BIZLEXLegislația Republicii Moldova
Cuprins
Hotărâri

Hotărâre nr. 168 din 08.04.2026

privind Taxonomia pentru finanţare durabilă

Tipul documentului
Hotărâri
Data adoptării
08.04.2026

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

privind Taxonomia pentru finanţare durabilă

nr. 168  din  08.04.2026

 (în vigoare 09.04.2027) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.160-163 art.165 din 09.04.2026

* * *

În temeiul art.2 din Legea nr.112/2014 pentru ratificarea Acordului de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de altă parte (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2014, nr.185-199, art.442), Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

Prezenta hotărâre:

- transpune parţial Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 iunie 2020 privind instituirea unui cadru care să faciliteze investiţiile durabile şi de modificare a Regulamentului (UE) 2019/2088, CELEX: 32020R0852, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 198 din 22 iunie 2020;

- transpune Regulamentul delegat (UE) 2023/2486 al Comisiei din 27 iunie 2023 de completare a Regulamentului (UE) 2020/852 al Parlamentului European şi al Consiliului prin stabilirea criteriilor tehnice de examinare pentru a determina condiţiile în care o activitate economică se califică drept activitate care contribuie în mod substanţial la utilizarea durabilă şi la protejarea resurselor de apă şi a resurselor marine, la tranziţia către o economie circulară, la prevenirea şi controlul poluării sau la protejarea şi refacerea biodiversităţii şi a ecosistemelor şi pentru a stabili dacă activitatea economică respectivă aduce prejudicii semnificative vreunuia dintre celelalte obiective de mediu şi de modificare a Regulamentului delegat (UE) 2021/2178 al Comisiei în ceea ce priveşte publicarea de informaţii specifice referitoare la activităţile economice respective, CELEX: 32023R2486, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 2023/2486 din 21 noiembrie 2023;

- transpune Regulamentul delegat (UE) 2021/2139 al Comisiei din 4 iunie 2021 de completare a Regulamentului (UE) 2020/852 al Parlamentului European şi al Consiliului prin stabilirea criteriilor tehnice de examinare pentru a determina condiţiile în care o activitate economică se califică drept activitate care contribuie în mod substanţial la atenuarea schimbărilor climatice sau la adaptarea la schimbările climatice şi pentru a stabili dacă activitatea economică respectivă aduce prejudicii semnificative vreunuia dintre celelalte obiective de mediu, CELEX: 32021R2139, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 442 din 9 decembrie 2021, aşa cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul delegat (UE) 2024/3215 al Comisiei din 28 iunie 2024.

1. Se aprobă Taxonomia pentru finanţare durabilă (se anexează).

2. Criteriile tehnice prevăzute în anexele nr.1 şi nr.2 la Taxonomia pentru finanţare durabilă se revizuiesc cel puţin o dată la trei ani, ţinând cont de evoluţia cadrului normativ conex prevăzut în anexele respective.

3. Prezenta hotărâre intră în vigoare la expirarea a 12 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Aprobată

prin Hotărârea Guvernului nr.168/2026

TAXONOMIA PENTRU FINANŢARE DURABILĂ

DISPOZIŢII GENERALE

1. Taxonomia pentru finanţare durabilă (în continuare – Taxonomie) stabileşte lista activităţilor economice durabile din punctul de vedere al mediului, precum şi instituie cadrul normativ şi instituţional pentru aplicarea acesteia.

2. Prezenta Taxonomie are drept scop sprijinirea finanţării verzi, oferind în acelaşi timp îndrumări clare cu privire la definirea activităţilor verzi, prin:

2.1. contribuirea la tranziţia de la energia bazată pe combustibili fosili la energia cu emisii reduse de carbon, în vederea asigurării unei creşteri economice durabile;

2.2. stimularea investiţiilor private şi publice în instrumente financiare şi alte segmente verzi (împrumuturi verzi şi alte instrumente verzi);

2.3. instituirea unui cadru armonizat, care să asigure transparenţa pieţei şi să prevină practicile de dezinformare ecologică (greenwashing).

3. Obiectivele de mediu ale prezentei Taxonomii sunt:

3.1. atenuarea schimbărilor climatice;

3.2. adaptarea la schimbările climatice;

3.3. utilizarea durabilă şi protecţia apelor;

3.4. tranziţia către o economie circulară;

3.5. prevenirea şi controlul poluării;

3.6. protecţia şi refacerea biodiversităţii şi a ecosistemelor.

4. În sensul prezentei Taxonomii se definesc următoarele noţiuni:

atenuare a schimbărilor climatice – procesul de menţinere a creşterii temperaturii medii globale cu mult sub 2 °C şi de continuare a eforturilor de limitare a încălzirii globale la 1,5 °C peste nivelurile preindustriale, astfel cum se prevede în Acordul de la Paris;

adaptare la schimbările climatice – procesul de ajustare la schimbările climatice reale şi preconizate, precum şi la efectele acestora;

biodiversitate – varietatea organismelor vii provenind din toate sursele, incluzând ecosistemele terestre, marine şi alte ecosisteme acvatice, precum şi complexele ecologice din care acestea fac parte, care cuprinde diversitatea din cadrul speciilor, dintre specii şi a ecosistemelor;

condiţie bună – în legătură cu un ecosistem, faptul că ecosistemul se află într-o condiţie fizică, chimică şi biologică bună sau are o calitate fizică, chimică şi biologică bună, fiind capabil să se reproducă sau să se refacă singur, iar compoziţia speciilor, structura ecosistemului şi funcţiile ecologice nu sunt afectate;

dezinformare ecologică (greenwashing) – practica de a obţine un avantaj concurenţial neloial prin prezentarea unui produs financiar, prin intermediul marketingului, ca produs ecologic, deşi, de fapt, nu au fost îndeplinite standardele de mediu de bază;

