151/07.03.2019 Hotărîre privind aprobarea Cerinţelor minime de securitate şi sănătate în muncă în industria extractivă prin lucrări miniere de suprafaţă sau subterane şi în industria extractivă de foraj

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

privind aprobarea Cerinţelor minime de securitate şi sănătate

în muncă în industria extractivă prin lucrări miniere

de suprafaţă sau subterane şi în industria extractivă de foraj

[Denuzmirea completată prin Hot.Guv. nr.184 din 25.03.2020, în vigoare 27.09.2020]

nr. 151  din  07.03.2019

 (în vigoare 29.09.2019) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.111-118 art. 217 din 29.03.2019

* * *

În temeiul art.6 din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr.186/2008 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.143-144, art.587), Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

Prezenta hotărîre transpune Directiva 92/104/CEE a Consiliului din 3 decembrie 1992 privind cerinţele minime pentru îmbunătăţirea securităţii şi protecţiei sănătăţii lucrătorilor din industria extractivă de suprafaţă şi în subteran [a douăsprezecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE], publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr.404 din 31 decembrie 1992, astfel cum a fost modificată ultima oară prin Directiva 2007/30/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 iunie 2007, şi Directiva 92/91/CEE a Consiliului din 3 noiembrie 1992 privind cerinţele minime de îmbunătăţire a protecţiei securităţii şi sănătăţii lucrătorilor din industria extractivă de foraj [a unsprezecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE], publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 348 din 28 noiembrie 1992, astfel cum a fost modificată ultima oară prin Directiva 2007/30/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 iunie 2007.

[Clauza de armonizare completată prin Hot.Guv. nr.184 din 25.03.2020, în vigoare 27.09.2020]

1. Se aprobă Cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă în industria extractivă prin lucrări miniere de suprafaţă sau subterane şi în industria extractivă de foraj (se anexează).

[Pct.1 completat prin Hot.Guv. nr.184 din 25.03.2020, în vigoare 27.09.2020]

2. Locurile de muncă create pînă la data intrării în vigoare a prezentei hotărîri trebuie să îndeplinească Cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă în industria extractivă prin lucrări miniere de suprafaţă sau subterane cît mai curînd posibil, dar nu mai tîrziu de 3 ani de la această dată.

3. Dacă, după data intrării în vigoare a prezentei hotărîri, locurile de muncă sînt supuse unor modificări, extinderi sau transformări, angajatorul ia măsurile necesare pentru ca aceste modificări, extinderi sau transformări să fie în conformitate cu Cerinţele minime menţionate.

4. Prezenta hotărîre intră în vigoare la expirarea a 6 luni de la data publicării.

Aprobate

prin Hotărîrea Guvernului nr.151/2019

CERINŢE MINIME

de securitate şi sănătate în muncă în industria extractivă

prin lucrări miniere de suprafaţă sau subterane

 şi în industria extractivă de foraj

[Denumirea completată prin Hot.Guv. nr.184 din 25.03.2020, în vigoare 27.09.2020]

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Secţiunea 1

Domeniul de aplicare

1. Prezentele Cerinţe minime stabilesc normele privind securitatea şi sănătatea în muncă în industria extractivă prin lucrări miniere de suprafaţă sau subterane şi în industria extractivă de foraj, definite la pct.3.

[Pct.1 completat prin Hot.Guv. nr.184 din 25.03.2020, în vigoare 27.09.2020]

2. Prevederile Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr.186/2008 se aplică pentru întreg domeniu prevăzut la pct.1.

Secţiunea a 2-a

Noţiuni

3. În sensul prezentelor Cerinţe minime se utilizează următoarele noţiuni:

industria extractivă de suprafaţă sau în subteran – toate ramurile industriale în care se desfăşoară activităţile de:

a) exploatare, prin lucrări miniere de suprafaţă sau subterane ale sectoarelor de subsol, în sensul strict al termenului;

b) lucrări de prospecţiune în sensul unei astfel de activităţi;

c) pregătirea materiilor prime extrase în scopul comercializării, exclusiv procesele de prelucrare şi preparare a materiilor prime extrase;

cu excepţia ramurilor industriei extractive la exploatarea zăcămintelor lichide sau gazoase prin intermediul forajelor şi sondelor;

lucrări miniere de suprafaţă – complex de lucrări miniere prin care se realizează exploatarea unui sector de subsol ce conţine substanţe minerale utile la suprafaţa scoarţei terestre;

lucrări miniere subterane – complex de lucrări miniere prin care se realizează exploatarea unui sector de subsol ce conţine substanţe minerale utile sub nivelul cotei absolute a suprafeţei terenului;

loc de muncă în industria extractivă – ansamblul locurilor destinate amplasării de posturi de lucru, în cadrul activităţilor şi instalaţiilor legate direct sau indirect de ramurile industriei extractive prin lucrări miniere de suprafaţă sau subterane sau industriei extractive de foraj, inclusiv depozitele de steril sau alte zone de depozitare în care lucrătorii au acces în cadrul activităţii lor;

industrie extractivă de foraj – toate ramurile industriale în care se desfăşoară activităţi de:

a) extracţie, în sensul strict al termenului, de minereuri prin forare de puţuri de sonde;

b) prospecţiuni pentru asemenea extracţii;

c) pregătire pentru vânzarea materiilor prime extrase, exclusiv activităţile de prelucrare a materiilor prime extrase.

[Pct.3 completat prin Hot.Guv. nr.184 din 25.03.2020, în vigoare 27.09.2020]

Capitolul II

OBLIGAŢIILE ANGAJATORULUI

Secţiunea 1

Obligaţii generale

4. Pentru a garanta securitatea şi sănătatea lucrătorilor, angajatorul întreprinde măsuri în vederea asigurării că:

1) locurile de muncă sînt proiectate, construite, echipate, exploatate şi întreţinute în aşa fel încît să permită lucrătorilor efectuarea sarcinilor de muncă fără a pune în pericol securitatea sau sănătatea proprie ori a celorlalţi lucrători;

2) exploatarea locurilor de muncă în prezenţa lucrătorilor se face sub supravegherea unei persoane responsabile;

3) activităţile care comportă un risc sporit sînt încredinţate numai personalului competent şi se execută conform instrucţiunilor menţionate;

4) toate instrucţiunile de securitate sînt elaborate şi constituite din cerinţe laconice, distincte, care exclud interpretări diverse, redate într-o limbă înţeleasă de către salariatul la care se referă;

5) sînt prevăzute echipamente de prim ajutor conforme riscurilor pentru care sînt acordate;

6) concomitent cu instruirile la locurile de muncă se efectuează exerciţii de simulare a acţiunilor de acordare a primului ajutor sau alte acţiuni în situaţii de urgenţă.

5. Angajatorul este obligat să asigure întocmirea şi ţinerea la zi a unui document referitor la securitate şi sănătate (în continuare – document de securitate şi sănătate), prin care se face dovada în special că:

1) sînt determinate şi evaluate riscurile la care sînt expuşi lucrătorii la locul de muncă;

2) se iau măsurile corespunzătoare pentru a se atinge obiectivele prezentelor Cerinţe minime;

3) proiectarea, utilizarea şi întreţinerea locului de muncă şi ale echipamentelor prezintă siguranţă.

6. Documentul de securitate şi sănătate trebuie să fie întocmit înainte de începerea lucrărilor şi trebuie să fie revizuit ori de cîte ori este necesar, dacă locul de muncă suferă modificări majore, extinderi sau transformări ori apar riscuri noi, dar nu mai rar decît o dată pe lună în perioada efectuării efective a lucrărilor.

7. Dacă la acelaşi loc de muncă sînt prezenţi lucrători din diferite întreprinderi, fiecare angajator este responsabil de toate aspectele care ţin de întreprinderea sa.

8. Angajatorul responsabil pentru locul de muncă coordonează punerea în aplicare a tuturor măsurilor privitoare la securitatea şi sănătatea lucrătorilor şi înscrie în documentul de securitate şi sănătate scopul, măsurile şi modalităţile de punere în aplicare a acestei coordonări.

9. Dispoziţiile pct.8 nu aduc atingere prevederilor referitoare la răspunderea individuală a angajatorilor, prevăzute de art.23⁹ din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr.186/2008.

10. Angajatorul este obligat:

1) să ia măsurile şi precauţiile pentru protecţia împotriva incendiilor, exploziilor şi atmosferelor nocive, corespunzătoare tipului de exploatare:

a) pentru a evita, detecta şi combate declanşarea şi propagarea incendiilor şi exploziilor; şi

b) pentru a evita formarea atmosferelor explozive sau nocive pentru sănătate;

2) să prevadă şi să întreţină echipamentele de evacuare şi salvare pentru a asigura, în caz de pericol, evacuarea lucrătorilor de la locurile de muncă, rapid şi în deplină securitate;

3) să asigure locurile de muncă cu sisteme de alarmă şi alte mijloace de comunicare necesare care să permită, în caz de nevoie, declanşarea imediată a operaţiilor de ajutorare, evacuare şi salvare.

