Hotărâre nr. 152 din 22.03.2023

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

pentru aprobarea Programului naţional de implementare a

Rezoluţiei 1325 a Consiliului de Securitate al ONU privind

femeile, pacea şi securitatea pentru anii 2023-2027

nr. 152  din  22.03.2023

 (în vigoare 28.04.2023) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.147-150 art. 325 din 28.04.2023

* * *

În temeiul art.5 lit.a) şi art.6 lit.h) din Legea nr.136/2017 cu privire la Guvern (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr.252, art.412), cu modificările ulterioare, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Programul naţional de implementare a Rezoluţiei 1325 a Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea şi securitatea pentru anii 2023-2027 (se anexează).

2. Ministerele, alte autorităţi publice subordonate Guvernului şi structurile organizaţionale din sfera lor de competenţă:

1) vor întreprinde măsurile ce se impun în vederea realizării obiectivelor Programului naţional de implementare a Rezoluţiei 1325 a Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea şi securitatea pentru anii 2023-2027;

2) vor prezenta Ministerului Afacerilor Interne anual, până la 20 februarie, precum şi la solicitare, rapoarte privind stadiul realizării acţiunilor incluse în Planul de acţiuni.

3. Ministerul Afacerilor Interne va prezenta Guvernului:

1) anual, până la data de 20 martie, raportul de progres privind implementarea Programului naţional nominalizat;

2) până la 20 aprilie 2025, raportul de evaluare intermediară pentru 2 ani;

3) până la data de 20 aprilie 2028, raportul de evaluare finală.

4. Finanţarea activităţilor de implementare a Programului naţional menţionat se va efectua din contul mijloacelor financiare bugetare, precum şi din mijloacele financiare oferite de partenerii externi de dezvoltare, conform cadrului normativ.

5. Controlul asupra executării prezentei hotărâri se pune în sarcina Ministerului Afacerilor Interne.

6. Prezenta hotărâre intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr.152/2023

PROGRAM NAŢIONAL

de implementare a Rezoluţiei 1325 a Consiliului de Securitate al ONU

privind femeile, pacea şi securitatea pentru anii 2023-2027

I. INTRODUCERE

1. Marcarea celor 20 de ani de la aniversarea adoptării Rezoluţiei 1325 a Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea şi securitatea (în continuare – Rezoluţia 1325) evidenţiază o nouă etapă în revigorarea punerii în aplicare a acestui act internaţional din perspectiva drepturilor omului, a integrării dimensiunii de gen în sectorul de securitate şi apărare, precum şi a luptei împotriva oricăror tipuri de abuzuri şi discriminări, în vederea asigurării păcii, securităţii şi solidarităţii umane. Rezoluţia 1325 a fost adoptată în contextul promovării drepturilor femeilor aflate în situaţii de conflict.

2. De la data adoptării primei Rezoluţii 1325 până în prezent au fost adoptate circa 10 rezoluţii privind femeia, pacea şi securitatea, cu o importanţă particulară pentru consolidarea participării femeilor în procesul de asigurare a păcii şi contracararea fenomenelor de violenţă, hărţuire, violenţă sexuală şi a altor abuzuri, inclusiv pentru asigurarea accesului la justiţie. Astfel, Programul sprijină aplicarea prevederilor Rezoluţiei 1325 prin intermediul celor patru piloni fundamentali: reprezentarea, prevenirea, protecţia şi reabilitarea, accelerând implicarea şi încurajarea femeilor de a participa în luarea deciziilor la toate nivelurile şi de a activa mecanisme de prevenire, management şi soluţionare a conflictelor la nivel de stat.

3. O creştere substanţială a participării femeilor în operaţiuni de menţinere a păcii, inclusiv în activităţile dedicate reconcilierii, negocierii păcii, consolidării păcii, impunerii păcii, menţinerii păcii şi prevenirii conflictelor, denotă cu fermitate necesitatea şi rolul femeii în societate, asigurând o echitate de ordin social şi profesional la toate nivelurile sectorului de securitate şi apărare, partajând şi asumând drepturi şi responsabilităţi comune. Prin urmare, rolul-cheie al participării femeii la toate nivelurile vieţii publice şi profesionale este crucială pentru operaţionalizare, eficienţă, succes şi sustenabilitate în vederea asigurării păcii şi eforturilor de consolidare a capacităţilor pentru pace.

4. Programul este în concordanţă cu priorităţile reflectare în Strategia Consiliului Europei pentru egalitate între femei şi bărbaţi pentru perioada 2018-2023, în Strategia Uniunii Europene privind egalitatea de gen pentru anii 2020-2025, în Planul Strategic al UN Women pentru anii 2022-2025, în Agenda de Asociere dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană pentru perioada 2021-2027, în Convenţia Consiliului Europei pentru prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice, în Recomandările Convenţiei privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW), inclusiv cu alte instrumente şi acte juridice internaţionale în materie, şi asigură consolidarea legislaţiei naţionale în domeniu.