economie circulară – sistem economic în care valoarea produselor, a materialelor şi a altor resurse în economie este menţinută cât mai mult timp posibil, sporind eficienţa utilizării lor în producţie şi consum, reducând astfel efectul asupra mediului al utilizării acestora, reducând la minimum deşeurile şi eliberarea de substanţe periculoase în toate etapele ciclului lor de viaţă, inclusiv prin aplicarea ierarhiei deşeurilor;

ecosistem – complex dinamic de comunităţi de plante, animale şi microorganisme şi mediul lor abiotic, care interacţionează într-o unitate funcţională;

eficienţă energetică – utilizarea energiei într-un mod optim în toate etapele lanţului energetic, de la producţie la consumul final;

investiţie durabilă din punctul de vedere al mediului – o investiţie care finanţează una sau mai multe activităţi economice care, în temeiul prezentei Taxonomii, se califică drept durabile din punctul de vedere al mediului;

participanţii la piaţa financiară nebancară – astfel cum sunt prevăzuţi la art.4 alin.(1) şi (2) din Legea nr.198/1992 privind Comisia Naţională a Pieţei Financiare;

participanţi profesionişti pe piaţa asigurărilor – astfel cum sunt definiţi la art.4 din Legea nr.92/2022 cu privire la activitatea de asigurare sau de reasigurare;

poluant – substanţă, vibraţie, căldură, zgomot, lumină sau alt contaminant prezent în aer, apă sau sol, care poate avea efect nociv asupra sănătăţii umane sau asupra mediului, poate conduce la efecte dăunătoare asupra proprietăţii materiale sau poate altera ori afecta mediul ambiant şi alte utilizări legitime ale acestuia;

produs financiar – instrument, contract sau serviciu oferit de participanţii la piaţa financiară destinat mobilizării, plasării sau gestionării fondurilor, economiilor şi riscurilor. Produsele financiare includ, fără a se limita la credite, împrumuturi, titluri de creanţă, acţiuni, obligaţiuni corporative, produse de asigurare, produse de pensii şi alte forme de investiţii, în conformitate cu legislaţia;

servicii ecosistemice – contribuţiile directe şi indirecte ale ecosistemelor la beneficiile economice, sociale, culturale şi de altă natură pe care oamenii le obţin din ecosistemele respective;

sol – stratul superior al scoarţei terestre, situat între roca de bază şi suprafaţă, care este compus din particule minerale, materii organice, apă, aer şi organisme vii.

DOMENIUL DE APLICARE AL TAXONOMIEI

5. Prezenta Taxonomie poate fi aplicată în activitatea:

5.1. entităţilor financiare supravegheate de Banca Naţională a Moldovei şi Comisia Naţională a Pieţei Financiare, care pun la dispoziţie produse financiare, în conformitate cu legislaţia aplicabilă;

5.2. autorităţilor publice care stabilesc cerinţe pentru participanţii la piaţa financiară sau pentru emitenţi în ceea ce priveşte produsele financiare puse la dispoziţie ca fiind durabile din punctul de vedere al mediului;

5.3. autorităţilor publice centrale şi locale, în conformitate cu legislaţia în domeniul finanţelor publice şi achiziţiilor publice;

5.4. entităţilor care au obligaţia de a întocmi şi a publica declaraţia nefinanciară/declaraţia nefinanciară consolidată ca parte a raportului conducerii/raportului consolidat al conducerii, conform art.23 şi 30 din Legea contabilităţii şi raportării financiare nr.287/2017.

6. Băncile comerciale şi organizaţiile de creditare nebancară pot aplica prezenta Taxonomie în activitatea sa, inclusiv la:

6.1. dezvoltarea produselor financiare verzi (de exemplu, împrumuturi verzi);

6.2. evaluarea durabilităţii proiectelor înainte de finanţare;

6.3. sprijinirea adoptării de activităţi economice durabile prin finanţare;

6.4. monitorizarea şi dezvăluirea impactului asupra mediului şi durabilităţii portofoliilor de credite, precum şi ale portofoliilor de investiţii pentru băncile licenţiate în mod relevant.

7. Participanţii la piaţa financiară nebancară pot aplica prezenta Taxonomie în activitatea lor, inclusiv la:

7.1. structurarea portofoliilor de investiţii şi a fondurilor axate pe active verzi;

7.2. alinierea ofertelor de valori mobiliare (de exemplu, obligaţiuni verzi) la standardele de mediu şi de durabilitate;

7.3. monitorizarea şi dezvăluirea impactului portofoliilor de investiţii asupra mediului şi durabilităţii;

7.4. ghidarea alocărilor de fonduri către investiţiile verzi.

8. Participanţii profesionişti pe piaţa asigurărilor pot aplica prezenta Taxonomie în activitatea lor, inclusiv la:

8.1. dezvoltarea produselor de asigurări care acoperă riscurile legate de mediu şi schimbările climatice;

8.2. asigurarea investiţiilor care îndeplinesc obiectivele de mediu şi de durabilitate;

8.3. integrarea factorilor de durabilitate în procesele de management al riscului.

9. Autorităţile publice centrale şi locale pot aplica prezenta Taxonomie la:

9.1. planificarea alocaţiilor bugetare pe lucrări, bunuri şi servicii în limitele de alocaţii bugetare şi conform regulilor bugetar-fiscale;

9.2. planificarea, iniţierea şi desfăşurarea procedurilor de achiziţii publice în condiţiile actelor normative din domeniul achiziţiilor publice.

10. Entităţile de audit şi/sau certificare pot aplica prezenta Taxonomie în activitatea lor, inclusiv la:

10.1. verificarea alinierii la criteriile şi standardele acesteia;

10.2. asigurarea preciziei şi transparenţei rapoartelor şi dezvăluirilor verzi sau de durabilitate;

10.3. asigurarea efectuării verificărilor de către terţi în privinţa instrumentelor financiare durabile şi a proiectelor verzi.

11. Orice entitate sau întreprindere poate utiliza prezenta Taxonomie la:

11.1. colectarea de fonduri pentru proiecte sau investiţii verzi prin produse financiare verzi (de exemplu, obligaţiuni verzi, împrumuturi);

11.2. alinierea activităţilor în domeniul afacerilor la aceasta pentru a îndeplini standardele de mediu şi de durabilitate;

11.3. prezentarea impactului proiectelor companiilor asupra mediului şi durabilităţii.

