post-expunere profesională. În acest scop, medicul specialist în medicina muncii recomandă continuarea supravegherii sănătăţii lucrătorului împotriva efectelor pe termen lung, stabilind periodicitatea adecvată.

81. Concluziile medicale formulate de medicul specialist în medicina muncii nu pot fi utilizate într-un mod care să aducă atingere drepturilor sau intereselor legitime ale lucrătorului.

82. Aptitudinea în muncă a lucrătorului, stabilită în cadrul supravegherii sănătăţii, se clasifică după cum urmează:

82.1. aptitudine în muncă "Apt" – lucrătorul este declarat capabil să execute atribuţiile ocupaţiei, în condiţiile reale ale locului de muncă, fără riscuri nejustificate pentru sănătatea proprie, a altor persoane sau pentru securitatea şi sănătatea în muncă, fără necesitatea unor restricţii sau adaptări;

82.2. aptitudine în muncă "Apt condiţionat" – lucrătorul este declarat capabil să execute atribuţiile ocupaţiei, numai cu respectarea unor condiţii, restricţii, limitări, adaptări, măsuri de protecţie sau supraveghere/monitorizare medicală suplimentară, necesare pentru prevenirea riscurilor asupra sănătăţii proprii, a altor persoane şi asigurarea securităţii şi sănătăţii în muncă;

82.3. aptitudine în muncă "Inapt temporar" – lucrătorul este declarat incapabil, din punct de vedere medical, să execute atribuţiile ocupaţiei în condiţiile reale ale locului de muncă, pe o perioadă limitată, determinată de existenţa unei cauze medicale reversibile, până la dispariţia acesteia şi reevaluarea sănătăţii de către medicul specialist în medicina muncii;

82.4. aptitudine în muncă "Inapt" – lucrătorul este declarat incapabil, din punct de vedere medical, să execute atribuţiile ocupaţiei în condiţiile reale ale locului de muncă, din cauza unei contraindicaţii medicale care împiedică, în mod definitiv sau nedeterminat, adaptările rezonabile, restricţii sau măsuri suplimentare care să permită exercitarea ocupaţiei fără riscuri nejustificate pentru sănătatea proprie, a altor persoane ori pentru securitatea şi sănătatea în muncă fiind imposibile.

83. Medicul specialist în medicina muncii este responsabil pentru completarea integrală şi corectă a informaţiei înscrise în dosarul medical şi în fişa de aptitudine în muncă, precum şi pentru veridicitatea acestora.

84. Medicul specialist în medicina muncii informează angajatorul, cu respectarea secretului profesional şi a confidenţialităţii datelor medicale, cu privire la:

84.1. concluziile rezultate din supravegherea sănătăţii, fără a divulga date medicale detaliate;

84.2. măsurile individuale de protecţie sau de prevenire ce trebuie aplicate pentru fiecare lucrător;

84.3. necesitatea continuării supravegherii sănătăţii lucrătorului la încetarea expunerii la factorul de risc profesional;

84.4. necesitatea supravegherii sănătăţii post-expunere profesională.

85. În cazul în care constată că un lucrător prezintă o boală sau modificări ale sănătăţii determinate de expunerea la riscuri profesionale ori că a fost depăşită o valoare-limită biologică obligatorie, medicul specialist în medicina muncii propune angajatorului efectuarea unui examen medical suplimentar şi pentru alţi lucrători expuşi aceluiaşi risc profesional.

86. Medicul specialist în medicina muncii informează Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică, în condiţiile legii, despre:

86.1. bolile legate de profesie identificate pentru prima dată;

86.2. efectele negative asupra funcţiei sexuale şi a fertilităţii ce afectează lucrătorii adulţi şi efectele toxicităţii evolutive asupra descendenţilor care au fost identificate ca rezultat al expunerii profesionale la un agent mutagen ori la o substanţă toxică pentru reproducere;

86.3. cazurile în care a fost stabilită inaptitudinea în muncă;

86.4. rezultatele supravegherii medicale post-expunere profesională.

87. În cazul apariţiei suspiciunii unei boli sau intoxicaţii profesionale, inclusiv al unui caz de deces survenit ca urmare a expunerii la riscuri profesionale, medicul de familie, precum şi orice alt medic specialist sau medicul specialist în medicina muncii are obligaţia de a acţiona în conformitate cu prevederile Regulamentului sanitar privind modul de cercetare şi stabilire a diagnosticului de boală (intoxicaţie) profesională, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1282/2016.

Secţiunea a 3-a

Managementul dosarelor medicale

88. Dosarele medicale se păstrează într-o formă care să permită consultarea ulterioară a acestora, cu respectarea confidenţialităţii informaţiilor medicale şi prevederilor Legii nr.195/2024 privind protecţia datelor cu caracter personal.

