Lege nr. 169 din 20.07.2017

PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA

L E G E

pentru aprobarea Programului naţional în domeniul

concurenţei şi ajutorului de stat pentru anii 2017–2020

nr. 169  din  20.07.2017

 (în vigoare 18.08.2017) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 301-315 art. 533 din 18.08.2017

* * *

În vederea dezvoltării unui mediu concurenţial loial, a sporirii competitivităţii Republicii Moldova, a creşterii bunăstării consumatorilor şi a implementării angajamentelor prevăzute în Acordul de Asociere dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană în materie de concurenţă şi ajutor de stat,

Parlamentul adoptă prezenta lege ordinară.

Art.1. – Se aprobă Programul naţional în domeniul concurenţei şi ajutorului de stat pentru anii 2017–2020, prezentat în anexa care este parte integrantă a prezentei legi.

Art.2. – Autorităţile publice centrale de specialitate, autorităţile administraţiei publice locale, autorităţile cu funcţii de reglementare şi control, în limitele competenţelor:

– vor asigura realizarea prevederilor Programului menţionat;

– vor prezenta Consiliului Concurenţei, anual, pînă la data de 15 ianuarie, informaţii cu privire la executarea prevederilor Programului nominalizat pentru anul precedent.

Art.3. – Consiliul Concurenţei va monitoriza realizarea Programului naţional în domeniul concurenţei şi ajutorului de stat pentru anii 2017–2020 şi va prezenta Parlamentului, anual, odată cu raportul anual de activitate, informaţii privind implementarea acestuia.

Anexă

Notă: În cuprinsul anexei sintagma "Ministerul Economiei şi Infrastructurii" se substituie cu sintagma "Ministerul Economiei", iar sintagma "Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării" se substituie cu sintagma "Ministerul Educaţiei şi Cercetării" conform Legii nr.156 din 09.06.2022, în vigoare 01.07.2022

Notă: În anexa la lege, sintagmele "Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor" şi "Ministerul Economiei" se substituie cu sintagma "Ministerul Economiei şi Infrastructurii", iar sintagma "Ministerul Educaţiei" – cu sintagma "Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării" conform Legii nr.79 din 24.05.2018, în vigoare 15.06.2018

PROGRAMUL NAŢIONAL

în domeniul concurenţei şi ajutorului de stat

pentru anii 2017–2020

GLOSAR DE TERMENI:

ajutor de stat – orice măsură de sprijin care întruneşte cumulativ următoarele condiţii:

a) este acordată de furnizor din resurse de stat sau din resursele unităţilor administrativ-teritoriale sub orice formă;

b) conferă beneficiarului un avantaj economic care nu ar fi fost obţinut în condiţii normale de piaţă;

c) este acordată în mod selectiv;

d) denaturează sau riscă să denatureze concurenţa;

clemenţă – recompensă acordată de Consiliul Concurenţei pentru cooperarea întreprinderilor şi asociaţiilor de întreprinderi cu Consiliul Concurenţei în cazul în care acestea sînt sau au fost parte a unui acord anticoncurenţial;

drepturi exclusive – drepturi acordate de o autoritate publică competentă prin orice act legislativ, normativ sau administrativ al cărui efect este limitarea de a exercita o activitate economică în cadrul unei anumite zone geografice la una sau mai multe întreprinderi şi care afectează substanţial capacitatea altor întreprinderi de a desfăşura o astfel de activitate în zona respectivă;

mediu concurenţial – totalitatea condiţiilor şi factorilor ce determină realizarea concurenţei în vederea obţinerii unor influenţe favorabile asupra mecanismului de funcţionare a pieţei şi asupra bunăstării consumatorilor;

servicii de interes economic general – comercializare de produse:

a) care sînt destinate cetăţenilor sau sînt în interesul societăţii în general;

b) care nu mai sînt furnizate sau nu pot fi furnizate în mod satisfăcător şi în condiţii compatibile cu interesul public, astfel cum este definit de către stat, de către întreprinderile care îşi desfăşoară activitatea în condiţii normale de piaţă, adică a căror furnizare o întreprindere nu şi-ar asuma-o sau nu şi-ar asuma-o în aceeaşi măsură sau în aceleaşi condiţii dacă ar ţine seama de propriile interese comerciale;

c) a căror obligaţie de furnizare este stabilită de o autoritate publică printr-un act legislativ, normativ sau administrativ sau printr-un contract/serie de acte sau contracte care definesc obligaţiile întreprinderii în cauză şi ale autorităţii, specifice prestării unor astfel de servicii.

INTRODUCERE

1. Republica Moldova, odată cu proclamarea independenţei la 27 august 1991, a trecut la implementarea unui model economic nou, bazat pe mecanismul cererii şi ofertei, proprietatea privată, libertatea şi iniţiativa întreprinzătorului, competiţia între agenţii economici. În Constituţia Republicii Moldova, la art.9 alin.(3) se specifică faptul că piaţa, libera iniţiativă economică, concurenţa loială sînt factorii de bază ai economiei, iar conform art.126 alin.(2) lit.b), libertatea comerţului şi activităţii de întreprinzător, protecţia concurenţei loiale şi crearea unui cadru favorabil necesar valorificării tuturor factorilor de producţie sînt asigurate de stat.

2. Este de menţionat că reformele şi modificările de sistem, iniţiate la începutul anilor 90 ai secolului XX, s-au desfăşurat relativ lent, deoarece transpunerea principiilor economiei de piaţă, aşa cum au fost acestea implementate la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene, nu s-a realizat cu rapiditate.

3. Printr-o serie de iniţiative politice, Republica Moldova a aderat la mai multe acorduri internaţionale şi a adoptat legi, acte normative care au avut ca scop accelerarea procesului de transformare a sistemului economic într-o economie de piaţă funcţională. Aici se poate de menţionat în special Legea nr.166/2012 pentru aprobarea Strategiei naţionale de dezvoltare "Moldova 2020" şi Acordul de Asociere dintre Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de altă parte (în continuare – Acord de Asociere), ratificat de Parlamentul Republicii Moldova prin Legea nr.112/2014. Strategia naţională de dezvoltare "Moldova 2020", axată pe mai multe priorităţi de dezvoltare, prin prioritatea a patra, prevede în mod expres măsurile ce au ca scop ameliorarea mediului de afaceri, promovarea politicii concurenţiale, optimizarea cadrului de reglementare şi aplicarea tehnologiilor informaţionale la nivelul serviciilor publice. În acelaşi timp, principalele obiective ale Acordului de Asociere, aşa cum acestea sînt prezentate în art.1 al acordului, se axează pe integrarea politică şi economică la nivelul părţilor, pe îmbunătăţirea dialogului politic, pe consolidarea democraţiei şi a altor valori de natură economică, legală şi socială.

4. Programul naţional în domeniul concurenţei şi ajutorului de stat pentru anii 2017–2020 (în continuare – Program) este elaborat în vederea implementării prevederilor cu privire la concurenţă din Strategia naţională de dezvoltare "Moldova 2020", pentru o aplicare mai coerentă a Legii concurenţei nr.183/2012 şi a Legii nr.139/2012 cu privire la ajutorul de stat, în conformitate cu prevederile capitolului 10 "Concurenţă" din titlul V al Acordului de Asociere.

Din punct de vedere economic, elaborarea şi implementarea acestui document decurg din necesitatea deschiderii sectoarelor economice către concurenţă, a sporirii nivelului de transparenţă şi de accesibilitate a pieţelor, a utilizării eficiente a resurselor publice pentru creşterea bunăstării consumatorilor.

5. Programul prevede o abordare complexă şi strategică a problemelor, obiectivelor şi acţiunilor ce se impun a fi realizate. Acesta abordează dezvoltarea concurenţei, inclusiv controlul asupra ajutorului de stat, în contextul în care creşterea sau diminuarea nivelului de competitivitate a întreprinderilor din Republica Moldova reprezintă rezultatul direct al unui sistem concurenţial îmbunătăţit, viabil şi loial.

Obiectivul general al Programului îl reprezintă dezvoltarea mediului concurenţial loial prin deschiderea sectoarelor economice către concurenţă şi monitorizarea eficientă a ajutorului de stat. În prezentul Program sînt trasate 2 obiective specifice şi un set de acţiuni ce urmează a fi întreprinse pentru realizarea acestor obiective, precum şi rezultatele scontate şi indicatorii de performanţă, procedura de monitorizare şi evaluare.

6. Programul va fi implementat în perioada 2017–2020, fiind racordat, sub aspect temporal, la perioadele de realizare a celor mai importante documente de politici strategice ale Republicii Moldova, în special Strategia naţională de dezvoltare "Moldova 2020".

