1539/28.11.2002 Hotărîre cu privire la unele măsuri de revitalizare a ramurii tutunului

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

cu privire la unele măsuri de revitalizare a ramurii tutunului

nr. 1539  din  28.11.2002

 (în vigoare 06.12.2002) 

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.162-165 art.1676 din 06.12.2002

* * *

Abrogat: 03.10.2008

Hotărîrea Guvernului nr.1103 din 29.09.2008

Notă: În textul Hotărîrii sintagmele "Departamentul Agroindustrial "Moldova-Tutun", "Ministerul Economiei", "Departamentul Privatizării" şi "Departamentul Standardizare şi Metrologie" se substituie, respectiv, cu sintagmele "Agenţia Agroindustrială "Moldova-Tutun", "Ministerul Economiei şi Comerţului", "Agenţia Privatizare pe lîngă Ministerul Economiei şi Comerţului" şi "Serviciul Standardizare şi Metrologie" conform Hot.Guv.nr.768 din 25.07.05, în vigoare 29.07.05

Întru executarea Hotărîrii Parlamentului Republicii Moldova nr.1127-XV din 14 iunie 2002 "Privind rezultatele controlului executării Legii cu privire la tutun şi la produsele din tutun" (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.96-99, art.720) şi în scopul stimulării dezvoltării ramurii tutunului şi revigorării activităţii agenţilor economici din ramură, Guvernul Republicii Moldova

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Programul de dezvoltare a ramurii tutunului în anii 2003-2010 (se anexează).

[Pct.2 exclus prin Hot.Guv. nr.1402 din 09.12.2008, în vigoare 12.12.2008]

[Pct.2 în redacţia Hot.Guv. nr.1637 din 31.12.03, în vigoare 16.01.04]

[Pct.3 exclus prin Hot.Guv. nr.1402 din 09.12.2008, în vigoare 12.12.2008]

[Pct.3 modificat prin Hot.Guv. nr.1637 din 31.12.03, în vigoare 16.01.04]

[Pct.4 exclus prin Hot.Guv. nr.1402 din 09.12.2008, în vigoare 12.12.2008]

5. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina dlui Dmitrii Todoroglo, viceprim-ministru, ministrul agriculturii şi industriei alimentare.

Aprobat

prin Hotărîrea Guvernului

Republicii Moldova

nr.1539 din 28 noiembrie 2002

PROGRAMUL

de dezvoltare a ramurii tutunului în anii 2003-2010

I. IMPORTANŢA ECONOMICĂ A CULTIVĂRII TUTUNULUI

ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Producerea tutunului şi a produselor din tutun constituie un factor important în economia ţării. În anii 80 tutunul, ocupînd în medie 4 la sută din terenurile agricole, permitea agenţilor economici să obţină venituri considerabile, iar bugetul republicii era completat din ramură la nivel de 16 la sută. O prioritate a ramurii respective este şi rotaţia rapidă a mijloacelor circulante, recuperarea mai rapidă a investiţiilor spre deosebire de alte culturi agricole.

Importanţa strategică a ramurii tutunului în economia ţării este determinată şi de următoarele momente:

cota ei ponderabilă în veniturile bugetului în legătură cu rentabilitatea posibil înaltă a ramurii;

posibilităţile de păstrare şi extindere a pieţelor tradiţionale de desfacere şi sporire a volumelor pentru export;

sporirea numărului de locuri de muncă şi asigurarea cu venituri ce va preveni pauperizarea oamenilor de la sate.

Randamentul ramurii tutunului este determinat de îmbinarea etapelor de cultivare, prelucrare a materiei prime de tutun şi fabricare a produselor din tutun.

Trecerea la relaţiile de piaţă a avut drept efect la prima etapă divizarea ramurii în diferite sectoare: agrar, prelucrător, industrial, în baza liberalizării totale a proceselor economice, iar limitarea rolului statului de a participa la controlul şi reglementarea acestor procese a condus la degradarea ramurii respective.

Statul trebuie să promoveze o politică protecţionistă faţă de producătorii agricoli, care constituie principalul grup social activ, creînd condiţii pentru a asigura cu venituri această parte a populaţiei la nivelul stabilităţii sociale, ceea ce e deosebit de important în condiţiile dezechilibrării progresive a preţurilor la mărfurile industriale şi producţia agricolă.