12. Orice entitate care are obligaţia de a întocmi şi a publica raportul conducerii/raportul consolidat al conducerii, inclusiv declaraţia nefinanciară/declaraţia nefinanciară consolidată în temeiul prevederilor Legii contabilităţii şi raportării financiare nr.287/2017, va include în declaraţia nefinanciară/declaraţia nefinanciară consolidată informaţii privind modul şi măsura în care activităţile entităţii/grupului sunt asociate cu activităţi economice care se califică drept durabile din punctul de vedere al mediului în temeiul pct.3 (Obiective de mediu) şi pct.17 (Criterii de durabilitate a mediului).

13. În special, entităţile nefinanciare trebuie să dezvăluie următoarele:

13.1. proporţia din cifra lor de afaceri provenită din produse sau servicii asociate cu activităţi economice care se califică drept durabile din punctul de vedere al mediului în temeiul pct.3 şi 20; şi

13.2. proporţia din cheltuielile lor de capital şi proporţia din cheltuielile lor de exploatare aferente activelor sau proceselor asociate cu activităţi economice care se califică drept durabile din punctul de vedere al mediului în temeiul pct.3 şi 20.

14. Entităţile prevăzute la pct.6-10 şi 12 aplică prezenta Taxonomie în cazurile şi în condiţiile prevăzute expres de legislaţia sectorială. Totodată, aceasta poate fi utilizată cu caracter orientativ la dezvoltarea produselor, evaluarea investiţiilor etc.

15. Prezenta Taxonomie are funcţie de clasificare şi orientare a entităţilor prevăzute la pct.6-12 şi nu constituie, în lipsa legislaţiei sectoriale, criteriu autonom şi exclusiv de acces la produse financiare, puse la dispoziţie conform cadrului normativ aplicabil.

16. Criteriile prevăzute în anexele nr.1-nr.3 se aplică potrivit cadrului normativ de specialitate, standardelor naţionale sau, după caz, standardelor internaţionale de domeniu.

ACTIVITĂŢI ECONOMICE DURABILE DIN PUNCTUL DE VEDERE AL MEDIULUI

17. Pentru stabilirea gradului de durabilitate din punctul de vedere al mediului al unei investiţii, o activitate economică se califică drept durabilă din punctul de vedere al mediului, adică aliniată la prezenta Taxonomie, în cazul în care activitatea economică respectivă corespunde următoarelor criterii:

17.1. contribuie substanţial la unul sau mai multe dintre obiectivele de mediu prevăzute la pct.3, în conformitate cu prevederile secţiunii I şi anexei nr.1;

17.2. nu prejudiciază semnificativ niciunul dintre obiectivele de mediu prevăzute la pct.3, în conformitate cu prevederile secţiunii II şi anexei nr.2;

17.3. se realizează în conformitate cu garanţiile minime prevăzute în secţiunea III şi anexa nr.3;

17.4. o entitate a cărei activitate principală nu este prevăzută de prezenta Taxonomie, poate aplica şi primi finanţare durabilă dacă obiectul acestei finanţări este calificat ca fiind conform cerinţelor acesteia, aşa cum sunt definite la pct.18.

18. La determinarea faptului dacă o activitate economică se califică drept durabilă din punctul de vedere al mediului, se vor urma paşii stabiliţi în tabelul 1.

Tabelul 1

Etapele de determinare a caracterului durabil al unei activităţi

economice din punctul de vedere al mediului

Secţiunea I.

Definiţiile de “contribuţie substanţială”

19. Pentru fiecare dintre cele şase obiective de mediu sunt stabilite criterii uniforme, pe baza cărora se poate determina dacă activităţile economice contribuie în mod substanţial la obiectivul respectiv. O activitate economică se califică drept activitate care contribuie în mod substanţial la unul sau mai multe dintre obiectivele de mediu stabilite în cazul în care facilitează în mod direct o contribuţie substanţială a altor activităţi la unul sau mai multe dintre aceste obiective.

Tabelul 2

Criterii uniforme pentru determinarea contribuţiei substanţiale

a activităţilor economice la obiectivele de mediu

Secţiunea II.

Definiţiile principiului “a nu prejudicia în mod semnificativ” (DNSH)

20. În sensul subpct. 17.2, ţinând cont de ciclul de viaţă al produselor şi serviciilor furnizate de o activitate economică, inclusiv de dovezile din evaluările ciclului de viaţă existente, se consideră că activitatea economică respectivă nu aduce atingere semnificativă conform definiţiilor menţionate la pct.21 şi criteriilor stabilite în anexa nr.2.

21. Definiţiile termenului “daune semnificative”, în funcţie de obiectivele de mediu, sunt definite în tabelul 3.

Tabelul 3

Definiţiile termenului “daune semnificative”
în funcţie de obiectivele de mediu

22. Atunci când se evaluează o activitate economică în raport cu prevederile pct.20 şi 21, se ţine seama atât de efectul activităţii în sine asupra mediului, cât şi de efectul asupra mediului al produselor şi serviciilor furnizate de activitatea respectivă pe durata întregului lor ciclu de viaţă, în special luând în considerare producţia, utilizarea şi scoaterea din uz a respectivelor produse şi servicii.

Secţiunea III

Criteriile privind garanţiile sociale minime (MSS)

23. Garanţiile sociale minime sunt procedurile puse în aplicare de o întreprindere (investitor, entitatea în care s-a investit) care desfăşoară o activitate economică pentru a asigura alinierea la cele mai bune practici privind conduita responsabilă în afaceri şi la Principiile directoare ale ONU privind afacerile şi drepturile omului, inclusiv principiile şi drepturile stabilite în convenţiile fundamentale identificate în Declaraţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind principiile şi drepturile fundamentale la locul de muncă şi Convenţia Internaţională a Drepturilor Omului.