Secţiunea a 2-a

Obligaţii speciale

11. Fără a aduce atingere art.14 din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr.186/2008, lucrătorii şi reprezentanţii lor sînt informaţi asupra tuturor măsurilor luate cu privire la securitatea şi sănătatea la locurile de muncă şi, în special, asupra celor privind punerea în aplicare a pct.4-10 din prezentele Cerinţe minime.

12. Informaţiile trebuie să fie în limba cunoscută de lucrătorii vizaţi.

13. Lucrătorii expuşi şi care pot fi expuşi acţiunii factorilor profesionali de risc specifici locului de muncă şi profesiei concrete, care pot influenţa sănătatea, sînt supuşi examenelor medicale profilactice la angajare, precum şi celor periodice în conformitate cu prevederile secţiunilor 2 şi 4 ale capitolului III din Regulamentul sanitar privind supravegherea sănătăţii persoanelor expuse acţiunii factorilor profesionali de risc, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1025/2016.

14. Pentru problemele reglementate de prezentele Cerinţe minime, consultarea şi participarea lucrătorilor şi a reprezentanţilor acestora au loc în conformitate cu prevederile art.15 din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr.186/2008.

Anexa nr.1

la Cerinţele minime de securitate şi sănătate

în muncă în industria extractivă prin lucrări

 miniere de suprafaţă sau subterane şi

în industria extractivă de foraj

[Parafa completată prin Hot.Guv. nr.184 din 25.03.2020, în vigoare 27.09.2020]

CERINŢE MINIME COMUNE

aplicabile industriei extractive de suprafaţă sau subterane

şi industriei extractive de foraj, precum şi

instalaţiilor auxiliare de la suprafaţă

[Denumirea completată prin Hot.Guv. nr.184 din 25.03.2020, în vigoare 27.09.2020]

1. Supraveghere şi organizare

1) Organizarea locurilor de muncă

Locurile de muncă trebuie să fie astfel organizate încît să asigure protecţie salariaţilor pentru desfăşurarea activităţii. Substanţele sau depozitele periculoase trebuie îndepărtate sau ţinute sub supraveghere pentru a nu pune în pericol securitatea şi sănătatea lucrătorilor.

Posturile de lucru trebuie proiectate şi construite după principii ergonomice, ţinînd cont de necesitatea lucrătorilor de a urmări derularea acţiunilor de la postul lor de lucru.

Lucrătorii izolaţi de la posturile de lucru trebuie să beneficieze de supraveghere continuă sau de mijloace de telecomunicaţie.

2) Responsabilul

La orice loc de muncă ocupat de lucrători trebuie să existe în permanenţă o persoană responsabilă, desemnată de angajator, care să aibă calităţile şi competenţa necesare acestei funcţii.

3) Supravegherea

Pentru asigurarea securităţii şi protecţiei lucrătorilor pe parcursul tuturor activităţilor, trebuie asigurată supravegherea prin persoane care au calităţile şi competenţa cerute de această funcţie şi care sînt desemnate de către angajator sau în numele acestuia, acţionînd în interesul acestuia.

Supraveghetorul trebuie să viziteze posturile de muncă ocupate cel puţin o dată pe parcursul unui schimb.

4) Lucrători competenţi

La fiecare loc de muncă trebuie să activeze lucrători care să aibă calităţile, experienţa şi pregătirea necesare pentru a îndeplini sarcinile ce le sînt încredinţate.

5) Informare, instruire şi pregătire

Lucrătorii trebuie să beneficieze de informare, instruire şi pregătire sau de reciclare profesională necesară pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lor.

6) Instrucţiuni scrise

Pentru fiecare loc de muncă trebuie să fie elaborate instrucţiuni scrise care să cuprindă reguli ce trebuie respectate în scopul asigurării securităţii şi sănătăţii lucrătorilor şi al utilizării în siguranţă a utilajelor şi echipamentelor.

Aceste instrucţiuni trebuie să includă informaţii cu privire la utilizarea utilajului de intervenţie, precum şi cu privire la măsurile ce trebuie luate la locul de muncă sau în apropierea acestuia, în caz de urgenţă.

7) Metode sigure de lucru

La fiecare loc de muncă sau pentru fiecare activitate trebuie să fie aplicate metode de lucru, fără riscuri de accidentare sau îmbolnăvire profesională.

8) Permise de lucru

În cazul în care documentul de securitate şi sănătate prevede acest lucru, trebuie să fie introdus un sistem de permise de lucru pentru executarea lucrărilor periculoase şi pentru executarea lucrărilor care, în mod normal, nu sînt periculoase, dar care, în interacţiune cu alte activităţi, pot genera pericole majore.

Permisele de lucru trebuie să fie emise înaintea începerii lucrului de către persoana desemnată în acest scop şi trebuie să specifice condiţiile care trebuie îndeplinite şi măsurile ce trebuie luate înainte, în timpul lucrului şi după lucru.

9) Revizuirea periodică a măsurilor de securitate şi sănătate

În sensul prezentelor Cerinţe minime, angajatorul asigură revizuirea, la necesitate, a măsurilor referitoare la securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv a sistemului de gestionare a securităţii şi sănătăţii.

2. Utilaje şi instalaţii mecanice şi electrice

1) Generalităţi

Alegerea, instalarea, punerea în funcţiune, exploatarea şi întreţinerea utilajelor mecanice şi electrice trebuie să fie făcute în deplină securitate şi sănătate pentru lucrători, luînd în considerare alte prevederi din prezentele Cerinţe minime şi din Cerinţele minime generale de securitate şi sănătate pentru folosirea de către lucrători a echipamentului de muncă la locul de muncă, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr.603/2011.

Dacă instalaţiile sînt amplasate într-o zonă în care există sau poate exista riscul de incendiu sau de explozie din cauza aprinderii unor gaze, vapori sau lichide volatile, atunci ele trebuie să fie adaptate utilizării într-o astfel de zonă.

Utilajele trebuie să fie prevăzute, dacă este necesar, cu dispozitive de protecţie corespunzătoare şi sisteme de securitate în caz de avarie.

2) Dispoziţii specifice

Instalaţiile şi utilajele mecanice trebuie să prezinte o rezistenţă suficientă, fără defecte vizibile, şi trebuie să corespundă scopului pentru care au fost realizate.

Utilajele şi instalaţiile electrice trebuie să aibă o capacitate şi o putere corespunzătoare scopului în care au fost realizate.

Utilajele şi instalaţiile mecanice şi electrice trebuie să fie instalate şi protejate astfel încît să prevină pericolul.

3. Întreţinere

1) Întreţinere generală

Este necesară verificarea sistematică, întreţinerea şi, dacă este cazul, testarea utilajelor şi a instalaţiilor mecanice şi electrice.

Întreţinerea, verificarea şi testarea oricărei părţi a instalaţiei sau a utilajului trebuie să fie efectuate de către o persoană competentă.

Procesele-verbale de verificare şi testare trebuie să fie întocmite şi păstrate în mod corespunzător.

2) Întreţinerea echipamentului de protecţie

Echipamentul de protecţie corespunzător trebuie să fie pregătit pentru utilizare şi trebuie să fie în stare de funcţionare în orice moment.

Întreţinerea trebuie să fie făcută ţinînd cont de activităţile exercitate.

3) Controlul puţurilor

În timpul operaţiilor de foraj trebuie să fie prevăzute echipamente corespunzătoare pentru controlul puţurilor în scopul prevenirii riscurilor de erupţie.

La amplasarea acestor echipamente trebuie să se ţină cont de caracteristicile puţului forat şi de condiţiile de exploatare.

[Pct.3 completat prin Hot.Guv. nr.184 din 25.03.2020, în vigoare 27.09.2020]

4. Protecţia împotriva riscului de explozie, a atmosferelor nocive şi a riscului de incendiu

1) Generalităţi

Angajatorul evaluează prezenţa substanţelor nocive sau potenţial explozive în atmosferă şi măsoară concentraţia acestor substanţe.

Dacă documentul de securitate şi sănătate prevede acest lucru, trebuie să fie montate dispozitive de supraveghere care să înregistreze şi să măsoare concentraţiile de gaz, automat şi continuu, în punctele menţionate, dispozitive de alarmă automate, sisteme de decuplare automată a instalaţiilor electrice şi sisteme de oprire automată a motoarelor cu combustie internă.

Dacă sînt prevăzute măsurători automate, valorile determinate trebuie să fie înregistrate şi păstrate în documentul de securitate şi sănătate.

Este interzisă utilizarea flăcării deschise, precum şi executarea unor lucrări care pot prezenta un risc de incendiu, cu excepţia cazurilor cînd au fost luate măsuri de securitate pentru prevenirea declanşării incendiilor sau exploziilor.