89. Conducătorul serviciului de medicina muncii asigură păstrarea şi gestionarea dosarelor medicale şi asigură:

89.1. transmiterea dosarelor medicale către noul serviciu de medicina muncii indicat de lucrător, în termen de trei zile lucrătoare de la solicitare, în cazul schimbării locului de muncă;

89.2. eliberarea unei copii a dosarului medical, în formă sigilată, la solicitarea lucrătorului care nu mai activează în unitatea deservită;

89.3. transmiterea dosarelor medicale către noul serviciu de medicină a muncii desemnat de angajator, în termen de 10 zile lucrătoare de la primirea solicitării scrise, în cazul rezilierii contractului de prestare a serviciilor.

90. Dosarele medicale sunt păstrate cel puţin:

90.1. 40 de ani de la încetarea expunerii pentru lucrătorii expuşi la agenţi cancerigeni, mutageni, inclusiv azbest;

90.2. 40 de ani de la încetarea expunerii pentru lucrătorii expuşi la agenţi biologici care:

90.2.1. pot provoca infecţii persistente sau latente;

90.2.2. nu pot fi diagnosticate înainte ca boala să se declanşeze mulţi ani mai târziu, luând în considerare informaţiile actuale;

90.2.3. au perioade de incubaţie deosebit de lungi;

90.2.4. provoacă boli recrudescente pe o perioadă lungă, în pofida tratamentului aplicat;

90.2.5. pot lăsa sechele grave pe termen lung;

90.3. până la împlinirea vârstei de 75 de ani a lucrătorului sau până la data la care acesta ar fi împlinit această vârstă, dar pentru cel puţin 30 de ani de la încetarea activităţii care implică expunere la radiaţii ionizante;

90.4. 10 de ani după încetarea expunerii pentru lucrătorii expuşi altor agenţi biologici, substanţelor toxice pentru reproducere şi altor factori de risc profesional.

91. Transmiterea dosarelor medicale către alte servicii de medicina muncii se realizează cu respectarea confidenţialităţii informaţiilor medicale ale lucrătorilor, în conformitate cu prevederile normative privind protecţia datelor cu caracter personal.

92. La încetarea activităţii angajatorului, serviciul de medicină a muncii asigură păstrarea dosarelor medicale ale lucrătorilor pe o perioadă de cinci ani. După expirarea termenului de cinci ani, dosarele medicale se transmit spre păstrare arhivei teritoriale, în conformitate cu prevederile legale aplicabile.

93. În cazul în care serviciul de medicina muncii îşi încetează activitatea, dosarele medicale se transmit, în termen de 10 zile, către noul serviciu de medicină a muncii desemnat de angajator sau, după caz, arhivei teritoriale, unde sunt păstrate conform prevederilor pct.90.

Secţiunea a 4-a

Vaccinarea lucrătorilor

94. Vaccinarea lucrătorilor este realizată conform Legii nr.10/2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice, de către asistenţa medicală primară.

95. Instituţia medicală care efectuează imunizarea lucrătorilor asigură informarea acestora privind beneficiile şi riscurile vaccinării, precum şi consecinţele posibile ale refuzului sau amânării vaccinării. Vaccinarea se efectuează în mod voluntar, cu consimţământul informat al lucrătorului.

96. Vaccinarea lucrătorului se confirmă prin certificatul de imunizare, care se pune la dispoziţia acestuia.

97. După efectuarea imunizării, instituţia medicală raportează nominal lucrătorii vaccinaţi în Registrul Electronic Naţional de Vaccinare.

IV. PROMOVAREA SĂNĂTĂŢII LA LOCUL DE MUNCĂ

98. Promovarea sănătăţii la locul de muncă contribuie la prevenirea bolilor profesionale şi la reducerea bolilor legate de profesie.

99. Promovarea sănătăţii la locul de muncă reprezintă efortul comun al angajatorilor, lucrătorilor şi al statului de a îmbunătăţi sănătatea lucrătorilor la locul de muncă în raport cu caracteristicile factorilor de risc profesional şi comportamental.

100. Pentru promovarea măsurilor privind adaptarea şi îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de mediu ale lucrătorilor, Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică şi medicii specialişti în medicina muncii, în limitele competenţele profesionale, oferă suport consultativ privind sănătatea ocupaţională angajatorilor, lucrătorilor şi reprezentanţilor acestora, la solicitare.

101. Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică elaborează materiale informative de promovare a sănătăţii la locul de muncă pentru bunăstarea lucrătorilor, bazate pe identificarea problemelor acestora.

102. Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică colaborează cu organismele din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.