5. Prezentul Program se bazează pe unul dintre principiile care stă la baza implementării Strategiei naţionale de dezvoltare "Moldova Europeană 2030" (8. Proceduri de raportare), şi anume: "ancorarea documentelor de politici sectoriale pentru implementarea prezentei strategii cu principiile (interdependenţă, egalitate şi nediscriminare, participare şi abilitare, responsabilizare) şi standardele privind drepturile omului şi egalitatea de gen".

6. Prezentul Program este în concordanţă cu implementarea Strategiei de dezvoltare a domeniului afacerilor interne pentru anii 2022-2030, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.658/2022.

7. Având în vedere situaţia Republicii Moldova de a se afla la frontierele dintre UE şi un stat non-UE care se confruntă cu diferende nereglementate, existenţa pe teritoriul său a unui conflict nesoluţionat, factorii interni şi externi care ar putea influenţa dinamica şi evoluţia eventualelor escaladări sau deteriorări ale drepturilor omului, ţinând cont de necesitatea depunerii eforturilor pentru consolidarea suveranităţii şi integrităţii teritoriale a ţării, diminuarea acestor riscuri şi ameninţări este imperios necesară.

8. Modul de reacţie la situaţia pandemică Covid-19 în zona de conflict a servit drept un test de maturitate cu privire la potenţialul impact în caz de declin economic, social, securitate şi apărare, evidenţiind relevanţa elaborării unui nou program, prin creşterea acţiunii de prevenire a conflictelor. Această dimensiune urmează să înglobeze un rol mai activ în asigurarea egalităţii de participare a femeilor, consolidarea dimensiunii de participare a femeilor prin luarea deciziilor în sectorul de securitate, guvernare locală eficientă, al reabilitării femeilor participante în misiuni şi operaţiuni de menţinere a păcii, al schimbărilor climatice, al reducerii dezastrelor şi al securităţii comunitare.

9. Republica Moldova a acumulat primele experienţe şi a însuşit primele lecţii în cadrul Raportului privind gradul de implementare al primului document de politici publice, în particular în cadrul Programului naţional de implementare a Rezoluţiei 1325 a Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea şi securitatea pentru anii 2018-2021 şi a Planului de acţiuni cu privire la punerea în aplicare a acestuia.

10. Necesitatea femeilor de a participa la luarea deciziilor este vitală, or femeile au un rol important în prevenirea şi gestionarea conflictelor şi a violenţei. În egală măsură, Rezoluţia 1325 a conectat egalitatea de gen cu domeniul securităţii şi apărării şi a recunoscut drept soluţie-cheie atribuirea unui rol mai însemnat femeilor în această materie.

11. Pentru a asigura o abordare cuprinzătoare, eficientă şi incluzivă privind egalitatea de gen şi echitatea între femei şi bărbaţi, ca nişte actori cu un rol activ pozitiv pentru consolidarea participării, prevenţiei, protecţiei şi reabilitării în sectorul de securitate şi apărare, urmează să fie implementat noul Program naţional de implementare a Rezoluţiei 1325 a Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea şi securitatea pentru anii 2023-2027 şi Planul de acţiuni cu privire la punerea în aplicare a acestuia.

12. Programul şi Planul de acţiuni aferent este planificat pentru o perioadă de 5 ani şi urmăreşte coeziunea dintre actorii implicaţi în sectorul de securitate şi apărare pentru reducerea stereotipurilor şi barierelor în domeniu, reprezentarea mai bună a femeilor în toate domeniile sectoriale ale securităţii şi apărării, creşterea eficienţei mecanismelor de prevenire, raportare şi investigare a cazurilor de violenţă, creşterea ponderii participării femeilor în misiuni internaţionale de menţinere a păcii, îmbunătăţirea cadrului normativ, instituţional şi operaţional, instruirea specialiştilor în domeniu, facilitarea participării în condiţii egale a femeilor şi bărbaţilor la toate etapele de soluţionare a conflictelor, performanţa egală dintre nivelul central şi local în materia perspectivei de gen şi a sensibilităţii la egalitatea de gen, comunicarea eficace cu mediul asociativ şi societatea civilă, actorii interesaţi de domeniu, prin urmare consolidarea păcii la nivel naţional, regional şi internaţional.

13. Programul naţional de implementare a Rezoluţiei 1325 a Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea şi securitatea pentru anii 2023-2027 se înscrie ca o acţiune de responsabilitate comună în vederea implementării Legii nr.5/2006 cu privire la asigurarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi.

14. Strategia Naţională de dezvoltare "Moldova 2030" prevede că buna guvernare are un impact direct asupra furnizării de servicii de calitate şi relevante. Buna guvernare stimulează impactul unui pachet de politici care sporesc transparenţa şi eficienţa guvernamentală, reduc corupţia, promovează libertatea economică şi fortifică incluziunea socială, cu accent pe abilitarea femeilor. Subreprezentarea femeilor în procesul decizional politic şi public este un factor cauzal asupra căruia se solicită intervenţie, or această linie directivă este partea integrantă a Strategiei naţionale de dezvoltare "Moldova 2030", care se află în conexiune directă cu punerea în aplicare a Programului naţional şi a Planului de acţiuni de implementare a acestuia.

15. Prezentul Program este elaborat de către Ministerul Afacerilor Interne, sprijinit de UN Women în Republica Moldova şi are ca suport teoria schimbării documentului de politici publice, ideile, iniţiativele, propunerile actorilor interesaţi şi vizaţi de domeniul egalităţii de gen.