2) Protecţia împotriva riscului exploziilor

Angajatorul întreprinde măsuri pentru combaterea formării şi acumulării atmosferelor explozive.

În interiorul zonelor care prezintă risc de explozie, trebuie să fie luate toate măsurile necesare pentru a împiedica aprinderea atmosferei explozive.

Angajatorul stabileşte un plan de prevenire a exploziilor, precizînd detalii cu privire la utilaje şi echipamentele de protecţie şi măsurile ce trebuie luate în cazuri de urgenţă.

3) Protecţia împotriva atmosferelor nocive

Dacă se acumulează sau există riscul să se acumuleze în atmosferă substanţe nocive, trebuie să fie luate măsuri corespunzătoare pentru a asigura:

a) reţinerea lor la sursă;

b) captarea la sursă sau eliminarea;

c) diminuarea acumulărilor acestor substanţe astfel încît să nu existe riscuri pentru lucrători.

Sistemul de protecţie utilizat trebuie să fie capabil să disperseze aceste substanţe nocive astfel încît să nu prezinte niciun risc pentru lucrători.

În zonele în care lucrătorii pot fi expuşi atmosferelor nocive pentru sănătatea lor, trebuie să existe, pentru fiecare lucrător, aparate respiratorii şi echipamente de reanimare în stare funcţională normală.

Lucrătorii trebuie să fie instruiţi cu referire la modul cum să folosească asemenea echipamente.

Echipamentul trebuie să fie depozitat şi întreţinut conform instrucţiunilor de utilizare.

Dacă gazele toxice sînt sau pot fi prezente în atmosferă, trebuie să existe un plan de protecţie care să precizeze echipamentele disponibile ce urmează a fi utilizate în situaţii de urgenţă şi măsurile preventive adoptate.

4) Protecţia împotriva incendiilor

Oriunde se proiectează, se construiesc, se dotează, se dau în folosinţă, se exploatează sau se întreţin locuri de muncă, angajatorul va întreprinde măsuri pentru prevenirea declanşării şi propagării incendiilor care provin de la sursele identificate, descrise în documentul de securitate şi sănătate.

Trebuie să fie stabilite prevederi pentru stingerea rapidă şi eficientă a oricărui incendiu.

Locurile de muncă trebuie să fie prevăzute cu dispozitive pentru stingerea incendiului şi, în zonele cu risc sporit de incendiu, cu detectoare de incendiu şi sisteme de alarmă.

Dispozitivele neautomate de stingere a incendiului trebuie să fie accesibile şi simplu de manipulat şi, dacă este necesar, trebuie să fie protejate contra riscurilor de deteriorare.

La locul de muncă trebuie să fie păstrat un plan de acţiuni contra incendiilor care să precizeze măsurile ce urmează a fi întreprinse, conform pct.4-10 din Cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă în industria extractivă prin lucrări miniere de suprafaţă sau subterane şi în industria extractivă de foraj, pentru prevenirea declanşării şi propagării, detectarea şi stingerea incendiilor.

Echipamentul pentru stingerea incendiilor trebuie să fie semnalizat în conformitate cu Cerinţele minime privind identificarea şi localizarea echipamentelor destinate prevenirii şi stingerii incendiilor, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr.918/2013.

Aceste semne trebuie să fie durabile şi amplasate în puncte corespunzătoare.

[Pct.4 completat prin Hot.Guv. nr.184 din 25.03.2020, în vigoare 27.09.2020]

5. Explozivi şi dispozitive de amorsare

Acţiuni de depozitare, transport şi utilizare a explozivilor şi dispozitivelor de amorsare trebuie să fie executate de către persoane competente, autorizate corespunzător.

Aceste activităţi trebuie să fie organizate şi executate astfel încît să nu constituie niciun risc pentru lucrători.

6. Căi de circulaţie

Trebuie să fie posibil accesul fără pericol la locul de muncă şi, în caz de urgenţă, evacuarea rapidă şi în siguranţă a lucrătorilor.

Căile de circulaţie, inclusiv scările şi scările fixe, cheiurile şi rampele de încărcare trebuie să fie calculate, dimensionate şi plasate astfel încît pietonii sau vehiculele să le poată utiliza conform destinaţiei lor în deplină securitate pentru lucrătorii aflaţi în vecinătate.

Căile utilizate pentru traficul pietonal şi/sau traficul de mărfuri trebuie să fie dimensionate în concordanţă cu numărul de utilizatori potenţiali şi cu tipul de întreprindere.

Dacă pe căile de circulaţie sînt utilizate mijloace de transport, trebuie să fie prevăzută o distanţă de securitate corespunzătoare pentru pietoni.

Între căile de circulaţie destinate vehiculelor şi porţi, portaluri, pasaje pentru pietoni, coridoare şi scări trebuie să existe o distanţă de cel puţin 1,5 m pentru a asigura securitatea pietonilor.

Traseul căilor de circulaţie şi acces trebuie să fie semnalizat vizibil pentru a asigura protecţia lucrătorilor.

Dacă vehiculele sau utilajele intră la locurile de muncă, trebuie să fie stabilite reguli de circulaţie necesare.

7. Locuri de muncă în aer liber

Posturile de lucru, căile de circulaţie şi alte amplasamente sau instalaţii în aer liber care sînt ocupate sau utilizate de către lucrători în decursul activităţii lor, trebuie să fie astfel organizate încît circulaţia pietonilor sau a vehiculelor să se facă în condiţii de securitate.

Dacă lucrătorii sînt angajaţi la posturi de lucru în aer liber, acestea trebuie să fie amenajate astfel încît lucrătorii:

a) să fie protejaţi contra influenţelor atmosferice şi, dacă este necesar, contra căderii de obiecte;

b) să nu fie expuşi la nivele sonore nocive şi la influenţe exterioare nocive;

c) în caz de pericol, să poată părăsi rapid locul de muncă şi să poată fi ajutaţi imediat;

d) să nu alunece sau să nu cadă.

8. Zone periculoase

Zonele periculoase trebuie semnalizate vizibil.

Dacă locurile de muncă cuprind zone periculoase în care, din cauza naturii muncii, există riscuri, inclusiv de cădere a lucrătorilor sau a obiectelor, locurile de muncă trebuie să fie prevăzute cu dispozitive care să împiedice intrarea în zonă a lucrătorilor neautorizaţi.

Trebuie să fie luate măsuri corespunzătoare care să protejeze lucrătorii autorizaţi la intrarea în zonele de pericol.

9. Căi şi ieşiri de urgenţă

În caz de pericol, lucrătorii trebuie să se poată evacua rapid şi în condiţii de securitate maximă de la toate locurile de muncă.

Căile şi ieşirile de urgenţă trebuie să fie libere şi să conducă în modul cel mai direct spre exterior sau într-o zonă de securitate, la un punct de adunare sau la un post de evacuare sigur.

Numărul, distribuţia şi dimensiunile căilor şi ieşirilor de urgenţă depind de folosirea, dotarea şi dimensiunile locurilor de muncă, precum şi de numărul maxim de persoane prezente.

Uşile de urgenţă trebuie să se deschidă spre exterior.

Uşile de urgenţă trebuie să fie închise astfel încît să poată fi deschise uşor şi imediat de către persoanele care ar avea nevoie să le utilizeze în caz de urgenţă.

Uşile de urgenţă nu trebuie încuiate.

Căile şi ieşirile de urgenţă, precum şi căile de circulaţie şi uşile de acces către acestea, trebuie să fie libere astfel ca ele să poată fi utilizate în orice moment, fără oprelişti.

Căile şi ieşirile de urgenţă care necesită iluminare trebuie să fie prevăzute cu iluminare de siguranţă de intensitate corespunzătoare, în eventualitatea unei pene de curent.

Căile şi ieşirile de urgenţă speciale trebuie să fie semnalizate în conformitate cu Cerinţele minime generale privind semnalizarea de securitate şi sănătate la locul de muncă, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr.918/2013.

10. Mijloace de evacuare şi salvare

Lucrătorii trebuie să fie instruiţi cu privire la măsurile corespunzătoare ce trebuie luate în caz de urgenţă.

Echipamentele de salvare pregătite pentru utilizare trebuie să fie depozitate în spaţii corespunzătoare, uşor accesibile, şi trebuie să fie semnalizate în conformitate cu Cerinţele minime generale privind semnalizarea de securitate şi sănătate la locul de muncă, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr.918/2013.

11. Simulări de securitate

Odată cu instruirile la locul de muncă a lucrătorilor se vor efectua exerciţii de simulare a acţiunilor de acordare a primului ajutor sau alte acţiuni în cazuri de urgenţă.

Scopul principal al acestor exerciţii este de a forma şi de a verifica aptitudinile lucrătorilor desemnaţi să utilizeze, să manipuleze sau să exploateze echipamentul de salvare în caz de pericol, sau să întreprindă alte acţiuni necesare.