Anexa nr.2

la Hotărârea Guvernului nr.146/2026

REGULAMENT SANITAR

cu privire la examenele medicale obligatorii ale lucrătorilor

în scopul prevenirii bolilor transmisibile

I. DISPOZIŢII GENERALE

1. Regulamentul sanitar cu privire la examenele medicale obligatorii ale lucrătorilor în scopul prevenirii bolilor transmisibile (în continuare – Regulament) are drept scop depistarea precoce a lucrătorilor suspecţi de boli transmisibile şi prevenirea răspândirii bolilor infecţioase.

2. Categoriile lucrătorilor care necesită efectuarea examenelor medicale la angajare şi a celor periodice, în scopul prevenirii bolilor transmisibile (în continuare – examen medical), volumul investigaţiilor, precum şi periodicitatea efectuării acestora sunt prevăzute în anexa la prezentul Regulament.

3. Responsabilitatea părţilor pentru efectuarea examenelor medicale este stabilită în conformitate cu Legea nr.10/2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice.

4. Costurile aferente pentru realizarea examenelor medicale obligatorii a lucrătorilor, în scopul prevenirii bolilor transmisibile, sunt acoperite în conformitate cu Legea nr.10/2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice.

5. Persoanele care fac parte din categoriile prevăzute în anexă şi nu au efectuat examenul medical nu pot fi admise la angajare sau la desfăşurarea activităţii respective.

6. Angajatorul asigură instruirea lucrătorilor, la angajare şi ulterior periodic, privind respectarea cerinţelor sanitaro-igienice, obligaţia declarării simptomelor de boală infecţioasă şi criteriile de neadmitere sau de suspendare de la locul de muncă în caz de îmbolnăvire ori risc de transmitere a infecţiei.

7. Nerespectarea prevederilor prezentului Regulament atrage răspundere disciplinară, contravenţională sau penală, după caz, conform legislaţiei în domeniu.

II. ORGANIZAREA ŞI DESFĂŞURAREA EXAMENELOR MEDICALE

8. Examenele medicale se realizează în cadrul prestatorilor de servicii de asistenţă medicală primară şi, după caz, al prestatorilor de servicii medicale specializate de ambulatoriu, încadraţi în sistemul asigurării obligatorii de asistenţă medicală, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare.

9. În cadrul realizării examenelor medicale, medicul de familie efectuează examenul clinic general şi stabileşte volumul de investigaţii la care urmează a fi supus lucrătorul, conform anexei.

10. Investigaţiile de laborator şi instrumentale prevăzute în anexă, inclusiv consultaţiile suplimentare ale medicilor specialişti de profil, se efectuează în baza biletului de trimitere eliberat de medicul de familie.

11. Rezultatele examenelor medicale la angajare şi anuale se înscriu în formularul medical aprobat prin ordin al ministrului sănătăţii şi se păstrează la locul de muncă.

III. CONTRAINDICAŢII MEDICALE PRIVIND ADMITEREA

ÎN CÂMPUL MUNCII A LUCRĂTORILOR

12. Nu se admit în câmpul muncii lucrătorii care, la momentul efectuării examenelor medicale, sunt diagnosticaţi cu boli transmisibile sau cu risc de răspândire a bolilor transmisibile în rândul populaţiei.

13. Angajatorul monitorizează starea de sănătate a lucrătorilor şi dispune neadmiterea acestora la locul de muncă în cazul îmbolnăvirii cu boli transmisibile sau în situaţii care prezintă risc de infectare a populaţiei.

14. Angajatorul informează lucrătorii cu privire la simptomele şi afecţiunile care pot indica prezenţa unei boli transmisibile, inclusiv când acestea sunt însoţite de febră, diaree, vomă, icter, amigdalită, furuncul, plăgi ale mâinilor, infecţii ale pielii, supuraţii, şi recomandă consultaţia medicului de familie în cazul apariţiei acestora.

15. Angajatul care prezintă risc de infectare este obligat să părăsească locul de muncă şi să informeze angajatorul despre această situaţie.

16. Revenirea la muncă a angajatului este admisă în baza concluziei scrise eliberate de către medicul de familie.

IV. DISPOZIŢII SPECIALE

17. Prestatorii de servicii de asistenţă medicală primară, încadraţi în sistemul asigurării obligatorii de asistenţă medicală, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, prezintă anual raportul privind examenele medicale, conform cerinţelor stabilite de Ministerul Sănătăţii.

18. Controlul privind respectarea prevederilor prezentului Regulament este realizat de către Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică, cu excepţia unităţilor indicate în pct.1 şi 2 din anexă, care va fi realizat de către Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor, în conformitate cu Legea nr.131/2012 privind controlul de stat.