II. ANALIZA SITUAŢIEI

16. Natura conflictelor cunoaşte noi realităţi şi fenomene, care îşi schimbă caracterul, intensitatea şi conturează esenţa noului concept de securitate şi apărare, atribuind nu doar valenţe privind securitatea umană (violenţa fizică, economică, socială), dar şi cea de altă natură, care necesită un caracter incluziv şi eficient. Existenţa tratamentelor inegale faţă de femei sunt printre primii indicatori ai instabilităţii. În acest context, potrivit Indexului femeia, pacea şi securitatea pentru anul 2021, Republicii Moldova i s-a atribuit locul 64 (Index 750), fiind plasată în urma unor ţări precum: Kazahstan (locul 59), Turkmenistan (locul 60), Albania (locul 58), România (locul 55), Macedonia de Nord (locul 44), Bulgaria (locul 41). Potrivit indexului menţionat, Republica Moldova este evaluată în baza a trei indicatori: incluziune, justiţie şi securitate, or pe dimensiunea de incluziune doar 11,8% sunt investite în educaţia privind caracterul incluziv, iar 49,1% ţin de percepţia securităţii în societate, ceea ce afectează situaţia generală a ţării pe plan internaţional.

17. Înfruntarea victimizării este un răspuns de succes la provocările în materie de securitate şi apărare. Reconstrucţia sectorului de securitate şi apărare nu se axează pe perspectiva egalităţii de gen ca un scop în sine, dar ca un criteriu care va sprijini obţinerea efectivităţii soluţionării conflictelor, menţinerea şi asigurarea păcii la toate etapele de planificare, execuţie şi evaluare a acesteia.

18. Potrivit datelor oficiale, speranţa de viaţă este de 73 de ani pentru femei şi 65 de ani pentru bărbaţi, iar rata de ocupare a populaţiei pentru anul 2021 este de 35,4% pentru femei raportat la 44,7% pentru bărbaţi.

19. Drepturile femeilor şi bărbaţilor trebuie să fie respectate pe timp de pace sau pe timp de conflict. Având în vedere că violenţa bazată pe gen, hărţuirea, discriminarea, stereotipurile şi barierele din sectorul de securitate şi apărare sunt dificil a fi contracarate pe timp de pace, şi mult mai dificil în timpul conflictelor, cum a fost în perioada pandemiei de Covid-19, această situaţie necesită mai multă atenţie, implicare şi resurse din partea statului.

20. Dinamica statistică denotă că fenomenul violenţei împotriva femeilor şi fetelor este actual, în perioada 2018-2021, numărul femeilor care au devenit victime ale violenţei domestice a variat de la 373 la 333 şi, respectiv, 442 de cazuri, atestând o creştere uşoară. În cazul femeilor victime ale omorului, aceste date au variat de la 43 de cazuri în 2019, la 35 în anul 2020 şi 18 în anul 2021. În cazul infracţiunilor de viol înregistrate, atestăm o dinamică ce a oscilat între 331 de cazuri în 2019, 254 de cazuri în 2020 şi 227 de cazuri în anul 2021. Astfel, inechităţile şi violenţa sexuală pe timp de conflict sau război se amplifică şi pot fi folosite în calitate de tactici de război.

21. În anul 2020, nivelul infracţionalităţii privind violenţa domestică relevă că 64,4% din numărul total de victime sunt femei.

22. Integrarea cu succes a perspectivei de gen şi urmărirea obiectivelor privind egalitatea de gen demonstrează că dimensiunea de gen este integrată în sectorul de securitate şi apărare atât la nivel intern (în rândul propriilor angajaţi), cât şi la nivel extern (la nivelul serviciilor). Aceste două aspecte sunt strâns legate, deoarece ceea ce se întâmplă la nivel intern într-o instituţie are impact asupra activităţilor realizate la nivel extern, în timp ce activităţile externe influenţează modul de lucru la nivel intern. Aceste instituţii care acceptă diversitatea, incluziunea şi egalitatea de gen sunt mai bine echipate pentru a răspunde diferitelor necesităţi ale societăţii.

23. Oportunităţile femeilor de participare la procesele de asigurare a păcii şi securităţii rămân a fi un deziderat pentru Republica Moldova, acest subiect fiind, de altfel, inclus şi în Planul individual de acţiuni al Parteneriatului Republica Moldova – NATO pentru anii 2022-2023, (Obiectivul 1.4.6. Promovarea politicilor de gen în cadrul sectorului de securitate şi apărare, acţiunea 3), prin care ţara şi-a asumat responsabilitatea de a se angaja activ în dialogul politic din cadrul ONU şi de a contribui în mod practic la eforturile comune pentru promovarea păcii şi securităţii internaţionale.

24. În ceea ce priveşte prezenţa femeilor în cadrul sistemului de apărare şi securitate naţională, datele statistice relatează următoarea pondere:

1) femei înrolate în cadrul Academiei Militare a Forţelor Armate "Alexandru cel Bun" – 23%;

2) femei în domeniul afacerilor interne (poliţie, poliţie de frontieră, situaţii de urgenţă) – 22,3%;

3) femei-soldaţi în cadrul Forţelor Armate – 20%;

4) cota obligatorie pentru participarea femeilor-soldaţi ai Armatei Naţionale la misiuni internaţionale sub egida ONU – 20%.