7. Consiliul Concurenţei, în baza acumulării informaţiilor de la toate autorităţile publice implicate în realizarea Programului, va elabora şi va prezenta Parlamentului, anual, informaţii privind monitorizarea activităţilor de implementare a Programului.

I. IDENTIFICAREA PROBLEMELOR

8. În Republica Moldova, politica de concurenţă şi cadrul legal-normativ în domeniul de protecţie a concurenţei îşi au originea la începutul anilor 90 ai secolului XX, concomitent cu lansarea unor ample transformări social-economice şi cu schimbarea rolului statului în economie. În acest context, statul, prin intermediul mecanismelor şi instrumentelor de intervenţie publică, a recurs la diversificarea formelor de proprietate, la stimularea activităţii sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii, la reducerea barierelor în calea concurenţei, precum şi a intervenţiei sectorului public în economie, la încurajarea diversificării producţiei şi comerţului, la simplificarea şi optimizarea regimului de restricţii vamale – toate acestea contribuind direct la liberalizarea activităţii economice şi deschiderea pieţelor către libera concurenţă.

Din acea perioadă şi pînă în prezent, politica de concurenţă, reglementată şi implementată de autorităţile publice, a evoluat continuu, lărgind aria de abordare, mecanismele şi instrumentele de intervenţie.

Totuşi, chiar dacă au fost înregistrate progrese şi au fost realizate reforme importante, persistă mai multe probleme care împiedică funcţionarea mediului concurenţial loial. Pentru a înţelege necesitatea activităţilor propuse în Program este important, în primul rînd, să se realizeze o scurtă prezentare a problemelor existente în prezent, în contextul concurenţei la nivel naţional, probleme ce împiedică dezvoltarea economică într-o manieră dinamică şi eficientă. Programul prezintă ansamblul problemelor de ordin concurenţial, concentrîndu-se mai mult pe obiectivele stabilite. Ulterior, fiecare autoritate şi instituţie responsabilă de implementarea anumitor acţiuni din Program vor identifica problemele specifice domeniilor de competenţă, care au legătură cu mediul concurenţial, şi vor identifica acţiuni de soluţionare a acestor probleme.

Problemele mediului concurenţial sînt structurate în 3 grupuri:

1) reglementări excesive şi bariere de intrare pe piaţă;

2) cultura concurenţială redusă;

3) fenomenele anticoncurenţiale.

Acestea urmează a fi analizate în continuare.

1. Reglementări excesive şi bariere de intrare pe piaţă

9. Evaluarea reglementărilor şi a barierelor anticoncurenţiale permite să fie stabilit în ce măsură are loc impulsionarea sau stagnarea dezvoltării mediului concurenţial în sectoarele economice în care tehnologia şi conjunctura permit existenţa concurenţei. În statele membre ale Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (în continuare – OCDE), această sarcină este realizată prin intermediul sistemului de indicatori de evaluare a reglementării pieţei produselor. Indicatorul de evaluare a reglementării pieţei produselor (în continuare – indicator RPP) reflectă influenţa diferitor acte normative şi practici existente asupra concurenţei, avînd în vedere şi unele caracteristici ale ramurilor principale ale economiei. Astfel, cu cît reglementările sînt mai cuprinzătoare şi intervenţia statului în sectoarele economice este mai profundă, cu atît indicatorul RPP în ţara respectivă are o valoare absolută mai mare. Respectiv, o valoare mai mică a indicatorului RPP reflectă o intervenţie mai moderată a statului în economie şi un nivel mai mare de deschidere a sectoarelor economice către concurenţă.

Acest sistem de indicatori este necesar pentru promovarea reformelor economice structurale în vederea dezvoltării mediului concurenţial. Reformele de deschidere a pieţelor către concurenţă sînt strîns legate de impulsionarea concurenţei pe pieţele de produse şi servicii, avînd un impact deosebit asupra dinamicii produsului intern brut (în continuare – PIB) pe cap de locuitor, precum şi asupra creşterii productivităţii muncii.

10. Analiza dinamicii indicatorului RPP la nivel internaţional a reliefat faptul că valoarea medie a acestuia pentru statele membre OCDE s-a micşorat de la 2,2 puncte în anul 1998 la 1,3 în 2008 (de la 6 puncte – economie fără concurenţă, suprareglementată; pînă la 0 puncte – economie expusă concurenţei libere). Ţările care au avut politici de liberalizare a pieţelor în anul 1998 au reuşit o creştere mai rapidă a PIB-ului pe cap de locuitor în decada ulterioară. Estimarea de către OCDE, la nivel internaţional, a indicatorului dat denotă faptul că, în condiţii comparabile, o reducere a indicatorului respectiv cu 0,5 puncte generează o rată anuală medie de creştere de 0,3% a PIB-ului pe cap de locuitor.

Evaluarea indicatorului RPP pentru Republica Moldova în anul 2016 a determinat că valoarea acestuia este de 2,48 puncte, fapt ce demonstrează că în Republica Moldova economia este influenţată de existenţa reglementărilor nejustificate în unele sectoare economice şi a barierelor anticoncurenţiale, care au un impact negativ asupra activităţii economice.

Această categorie de aspecte legate de concurenţă cuprinde un domeniu larg de măsuri de stat de ordin economic, juridic, social, cultural şi alte măsuri de stat care nu se încadrează în aplicarea directă a Legii concurenţei nr.183/2012 şi a Legii nr.139/2012 cu privire la ajutorul de stat. Efectele anticoncurenţiale au apărut deoarece Guvernul, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale (în continuare – APC şi APL), autorităţile cu funcţii de reglementare şi control au reglementat domenii importante pentru stat care nu se încadrează în aplicarea directă a acestor legi fie efectele asupra concurenţei nu au fost intenţionate, fiind considerate efecte secundare inevitabile în adoptarea regulilor şi reglementărilor, fie pur şi simplu nu au fost luate în considerare.

Prezentul Program se concentrează pe aspectele indicatorului RPP care au un efect semnificativ direct sau indirect asupra dezvoltării concurenţei, după cum urmează:

1) politicile de liberalizare a pieţei, care sînt divizate în 2 subsecţiuni:

a) barierele de intrare pentru întreprinderi pe pieţele din interiorul sau din afara ţării;

b) politicile sectoarelor reglementate;

2) dimensiunea sectorului public raportată la economia naţională;

3) regulile de achiziţii publice;

4) controlul şi reglementarea preţului la diferite produse, servicii şi lucrări.

1.1. Politicile de liberalizare a pieţei

a) Barierele de intrare pentru întreprinderi pe pieţele din interiorul sau din afara ţării

11. Barierele de intrare a întreprinderilor pe pieţe se referă la un număr mare de factori care, luaţi împreună, reflectă gradul de deschidere a pieţelor pentru intrarea investitorilor sau pentru dinamizarea activităţilor pe pieţele existente. Cei mai importanţi factori sînt:

1) nivelul de acoperire a pieţei şi de intensitate a concurenţei existente pentru produsele şi serviciile de pe diferite pieţe, de care întreprinderile nou-intrate sînt interesate;

2) dificultăţile la înregistrarea întreprinderilor;

3) existenţa entităţii publice necesare pentru înregistrarea de noi întreprinderi;

4) nivelul de concentrare economică a pieţelor în urma aplicării legislaţiei din domeniul concurenţei;

5) accesul la resursele financiare din sectorul bancar şi nebancar;

6) povara administrativă în angajarea de personal nou (cerinţe sociale şi de impozitare);

7) povara de înregistrare pentru ocuparea forţei de muncă (străină şi naţională);

8) nivelul de taxe de import şi export, efectuarea procedurilor vamale pentru produse şi servicii;

9) durata de timp pentru obţinerea de licenţe, autorizaţii şi permise necesare pentru desfăşurarea activităţilor economice;

10) gradul reglementării de stat a preţurilor la diferite produse sau servicii;

11) gradul de deschidere a pieţei serviciilor de interes economic general (în continuare – SIEG) către concurenţă;

12) nivelul de stabilitate politică şi economică generală pentru planificare economică pe termen lung.

Din perspectiva întreprinderilor, totalitatea acestor factori reflectă deschiderea unei economii pentru intrarea pe piaţă a potenţialilor investitori, iar investitorii îşi planifică activităţile în conformitate cu statutul principalilor factori de decizie, atunci cînd, de exemplu, stabilitatea economică şi politică sînt critice. Avînd în vedere că recuperarea investiţiei iniţiale depinde de cantitatea necesară de capital iniţial pentru lansarea afacerii şi de nivelul de preţ al produselor şi serviciilor ce urmează a fi oferite şi vîndute pe pieţe, cerinţa minimă pentru întreprinderi este de a-şi recupera investiţia în cel mult doi ani (în cele mai precare condiţii politice), pe cînd în cadrul unui mediu politic pozitiv, această durată poate ajunge pînă la 8–10 ani. Dacă acest tip de calcul nu poate fi realizat de către potenţialii investitori, intrarea pe piaţă nu este considerată utilă de către comunitatea de afaceri.