Estimările efectuate de specialiştii de profil demonstrează posibilităţile reale de producere a producţiei globale anuale în volum de pînă la 45 mii tone tutun şi 11,5 mlrd buc. ţigări, în baza următorilor factori favorabili, de care dispune republica, şi anume:

condiţii pedoclimaterice favorabile;

tradiţii şi experienţă bogată în cultivarea tutunului;

existenţa soiurilor cu un potenţial sporit de selecţie autohtonă omologate şi de perspectivă;

potenţial ştiinţifico-tehnologic şi profesional;

existenţa forţei de muncă relativ ieftine în mediul rural;

aşezarea geografică apropiată de potenţiala piaţă de desfacere a tutunului şi produselor din tutun în C.S.I. şi Occident;

competitivitatea produselor din tutun moldoveneşti pe piaţa externă conform calităţii şi preţului de cost în raport cu produsele de acelaşi tip, din alte ţări.

II. SITUAŢIA ACTUALĂ ÎN RAMURA TUTUNULUI

În prezent situaţia în ramura tutunului este critică. Volumele de producere şi prelucrare a materiei prime au diminuat faţă de nivelul anului 1990 de patru-cinci ori. S-a redus calitatea tutunului şi a produselor din tutun, a crescut vertiginos preţul de cost.

Ca urmare a reformării nechibzuite a sectorului agrar s-a distrus infrastructura de cultivare, uscare şi sortare a frunzelor de tutun. Producerea şi prelucrarea postrecoltare a tutunului se efectuează în marea lor parte de către gospodării mici şi mijlocii, cu aplicarea unor tehnologii perimate, unde predomină munca manuală. Într-o situaţie similară este şi baza tehnico-materială la fabricile de fermentare a tutunului.

Baza tehnico-materială depăşită, prezenţa unor mari datorii, lipsa de mijloace circulante pentru achiziţionarea tutunului a condus la faptul că la fabrici se prelucrează preponderent în contrapartidă cca 80 la sută din tutun, distanţînd astfel cultivatorii de tutun de rezultatele muncii lor.

Cultivatorii de tutun sînt nevoiţi să apeleze în astfel de condiţii la firme intermediare, ce le impun condiţii dezavantajoase.

A influenţat negativ asupra ramurii şi pierderea pieţelor tradiţionale de desfacere a tutunului, dat fiind faptul că pe acestea îşi promovează mai insistent producţia astfel de ţări ca China, India, Grecia ş.a., de aceeaşi calitate, dar la preţuri mai joase.

Piaţa internă limitată de desfacere a articolelor din tutun, pierderea pieţelor tradiţionale şi invazia masivă, fără restricţii, pe piaţa internă a articolelor de tutun de calitate de către marile companii naţionale şi transnaţionale a agravat şi mai mult situaţia.

Preţurile de cost înalte la tutun şi produsele din tutun, calitatea lor mai inferioară, precum şi lipsa unor structuri şi politici de stat pentru promovarea unei politici coerente în acest domeniu a slăbit puterea de concurenţă a producţiei autohtone în favoarea unor producători şi exportatori din alte ţări, bine organizaţi şi cu renume mondial.

Lichidarea structurilor şi pîrghiilor de dirijare din partea statului, fără crearea şi instituirea unor mecanisme şi structuri noi, adaptate la cerinţele economiei de piaţă, bazate pe diferite forme de proprietate, au condus la pierderea influenţei din partea statului asupra situaţiei în domeniul respectiv.

Un impact negativ asupra dezvoltării ramurii a avut şi lipsa pînă nu demult a cadrului legislativ şi actelor normative necesare, precum şi imperfecţiunea celor existente.

III. OBIECTIVELE PROGRAMULUI DE DEZVOLTARE A RAMURII TUTUNULUI

ÎN ANII 2003-2010 (ÎN CONTINUARE - PROGRAMUL)

La elaborarea prezentului Program s-a ţinut cont de situaţia dificilă a ramurii tutunului, de importanţa ei pentru economia naţională şi premisele favorabile existente.

Prezentul Program are următoarele scopuri principale:

saturarea pieţei interne cu materie primă de tutun de calitate şi de sortimentul solicitat;

sporirea exportului de materie primă de tutun şi produse din tutun;

creşterea rentabilităţii producerii prin reducerea cheltuielilor de producţie şi sporirea calităţii prin optimizarea şi raţionalizarea tehnologiilor aplicate, modernizarea şi reutilarea bazei tehnico-materiale la creşterea răsadului, cultivarea şi prelucrarea postrecoltare a tutunului;

sporirea calităţii şi competitivităţii tutunului şi a produselor din tutun prin aplicarea tehnologiilor moderne de prelucrare industrială şi fabricare a produselor din tutun.