25. Decalajul dintre femei şi bărbaţi în corespundere cu portretul statistic este evidenţiat inclusiv din perspectiva luării deciziilor. În acest sens, din totalul conducătorilor de toate nivelurile, în anul 2020, 57,7% au fost bărbaţi, iar 42,3% – femei. Ponderea femeilor în numărul total al angajaţilor organelor de poliţie, inclusiv din protecţia civilă şi frontieră, la începutul anului 2021 a fost de 22,3%. În acelaşi timp, ponderea femeilor în numărul total al judecătorilor la începutul anului 2021 a constituit 49,6%. În consecinţă, femeile continuă să fie subreprezentate în funcţiile de luare a deciziilor.

26. Persistenţa inegalităţilor dintre femei şi bărbaţi reprezintă o consecinţă a relaţiilor inegale de putere dintre femei şi bărbaţi pe parcursul istoriei, care au condus la discriminarea femeilor de către bărbaţi şi la împiedicarea progresului deplin al femeilor. În mod indiscutabil, egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi se referă la relaţiile sociale între indivizi, atât în spaţiul public, cât şi în cel privat. Femeile, fetele şi femeile cu copii care provin din zonele de conflict şi sunt persoane admise în scop umanitar necesită o abordare specială în contextul unei securităţi fragile în imediata vecinătate. Deşi dinamica privind schimbarea stereotipurilor ce ţin de divizarea rolurilor de gen este pozitivă, eforturile necesită a fi continuate pentru a nu schimba cursul acestor tendinţe prin acţiuni specifice.

Figura 1. Percepţii cu privire la rolurile tradiţionale de gen 2008-2021

Sursa: Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare

27. Studiile portretului statistic al femeilor şi bărbaţilor din Republica Moldova arată că femeile predomină în rândul populaţiei, deşi rata de ocupare în rândul femeilor este mai mică decât cea a bărbaţilor. Totodată, femeile câştigă în medie cu 14% mai puţin decât bărbaţii. În plus, pandemia a afectat într-o proporţie mai mare populaţia feminină – 10,1% din totalul femeilor ocupate, în comparaţie cu cea masculină – 6,3% din totalul bărbaţilor ocupaţi.

28. Asigurarea drepturilor omului pe teritoriul conflictelor nesoluţionate, în particular, pe teritoriul Republicii Moldova, dar şi în arealul din vecinătate continuă să fie o problemă. Conflictul transnistrean şi intervenţiile statului pe teritoriul necontrolat efectiv de către autorităţile neconstituţionale reprezintă impedimente pentru asigurarea respectării drepturilor omului. În anul 2021, au fost fixate 71 de incidente privind îngrădirea drepturilor omului în regiunea transnistreană şi în zona de securitate, au fost iniţiate 565 de demersuri în privinţa a circa 1 400 de solicitanţi cu referire la varii abuzuri privind drepturile omului. Încălcări grave ale drepturilor omului în regiunea transnistreană sunt atestate şi în rapoartele Avocatului Poporului pe mai multe direcţii: libertatea de circulaţie, înrolarea forţată în structurile ilegale ale autorităţilor de facto, libertatea individuală şi siguranţa persoanei, libertatea de exprimare, libertatea de gândire, conştiinţă şi religie etc. Lipsa unor măsuri proactive pentru documentarea, prevenirea, investigarea şi sensibilizarea societăţii ar reduce din răspunsul consolidat pentru diminuarea şi atenuarea consecinţelor negative.

29. Începând cu 24 februarie 2022, afluxul de persoane refugiate şi/sau persoane beneficiare de protecţie umanitară a crescut vertiginos în Republica Moldova. Pe timp de crize, precum conflicte şi război, responsabilităţile, vulnerabilităţile şi riscurile femeilor, fetelor şi ale femeilor cu copii cresc. În aceste condiţii, Republica Moldova a înregistrat 99 524 de persoane refugiate din Ucraina pe teritoriul său. Numărul total de persoane refugiate care au intrat prin diferite puncte de trecere pe sensul de intrare din Ucraina sau România constituie 100 494 de persoane refugiate. Din numărul total de persoane refugiate în Republica Moldova, 90% formează ponderea cetăţenilor din Ucraina şi doar 10% a persoanelor din state terţe pentru perioada de referinţă de la data începerii războiului în Ucraina şi până la sfârşitul anului 2022.

30. Adiţional, 726 676 de persoane au traversat frontiera din Ucraina spre Republica Moldova şi 361 591 de persoane au traversat frontiera din Republica Moldova spre Ucraina. Majoritatea persoanelor refugiate sunt femei, fete şi femei cu copii care necesită asistenţă umanitară într-un mediu de siguranţă şi protecţie. Ponderea femeilor şi fetelor refugiate constituie 64,08%, iar a copiilor – 28%. În aceste circumstanţe, Republica Moldova a găzduit cel mai mare număr de refugiaţi raportat la numărul de locuitori.

