– Directiva (UE) 2019/2034 a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 noiembrie 2019 privind supravegherea prudenţială a firmelor de investiţii şi de modificare a Directivelor 2002/87/CE, 2009/65/CE, 2011/61/UE, 2013/36/UE, 2014/59/UE şi 2014/65/UE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 314 din 5 decembrie 2019, CELEX: 32019L2034, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva (UE) 2024/2994 a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 noiembrie 2024;

– art.1 alin.(2) din Regulamentul (UE) 2019/2033 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 noiembrie 2019 privind cerinţele prudenţiale ale firmelor de investiţii şi de modificare a Regulamentelor (UE) nr.1093/2010, (UE) nr.575/2013, (UE) nr.600/2014 şi (UE) nr.806/2014, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 314 din 5 decembrie 2019, CELEX: 32019R2033, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul delegat (UE) 2024/1771 al Comisiei din 13 martie 2024;

– Regulamentul delegat (UE) 2021/2153 al Comisiei din 6 august 2021 de completare a Directivei (UE) 2019/2034 a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte standardele tehnice de reglementare care precizează criteriile în baza cărora anumite firme de investiţii trebuie să fie supuse cerinţelor Regulamentului (UE) nr.575/2013, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 436 din 7 decembrie 2021, CELEX: 32021R2153.

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Obiectul de reglementare

Prezenta lege stabileşte principiile şi particularităţile supravegherii prudenţiale a firmelor de investiţii şi a grupurilor de firme de investiţii, cerinţele de capital iniţial aplicabile firmelor de investiţii, măsurile administrative şi sancţiunile aplicabile în caz de nerespectare a prezentelor norme, precum şi modul de asigurare a transparenţei în procesul de supraveghere.

Articolul 2. Domeniul de aplicare

(1) Prezenta lege se aplică firmelor de investiţii autorizate în conformitate cu legislaţia privind pieţele instrumentelor financiare şi activităţile de investiţii.

(2) Sunt subiecţi ai prezentei legi, în limita prevederilor art.54–58, firmele de investiţii, altele decât instituţiile de credit, comercianţii de mărfuri şi de certificate de emisii, organismele de plasament colectiv sau societăţile de asigurare/asigurătorii, care sunt autorizate să desfăşoare oricare dintre activităţile de tranzacţionare pe cont propriu, de subscriere a instrumentelor financiare şi/sau de plasare a instrumentelor financiare cu angajament ferm şi care corespund cel puţin unuia dintre următoarele criterii pentru a fi aplicate cerinţele prudenţiale stabilite pentru instituţiile de credit, în conformitate cu prevederile Legii nr.202/2017 privind activitatea băncilor (în continuare – Legea nr.202/2017):

a) valoarea totală a activelor consolidate ale firmei de investiţii este mai mare sau egală cu 15 miliarde de euro, calculată ca medie a ultimelor 12 luni, excluzându-se valoarea activelor individuale ale oricărei filiale din străinătate care desfăşoară oricare dintre activităţile menţionate în prezentul alineat;

b) valoarea totală a activelor consolidate ale firmei de investiţii este mai mică de 15 miliarde de euro, iar firma de investiţii face parte dintr-un grup în cadrul căruia valoarea totală a activelor consolidate ale tuturor entităţilor din grup care, în mod individual, au active a căror valoare totală este mai mică de 15 miliarde de euro şi care desfăşoară oricare dintre activităţile de tranzacţionare pe cont propriu, de subscriere a instrumentelor financiare şi/sau de plasare a instrumentelor financiare cu angajament ferm este mai mare sau egală cu 15 miliarde de euro, calculată ca medie a ultimelor 12 luni, excluzându-se valoarea activelor individuale ale oricărei filiale din străinătate care desfăşoară oricare dintre activităţile menţionate în prezentul alineat; sau

c) firma de investiţii face obiectul unei decizii a autorităţii competente de a se supune cerinţelor prudenţiale stabilite pentru instituţiile de credit, în conformitate cu prevederile Legii nr.202/2017.

(3) Prezenta lege nu se aplică instituţiilor de credit care desfăşoară activitate pe piaţa de capital, a căror supraveghere prudenţială este exercitată de Banca Naţională a Moldovei (în continuare – Banca Naţională) în conformitate cu actele normative care reglementează activitatea instituţiilor de credit.

(4) Prevederile art.21–30 nu se aplică firmelor de investiţii care, în baza actului normativ al Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii, îndeplinesc toate condiţiile pentru a se califica drept firme de investiţii mici şi neinterconectate.

Articolul 3. Autoritatea competentă

(1) Comisia Naţională a Pieţei Financiare (în continuare – Comisia Naţională) este autoritatea publică cu atribuţii de reglementare, supraveghere şi control al serviciilor prestate şi al activităţilor desfăşurate pe piaţa instrumentelor financiare, în conformitate cu legislaţia privind pieţele instrumentelor financiare şi activităţile de investiţii, de asemenea este autoritatea competentă pentru supravegherea prudenţială a firmelor de investiţii şi a grupurilor de firme de investiţii care fac obiectul prezentei legi, prin exercitarea prerogativelor stabilite prin Legea nr.192/1998 privind Comisia Naţională a Pieţei Financiare (în continuare – Legea nr.192/1998).

(2) Pentru punerea în aplicare a prezentei legi, Comisia Naţională emite decizii sub forma actelor normative, precum şi note şi scrisori cu caracter explicativ sau de recomandare.

Articolul 4. Noţiuni

În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni semnifică:

1. autorizare – procedură de autorizare a unei firme de investiţii în conformitate cu legislaţia privind pieţele instrumentelor financiare şi activităţile de investiţii;

2. capital iniţial – capitalul necesar pentru autorizarea firmelor de investiţii stabilit la art.11 şi 12;

3. comerciant de mărfuri şi de certificate de emisii – entitate a cărei activitate principală constă exclusiv în prestarea serviciilor de investiţii sau în desfăşurarea activităţilor de investiţii legate de instrumentele financiare derivate pe mărfuri, de contractele derivate pe mărfuri şi de instrumentele financiare derivate pe certificate de emisii;

4. conducere superioară – astfel cum este definită în legislaţia privind pieţele instrumentelor financiare şi activităţile de investiţii;

5. conformitatea cu testul capitalului la nivel de grup – respectarea de către societatea-mamă a unui grup de firme de investiţii a cerinţelor prevăzute de actul normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii;

6. contraparte centrală – astfel cum este definită la art.3 din Legea nr.183/2016 cu privire la caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăţi şi de decontare a instrumentelor financiare;

7. contraparte centrală calificată – contraparte centrală care este autorizată de către o autoritate competentă a statului membru al Uniunii Europene în care este stabilită sau este recunoscută într-o ţară terţă;

8. control – relaţie care există între o societate-mamă şi o filială în una dintre situaţiile prevăzute de noţiunea control, definită la art.6 din Legea nr.171/2012 privind piaţa de capital şi în Instrucţiunea privind deţinerile directe şi indirecte, aprobată prin hotărârea Comisiei Naţionale, sau o relaţie de aceeaşi natură între orice persoană fizică ori juridică şi o entitate;

9. filială – astfel cum este definită în legislaţia privind pieţele instrumentelor financiare şi activităţile de investiţii;

10. firmă de investiţii – astfel cum este definită în legislaţia privind pieţele instrumentelor financiare şi activităţile de investiţii;

11. firmă-mamă de investiţii dintr-un stat membru al Uniunii Europene (în continuare – firmă-mamă de investiţii din UE) – firmă de investiţii dintr-un stat membru al Uniunii Europene, care face parte dintr-un grup de firme de investiţii şi care are în calitate de filială o altă firmă de investiţii sau o instituţie financiară ori care deţine o participaţie într-o astfel de firmă de investiţii sau instituţie financiară, fără a fi, la rândul său, o filială a unei alte firme de investiţii autorizate în orice stat membru al Uniunii Europene ori a unei societăţi de investiţii holding sau a unei societăţi financiare holding mixte înfiinţate într-un stat membru al Uniunii Europene;

12. grup – astfel cum este definit la art.3 din Legea contabilităţii şi raportării financiare nr.287/2017;

13. grup de firme de investiţii – grup de entităţi format dintr-o societate-mamă şi filialele acesteia sau grup de entităţi care îndeplinesc condiţiile obligatorii de raportare financiară, dintre care cel puţin una este o firmă de investiţii şi din care nu face parte nicio instituţie de credit;

14. instituţie de credit – astfel cum este utilizată în legislaţia bancară;

15. instituţie financiară – entitate, alta decât o instituţie de credit, o firmă de investiţii sau un holding pur industrial, a cărei activitate principală constă în dobândirea de participaţii sau în desfăşurarea uneia sau a mai multor activităţi prevăzute la art.14 alin.(1) lit.b)–l) şi o) din Legea nr.202/2017, inclusiv o societate financiară holding, o societate financiară holding mixtă, o societate de investiţii holding, o societate de plată, astfel cum sunt definite la art.3 din Legea nr.114/2012 cu privire la serviciile de plată şi moneda electronică, şi o societate de administrare a activelor, cu excepţia holdingurilor de asigurare şi a holdingurilor mixte de asigurare, astfel cum sunt definite la art.4 din Legea nr.92/2022 privind activitatea de asigurare sau de reasigurare;

16. instrumente financiare derivate – astfel cum sunt definite în legislaţia privind pieţele instrumentelor financiare şi activităţile de investiţii;

17. întreprindere prestatoare de servicii auxiliare – societate a cărei activitate principală constă în deţinerea sau administrarea de bunuri şi de servicii de prelucrare a datelor ori în desfăşurarea unei activităţi similare care este auxiliară activităţii principale a uneia sau a mai multor firme de investiţii;

18. legături strânse – astfel cum sunt definite în legislaţia privind pieţele instrumentelor financiare şi activităţile de investiţii;

19. membru compensator – persoană juridică care participă în cadrul unei contrapărţi centrale şi care răspunde de executarea obligaţiilor financiare ce decurg din această participare;

20. organ de conducere – astfel cum este definit în legislaţia privind pieţele instrumentelor financiare şi activităţile de investiţii;

21. organ de conducere, în funcţia sa de supraveghere – organ de conducere care acţionează în exercitarea atribuţiilor sale de supraveghere şi monitorizare a procesului decizional al conducerii;

22. politică de remunerare neutră din punctul de vedere al genului – politică de remunerare bazată pe principiul egalităţii de remunerare între persoanele de sex masculin şi cele de sex feminin pentru o muncă egală sau pentru o muncă de valoare egală;

23. risc sistemic – astfel cum este definit la art.3 din Legea nr.202/2017;

24. servicii şi activităţi de investiţii – astfel cum sunt definite în legislaţia privind pieţele instrumentelor financiare şi activităţile de investiţii;

25. situaţie consolidată – situaţie ce rezultă din aplicarea cerinţelor aferente consolidării prudenţiale, conform actului normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii, faţă de o firmă-mamă de investiţii, faţă de o societate-mamă de investiţii holding sau faţă de o societate-mamă financiară holding mixtă în mod similar cu situaţia în care entitatea respectivă, împreună cu toate firmele de investiţii, instituţiile financiare, întreprinderile prestatoare de servicii auxiliare şi agenţii delegaţi din grupul de firme de investiţii, ar forma o singură firmă de investiţii;

26. societate financiară holding – astfel cum este definită la art.3 din Legea nr.202/2017;

27. societate financiară holding mixtă – astfel cum este definită la art.3 din Legea nr.202/2017;

28. societate-mamă financiară holding mixtă – societate-mamă a unui grup de firme de investiţii care este o societate financiară holding mixtă;

29. societate holding cu activitate mixtă – astfel cum este definită la art.3 din Legea nr.202/2017;

30. societate de investiţii holding – instituţie financiară ale cărei filiale sunt, fie în exclusivitate, fie în principal, firme de investiţii sau instituţii financiare, cu condiţia ca cel puţin una dintre filiale să fie o firmă de investiţii, fără a fi o societate financiară holding;

31. societate-mamă de investiţii holding dintr-un stat membru al Uniunii Europene (în continuare – societate-mamă de investiţii holding din UE) – societate de investiţii holding dintr-un stat membru al Uniunii Europene, care face parte dintr-un grup de firme de investiţii şi care nu este, la rândul său, o filială a unei alte firme de investiţii autorizate într-un stat membru al Uniunii Europene sau a unei alte societăţi de investiţii holding dintr-un stat membru al Uniunii Europene;

32. societate-mamă – entitate care controlează una sau mai multe filiale;

33. stat membru gazdă – astfel cum este definit în legislaţia privind pieţele instrumentelor financiare şi activităţile de investiţii;

34. stat membru de origine – astfel cum este definit în legislaţia privind pieţele instrumentelor financiare şi activităţile de investiţii;

35. sucursală – astfel cum este definită în legislaţia privind pieţele instrumentelor financiare şi activităţile de investiţii;

36. supraveghetor al grupului – autoritate competentă responsabilă de supravegherea respectării testului capitalului la nivel de grup de către o firmă-mamă de investiţii din UE şi de către o firmă de investiţii controlată de o societate-mamă de investiţii holding din UE sau de o societate-mamă financiară holding mixtă din UE;

37. ţară terţă – orice stat care nu este membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European.

Capitolul II

ATRIBUŢIILE COMISIEI NAŢIONALE ŞI COOPERAREA ACESTEIA

CU ALTE AUTORITĂŢI ŞI INSTITUŢII PUBLICE

Articolul 5. Atribuţiile Comisiei Naţionale

(1) Comisia Naţională supraveghează activităţile firmelor de investiţii şi, după caz, activităţile societăţilor de investiţii holding şi ale societăţilor financiare holding mixte pentru a verifica respectarea prevederilor prezentei legi şi ale actului normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii.

(2) Comisia Naţională exercită competenţele prevăzute de Legea nr.192/1998, de prezenta lege şi de legislaţia privind pieţele instrumentelor financiare şi activităţile de investiţii, inclusiv competenţa de a efectua verificări la faţa locului, în conformitate cu prevederile art.17, în vederea obţinerii informaţiilor necesare pentru a verifica respectarea de către firmele de investiţii şi, după caz, de către societăţile de investiţii holding şi societăţile financiare holding mixte a prevederilor prezentei legi şi ale actului normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii, precum şi pentru a investiga eventualele încălcări ale normelor în cauză.

(3) În realizarea atribuţiilor cu privire la supravegherea prudenţială, la efectuarea investigaţiilor şi la aplicarea sancţiunilor prevăzute de prezenta lege şi de actul normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii, Comisia Naţională exercită competenţele prevăzute de Legea nr.192/1998, de prezenta lege şi de legislaţia privind pieţele instrumentelor financiare şi activităţile de investiţii, acţionează în mod independent şi dispune de cunoştinţele de specialitate, de resursele şi de capacitatea operaţională necesare.

Articolul 6. Obligaţiile firmelor de investiţii

(1) Firmele de investiţii furnizează Comisiei Naţionale toate informaţiile necesare pentru evaluarea respectării de către acestea a prevederilor prezentei legi şi ale actului normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii.

(2) Firmele de investiţii dispun de mecanisme de control intern şi de proceduri administrative şi contabile care permit Comisiei Naţionale să verifice, în orice moment, respectarea prevederilor prezentei legi şi ale actului normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii.

(3) Firmele de investiţii asigură înregistrarea tuturor tranzacţiilor, precum şi documentarea sistemelor şi a proceselor care fac obiectul prezentei legi şi al actului normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii, într-un mod care să permită Comisiei Naţionale să evalueze, în orice moment, respectarea prevederilor prezentei legi şi ale actului normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii.

Articolul 7. Alte cerinţe prudenţiale

(1) Comisia Naţională este în drept să decidă aplicarea cerinţelor prudenţiale stabilite pentru instituţiile de credit, în conformitate cu prevederile Legii nr.202/2017, faţă de o firmă de investiţii care desfăşoară activităţi de tranzacţionare pe cont propriu, de subscriere a instrumentelor financiare şi/sau de plasare a instrumentelor financiare cu angajament ferm dacă valoarea totală a activelor consolidate ale firmei de investiţii, calculată ca medie a ultimelor 12 luni, este mai mare sau egală cu echivalentul în lei moldoveneşti al sumei de 5 miliarde de euro şi dacă este îndeplinit cel puţin unul dintre următoarele criterii:

1) activităţile respective desfăşurate de firma de investiţii au o asemenea amploare încât, dacă firma în cauză intră în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate, acest lucru ar putea genera un risc sistemic;

2) firma de investiţii este un membru compensator şi oferă servicii de compensare altor entităţi din sectorul financiar care nu au calitatea de membru compensator;

3) aplicarea cerinţelor prudenţiale menţionate este justificată în raport cu dimensiunea, natura, amploarea şi complexitatea activităţilor firmei de investiţii în cauză, luând în considerare principiul proporţionalităţii şi având în vedere unul sau mai mulţi dintre următorii factori:

a) importanţa firmei de investiţii pentru economia Republicii Moldova sau a Uniunii Europene;

b) importanţa activităţilor transfrontaliere ale firmei de investiţii;

c) gradul de interconectare a firmei de investiţii cu sistemul financiar.