24. Procesul de verificare a conformării cu criteriile MSS constă în:

24.1. verificarea faptului că proiectul finanţat se află într-o ţară care respectă cele 10 convenţii fundamentale ale muncii ale OIM şi Carta internaţională a drepturilor omului a ONU;

24.2. verificarea faptului că entitatea respectă cele mai bune practici privind conduita responsabilă în afaceri, precum şi Principiile directoare ale ONU privind întreprinderile şi drepturile omului.

Secţiunea IV

Activităţi considerate tranzitorii sau de facilitare

25. O clasificare suplimentară a activităţilor (conform anexei nr.4) permite diferenţierea între trei tipuri distincte de activităţi:

25.1. activităţi care contribuie în mod substanţial la obiectivele de mediu, fiind în sine prietenoase mediului;

25.2. activităţi tranzitorii;

25.3. activităţi de facilitare.

26. Activităţi care contribuie în mod substanţial la obiectivele de mediu sunt activităţi cu impact redus asupra mediului înconjurător şi ţin de energia regenerabilă, mobilitatea neutră din punct de vedere climatic, infrastructura energetică necesară pentru a permite decarbonizarea sistemului energetic, trecerea la utilizarea materialelor din surse durabile sau sunt activităţi legate de captarea şi utilizarea în siguranţă a carbonului (CCU), tehnologiile de captare şi stocare a carbonului (CSC) sau care consolidează absorbanţii naturali de carbon prin managementul durabil în silvicultură, agricultură, refacerea terenurilor cultivate, a pajiştilor şi a zonelor umede, împădurire.

27. Activităţi tranzitorii sunt cele pentru care nu există o alternativă fezabilă din punct de vedere tehnologic şi economic cu emisii scăzute de dioxid de carbon, dar permit îmbunătăţiri tehnologice care pot sprijini tranziţia către o economie neutră din punct de vedere climatic, în concordanţă cu o traiectorie de limitare a creşterii temperaturii la 1,5 °C peste nivelurile preindustriale, inclusiv prin eliminarea treptată a emisiilor de gaze cu efect de seră, în special a emisiilor provenite de la combustibilii fosili solizi, şi în cazul în care aceste activităţi:

27.1. au niveluri de emisii de gaze cu efect de seră care corespund celor mai bune performanţe din sector sau industrie;

27.2. nu împiedică dezvoltarea şi implementarea alternativelor cu emisii scăzute de dioxid de carbon; şi

27.3. nu duc la blocarea activelor cu emisii ridicate de dioxid de carbon, având în vedere durata de viaţă economică a activelor respective.

28. Activităţi de facilitare sunt activităţile care contribuie în mod substanţial la unul sau mai multe dintre obiectivele de mediu stabilite în cazul în care facilitează în mod direct o contribuţie substanţială a altor activităţi la unul sau mai multe dintre aceste obiective, cu condiţia ca activitatea economică respectivă:

28.1. să nu conducă la un blocaj al activelor care să submineze obiectivele de mediu pe termen lung, având în vedere durata de viaţă economică a respectivelor active; şi

28.2. să aibă un efect pozitiv substanţial asupra mediului, pe baza unor consideraţii legate de ciclul de viaţă.

Secţiunea V

Criteriile tehnice de examinare

29. Criteriile tehnice de examinare garantează că activităţile economice relevante dintr-un anumit sector pot fi calificate drept durabile din punctul de vedere al mediului şi sunt tratate în mod egal dacă contribuie în mod egal la unul sau mai multe dintre obiectivele de mediu prevăzute la pct.3. Capacitatea potenţială de a contribui la aceste obiective de mediu poate varia de la un sector la altul, ceea ce se reflectă în aceste criterii. În cadrul fiecărui sector, aceste criterii nu trebuie să dezavantajeze în mod nedrept anumite activităţi economice faţă de altele, dacă primele contribuie la obiectivele de mediu în aceeaşi măsură ca şi cele din urmă.

30. Criteriile tehnice care trebuie îndeplinite corespund prevederilor din acte normative dedicate şi/sau standarde cu privire la ceea ce poate fi considerat “durabil”.

31. Criteriile tehnice incluse în anexele nr.1 şi nr.2:

31.1. identifică cele mai relevante contribuţii potenţiale la obiectivul de mediu vizat, respectând în acelaşi timp principiul neutralităţii tehnologice, având în vedere atât efectul pe termen scurt, cât şi cel pe termen lung al unei anumite activităţi economice;

31.2. precizează cerinţele minime care trebuie îndeplinite pentru a nu prejudicia în mod semnificativ niciunul dintre obiectivele de mediu relevante, având în vedere atât efectul pe termen scurt, cât şi cel pe termen lung al unei anumite activităţi economice;

31.3. sunt cantitative şi conţin praguri, în măsura în care este posibil, iar dacă acest lucru nu este posibil, sunt calitative;

31.4. atunci când este cazul, se bazează pe sistemele de etichetare şi de certificare existente în Republica Moldova, pe metodologiile pentru evaluarea amprentei de mediu şi pe sistemele de clasificare statistică şi ţine seama de orice act normativ în vigoare în Republica Moldova;

31.5. iau în considerare întregul ciclu de viaţă, inclusiv dovezile provenite din evaluările existente, analizând atât impactul asupra mediului al activităţii economice în sine, cât şi pe cel al produselor şi serviciilor furnizate de aceasta, în special prin raportare la etapele de producţie, utilizare şi scoatere din uz ale acestora;

31.6. iau în considerare natura şi amploarea activităţii economice, inclusiv:

31.6.1. dacă este o activitate de facilitare, astfel cum este menţionată la pct.28; sau

32.6.2. dacă este o activitate de tranziţie, astfel cum este menţionată la pct.27, şi indică în mod clar acest fapt;

31.7. iau în considerare efectul potenţial asupra pieţei al tranziţiei către o economie mai durabilă, inclusiv riscul ca anumite active să devină depreciate ca urmare a acestei tranziţii, precum şi riscul de a crea stimulente inconsecvente pentru investiţii făcute în mod durabil;

31.8. acoperă toate activităţile economice relevante din cadrul unui anumit sector şi se asigură că activităţile respective sunt tratate în mod egal dacă ele contribuie în mod egal la îndeplinirea obiectivelor de mediu pentru a evita denaturarea concurenţei pe piaţă; şi

31.9. sunt uşor de utilizat şi sunt stabilite într-un mod care să faciliteze verificarea respectării acestora.