Dacă este necesar, lucrătorii trebuie să exerseze, de asemenea, folosirea, manipularea sau exploatarea corectă a echipamentelor de protecţie şi salvare.

12. Echipamente de prim ajutor

Echipamentele de prim ajutor trebuie să existe în permanenţă oriunde impun condiţiile de muncă şi trebuie să fie corespunzătoare activităţii respective.

Aceste echipamente trebuie să fie semnalizate corespunzător şi uşor accesibile.

În funcţie de importanţa locurilor de muncă, de tipul de activitate care se desfăşoară şi de frecvenţa accidentelor pe care le presupune, trebuie să fie prevăzute una sau mai multe încăperi de prim ajutor.

În aceste încăperi, instrucţiunile de prim ajutor trebuie să fie afişate în mod clar şi vizibil.

Încăperile de prim ajutor trebuie dotate cu instalaţii şi echipamente de prim ajutor necesare şi trebuie să fie uşor accesibile brancardierilor.

Acestea trebuie să fie semnalizate în conformitate cu Cerinţele minime generale privind semnalizarea de securitate şi sănătate la locul de muncă, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr.918/2013.

Toţi lucrătorii trebuie să fie instruiţi cu privire la utilizarea echipamentului de prim ajutor din dotare.

13. Iluminare naturală şi artificială

Fiecare loc de muncă trebuie să dispună de o iluminare, conform tabelului.

Locurile de muncă din mine trebuie să fie prevăzute cu dispozitive de iluminare artificială pentru a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor, iar pentru locurile de muncă amplasate la suprafaţă este necesar de a asigura preponderent, pe cît posibil, lumină naturală, compensată la necesitate cu iluminare artificială.

Instalaţiile de iluminat din încăperile de lucru şi din căile de acces trebuie să fie amplasate astfel încît tipul iluminării să nu prezinte un risc de accidentare pentru lucrători.

Locurile de muncă în care lucrătorii sînt expuşi în mod deosebit riscurilor, în caz de pană de iluminare artificială, trebuie să fie prevăzute cu iluminare de urgenţă.

Dacă nu este posibil, lucrătorii trebuie să fie dotaţi cu lămpi individuale.

14. Instalaţii sanitare

1) Vestiare şi dulapuri pentru îmbrăcăminte

Angajatorul trebuie să pună la dispoziţia lucrătorilor vestiare, în cazul cînd aceştia poartă îmbrăcăminte de lucru speciale, şi dacă, din motive de sănătate sau de decenţă, nu li se poate cere să se schimbe în alte încăperi.

Vestiarele trebuie să fie uşor accesibile, să aibă o capacitate suficientă şi să fie prevăzute cu dulapuri şi scaune.

Vestiarele trebuie să fie dotate astfel ca să permită fiecărui lucrător să îşi ţină îmbrăcămintea încuiată în timpul lucrului.

Dulapurile pentru îmbrăcămintea de lucru trebuie să fie separate, la necesitate, de cele pentru îmbrăcămintea personală. Curăţarea îmbrăcămintei speciale se va efectua nu mai rar de cît o dată la 7 zile. Spălarea şi detoxicarea echipamentului de protecţie se efectuează în mod centralizat în spălătorii special amenajate sau în baza contractelor încheiate cu companii care prestează asemenea servicii.

Trebuie să existe dotări necesare pentru ca fiecare lucrător să poată să îşi pună la uscat îmbrăcămintea de lucru.

Trebuie să fie prevăzute vestiare separate sau trebuie să fie prevăzută o utilizare separată a vestiarelor pentru bărbaţi şi pentru femei.

Dacă nu sînt necesare vestiare, fiecare lucrător trebuie să poată dispune de un loc pentru păstrarea îmbrăcămintei.

2) Duşuri şi chiuvete

Trebuie puse la dispoziţia lucrătorilor duşuri şi lavoare suficiente şi corespunzătoare, ţinîndu-se seama de tipul de activitate sau, din raţiuni de igienă, de numărul total de lucrători într-un schimb:

a) un duş pentru 15 persoane;

b) un lavoar pentru 10 persoane.

Trebuie să fie prevăzute săli de duşuri separate sau trebuie să fie prevăzută o utilizare separată de către bărbaţi şi femei.

Sălile de duşuri trebuie să fie suficient de încăpătoare încît să permită fiecărui lucrător să îşi facă toaleta fără să fie deranjat şi în condiţii de igienă corespunzătoare.

Duşurile trebuie să dispună de apă curentă rece şi caldă.

3) Toalete şi chiuvete

În apropierea posturilor de lucru trebuie prevăzute camere de repaus, vestiare şi săli de duşuri, precum şi chiuvete; trebuie să existe un număr suficient de toalete şi chiuvete.

Trebuie să fie prevăzute toalete separate sau trebuie să fie prevăzută utilizarea separată a toaletelor de către femei şi bărbaţi:

a) un WC cu chiuvetă şi un pisoar la 25 de persoane, pentru bărbaţi;

b) două WC-uri cu chiuvete la 25 de persoane, pentru femei.

În cazul industriei extractive în subteran, instalaţiile sanitare la care se referă prezentul punct pot fi amplasate la suprafaţă.

15. Haldele de steril şi alte zone de descărcare a sterilului

Depozitele de steril, haldele şi alte zone de depozitare a sterilului, precum şi bazinele de decantare trebuie să fie proiectate, construite, exploatate şi întreţinute astfel încît să se asigure stabilitatea lor, precum şi securitatea şi sănătatea lucrătorilor.

16. Instalaţii auxiliare de suprafaţă (dispoziţii suplimentare speciale)

1) Stabilitate şi soliditate

Locurile de muncă trebuie să fie proiectate, construite, instalate, exploatate, supravegheate şi întreţinute pentru a putea rezista condiţiilor atmosferice nefavorabile şi altor forţe exterioare la care pot fi supuse.

Ele trebuie să aibă o structură şi o rezistenţă corespunzătoare destinaţiei lor.

2) Pardoselile, pereţii, plafoanele şi acoperişurile încăperilor

Pardoselile locurilor de muncă trebuie să fie lipsite de proeminenţe, de găuri sau de planuri înclinate periculoase, ele trebuie să fie fixe, stabile şi nealunecoase.

Suprafeţele pardoselilor, pereţilor şi plafoanelor din încăperi trebuie să poată fi curăţate şi renovate pentru a se obţine condiţii de igienă corespunzătoare.

Pereţii transparenţi sau translucizi, în special cei complet din sticlă, din încăperile sau din apropierea locurilor de muncă şi a căilor de acces trebuie să fie semnalizaţi vizibil şi confecţionaţi din material securizat sau separaţi de aceste locuri de muncă şi de căile de acces, astfel ca lucrătorii să nu vină în contact cu glasvandurile sau să nu fie răniţi în cazul spargerii lor.

Accesul pe acoperişuri din materiale nu destul de rezistente este permis numai dacă se realizează dotarea cu echipamente care să asigure desfăşurarea lucrului în deplină securitate.

3) Dimensiunile şi volumul de aer al încăperilor – libertatea de mişcare la posturile de lucru

Încăperile de lucru trebuie să aibă o înălţime de cel puţin 3 m, iar volumul minim de aer pentru fiecare lucrător – de cel puţin 12m³, permiţînd lucrătorilor să îşi execute sarcinile fără risc pentru securitatea, sănătatea sau confortul lor.

Dimensiunile suprafeţei neocupate a postului de lucru trebuie să permită lucrătorilor suficientă libertate de mişcare şi să le dea posibilitatea să îşi desfăşoare munca în deplină securitate.

4) Ferestre şi luminatoare

Ferestrele, luminatoarele şi sistemele de ventilaţie prevăzute cu dispozitive de deschidere, reglare şi blocare trebuie să fie proiectate astfel încît funcţionarea acestora să se facă în siguranţă.

Amplasarea lor trebuie să nu constituie un risc pentru lucrători atunci cînd sînt deschise.

Ferestrele şi luminatoarele trebuie să fie curăţate fără riscuri.

5) Uşi şi porţi

Poziţia, numărul şi dimensiunile uşilor şi porţilor, precum şi materialele din care sînt confecţionate, sînt determinate de natura şi utilizarea încăperilor sau incintelor.

Uşile transparente trebuie să fie semnalizate corespunzător la nivelul privirii.

Uşile şi porţile batante trebuie să fie transparente sau să fie prevăzute cu panouri transparente.

Dacă suprafeţele transparente sau translucide ale uşilor şi porţilor nu sînt din materiale securizate şi dacă există posibilitatea ca lucrătorii să se rănească prin spargerea lor, suprafeţele trebuie să fie protejate împotriva spargerii.