(2) În sensul alin.(1) pct.1), se consideră că activităţile unei firme de investiţii au o asemenea amploare încât, dacă firma în cauză intră în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate, acest lucru ar putea genera un risc sistemic în cazul în care firma respectivă depăşeşte oricare dintre următoarele praguri:

a) valoarea naţională brută totală egală cu echivalentul în lei moldoveneşti al sumei de 50 de miliarde de euro a instrumentelor financiare derivate tranzacţionate în afara unei pieţe reglementate care nu sunt compensate la nivel central;

b) valoarea totală egală cu echivalentul în lei moldoveneşti al sumei de 5 miliarde de euro a instrumentelor financiare subscrise şi/sau a instrumentelor financiare plasate cu angajament ferm;

c) valoarea totală egală cu echivalentul în lei moldoveneşti al sumei de 5 miliarde de euro a creditelor sau împrumuturilor acordate investitorilor pentru a le permite să efectueze tranzacţii;

d) valoarea totală egală cu echivalentul în lei moldoveneşti al sumei de 5 miliarde de euro a titlurilor de creanţă în circulaţie.

(3) Prevederile alin.(1) nu se aplică comercianţilor de mărfuri şi de certificate de emisii, organismelor de plasament colectiv sau societăţilor de asigurare.

(4) În cazul în care Comisia Naţională decide aplicarea cerinţelor prudenţiale stabilite pentru instituţiile de credit unei firme de investiţii, conform alin.(1), firma de investiţii respectivă este supravegheată în vederea respectării cerinţelor prudenţiale în conformitate cu prevederile art.54–58.

(5) În cazul în care Comisia Naţională decide revocarea, în conformitate cu prevederile Codului administrativ nr.116/2018, a deciziei adoptate în temeiul alin.(1), aceasta notifică, fără întârziere, firma de investiţii.

(6) Orice decizie adoptată de Comisia Naţională în temeiul alin.(1) încetează să se aplice în cazul în care firma de investiţii nu mai respectă pragul prevăzut la alin.(1), calculat pentru o perioadă de 12 luni consecutive.

(7) Comisia Naţională notifică, fără întârziere, Autoritatea Bancară Europeană (în continuare – ABE) cu privire la orice decizie adoptată în temeiul alin.(1) şi al alin.(4)–(6).

Articolul 8. Cooperarea Comisiei Naţionale cu Banca Naţională

(1) În exercitarea competenţelor prevăzute de prezenta lege şi de actul normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii, Comisia Naţională cooperează cu Banca Naţională.

(2) Comisia Naţională şi Banca Naţională fac schimb, fără întârziere, de orice informaţii esenţiale sau relevante de care dispun în temeiul prezentei legi şi al actului normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii, necesare pentru exercitarea funcţiilor şi a atribuţiilor care le revin.

(3) În sensul alin.(2), schimbul de informaţii se efectuează în baza acordului interinstituţional de colaborare încheiat între Comisia Naţională şi Banca Naţională.

Articolul 9. Cooperarea în cadrul Sistemului european de supraveghere financiară

(1) La aplicarea prevederilor prezentei legi şi ale actului normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii, Comisia Naţională ia în considerare convergenţa instrumentelor şi a practicilor de supraveghere.

(2) Comisia Naţională, în calitate de autoritate competentă parte la Sistemul european de supraveghere financiară, cooperează cu bună-credinţă şi respect reciproc deplin, în special pentru a asigura schimbul de informaţii pertinente, sigure şi complete cu alte autorităţi competente.

(3) Comisia Naţională participă la activităţile ABE şi, după caz, la activităţile colegiilor de supraveghetori prevăzute la art.41 alin.(1)–(11).

(4) Comisia Naţională asigură respectarea ghidurilor şi a recomandărilor emise de ABE şi dă curs avertizărilor şi recomandărilor emise de Comitetul european pentru risc sistemic (în continuare – CERS).

(5) Comisia Naţională cooperează cu CERS.

(6) Atribuţiile şi competenţele Comisiei Naţionale nu aduc atingere îndeplinirii sarcinilor care îi revin în calitate de membru al ABE şi al CERS sau în temeiul prezentei legi şi al actului normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii.

Articolul 10. Dimensiunea supravegherii

În exercitarea atribuţiilor generale, Comisia Naţională ia în considerare, în mod corespunzător, efectul potenţial al deciziilor sale asupra stabilităţii sistemului financiar din statele membre vizate şi al Uniunii Europene în ansamblu, în special în situaţii de urgenţă, în baza informaţiilor disponibile la data respectivă.

Capitolul III

CAPITALUL INIŢIAL

Articolul 11. Capitalul iniţial al firmelor de investiţii

(1) Capitalul iniţial al unei firme de investiţii la momentul autorizării trebuie să fie cel puţin egal cu echivalentul în lei moldoveneşti al sumei de 750 de mii de euro în cazul în care aceasta intenţionează să furnizeze oricare dintre serviciile de investiţii sau să desfăşoare oricare dintre următoarele activităţi de investiţii:

a) tranzacţionare pe cont propriu;

b) subscriere a instrumentelor financiare şi/sau plasare a instrumentelor financiare cu angajament ferm;

c) operare a unui sistem organizat de tranzacţionare, în cazul în care firma de investiţii respectivă se angajează sau este autorizată să tranzacţioneze pe cont propriu.

(2) Capitalul iniţial al unei firme de investiţii la momentul autorizării trebuie să fie cel puţin egal cu echivalentul în lei moldoveneşti al sumei de 75 de mii de euro în cazul în care aceasta intenţionează să furnizeze oricare dintre serviciile de investiţii sau să desfăşoare oricare dintre următoarele activităţi de investiţii, fără dreptul de a deţine fonduri sau valori mobiliare ale clienţilor:

a) primire şi transmitere de ordine privind unul sau mai multe instrumente financiare;

b) executare a ordinelor în numele clienţilor;

c) administrare de portofolii;

d) consultanţă de investiţii;

e) plasare a instrumentelor financiare fără angajament ferm.

(3) Capitalul iniţial al unei firme de investiţii la momentul autorizării trebuie să fie cel puţin egal cu echivalentul în lei moldoveneşti al sumei de 150 de mii de euro în cazul în care aceasta intenţionează să furnizeze oricare dintre serviciile de investiţii sau să desfăşoare oricare dintre activităţile de investiţii conform legislaţiei privind pieţele instrumentelor financiare şi activităţile de investiţii, altele decât cele prevăzute la alin.(1) şi (2).

Articolul 12. Structura capitalului iniţial

Capitalul iniţial al unei firme de investiţii se constituie în conformitate cu actul normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii.

Capitolul IV

PRINCIPII DE SUPRAVEGHERE PRUDENŢIALĂ

Secţiunea 1

Competenţele şi atribuţiile Comisiei Naţionale în calitate de autoritate

competentă din statul membru de origine şi din statul membru gazdă

Articolul 13. Autoritatea competentă din statul membru de origine

Comisia Naţională, în calitate de autoritate competentă din statul membru de origine al unei firme de investiţii, este responsabilă de supravegherea prudenţială a firmei de investiţii respective, fără a aduce atingere prevederilor prezentei legi care conferă responsabilităţi Comisiei Naţionale în calitate de autoritate competentă din statul membru gazdă.

Articolul 14. Cooperarea Comisiei Naţionale cu autorităţile competente din statele membre ale Uniunii Europene

(1) Comisia Naţională cooperează cu autorităţile competente din statele membre ale Uniunii Europene în scopul exercitării atribuţiilor care le revin în temeiul prezentei legi şi al actului normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii, în special prin schimbul, fără întârziere, al următoarelor date privind firmele de investiţii:

a) informaţii privind structura de administrare şi structura acţionariatului sau a proprietăţii;

b) informaţii privind respectarea cerinţelor privind fondurile proprii;

c) informaţii privind respectarea cerinţelor privind riscul de concentrare şi a cerinţelor de lichiditate;

d) informaţii privind procedurile administrative şi contabile, precum şi mecanismele de control intern;

e) alţi factori relevanţi care ar putea influenţa riscul aferent firmei de investiţii.

(2) Comisia Naţională, în calitate de autoritate competentă din statul membru de origine al unei firme de investiţii, furnizează, fără întârziere, autorităţii competente din statul membru gazdă al firmei de investiţii respective orice informaţii şi constatări cu privire la problemele şi riscurile potenţiale pe care firma de investiţii le prezintă în raport cu protecţia clienţilor sau cu stabilitatea sistemului financiar din statul membru gazdă, identificate în cadrul supravegherii activităţilor firmei de investiţii respective.

(3) Comisia Naţională, în calitate de autoritate competentă din statul membru de origine al unei firme de investiţii, acţionează în baza informaţiilor furnizate de către autoritatea competentă din statul membru gazdă, luând toate măsurile necesare pentru a preveni sau a remedia problemele şi riscurile potenţiale prevăzute la alin.(2).

(4) La cerere, Comisia Naţională, în calitate de autoritate competentă din statul membru de origine al unei firme de investiţii, oferă explicaţii detaliate autorităţii competente din statul membru gazdă cu privire la modul în care a luat în considerare informaţiile şi constatările furnizate de autoritatea competentă din statul membru gazdă.

(5) În scopul evaluării condiţiei de calcul al marjei, conform actului normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii, Comisia Naţională, în calitate de autoritate competentă din statul membru de origine al unei firme de investiţii, este în drept să solicite autorităţii competente din statul membru de origine al unui membru compensator să furnizeze informaţii cu privire la modelul de marjă şi parametrii utilizaţi pentru calcularea cerinţei de marjă a firmei de investiţii respective.

(6) Comisia Naţională, în calitate de autoritate competentă din statul membru de origine al unui membru compensator, este în drept să furnizeze autorităţii competente din statul membru de origine al unei firme de investiţii informaţii cu privire la modelul de marjă şi parametrii utilizaţi pentru calcularea cerinţei de marjă a firmei de investiţii respective, în scopul evaluării condiţiei aferente calculului marjei totale solicitate de membrul compensator, marjă care se bazează pe modelul de marjă al membrului compensator.

Articolul 15. Autoritatea competentă din statul membru gazdă

(1) Comisia Naţională, în calitate de autoritate competentă din statul membru gazdă al unei firme de investiţii, furnizează autorităţii competente din statul membru de origine al firmei de investiţii respective informaţiile relevante pentru ca aceasta să ia toate măsurile necesare pentru a preveni sau a remedia problemele şi riscurile potenţiale pe care firma de investiţii le prezintă în raport cu protecţia clienţilor sau cu stabilitatea sistemului financiar din Republica Moldova.

(2) Comisia Naţională, în calitate de autoritate competentă din statul membru gazdă al unei firme de investiţii, este în drept să solicite autorităţii competente din statul membru de origine al firmei de investiţii explicaţii detaliate privind modul în care aceasta din urmă a luat în considerare informaţiile furnizate de Comisia Naţională în conformitate cu prevederile alin.(1).

(3) În cazul în care, după primirea informaţiilor şi a constatărilor similare celor prevăzute la art.14 alin.(2) în legătură cu o firmă de investiţii dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, Comisia Naţională, în calitate de autoritate competentă din statul membru gazdă, consideră că autoritatea competentă din statul membru de origine al firmei de investiţii nu a luat măsurile necesare prevăzute la alin.(1), aceasta este în drept, după notificarea, în prealabil, a autorităţii competente din statul membru de origine, a ABE şi a Autorităţii Europene pentru Valori Mobiliare şi Pieţe (în continuare – ESMA), să ia măsurile necesare pentru a proteja clienţii cărora le sunt prestate serviciile sau pentru a proteja stabilitatea sistemului financiar din Republica Moldova.

Articolul 16. Interacţiunea cu ABE

(1) Comisia Naţională este în drept să sesizeze ABE cu privire la cazul în care cererea de colaborare adresată unei autorităţi competente dintr-un stat membru al Uniunii Europene, în special cererea privind schimbul de informaţii, a fost respinsă sau nu a primit răspuns în termen de 60 de zile de la data transmiterii cererii de către Comisia Naţională.

(2) Comisia Naţională este în drept să beneficieze de asistenţa acordată de ABE, din proprie iniţiativă, în vederea stabilirii unui acord privind schimbul de informaţii în temeiul prezentului articol, în conformitate cu prevederile art.19 alin.(1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr.1093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritate bancară europeană), de modificare a Deciziei nr.716/2009/CE şi de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei (în continuare – Regulamentul (UE) nr.1093/2010).

(3) În cazul în care Comisia Naţională, în calitate de autoritate competentă din statul de origine al unei firme de investiţii, nu este de acord cu măsurile luate de autoritatea competentă din statul membru gazdă, aceasta este în drept să sesizeze ABE.

Articolul 17. Verificări şi inspecţii

(1) În cazul în care o firmă de investiţii autorizată într-un stat membru al Uniunii Europene îşi desfăşoară activitatea prin intermediul unei sucursale pe teritoriul Republicii Moldova, autoritatea competentă din statul membru de origine, după notificarea Comisiei Naţionale, este în drept să efectueze cu personalul propriu sau să dispună efectuarea de către experţi externi a verificărilor la faţa locului ale informaţiilor prevăzute la art.14 alin.(1), referitoare la firma de investiţii respectivă, şi să inspecteze sucursala în cauză.

(2) Comisia Naţională, în calitate de autoritate competentă din statul membru gazdă, are competenţa de a efectua, în scopuri de supraveghere şi în măsura în care consideră că acestea sunt relevante pentru stabilitatea sistemului financiar din Republica Moldova, verificări şi inspecţii la faţa locului ale activităţilor desfăşurate pe teritoriul Republicii Moldova de sucursala unei firme de investiţii dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene şi de a solicita sucursalei în cauză informaţii cu privire la activităţile desfăşurate de aceasta.

(3) Comisia Naţională consultă, fără întârziere, autoritatea competentă din statul membru de origine înainte de a efectua verificări şi inspecţii la faţa locului în conformitate cu alin.(2).

(4) În termen de cel mult 10 zile lucrătoare de la data adoptării deciziei în urma verificărilor şi inspecţiilor la faţa locului efectuate în conformitate cu alin.(2), Comisia Naţională notifică autorităţii competente din statul membru de origine informaţiile şi constatările relevante pentru evaluarea riscurilor aferente firmei de investiţii în cauză.

Secţiunea a 2-a

Secretul profesional şi obligaţia de raportare

Articolul 18. Secretul profesional şi schimbul de informaţii confidenţiale

(1) Comisia Naţională şi persoanele care activează sau care au activat în cadrul Comisiei Naţionale, inclusiv persoanele cărora le-au fost delegate atribuţii prevăzute de legislaţia privind pieţele instrumentelor financiare şi activităţile de investiţii, au obligaţia de a respecta secretul profesional în conformitate cu prezenta lege şi cu actul normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii.

(2) Informaţiile confidenţiale pe care Comisia Naţională şi persoanele indicate la alin.(1) le obţin în cadrul exercitării atribuţiilor lor pot fi divulgate numai în formă sintetică sau agregată, astfel încât să nu poată fi identificată nicio firmă de investiţii şi nicio persoană, fără a aduce atingere cazurilor reglementate de legislaţia penală.

(3) În cazul în care firma de investiţii se află în procedură de insolvabilitate sau în proces de lichidare, informaţiile confidenţiale care nu privesc terţele părţi pot fi divulgate autorităţilor judiciare, Consiliului Concurenţei şi organelor de urmărire penală, în conformitate cu legislaţia naţională, în cadrul procedurilor respective, dacă o astfel de divulgare este necesară pentru buna desfăşurare a procedurilor menţionate.