Un factor important pentru intrarea pe piaţă îl constituie obţinerea de licenţe, autorizaţii şi concesiuni necesare pentru a începe şi a desfăşura activităţi comerciale în Republica Moldova. Evaluarea pe baza Metodologiei de estimare a costurilor administrative prin aplicarea Modelului Costului Standard, descrisă în studiul elaborat cu suportul Băncii Mondiale (Raportul Grupului Băncii Mondiale: A face afaceri 2016. Măsurarea reglementării calităţii şi eficienţei, Profil Economic 2016, Moldova), a relevat faptul că costurile administrative aferente actelor permisive suportate de agenţii economici din Republica Moldova, care sînt costuri aferente efortului alocat de solicitant pentru a se conforma cu procedurile administrative, ajung la circa 136 de milioane de lei pe an. Perioada de timp pentru obţinerea licenţelor şi actelor permisive este de asemenea evaluată ca un criteriu important de acces pe piaţă, generînd costuri indirecte (timpul de aşteptare pentru obţinerea de acte permisive), ceea ce se exprimă în aproximativ 1,4 milioane de zile pe an pentru actele permisive analizate.

Toate acestea presupun costuri administrative de intrare pe piaţă pentru agenţii economici şi o perioadă de timp suplimentară de organizare a afacerii, fapt ce duce direct la creşterea valorii indicatorului RPP şi la scăderea intensităţii mediului concurenţial.

b) Politicile sectoarelor reglementate

12. Abordarea de către autorităţile publice a situaţiilor de producţie şi furnizare de produse şi servicii în sectoarele economice-cheie depinde de disponibilitatea resurselor, produselor sau serviciilor într-un anumit sector. Sectoarele economice-cheie sînt considerate acelea care au un impact de ansamblu asupra economiei (sectoare care au conexiuni puternice cu alte sectoare şi pot avea impact esenţial asupra competitivităţii economiei) şi/sau asupra bunăstării consumatorului (sectoare care au ponderi ridicate în coşul de consum şi/sau au impact puternic asupra calităţii vieţii). În unele cazuri, aspectele sociale impun necesitatea de a echilibra interesele consumatorilor dacă există monopoluri naturale sau pieţe unde cantităţile de cerere disponibilă şi oferta actuală diverg într-o mare măsură.

Responsabilităţile sociale în activitatea autorităţilor publice necesită luarea în considerare a capacităţii consumatorilor de a plăti pentru produse sau servicii strict necesare, cum ar fi: energia pentru necesităţi casnice, alimentarea cu apă, produsele alimentare de bază, transportul, serviciile medicale, serviciile educaţionale etc. Lăsînd astfel de pieţe în regim de liberă concurenţă, pot fi create condiţii de piaţă inacceptabile din punct de vedere economic şi social, în special pentru categoriile social vulnerabile.

Totuşi, disponibilitatea noilor tehnologii, pe aproape toate pieţele menţionate anterior, a schimbat opinia generală de la "teoria monopolurilor naturale" şi "controlul necesar al statului" în direcţia deschiderii pieţelor, cel puţin parţial, către concurenţă, avînd ca rezultate produse mai calitative la un preţ mai mic şi un sortiment mai larg pentru consumatori.

13. În Republica Moldova există numeroase sectoare economice în care APC şi APL, autorităţile cu funcţii de reglementare şi control de pe diferite pieţe au introdus reguli care reglementează, în totalitate sau parţial, cererea şi oferta, preţurile, calitatea, cantitatea şi alte elemente care ar putea avea o influenţă asupra concurenţei.

De asemenea, prin acordarea de drepturi exclusive pentru unele întreprinderi, cadrul legal-normativ existent restricţionează, pe unele pieţe, numărul de concurenţi cărora li se permite să desfăşoare o afacere. Drepturile exclusive, instituite prin numeroase legi şi acte normative, restricţionează concurenţa pe piaţă, deoarece:

1) exercitarea drepturilor exclusive ţine, de regulă, de competenţa autorităţilor publice care, din diferite motive, creează agenţi economici pentru a-i învesti cu drepturi exclusive sau deleagă aceste drepturi unor entităţi din sectorul asociativ sau privat. Multe dintre acestea depăşesc sfera necesarului pentru a atinge obiectivele propriei politici;

2) majoritatea drepturilor exclusive sînt acordate pe o perioadă nedeterminată, fără a fi menţionat foarte clar care este scopul acordării acestor drepturi. Acordarea drepturilor respective este efectuată fără a indica expres că serviciul prestat este cu drept exclusiv;

3) tarifele şi preţurile practicate de întreprinderile învestite cu drepturi exclusive nu sînt justificate din punct de vedere economic (nu sînt orientate pe costuri şi, de regulă, sînt netransparente), fiind diferenţiate, uneori, pe anumite categorii de beneficiari.

Astfel, lipsesc prevederile legale de reglementare a anumitor aspecte ale drepturilor exclusive, cum ar fi: procedura de acordare, perioada, scopul, necesitatea acordării, responsabilul de supravegherea exercitării dreptului exclusiv, stabilirea transparentă a preţurilor şi a tarifelor practicate de entităţile învestite cu drepturi exclusive etc. Iar actele prin care se acordă drepturile exclusive diferă de la caz la caz (aceste drepturi sînt instituite prin lege, hotărîre de Guvern, ordin al ministrului sau al conducătorului autorităţii) şi aceasta duce, respectiv, la o neuniformitate a drepturilor exclusive acordate de către autorităţile publice. Pentru întreprinderile învestite cu drepturi exclusive de pe pieţele reglementate sînt create precondiţii pentru transferarea puterii de piaţă de pe pieţele reglementate, unde activează în regim de exclusivitate, pe pieţele deschise concurenţei.

Prin Legea nr.38/2008 privind protecţia mărcilor se conferă titularului unei mărci înregistrate drepturi exclusive asupra mărcii deţinute. Această prevedere creează impedimente pentru importatorii de mărfuri la plasarea pe piaţă a produselor care sînt obiecte de proprietate intelectuală protejate şi care au fost fabricate cu consimţămîntul titularului de drept. Prin astfel de reglementari se creează bariere de intrare pe piaţă şi este limitată semnificativ concurenţa.

1.2. Dimensiunea sectorului public raportată la economia naţională

14. La nivel global nu există un răspuns exact la întrebarea cît de mare trebuie să fie sectorul public în economie (prin intermediul întreprinderilor de stat şi municipale sau prin controlul parţial sau total asupra societăţilor comerciale în care autorităţile publice deţin o parte din capital). De asemenea, nu există nicio lege sau normă potrivit căreia în economia de piaţă trebuie să se implice în principal întreprinderile cu capital privat. În acest sens, numărul sau ponderea întreprinderilor de stat/municipale ori a celor cu capital parţial de stat (întreprinderi în care statul deţine o anumită cotă) într-o economie de piaţă nu poate fi percepută ca un semnal al problemei.

Există totuşi experienţa pe termen lung a economiilor de piaţă dezvoltate, care demonstrează că întreprinderile cu capital privat activează, în general, mai eficient decît întreprinderile de stat. Mai multe studii şi cercetări confirmă această afirmaţie, deoarece, în cele mai multe părţi ale lumii, întreprinderile de stat nu funcţionează la parametri optimi. De fapt, întreprinderile de stat sînt protejate de concurenţă, au o legătură strînsă cu statul şi sînt politizate. Piaţa este aranjată în favoarea lor în ceea ce priveşte preţurile şi producţia şi, de regulă, ele sînt protejate de concurenţa internaţională, precum şi de concurenţa internă. Aceasta are ca efect utilizarea ineficientă a resurselor statului.

Din cele 24 de sectoare economice analizate pentru Republica Moldova (conform Metodologiei OCDE), în 20 dintre ele sectorul public deţine cel puţin o întreprindere (sub formă de întreprindere de stat, întreprindere municipală sau societate comercială cu capital de stat). Conform extraselor din subregistrul patrimoniului întreprinderilor de stat/municipale al Registrului patrimoniului public, la data de 1 ianuarie 2015 erau înregistrate 244 de întreprinderi de stat, 498 de întreprinderi municipale şi 112 de societăţi pe acţiuni, în total 854 de întreprinderi. Valoarea totală de bilanţ, înregistrată la 1 ianuarie 2015, a celor 244 de întreprinderi de stat şi 112 societăţi pe acţiuni era de circa 18 miliarde de lei.