31. Potrivit studiilor privind riscurile şi ameninţările la care pot fi supuse persoanele refugiate ca urmare a impactului războiului din Ucraina în Republica Moldova, acestea sunt: violenţa bazată pe gen, lipsa informării corespunzătoare, discriminarea, transportarea ilegală, lipsa siguranţei în centrele de cazare sau în spaţiile de acomodare, violenţa domestică, lipsa accesului la servicii şi suport pentru persoanele refugiate, alte bariere şi constrângeri, ce necesită anticipate şi prevenite. Participarea femeilor în procesul de gestionare a crizei refugiaţilor şi în soluţionarea conflictelor va asigura accelerarea procesului de asigurare a unui sistem incluziv, orientat spre soluţionarea problemelor persoanelor afectate de criză şi crearea unui climat de încredere şi siguranţă.

32. Elaborarea programată de politici publice în acest domeniu trebuie să aducă îmbunătăţiri asupra vieţii sociale, să corecteze acele atitudini şi comportamente care ar putea conduce la excluderea sau marginalizarea persoanelor de un sex sau altul şi să promoveze beneficiile construirii unei societăţi incluzive şi nediscriminatorii, în care dimensiunea de gen este integrantă, astfel încât să se înregistreze beneficii reale asupra vieţii tuturor femeilor şi bărbaţilor şi să se elimine orice formă de discriminare şi de violenţă de gen.

33. Evaluarea nivelului de aplicare a Programului naţional de implementare a Rezoluţiei 1325 a Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea şi securitatea pentru anii 2018-2021 şi a Planului de acţiuni cu privire la punerea în aplicare a acestuia denotă că mai persistă constrângeri care necesită preocupare şi intervenţie sustenabilă. În lista acestor constrângeri pot fi evidenţiate următoarele: comunicarea interinstituţională sporadică la nivelul grupurilor de lucru comune; instabilitatea politică; mecanismele de investigare a cazurilor de hărţuire nu au fost adoptate sau nu au fost concepute pe bază de încredere instituţională; performanţă inegală privind procesul de instruire sau transfer de cunoştinţe; posibilităţile reduse de reconciliere a vieţii profesionale şi private, în special, pe durata pandemică; măsuri disproporţionate de acomodare rezonabilă; instruirea insuficientă a specialiştilor pe cazuri de hărţuire morală sau sexuală; stereotipuri şi bariere pentru promovarea femeilor în carieră; mecanisme de raportare, monitorizare şi evaluare a documentelor de politici. Lipsa unei atitudini corespunzătoare ar conduce la debusolarea sistemului de securitate şi apărare şi ar accentua principalele probleme în raport cu grupurile vulnerabile. Astfel, proporţia de realizare a acţiunilor de implementare a activităţilor au fost evaluate în anul 2018 – 80%, iar în anul 2019 – 64%, urmate de perioada Covid-19 în anii 2020-2021.

34. Aspectele pozitive care au consolidat experienţa din primul Program naţional sunt: elaborarea unui program dedicat în sectorul de securitate şi apărare, crearea asociaţiilor de femei, adoptarea mecanismelor de raportare şi examinare a cazurilor de hărţuire, dezvoltarea capacităţilor angajaţilor din sistemul de securitate şi apărare prin instruiri şi formare de abilităţi, reducerea din stereotipuri la nivel instituţional, ajutarea cadrului legal şi instituţional etc.

35. În lipsa unor acţiuni dedicate şi măsurabile de intervenţie din partea statului asupra problemelor, riscurilor şi ameninţărilor ce pot avea un impact direct şi negativ, progresul referitor la rezultatele de impact va fi unul neuniform, cu tendinţe de descurajare a implicării femeilor în menţinerea păcii şi securităţii, cu accentuarea inegalităţilor în sectorul de securitate şi apărare. Aceste evoluţii pot afecta proporţional apariţia unor noi bariere şi decalaje privind integrarea dimensiunii de gen în sectorul de securitate şi apărare.

36. Prezentul Program a fost consultat cu autorităţile şi instituţiile naţionale interesate în format extins la data de 31 octombrie 2022, cu participarea partenerilor, experţilor şi a sectorului asociativ. Pe durata anilor 2021-2022, acesta a fost consultat cu reprezentanţii autorităţilor administraţiei publice locale, cu mediul neguvernamental şi cu reprezentanţii comunităţii experţilor în domeniu.

III. OBIECTIVE GENERALE

37. Rezoluţia 1325 revendică recunoaşterea rolului femeilor în prevenirea conflictelor, gestionarea conflictelor şi consolidarea păcii.

38. Pentru atingerea scopului documentului de politici publice, prezentul Program are două direcţii principale:

1) reprezentarea calitativă a femeilor în sectorul de securitate şi apărare, inclusiv în procesul de negociere a conflictelor;

2) asigurarea unui sector de securitate şi apărare incluziv şi eficient, atât pe plan intern, cât şi internaţional.

Prezentul Program este bazat pe cei 4 piloni ai Rezoluţiei 1325, care transpun 6 arii de intervenţie (obiective generale).