(4) Comisia Naţională utilizează informaţiile confidenţiale colectate, modificate sau transmise în temeiul prezentei legi şi al actului normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii doar în scopul exercitării atribuţiilor care îi revin, în special:

a) pentru a monitoriza respectarea cerinţelor prudenţiale prevăzute de prezenta lege şi de actul normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii;

b) pentru a aplica sancţiuni;

c) în cadrul unor căi de atac administrative formulate împotriva deciziilor Comisiei Naţionale;

d) în cadrul acţiunilor în justiţie iniţiate în temeiul art.51.

(5) Subiecţii care primesc informaţii confidenţiale în temeiul prezentei legi şi al actului normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii trebuie să utilizeze informaţiile respective doar în conformitate cu legislaţia naţională.

(6) Comisia Naţională este în drept să facă schimb de informaţii confidenţiale în scopurile prevăzute la alin.(4), să stabilească, în mod expres, modul în care acestea trebuie tratate şi să limiteze transmiterea ulterioară a informaţiilor respective.

(7) Obligaţia de respectare a secretului profesional, conform alin.(1)–(3), nu împiedică Comisia Naţională să furnizeze Comisiei Europene informaţii confidenţiale, în măsura în care informaţiile în cauză sunt necesare pentru exercitarea competenţelor care îi revin.

(8) Comisia Naţională este în drept să furnizeze informaţii confidenţiale ABE, ESMA, CERS, băncilor centrale ale statelor membre ale Uniunii Europene, Sistemului European al Băncilor Centrale şi Băncii Centrale Europene, în calitate de autorităţi monetare, precum şi, după caz, autorităţilor publice responsabile pentru supravegherea sistemelor de plată şi de decontare, în măsura în care informaţiile în cauză sunt necesare pentru exercitarea atribuţiilor acestora.

Articolul 19. Cooperarea Comisiei Naţionale cu autorităţile competente din ţări terţe pentru schimbul de informaţii

În scopul exercitării atribuţiilor de supraveghere care îi revin în temeiul prezentei legi şi al actului normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii, precum şi în vederea schimbului de informaţii, Comisia Naţională este în drept să încheie acorduri de cooperare cu autorităţile de supraveghere din ţări terţe, inclusiv cu autorităţi sau organisme din ţări terţe responsabile pentru realizarea următoarelor sarcini, cu condiţia ca informaţiile furnizate să facă obiectul unor garanţii ale secretului profesional cel puţin echivalente cu cele prevăzute la art.18:

a) supravegherea instituţiilor financiare şi a pieţelor financiare, inclusiv supravegherea entităţilor financiare autorizate să funcţioneze în calitate de contrapărţi centrale, în cazul în care contrapărţile centrale au fost recunoscute în conformitate cu legislaţia privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărţile centrale şi registrele centrale de tranzacţii;

b) realizarea atribuţiilor în cadrul procedurilor de lichidare sau de faliment a firmelor de investiţii ori al procedurilor similare;

c) supravegherea organismelor care intervin în procedurile de lichidare sau de faliment a firmelor de investiţii ori în proceduri similare;

d) efectuarea auditului situaţiilor financiare anuale ale instituţiilor financiare sau al instituţiilor care administrează sisteme de compensare;

e) supravegherea persoanelor responsabile de efectuarea auditului situaţiilor financiare anuale;

f) supravegherea persoanelor active pe pieţele de comercializare a certificatelor de emisii, în scopul asigurării unei imagini de ansamblu consolidate asupra pieţelor financiare şi spot;

g) supravegherea persoanelor active pe pieţele instrumentelor financiare derivate pe mărfuri agricole, în scopul asigurării unei imagini de ansamblu consolidate asupra pieţelor financiare şi spot.

Capitolul V

PROCESUL DE CONTROL

Articolul 20. Capitalul intern şi activele lichide

(1) Firma de investiţii care nu îndeplineşte condiţiile pentru a se califica drept firmă de investiţii mică şi neinterconectată, în conformitate cu actul normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii, trebuie să dispună de mecanisme, de strategii şi de procese solide, eficiente şi cuprinzătoare pentru a evalua şi a menţine în permanenţă cuantumul, tipurile şi repartizarea capitalului intern şi a activelor lichide pe care le consideră adecvate pentru a acoperi natura şi nivelul riscurilor pe care firma de investiţii le poate prezenta pentru terţi şi la care aceasta este sau ar putea fi expusă.

(2) Mecanismele, strategiile şi procesele prevăzute la alin.(1) trebuie să fie adecvate şi proporţionale în raport cu natura, amploarea şi complexitatea activităţilor desfăşurate de firma de investiţii în cauză şi sunt supuse unor controale interne regulate.

(3) Comisia Naţională este în drept să solicite firmei de investiţii care îndeplineşte condiţiile pentru a se califica drept firmă de investiţii mică şi neinterconectată, în conformitate cu actul normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii, să aplice cerinţele prevăzute la alin.(1) şi (2).

Secţiunea 1

Guvernanţa internă, transparenţa, tratamentul riscurilor şi remunerarea

Articolul 21. Condiţiile de aplicare a prezentei secţiuni

(1) În cazul în care o firmă de investiţii care nu a îndeplinit toate condiţiile prevăzute de actul normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii pentru a se califica drept firmă de investiţii mică şi neinterconectată îndeplineşte ulterior condiţiile respective, prevederile prezentei secţiuni încetează să se aplice numai după expirarea termenului de 6 luni de la data îndeplinirii condiţiilor respective.

(2) Prevederile prezentei secţiuni încetează să se aplice unei firme de investiţii după expirarea termenului prevăzut la alin.(1) numai dacă aceasta a continuat să îndeplinească, fără întrerupere, condiţiile pentru a se califica drept firmă de investiţii mică şi neinterconectată şi dacă a notificat Comisia Naţională în acest sens.

(3) În cazul în care firma de investiţii stabileşte că nu mai îndeplineşte toate condiţiile pentru a se califica drept firmă de investiţii mică şi neinterconectată, conform actului normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii, aceasta notifică Comisia Naţională în acest sens şi se conformează prevederilor prezentei secţiuni în termen de 12 luni de la data la care a avut loc evaluarea respectivă.

(4) Firma de investiţii aplică prevederile art.28 în cazul remuneraţiilor acordate pentru serviciile furnizate sau pentru performanţele obţinute în cursul exerciţiului financiar următor celui în care a avut loc evaluarea prevăzută la alin.(3).

(5) În cazul în care firmei de investiţii i se aplică prevederile prezentei secţiuni şi testul capitalului de grup, conform actului normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii, dispoziţiile prezentei secţiuni se aplică firmei de investiţii pe bază individuală.

(6) În cazul în care firmei de investiţii i se aplică prevederile prezentei secţiuni şi consolidarea prudenţială, conform actului normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii, dispoziţiile prezentei secţiuni se aplică firmei de investiţii pe bază individuală şi pe bază consolidată.

(7) Prin derogare de la prevederile alin.(3), dispoziţiile prezentei secţiuni nu se aplică filialelor care sunt incluse în situaţia consolidată şi care sunt stabilite în ţări terţe dacă societatea-mamă din Uniunea Europeană poate demonstra Comisiei Naţionale că aplicarea prevederilor prezentei secţiuni este ilegală în temeiul dreptului ţării terţe în care sunt stabilite filialele respective.

Articolul 22. Guvernanţa internă

(1) Firma de investiţii dispune de mecanisme de guvernanţă solide, care includ următoarele elemente:

a) o structură organizatorică clară, cu linii de responsabilitate bine definite, transparente şi coerente;

b) procese eficace de identificare, gestionare, monitorizare şi raportare a riscurilor la care este sau poate fi expusă firma de investiţii ori a riscurilor pe care firma de investiţii le prezintă sau le poate prezenta pentru terţi, inclusiv a riscului de concentrare rezultat din expunerile faţă de contrapărţi centrale, ţinând seama de condiţiile stabilite de legislaţia privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărţile centrale şi registrele centrale de tranzacţii;

c) mecanisme adecvate de control intern, inclusiv proceduri administrative şi contabile sigure;

d) politici şi practici de remunerare care promovează o gestionare adecvată şi eficace a riscurilor şi sunt în concordanţă cu aceasta.

(2) Politicile şi practicile de remunerare prevăzute la alin.(1) lit.d) sunt neutre din punctul de vedere al genului.

(3) La stabilirea mecanismelor de guvernanţă solide prevăzute la alin.(1) se iau în considerare prevederile art.24–29.

(4) Mecanismele de guvernanţă solide prevăzute la alin.(1) trebuie să fie adecvate şi proporţionale în raport cu natura, amploarea şi complexitatea riscurilor inerente modelului de afaceri şi activităţilor desfăşurate de firma de investiţii.

Articolul 23. Raportarea pentru fiecare ţară în parte

(1) Firma de investiţii care deţine într-un stat membru al Uniunii Europene sau într-o ţară terţă o sucursală sau o filială care este o instituţie financiară are obligaţia de a prezenta anual către Comisia Naţională următoarele informaţii pentru fiecare stat membru al Uniunii Europene şi pentru fiecare ţară terţă:

a) denumirea, natura activităţilor şi sediul oricărei filiale şi sucursale;

b) cifra de afaceri;

c) numărul de angajaţi cu durata normală a timpului de muncă conform programului de funcţionare a firmei;

d) profitul sau pierderea înainte de impozitare;

e) impozitul pe venit;

f) subvenţiile publice primite.

(2) Informaţiile prevăzute la alin.(1) sunt auditate în conformitate cu prevederile Legii nr.271/2017 privind auditul situaţiilor financiare şi sunt anexate la situaţiile financiare anuale sau la situaţiile financiare consolidate ale firmei de investiţii respective.

Articolul 24. Organul de conducere al firmei de investiţii

(1) Organul de conducere al firmei de investiţii aprobă şi examinează periodic strategiile şi politicile referitoare la apetitul pentru risc al firmei de investiţii, precum şi la gestionarea, monitorizarea şi diminuarea riscurilor la care firma de investiţii este sau poate fi expusă, ţinând seama de mediul macroeconomic şi de faza ciclului economic.

(2) Organul de conducere al firmei de investiţii alocă timpul necesar pentru examinarea corespunzătoare a aspectelor prevăzute la alin.(1).

(3) Organul de conducere al firmei de investiţii alocă resurse suficiente pentru gestionarea tuturor riscurilor semnificative la care firma de investiţii este sau poate fi expusă.

(4) Firma de investiţii stabileşte linii de raportare către organul de conducere pentru toate riscurile semnificative şi pentru toate politicile de gestionare a riscurilor, precum şi pentru toate modificările aduse acestora.

(5) Firma de investiţii care nu îndeplineşte criteriile prevăzute la art.28 alin.(8) lit.a) instituie un comitet de risc format din membri ai organului de conducere care nu deţin funcţii executive în cadrul firmei de investiţii în cauză.

(6) Membrii comitetului de risc prevăzut la alin.(5) trebuie să dispună de cunoştinţele, competenţele şi expertiza necesare pentru a înţelege pe deplin, a gestiona şi a monitoriza strategia de risc şi apetitul pentru risc al firmei de investiţii.

(7) Membrii comitetului de risc prevăzut la alin.(5) se asigură că comitetul în cauză consiliază organul de conducere cu privire la strategia de risc şi apetitul pentru risc, urmărite în prezent sau preconizate de firma de investiţii, şi sprijină organul de conducere în monitorizarea punerii în aplicare a strategiei respective de către conducerea superioară.

(8) Organul de conducere poartă răspunderea deplină pentru aprobarea şi punerea în aplicare a strategiilor şi politicilor de risc ale firmei de investiţii.

(9) Organul de conducere, în funcţia sa de supraveghere, şi comitetul de risc al acestuia, dacă a fost instituit, au acces la informaţii privind riscurile la care firma de investiţii este sau poate fi expusă.

Articolul 25. Tratamentul riscurilor

(1) Firmele de investiţii dispun de strategii, de politici, de procese şi de sisteme solide pentru identificarea, măsurarea, gestionarea şi monitorizarea următoarelor elemente:

a) sursele şi efectele semnificative ale riscurilor pentru clienţi, precum şi orice impact semnificativ asupra fondurilor proprii;

b) sursele şi efectele semnificative ale riscurilor pentru piaţă, precum şi orice impact semnificativ asupra fondurilor proprii;

c) sursele şi efectele semnificative ale riscurilor pentru firma de investiţii, în special ale celor care pot diminua nivelul fondurilor proprii disponibile;

d) riscul de lichiditate pe perioade adecvate, de durate diferite, inclusiv intrazilnice, astfel încât să se asigure că firma de investiţii menţine niveluri adecvate de resurse lichide, inclusiv pentru abordarea surselor semnificative ale riscurilor prevăzute la lit.a)–c);

e) sursele şi efectele semnificative ale riscului de concentrare rezultat din expunerile faţă de contrapărţi centrale, precum şi orice impact semnificativ asupra fondurilor proprii.

(2) Strategiile, politicile, procesele şi sistemele menţionate la alin.(1) trebuie să fie proporţionale cu complexitatea, cu profilul de risc şi cu obiectul de activitate ale firmei de investiţii, precum şi cu nivelul de toleranţă la risc, stabilite de organul de conducere, şi să reflecte importanţa firmei de investiţii în fiecare stat membru al Uniunii Europene în care aceasta îşi desfăşoară activitatea.

(3) În sensul alin.(1) lit.a) şi alin.(2), Comisia Naţională ia în considerare prevederile legislaţiei privind pieţele instrumentelor financiare şi activităţile de investiţii şi ale actelor normative ale Comisiei Naţionale emise în aplicarea acestora, referitoare la segregarea fondurilor clienţilor deţinute de o firmă de investiţii.

(4) În sensul alin.(1) lit.a), firma de investiţii ia în considerare deţinerea unei asigurări de răspundere civilă profesională ca instrument eficace în gestionarea riscurilor.

(5) În sensul alin.(1) lit.c), sursele semnificative ale riscurilor pentru firma de investiţii includ, după caz, modificări semnificative ale valorii contabile a activelor, inclusiv ale creanţelor asupra agenţilor delegaţi, intrarea în dificultate a clienţilor sau a contrapărţilor, poziţii în instrumente financiare, monede străine şi mărfuri, precum şi obligaţii aferente sistemelor de pensii cu prestaţii predefinite.

(6) În sensul alin.(1) lit.e), Comisia Naţională, prin intermediul activităţii de monitorizare, se asigură că organul de conducere elaborează planuri specifice şi obiective cuantificabile, în conformitate cu cerinţele privind accesul la contrapărţile centrale, prevăzute de legislaţia privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărţile centrale şi registrele centrale de tranzacţii, în vederea monitorizării şi abordării riscului de concentrare rezultat din expunerile faţă de contrapărţile centrale care oferă servicii de importanţă sistemică semnificativă pentru Uniunea Europeană sau pentru unul ori mai multe dintre statele membre ale acesteia.

(7) Firma de investiţii gestionează, în mod adecvat, orice impact semnificativ asupra fondurilor proprii în cazul în care astfel de riscuri nu sunt reflectate corespunzător în cerinţele privind fondurile proprii calculate în baza actului normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii.

(8) În cazul în care firma de investiţii urmează să intre în proces de lichidare sau să îşi înceteze activitatea, Comisia Naţională solicită acesteia ca, ţinând seama de viabilitatea şi de sustenabilitatea strategiei şi a modelului său de afaceri, să asigure că cerinţele şi resursele pentru menţinerea fondurilor proprii şi a resurselor lichide sunt adecvate şi suficiente până la data lichidării sau a încetării activităţii, după caz.

(9) Prin derogare de la prevederile art.2 alin.(4) şi ale art.21, dispoziţiile alin.(1) lit.a), c) şi d) se aplică firmelor de investiţii care îndeplinesc condiţiile pentru a se califica drept firme de investiţii mici şi neinterconectate, în conformitate cu actul normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii.