Rezultatele privind analiza datelor financiare ale întreprinderilor, rapoartelor Curţii de Conturi, Inspecţiei financiare evidenţiază performanţa redusă a acestor întreprinderi. Astfel, conform datelor Agenţiei Proprietăţii Publice pentru anul 2015, din 356 de întreprinderi supuse analizei, 114 au înregistrat pierderi, dintre care 36 sînt societăţi pe acţiuni şi 78 – întreprinderi de stat. Performanţa redusă este cauzată în mare parte de faptul că întreprinderile de stat şi societăţile comerciale cu capital de stat nu aplică principiile de concurenţă la selectarea şi contractarea furnizorilor de bunuri, servicii, lucrări, achiziţiile fiind efectuate la preţuri nejustificate şi prin intermediari, iar achiziţiile de proporţii – fără acordul consiliului/fondatorului. Cadrul legal existent (Legea nr.146/1994 cu privire la întreprinderea de stat, Legea nr.1134/1997 privind societăţile pe acţiuni) şi regulamentele interne ale întreprinderilor nu prevăd proceduri clare şi transparente de achiziţii, precum şi sancţiuni pentru abuzuri.

15. Astfel, problema privind lipsa eficienţei întreprinderilor de stat serveşte drept argument pentru Guvern de a accelera aplicarea, pe termen lung, a strategiei pentru privatizarea ulterioară a întreprinderilor de stat în beneficiul concurenţei şi în scopul bunăstării consumatorilor. Cu toate acestea, procesul de privatizare a înregistrat progrese modeste în ultimii ani (prima lege a privatizării în Republica Moldova a intrat în vigoare în 1994 şi de atunci a fost periodic actualizată). În anul 2013, Guvernul a propus o nouă listă de active care urmează să fie privatizate. Din anul 2015, Guvernul pune un accent tot mai mare pe crearea parteneriatului de tip public-privat (în continuare – PPP) pentru întreprinderi în scopul obţinerii accesului la resursele de stat, acesta fiind un mecanism de atragere şi de creştere a implicării sectorului privat în diferite activităţi economice. Astfel, în anul 2015, în domeniul PPP au fost semnate 69 de contracte faţă de 10 contracte înregistrate în anul 2011.

Agenţia Proprietăţii Publice realizează privatizarea mai multor întreprinderi, inclusiv a societăţilor pe acţiuni, precum şi a întreprinderilor de stat, care nu sînt gestionate în mod profitabil şi care nu prezintă un interes major pentru comunitatea de afaceri în vederea preluării acestora.

1.3. Regulile de achiziţii publice

16. Legea nr.131/2015 privind achiziţiile publice a intrat în vigoare la 30 aprilie 2016, avînd unul dintre obiective transpunerea în legislaţia naţională a directivelor Uniunii Europene 2004/18/CE, 2014/24/UE şi 89/665/CEE. Totodată, Guvernul este implicat în promovarea agendei de reformă a achiziţiilor publice, dezvoltînd cadrul normativ şi de reglementare în conformitate cu cerinţele legale şi instituţionale ale Acordului privind achiziţiile publice şi ale Acordului privind achiziţiile publice modificat prin Protocolul de modificare a acestuia la care a aderat Republica Moldova prin Legea nr.125/2016. Cu asistenţa Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD), Republica Moldova este în curs de a dezvolta un set de proceduri electronice, prin aceasta asigurîndu-se, în special, o raportare mai clară a achiziţiilor publice conform obligaţiilor din Acordul privind achiziţiile publice.

17. Legea nr.131/2015 stabileşte praguri minime mai ridicate pentru contractele de achiziţii publice, încît pragurile minime, fără taxa pe valoarea adăugată, sînt egale cu sau mai mari decît următoarele praguri: pentru contractele de achiziţii publice de bunuri şi servicii – 80 de mii de lei; pentru contractele de achiziţii publice de lucrări – 100 de mii de lei. Pentru a îmbunătăţi condiţiile de echitate şi de concurenţă în cadrul licitaţiilor, Legea nr.131/2015 prevede ca autorităţile contractante să aplice, în mod proporţional, criterii de calificare şi selecţie. Însă, avînd în vedere faptul că legea a intrat în vigoare de un an, nu există practici privind modul în care aceasta va funcţiona în viitor.

18. O problemă importantă în cadrul sistemului de achiziţii publice este că achiziţiile publice din domeniul utilităţilor rămîn nereglementate, iar cadrul legal care reglementează concesiunile şi domeniul PPP necesită revizuire şi aliniere la legislaţia relevantă a Uniunii Europene.

19. Strategia de dezvoltare a sistemului de achiziţii publice pentru anii 2016–2020 îşi propune printre altele şi promovarea concurenţei loiale, împiedicînd discriminarea agenţilor economici. Astfel, odată cu introducerea unor standarde transparente şi a concursurilor electronice, precum şi a mecanismelor de raportare, se poate presupune că va fi îmbunătăţită concurenţa între întreprinderi, generînd economisirea resurselor publice destinate achiziţiei de produse, servicii şi lucrări.

1.4. Controlul şi reglementarea preţului la diferite produse, servicii şi lucrări

20. Nivelul de control al preţurilor de către diferite autorităţi publice reflectă gradul de interferenţă publică în determinarea preţului pe pieţele concurenţiale. Astfel de perturbări ale mecanismelor de piaţă sînt cele mai grave încălcări în cadrul unei economii de piaţă şi pot fi justificate doar prin importante dezbateri la nivelul politicii economice şi sociale. Autorităţile publice ar trebui să utilizeze controlul preţurilor numai în condiţii severe şi inevitabile, cum ar fi situaţiile de urgenţă, deoarece efectele pe termen mediu şi lung ale controlului preţurilor sînt negative pentru dezvoltarea pieţei. Controlul preţurilor setează în mod regulat preţuri maxime (sub nivelurile de preţuri competitive) în scopul asigurării bunăstării consumatorilor (în caz contrar, preţurile pentru bunurile necesare nu vor fi accesibile consumatorilor cu venituri reduse) şi, prin urmare, se modifică structura ofertei pentru a se adapta la o cifră de afaceri mai mică sau chiar de a vinde sub costul produsului. Aceasta are ca efect reducerea calităţii şi varietăţii produselor.

21. Pe termen lung, atunci cînd controlul preţurilor este stopat, preţurile tind să crească peste nivelurile competitive pentru a compensa furnizorii pentru pierderile obţinute, ceea ce, respectiv, nu este în interesul consumatorilor. Prin urmare, în loc de exercitare a controlului asupra preţurilor, autorităţile publice pot să instituie măsuri de protecţie socială prin identificarea grupurilor de consumatori care pot obţine compensaţii ce le-ar permite să procure la preţuri competitive produsele şi serviciile de care au nevoie.

22. În Republica Moldova se utilizează instrumentul de control al preţurilor, realizat în diferite modalităţi, după cum urmează:

1) stabilirea preţurilor la anumite produse de către Guvern, fără a respecta întocmai prevederile Legii concurenţei nr.183/2012 şi ale Legii nr.231/2010 cu privire la comerţul interior;

2) stabilirea preţurilor plafon de comercializare cu amănuntul a benzinei, motorinei, reglementarea tarifelor la apă şi canalizare, a tarifelor din sectorul gazelor naturale, a energiei electrice şi termice de către Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică;

3) aprobarea tarifelor pentru transportul feroviar de pasageri şi de mărfuri în trafic naţional de către Ministerul Economiei;

4) stabilirea prin lege a plafoanelor de adaos comercial la medicamente şi produse farmaceutice, a preţurilor minime pentru comercializarea băuturilor alcoolice tari, precum şi a preţului de vînzare a ţigaretelor cu filtru.

2. Cultura concurenţială redusă

23. Avînd în vedere faptul că Legea concurenţei nr.183 a fost adoptată în anul 2012, iar aplicarea ei s-a intensificat începînd cu anul 2014, conceptele şi valorile sale de bază, în acest interval de timp scurt, nu sînt încă bine înţelese şi cunoscute de comunitatea de afaceri şi publicul larg. O cultură se creează, în general, pe perioade lungi de timp, pornind de la un nivel adecvat de conştientizare a opiniei publice cu privire la valorile unui sistem concurenţial funcţional într-o economie de piaţă.

Autorităţile publice trebuie să dispună de cunoştinţe şi capacităţi privind politica concurenţei pentru a o lua în considerare în cadrul implementării politicilor proprii. Cunoştinţele şi capacităţile reduse privind principiile de bază ale politicii concurenţei constituie o problemă crucială care necesită concentrarea unor eforturi mari asupra acestui aspect. Astfel, experienţa Consiliului Concurenţei din perioada 2013–2016 reflectă că cele mai multe investigaţii iniţiate au fost legate de încălcarea art.12 din Legea concurenţei nr.183/2012 (interzicerea acţiunilor sau inacţiunilor autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice centrale sau locale de restrîngere, împiedicare sau denaturare a concurenţei), şi anume din cauza culturii concurenţiale reduse a autorităţilor publice (rapoartele de activitate ale Consiliului Concurenţei de pe pagina web oficială: www.competition.md).