Uşile glisante trebuie să fie prevăzute cu un sistem de siguranţă care să le împiedice să iasă de pe şine şi să cadă în mod neaşteptat.

Uşile şi porţile care se deschid în sus trebuie să fie prevăzute cu un sistem de siguranţă care să le împiedice să cadă în mod neaşteptat.

Uşile şi porţile situate de-a lungul căilor de salvare trebuie să fie semnalizate corespunzător.

Ele trebuie să fie deschise cu uşurinţă oricînd din interior şi fără ajutor special, precum şi trebuie să poată fi deschise cînd locurile de muncă sînt ocupate.

Trebuie să fie prevăzute porţi pentru pietoni în apropierea porţilor destinate, în special în apropierea traficului de vehicule, dacă acestea nu sînt sigure pentru pietoni; acestea trebuie să fie semnalizate vizibil şi degajate în permanenţă.

Uşile şi porţile mecanice trebuie să funcţioneze fără risc de accidentare a lucrătorilor. Ele trebuie să fie prevăzute cu dispozitive de oprire de urgenţă uşor de identificat şi accesibile şi care să poată fi deschise manual dacă se blochează din cauza unei pene de curent.

6) Aerisirea locurilor de muncă închise

În locurile de muncă închise trebuie să se asigure în permanenţă aer proaspăt, avînd în vedere metodele de lucru folosite şi eforturile fizice ale lucrătorilor.

Dacă se utilizează o instalaţie de ventilaţie, ea trebuie să fie menţinută în stare de funcţionare.

Orice pană trebuie să fie semnalizată de un sistem de control, dacă este necesar pentru sănătatea lucrătorilor.

Dacă sînt utilizate instalaţiile de aer condiţionat sau de ventilaţie mecanică, ele trebuie să funcţioneze astfel încît lucrătorii să nu fie expuşi la curenţii de aer care să le creeze disconfort.

Orice depunere sau murdărie care poate produce un risc imediat pentru sănătatea lucrătorilor prin poluarea atmosferei trebuie să fie eliminată imediat.

7) Camerele de repaus

Dacă securitatea şi sănătatea lucrătorilor o cer, ţinîndu-se cont de tipul activităţii sau de efectivele care depăşesc un anumit număr de persoane, lucrătorii trebuie să dispună de o cameră de repaus uşor accesibilă.

Această dispoziţie nu se aplică dacă lucrătorii îşi desfăşoară activitatea în birouri sau în camere de lucru similare, care oferă posibilitatea de relaxare în timpul pauzelor.

Camerele de repaus trebuie să fie destul de mari şi să fie dotate cu un număr corespunzător de mese şi scaune cu spătar, în funcţie de numărul lucrătorilor.

Dacă timpul de muncă este întrerupt cu regularitate şi în mod frecvent şi nu există camere de repaus, trebuie puse la dispoziţie alte camere în care lucrătorii să poată sta în timpul întreruperilor ori de cîte ori securitatea şi sănătatea lucrătorilor o justifică.

8) Temperatura din încăperi

În timpul lucrului temperatura din încăperile unde există posturi de lucru trebuie să fie adecvată pentru organismul uman, avînd în vedere metodele de lucru aplicate şi eforturile fizice impuse lucrătorilor. Totodată, pentru locurile de muncă unde procesul tehnologic nu permite menţinerea unei temperaturi adecvate este necesar de a asigura angajaţii cu îmbrăcăminte specială cu coeficientul de termoizolare conform.

Temperatura în încăperile social-sanitare trebuie să corespundă normelor prezentate mai jos:

a) camera de repaus, camera de prim ajutor şi încăperile pentru personalul de serviciu permanent – 22^oC;

b) grupurile sanitare:

- încăperea pentru duşuri – 25^oC;

- încăperea pentru lavoare – 23^oC;

- WC – 16 ^oC.

Ferestrele, luminatoarele şi glasvandurile trebuie să permită evitarea unor efecte excesive ale luminii solare la locurile de muncă în funcţie de tipul activităţii şi de natura locului de muncă.

[Pct.16 completat prin Hot.Guv. nr.184 din 25.03.2020, în vigoare 27.09.2020]

17. Femeile gravide şi mamele care alăptează

Femeile gravide şi mamele care alăptează trebuie să aibă posibilitatea de a se odihni în poziţie orizontală, în condiţii corespunzătoare.

18. Persoanele cu dizabilităţi

La organizarea locurilor de muncă trebuie să se ţină cont de accesul pentru lucrătorii cu dizabilităţi.

Această dispoziţie se referă, în special, la uşile, căile de comunicaţie, scările, duşurile, chiuvetele, toaletele şi posturile de lucru utilizate şi ocupate direct de lucrătorii cu dizabilităţi.

Anexa nr.2

la Cerinţele minime de securitate şi sănătate

în muncă în industria extractivă prin lucrări

miniere de suprafaţă sau subterane şi

în industria extractivă de foraj

[Parafa completată prin Hot.Guv. nr.184 din 25.03.2020, în vigoare 27.09.2020]

CERINŢE MINIME SPECIALE

aplicabile industriei extractive prin lucrări miniere de suprafaţă

1. Generalităţi

Fără a aduce atingere pct.5 din Cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă în industria extractivă prin lucrări miniere de suprafaţă sau subterane şi în industria extractivă de foraj, angajatorul care răspunde de locul de muncă la care se referă prezenta anexă trebuie să se asigure că documentul de securitate şi sănătate sunt indicate toate măsurile necesare pentru protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor atît în situaţii normale, cît şi în situaţii critice.

Lucrările trebuie să fie executate în conformitate cu documentul de securitate şi sănătate.

[Pct.1 completat prin Hot.Guv. nr.184 din 25.03.2020, în vigoare 27.09.2020]

2. Exploatare

Lucrările trebuie să fie planificate ţinîndu-se seama de elementele din documentul de securitate şi sănătate referitoare la riscurile de surpare şi alunecare a elementelor carierei.

În concluzie, trebuie să se definească, ca măsură preventivă, înălţimea şi unghiul de înclinare a taluzului fronturilor de lucru, construirea haldelor de util sau steril, în funcţie de proprietăţile fizico-mecanice ale rocilor, precum şi de metodele de exploatare.

Treptele, bermele de transport şi cele de siguranţă trebuie să asigure securitate în sensul exploatării acestora conform tehnicii şi utilajului adoptate la procesul de exploatare a zăcămîntului.

Ele trebuie să fie amenajate şi întreţinute astfel încît deplasarea utilajelor să se efectueze în condiţii de securitate.

Înainte de începerea sau reluarea lucrărilor, fronturile de descopertă şi extracţie de deasupra suprafeţelor de lucru sau căilor de circulaţie trebuie să fie inspectate pentru a se asigura că nu există mase sau roci dislocate. În cazul în care este necesar, trebuie să fie efectuată curăţirea acestora.

Exploatarea fronturilor şi zonelor de descărcare a sterilului trebuie să fie efectuată astfel încît să nu creeze instabilitate căilor de acces.

3. Lucrări de perforare-împuşcare

Lucrările de perforare-împuşcare trebuie să fie efectuate conform schemelor de împuşcare care prevăd parametrii tehnici de executare a exploziilor.

Trebuie să fie prevăzute locuri special amenajate de securitate pentru lucrători şi artificieri de la iniţierea împuşcărilor cu explozivi.

Materialele explozive trebuie să fie depozitate şi păstrate în condiţii cu un microclimat favorabil, care să nu permită alterarea acestora şi crearea condiţiilor de producere a exploziilor.

În condiţiile efectului seismic minim al exploziilor asupra masivului de rocă, clădirilor tehnice, civile şi altor construcţii din jurul carierei trebuie să se efectueze delimitarea zonei periculoase şi crearea zonei de protecţie.

Operaţiile efectuate prin lucrări de perforare-împuşcare trebuie să fie organizate astfel să nu genereze riscuri de accidentare pentru angajaţi.

Anexa nr.3

la Cerinţele minime de securitate şi sănătate

în muncă în industria extractivă prin lucrări

miniere de suprafaţă sau subterane şi

în industria extractivă de foraj

[Parafa completată prin Hot.Guv. nr.184 din 25.03.2020, în vigoare 27.09.2020]

CERINŢE MINIME SPECIALE

aplicabile industriei extractive prin lucrări miniere subterane

1. Generalităţi

Fără a aduce atingere pct.5 din Cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă în industria extractivă prin lucrări miniere de suprafaţă sau subterane şi în industria extractivă de foraj, angajatorul care răspunde de locul de muncă la care se referă prezenta anexă trebuie să se asigure că documentul de securitate şi sănătate prevede măsuri pentru protecţia securităţii şi sănătăţii lucrătorilor atît în situaţii normale, cît şi în situaţii critice.

Lucrările trebuie să fie executate în conformitate cu documentul de securitate şi sănătate.