Obiectivul general 1: creşterea nivelului de participare şi reprezentare a femeilor în sectorul de securitate şi apărare implică asigurarea creşterii participării femeilor în procesul decizional atât pe plan naţional şi regional, cât şi în cadrul instituţiilor internaţionale şi al mecanismelor pentru prevenirea, conducerea şi rezolvarea conflictelor, în operaţiunile de menţinere a păcii, în special, în rândul observatorilor militari, militarilor, civililor şi reprezentanţilor structurilor din sectorul de securitate şi apărare.

Prin intermediul acestui obiectiv se vor dezvolta capacităţile şi abilităţile femeilor din sectorul de securitate şi apărare pentru a participa la toate nivelurile şi toate procesele de asigurare a păcii şi securităţii, inclusiv pentru a se implica în procesul de luare a deciziilor. În cadrul activităţilor din prezentul Program, femeile vor fi abilitate şi sensibilizate să fie active în promovarea unui sector incluziv, prin reducerea stereotipurilor şi barierelor legate de rolul şi importanţa femeilor în sectorul de securitate şi apărare.

Obiectivul general 2: prevenirea inechităţilor, violenţei şi hărţuirii în sectorul de securitate şi apărare prin reducerea riscurilor şi eliminarea consecinţelor asociate discriminării urmăreşte adoptarea unor măsuri necesare sau speciale pentru protejarea drepturilor femeilor şi fetelor, asigurarea protecţiei în cazuri de violenţă şi hărţuire, asigurarea securităţii fizice, a sănătăţii, a securităţii economice şi respectarea caracterului civil şi umanitar.

Acest obiectiv va contribui la identificarea, raportarea şi investigarea inechităţilor şi ilegalităţilor ce afectează femeile în sectorul de securitate şi apărare şi la promovarea drepturilor femeilor şi fetelor prin acces la servicii calificate şi de calitate.

Obiectivul general 3: protecţia prin intermediul bunei guvernări şi capabilităţi dezvoltate presupune întreprinderea măsurilor speciale pentru prevenirea violenţei împotriva femeilor prin urmărirea în justiţie a celor care încalcă legile internaţionale şi sprijinirea iniţiativelor femeilor în procesul de pace şi rezolvare a conflictelor.

Acest obiectiv va sprijini şi va accelera măsurile de protecţie pentru femeile şi fetele afectate de discriminare şi inechităţi în sistemul de securitate şi apărare, instruirea personalului pentru a oferi un răspuns consolidat, precum şi pentru a contribui la protecţia victimelor prin măsuri apropriate şi specifice acestora.

Obiectivul general 4: reabilitarea persoanelor afectate prin măsuri eficiente, sustenabile şi inteligente presupune luarea în considerare a nevoilor particulare ale femeilor şi fetelor şi implementarea unor măsuri axate pe acomodare, în scopul asigurării şanselor egale de activitate pentru femei şi bărbaţi.

Implementarea acestui obiectiv va pune accent pe reabilitarea victimelor, creşterea rezilienţei, îmbunătăţirea comunicării interne şi externe, asigurarea unui parteneriat eficient cu toţi actorii interesaţi, pentru realizarea actului de justiţie.

Obiectivul general 5: sprijin umanitar pentru femeile şi fetele care provin din zonele de conflict şi postconflict implică o abordare sensibilă la gen pentru femeile, fetele şi femeile cu copii care provin din zonele de conflict sau război şi trebuie să beneficieze de asistenţă umanitară imediată. Persoanele admise în scop umanitar sau cele strămutate intern au acces la servicii de securitate şi siguranţă.

Guvernul urmează să valorifice parteneriatele cu organizaţiile societăţii civile şi cu partenerii de dezvoltare pentru a face faţă crizelor, pentru a oferi asistenţă umanitară persoanelor refugiate, în particular femeilor, fetelor şi femeilor cu copii, precum şi pentru a preveni, a negocia şi a soluţiona problemele ce parvin din conflicte nesoluţionate şi afectează securitatea şi siguranţa populaţiei.

Obiectivul general 6: comunicarea şi raportarea determină Guvernul să îmbunătăţească procedurile de asigurare a transparenţei printr-o comunicare eficientă şi prin includerea cerinţelor minime privind discursurile, consultările şi intervenţiile sectoriale ce ţin de domeniul de securitate şi apărare.

IV. OBIECTIVE SPECIFICE

39. Prezentul Program are menirea de a realiza gradual şi în mod avansat integrarea dimensiunii de gen în sectorul de securitate şi apărare, atât pe plan naţional, cât şi pe plan internaţional, acţionând prin încurajarea femeilor, în limitele sau în afara frontierei de stat, să asigure "educaţia prin pace şi către pace".

40. Ţinând cont de direcţiile principale ale prezentului Program, reprezentarea calitativă a femeilor în sectorul de securitate şi apărare, şi asigurarea unui sector de securitate şi apărare incluziv şi eficient, au fost identificate următoarele obiective specifice.