24. Consiliul Concurenţei întreprinde eforturile necesare pentru a creşte nivelul de conştientizare publică cu privire la concurenţă prin organizarea diferitor evenimente, inclusiv a meselor rotunde de tipul "Competition CaFE", care au ca obiectiv menţinerea unui dialog constant cu autorităţile publice, comunitatea de afaceri, avocaţii şi asociaţiile juridice, autorităţile cu funcţii de reglementare şi control, mass-media, precum şi cu alte categorii de actori sociali. Totodată, spre deosebire de alte domenii de activitate, precum şi în raport cu alte ţări, în Republica Moldova nu există sărbătoarea Ziua Concurenţei, care ar permite încă o dată de a discuta şi a evidenţia problemele concurenţei la nivel naţional, de a promova politicile în domeniul concurenţei şi ajutorului de stat. De exemplu, statele membre care deţin Preşedinţia Uniunii Europene organizează, în fiecare an, Ziua Europeană a Concurenţei. La nivel internaţional se marchează anual Ziua Mondială a Concurenţei, la 5 decembrie, dată la care, în anul 1980, Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a adoptat "Ansamblul de principii şi reguli echitabile convenite la nivel multilateral pentru controlul practicilor comerciale restrictive".

3. Fenomenele anticoncurenţiale

25. Al treilea grup de probleme ale mediului concurenţial se referă la comportamentul anticoncurenţial. Prin Legea concurenţei nr.183/2012 şi Legea nr.139/2012 cu privire la ajutorul de stat sînt interzise următoarele tipuri de comportamente anticoncurenţiale:

1) acordurile anticoncurenţiale;

2) abuzul de poziţie dominantă;

3) concurenţa neloială, de care dau dovadă unele întreprinderi din cadrul diferitor sectoare economice;

4) acţiunile/inacţiunile autorităţilor publice de restrîngere a concurenţei;

5) concentrările economice nenotificate şi cele care afectează mediul concurenţial;

6) ajutorul de stat acordat ilegal şi ajutorul utilizat abuziv.

26. Este de evidenţiat că, spre deosebire de primele 2 grupuri de probleme menţionate (de care sînt responsabile toate autorităţile publice, avînd în vedere complexitatea şi impactul activităţii lor asupra mediului concurenţial, precum şi ţinînd cont de prevederile art.126 alin.(2) lit.b) din Constituţia Republicii Moldova), al treilea grup de probleme se referă la capacitatea şi instrumentarul aplicat de Consiliul Concurenţei în prevenirea şi combaterea acţiunilor anticoncurenţiale, controlul şi monitorizarea ajutorului de stat.

În continuare se vor face referinţe la aspectele acestei probleme privind:

1) capacitatea instituţională şi administrativă a Consiliului Concurenţei;

2) cadrul legal din domeniul concurenţei;

3) controlul ajutorului de stat.

3.1. Capacitatea instituţională şi administrativă a Consiliului Concurenţei

27. Cea mai amplă reformă privind politica de concurenţă a avut loc în anul 2012, cînd a fost modificat cadrul legislativ şi instituţional din domeniu. Prin urmare, odată cu adoptarea Legii concurenţei nr.183/2012 şi a Legii nr.139/2012 cu privire la ajutorul de stat, Agenţia Naţională pentru Protecţia Concurenţei a fost reorganizată în Consiliul Concurenţei. Schimbarea respectivă a fost absolut necesară pentru a asigura un mecanism mai eficient şi amplu de aplicare, respectare şi monitorizare a legislaţiei din domeniul concurenţei, ajutorului de stat şi publicităţii, fiind conformă cu practicile avansate ale ţărilor din Uniunea Europeană. În perioada 2012–2014 a fost consolidată capacitatea instituţională a Consiliului Concurenţei şi au fost dezvoltate parteneriate cu autorităţi similare de peste hotare, fiind consolidate cooperări importante în cadrul reţelelor internaţionale de specialitate.

În acest context, Consiliul Concurenţei are dreptul, încă de la începutul activităţii sale, de a se axa pe protecţia concurenţei şi a bunăstării consumatorilor prin preluarea, în calitate de autoritate nou-înfiinţată, a unui număr mare de cazuri pentru fiecare dintre încălcările de ordin concurenţial specificate în Legea concurenţei nr.183/2012 şi în Legea nr.139/2012 cu privire la ajutorul de stat. Aşa cum se menţionează în raportul de activitate pentru anul 2016, Consiliul Concurenţei a examinat în perioada respectivă 20 de cazuri de încălcare a legislaţiei concurenţiale, precum şi 31 de cazuri de încălcare a legislaţiei cu privire la publicitate, a finalizat examinarea a 27 de cazuri, în derulare fiind 60 de cazuri.

Totodată, performanţa Consiliului Concurenţei este afectată de unele probleme legate de:

1) salarizarea modestă a angajaţilor Consiliului Concurenţei raportată la volumul de lucru şi responsabilităţile exercitate, care are ca efect fluctuaţia cadrelor;

2) experienţa şi pregătirea redusă a specialiştilor (la nivelul învăţămîntului universitar şi postuniversitar) în lipsa programelor de pregătire în acest sens în instituţiile de învăţămînt superior, a cursurilor specializate de instruire continuă în domeniul dreptului concurenţial şi a strategiilor concurenţiale, precum şi a formatorilor cu experienţă practică în domeniul concurenţei şi ajutorului de stat.

3.2. Cadrul legal din domeniul concurenţei

28. Legea concurenţei nr.183/2012 este o lege modernă şi armonizată cu normele europene din domeniu. Consiliul Concurenţei monitorizează şi propune modificări, la nivelul cadrului legal-normativ, din perspectiva prevederilor legislaţiei în vigoare – în cazul în care este necesar. Analiza deficienţelor ia în considerare faptul că reglementările Uniunii Europene în domeniul concurenţei, de asemenea, se modifică permanent ca urmare a noilor decizii luate de către instanţele Uniunii Europene sau ca urmare a inovaţiilor tehnice de la nivelul întreprinderilor. În consecinţă, cadrul juridic aplicabil în domeniul concurenţei poate fi considerat satisfăcător, fiind nevoie doar de modificări nesemnificative.

29. În ceea ce ţine de examinarea cazurilor de acorduri anticoncurenţiale, Legea concurenţei nr.183/2012 stipulează şi detaliază cîteva instrumente care facilitează procesul de investigare, inclusiv mecanismul de identificare a cazurilor de înţelegeri anticoncurenţiale prin politica de clemenţă. Această politică permite întreprinderilor participante la un acord anticoncurenţial să se implice la detectarea cazului şi să beneficieze de imunitate şi de exonerarea totală/parţială de la plata amenzii stabilite după finalizarea investigaţiei. Politica de clemenţă este bazată pe presupunerea că anumite întreprinderi implicate în acorduri secrete ar fi dispuse să pună capăt participării lor la acestea şi să ofere informaţii cu privire la existenţa înţelegerii şi funcţionarea acordului respectiv, dar se tem de pedepsele care vor fi impuse şi de sancţiunile pentru practicile lor. Implementarea acestei politici în practică este problematică din cauza prevederilor Codului penal, care prin art.246 stabileşte următoarele: "Limitarea concurenţei libere prin încheierea unui acord ilegal care prevede diviziunea pieţei, limitarea accesului la piaţă, cu înlăturarea altor agenţi economici, majorarea sau menţinerea preţurilor unice, dacă prin aceasta a fost obţinut un profit în proporţii deosebit de mari sau au fost cauzate daune în proporţii deosebit de mari unei terţe persoane, se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1350 la 2350 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani." Politica de clemenţă prevăzută în Legea concurenţei nr.183/2012 se referă doar la imunitate, la amendă şi la reducerea cuantumului amenzii. În acelaşi timp, întreprinderile care ar putea beneficia de politica de clemenţă conform Legii concurenţei nr.183/2012 rămîn a fi constrînse de prevederile art.246 din Codul penal. Astfel, factorii de decizie din cadrul întreprinderilor sînt descurajaţi în folosirea dreptului la clemenţă.

30. Pentru depistarea acordurilor anticoncurenţiale, în unele ţări este utilizat mecanismul de informatori, fiind implementate mai multe metode de cooperare a autorităţii de concurenţă cu informatorii în probarea unor acorduri anticoncurenţiale între întreprinderi, inclusiv prin accesarea de pagini web securizate. În asemenea caz, informatorul este scutit de răspunderea penală, iar în unele ţări (de exemplu, în Ungaria) este stimulat financiar prin oferirea unei recompense.