[Pct.1 completat prin Hot.Guv. nr.184 din 25.03.2020, în vigoare 27.09.2020]

2. Planul abatajelor din subteran

Planurile abatajelor din subteran trebuie să fie întocmite la o scară care să ofere o reprezentare clară.

În afară de galerii şi zonele de extracţie, trebuie să fie reprezentate elemente cunoscute care pot influenţa exploatarea şi securitatea.

Ele trebuie să fie uşor accesibile şi să fie păstrate atît timp cît este necesar, din motive de securitate.

Planurile abatajelor din subteran trebuie să fie actualizate periodic şi să fie în permanenţă expuse la locul de muncă.

3. Ieşiri

Orice mină trebuie să aibă acces la suprafaţă prin cel puţin două ieşiri distincte, construite solid şi uşor accesibile pentru lucrătorii din subteran.

Cînd circulaţia prin aceste ieşiri necesită un efort important din partea lucrătorilor, ele trebuie să fie prevăzute cu mijloace mecanice pentru transportul lucrătorilor.

4. Abataje

Abatajele în care se execută lucrări în subteran trebuie să fie construite, exploatate, echipate şi întreţinute astfel ca lucrătorii să poată lucra şi circula în ele cu riscuri minime.

Galeriile trebuie să fie prevăzute cu mijloace de semnalizare pentru a permite orientarea lucrătorilor în subteran.

5. Transportul

Instalaţiile de transport trebuie să fie instalate, exploatate şi întreţinute astfel încît să se asigure securitatea şi sănătatea lucrătorilor care le conduc, le utilizează sau se află în vecinătatea lor.

Transportul cu ajutorul instalaţiilor mecanice trebuie să facă obiectul unei montări adecvate şi al unor instrucţiuni scrise speciale.

6. Consolidarea şi stabilitatea terenului

Consolidarea trebuie efectuată cît mai repede posibil după excavare, în afara cazurilor în care stabilitatea terenului nu condiţionează securitatea lucrătorilor. Această consolidare trebuie să fie realizată în conformitate cu planurile şi instrucţiunile scrise.

Abatajele accesibile lucrătorilor trebuie să fie inspectate periodic din punctul de vedere al stabilităţii terenului, iar consolidarea trebuie să fie întreţinută corespunzător.

7. Aerajul

Toate lucrările din subteran la care este autorizat accesul trebuie să fie ventilate în mod corespunzător.

Trebuie să fie prevăzută o ventilare permanentă pentru a se menţine un mediu de muncă fără riscuri pentru lucrători:

a) un microclimat sănătos;

b) un microclimat în care riscurile de explozie şi de prafuri respirabile sînt controlate;

c) un microclimat în care condiţiile de lucru sînt corespunzătoare metodelor de lucru aplicate şi de eforturile fizice impuse lucrătorilor.

Cînd aerajul natural nu permite îndeplinirea cerinţelor sus-menţionate, aerajul general şi local trebuie să asigure dirijarea volumului necesar de aer proaspăt conform cerinţelor obţinute în urma calculului aerajului minei, prin mijloace tehnice.

Trebuie să fie luate măsuri pentru asigurarea stabilităţii şi continuităţii aerajului.

Scăderea presiunii ventilatoarelor principale trebuie să fie supravegheată în mod continuu, iar pentru semnalizarea opririlor accidentale trebuie să fie prevăzut un dispozitiv automat de alarmă.

Parametrii de aeraj trebuie să fie măsuraţi şi înregistraţi periodic.

Trebuie să fie elaborat un plan de aeraj, actualizat periodic, care să indice caracteristicile utile ale sistemului de ventilare şi care să fie în permanenţă expus la locul de muncă.

8. Mine grizutoase

Se consideră grizutoasă orice mină în care există posibilitatea degajării gazelor inflamabile şi explozive într-o cantitate care nu exclude riscul formării unei atmosfere explozive.

Exploatarea trebuie să se facă ţinînd seama de degajarea de grizu. Trebuie să fie luate măsuri pentru eliminarea, pe cît este posibil, a riscurilor generate de grizu.

Parametrii de aeraj menţionaţi la pct.7 din prezenta anexă, trebuie să fie completaţi prin determinări grizumetrice.

Dacă documentul de securitate şi sănătate prevede, concentraţia de grizu trebuie să fie supravegheată în continuu în returul de aer pentru exploatările care folosesc extracţia mecanizată sau extracţia în subteran, precum şi în zonele de fundătură cu front de exploatare cu săpare mecanizată.

Se folosesc numai explozivi şi dispozitive de amorsare speciale pentru minele grizutoase.

Lucrările de tăiere cu flacără, de sudură sau alte activităţi comparabile sînt permise numai în împrejurări excepţionale şi în condiţiile cînd au fost luate măsurile de securitate pentru prevenirea declanşării incendiilor sau exploziilor.

9. Mine care conţin praf inflamabil

Minele de cărbune sînt considerate mine cu praf inflamabil, dacă documentul de securitate şi sănătate precizează că orice filon exploatat poate produce praf astfel încît să producă o explozie.

În minele cu praf inflamabil se aplică aceleaşi prevederi expuse la pct.8 din prezenta anexă.

Trebuie să fie luate măsuri pentru reducerea depozitelor de praf inflamabil, îndepărtarea şi neutralizarea sau fixarea lor.

Producerea exploziilor de praf inflamabil şi/sau grizu, care pot declanşa alte explozii de praf inflamabil, trebuie să fie limitată prin instalarea unui sistem de bariere de explozie.

Amplasarea acestor bariere de explozie trebuie să fie precizată într-un document actualizat periodic şi disponibil la locul de muncă.

10. Degajări instantanee de gaz, prăbuşiri ale masivului de rocă şi viituri de apă

În zonele în care se pot produce degajări instantanee de gaz cu sau fără proiectare de roci, prăbuşiri ale masivului de rocă sau viituri de apă trebuie să fie conceput şi pus în aplicare un program de exploatare astfel încît să se asigure, dacă este posibil, un sistem de muncă sigur, precum şi protecţia lucrătorilor.

Trebuie să fie luate măsuri pentru identificarea zonelor de risc, pentru protejarea lucrătorilor în abatajele care se află în apropiere sau traversează aceste zone, precum şi pentru controlarea acestor riscuri.

11. Incendii, arderi şi încălzire

Trebuie să fie luate măsuri pentru prevenirea şi, dacă este cazul, pentru detectarea la timp a arderilor spontane.

Introducerea materialelor inflamabile în abataje din subteran trebuie să fie limitată la cantitatea strict necesară.

Cînd este necesară utilizarea fluidelor hidraulice (fluide pentru transmiterea energiei mecanice hidrostatice şi/sau hidrocinetice) trebuie să fie utilizate, dacă este posibil, fluide greu inflamabile, în scopul evitării riscului de incendiu şi propagării sale.

Fluidele hidraulice trebuie să corespundă specificaţiilor şi condiţiilor de testare referitoare la rezistenţa la foc, precum şi criteriilor de igienă.

Cînd se utilizează fluide hidraulice care nu corespund specificaţiilor, condiţiilor şi criteriilor menţionate, trebuie să fie luate măsuri suplimentare pentru evitarea riscului sporit de incendiu şi propagarea sa.

12. Măsuri de precauţie privind evacuarea lucrătorilor

Pentru a se putea retrage în siguranţă, dacă este necesar, lucrătorii trebuie să dispună de un aparat de autosalvare de protecţie respiratorie pe care trebuie să îl aibă permanent la îndemînă.

Ei trebuie să fie instruiţi cu privire la utilizarea acestui aparat.

Aceste aparate trebuie să rămînă permanent la locul de muncă, într-o stare de funcţionare permanentă.

13. Iluminare

Angajatorul se va asigura ca:

a) lucrătorii să aibă o lampă individuală, adaptată utilizării;

b) posturile de lucru trebuie să fie prevăzute cu dispozitive care să permită o iluminare artificială corespunzătoare, în scopul protejării securităţii şi sănătăţii lucrătorilor;

c) instalaţiile de iluminat trebuie să fie astfel plasate încît tipul de iluminare prevăzut să nu producă riscuri de accidentare pentru lucrători.

14. Controlul prezenţei în subteran

Angajatorul asigură evidenţa obligatorie prin înregistrarea persoanelor care intră şi ies din mină, pentru a cunoaşte cu exactitate, în orice moment, numărul persoanelor aflate în subteran.

15. Organizarea salvării

Pentru a permite desfăşurarea unei acţiuni rapide şi eficiente în eventualitatea unui incident major, trebuie să fie organizată o echipă de salvare corespunzătoare.

Această echipă de salvare trebuie să dispună de salvatori antrenaţi şi dotaţi cu echipamente de salvare corespunzătoare pentru a putea interveni în toate locurile exploatării subterane sau ale lucrărilor de exploatare în curs.