Articolul 26. Politici de remunerare

(1) La stabilirea şi aplicarea politicii sale de remunerare pentru membrii conducerii superioare, pentru personalul cu competenţe de asumare a riscurilor, pentru personalul care exercită funcţii de control, precum şi pentru orice angajat care beneficiază de o remuneraţie totală cel puţin egală cu cea mai mică remuneraţie plătită membrilor conducerii superioare sau personalului cu competenţe de asumare a riscurilor a cărui activitate profesională are un impact semnificativ asupra profilului de risc al firmei de investiţii sau al activelor pe care le administrează, firma de investiţii respectă următoarele principii:

1) politica de remunerare este documentată în mod clar şi este proporţională cu dimensiunea, organizarea internă, precum şi cu natura, amploarea şi complexitatea activităţilor firmei de investiţii;

2) politica de remunerare este neutră din punctul de vedere al genului;

3) politica de remunerare este coerentă cu o gestionare adecvată şi eficace a riscurilor şi promovează o astfel de gestionare;

4) politica de remunerare este conformă cu strategia şi obiectivele de afaceri ale firmei de investiţii şi ia în considerare efectele pe termen lung ale deciziilor de investiţii adoptate;

5) politica de remunerare include măsuri în vederea evitării conflictelor de interese, încurajează comportamentul responsabil în afaceri şi promovează conştientizarea riscurilor şi asumarea prudentă a acestora;

6) organul de conducere, în funcţia sa de supraveghere a firmei de investiţii, adoptă şi revizuieşte periodic politica de remunerare şi îşi asumă responsabilitatea generală pentru supravegherea punerii în aplicare a politicii respective;

7) punerea în aplicare a politicii de remunerare face obiectul unei evaluări interne centrale şi independente, efectuată de către personalul care exercită funcţii de control cel puţin o dată pe an;

8) personalul care exercită funcţii de control este independent de unităţile operaţionale pe care le supraveghează, dispune de autoritatea corespunzătoare şi este remunerat în funcţie de realizarea obiectivelor aferente funcţiilor sale, indiferent de performanţele sectoarelor operaţionale pe care le controlează;

9) remunerarea personalului care exercită funcţii de gestionare a riscurilor şi de conformitate este supravegheată direct de către comitetul de remunerare prevăzut la art.29 sau, în cazul în care un astfel de comitet nu a fost instituit, de către organul de conducere, în funcţia sa de supraveghere;

10) politica de remunerare stabileşte o distincţie clară între criteriile aplicate pentru determinarea următoarelor componente ale remuneraţiei:

a) remuneraţia fixă de bază, care reflectă, în primul rând, experienţa profesională relevantă şi responsabilităţile organizatorice, astfel cum sunt prevăzute în fişa postului angajatului, ca parte a condiţiilor de angajare a acestuia;

b) remuneraţia variabilă, care reflectă performanţele sustenabile şi adaptate la risc ale angajatului, precum şi performanţele care depăşesc atribuţiile prevăzute de fişa postului angajatului respectiv;

11) componenta fixă reprezintă o proporţie suficient de mare din remuneraţia totală, astfel încât să permită aplicarea unei politici complet flexibile privind componenta variabilă a remuneraţiei, inclusiv posibilitatea de a nu plăti nicio componentă variabilă a remuneraţiei.

(2) În sensul alin.(1) pct.11), firma de investiţii stabileşte raporturi adecvate între componenta variabilă şi componenta fixă a remuneraţiei totale în politica sa de remunerare, ţinând seama de activităţile sale economice şi de riscurile asociate acestora, precum şi de impactul diferitelor categorii de personal prevăzute la alin.(1) asupra profilului de risc al firmei de investiţii.

(3) Firma de investiţii stabileşte şi aplică principiile prevăzute la alin.(1) în mod adecvat în raport cu dimensiunea şi organizarea sa internă, precum şi cu natura, amploarea şi complexitatea activităţilor sale.

Articolul 27. Limitări privind remunerarea

În cazul în care firma de investiţii face obiectul unor instrumente de rezoluţie, în conformitate cu legislaţia privind redresarea şi rezoluţia firmelor de investiţii:

a) firma de investiţii respectivă nu plăteşte nicio remuneraţie variabilă membrilor organului de conducere;

b) dacă remuneraţia variabilă plătită personalului, altul decât membrii organului de conducere, este incompatibilă cu menţinerea de către firma de investiţii a unei baze solide de capital şi cu revenirea acesteia la o situaţie financiară stabilă într-un termen scurt, remuneraţia variabilă se limitează la o parte din veniturile nete.

Articolul 28. Remuneraţia variabilă

(1) Firma de investiţii se asigură că orice remuneraţie variabilă acordată şi plătită categoriilor de personal prevăzute la art.26 alin.(1) îndeplineşte cumulativ următoarele cerinţe, în aceleaşi condiţii prevăzute la art.26 alin.(3):

1) în cazul în care remuneraţia variabilă este legată de performanţă, valoarea totală a remuneraţiei variabile se bazează pe o evaluare combinată a performanţei individuale, a performanţei unităţii operaţionale în cauză şi a rezultatelor generale ale firmei de investiţii. Evaluarea se bazează pe o perioadă multianuală, ţinând seama de faza ciclului economic al firmei de investiţii şi de riscurile specifice activităţii acesteia;

2) la evaluarea performanţei individuale se iau în considerare atât criteriile financiare, cât şi criteriile nefinanciare;

3) remuneraţia variabilă nu afectează capacitatea firmei de investiţii de a asigura şi de a menţine o bază solidă de capital;

4) remuneraţia variabilă garantată nu este permisă, cu excepţia celei acordate personalului nou-angajat, numai pentru primul an de angajare şi în cazul în care firma de investiţii dispune de o bază solidă de capital;

5) plăţile aferente încetării anticipate a contractului individual de muncă reflectă performanţele obţinute în timp de către persoana în cauză şi nu recompensează incapacitatea sau abaterile profesionale;

6) pachetele salariale legate de compensarea sau preluarea drepturilor cuvenite în temeiul contractelor încheiate pentru perioade de angajare anterioare sunt aliniate la interesele pe termen lung ale firmei de investiţii;

7) la evaluarea performanţelor, utilizată ca bază pentru calcularea componentei variabile a remuneraţiei, se ţine seama de toate tipurile de riscuri actuale şi viitoare, precum şi de costul capitalului şi al lichidităţii impuse în conformitate cu actul normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii;

8) la alocarea componentei variabile a remuneraţiei în cadrul firmei de investiţii se ţine seama de toate tipurile de riscuri actuale şi viitoare;

9) cel puţin 50% din remuneraţia variabilă este reprezentată de oricare dintre următoarele instrumente:

a) acţiuni;

b) instrumente legate de acţiuni;

c) instrumente de fonduri proprii de nivelul 1 suplimentar sau instrumente de fonduri proprii de nivelul 2 sau alte instrumente care pot fi convertite integral în instrumente de fonduri proprii de nivelul 1 de bază sau a căror valoare poate fi redusă şi care reflectă în mod adecvat calitatea creditului firmei de investiţii în condiţii de continuitate a activităţii;

d) instrumente fără numerar care reflectă instrumentele portofoliilor administrate.

În cazul în care firma de investiţii nu emite niciunul dintre instrumentele menţionate în prezentul punct, Comisia Naţională este în drept să aprobe utilizarea unor mecanisme alternative care îndeplinesc aceleaşi obiective;

10) cel puţin 40% din remuneraţia variabilă este reportată pe o perioadă cuprinsă între 3 şi 5 ani, după caz, în funcţie de faza ciclului economic al firmei de investiţii, de natura activităţii acesteia, de riscurile aferente acesteia şi de activităţile desfăşurate de persoana în cauză, cu excepţia cazului în care valoarea remuneraţiei variabile este deosebit de ridicată, situaţie în care proporţia remuneraţiei variabile care trebuie reportată este de cel puţin 60%;

11) remuneraţia variabilă este redusă cu până la 100% în cazul în care performanţa financiară a firmei de investiţii este slabă sau negativă, inclusiv prin aplicarea mecanismelor de tip malus sau de recuperare (clawback) care fac obiectul criteriilor stabilite de firma de investiţii, vizând în special situaţiile în care persoana în cauză:

a) a desfăşurat sau a participat la desfăşurarea în mod necorespunzător a unei activităţi care a avut ca rezultat pierderi semnificative pentru firma de investiţii;

b) este considerată că nu mai îndeplineşte cerinţele privind competenţa profesională şi onestitatea;

12) beneficiile discreţionare de tipul pensiilor sunt aliniate la strategia de afaceri, la obiectivele, la valorile şi la interesele pe termen lung ale firmei de investiţii.

(2) În sensul prevederilor alin.(1):

a) persoanele prevăzute la art.26 alin.(1) nu recurg la strategii de acoperire personală sau la asigurări legate de remuneraţie ori de răspundere pentru a submina principiile prevăzute la alin.(1);

b) remuneraţia variabilă nu este plătită prin intermediul instrumentelor financiare sau al metodelor/mecanismelor care facilitează nerespectarea prevederilor prezentei legi sau ale actului normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii.

(3) În sensul prevederilor alin.(1) pct.9), instrumentele prevăzute la punctul respectiv fac obiectul unei politici adecvate de conservare, concepută astfel încât să alinieze stimulentele acordate persoanelor la interesele pe termen lung ale firmei de investiţii, precum şi la interesele creditorilor şi clienţilor acesteia.

(4) Comisia Naţională este în drept să impună restricţii cu privire la tipul şi la caracteristicile instrumentelor prevăzute la alin.(1) pct.9) sau să interzică utilizarea anumitor instrumente pentru remuneraţia variabilă.

(5) În sensul prevederilor alin.(1) pct.10), remuneraţia variabilă reportată nu se dobândeşte mai rapid decât pe o bază proporţională.

(6) În sensul prevederilor alin.(1) pct.12), în cazul în care raporturile de muncă ale unui angajat cu firma de investiţii încetează înainte ca acesta să atingă vârsta de pensionare, beneficiile discreţionare de tipul pensiilor sunt reţinute de către firma de investiţii, pentru o perioadă de 5 ani, sub forma instrumentelor prevăzute la alin.(1) pct.9).

(7) În cazul în care un angajat atinge vârsta de pensionare şi se pensionează, beneficiile discreţionare de tipul pensiilor sunt plătite angajatului în cauză sub forma instrumentelor prevăzute la alin.(1) pct.9), sub rezerva respectării unei perioade de reţinere de 5 ani.

(8) Prevederile alin.(1) pct.9) şi 10) şi alin.(6) şi (7) nu se aplică:

a) firmelor de investiţii ale căror active bilanţiere şi extrabilanţiere au, în medie, o valoare mai mică sau egală cu echivalentul în lei moldoveneşti al sumei de 100 de milioane de euro în perioada de 4 ani imediat anterioară unui exerciţiu financiar dat;

b) persoanelor a căror remuneraţie variabilă anuală nu depăşeşte echivalentul în lei moldoveneşti al sumei de 50 de mii de euro şi nu reprezintă mai mult de un sfert din remuneraţia anuală totală a persoanei respective.

Articolul 29. Comitetul de remunerare

(1) Firmele de investiţii care nu îndeplinesc criteriile prevăzute la art.28 alin.(8) lit.a) au obligaţia de a institui un comitet de remunerare.

(2) Comitetul de remunerare prevăzut la alin.(1) are o componenţă echilibrată din perspectiva genului şi îşi exercită atribuţiile în mod competent, obiectiv şi independent cu privire la politicile şi practicile de remunerare, precum şi la stimulentele create pentru gestionarea riscurilor, a capitalului şi a lichidităţii.

(3) Comitetul de remunerare poate fi instituit la nivel de grup.

(4) Comitetul de remunerare răspunde de elaborarea deciziilor privind remunerarea, inclusiv a deciziilor care au repercusiuni asupra riscurilor şi asupra gestionării riscurilor în cadrul firmei de investiţii în cauză şi pe care organul de conducere trebuie să le adoptate.

(5) Preşedintele şi membrii comitetului de remunerare sunt membri ai organului de conducere care nu exercită funcţii executive în cadrul firmei de investiţii în cauză.

(6) La elaborarea deciziilor prevăzute la alin.(4), comitetul de remunerare ţine seama de interesul public, precum şi de interesele pe termen lung ale acţionarilor, ale investitorilor şi ale altor părţi interesate ale firmei de investiţii.

Articolul 30. Supravegherea politicilor de remunerare

(1) Comisia Naţională colectează informaţiile publicate de către firma de investiţii în conformitate cu actul normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii, precum şi informaţiile furnizate de aceasta privind diferenţa de remunerare dintre femei şi bărbaţi şi utilizează informaţiile respective pentru a compara tendinţele şi practicile de remunerare.

(2) Firma de investiţii furnizează Comisiei Naţionale informaţii privind numărul persoanelor fizice din cadrul firmei de investiţii a căror remuneraţie este mai mare sau egală cu echivalentul în lei moldoveneşti al sumei de 1 milion de euro pentru fiecare exerciţiu financiar, defalcate pe intervale valorice corespunzătoare echivalentului în lei moldoveneşti al sumei de 1 milion de euro, inclusiv informaţii privind responsabilităţile de serviciu ale acestora, sectorul operaţional în cauză, precum şi principalele componente ale salariului, primele, indemnizaţiile pe termen lung şi contribuţiile la pensie.

(3) Firma de investiţii transmite Comisiei Naţionale, la cerere, cifrele aferente remuneraţiei totale a fiecărui membru al organului de conducere sau al conducerii superioare.

(4) Comisia Naţională transmite informaţiile prevăzute la alin.(1)–(3) către ABE.

Secţiunea a 2-a

Procesul de supraveghere şi evaluare realizat de Comisia Naţională

Articolul 31. Analiza de supraveghere şi evaluare

(1) Comisia Naţională analizează, în măsura în care este relevant şi ţinând seama de dimensiunea, profilul de risc şi modelul de afaceri al firmei de investiţii, strategiile, procesele, mecanismele şi măsurile puse în aplicare de firma de investiţii pentru a se conforma prevederilor prezentei legi şi ale actului normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii şi evaluează următoarele elemente, după caz şi dacă este necesar, pentru a asigura gestionarea şi acoperirea adecvată a riscurilor firmei de investiţii:

a) riscurile prevăzute la art.25;

b) repartizarea geografică a expunerilor firmei de investiţii;

c) modelul de afaceri al firmei de investiţii;

d) evaluarea riscului sistemic;

e) riscurile care pun în pericol securitatea reţelelor şi a sistemelor informatice utilizate de firma de investiţii pentru a asigura confidenţialitatea, integritatea şi disponibilitatea proceselor, datelor şi activelor acesteia;

f) expunerea firmei de investiţii la riscul de rată a dobânzii rezultat din activităţi din afara portofoliului de tranzacţionare;

g) mecanismele de guvernanţă ale firmei de investiţii şi capacitatea membrilor organului de conducere de a-şi exercita atribuţiile.

(2) În sensul alin.(1), în cazul în care firma de investiţii deţine o asigurare de răspundere civilă profesională, Comisia Naţională ia în considerare acest lucru la efectuarea evaluării prevăzute la alin.(1).

(3) În sensul alin.(1) lit.a), Comisia Naţională evaluează şi monitorizează evoluţia practicilor firmei de investiţii privind gestionarea riscului de concentrare rezultat din expunerile acesteia faţă de contrapărţile centrale, inclusiv a planurilor elaborate în conformitate cu art.25 alin.(1), precum şi progresele înregistrate în ceea ce priveşte adaptarea modelului său de afaceri la reglementările prevăzute de legislaţia privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărţile centrale şi registrele centrale de tranzacţii.

(4) Comisia Naţională stabileşte frecvenţa şi gradul de detaliere ale analizei şi evaluării prevăzute la alin.(1), ţinând seama de dimensiunea, natura, amploarea şi complexitatea activităţilor desfăşurate de firma de investiţii în cauză şi, după caz, de importanţa sistemică a acesteia, precum şi de principiul proporţionalităţii.

(5) Comisia Naţională adoptă, după caz, un program de supraveghere prudenţială pentru firmele de investiţii pe care le supraveghează, luând în considerare elementele de analiză şi evaluare prevăzute la alin.(1)–(3).

(6) Actualizarea analizei de supraveghere şi evaluare se efectuează cel puţin o dată pe an pentru firmele de investiţii în privinţa cărora s-a stabilit un program de supraveghere prudenţială.

(7) Comisia Naţională decide, de la caz la caz, dacă şi în ce formă se efectuează analiza de supraveghere şi evaluare în privinţa firmelor de investiţii care îndeplinesc condiţiile pentru a se califica drept firme de investiţii mici şi neinterconectate, în conformitate cu actul normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii, atunci când este necesar, ţinând seama de dimensiunea, natura, amploarea şi complexitatea activităţilor desfăşurate de firmele de investiţii respective.

(8) În sensul alin.(4) se aplică prevederile legislaţiei privind pieţele instrumentelor financiare şi activităţile de investiţii, precum şi ale actelor normative ale Comisiei Naţionale emise în aplicarea acesteia, referitoare la protejarea de către firma de investiţii a instrumentelor financiare şi a fondurilor care aparţin clienţilor.