V. IMPACTUL PROGRAMULUI

41. Fiecare obiectiv general este detaliat în câteva obiective specifice, care vor oferi o direcţie clară cu privire la felul cum vor fi atinse rezultatele scontate. La rândul său, obiectivul specific cuprinde acţiuni concrete, care urmează a fi realizate în termene stabilite, astfel încât, la sfârşitul perioadei de implementare a prezentului Program, rezultatele obiectivului specific, precum şi ale celui general, să poată fi cuantificate (tabelul 1).

42. Pe termen mediu, implementarea prezentului Program va contribui la analiza şi la îmbunătăţirea cadrului normativ, instituţional şi organizaţional, prin integrarea continuă şi progresivă a dimensiunii de gen în sectorul de securitate şi apărare, la o sinergie mai bună dintre autorităţile şi instituţiile implementatoare, la furnizarea unui mediu de securitate şi apărare credibil în interiorul şi în afara ţării, la promovarea uniformă a mesajului de pace, crearea condiţiilor propice pentru încurajarea femeilor de a participa la toate procesele şi nivelurile de luare a deciziilor, inclusiv în soluţionarea conflictelor, în cadrul unui sector incluziv, prevenirea şi combaterea eficace a violenţei, hărţuirii şi discriminării, crearea noilor oportunităţi de conciliere a vieţii profesionale şi private, promovarea femeilor pentru a accede la funcţii de conducere şi misiuni internaţionale civile sau militare de menţinere a păcii.

43. Pe termen mediu şi lung, impactul documentului de politici publice implică alinierea actelor normative naţionale la standardele internaţionale privind securitatea şi drepturile omului prin intermediul bunei guvernări, inclusiv aplicarea acestora cu bună-credinţă. În acest context, rata şi calitatea de reprezentare a femeilor va fi îmbunătăţită, iar sectorul de securitate şi apărare va deveni mai incluziv şi mai eficient.

VI. COSTURI

44. Prezentul Program va fi finanţat din două surse principale: bugetul de stat şi contribuţia partenerilor de dezvoltare.

Exerciţiul de calculare a costurilor aproximative s-a bazat pe o ipoteză generală de estimare doar a costurilor suplimentare, pentru a asigura implementarea deplină şi cu succes a măsurilor planificate. Activităţile desfăşurate cu resursele umane existente nu au fost estimate, cum ar fi sarcinile administrative – acţiuni care ţin de elaborarea şi implementarea cadrului legislativ şi de reglementare etc. (cu excepţia cazului în care este nevoie de asistenţă externă). Costurile directe suplimentare estimate pentru implementarea prezentului Program sunt estimate la 23 606,9 mii de lei, care vor fi acoperite de către partenerii de dezvoltare, conform tabelului 2, iar cheltuielile din bugetul de stat se vor încadra în limitele bugetelor autorităţilor responsabile de implementarea acţiunilor şi nu vor genera costuri suplimentare celor prevăzute în bugetul de stat.

VII. RISCURI DE IMPLEMENTARE

45. În vederea atingerii efective a obiectivelor generale şi speciale ale prezentului Program, sunt identificate un set de riscuri care ar putea influenţa executarea activităţilor înscrise în acest document.

46. Pentru diminuarea sau atenuarea riscurilor, este necesar de a accelera accesarea fondurilor partenerilor de dezvoltare pentru acoperirea activităţilor ce necesită intervenţie extinsă. Totodată, formarea formatorilor ar genera o resursă stabilă pentru accelerarea proceselor şi atingerea rezultatelor. De asemenea, campaniile de sensibilizare şi informare ar influenţa mai eficient aspectul de prevenţie.

VIII. AUTORITĂŢILE ŞI INSTITUŢIILE RESPONSABILE

47. Prezentul Program naţional urmează a fi implementat de către autorităţile administraţiei publice centrale şi instituţiile din cadrul sectorului de securitate şi apărare al Republicii Moldova, în parteneriat şi cooperare cu autorităţile administraţiei publice locale, cu mediul asociativ şi neguvernamental, cu mediul academic şi instituţiile de învăţământ şi cu partenerii de dezvoltare.

48. Autorităţile şi instituţiile care contribuie la punerea în aplicare a prezentului Program sunt:

1) Ministerul Afacerilor Interne (inclusiv subdiviziunile din subordine);

2) Ministerul Apărării (inclusiv subdiviziunile din subordine);

3) Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene;

4) Ministerul Educaţiei şi Cercetării;

5) Ministerul Justiţiei (Administraţia Naţională a Penitenciarelor);

6) Serviciul Vamal;

7) Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat;

8) Centrul Naţional Anticorupţie;

9) Serviciul de Informaţii şi Securitate;

10) Biroul politici de reintegrare al Cancelariei de Stat.

49. În procesul de implementare a prezentului Program, autorităţile responsabile, inclusiv instituţiile de învăţământ/academice sau de instruire din subordine vor coopera cu alte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, cu organizaţiile neguvernamentale, precum şi cu partenerii de dezvoltare.

50. Sectorul de securitate şi apărare este sprijinit în demersurile sale şi de alte instituţii-cheie, al căror rol este necesar pentru buna implementare a prezentului Program, precum:

1) Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale;

2) Ministerul Sănătăţii;

3) Procuratura Generală;

4) Comisiile parlamentare sectoriale;

5) Oficiul Avocatului Poporului.