Realizarea acestor obiective va contribui la asigurarea cu locuri de muncă şi venituri decente a populaţiei rurale, asigurarea unui profit stabil la producerea tutunului şi a unor defalcări sporite în bugetele de toate nivelurile, care în ansamblu ar restabili motivaţia producerii de proporţii în continuare, iar această producţie va deveni un factor stabilizator şi de echilibru pentru întreaga agricultură a ţării.

În prezentul Program, spre deosebire de cele anterioare, se pune accentul mai mult pe creşterea veniturilor prin sporirea productivităţii pe cale intensivă şi a calităţii producţiei solicitată de consumator.

Prezentul Program este orientat, în primul rînd, spre producerea şi exportul tutunului fermentat, dat fiind faptul că piaţa internă este limitată în ceea ce priveşte consumul articolelor din tutun, exportul cărora devine tot mai problematic din cauza concurenţei dure pe piaţa externă.

Reieşind din cele menţionate, în Program se prevede în anii 2003-2010 o creştere neesenţială a suprafeţelor ocupate cu tutun, de la 17 mii ha în 2003 la 22 mii ha în 2010, recolta globală - 27 şi, respectiv, 45 mii tone, productivitatea constituind 1,6-2 tone la hectar, producerea articolelor din tutun va constitui 8,0 şi 11,5 miliarde ţigări.

Scopurile preconizate în prezentul Program vor fi realizate prin înfăptuirea acţiunilor expuse în capitolele ce urmează.

IV. ACŢIUNI ŞI ACTIVITĂŢI DE CERCETARE-DEZVOLTARE PENTRU

VALORIFICAREA POTENŢIALULUI DE PRODUCTIVITATE

ŞI CALITATE A SOIURILOR OMOLOGATE

1. Direcţiile prioritare de cercetare-dezvoltare ale Programului

Luînd în considerare importanţa culturii tutunului în plan economic şi social, precum şi rolul ei ca factor de echilibru al întregii agriculturi în anii 1970-1980 - anii prosperării ramurii tutunului, statul a efectuat investiţii importante în sfera de cercetare-dezvoltare, ceea ce a permis crearea şi omologarea unei vaste varietăţi de soiuri de tutun cu un înalt potenţial al productivităţii şi calităţii, precum şi modernizarea şi reutilarea în profunzime a tehnologiilor şi tehnicii de cultivare şi prelucrare postrecoltare a tutunului, necesare pentru valorificarea potenţialului soiurilor omologate.

Însă în noile condiţii şi relaţii ale economiei de piaţă tehnologiile şi utilajele create anterior şi performante la timpul respectiv sînt insuficiente şi inaplicabile sub aspect tehnico-economic, deoarece prin aplicarea lor costurile resurselor energetice numai la producerea răsadului şi uscarea tutunului, raportat la suma venitului de la comercializarea producţiei în anul 2000 s-a majorat de 18 ori comparativ cu anul 1986, fapt ce a condus la abandonarea acestei baze tehnico-tehnologice.

Astfel, pentru valorificarea în noile realităţi a potenţialului înalt de productivitate şi calitate a soiurilor omologate (recolta 3500-4000 kg/ha, randamentul de calitate 90-95 la sută), revizuirea sortimentului, ţinînd cont de cererea şi oferta pe piaţa internă şi externă, precum şi de asigurarea rentabilităţii la producerea tutunului, se impune cu insistenţă intensificarea activităţii de cercetare-dezvoltare şi asistenţei ştiinţifico-tehnologice în următoarele direcţii prioritare:

perfecţionarea şi raţionalizarea tehnologiilor de creştere a răsadului, cultivare a tutunului, precum şi elaborarea unor noi procedee şi metode de reducere a cheltuielilor de producţie;

asigurarea asistenţei ştiinţifico-tehnologice pentru păstrarea purităţii soiurilor cultivate şi producerea industrială a materialului semincer de calitate certificat;

modernizarea şi retehnologizarea bazei tehnico-materiale de producere a răsadului şi prelucrare postrecoltare a tutunului prin aplicarea utilajului şi tehnologiilor avansate de înalt randament şi consum redus de energie, preferabil în variante modulare accesibile pentru toate categoriile de producători;

elaborarea şi implementarea tehnologiilor de uscare şi fermentare a tutunului într-un ciclu integru de producţie cu consum redus de energie şi de înaltă rentabilitate.

2. Suportul ştiinţific al Programului

Fezabilitatea prezentului Program este asigurată prin cercetările de prospecţiune şi perspectivă, elaborările ştiinţifice experimentale şi cele realizate la nivelul utilităţii şi aplicabilităţii practice imediate, verificate în producţie la producători, precum şi soluţiile noi tehnico-tehnologice protejate de brevete de invenţie, care confirmă nivelul lor inovaţional.