(9) La efectuarea analizei şi evaluării prevăzute la alin.(1) lit.g), Comisia Naţională are acces la ordinea de zi, la procesele-verbale şi la documentele justificative ale reuniunilor organului de conducere şi ale comitetelor acestuia, precum şi la rezultatele evaluării interne sau externe a performanţelor organului de conducere.

Articolul 32. Analiza continuă a autorizării utilizării modelelor interne

(1) Comisia Naţională analizează în mod regulat, şi cel puţin o dată la 3 ani, respectarea de către firma de investiţii a cerinţelor privind autorizarea utilizării modelelor interne potrivit modului de calcul al cerinţei de fonduri proprii aferente riscului de poziţie (K-NPR), în conformitate cu actul normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii.

(2) În sensul alin.(1), Comisia Naţională ia în considerare, în special, modificările intervenite în activitatea firmei de investiţii, precum şi punerea în aplicare a modelelor interne respective pentru produsele noi, analizează şi evaluează dacă firma de investiţii utilizează, pentru modelele interne respective, tehnici şi practici elaborate în mod corespunzător şi actualizate.

(3) Comisia Naţională se asigură că deficienţele semnificative identificate de modelele interne ale firmei de investiţii în ceea ce priveşte acoperirea riscurilor sunt remediate sau ia măsuri pentru atenuarea consecinţelor deficienţelor respective, inclusiv prin impunerea unor majorări de capital sau a unor factori de multiplicare mai mari.

(4) În cazul în care, pentru modelele interne de calculare a riscului pentru piaţă, sunt înregistrate depăşiri numeroase, stabilite în conformitate cu actul normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii, care indică faptul că modelele interne nu sunt sau nu mai sunt suficient de precise, Comisia Naţională revocă autorizarea utilizării modelelor interne sau impune măsuri adecvate pentru a se asigura că modelele interne sunt îmbunătăţite cu promptitudine în termenul prevăzut de Comisia Naţională.

(5) În scopul analizei prevăzute la alin.(1), Comisia Naţională ţine seama de analizele şi ghidurile elaborate de ABE cu privire la criteriile de referinţă privind modul în care firmele de investiţii trebuie să utilizeze modelele interne, precum şi privind modul în care modelele interne respective trebuie aplicate în cazul unor riscuri sau expuneri similare.

(6) În cazul în care o firmă de investiţii autorizată să utilizeze modele interne nu mai îndeplineşte cerinţele pentru aplicarea modelelor interne respective, Comisia Naţională solicită firmei de investiţii fie să demonstreze că impactul neîndeplinirii cerinţelor în cauză este nesemnificativ, fie să prezinte un plan de remediere şi termenul necesar pentru asigurarea conformării cu aceste cerinţe.

(7) În cazul în care Comisia Naţională constată că planul prevăzut la alin.(6) riscă să nu aibă drept rezultat conformarea deplină sau că termenul stabilit pentru asigurarea conformării nu este suficient, Comisia Naţională solicită firmei de investiţii să îmbunătăţească planul prezentat.

(8) În cazul în care Comisia Naţională constată că firma de investiţii riscă să nu se conformeze în termenul stabilit sau că aceasta nu a demonstrat în mod satisfăcător că impactul neîndeplinirii cerinţelor pentru aplicarea modelelor interne este nesemnificativ, Comisia Naţională revocă autorizarea utilizării modelelor interne sau limitează această autorizare la domeniile de activitate conforme sau la domeniile de activitate în care conformarea poate fi asigurată într-un termen corespunzător.

Secţiunea a 3-a

Măsuri şi competenţe de supraveghere

Articolul 33. Măsuri de supraveghere

Comisia Naţională impune firmelor de investiţii să întreprindă, într-un stadiu incipient, măsurile necesare pentru remedierea deficienţelor în oricare dintre următoarele situaţii:

a) firma de investiţii nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de prezenta lege sau de actul normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii;

b) Comisia Naţională dispune de elemente de probă potrivit cărora este probabil ca firma de investiţii să încalce prevederile prezentei legi sau ale actului normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii în următoarele 12 luni.

Articolul 34. Competenţe de supraveghere

(1) Comisia Naţională exercită competenţele prevăzute de Legea nr.192/1998, de prezenta lege şi de legislaţia privind pieţele instrumentelor financiare şi activităţile de investiţii pentru a interveni în exercitarea funcţiilor sale de supraveghere, în activitatea firmelor de investiţii în mod eficace şi proporţional.

(2) În sensul prevederilor art.25, 31, art.32 alin.(6)–(8) şi ale art.33, precum şi în vederea aplicării actului normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii, Comisia Naţională exercită următoarele competenţe:

a) impune firmei de investiţii să deţină fonduri proprii la un nivel mai ridicat faţă de cerinţele de fonduri proprii stabilite de actul normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii, în condiţiile art.35, sau să ajusteze fondurile proprii şi activele lichide necesare în cazul unei modificări semnificative a activităţii economice a firmei de investiţii respective;

b) impune consolidarea măsurilor, a proceselor, a mecanismelor şi a strategiilor puse în aplicare de firma de investiţii în conformitate cu prevederile art.20 şi 22;

c) impune firmei de investiţii să prezinte, în termen de un an de la data constatării neconformării activităţii sale, un plan pentru revenirea la respectarea cerinţelor de supraveghere prevăzute de prezenta lege şi de actul normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii, stabileşte un termen-limită pentru punerea în aplicare a planului respectiv şi solicită îmbunătăţirea planului respectiv în ceea ce priveşte domeniul de aplicare şi termenul-limită;

d) impune firmei de investiţii să aplice o anumită politică de constituire a provizioanelor sau un anumit tratament al activelor din perspectiva cerinţelor de fonduri proprii;

e) restrânge sau limitează activităţile, operaţiunile ori reţeaua firmei de investiţii sau solicită cesiunea activităţilor care prezintă riscuri excesive pentru soliditatea financiară a unei firme de investiţii;

f) impune reducerea riscului inerent activităţilor, produselor şi sistemelor firmei de investiţii, inclusiv a celui inerent activităţilor externalizate;

g) impune firmei de investiţii limitarea remuneraţiei variabile la un anumit procent din veniturile nete în cazul în care remuneraţia respectivă nu este compatibilă cu menţinerea unei baze solide de capital;

h) impune firmei de investiţii să utilizeze profiturile sale nete pentru consolidarea fondurilor proprii;

i) restricţionează sau interzice distribuirile ori plăţile sub formă de dobânzi efectuate de firma de investiţii către acţionari, asociaţi sau deţinători de instrumente de fonduri proprii de nivelul 1 suplimentar, în cazul în care restricţia sau interdicţia respectivă nu constituie un eveniment de nerambursare pentru firma de investiţii;

j) impune cerinţe de raportare suplimentare sau cerinţe de raportare mai frecvente, suplimentar faţă de cele prevăzute de prezenta lege şi de actul normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii, inclusiv raportarea privind situaţia capitalurilor şi a poziţiilor de lichiditate;

k) impune cerinţe de lichiditate specifice în conformitate cu art.37;

l) solicită publicarea unor informaţii suplimentare;

m) solicită firmei de investiţii să reducă riscurile la adresa securităţii reţelelor şi a sistemelor informatice pentru a asigura confidenţialitatea, integritatea şi disponibilitatea proceselor, a datelor şi a activelor acesteia;

n) impune firmei de investiţii să reducă expunerile faţă de o contraparte centrală sau să realinieze expunerile din conturile sale de compensare în conformitate cu legislaţia privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărţile centrale şi registrele centrale de tranzacţii, în cazul în care există un risc de concentrare excesivă generat de expunerile faţă de contrapartea centrală respectivă.

(3) În sensul alin.(2) lit.j), Comisia Naţională este în drept să impună firmei de investiţii cerinţe de raportare suplimentare sau cerinţe de raportare mai frecventă numai dacă informaţiile care trebuie raportate nu dublează informaţiile deja raportate şi dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiţii:

a) se aplică unul dintre cazurile prevăzute la art.33;

b) este necesar să se colecteze dovezile prevăzute la art.33 lit.b);

c) informaţiile suplimentare sunt solicitate în scopul procesului de analiză de supraveghere şi evaluare prevăzut la art.31.

(4) În sensul alin.(3), informaţiile sunt considerate dublate în cazul în care Comisia Naţională dispune deja de informaţii identice sau în mare măsură identice ori în cazul în care informaţiile respective pot fi dezvoltate sau pot fi obţinute de către Comisia Naţională prin alte mijloace decât prin impunerea unei cerinţe de raportare a informaţiilor respective de către firma de investiţii.

(5) Comisia Naţională nu solicită informaţii suplimentare în cazul în care informaţiile respective sunt puse deja la dispoziţia sa într-un alt format sau la un nivel de granularitate diferit de cel al informaţiilor suplimentare care trebuie raportate, iar formatul sau nivelul de granularitate diferit nu împiedică Comisia Naţională să dezvolte informaţiile care sunt în mare măsură similare.

Articolul 35. Cerinţe de fonduri proprii suplimentare

(1) Comisia Naţională impune cerinţa de fonduri proprii suplimentare prevăzută la art.34 alin.(2) lit.a) numai în cazul în care, pe baza analizelor efectuate în conformitate cu art.31 şi 32, constată că o firmă de investiţii se află în una dintre următoarele situaţii:

a) firma de investiţii este expusă unor riscuri sau unor elemente de risc ori prezintă riscuri pentru alţii, care sunt semnificative şi nu sunt acoperite sau nu sunt acoperite în mod suficient de cerinţa de fonduri proprii, în special de cerinţele calculate pe baza factorilor K, prevăzute de actul normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii;

b) firma de investiţii nu îndeplineşte cerinţele prevăzute la art.20 şi 22, iar alte măsuri de supraveghere sunt insuficiente pentru a îmbunătăţi în mod adecvat practicile, procesele, mecanismele şi strategiile într-un termen adecvat;

c) ajustările referitoare la evaluarea prudentă a portofoliului de tranzacţionare sunt insuficiente pentru a permite firmei de investiţii să îşi vândă sau să îşi acopere poziţiile într-un termen scurt fără a suporta pierderi semnificative în condiţii normale de piaţă;

d) analiza efectuată în conformitate cu art.32 indică faptul că nerespectarea cerinţelor pentru aplicarea modelelor interne autorizate va avea ca rezultat niveluri necorespunzătoare de capital;

e) firma de investiţii nu reuşeşte, în mod repetat, să stabilească sau să menţină un nivel adecvat al fondurilor proprii suplimentare, în conformitate cu prevederile art.36.

(2) În sensul alin.(1) lit.a), se consideră că riscurile sau elementele de risc nu sunt acoperite sau nu sunt acoperite în mod suficient de cerinţele de fonduri proprii prevăzute de actul normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii numai în cazul în care cuantumul, tipurile şi repartizarea capitalului considerate adecvate de către Comisia Naţională în urma analizei de supraveghere a evaluării desfăşurate de firma de investiţii în conformitate cu art.20 alin.(1) sunt mai mari decât cerinţa de fonduri proprii aplicabilă firmei de investiţii prevăzută de actul normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii.

(3) În sensul alin.(2), capitalul considerat adecvat poate include riscuri sau elemente de risc care sunt excluse în mod explicit de la cerinţa de fonduri proprii prevăzută de actul normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii.

(4) Comisia Naţională stabileşte nivelul fondurilor proprii suplimentare impus în conformitate cu art.34 alin.(2) lit.a) ca fiind diferenţa dintre capitalul considerat adecvat conform prevederilor alin.(2) şi (3) şi cerinţa de fonduri proprii prevăzută de actul normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii.

(5) Comisia Naţională impune firmei de investiţii să îndeplinească cerinţa de fonduri proprii suplimentare prevăzută la art.34 alin.(2) lit.a) cu fonduri proprii, cu respectarea următoarelor condiţii:

a) cel puţin trei sferturi din cerinţa de fonduri proprii suplimentare trebuie să fie îndeplinite cu fonduri proprii de nivelul 1;

b) cel puţin trei sferturi din fondurile proprii de nivelul 1 trebuie să fie constituite din fonduri proprii de nivelul 1 de bază;

c) fondurile proprii în cauză nu pot fi utilizate pentru îndeplinirea niciuneia dintre cerinţele privind fondurile proprii stabilite prin actul normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii.

(6) Comisia Naţională motivează în scris decizia de impunere a cerinţei de fonduri proprii suplimentare, prevăzută la art.34 alin.(2) lit.a), prin descrierea detaliată a evaluării elementelor indicate la alin.(1)–(5).

(7) Descrierea evaluării prevăzută la alin.(6) include, în cazul prevăzut la alin.(1) lit.d), o expunere explicită a motivelor pentru care nivelul de capital stabilit în conformitate cu art.36 alin.(1) nu mai este considerat suficient.

(8) Comisia Naţională poate impune firmelor de investiţii care îndeplinesc condiţiile pentru a se califica drept firme de investiţii mici şi neinterconectate, conform actului normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii, o cerinţă de fonduri proprii suplimentare, în conformitate cu prevederile alin.(1)–(7), în baza unei evaluări de la caz la caz şi în cazul în care acest lucru este justificat.

Articolul 36. Orientări privind ajustarea nivelului fondurilor proprii suplimentare

(1) Ţinând seama de principiul proporţionalităţii şi în funcţie de dimensiunea, importanţa sistemică, natura, amploarea şi complexitatea activităţilor firmelor de investiţii care nu îndeplinesc condiţiile pentru a se califica drept firme de investiţii mici şi neinterconectate, în conformitate cu actul normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii, Comisia Naţională este în drept să solicite firmelor de investiţii respective să dispună de niveluri ale fondurilor proprii care, în temeiul art.20, sunt în suficientă măsură mai ridicate decât cerinţele privind fondurile proprii stabilite prin actul normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii şi prin prezenta lege, inclusiv cerinţele de fonduri proprii suplimentare prevăzute la art.34 alin.(2) lit.a), pentru a se asigura că fluctuaţiile economice ciclice nu conduc la încălcarea cerinţelor respective şi nu pun în pericol capacitatea firmei de investiţii de a-şi lichida şi de a-şi înceta activitatea în mod ordonat.

(2) Comisia Naţională analizează, după caz, nivelul fondurilor proprii determinat în conformitate cu alin.(1) pentru fiecare firmă de investiţii care nu îndeplineşte condiţiile pentru a se califica drept firmă de investiţii mică şi neinterconectată, în conformitate cu actul normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii, şi comunică, după caz, firmei de investiţii în cauză concluziile analizei efectuate, inclusiv eventualele aşteptări legate de ajustarea nivelului fondurilor proprii stabilit conform alin.(1).

(3) Comisia Naţională stabileşte termenul la care firma de investiţii trebuie să finalizeze ajustarea nivelului fondurilor proprii în conformitate cu alin.(2).

Articolul 37. Cerinţele specifice privind lichiditatea

(1) Comisia Naţională impune cerinţele specifice privind lichiditatea prevăzute la art.34 alin.(2) lit.k) numai în cazul în care, pe baza analizelor efectuate în conformitate cu art.31 şi 32, constată că o firmă de investiţii care nu îndeplineşte condiţiile pentru a se califica drept firmă de investiţii mică şi neinterconectată sau care îndeplineşte condiţiile respective, dar nu a fost scutită de la îndeplinirea cerinţei de lichiditate în conformitate cu actul normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii, se află în una dintre următoarele situaţii:

a) firma de investiţii este expusă riscului de lichiditate sau unor elemente de risc de lichiditate care sunt semnificative şi nu sunt acoperite ori nu sunt acoperite în mod suficient de cerinţa de lichiditate prevăzută de actul normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii;

b) firma de investiţii nu îndeplineşte cerinţele prevăzute la art.20 şi 22 şi practicile, procesele, mecanismele şi strategiile nu vor fi îmbunătăţite suficient şi într-un termen adecvat prin alte măsuri administrative.

(2) În sensul alin.(1) lit.a), se consideră că riscul de lichiditate sau elementele de risc de lichiditate nu sunt acoperite ori nu sunt acoperite în mod suficient de cerinţa de lichiditate prevăzută de actul normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii numai în cazul în care cuantumul şi tipurile de lichiditate considerate adecvate de către Comisia Naţională în urma analizei de supraveghere a evaluării desfăşurate de firma de investiţii în conformitate cu art.20 alin.(1) sunt mai mari decât cerinţa de lichiditate aplicabilă firmei de investiţii prevăzută de actul normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii.