51. Acestea sunt responsabile să integreze prevederile Planului de acţiuni în planurile de acţiuni sau de activitate instituţionale, să monitorizeze şi să raporteze conform termenelor stabilite cu privire la progresul şi dificultăţile implementării şi să desemneze persoane responsabile de coordonarea acestui proces.

52. Pentru instituţiile care nu se află în subordonarea Guvernului, prezentul Program este oferit în calitate de recomandare, iar implementarea acestuia va fi realizată în coordonare cu instituţiile vizate.

53. Ministerul Afacerilor Interne este instituţia responsabilă de coordonarea implementării prezentului Program şi poate crea grupuri de lucru interinstituţionale sau alte formate şi platforme de lucru menite să sprijine implementarea documentului de politici publice. În cadrul grupurilor de lucru pot fi invitaţi cu drept de decizie, în calitate de observatori sau experţi, şi alte persoane din mediul academic, mediul asociativ sau neguvernamental, parteneri de dezvoltare şi donatori, asociaţii profesionale în domeniu, reprezentanţi ai mass-mediei şi ai administraţiei publice locale, alţi actori interesaţi.

54. Autoritatea cu rol de coordonator al prezentului Program va consulta mediul asociativ şi neguvernamental, mediul academic şi partenerii de dezvoltare pentru a identifica cele mai eficiente instrumente şi metode de coordonare pentru buna implementare a documentului de politici publice. Actorii interesaţi vor fi încurajaţi să identifice obiectivele din cadrul Planului de acţiuni, precum şi instituţiile publice cu care vor colabora în procesul de implementare şi oferire a asistenţei.

55. Actorii interesaţi pot crea platforme de cooperare, consultări, şedinţe pe platforme virtuale, încheia parteneriate sau implementa proiecte de asistenţă comună, au posibilitatea de a se asocia, de a accesa proiecte de asistenţă externă sau de a atrage fonduri destinate implementării prezentului Program şi a Planului de acţiuni.

56. Cooperarea şi consultarea pe marginea implementării prezentului Program şi a Planului de acţiuni poate fi extinsă în bază de parteneriat cu Parlamentul şi Preşedinţia.

IX. MONITORIZARE ŞI RAPORTARE

57. Pe parcursul implementării prezentului Program, vor fi realizate următoarele proceduri de monitorizare şi evaluare:

1) monitorizare anuală – anual va fi generat raportul privind implementarea prezentului Program. Raportul anual are un caracter analitic şi constituie un document de referinţă pentru planificarea următorului an de activitate, inclusiv pentru corectarea lacunelor identificate. Acesta se publică pe pagina web oficială a Ministerului Afacerilor Interne;

2) evaluare intermediară bianuală – la expirarea a doi ani de implementare (2024 şi 2026) vor fi desfăşurate evaluări intermediare, cu înscrierea rezultatelor, a punctelor forte şi a punctelor slabe, a ameninţărilor şi a vulnerabilităţilor într-un raport distinct, a cărui menire este verificarea intermediară a atingerii impactului prezentului Program. În procesul de elaborare a raportului vor fi analizaţi indicatorii cantitativi şi calitativi şi vor fi formulate recomandări;

3) evaluare finală – la sfârşitul perioadei de implementare a documentului de politici publice, se efectuează o evaluare finală pentru a estima gradul de implementare a prezentului Program în ansamblu, din perspectiva a două direcţii principale: îmbunătăţirea ratei şi a calităţii de reprezentare a femeilor; caracterul incluziv şi eficient al sectorului de securitate şi apărare.

58. În cazul în care în procesul de evaluare intermediară se atestă devieri de la activităţile planificate (acţiunile, indicatorii de rezultat şi monitorizare), raportul de evaluare menţionat poate constitui temei pentru iniţierea procesului de modificare a Planului de acţiuni.

59. Rapoartele anuale de monitorizare şi rapoartele de evaluare intermediară şi finală vor fi elaborate de către Ministerul Afacerilor Interne, în baza informaţiei prezentate de către autorităţi, instituţii şi alţi actori responsabili de implementare, conform unui format prestabilit, care, după validarea raportului, va fi făcut public, dar nu mai târziu decât o lună după finalizarea raportului.

60. Ministerul Afacerilor Interne va coordona procesul de colectare a informaţiilor din partea instituţiilor responsabile de implementare a prezentului Program, solicitând date, informaţii, analize sau alte categorii de studii relevante pentru monitorizarea şi evaluarea gradului de implementare a documentului de politici publice. După caz, Ministerul Afacerilor Interne, ca instituţie coordonatoare responsabilă de realizarea prezentului Program, poate stabili un alt format de colectare şi analiză a informaţiei în vederea monitorizării şi evaluării, care va fi reflectat în rapoartele narative de progres.

61. Raportul de evaluare finală urmează să fie transmis Cancelariei de Stat pentru monitorizarea nivelului de implementare a prezentului Program de către Ministerul Afacerilor Interne.

PLANUL DE ACŢIUNI

privind punerea în aplicare a Programului naţional de implementare

a Rezoluţiei 1325 a Consiliului de Securitate al ONU privind femeile,

pacea şi securitatea pentru anii 2023-2027