Cele mai relevante din ele sînt:

soiurile de tutun omologate şi de perspectivă;

tehnologia de uscare combinată a tutunului de tipul "Fluturaş" în gherghefuri verticale continui;

tehnologia de uscare combinată a tutunului pe andrele duble de oţel, refolosibile şi transportabile;

procedee de uscare şi fermentare a tutunului într-un ciclu unic de producţie;

procedee de fermentare a tutunului prin tratarea lui cu microunde;

procedeu şi instalaţie de condiţionare a tutunului la indicele de umiditate după uscare şi fermentare.

Astfel, programul de cercetare-dezvoltare pentru valorificarea potenţialului de productivitate şi calitate al soiurilor omologate de tutun presupune mai mult accelerarea realizării capitalului ştiinţific creat anterior în producţia tehnico-ştiinţifică de utilitate şi aplicabilitate practică imediată la cultivatori şi industriaşi şi mai puţin - cercetări propriu-zise.

3. Sursele de finanţare

Activităţile de extensiune a elaborărilor ştiinţifice incluse în prezentul Program, care vor fi aprobate de către Consiliul Suprem pentru Ştiinţă şi Dezvoltare Tehnologică urmează a fi finanţate din alocări bugetare în modul stabilit, realizarea cărora va accelera crearea unor centre tehnico-tehnologice teritoriale multifuncţionale-model de creştere a răsadului şi prelucrare postrecoltare a tutunului, care pe lîngă valorificarea potenţialului soiurilor vor contribui şi la consolidarea tehnologică a exploataţiilor agricole prin asocierea cultivatorilor de tutun.

Important este că primele proiecte de inovare tehnologică se pot realiza în baza infrastructurii existente de uscare în variante modulare accesibile pentru toate categoriile de producători, inclusiv prin cooperarea financiară a cultivatorilor şi industriaşilor din ramura tutunului.

Investiţiile necesare ar putea fi obţinute şi prin participarea unor investitori străini, care ar veni şi cu o piaţă absorbantă, stabilă şi sigură şi management de calitate adaptat la economia de piaţă, precum şi atragerea în acest scop a investitorilor autohtoni.

Drept sursă de finanţare poate fi crearea ulterioară a unui fond din contul alocaţiilor benevole a agenţilor economici din ramura tutunului, precum şi alte surse, conform legislaţiei în vigoare.

V. MĂSURILE DE SPORIRE A PRODUCŢIEI GLOBALE

ŞI EFICIENŢEI RAMURII TUTUNULUI

În condiţiile actuale se creează posibilitatea cultivării tutunului pe o suprafaţă de cca 22 mii hectare, cu un volum de producţie de cca 45 mii tone, cu o recoltă de cel puţin 2 t/ha şi o rentabilitate de 15 la sută.

Pentru atingerea acestor scopuri sînt necesare:

elaborarea unor prescripţii tehnice cu exigenţe sporite faţă de indicii de calitate ai tutunului;

elaborarea unui program de selecţie a soiurilor noi de tutun şi de introducere a soiurilor competitive străine;

reducerea cheltuielilor la producerea, prelucrarea postrecoltare şi fermentarea tutunului prin retehnologizarea proceselor de producţie, în baza investiţiilor în modernizarea producerii;

intensificarea promovării tutunului autohton pe pieţele externe;

crearea unor centre tehnico-tehnologice teritoriale-model de uscare combinată şi fermentare accelerată a tutunului, prestarea serviciilor agrotehnice şi consalting producătorilor de tutun;

crearea unui centru de pregătire şi perfecţionare a cadrelor din ramură;

instituirea unui organ de specialitate, care urmează a întruni funcţiile de ghid, coordonare şi control.

VI. REZULTATELE (EFECTUL ECONOMIC) DE LA

REALIZAREA PROGRAMULUI

Atingerea suprafeţelor la nivel de 22 mii hectare, a producţiei de frunze uscate la nivel de 45 mii tone şi a producerii ţigărilor în volum de 11,5 mlrd.buc. va asigura:

agenţii economici cu venituri;

cu locuri de muncă - cca 100 mii persoane;

cu mijloace de existenţă - cca 350 mii persoane;

defalcări în bugetele de toate nivelurile în volum de 400-450 mil.lei.

Indicii generalizaţi ai sporirii eficienţei ramurii pentru perioada anilor 2003-2010 sînt reflectaţi în tabelele nr.1, 2, 3, 4, 5 la prezentul Program.