(3) Comisia Naţională stabileşte cerinţele specifice privind lichiditatea impuse în temeiul art.34 alin.(2) lit.k) ca fiind diferenţa dintre lichiditatea considerată adecvată în temeiul alin.(2) şi cerinţa de lichiditate prevăzută de actul normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii.

(4) Comisia Naţională impune firmei de investiţii să îndeplinească cerinţele specifice privind lichiditatea prevăzute la art.34 alin.(2) lit.k) cu activele lichide, în conformitate cu actul normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii.

(5) Comisia Naţională motivează în scris decizia de impunere a cerinţei de lichiditate specifice prevăzute la art.34 alin.(2) lit.k), prin descrierea detaliată a evaluării elementelor prevăzute la alin.(1)–(3).

Articolul 38. Cooperarea cu autorităţile de rezoluţie

Comisia Naţională, în calitate de autoritate competentă şi autoritate de rezoluţie, asigură schimbul intern de informaţii între structura care exercită atribuţiile aferente autorităţii competente şi structura care exercită atribuţiile aferente autorităţii de rezoluţie cu privire la orice cerinţă de fonduri proprii suplimentare impusă în temeiul art.34 alin.(2) lit.a) unei firme de investiţii care intră în domeniul de aplicare a legislaţiei privind redresarea şi rezoluţia firmelor de investiţii, precum şi cu privire la eventualele aşteptări legate de ajustarea prevăzută la art.36 alin.(2) în ceea ce priveşte firma de investiţii respectivă.

Articolul 39. Cerinţe de publicare pentru firma de investiţii

(1) Comisia Naţională este îndrept să solicite:

a) firmelor de investiţii care nu îndeplinesc condiţiile pentru a se califica drept firme mici şi neinterconectate, în conformitate cu actul normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii, să publice informaţiile indicate în actul normativ menţionat, mai mult de o dată pe an, şi să stabilească termene pentru această publicare;

b) firmelor de investiţii care nu îndeplinesc condiţiile pentru a se califica drept firme de investiţii mici şi neinterconectate, precum şi firmelor de investiţii care îndeplinesc condiţiile pentru a se califica drept firme mici şi neinterconectate şi care emit instrumente de fonduri proprii de nivelul 1 suplimentar, să utilizeze mijloace şi spaţii de informare specifice, în special site-urile web ale firmei de investiţii, pentru publicarea informaţiilor, altele decât situaţiile financiare;

c) societăţilor-mamă să publice anual, fie integral, fie prin trimitere la informaţii echivalente, o descriere a formei juridice, precum şi a guvernanţei şi a structurii organizatorice a grupului de firme de investiţii, în conformitate cu prevederile art.22 alin.(1) şi (2) şi ale legislaţiei privind pieţele instrumentelor financiare şi activităţile de investiţii.

(2) Concomitent cu publicarea informaţiilor în conformitate cu alin.(1), acestea se transmit şi către Comisia Naţională, cu respectarea următoarele cerinţe:

1) să fie prezentate într-un format care permite extragerea datelor;

2) să conţină inclusiv:

a) toate denumirile firmei de investiţii sau ale societăţii-mamă la care se referă informaţiile respective;

b) identificatorul entităţii juridice a firmei de investiţii sau al societăţii-mamă;

c) categoria de dimensiune a firmei de investiţii sau a societăţii-mamă care transmite informaţiile, precum şi a persoanei juridice la care se referă informaţiile respective;

d) tipul informaţiilor puse la dispoziţia publicului în mod voluntar sau în temeiul actelor normative;

e) o menţiune care să indice dacă informaţiile conţin date cu caracter personal.

(3) Comisia Naţională, în calitate de organism de colectare, furnizează informaţiile prezentate în conformitate cu alin.(2) în punctul unic de acces european (ESAP), înfiinţat în temeiul Regulamentului (UE) 2023/2859 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 decembrie 2023 de înfiinţare a unui punct unic de acces european care oferă acces centralizat la informaţiile puse la dispoziţia publicului, relevante pentru serviciile financiare şi pentru pieţele de capital, precum şi pentru durabilitate, cu respectarea cerinţelor de la alin.(2).

Capitolul VI

SUPRAVEGHEREA GRUPURILOR DE FIRME DE INVESTIŢII

Secţiunea 1

Supravegherea grupurilor de firme de investiţii pe bază consolidată

şi supravegherea conformării cu testul capitalului la nivel de grup

Articolul 40. Supraveghetorul grupului

(1) Supravegherea pe bază consolidată sau supravegherea conformării cu testul capitalului la nivel de grup se exercită de către Comisia Naţională în următoarele situaţii:

a) în cazul în care o firmă de investiţii deţine calitatea de societate-mamă şi are filiale într-un stat membru al Uniunii Europene;

b) în cazul în care societatea-mamă a unei firme de investiţii este o societate-mamă de investiţii holding sau o societate-mamă financiară holding mixtă;

c) în cazul în care două sau mai multe firme de investiţii autorizate în două sau mai multe state membre ale Uniunii Europene au aceeaşi societate-mamă de investiţii holding din UE sau aceeaşi societate-mamă financiară holding mixtă din UE, cu condiţia ca societatea de investiţii holding sau societatea financiară holding mixtă să fie stabilită pe teritoriul Republicii Moldova;

d) în cazul în care societăţile-mamă a două sau a mai multor firme de investiţii autorizate în două sau mai multe state membre ale Uniunii Europene cuprind mai multe societăţi de investiţii holding sau societăţi financiare holding mixte ale căror sedii centrale se află în state membre diferite ale Uniunii Europene, inclusiv în Republica Moldova, iar în fiecare dintre aceste state există o firmă de investiţii, cu condiţia ca firma de investiţii din Republica Moldova să aibă cel mai mare total al activului bilanţier;

e) în cazul în care două sau mai multe firme de investiţii autorizate în Uniunea Europeană au aceeaşi societate-mamă de investiţii holding din UE sau aceeaşi societate-mamă financiară holding mixtă din UE şi niciuna dintre aceste firme de investiţii nu a fost autorizată în statul membru al Uniunii Europene în care a fost înfiinţată societatea de investiţii holding sau societatea financiară holding mixtă, cu condiţia ca firma de investiţii din Republica Moldova să aibă cel mai mare total al activului bilanţier.

(2) Comisia Naţională, împreună cu celelalte autorităţi competente din statele membre ale Uniunii Europene, pot, de comun acord, să renunţe la aplicarea criteriilor prevăzute la alin.(1) lit.c)–e) în cazul în care aplicarea acestora nu ar fi adecvată pentru exercitarea unei supravegheri eficace pe bază consolidată sau a unei supravegheri eficace a conformării cu testul capitalului la nivel de grup, având în vedere firmele de investiţii în cauză şi importanţa activităţilor acestora în statele membre relevante ale Uniunii Europene, şi să desemneze o altă autoritate competentă pentru efectuarea supravegherii pe bază consolidată sau a supravegherii conformării cu testul capitalului la nivel de grup.

(3) În situaţia prevăzută la alin.(2), înainte de adoptarea unei astfel de decizii, Comisia Naţională, împreună cu celelalte autorităţi competente din statele membre ale Uniunii Europene, oferă societăţii-mamă de investiţii holding din UE, societăţii-mamă financiare holding mixte din UE sau, după caz, firmei de investiţii cu cel mai mare total al activului bilanţier posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere cu privire la decizia pe care intenţionează să o adopte.

(4) Comisia Naţională, împreună cu celelalte autorităţi competente din statele membre ale Uniunii Europene, notifică Comisia Europeană şi ABE cu privire la orice decizie adoptată în conformitate cu prevederilor alin.(2).

(5) În cazul în care survine o situaţie de urgenţă, inclusiv o situaţie prevăzută la art.18 din Regulamentul (UE) nr.1093/2010, sau o situaţie în care se manifestă evoluţii negative ale pieţelor care ar putea pune în pericol lichiditatea pieţei şi stabilitatea sistemului financiar în oricare dintre statele membre în care au fost autorizate entităţi ale unui grup de firme de investiţii, Comisia Naţională, în situaţia în care este desemnată în conformitate cu alin.(1)–(4) în calitate de supraveghetor al grupului, avertizează ABE, CERS şi autorităţile competente relevante cât mai curând posibil, în conformitate cu prevederile art.18 şi 19 din prezenta lege, şi comunică toate informaţiile esenţiale pentru exercitarea atribuţiilor care le revin.

Articolul 41. Colegiile de supraveghetori

(1) Comisia Naţională, în calitate de supraveghetor al grupului desemnat în conformitate cu art.40, este în drept să instituie, după caz, colegii de supraveghetori pentru a facilita exercitarea atribuţiilor care îi revin în temeiul prezentului articol şi pentru a asigura coordonarea şi cooperarea cu autorităţile de supraveghere relevante din ţările terţe, în special în cazul în care acest lucru este necesar în scopul calculării factorului K aferent "marjei de compensare date" (K-CMG), în conformitate cu actul normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii, precum şi pentru a face schimb de informaţii relevante privind modelul de marjă cu autorităţile de supraveghere ale contrapărţilor centrale calificate, de asemenea pentru a actualiza informaţiile respective.

(2) Colegiile de supraveghetori elaborează un cadru care să permită Comisiei Naţionale, în calitate de supraveghetor al grupului, ABE şi celorlalte autorităţi competente din statele membre ale Uniunii Europene să îndeplinească:

a) exercitarea atribuţiilor prevăzute la art.40 alin.(5);

b) coordonarea cererilor de informaţii în cazul în care acest lucru este necesar pentru facilitarea supravegherii pe bază consolidată, în conformitate cu actul normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii;

c) coordonarea cererilor de informaţii în cazul în care mai multe autorităţi competente ale firmelor de investiţii care fac parte din acelaşi grup trebuie să solicite fie autorităţii competente a statului membru de origine al unui membru compensator, fie autorităţii competente a contrapărţii centrale calificate informaţii privind modelul de marjă şi parametrii utilizaţi pentru calcularea cerinţei de marjă a firmelor de investiţii în cauză;

d) schimbul de informaţii între toate autorităţile competente, precum şi schimbul de informaţii cu ABE, în conformitate cu art.21 din Regulamentul (UE) nr.1093/2010, şi cu ESMA, în conformitate cu art.21 din Regulamentul (UE) nr.1095/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea europeană de supraveghere pentru valori mobiliare şi pieţe), de modificare a Deciziei nr.716/2009/CE şi de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei;

e) stabilirea unui acord între autorităţile competente privind delegarea voluntară a sarcinilor şi a responsabilităţilor, după caz;

f) sporirea eficienţei supravegherii prin evitarea dublării inutile a cerinţelor de supraveghere.

(3) Colegiile de supraveghetori pot fi instituite, după caz, în situaţia în care sucursalele unui grup de firme de investiţii aflat sub conducerea unei firme de investiţii din UE, a unei societăţi-mamă de investiţii holding din UE sau a unei societăţi-mamă financiare holding mixte din UE sunt situate într-o ţară terţă.

(4) Din colegiul de supraveghetori fac parte următoarele autorităţi:

a) autorităţile competente responsabile cu supravegherea sucursalelor unui grup de firme de investiţii aflat sub conducerea unei firme de investiţii din UE, a unei societăţi-mamă de investiţii holding din UE sau a unei societăţi-mamă financiare holding mixte din UE;

b) după caz, autorităţile de supraveghere din ţări terţe, sub rezerva respectării cerinţelor de confidenţialitate considerate de către toate autorităţile competente ca fiind echivalente cu cerinţele prevăzute la art.18 şi 19 din prezenta lege.

(5) Comisia Naţională, în calitate de supraveghetor al grupului desemnat în conformitate cu art.40, prezidează reuniunile colegiului de supraveghetori şi adoptă decizii în cadrul acestuia.

(6) Comisia Naţională transmite, în prealabil, tuturor membrilor colegiului de supraveghetori informaţiile complete cu privire la organizarea reuniunilor prevăzute la alin.(5), la principalele subiecte de pe ordinea de zi, precum şi la activităţile supuse examinării.

(7) Comisia Naţională, în calitate de supraveghetor al grupului, informează, în timp util, membrii colegiului de supraveghetori cu privire la deciziile adoptate în cadrul reuniunilor acestuia şi la acţiunile întreprinse.

(8) La adoptarea deciziilor, Comisia Naţională, în calitate de supraveghetor al grupului, ia în considerare relevanţa activităţii de supraveghere ce urmează să fie planificată sau coordonată de către autorităţile prevăzute la alin.(4).

(9) Colegiile de supraveghetori se înfiinţează şi funcţionează în baza unor acorduri scrise.

(10) În cazul în care oricare dintre autorităţile competente vizate nu este de acord cu decizia adoptată de Comisia Naţională, în calitate de supraveghetor al grupului, cu privire la funcţionarea colegiilor de supraveghetori, autoritatea competentă respectivă poate sesiza ABE şi poate solicita asistenţa acesteia în conformitate cu prevederile art.19 din Regulamentul (UE) nr.1093/2010.

(11) În conformitate cu prevederile art.19 alin.(1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr.1093/2010, la iniţiativa ABE, autorităţile competente pot beneficia de asistenţa ABE în cazul unui dezacord cu privire la funcţionarea colegiilor de supraveghetori prevăzute de prezentul articol.

(12) Comisia Naţională, în calitate de supraveghetor al grupului, şi autorităţile competente prevăzute la alin.(4) îşi comunică reciproc toate informaţiile relevante, inclusiv cu privire la:

a) identificarea formei juridice şi de guvernanţă a grupului de firme de investiţii, inclusiv structura organizatorică a firmei de investiţii, cuprinzând toate entităţile reglementate şi nereglementate, sucursalele nereglementate şi societăţile-mamă, precum şi autorităţile competente ale entităţilor reglementate din cadrul grupului de firme de investiţii;

b) procedurile de colectare a informaţiilor de la firmele de investiţii din cadrul unui grup de firme de investiţii şi de verificare a informaţiilor respective;

c) eventualele evoluţii negative înregistrate de firmele de investiţii sau de alte entităţi din cadrul unui grup de firme de investiţii, care ar putea afecta grav activitatea firmelor de investiţii;

d) eventualele sancţiuni majore şi măsuri excepţionale luate de autorităţile competente în conformitate cu dispoziţiile de drept intern;

e) impunerea unei cerinţe de fonduri proprii specifice în temeiul dispoziţiilor de drept intern.

(13) Comisia Naţională, în calitate de supraveghetor al grupului sau de autoritate competentă pentru o firmă de investiţii din cadrul grupului, este în drept să sesizeze ABE, în conformitate cu prevederile art.19 alin.(1) din Regulamentul (UE) nr.1093/2010, în cazul în care anumite informaţii relevante au fost comunicate în conformitate cu alin.(12) cu întârzieri nejustificate sau în cazul în care o cerere de cooperare care vizează în special schimbul de informaţii relevante a fost respinsă ori nu i s-a dat curs într-un termen rezonabil.

(14) Înainte de adoptarea unei decizii cu impact semnificativ asupra atribuţiilor de supraveghere ale altor autorităţi competente, Comisia Naţională, în calitate de autoritate competentă, se consultă cu celelalte autorităţi competente din statele membre ale Uniunii Europene cu privire la:

a) modificările structurii acţionariatului, ale structurii organizatorice sau de conducere ale firmelor de investiţii din cadrul unui grup de firme de investiţii, care necesită aprobarea sau autorizarea din partea autorităţilor competente;

b) sancţiunile majore impuse firmelor de investiţii de către autorităţile competente sau orice alte măsuri excepţionale luate de către autorităţile respective;

c) cerinţele specifice de fonduri proprii impuse în temeiul art.34.

(15) Comisia Naţională, în calitate de supraveghetor al grupului, este consultată înainte de impunerea unor sancţiuni majore sau de aplicarea oricăror alte măsuri excepţionale de către autorităţile competente, astfel cum este prevăzut la alin.(14) lit.b).

(16) Prin derogare de la prevederile alin.(14), Comisia Naţională, în calitate de autoritate competentă, nu are obligaţia de a consulta alte autorităţi competente din statele membre ale Uniunii Europene în situaţii de urgenţă sau în cazul în care o astfel de consultare ar putea pune în pericol eficacitatea deciziilor sale. În aceste cazuri, Comisia Naţională informează fără întârziere autorităţile competente în cauză cu privire la decizia de a nu le consulta.