32. Criteriile tehnice de examinare la care se face referinţă în pct.31:

32.1. cuprind, de asemenea, criterii pentru activităţi legate de tranziţia către o energie curată pe baza unei traiectorii de reducere a creşterii temperaturii cu 1,5 °C peste nivelurile preindustriale, în special eficienţa energetică şi energia din surse regenerabile, în măsura în care respectivele activităţi contribuie în mod substanţial la oricare dintre obiectivele de mediu;

32.2. garantează faptul că activităţile de producere a energiei care utilizează combustibili fosili solizi nu se califică drept activităţi economice durabile din punctul de vedere al mediului;

32.3. cuprind, de asemenea, criterii pentru activităţi legate de trecerea la o mobilitate curată sau neutră din punct de vedere climatic, inclusiv prin transferul modal, măsuri de eficientizare şi combustibili alternativi, în măsura în care aceste măsuri contribuie în mod semnificativ la oricare dintre obiectivele de mediu.

33. Criteriile tehnice de examinare cu scopul de a determina condiţiile în care o activitate economică se califică drept activitate care contribuie în mod substanţial la atenuarea schimbărilor climatice şi de a stabili dacă activitatea economică respectivă aduce prejudicii semnificative vreunuia dintre celelalte obiective de mediu prevăzute la pct.3 sunt stabilite în anexele nr.1 şi nr.2.

34. Criteriile tehnice de examinare cu scopul de a determina condiţiile în care o activitate economică se califică drept activitate care contribuie în mod substanţial la adaptarea la schimbările climatice şi de a stabili dacă activitatea economică respectivă aduce prejudicii semnificative vreunuia dintre celelalte obiective de mediu prevăzute la pct.3 sunt stabilite în anexele nr.1 şi nr.2.

35. Criteriile tehnice de examinare cu scopul de a determina condiţiile în care o activitate economică se califică drept activitate care contribuie în mod substanţial la utilizarea durabilă şi la protecţia resurselor de apă şi de a stabili dacă activitatea economică respectivă aduce prejudicii semnificative vreunuia dintre celelalte obiective de mediu prevăzute la pct.3 sunt stabilite în anexele nr.1 şi nr.2.

36. Criteriile tehnice de examinare cu scopul de a determina condiţiile în care o activitate economică se califică drept activitate care contribuie în mod substanţial la tranziţia către o economie circulară şi de a stabili dacă activitatea economică respectivă aduce prejudicii semnificative vreunuia dintre celelalte obiective de mediu prevăzute la pct.3 sunt stabilite în anexele nr.1 şi nr.2.

37. Criteriile tehnice de examinare cu scopul de a determina condiţiile în care o activitate economică se califică drept activitate care contribuie în mod substanţial la prevenirea şi controlul poluării şi de a stabili dacă activitatea economică respectivă aduce prejudicii semnificative vreunuia dintre celelalte obiective de mediu prevăzute la pct.3 sunt stabilite în anexele nr.1 şi nr.2.

38. Criteriile tehnice de examinare cu scopul de a determina condiţiile în care o activitate economică se califică drept activitate care contribuie în mod substanţial la protecţia şi refacerea biodiversităţii şi a ecosistemelor şi de a stabili dacă activitatea economică respectivă aduce prejudicii semnificative vreunuia dintre celelalte obiective de mediu prevăzute la pct.3 sunt stabilite în anexele nr.1 şi nr.2.

Anexa nr.1

la Taxonomia pentru finanţare durabilă

CRITERII

de contribuţie substanţială în funcţie de obiectiv şi activitate

Determinarea şi verificarea dacă o activitate economică se califică drept durabilă din punctul de vedere al mediului se efectuează în conformitate cu prevederile pct.15 din Taxonomie.

Astfel, pentru a fi eligibile, activităţile economice trebuie să fie incluse în lista oficială a Taxonomiei activităţilor eligibile (pasul 1) şi să respecte cerinţele calitative, precum şi valorile criteriilor de contribuţie substanţială (pasul 2) descrise în prezenta anexă.

Activităţile trebuie, de asemenea, să respecte criterii suplimentare (paşii 3 şi 4) pentru a fi considerate ca fiind aliniate la Taxonomie. Criteriile tehnice aferente etapei 3 (DNSH) sunt descrise în anexa nr.2, iar cele aferente etapei 4 ˗ în anexa nr.3.

Criteriile tehnice care trebuie îndeplinite corespund definiţiilor oficiale cu privire la ceea ce poate fi considerat “durabil”. Activităţile trebuie să demonstreze că contribuie în mod substanţial la cel puţin unul dintre obiectivele oficiale, că nu prejudiciază în mod semnificativ niciunuia dintre celelalte obiective şi respectă cerinţele minime de garanţii sociale (MSS), stabilite pentru a asigura desfăşurarea proiectelor în conformitate cu principiile etice în afaceri.

Anexa nr.4 are caracter informativ, deoarece calitatea “de facilitare” sau “de tranziţie” a activităţii nu influenţează procesul de selecţie.