În cazul incidentelor majore/avariilor, echipa de salvare trebuie să acţioneze conform unui plan de lichidare a avariilor la unităţile miniere.

Anexa nr.4

la Cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă în

industria extractivă prin lucrări miniere de suprafaţă sau

subterane şi în industria extractivă de foraj

CERINŢE MINIME

aplicabile sectorului de foraj terestru

1. Detectarea şi stingerea incendiilor

1) Oriunde se proiectează, se construiesc, se dotează, se dau în folosinţă, se exploatează sau se întreţin locuri de muncă, trebuie să fie luate măsuri pentru prevenirea declanşării şi propagării incendiilor care provin de la sursele identificate în documentul de securitate şi sănătate.

Trebuie să fie stabilite prevederi pentru ca orice incendiu să fie stins rapid şi eficient.

2) Locurile de muncă trebuie să fie prevăzute cu dispozitive pentru combaterea incendiului şi, la necesitate, cu detectoare de incendiu şi sisteme de alarmă.

3) Dispozitivele neautomate de stingere a incendiilor trebuie să fie accesibile şi uşor de manipulat şi protejate împotriva riscurilor de deteriorare.

4) La locul de muncă trebuie să se păstreze un plan de acţiuni contra incendiului, care să precizeze măsurile ce urmează a fi întreprinse, în conformitate cu pct.4 subpct. 4) din anexa nr.1, pentru prevenirea, detectarea şi combaterea declanşării şi propagării incendiilor.

5) Echipamentul pentru stingerea incendiilor trebuie să fie semnalizat în conformitate cu anexa nr.4 la Hotărârea Guvernului nr.918/2013 privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi sănătate la locul de muncă.

Aceste semne trebuie să fie amplasate în puncte corespunzătoare şi trebuie să fie durabile.

2. Comanda de la distanţă în caz de urgenţă

Dacă documentul de securitate şi sănătate prevede acest lucru, anumite echipamente trebuie, în caz de urgenţă, să poată fi comandate de la distanţă din locuri special amenajate.

Un asemenea echipament trebuie să includă sisteme de izolare şi purjare a puţurilor, instalaţiilor şi conductelor.

3. Mijloacele de comunicare în situaţii normale şi critice

1) Dacă documentul de securitate şi sănătate prevede acest lucru, fiecare loc de muncă ocupat de lucrători trebuie să dispună de:

a) un sistem acustic şi optic capabil să transmită, în caz de necesitate, un semnal de alarmă oricărui post de lucru;

b) un sistem acustic capabil să fie auzit clar în toate punctele instalaţiei ocupate frecvent de lucrători.

2) Dispozitivele de declanşare a alarmei trebuie să fie amplasate în locuri uşor accesibile.

3) Dacă lucrătorii sunt prezenţi în locuri de muncă care nu sunt ocupate în mod obişnuit, trebuie să fie amplasate sisteme de comunicare accesibile.

4. Punctele de adunare şi registrul de apel

Dacă documentul de securitate şi sănătate prevede acest lucru, trebuie să fie specificate punctele de adunare şi trebuie să fie ţinut un registru de apel şi luate măsurile necesare în acest sens.

5. Mijloacele de evacuare şi salvare

1) Lucrătorii trebuie să fie instruiţi pentru a întreprinde măsurile şi acţiunile corespunzătoare în caz de urgenţă.

2) Echipamentele de salvare trebuie să fie plasate în locuri uşor accesibile, gata de utilizare.

3) Dacă evacuarea urmează un itinerar dificil sau dacă trece printr-o zonă cu atmosferă irespirabilă sau care poate deveni irespirabilă, lucrătorii trebuie să dispună la postul lor de lucru de aparate de autosalvare pentru folosire imediată.

6. Exerciţiile de securitate

La toate locurile de muncă trebuie să se efectueze, odată cu instruirile periodice, exerciţii de securitate.

Scopul principal al exerciţiilor de securitate este de a forma şi de a verifica aptitudinile lucrătorilor desemnaţi să utilizeze, să manipuleze sau să exploateze echipamentul de salvare în caz de pericol, ţinând seama de criteriile stipulate în documentul de securitate şi sănătate.

Dacă este necesar, lucrătorii trebuie, de asemenea, să exerseze folosirea, manipularea sau exploatarea corectă a acestor echipamente.

[Anexa nr.4 introdusă prin Hot.Guv. nr.184 din 25.03.2020, în vigoare 27.09.2020]

Anexa nr.5

la Cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă în

industria extractivă prin lucrări miniere de suprafaţă sau

subterane şi în industria extractivă de foraj

CERINŢE MINIME

aplicabile sectorului de foraj marin

1. Observaţii preliminare

1) Fără a aduce atingere pct.5, angajatorul care răspunde de locul de muncă la care se face referire în prezenta anexă trebuie să se asigure că documentul de securitate şi sănătate dovedeşte că au fost luate toate măsurile prevăzute de prezentele Cerinţe minime pentru protecţia securităţii şi sănătăţii lucrătorilor atât în situaţii normale, cât şi în situaţii critice.

În acest sens, documentul de securitate şi sănătate trebuie:

a) să identifice sursele de pericol specifice locului de muncă, inclusiv orice activitate concomitentă care poate cauza accidente ce pot avea consecinţe grave pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor;

b) să evalueze riscurile rezultând din sursele speciale de pericol stabilite la lit.a);

c) să dovedească faptul că au fost luate măsurile adecvate pentru evitarea accidentelor stabilite la lit.a), pentru a limita propagarea accidentelor şi pentru a permite o evacuare eficientă şi controlată a locului de muncă în situaţii de urgenţă.

2) Angajatorul trebuie să respecte procedurile şi modalităţile prevăzute în documentul de securitate şi sănătate în timpul planificării şi punerii în practică a tuturor fazelor relevante reglementate de prezentele Cerinţe minime.

3) Angajatorii care răspund de diferite locuri de muncă trebuie să coopereze, dacă este cazul, la întocmirea documentelor de securitate şi sănătate şi la luarea măsurilor necesare pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor.

2. Detectarea şi stingerea incendiilor

1) Trebuie să fie luate măsuri adecvate, indicate în documentele de securitate şi sănătate, pentru prevenirea, detectarea şi stingerea incendiilor şi pentru prevenirea extinderii lor.

Dacă este necesar, trebuie să fie prevăzute dispozitive de oprire a focului pentru a izola zonele cu risc de incendiu.

2) Trebuie să fie prevăzute sisteme de detectare a focului şi de protecţie, precum şi sisteme de stingere a incendiilor şi alarme la toate locurile de muncă, în conformitate cu riscurile indicate în documentele de securitate şi sănătate.

Aceste sisteme pot include, dar nu se limitează la:

a) sisteme de detectare a incendiilor;

b) sisteme de alarmă în caz de incendiu;

c) conducte de apă pentru stingerea incendiilor;

d) hidranţi şi furtunuri;

e) sisteme cu jet de apă şi monitoare de apă;

f) aspersoare automate;

g) sisteme pentru stingerea flăcărilor de gaz;

h) sisteme pentru stingere cu spumă;

i) stingătoare portabile;

j) echipament pentru pompieri.

3) Dispozitivele neautomate de stingere a incendiilor trebuie să fie uşor accesibile, uşor de manipulat şi protejate împotriva deteriorării.

4) La locul de muncă trebuie să se ţină un plan de protecţie contra incendiilor, care să stabilească măsurile ce trebuie luate pentru prevenirea, detectarea şi stingerea incendiilor.

5) Sistemele de urgenţă trebuie să fie izolate şi protejate împotriva accidentelor, astfel încât funcţiile lor să rămână operaţionale în caz de urgenţă.

La locurile de muncă cu grad de risc înalt, aceste sisteme trebuie să fie dublate.

6) Echipamentele trebuie să fie semnalizate în conformitate cu anexa nr.4 la Hotărârea Guvernului nr.918/2013 privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi sănătate la locul de muncă.

Aceste semnalizări trebuie să fie amplasate în puncte uşor accesibile şi trebuie să fie durabile.

3. Controlul la distanţă în caz de urgenţă

1) Dacă documentul de securitate şi sănătate prevede acest lucru, trebuie să fie stabilit un sistem de control la distanţă.

Acest sistem trebuie să dispună de staţii de control situate în locuri uşor accesibile şi care să poată fi utilizate în caz de urgenţă, având, dacă este necesar, staţii de control în puncte de adunare sigure şi în staţii de evacuare.

2) Echipamentele de control la distanţă trebuie să includă cel puţin sisteme de ventilaţie, dispozitive de oprire urgentă a echipamentelor care pot provoca aprinderi, un sistem de prevenire a scurgerii lichidelor şi gazelor inflamabile, sisteme de protecţie contra incendiilor şi de control al puţurilor.