Articolul 42. Verificarea informaţiilor referitoare la entităţile aflate pe teritoriul Republicii Moldova

(1) În cazul în care o autoritate competentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene trebuie să verifice informaţiile privind firmele de investiţii, societăţile de investiţii holding, societăţile financiare holding mixte, instituţiile financiare, întreprinderile prestatoare de servicii auxiliare, societăţile holding cu activitate mixtă sau filialele acestora care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul Republicii Moldova, inclusiv filialele care sunt societăţi de asigurare, şi adresează o solicitare în acest sens către Comisia Naţională, Comisia Naţională efectuează verificarea respectivă în conformitate cu alin.(2).

(2) După primirea unei solicitări conform alin.(1), Comisia Naţională ia una dintre următoarele măsuri:

a) efectuează verificarea, în limitele competenţelor sale;

b) acordă autorităţii competente solicitante permisiunea de a efectua verificarea respectivă;

c) solicită unui auditor sau unui expert să efectueze verificarea în mod imparţial şi să raporteze rezultatele obţinute într-un termen optim.

(3) În situaţiile prevăzute la alin.(2) lit.a) şi c), autoritatea competentă care a formulat solicitarea poate participa la efectuarea verificării.

Secţiunea a 2-a

Societăţile de investiţii holding, societăţile financiare

holding mixte şi societăţile holding cu activitate mixtă

Articolul 43. Dispoziţii generale

(1) Societăţile de investiţii holding şi societăţile financiare holding mixte sunt supuse supravegherii conformării cu testul capitalului la nivel de grup.

(2) Membrii organului de conducere al unei societăţi de investiţii holding sau al unei societăţi financiare holding mixte trebuie să dispună de o reputaţie suficient de bună şi de cunoştinţele, competenţele şi experienţa necesare pentru a exercita în mod eficace atribuţiile care le revin, luând în considerare rolul specific al unei societăţi de investiţii holding sau al unei societăţi financiare holding mixte.

Articolul 44. Societatea holding cu activitate mixtă

(1) În cazul în care societatea-mamă a unei firme de investiţii este o societate holding cu activitate mixtă, Comisia Naţională este în drept:

a) să solicite societăţii holding cu activitate mixtă să furnizeze orice informaţie care ar putea fi relevantă pentru supravegherea firmei de investiţii respective;

b) să supravegheze tranzacţiile dintre firma de investiţii şi societatea holding cu activitate mixtă, precum şi filialele acesteia din urmă, şi să impună firmei de investiţii să dispună de procese adecvate de gestionare a riscurilor şi de mecanisme adecvate de control intern, inclusiv de proceduri riguroase de raportare şi de contabilitate, pentru identificarea, măsurarea, monitorizarea şi controlul tranzacţiilor respective.

(2) Comisia Naţională efectuează, cu personal propriu sau poate dispune efectuarea de către experţi externi a verificărilor la faţa locului ale informaţiilor primite de la societăţile holding cu activitate mixtă şi de la filialele acestora.

Articolul 45. Evaluarea supravegherii exercitate de ţări terţe şi alte tehnici de supraveghere

(1) În cazul în care două sau mai multe firme de investiţii, care sunt filiale ale aceleiaşi societăţi-mamă al cărei sediu central se află într-o ţară terţă, nu fac obiectul unei supravegheri eficace la nivel de grup, Comisia Naţională evaluează dacă firmele de investiţii sunt supuse, de către autoritatea de supraveghere din ţara terţă, unei supravegheri echivalente cu supravegherea stabilită de prezenta lege şi de actul normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii.

(2) În cazul în care, în urma evaluării prevăzute la alin.(1), se constată că nu se exercită o supraveghere echivalentă, Comisia Naţională dispune aplicarea unor tehnici de supraveghere corespunzătoare care să asigure realizarea obiectivelor supravegherii aferente consolidării prudenţiale şi îndeplinirea testului capitalului la nivel de grup, în conformitate cu actul normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii.

(3) Tehnicile de supraveghere prevăzute la alin.(2) se stabilesc de Comisia Naţională, în cazul în care aceasta ar deţine calitatea de supraveghetor al grupului în ipoteza în care societatea-mamă ar fi fost stabilită în Uniunea Europeană, după consultarea celorlalte autorităţi competente vizate.

(4) Orice măsură luată în conformitate cu prevederile alin.(2) şi (3) se notifică celorlalte autorităţi competente vizate, ABE şi Comisiei Europene.

(5) În cazul în care Comisia Naţională ar deţine calitatea de supraveghetor al grupului în ipoteza în care societatea-mamă ar fi stabilită în Uniunea Europeană, Comisia Naţională este în drept, în special, să solicite înfiinţarea unei societăţi de investiţii holding sau a unei societăţi financiare holding mixte în cadrul Uniunii Europene, precum şi aplicarea prevederilor aferente consolidării prudenţiale şi a testului capitalului la nivel de grup, în conformitate cu actul normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii, respectivei societăţi de investiţii holding sau societăţii financiare holding mixte.

Articolul 46. Cooperarea cu autorităţile de supraveghere din ţările terţe

Comisia Naţională este în drept să solicite Comisiei Europene transmiterea de recomandări Consiliului Uniunii Europene în vederea negocierii, cu una sau mai multe ţări terţe, a unor acorduri privind mijloacele de supraveghere a conformării cu testul capitalului la nivel de grup în cazul:

a) firmelor de investiţii a căror societate-mamă are sediul central într-o ţară terţă;

b) firmelor de investiţii stabilite într-o ţară terţă a căror societate-mamă are sediul central în Uniunea Europeană.

Capitolul VII

SANCŢIUNI, MĂSURI ADMINISTRATIVE ŞI PROCEDURI AFERENTE

Articolul 47. Sancţiuni şi măsuri administrative

(1) Comisia Naţională stabileşte şi aplică sancţiuni şi măsuri administrative pentru încălcarea prevederilor prezentei legi şi ale actului normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii.

(2) Sunt pasibile de sancţiuni administrative următoarele fapte săvârşite de firma de investiţii, de membrii organului de conducere al unei firme de investiţii, precum şi de persoanele fizice responsabile de încălcare, care intră sub incidenţa prevederilor prezentei legi şi ale actului normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii:

a) nerespectarea prevederilor art.22 privind obligaţia de a institui mecanisme de guvernanţă internă, inclusiv ţinând seama de cerinţele prevăzute de legislaţia privind pieţele instrumentelor financiare şi activităţile de investiţii;

b) nerespectarea obligaţiei şi a termenului de raportare a informaţiilor sau furnizarea către Comisia Naţională a informaţiilor incomplete ori inexacte privind cerinţele de fonduri proprii prevăzute de actul normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii;

c) nerespectarea obligaţiei şi a termenului de transmitere către Comisia Naţională a informaţiilor privind riscul de concentrare sau furnizarea informaţiilor incomplete inexacte, cu încălcarea prevederilor actului normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii;

d) expunerea la un risc de concentrare care depăşeşte limitele stabilite prin actul normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii, fără a aduce atingere prevederilor aferente obligaţiei de notificare în cazul depăşirii limitelor respective şi aferente calculului expunerilor mari din portofoliul de tranzacţionare (K-CON);

e) neîndeplinirea obligaţiei de a deţine active lichide, prin încălcări repetate sau sistematice ale prevederilor aferente cerinţelor de lichiditate stabilite prin actul normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii, fără a aduce atingere prevederilor actelor normative ale Comisiei Naţionale privind reducerea temporară a cerinţei de lichiditate;

f) nerespectarea regimului de raportare şi de publicare a informaţiilor prevăzute de actul normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii, precum şi/sau de furnizare a informaţiilor incomplete sau inexacte;

g) efectuarea de plăţi către deţinătorii de instrumente incluse în fondurile proprii ale firmei de investiţii în cazurile în care actele normative ale Comisiei Naţionale interzic astfel de plăţi către deţinătorii de instrumente incluse în fonduri proprii;

h) încălcarea prevederilor Legii nr.308/2017 cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului;

i) admiterea de către firma de investiţii a unei sau mai multor persoane care nu respectă cerinţele faţă de membrii organului de conducere potrivit legislaţiei privind pieţele instrumentelor financiare să fie numite sau să îşi menţină calitatea de membru al organului de conducere;

j) nerespectarea obligaţiei impuse de Comisia Naţională faţă de firma de investiţii de a reduce expunerile faţă de o contraparte centrală sau de a realinia expunerile din conturile lor de compensare în conformitate cu legislaţia privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărţile centrale şi registrele centrale de tranzacţii;

k) prezentarea incorectă a situaţiilor financiare sau a expunerilor, ca urmare a efectuării unor operaţiuni fictive şi fără acoperire reală.

(3) Încălcările prevăzute la alin.(2), cu excepţia celei indicate la lit.h), se sancţionează după cum urmează:

a) avertisment public, publicat pe site-ul web oficial al Comisiei Naţionale;

b) emiterea unei decizii prin care se impune persoanei fizice sau juridice responsabile să înceteze comportamentul ilicit şi să se abţină de la repetarea comportamentului respectiv;

c) interzicerea pentru membrii organului de conducere al firmei de investiţii şi pentru persoanele fizice responsabile de încălcare, în temeiul prezentei legi, de a exercita funcţii în cadrul firmei de investiţii pentru o perioadă cuprinsă între 30 de zile şi doi ani;

d) suspendarea, pentru o perioadă de până la 90 de zile, în temeiul unei decizii de suspendare emise de Comisia Naţională, a autorizaţiei acordate firmei de investiţii dacă aceasta nu mai îndeplineşte cerinţele prudenţiale prevăzute de actul normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii sau măsurile dispuse de Comisia Naţională potrivit art.34 alin.(2) şi art.37;

e) în cazul persoanelor juridice, amendă de la 10 mii de lei moldoveneşti până la 10% din valoarea totală netă anuală a cifrei de afaceri, inclusiv venitul investiţional;

f) în cazul persoanelor juridice, amendă de la 10 mii de lei moldoveneşti până la dublul cuantumului profiturilor obţinute sau al pierderilor evitate ca urmare a încălcării, dacă profiturile în cauză sau pierderile pot fi calculate;

g) în cazul persoanelor fizice, amendă de la 5 mii de lei până la 95 de milioane 808 mii de lei moldoveneşti.

(4) În cazul constatării unor deficienţe care, ţinând seama de natura şi gravitatea acestora, nu se încadrează în categoria încălcărilor prevăzute la alin.(2), Comisia Naţională este în drept să aplice inclusiv următoarele măsuri:

a) atenţionarea membrilor organului de conducere al unei firme de investiţii şi a persoanelor fizice din cadrul firmei de investiţii responsabile de comiterea încălcării pentru faptele constatate de o gravitate scăzută;

b) dispunerea, în sarcina firmei de investiţii, a elaborării şi a implementării unui plan de măsuri în scopul remedierii deficienţelor constatate şi/sau al prevenirii apariţiei/materializării unor riscuri în activitatea firmei de investiţii.

(5) Sancţiunile prevăzute la alin.(3) pot fi aplicate cumulativ cu una sau mai multe sancţiuni complementare prevăzute la alin.(4).

(6) În cazul în care o firmă de investiţii prevăzută la alin.(3) lit.e) este o filială, cifra de afaceri reprezintă venitul brut rezultat din conturile consolidate ale societăţii-mamă de cel mai înalt rang din exerciţiul financiar precedent.

(7) Încălcarea prevăzută la alin.(2) lit.h) atrage sancţiuni în conformitate cu prevederile Legii nr.75/2020 privind procedura de constatare a încălcărilor în domeniul prevenirii spălării banilor şi finanţării terorismului şi modul de aplicare a sancţiunilor.

(8) La stabilirea tipului de sancţiune şi a cuantumului amenzilor prevăzute la alin.(2)–(7), în scopul asigurării caracterului eficient, proporţional şi descurajator, Comisia Naţională ia în considerare principiul proporţionalităţii şi al raţionamentului calificat, precum şi toate circumstanţele relevante, inclusiv, după caz:

a) gravitatea şi durata încălcării;

b) gradul de responsabilitate al persoanei fizice sau juridice responsabile de încălcare;

c) capacitatea financiară a persoanelor fizice sau juridice responsabile de încălcare, inclusiv cifra de afaceri totală a persoanelor juridice sau venitul anual al persoanelor fizice;

d) importanţa profitului obţinut sau a pierderii evitate de persoanele juridice responsabile de încălcare;

e) orice pierderi suferite de terţi ca urmare a încălcării;

f) gradul de cooperare cu autorităţile competente relevante;

g) încălcările anterioare comise de persoanele fizice sau juridice responsabile de încălcare;

h) eventualele consecinţe sistemice ale încălcării.

(9) Aplicarea sancţiunilor în temeiul prezentului articol nu exclude posibilitatea aplicării pedepselor conform Codului penal nr.985/2002.

(10) Modul de aplicare şi de executare a sancţiunilor prevăzute de prezentul capitol se stabileşte prin actele normative ale Comisiei Naţionale.

(11) În conformitate cu prevederile prezentului capitol, Comisia Naţională este în drept să impună societăţilor de investiţii holding, societăţilor financiare holding mixte şi societăţilor holding cu activitate mixtă sau membrilor organului de conducere ale acestora sancţiunile ori măsurile administrative prevăzute la alin.(3) lit.a)–c) şi e)–g) pentru nerespectarea prevederilor art.43 alin.(2), ale art.44 alin.(1) şi ale art.45 alin.(5).

Articolul 48. Competenţe de investigare

Comisia Naţională exercită competenţele prevăzute de Legea nr.192/1998, de prezenta lege şi de legislaţia privind pieţele instrumentelor financiare şi activităţile de investiţii, în vederea îndeplinirii funcţiilor sale de supraveghere, control, investigare şi colectare a informaţiilor necesare, inclusiv:

1) competenţa de a solicita informaţii de la:

a) firmele de investiţii stabilite pe teritoriul Republicii Moldova;

b) societăţile de investiţii holding stabilite pe teritoriul Republicii Moldova;

c) societăţile financiare holding mixte stabilite pe teritoriul Republicii Moldova;

d) societăţile holding cu activitate mixtă stabilite pe teritoriul Republicii Moldova;

e) angajaţii entităţilor prevăzute la lit.a)–d);

f) părţile terţe către care entităţile prevăzute la lit.a)–d) au externalizat anumite funcţii sau activităţi operaţionale;

2) competenţa de a efectua toate investigaţiile necesare în privinţa oricărei persoane prevăzute la pct.1) care îşi are sediul ori îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul Republicii Moldova, inclusiv dreptul:

a) de a solicita prezentarea documentelor de către persoanele prevăzute la pct.1);

b) de a examina evidenţele şi registrele persoanelor prevăzute la pct.1) şi de a obţine copiile de pe acestea sau extrasele din acestea;

c) de a obţine explicaţii scrise sau orale de la persoanele prevăzute la pct.1) sau de la reprezentanţii ori personalul acestora;

d) de a intervieva orice altă persoană relevantă în scopul colectării informaţiilor referitoare la obiectul investigaţiei desfăşurate;

3) competenţa de a efectua toate inspecţiile necesare la sediile comerciale ale persoanelor juridice prevăzute la pct.1), precum şi la sediile oricăror alte societăţi supuse supravegherii respectării testului capitalului la nivel de grup, în cazul în care Comisia Naţională deţine calitatea de supraveghetor al grupului, sub rezerva notificării prealabile a celorlalte autorităţi competente în cauză.

Articolul 49. Publicarea informaţiilor privind sancţiunile şi măsurile administrative

(1) Comisia Naţională publică pe site-ul său web oficial, în termen de 5 zile lucrătoare de la data expirării termenului de contestare prealabilă prevăzut la art.51, informaţiile privind sancţiunile şi măsurile administrative aplicate în conformitate cu prevederile art.47, împotriva cărora nu a fost exercitată sau nu mai poate fi exercitată nicio cale de atac.

(2) Informaţiile publicate în conformitate cu alin.(1) includ date privind tipul şi natura încălcării, precum şi numele şi prenumele persoanei fizice sau denumirea persoanei juridice împotriva căreia se aplică sancţiunea sau măsura administrativă.

(3) Informaţiile indicate la alin.(2) se publică numai după informarea persoanei în cauză cu privire la sancţiunile sau măsurile administrative aplicate, în măsura în care publicarea este necesară şi proporţională.