3.3. Controlul ajutorului de stat

31. Ajutorul de stat este un instrument important al politicii de stat în domeniul concurenţei, determinînd semnificativ comportamentul agenţilor economici, contribuind la crearea premiselor unui echilibru între respectarea regulilor de concurenţă şi exercitarea de către stat a funcţiilor sale. Controlul şi monitorizarea permanentă a ajutoarelor de stat contribuie la excluderea denaturării nejustificative a concurenţei, direcţionînd mai eficient măsurile de sprijin, contribuind astfel la dezvoltarea întregii economii.

În conformitate cu Acordul de Asociere, Republica Moldova şi-a asumat anumite angajamente în domeniul ajutorului de stat, precum crearea unei autorităţi independente din punct de vedere funcţional, învestită cu competenţele necesare pentru controlul ajutoarelor de stat, elaborarea legislaţiei în domeniul controlului ajutorului de stat, asigurarea transparenţei în domeniu etc.

Potrivit Strategiei naţionale de dezvoltare "Moldova 2020", este importantă prioritizarea domeniilor de intervenţie ale statului şi supunerea acestora unui obiectiv bine definit: asigurarea dezvoltării economice calitative şi, implicit, reducerea sărăciei. Domeniul ajutorului de stat joacă un rol important în realizarea obiectivelor stabilite la nivel naţional, fiind esenţial pentru creşterea eficienţei şi eficacităţii utilizării resurselor publice acordate ca ajutoare de stat.

Legea nr.139 cu privire la ajutorul de stat a fost adoptată la 15 iunie 2012 şi a intrat în vigoare la data de 16 august 2013. Ulterior, pentru implementarea legii nominalizate şi armonizarea cadrului legal cu cel al Uniunii Europene au fost elaborate şi adoptate 22 de acte normative. În acelaşi timp, APC şi APL au acordat ajutoare de stat întreprinderilor şi pînă la intrarea în vigoare a legii nominalizate.

Măsurile respective de sprijin au fost acordate fără respectarea regulilor ajutorului de stat, cum ar fi condiţiile de acordare, criteriile clare etc. Astfel, pentru perioada 2011–2015 au fost raportate mai mult de 600 de măsuri de sprijin acordate întreprinderilor de către furnizorii de ajutor de stat. În perioada analizată, valoarea ajutorului de stat acordat a înregistrat o tendinţă oscilantă. Aceasta s-a majorat de la 4 256,96 milioane de lei în anul 2011 la 4 873,24 milioane de lei în anul 2012, fapt datorat creşterii accentuate a ajutorului de stat pentru dezvoltare regională.

În anul 2013, valoarea ajutorului de stat s-a micşorat pînă la 4 194,56 milioane de lei, iar în anul 2014 s-a majorat pînă la 4 455,55 milioane de lei şi în anul 2015 – pînă la 5 455,78 milioane de lei, ceea ce a constituit o creştere cu 28,16% faţă de anul 2011 (tabelul 1).

Deşi în perioada 2011–2015 ponderea ajutorului de stat în PIB a înregistrat un trend oscilant, nivelul atins este încă mare. Pentru preluarea celor mai bune practici în domeniul ajutorului de stat, valoarea indicatorului nominalizat trebuie să fie micşorată pînă la 1% din PIB, fără a compromite scopul măsurilor de sprijin, şi anume corectarea eşecurilor pieţei.

În Republica Moldova, în structura repartiţiei ajutorului de stat, conform formelor de acordare în perioada 2011–2015, ponderea cea mai mare a fost deţinută de facilităţile fiscale, acestea fiind de 77,74% din valoarea totală a ajutorului de stat raportat.

Modalitatea de repartiţie a ajutoarelor de stat arată că cele mai multe ajutoare de stat acordate în perioada de referinţă sînt de natura renunţărilor la venituri bugetare, acestea fiind în mediu de 84,57% din valoarea ajutorului de stat raportat. În perioada analizată s-a înregistrat o majorare a ponderii ajutorului de stat de natura renunţării la venituri bugetare în valoarea totală a ajutorului de stat raportat, şi anume de la 86,70% în anul 2011 la 87,94% în anul 2015. Tendinţa respectivă a fost determinată inclusiv de forma acordării ajutorului de stat de către furnizori (tabelul 2).

Ajutoarele de stat sub formă de scutiri fiscale sînt considerate mai nocive pentru mediul concurenţial şi, prin urmare, ponderea acestora în valoarea ajutorului de stat urmează a fi redusă pînă la nivelul mediu înregistrat în cadrul Uniunii Europene. De exemplu, în anul 2014, conform datelor Uniunii Europene (Direcţia Generală Concurenţă), ajutoarele de stat acordate la nivelul Uniunii Europene sub formă de scutiri fiscale au constituit 29,8% din total.

În vederea alinierii schemelor de ajutor de stat existente în Republica Moldova la acquis-ul Uniunii Europene este necesar de a revizui modalitatea de acordare a ajutorului de stat prin micşorarea valorii ajutoarelor de stat acordate sub formă de renunţări la venituri bugetare şi majorarea valorii celor acordate sub formă de cheltuieli bugetare, considerate mai transparente şi mai cuantificabile. Astfel, 70% din valoarea ajutorului de stat trebuie să fie acordate sub formă de cheltuieli bugetare şi 30% – sub formă de renunţare la venituri bugetare.

32. Pentru unele dintre măsurile de ajutor de stat acordate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.139/2012 cu privire la ajutorul de stat nu a fost specificat în mod clar obiectivul urmărit de către furnizor la data acordării ajutorului de stat. La art.5 alin.(1) din Legea nr.139/2012 cu privire la ajutorul de stat sînt menţionate obiectivele conform cărora ajutoarele de stat pot fi considerate compatibile cu mediul concurenţial. Cele mai agreate ajutoare de stat sînt pentru obiective orizontale (respectiv pentru protecţia mediului – stimularea economisirii energiei şi promovarea utilizării energiei regenerabile –, pentru cercetare, dezvoltare şi inovare, sprijinire a întreprinderilor mici şi mijlocii, pregătire profesională şi creare de noi locuri de muncă) şi pentru dezvoltare regională, acestea fiind considerate mai puţin dăunătoare mediului concurenţial.

În acest sens, politica statului în domeniul acordării ajutorului de stat din Republica Moldova urmează a fi reorientată în continuare către obiective orizontale şi regionale care au un impact nesemnificativ asupra mediului concurenţial.

Potrivit rapoartelor privind ajutoarele de stat acordate în Republica Moldova în perioada 2011–2015, se constată că structura ajutorului de stat divizat după obiective este în conformitate cu experienţa Uniunii Europene.

Ajutoarele de stat care nu au legătură cu eşecurile de piaţă şi care nu au un efect de stimulare nu numai că irosesc resursele publice, dar şi împiedică creşterea economică prin înrăutăţirea condiţiilor de concurenţă în cadrul pieţei interne. Intervenţia statului pe piaţă prin acordarea ajutoarelor de stat creează un mediu favorizat pentru activitatea economică a unor entităţi, fapt ce reduce motivaţia lor de a ridica eficienţa în activitate.

33. Ajutorul de stat poate influenţa în mod negativ funcţionarea mecanismului de piaţă al cererii şi ofertei şi avantajele competitive ale sistemului care constituie fundamentul comerţului internaţional, poate denatura concurenţa şi poate duce la conflicte comerciale, la utilizarea ineficientă a resurselor, precum şi la reducerea bunăstării sociale. Astfel, este necesară asigurarea unui mecanism transparent în acordarea ajutorului de stat, deoarece în prezent lipsesc acte normative ce ar reglementa transparenţa în relaţiile financiare dintre autorităţile publice şi întreprinderi. În multe domenii de activitate nu sînt norme care ar obliga întreprinderile ce beneficiază de sprijinul statului să ducă o evidenţă contabilă separată, încît să fie exclusă finanţarea încrucişată.

Faptul că unele dintre întreprinderi nu sînt obligate să ducă o evidenţă contabilă separată poate duce la situaţia în care va fi dificil de identificat dacă resursele publice acordate întreprinderilor respective au fost utilizate conform obiectivului urmărit şi dacă au fost îndeplinite condiţiile de acordare. Astfel, circa 50% din numărul total de măsuri de sprijin raportate pentru perioada 2011–2015 au fost pentru prestarea SIEG. Prin urmare, aproape jumătate din măsurile de sprijin acordate în perioada de raportare au fost direcţionate către întreprinderile ce prestează SIEG.