ACTIVITĂŢI ELIGIBILE ÎN CADRUL OBIECTIVULUI

DE ATENUARE A SCHIMBĂRILOR CLIMATICE

ACTIVITĂŢI ELIGIBILE ÎN CADRUL OBIECTIVULUI

DE ADAPTARE LA SCHIMBĂRILE CLIMATICE

Toate activităţile următoare specifice obiectivului de adaptare sunt, de asemenea, eligibile în conformitate cu criteriile descrise mai jos:

ACTIVITĂŢI ELIGIBILE ÎN CADRUL OBIECTIVULUI DE UTILIZARE

DURABILĂ ŞI PROTECŢIEI RESURSELOR DE APĂ

ACTIVITĂŢI ELIGIBILE ÎN CADRUL OBIECTIVULUI ECONOMIA CIRCULARĂ

ACTIVITĂŢI ELIGIBILE ÎN CADRUL OBIECTIVULUI

DE PREVENIRE ŞI CONTROL AL POLUĂRII

ACTIVITĂŢI ELIGIBILE ÎN CADRUL OBIECTIVULUI PROTECŢIA

ŞI REFACEREA BIODIVERSITĂŢII ŞI A ECOSISTEMELOR

Anexa nr.2

la Taxonomia pentru finanţare durabilă

CRITERIILE DE “A NU PREJUDICIA ÎN MOD SEMNIFICATIV” (DNSH)

ÎN FUNCŢIE DE OBIECTIV ŞI DE ACTIVITATE

IDENTIFICAREA DNSH APLICABIL

1. Pentru a fi eligibile, activităţile trebuie să respecte criteriile de “Contribuţie substanţială” la oricare dintre cele şase obiective de mediu, dar şi atunci când legiuitorul a identificat riscuri specifice, să respecte criteriile DNSH pentru oricare dintre celelalte cinci obiective, atunci când este cazul. Aceste criterii pot fi de trei tipuri:

§ G – “Generic”: criteriul constă în cerinţe calitative sau cantitative generale care se pot aplica diferitelor activităţi din diferite sectoare.

§ S – “Specific”: criteriul este ataşat uneia sau două activităţi închise care sunt susceptibile să inducă un risc specific din cauza naturii lor.

§ M – “Comun”: criteriul corespunde unui risc comun unui grup de cel puţin 3 activităţi care prezintă convergenţe în ceea ce priveşte riscurile DNSH; prin urmare, aceste activităţi ar trebui evaluate conform aceluiaşi criteriu comun pentru a determina dacă prezintă un risc semnificativ de prejudiciere a oricărui alt obiectiv sau nu.

2. Unele activităţi nu au necesitat adăugarea unor criterii DNSH specifice, iar multe dintre ele au doar criterii generice. În special, criteriile generice DNSH pentru adaptarea la schimbările climatice (capitolul III) sunt identice cu “criteriile substanţiale”. În majoritatea cazurilor, criteriile generice DNSH pentru utilizarea durabilă şi protecţia resurselor de apă (capitolul IV) şi criterii generice pentru DNSH pentru protecţia şi refacerea biodiversităţii şi a ecosistemelor (capitolul VII), sunt în prezent obligaţii generice.

3. Activităţile legate de obiectivul de prevenire şi control al poluării au cel mai adesea o cerinţă DNSH specifică, nivelul de complexitate variind. În timp ce o proporţie minoră trebuie să respecte doar criteriile generice pentru DNSH pentru prevenirea şi controlul poluării în ceea ce priveşte utilizarea şi prezenţa substanţelor chimice (capitolul VI), un număr semnificativ dintre aceste activităţi combină cele două tipuri de cerinţe: DNSH-ul generic şi specificul legat de caracteristicile activităţii.

4. Pentru a determina dacă DNSH se aplică şi care este tipul acestuia, utilizatorii taxonomiei pot consulta tabelele de mai jos, ţinând cont de următoarele abrevieri:

Descrierile detaliate ale cerinţelor DNSH sunt prezentate în secţiunile de mai jos.

CRITERIILE DNSH PENTRU OBIECTIVUL DE ATENUARE A SCHIMBĂRILOR CLIMATICE

Criteriul DNSH pentru obiectivul de atenuare a schimbărilor climatice nu se aplică în cazul următoarelor activităţi:

a) tuturor activităţilor enumerate în obiectivul de atenuare a schimbărilor climatice;

b) activităţilor climatice enumerate în tabelul de mai jos:

Toate celelalte activităţi trebuie să respecte criteriile DNSH corespunzătoare aplicabile, care sunt fie specifice ("S" DNSH) unei activităţi, fie comune mai multor activităţi ("M" DNSH), aşa cum este descris mai jos:

CRITERIILE DNSH PENTRU OBIECTIVUL DE ADAPTARE LA SCHIMBĂRILE CLIMATICE

1. Criteriul DNSH de adaptare la schimbările climatice nu se aplică în cazul următoarelor activităţi:

a) tuturor activităţilor care sunt enumerate în cadrul obiectivului de adaptare la schimbările climatice, deoarece criteriile lor substanţiale asigură deja un impact pozitiv în ceea ce priveşte acest obiectiv;

b) activităţilor nucleare, atunci când acestea sunt clasificate în cadrul Obiectivului de atenuare a schimbărilor climatice, trebuie să respecte anumite obligaţii speciale1.

_____________________

1 Care nu sunt descrise în versiunea actuală a taxonomiei, deoarece astfel de activităţi nu există în prezent pe teritoriul naţional.

2. Toate celelalte activităţi trebuie să respecte criteriile generice DNSH pentru adaptarea la schimbările climatice:

2.1. Criterii

Riscurile climatice fizice care sunt semnificative pentru activitate au fost identificate pe baza listei pericolelor legate de climă (pct. 3.2.2), prin efectuarea unei evaluări robuste a riscurilor climatice şi a vulnerabilităţii, cu parcurgerea următoarelor etape:

(a) etapa de încadrare a activităţii, pentru a identifica acele riscuri climatice incluse în lista pericolelor legate de climă care pot afecta performanţa activităţii economice pe durata sa de viaţă preconizată;

(b) în cazul în care evaluarea activităţii arată că aceasta este expusă unuia sau mai multor riscuri climatice fizice incluse în lista pericolelor legate de climă, o evaluare a riscurilor climatice şi a vulnerabilităţii pentru a se determina dacă riscurile climatice fizice sunt semnificative pentru activitatea economică respectivă;

(c) o evaluare a soluţiilor de adaptare care pot reduce riscul climatic fizic identificat.