(4) În cazul sancţiunilor şi al măsurilor administrative aplicate în conformitate cu prevederile art.47 împotriva cărora se exercită o cale de atac, Comisia Naţională publică pe site-ul său web oficial informaţii privind stadiul de examinare a căii de atac şi rezultatul acesteia.

(5) Comisia Naţională publică, în mod anonim, informaţiile cu privire la sancţiunile şi măsurile administrative aplicate în conformitate cu art.47 în oricare dintre următoarele situaţii:

a) sancţiunea sau măsura a fost aplicată unei persoane fizice, iar publicarea datelor cu caracter personal ale persoanei respective se dovedeşte a fi disproporţionată;

b) publicarea ar pune în pericol o anchetă penală aflată în curs de desfăşurare sau stabilitatea pieţelor financiare;

c) publicarea ar cauza un prejudiciu disproporţionat firmei de investiţii sau persoanelor fizice implicate.

(6) Comisia Naţională menţine informaţiile publicate în temeiul prezentului articol pe site-ul său web oficial pentru o perioadă de cel puţin 5 ani. Datele cu caracter personal incluse în informaţiile respective pot fi menţinute pe site-ul web oficial al Comisiei Naţionale doar cu respectarea prevederilor Legii nr.195/2024 privind protecţia datelor cu caracter personal.

(7) Comisia Naţională transmite ABE informaţii cu privire la sancţiunile şi măsurile administrative aplicate în temeiul art.47, la căile de atac exercitate împotriva sancţiunilor şi măsurilor administrative respective, precum şi la soluţionarea acestora.

(8) Comisia Naţională are acces la baza de date centralizată, menţinută de ABE, care cuprinde informaţii cu privire la sancţiunile şi măsurile administrative care i-au fost aduse la cunoştinţă de autorităţile competente.

Articolul 50. Raportarea încălcărilor

(1) În vederea raportării cu promptitudine către Comisia Naţională a încălcărilor potenţiale sau reale ale prezentei legi şi ale actului normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii, dispoziţiile privind mecanismele şi canalele de raportare prevăzute de legislaţia privind pieţele instrumentelor financiare şi activităţile de investiţii se aplică în mod corespunzător.

(2) Firma de investiţii instituie proceduri adecvate pentru raportarea, la nivel intern, de către angajaţi, a încălcărilor, prin intermediul unui canal specific şi independent, asigurând:

a) protecţia adecvată a angajaţilor săi care raportează încălcări comise în cadrul firmei de investiţii împotriva represaliilor, discriminării sau altor tipuri de tratament inechitabil aplicate de firma de investiţii;

b) protecţia datelor cu caracter personal ale persoanei care raportează încălcarea, precum şi ale persoanei fizice suspectate că este responsabilă de încălcarea respectivă, în conformitate cu prevederile Legii nr.195/2024 privind protecţia datelor cu caracter personal;

c) norme clare care să garanteze confidenţialitatea identităţii persoanei care raportează încălcările comise în cadrul firmei de investiţii, cu excepţia cazurilor în care legislaţia impune divulgarea în cadrul unor investigaţii suplimentare sau al unor proceduri administrative ori judiciare ulterioare.

Articolul 51. Dreptul la o cale de atac

Actele Comisiei Naţionale sunt supuse controlului de legalitate în instanţele de judecată conform procedurii stabilite de Codul administrativ nr.116/2018 şi normelor Legii nr.192/1998, numai după contestarea acestora la Comisia Naţională, în ordinea procedurii prealabile, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului.

Capitolul VIII

OBLIGAŢIA DE A INFORMA ABE ŞI PUBLICAREA

INFORMAŢIILOR DE CĂTRE COMISIA NAŢIONALĂ

Articolul 52. Informarea ABE

Comisia Naţională notifică ABE cu privire la:

a) analiza de supraveghere şi evaluare prevăzută la art.31;

b) metodologia utilizată pentru luarea deciziilor prevăzute la art.34–36;

c) sancţiunile prevăzute la art.47.

Articolul 53. Cerinţe de publicare

(1) Comisia Naţională publică integral pe site-ul web oficial sau la o adresă electronică unică următoarele informaţii:

a) textul actelor cu putere de lege, al actelor administrative şi al recomandărilor generale adoptate în conformitate cu prezenta lege;

b) modalităţile de exercitare a opţiunilor şi a drepturilor disponibile în conformitate cu prezenta lege şi cu actul normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii;

c) criteriile generale şi metodologiile utilizate în procesul de supraveghere şi evaluare prevăzut la art.31;

d) datele statistice agregate cu privire la aspectele principale ale punerii în aplicare a prevederilor prezentei legi şi ale actului normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii pe teritoriul Republicii Moldova, inclusiv numărul şi natura măsurilor de supraveghere luate în conformitate cu art.34 alin.(2) lit.a), precum şi sancţiunile aplicate în conformitate cu art.47.

(2) Informaţiile publicate în conformitate cu dispoziţiile alin.(1) trebuie să fie suficient de cuprinzătoare şi exacte pentru a permite efectuarea unei comparaţii relevante între modalităţile în care autorităţile competente din diferite state membre ale Uniunii Europene aplică prevederile alin.(1) lit.b)–d).

(3) Comisia Naţională actualizează periodic informaţiile publicate în conformitate cu alin.(1).

Capitolul IX

PREVEDERI APLICABILE UNOR FIRME DE INVESTIŢII

Articolul 54. Domeniul de aplicare şi autoritatea competentă

(1) Prevederile prezentului capitol se aplică firmelor de investiţii prevăzute la art.2 alin.(2).

(2) Comisia Naţională este autoritatea competentă pentru autorizarea, reglementarea şi supravegherea firmelor de investiţii prevăzute la art.2 alin.(2).

(3) La aplicarea prevederilor alin.(2), competenţele şi atribuţiile Băncii Naţionale aferente cerinţelor prudenţiale stabilite pentru instituţiile de credit în conformitate cu prevederile Legii nr.202/2017 se consideră aplicabile Comisiei Naţionale.

Articolul 55. Cerinţele prudenţiale aplicabile

(1) Firmele de investiţii prevăzute la art.2 alin.(2) aplică cerinţele prudenţiale stabilite pentru instituţiile de credit în conformitate cu prevederile Legii nr.202/2017, inclusiv obligaţiile de raportare, de dezvăluire şi de publicare a informaţiilor.

(2) La aplicarea prevederilor alin.(1), orice referinţă la Banca Naţională din Legea nr.202/2017 se consideră drept referinţă la Comisia Naţională.

(3) În sensul alin.(1), forma, modul, termenele şi periodicitatea raportării, ale dezvăluirii şi ale publicării informaţiilor sunt stabilite de către Comisia Naţionala, în conformitate cu cerinţele Comisiei Naţionale.

Articolul 56. Supravegherea

(1) În toate cazurile în care, în scopul supravegherii pe bază consolidată a firmelor de investiţii, în cuprinsul Legii nr.202/2017 se face trimitere la instituţii de credit, această trimitere se consideră a fi făcută la firme de investiţii, după caz.

(2) În cazul în care o societate-mamă financiară holding sau o societate-mamă financiară holding mixtă are ca filiale atât o instituţie de credit, cât şi o firmă de investiţii, cerinţele privind acoperirea riscurilor prevăzute de Legea nr.202/2017 se aplică atât supravegherii instituţiilor de credit, cât şi, după caz, supravegherii firmelor de investiţii.

(3) În cazul în care o firmă de investiţii are ca societate-mamă o instituţie de credit, doar instituţia de credit este supusă supravegherii pe bază consolidată de către Banca Naţională, în condiţiile Legii nr.202/2017 şi ale reglementărilor emise în aplicarea acestora.

(4) În cazul în care o societate financiară holding are ca sucursală cel puţin o instituţie de credit şi o firmă de investiţii, doar instituţia de credit este supusă supravegherii pe bază consolidată de către Banca Naţională, în condiţiile Legii nr.202/2017 şi ale reglementărilor emise în aplicarea acesteia.

Articolul 57. Cooperarea

(1) Comisia Naţională cooperează cu Banca Naţională şi cu autorităţile competente ale statelor membre ale Uniunii Europene în vederea îndeplinirii sarcinilor ce decurg din prevederile Legii nr.202/2017 şi ale reglementărilor emise în aplicarea acesteia, în ceea ce priveşte supravegherea prudenţială a firmelor de investiţii prevăzute la art.2 alin.(2), în special în cazul în care serviciile şi activităţile de investiţii sunt furnizate în baza liberei circulaţii a serviciilor sau prin înfiinţarea de sucursale.

(2) Supravegherea prudenţială a unei firme de investiţii dintr-un stat membru al Uniunii Europene este responsabilitatea autorităţilor competente din statul membru de origine, fără a aduce atingere competenţelor Comisiei Naţionale.

(3) Prevederile alin.(2) nu împiedică exercitarea supravegherii pe bază consolidată în conformitate cu prevederile Legii nr.202/2017.

(4) Măsurile luate de Comisia Naţională faţă de firmele de investiţii din alte state membre ale Uniunii Europene care desfăşoară activitate pe teritoriul Republicii Moldova nu pot institui un tratament discriminatoriu sau restrictiv pe considerente legate de faptul că firmele de investiţii în cauză sunt autorizate în alte state membre ale Uniunii Europene.

Articolul 58. Sancţionarea

(1) Comisia Naţională este competentă să dispună faţă de firmele de investiţii care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art.2 alin.(2), precum şi faţă de persoanele responsabile care încalcă prevederile Legii nr.202/2017 şi ale reglementărilor subordonate sau nu se conformează recomandărilor formulate, măsurile necesare şi/sau să aplice sancţiuni în scopul înlăturării deficienţelor şi a cauzelor acestora.

(2) Măsurile care pot fi dispuse de către Comisia Naţională pentru a asigura redresarea, într-un termen optim, a situaţiei entităţilor menţionate la alin.(1) sunt stabilite prin Legea nr.202/2017.

(3) În cazurile în care cerinţele prudenţiale stabilite prin Legea nr.202/2017 şi prin reglementările emise în aplicarea acestora nu sunt respectate sau nu s-a dat curs recomandărilor formulate, Comisia Naţională aplică sancţiuni în conformitate cu prevederile Legii nr.202/2017 şi ale legislaţiei privind pieţele instrumentelor financiare şi activităţile de investiţii.

Capitolul X

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul 59. Dispoziţii finale

(1) Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 iunie 2027, cu excepţia art.7 alin.(1) pct.3) lit.a), în partea ce vizează Uniunea Europeană, alin.(4) şi (7), art.9, art.10, art.14–17, art.18 alin.(7) şi (8), art.21 alin.(7), art.25 alin.(6), art.27, art.30 alin.(4), art.32 alin.(5), art.38, art.39 alin.(3), art.40 alin.(1) lit.c)–e) şi alin.(2)–(5), art.41, art.42, art.45 alin.(4), în partea ce vizează ABE şi Comisia Europeană, şi alin.(5), art.46, art.47 alin.(9), art.49 alin.(7) şi (8) şi art.52, care intră în vigoare la data aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană.

(2) Comisia Naţională, până la data de 1 iunie 2027, va adopta actele normative necesare pentru punerea în aplicare a prezentei legi şi/sau va aduce actele sale normative în concordanţă cu aceasta.

(3) Societăţile de investiţii licenţiate în temeiul Legii nr.171/2012 privind piaţa de capital, în termen de 6 luni de la data de 1 iunie 2027, îşi vor aduce activitatea în conformitate cu prevederile prezentei legi.

(4) La data de 1 iunie 2027, articolele 38 şi 141¹ din Legea nr.171/2012 privind piaţa de capital se abrogă.

Articolul 60. Dispoziţii tranzitorii

(1) Prin derogare de la art.11, firmele de investiţii aplică majorarea graduală a capitalului iniţial după cum urmează:

a) pentru firmele de investiţii care prestează serviciile şi/sau desfăşoară activităţile prevăzute la art.11 alin.(2) – echivalentul în lei moldoveneşti al sumei de 65 de mii de euro la data intrării în vigoare a prezentei legi şi echivalentul în lei moldoveneşti al sumei de 75 de mii de euro la data de 1 ianuarie 2030;

b) pentru firmele de investiţii care prestează serviciile şi/sau desfăşoară activităţile prevăzute la art.11 alin.(3) –echivalentul în lei moldoveneşti al sumei de 100 de mii de euro la data intrării în vigoare a prezentei legi şi echivalentul în lei moldoveneşti al sumei de 150 de mii de euro la data de 1 ianuarie 2030;

c) pentru firmele de investiţii care prestează serviciile şi/sau desfăşoară activităţile prevăzute la art.11 alin.(1) – echivalentul în lei moldoveneşti al sumei de 550 de mii de euro la data intrării în vigoare a prezentei legi şi echivalentul în lei moldoveneşti al sumei de 750 de mii de euro la data de 1 ianuarie 2030.

(2) Echivalentul în lei moldoveneşti al sumelor indicate în euro în cuprinsul prezentei legi se determină prin conversia sumelor exprimate în euro, pe baza cursului oficial mediu anual comunicat de Banca Naţională pentru anul fiscal precedent anului pentru care se aplică respectivele sume.

(3) Până la data aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană:

a) în cazul apariţiei grupurilor de firme de investiţii, supravegherea se efectuează în conformitate cu art.40 alin.(1) lit.a) şi b), cu art.43, 44 şi cu art.45 alin.(1)–(4) din prezenta lege, corespunzător cu trimiterile la societatea de investiţii holding, societatea-mamă de investiţii holding, societatea financiară holding mixtă şi societatea-mamă financiară holding mixtă din UE, care se consideră a fi trimiteri la societatea de investiţii holding, societatea-mamă de investiţii holding, societatea financiară holding mixtă şi societatea-mamă financiară holding mixtă din Republica Moldova;

b) firmelor de investiţii cu filiale şi/sau sucursale înregistrate pe teritoriul Republicii Moldova în temeiul legislaţiei privind pieţele instrumentelor financiare şi activităţile de investiţii li se aplică inclusiv prevederile art.40 alin.(1) lit.a) şi b);

c) sintagma "Uniunea Europeană" din art.45 alin.(3) se interpretează ca sintagma "Republica Moldova";

d) ţară terţă se consideră orice stat.

(4) Până la data aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană, Comisia Naţională este în drept să încheie acorduri bilaterale cu:

a) autorităţile competente responsabile de supravegherea prudenţială a firmelor de investiţii din statele membre ale Uniunii Europene;

b) ABE şi ESMA în vederea statutului de observator cu rol consultativ.

(5) La data aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană:

a) trimiterile la actul normativ al Comisiei Naţionale privind cerinţele prudenţiale stabilite pentru firmele de investiţii se interpretează ca trimiteri la Regulamentul (UE) 2019/2033 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 noiembrie 2019 privind cerinţele prudenţiale ale firmelor de investiţii şi de modificare a Regulamentelor (UE) nr.1093/2010, (UE) nr.575/2013, (UE) nr.600/2014 şi (UE) nr.806/2014;

b) cuvintele "şi oferă servicii de compensare altor entităţi din sectorul financiar care nu au calitatea de membru compensator" din art.7 alin.(1) pct.2) se exclud, iar alin.(2) din acelaşi articol se abrogă, urmând a fi aplicabile prevederile Regulamentului (UE) 2021/2153 al Comisiei din 6 august 2021 de completare a Directivei (UE) 2019/2034 a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte standardele tehnice de reglementare care precizează criteriile în baza cărora anumite firme de investiţii trebuie să fie supuse cerinţelor Regulamentului (UE) nr.575/2013;

c) articolul 2 alineatul (2) va avea următorul cuprins:

"(2) Prin derogare de la alin.(1), prezenta lege nu se aplică firmelor de investiţii menţionate la art.1 alin.(2) din Regulamentul (UE) 2019/2033 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 noiembrie 2019 privind cerinţele prudenţiale ale firmelor de investiţii şi de modificare a Regulamentelor (UE) nr.1093/2010, (UE) nr.575/2013, (UE) nr.600/2014 şi (UE) nr.806/2014, acestea fiind supravegheate în conformitate cu prevederile art.54–58 din prezenta lege."

(6) În termen de 30 de zile de la data aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană, Comisia Naţională notifică Comisia Europeană, ABE, ESMA cu privire la desemnarea acesteia în calitate de autoritate publică competentă, în conformitate cu prevederile art.3 alin.(1).

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI	Igor GROSU
Nr.162. Chişinău, 30 iulie 2026.