34. Totodată, nu sînt aplicate pe larg concursurile deschise, transparente şi necondiţionate pentru gestiunea patrimoniului public destinat prestării SIEG. O cauză ar fi lipsa practicii în domeniul dat, dar şi posibilitatea delegării directe a dreptului de prestare a SIEG fără stabilirea indicatorilor de performanţă şi aplicarea stimulentelor. De exemplu, Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr.1402/2002 permite organizarea gestiunii serviciilor publice de gospodărie comunală prin gestiune directă, dar fără specificarea unor indicatori de performanţă. În acelaşi timp, este prevăzut că orice mecanism de stimulare a îmbunătăţirii eficienţei trebuie să se bazeze pe date şi criterii obiective şi măsurabile, stabilite în actul de atribuire, care fac obiectul unor evaluări ex post transparente, efectuate de o entitate independentă de prestatorul de SIEG.

Delegarea dreptului de gestiune a SIEG printr-un act de atribuire este o condiţie obligatorie la acordarea ajutorului pentru beneficiarii care prestează SIEG, prevedere ce nu se respectă de APL. Pentru a defini şi a finanţa SIEG, APC şi APL au nevoie de un temei juridic în care se indică natura misiunii, precum şi domeniul de aplicare şi condiţiile generale de funcţionare a SIEG. În lipsa actului de atribuire, sarcina specifică a întreprinderii nu este cunoscută şi nu poate fi stabilită o compensaţie adecvată.

35. Deciziile de acordare a ajutoarelor de minimis de către stat unei întreprinderi trebuie să fie fundamentate pe o analiză economică a impactului măsurilor respective date asupra mediului concurenţial. În acest context trebuie de realizat studii de impact, analize cost-beneficii destinate identificării posibilelor efecte pozitive sau negative ale măsurilor în cauză. Însă, în prezent, actele juridice prin care se acordă ajutoarele de minimis se bazează pe o analiză economică insuficientă a impactului acestora asupra mediului concurenţial. Această situaţie este determinată de faptul că, în cele mai multe cazuri, nu sînt identificate obiectivele strategice în temeiul cărora se acordă ajutorul de minimis.

Ajutorul de minimis poate fi considerat compatibil cu un mediu concurenţial normal dacă contribuie la realizarea unui obiectiv de interes public ce poate fi înţeles fie din punct de vedere al contribuţiei acestuia la creşterea eficienţei, fie din punct de vedere al echităţii.

Actele juridice în baza cărora se acordă ajutorul de minimis nu cuprind elementele constitutive ale schemei de ajutor de minimis prevăzute în actele normative din domeniul ajutorului de stat. Deseori, furnizorii acordă ajutoarele de minimis pe un termen mai mare decît cel prevăzut în legislaţia în domeniul ajutorului de stat.

36. În Republica Moldova, performanţa mecanismului de acordare a ajutorului de stat este determinată de următoarele provocări:

1) neconcordanţa în ce priveşte acordarea anterioară a ajutorului de stat cu prevederile acquis-ului Uniunii Europene;

2) transparenţa redusă a mecanismului anterior de acordare a ajutorului de stat;

3) insuficienţa fundamentării deciziei acordării ajutorului de stat pe o analiză economică a efectelor acestuia.

Efectele problemelor nominalizate:

1. Riscul distorsionării semnificative a concurenţei

Intervenţia statului prin acordarea măsurilor de sprijin unor întreprinderi poate distorsiona semnificativ mediul concurenţial. Iar aceasta poate duce la reducerea bunăstării sociale şi nerespectarea principiului echităţii şi legalităţii. Întreprinderile care beneficiază de măsuri de sprijin de la stat sub forma ajutorului de stat obţin un avantaj economic faţă de concurenţii lor. Acest avantaj artificial distorsionează procesul normal al concurenţei prin modificarea condiţiilor echitabile de concurenţă. Ajutorul de stat reduce, de regulă, costurile operaţionale ale întreprinderii beneficiare care, ulterior, îşi va putea reduce preţul sau va putea creşte producţia. Astfel, întreprinderea beneficiară îşi va creşte artificial puterea de piaţă în detrimentul întreprinderilor care nu au primit acelaşi sprijin, indiferent de nivelul său de eficienţă.

Acordarea de ajutoare de stat pentru o anumită întreprindere poate descuraja alte companii să investească în piaţa pe care întreprinderea beneficiară funcţionează, din cauza nivelului investiţiilor deja efectuate de întreprinderea beneficiară cu sprijinul public (efectul de împingere). Astfel, investiţiile efectuate reduc rentabilitatea actuală sau viitoare a pieţei afectate. Prin urmare, consumatorii vor avea de suferit, pe termen scurt, mediu şi lung, prin reducerea concurenţei şi a inovării pe piaţa afectată, o reducere care, după toate probabilităţile, va duce de asemenea la preţuri mai mari. Întreprinderile care beneficiază de ajutor de stat pot utiliza resursele publice în acţiuni anticoncurenţiale (preţuri de ruinare sau alte acţiuni care vizează excluderea concurenţilor actuali sau prevenirea intrării potenţialilor concurenţi pe pieţele în care se operează). Acordarea ajutorului de stat generează o dinamică negativă pentru bugetul autorităţii publice în cazul în care măsura de sprijin este destinată "căutătorilor de chirie" (companii care investesc resurse în încercarea de a obţine un ajutor de stat din partea autorităţilor publice). În cele din urmă, ajutorul de stat implică şi un cost semnificativ de oportunitate pentru autorităţile publice ce îl acordă, deoarece implică un transfer de resurse publice limitate, de multe ori către întreprinderi ineficiente sau proiecte eşuate, în loc să fie investite în alte domenii.

2. Pericolul neonorării angajamentelor prevăzute în acordurile internaţionale

În conformitate cu Acordul de Asociere, Republica Moldova şi-a asumat angajamente în domeniul ajutorului de stat. Aceleaşi angajamente au fost asumate şi prin alte acte internaţionale. Astfel, prin ratificarea (Legea nr.120/2007) Acordului de amendare şi aderare la Acordul Central European de Comerţ Liber (CEFTA), Republica Moldova a acceptat faptul că orice ajutor acordat de către o parte sau din resursele statului, indiferent de forma lui, care distorsionează sau ameninţă să distorsioneze concurenţa prin favorizarea anumitor bunuri, în măsura în care poate afecta comerţul dintre partea implicată şi alte părţi ale acestui acord, va fi incompatibil cu funcţionarea corespunzătoare a acordului. În afară de acordurile internaţionale care conţin prevederi directe referitoare la ajutoarele de stat, Republica Moldova a ratificat o serie de acte internaţionale care vizează diverse forme ale ajutoarelor de stat. Nerespectarea acestor obligaţii poate duce la aplicarea unor măsuri de represalii, care, de regulă, afectează cele mai competitive ramuri orientate spre export.

3. Riscul utilizării ineficiente a resurselor publice

Resursele publice sînt limitate şi ele trebuie alocate astfel încît să satisfacă nevoile prioritare ale ţării. În cazul unui mecanism de acordare a ajutorului de stat întreprinderilor cu performanţă scăzută, are loc o alocare ineficientă a resurselor publice. Dacă resursele nu sînt alocate conform unor obiective clar stabilite, are loc dispersarea eforturilor statului. Ca urmare, resursele statului nu sînt direcţionate către obiectivele cu impact semnificativ care pot produce efecte benefice de interes general. În lipsa unei analize economice adecvate pot fi acordate ajutoare ilegale sau ajutoarele de stat pot fi utilizate abuziv. Aceasta poate duce la distorsionarea durabilă a concurenţei, la accentuarea semnificativă a disparităţilor sociale şi/sau regionale şi/ori la generarea efectelor negative asupra mediului concurenţial.

II. SCOPUL ŞI OBIECTIVELE PROGRAMULUI

37. Un mediu concurenţial loial are o influenţă directă asupra creşterii competitivităţii Republicii Moldova. Concurenţa este un motor al economiei care asigură alocarea resurselor în cel mai eficient mod, avînd un impact semnificativ asupra sporirii calităţii şi diversităţii bunurilor, serviciilor oferite consumatorilor la preţuri accesibile, promovării inovaţiei şi implementării de noi tehnologii. Mediul concurenţial loial contribuie semnificativ la prevenirea şi depăşirea crizelor economice prin corectarea dezechilibrelor pieţei.

38. Scopul politicii de concurenţă este bunăstarea consumatorilor. În primul rînd, pieţele libere şi concurenţa loială sporesc atractivitatea ţării din punct de vedere al investiţiilor naţionale şi străine. În al doilea rînd, pieţele competitive încurajează inovaţia şi promovează preţurile reduse, îmbunătăţesc serviciile şi oferă un sortiment variat de produse pentru întreprinderi şi consumatori.