4. Mijloacele de comunicare în situaţii normale şi în situaţii de urgenţă

1) Dacă documentul de securitate şi sănătate prevede acest lucru, fiecare loc de muncă trebuie să dispună de:

a) un sistem acustic şi optic capabil să transmită, în caz de nevoie, alarma la oricare post de lucru;

b) un sistem acustic capabil să fie auzit distinct în toate părţile instalaţiei;

c) un sistem capabil să menţină comunicarea cu serviciile de securitate de pe uscat.

2) Aceste sisteme trebuie să rămână operaţionale în situaţie de urgenţă.

Sistemul acustic trebuie să fie completat de sisteme de comunicaţie care să fie independente de o instalaţie electrică ce nu prezintă siguranţă.

3) Dispozitivele de declanşare a alarmei trebuie să fie plasate în locuri uşor accesibile.

4) Dacă lucrătorii sunt prezenţi în locuri de muncă care nu sunt ocupate în mod obişnuit, trebuie să li se pună la dispoziţie un sistem de comunicaţii.

5. Punctele sigure de adunare şi registrul de apel

1) Trebuie să fie luate măsuri pentru protejarea punctelor de evacuare şi punctelor sigure de adunare împotriva căldurii, fumului, împotriva efectelor unei explozii şi pentru asigurarea accesibilităţii căilor de ieşire spre şi dinspre punctele de evacuare şi punctele sigure de adunare.

Aceste măsuri trebuie să ofere protecţie lucrătorilor o perioadă suficientă pentru a permite, în caz de necesitate, organizarea şi executarea fără risc a operaţiunii de evacuare şi salvare.

2) Dacă documentul de securitate şi sănătate prevede acest lucru, unul dintre locurile protejate menţionate la subpct. 1) trebuie să fie dotat cu instalaţii pentru a permite comanda de la distanţă a echipamentelor menţionate la pct.3 din prezenta anexă şi pentru a comunica cu uscatul şi cu serviciile de salvare.

3) Punctele sigure de salvare şi punctele de evacuare trebuie să fie uşor accesibile din zonele de locuit şi de muncă.

4) La fiecare punct sigur de adunare este obligatoriu să se ţină la zi şi să se afişeze o listă cu numele lucrătorilor repartizaţi la punctul respectiv de adunare.

5) O listă a lucrătorilor cu răspundere specială în caz de alertă trebuie întocmită şi afişată la locul de muncă.

Numele lor trebuie să figureze în instrucţiunile scrise reglementate la pct.1 subpct. 6) din anexa nr.1.

6. Mijloacele de evacuare şi salvare

1) Lucrătorii trebuie să fie instruiţi pentru a întreprinde măsurile şi acţiunile corespunzătoare în caz de urgenţă.

Pe lângă exerciţiul general de salvare, lucrătorii trebuie să primească instrucţiunea specifică locului de muncă, indicată în documentul de securitate şi sănătate.

2) Lucrătorii trebuie să urmeze un exerciţiu corespunzător în tehnici de salvare, ţinând cont de criteriile stabilite în documentul de securitate şi sănătate.

3) Fiecare loc de muncă trebuie să fie prevăzut cu un număr suficient de mijloace de salvare care să permită, în caz de urgenţă, evacuarea directă pe mare.

4) Trebuie să fie stabilit un plan de salvare pe mare şi de evacuare a locurilor de muncă.

Planul, care urmează să se bazeze pe documentul de securitate şi sănătate, trebuie să prevadă utilizarea de ambarcaţiuni de salvare şi elicoptere şi să conţină criterii referitoare la capacitatea şi viteza de reacţie a vaselor şi elicopterelor de salvare.

Viteza de reacţie necesară fiecărei instalaţii trebuie să fie consemnată în documentul de securitate şi sănătate.

Vasele de salvare trebuie să fie proiectate şi echipate pentru a satisface cerinţele de evacuare şi salvare.

5) Toate ambarcaţiunile (bărcile), plutele, colacii, vestele de salvare trebuie să întrunească următoarele cerinţe:

a) să fie adaptate şi dotate pentru a asigura supravieţuirea un timp suficient;

b) să fie în număr suficient pentru toţi lucrătorii care pot fi prezenţi;

c) să fie adecvate locului de muncă;

d) să fie din materiale fiabile, luându-se în considerare funcţia lor de a salva vieţi şi circumstanţele în care pot fi utilizate şi depozitate gata pentru a fi folosite;

e) să aibă o culoare care să le facă vizibile la folosire şi să fie dotate cu echipamente care să-i permită utilizatorului să atragă atenţia salvatorilor.

6) Echipamentul de salvare adecvat trebuie să fie gata oricând pentru a fi folosit.

7. Exerciţiile de securitate

La locurile de muncă trebuie să se organizeze periodic exerciţii de salvare, în cadrul cărora:

1) lucrătorii, investiţi cu sarcini exacte în caz de pericol necesitând utilizarea, întreţinerea şi funcţionarea echipamentelor de salvare, trebuie să fie instruiţi şi trebuie să fie verificată aptitudinea lor de a executa sarcinile conform criteriilor stabilite în documentul de securitate şi sănătate;

2) lucrătorii trebuie să fie antrenaţi în folosirea şi mânuirea echipamentelor;

3) după finalizare, toate echipamentele de salvare folosite în timpul exerciţiilor trebuie să fie examinate, curăţate şi, după caz, reîncărcate şi puse la locul lor şi verificată funcţionarea ambarcaţiunilor de salvare.

8. Locul de cazare

1) Dacă natura, importanţa şi durata operaţiilor fac necesar acest lucru, angajatorul trebuie să pună la dispoziţia lucrătorilor un loc de cazare, care să fie:

a) protejat adecvat împotriva efectelor unei explozii, precum şi împotriva infiltrării de fum şi gaz, împotriva declanşării şi propagării unui incendiu, în conformitate cu documentul de securitate şi sănătate;

b) echipat adecvat cu ventilaţie, încălzire şi iluminat;

c) prevăzut la fiecare nivel cu cel puţin două ieşiri independente ducând spre căi de urgenţă;

d) protejat împotriva zgomotului, mirosurilor, fumului provenite din alte zone, care pot fi periculoase pentru sănătate, precum şi împotriva intemperiilor;

e) separat de orice post de lucru şi situat departe de zonele periculoase.

2) Aceste locuri de cazare trebuie să conţină suficiente paturi sau locuri în paturi supraetajate pentru numărul de persoane preconizat să doarmă.

Orice încăpere destinată dormitului trebuie să conţină un spaţiu adecvat pentru păstrarea îmbrăcămintei lucrătorilor.

Trebuie să fie asigurate dormitoare separate pentru bărbaţi şi femei.

3) Aceste locuri de cazare trebuie să includă un număr suficient de duşuri şi de chiuvete cu apă curentă caldă şi rece.

4) Trebuie să fie prevăzute încăperi de duş separate sau folosirea separată a încăperilor de duş de către femei şi bărbaţi.

5) Încăperile de duş trebuie să fie suficient de spaţioase pentru a permite fiecărui lucrător să îşi facă toaleta nederanjat şi în condiţii igienice.

6) Locul de cazare trebuie să fie prevăzut cu un număr suficient de toalete şi chiuvete.

Trebuie să fie prevăzute toalete separate sau utilizarea separată a toaletelor de către bărbaţi şi femei.

7) La locurile de cazare şi instalaţiile lor trebuie să se menţină igiena.

9. Funcţionarea elicopterelor

1) Dimensiunile şi amplasarea heliporturilor prevăzute la locurile de muncă trebuie să garanteze o accesibilitate optimă, astfel ca cel mai mare elicopter să poată folosi heliportul în cele mai severe condiţii.

Heliportul trebuie să fie proiectat şi construit în conformitate cu cerinţele actelor normative în domeniul aviaţiei civile.

2) În vecinătatea imediată a zonei de aterizare trebuie să fie pregătit şi depozitat echipamentul necesar de folosire în caz de accident de elicopter.

3) În cazul instalaţiilor unde locuiesc lucrătorii, pe heliport, în timpul manevrelor elicopterelor, trebuie să fie prezente persoane instruite pentru intervenţii de urgenţă.

10. Amplasarea instalaţiilor pe mare – securitate şi stabilitate

1) Trebuie să fie luate toate măsurile necesare pentru a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor în industria extractivă prin foraj, în cazul amplasării instalaţiilor de foraj pe mare.

2) Activităţile de pregătire a amplasării instalaţiilor pe mare trebuie să fie executate astfel încât să asigure securitatea şi stabilitatea lor.

3) Echipamentele şi procedurile folosite la activităţile stabilite la subpct.1) trebuie să aibă capacitatea de a reduce orice risc pentru lucrătorii din industria extractivă prin forare, ţinând cont de condiţiile normale şi cele critice.

[Anexa nr.5 introdusă prin Hot.Guv. nr.184 din 25.03.2020, în vigoare 27.09.2020]