Evaluarea riscurilor climatice şi a vulnerabilităţii este proporţională cu dimensiunea activităţii şi cu durata de viaţă preconizată a acesteia; prin urmare:

(a) pentru activităţile cu o durată de viaţă estimată mai mică de 10 ani, evaluarea se realizează cel puţin prin utilizarea unor proiecţii climatice la cea mai mică scară adecvată;

(b) pentru toate celelalte activităţi, evaluarea se realizează utilizând proiecţii climatice de ultimă generaţie şi la cea mai înaltă rezoluţie disponibilă, pentru gama existentă de scenarii pentru viitor2 care este compatibilă cu durata de viaţă preconizată a activităţii, incluzând, cel puţin, scenarii bazate pe proiecţii climatice pe o perioadă de 10-30 de ani pentru investiţiile majore.

_____________________

2 Scenariile viitoare includ căile de concentrare reprezentative ale evoluţiei concentraţiei (RCP) ale Grupului interguvernamental privind schimbările climatice RCP2.6, RCP4.5, RCP6.0 şi RCP8.5.

Proiecţiile climatice şi evaluarea impactului se bazează pe cele mai bune practici şi pe orientările disponibile şi iau în considerare cele mai recente cunoştinţe ştiinţifice legate de analiza vulnerabilităţii şi a riscurilor şi metodologiile aferente, în conformitate cu cele mai recente rapoarte3 ale Grupului interguvernamental privind schimbările climatice, cele mai recente publicaţii ştiinţifice evaluate inter pares şi cele mai recente modele cu sursă deschisă4 sau cu plată.

_____________________

3 Rapoartele de evaluare privind schimbările climatice: impact, adaptare şi vulnerabilitate, publicate periodic de Grupul interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC), organismul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru evaluarea ştiinţei legate de schimbările climatice, https://www.ipcc.ch/reports/. 

4 Cum ar fi serviciile Copernicus gestionate de Comisia Europeană.

În cazul activităţilor existente şi al activităţilor noi care utilizează active fizice existente, operatorul economic pune în aplicare soluţii fizice şi nefizice (“soluţii de adaptare”), pe o perioadă de până la cinci ani, care reduc cele mai importante riscuri climatice fizice identificate care sunt semnificative pentru activitatea respectivă. În consecinţă, se elaborează un plan de adaptare pentru punerea în aplicare a acestor soluţii.

În cazul activităţilor noi şi al activităţile existente care utilizează active fizice nou construite, operatorul economic integrează, în momentul proiectării şi al construcţiei, soluţiile de adaptare care reduc cele mai importante riscuri climatice fizice identificate care sunt semnificative pentru activitatea respectivă şi le pune în aplicare înainte de începerea operaţiunilor.

Soluţiile de adaptare puse în aplicare nu afectează negativ eforturile de adaptare la riscurile climatice fizice sau nivelul de rezilienţă la acestea al altor persoane, al naturii, al patrimoniului cultural, al activelor şi al altor activităţi economice; acestea sunt coerente cu strategiile şi planurile de adaptare de la nivel local, sectorial, regional sau naţional şi iau în calcul utilizarea soluţiilor bazate pe natură5 sau se bazează, în măsura posibilului, pe infrastructura albastră sau pe infrastructura verde6.

_____________________

5 Soluţiile bazate pe natură sunt definite ca "soluţii inspirate şi susţinute de natură, care sunt eficiente din punctul de vedere al costurilor, oferă simultan beneficii de mediu, sociale şi economice şi contribuie la consolidarea rezilienţei Astfel de soluţii aduc din ce în ce mai multe şi mai diverse caracteristici şi procese naturale şi naturii în oraşe, peisaje şi peisaje marine, prin intervenţii sistemice adaptate la nivel local, eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor". Prin urmare, soluţiile bazate pe natură aduc beneficii biodiversităţii şi sprijină furnizarea unei game de servicii ecosistemice. (a se vedea, de exemplu, versiunea 4.6.2021: https://ec.europa.eu/research/environment/index.cfm?pg=nbs).

6 A se vedea, de exemplu, Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor: Infrastructura verde (IG) – Consolidarea capitalului natural al Europei (COM(2013) 0249 final).

2.2. Clasificarea pericolelor legate de climă7

_____________________

7 Lista pericolelor legate de climă din acest tabel nu este exhaustivă, fiind doar o listă indicativă a celor mai răspândite pericole care trebuie luate în considerare, ca un minim, la evaluarea riscurilor climatice şi a vulnerabilităţii.

_____________________

8 Cutremurele nu sunt incluse în această listă deoarece nu există un consens ştiinţific care să sugereze o corelaţie între evoluţia frecvenţei lor şi schimbările climatice.

• Aceste activităţi trebuie, de asemenea, să respecte criteriile DNSH, atunci când există şi sunt aplicabile altor obiective non-climatice şi să demonstreze că nu dăunează obiectivului de atenuare. Această DNSH faţă de obiectivul de atenuare este considerată îndeplinită dacă activităţile respectă cerinţele calitative şi cantitative descrise în prezenta anexă.

CRITERIILE DNSH PENTRU OBIECTIVUL DE UTILIZARE

DURABILĂ ŞI PROTECŢIA RESURSELOR DE APĂ

1. Criteriul DNSH pentru apă şi obiectivele marine nu se aplică în cazul următoarelor activităţi:

a) tuturor activităţilor enumerate în obiectivul privind apa şi resursele marine;

b) activităţilor climatice enumerate în tabelul de mai jos:

2. Următoarele activităţi trebuie doar să îndeplinească criteriile generice DNSH pentru utilizarea durabilă şi protecţia resurselor de apă:

3. Toate celelalte activităţi trebuie să respecte criteriile DNSH corespunzătoare, care sunt fie specifice (“S") unei activităţi, fie comune mai multor activităţi (“M"), aşa cum este descris mai jos:

CRITERIILE DNSH PENTRU OBIECTIVUL ECONOMIA CIRCULARĂ

1. DNSH pentru economia circulară nu se aplică pentru următoarele activităţi:

a) toate activităţile enumerate în cadrul obiectivului “economia circulară”;

b) toate activităţile enumerate în tabelul de mai jos:

2. Toate celelalte activităţi trebuie să respecte criteriile DNSH corespunzătoare, care sunt fie specifice (DNSH “S”) unei activităţi, fie comune mai multor activităţi (DNSH “M”), aşa cum este descris mai jos:

CRITERIILE DNSH PENTRU OBIECTIVUL DE PREVENIRE ŞI CONTROL AL POLUĂRII

1. Obiectivul DNSH pentru obiectivul de prevenire şi control al poluării nu se aplică pentru următoarele activităţi:

a. toate activităţile enumerate în cadrul obiectivului de prevenire şi control al poluării;

b. toate activităţile enumerate în tabelul de mai jos:

2. Următoarele activităţi trebuie doar să îndeplinească criteriile generice pentru DNSH pentru prevenirea şi controlul poluării în ceea ce priveşte utilizarea şi prezenţa substanţelor chimice:

3. Toate celelalte activităţi trebuie să respecte criteriile DNSH corespunzătoare, care pot fi specifice unei activităţi (DNSH – Specific) sau comune mai multor activităţi (DNSH – Mutual)

CRITERIILE DNSH PENTRU OBIECTIVUL PROTECŢIA

ŞI REFACEREA BIODIVERSITĂŢII ŞI A ECOSISTEMELOR

1. Criteriul DNSH privind biodiversitatea nu se aplică pentru următoarele activităţi:

a) toate activităţile care sunt enumerate în cadrul obiectivului privind biodiversitatea

b) toate activităţile enumerate în tabelul de mai jos

2. Următoarele activităţi trebuie să îndeplinească doar criterii generice DNSH pentru protecţia şi refacerea biodiversităţii şi a ecosistemelor:

3. Toate celelalte activităţi trebuie să respecte criteriile DNSH corespunzătoare, care sunt fie specifice (DNSH – “S”) unei activităţi sau mutuale (DNSH – “M”), mai multor activităţi, aşa cum sunt descrise mai jos:

Anexa nr.3

la Taxonomia pentru finanţare durabilă

CRITERII MINIME

de siguranţă socială (MSS)

1. Principiile de bază presupun că aceste criterii trebuie verificate pentru toate entităţile debitoare, cu un accent special pe cele care sunt multinaţionale.

2. Procesul de screening MSS constă din doi paşi:

2.1. verificarea faptului că proiectul finanţat se află într-o ţară care respectă cele 10 convenţii fundamentale ale muncii ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM) şi Carta internaţională a drepturilor omului a ONU.

Deoarece Republica Moldova respectă ambele cerinţe privind convenţiile OIM şi Carta drepturilor omului, această verificare trebuie efectuată numai pentru investiţiile în ţări terţe, altele decât statele membre ale Uniunii Europene;

2.2. verificarea faptului că entitatea debitoare respectă cele mai bune practici privind conduita responsabilă în afaceri şi principiile directoare ale ONU privind întreprinderile şi drepturile omului.

3. Părţile interesate din domeniul financiar pot să îşi elaboreze metodologii interne pentru aplicarea şi verificarea respectării criteriilor date.

Anexa nr.4
la Taxonomia pentru finanţare durabilă

LISTA

activităţilor considerate tranzitorii

sau de facilitare în funcţie de fiecare obiectiv

O clasificare suplimentară a activităţilor permite diferenţierea între trei tipuri distincte de activităţi:

1. Cele care contribuie în mod substanţial la obiectivele de mediu, deoarece sunt activităţi cu impact redus asupra mediului înconjurător în natură, legate de energia regenerabilă, de mobilitatea neutră din punct de vedere climatic, de infrastructura energetică necesară pentru a permite decarbonizarea sistemului energetic, trecerea la utilizarea materialelor din surse durabile sau sunt activităţi legate de captarea şi utilizarea în siguranţă a carbonului (CCU), tehnologiile de captare şi stocare a carbonului (CSC) sau care consolidează absorbanţii naturali de carbon prin managementul durabil în silvicultură, agricultură, refacerea terenurilor cultivate, a pajiştilor şi a zonelor umede, precum şi împădurire.

2. Activităţi tranzitorii: activităţile, pentru care nu există o alternativă fezabilă din punct de vedere tehnologic şi economic, cu emisii scăzute de dioxid de carbon permit îmbunătăţiri tehnologice posibile care pot sprijini tranziţia către o economie neutră din punct de vedere climatic, în conformitate cu o traiectorie de limitare a creşterii temperaturii la 1,5°C peste nivelurile preindustriale, inclusiv prin eliminarea treptată a emisiilor de gaze cu efect de seră, în special a emisiilor provenite de la combustibilii fosili solizi, şi în cazul în care aceste activităţi:

2.1. au niveluri de emisii de gaze cu efect de seră care corespund celor mai bune performanţe din sector sau industrie;

2.2. nu împiedică dezvoltarea şi implementarea alternativelor cu emisii scăzute de dioxid de carbon; şi

2.3. nu duc la blocarea activelor cu emisii ridicate de dioxid de carbon, având în vedere durata de viaţă economică a activelor respective.

3. Activităţi de facilitare: deşi aceste activităţi nu contribuie în mod direct la atingerea obiectivelor de mediu, ele sunt esenţiale pentru sprijinirea desfăşurării activităţilor din prima categorie. Aceste activităţi trebuie să respecte următoarele prevederi:

3.1. nu trebuie să ducă la blocarea activelor care subminează obiectivele de mediu pe termen lung, având în vedere durata de viaţă economică a activelor respective; şi

3.2. trebuie să aibă un impact pozitiv substanţial asupra mediului, pe baza considerentelor legate de ciclul de viaţă.

CLASIFICAREA ACTIVITĂŢILOR

T: Activităţi tranzitorii; E: Activităţi de facilitare