Dezvoltarea concurenţei şi deschiderea pieţelor către concurenţă se prezintă ca o sarcină complexă, a cărei realizare depinde, în mare măsură, de eficienţa şi eficacitatea implementării politicii statului pe mai multe dimensiuni legate de politica macroeconomică echilibrată, de menţinerea unui mediu investiţional atractiv, de reducerea numărului barierelor anticoncurenţiale, de implementarea politicilor fiscale corecte, de stabilitatea sistemului bancar etc.

Libertatea comerţului şi activităţii de întreprinzător, protecţia concurenţei loiale şi crearea unui cadru favorabil necesar valorificării tuturor factorilor de producţie sînt asigurate de stat conform art.126 alin.(2) lit.b) din Constituţia Republicii Moldova.

Prin urmare, toate autorităţile publice (autorităţile publice centrale de specialitate, autorităţile administraţiei publice locale, autorităţile cu funcţii de reglementare şi control) trebuie să se implice, în limita competenţelor exercitate, la asigurarea unui cadru legal-normativ adecvat principiilor economiei de piaţă, fapt ce va genera un nivel mai mare de concurenţă pe diferite pieţe, iar aceasta va avea un impact pozitiv asupra creşterii productivităţii în sectoarele vizate. În final, toate acestea vor duce la accelerarea creşterii economice.

Figura 1

Efectul politicii de concurenţă asupra creşterii economice

Sursă: adaptare după OCDE (2014) "Factsheet on How Competition

Policy Affects Macro-economic Outcomes" (Buletin informaţional despre

influenţa politicii de concurenţă asupra rezultatelor macroeconomice).

39. Formarea şi menţinerea unui mediu concurenţial loial sînt priorităţi naţionale, prevăzute de Constituţia Republicii Moldova, de Legea concurenţei nr.183/2012, de Strategia naţională de dezvoltare "Moldova 2020" şi de Acordul de Asociere, care pot fi realizate prin implicarea tuturor părţilor interesate. În acest context, obiectivul general al Programului îl reprezintă dezvoltarea mediului concurenţial loial prin deschiderea sectoarelor economice către concurenţă şi monitorizarea eficientă a ajutorului de stat.

40. În Program sînt trasate obiectivele specifice ce urmează a fi atinse pentru realizarea obiectivului general. Astfel, au fost identificate 2 obiective specifice după cum urmează:

1) deschiderea sectoarelor economice către concurenţă şi reducerea valorii indicatorului RPP de la 2,48 în prezent la 1,55 către anul 2020;

2) instituirea unui mecanism performant în domeniul acordării şi monitorizării ajutorului de stat pentru reducerea ponderii ajutorului de stat în PIB pînă la 1% către anul 2020.

41. Realizarea obiectivului general şi a obiectivelor specifice se va baza pe implementarea acţiunilor descrise în compartimentul III al Programului, termenele de realizare, responsabilii, indicatorii de progres fiind evidenţiate detaliat în Planul de acţiuni privind implementarea Programului naţional în domeniul concurenţei şi ajutorului de stat pentru anii 2017–2020 (în continuare – Plan de acţiuni).

III. DESCRIEREA ACŢIUNILOR

Obiectivul specific 1. Deschiderea sectoarelor economice către concurenţă şi reducerea valorii indicatorului RPP de la 2,48 în prezent la 1,55 către anul 2020

Deschiderea pieţelor către concurenţă şi eliminarea barierelor anticoncurenţiale

42. Îmbunătăţirea mediului concurenţial prin deschiderea sectoarelor economice către concurenţă va fi realizată prin activităţi de liberalizare şi dereglementare a pieţelor. Aceasta reprezintă cea mai importantă parte a Programului, deoarece include elemente complexe ce au ca scop liberalizarea, facilitarea accesului pe piaţă, dereglementarea, privatizarea, diminuarea cotei proprietăţii publice, îmbunătăţirea sistemului de achiziţii publice.

43. Avînd în vedere faptul că Guvernul a iniţiat o amplă reformă de reducere şi simplificare a actelor permisive, care va avea impact benefic şi asupra mediului concurenţial, pentru a evita dublarea acţiunilor, acestea nu sînt incluse în Program.

În domeniul drepturilor exclusive

44. Identificarea de către autorităţile publice a tuturor entităţilor învestite cu drepturi exclusive care activează la nivel naţional şi local. Drepturile exclusive, la etapa instituirii lor, au constituit un mijloc de încurajare a investiţiilor substanţiale în infrastructură, care nu ar fi fost realizate fără acest stimulent. La etapa actuală însă, drepturile exclusive acordate diferitor entităţi, inclusiv întreprinderilor de stat şi municipale, reprezintă, din multe puncte de vedere, bariere în calea intrării pe piaţă a noilor întreprinderi şi pot duce la stabilirea de preţuri de monopol, precum şi la crearea altor probleme asociate cu exercitarea puterii de piaţă.

45. Evaluarea necesităţii delegării drepturilor exclusive pentru fiecare entitate învestită cu acestea în vederea fundamentării economice şi sociale a necesităţii organizării producţiei, serviciilor în regim de drept exclusiv sau în regim de concurenţă liberă. Drepturile exclusive trebuie limitate şi stabilite doar după o analiză complexă a mărimii tarifelor practicate, a modalităţii de stabilire a tarifelor (transparente şi orientate spre costuri), a duratei exercitării drepturilor exclusive şi a căilor alternative de atingere a aceloraşi obiective. Rezultatele obţinute prin astfel de analize vor demonstra în ce măsură recomandările Guvernului, ale APC şi APL, precum şi ale autorităţilor cu funcţii de reglementare şi control vor avea capacitatea de a deschide, parţial sau în totalitate, sectoarele respective către concurenţă.

46. Optimizarea sistemului de drepturi exclusive (în baza analizei şi evaluării anterioare) se va realiza prin reorganizarea acestuia. Astfel, fiecare autoritate publică care a acordat drepturi exclusive va propune şi va implementa diferite acţiuni pentru îmbunătăţirea acestui sistem în vederea dezvoltării mediului concurenţial.

47. Monitorizarea activităţii entităţilor învestite cu drepturi exclusive de către fiecare autoritate publică care a acordat aceste drepturi va fi realizată cu scopul de a asigura un mediu concurenţial loial pentru menţinerea unui nivel adecvat al tarifelor, pentru preîntîmpinarea potenţialelor abuzuri şi transferarea puterii de piaţă de pe pieţele reglementate, unde aceste entităţi activează, în regim de exclusivitate, pe pieţele deschise concurenţei.

În vederea eliminării barierelor anticoncurenţiale în diferite sectoare

48. Unul dintre obiectivele Acordului de Asociere îl constituie crearea condiţiilor pentru relaţii economice şi comerciale dinamice care să ducă la integrarea treptată a Republicii Moldova pe piaţa internă a Uniunii Europene, inclusiv prin crearea Zonei de liber schimb aprofundat şi cuprinzător. În acest scop e necesară o revizuire amplă a cadrului legal-normativ pentru liberalizarea accesului pe piaţă în conformitate cu drepturile şi obligaţiile care decurg din calitatea de membru al Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC), precum şi pentru aplicarea transparentă a acestor drepturi şi obligaţii.

49. În Acordul de Asociere se prevăd liberalizarea şi îmbunătăţirea accesului pe diferite pieţe, eliminarea barierelor anticoncurenţiale, dereglementarea activităţii unor domenii, transparenţa pieţelor, creşterea competitivităţii pe domenii economice şi pieţe (abordare sectorial-verticală) şi pe domenii de activităţi comune tuturor sectoarelor economice (abordare orizontală).

Abordarea sectorial-verticală de liberalizare este prezentată în cadrul mai multor domenii, sectoare economice şi pieţe (specificate în tabelul 3), care în Republica Moldova sînt dominate de intervenţia puternică a statului.

50. Este de menţionat că în Acordul de Asociere sînt prevăzute şi domenii de activitate comune pentru diferite sectoare economice cu abordare pe orizontală. Aceasta se referă la proprietatea intelectuală şi la sistemul de achiziţii publice (tabelul 4).

Totodată, Consiliul Concurenţei, cu asistenţa partenerilor de dezvoltare (în cadrul proiectelor internaţionale ale Băncii Mondiale şi Uniunii Europene), a identificat mai multe sectoare şi domenii economice importante din punct de vedere al concurenţei, care vor fi analizate prin prisma barierelor anticoncurenţiale şi a reglementărilor. Astfel, se intenţionează efectuarea studiilor pentru următoarele sectoare:

a) asigurări;

b) piaţa serviciilor de transport rutier pentru călători;

c) serviciile aeroportuare şi de aviaţie;

d) sectorul bancar;

e) sectorul farmaceutic;

f) piaţa grîului şi a cerealelor;

g) piaţa florii-soarelui;

h) piaţa zahărului;

i) piaţa pesticidelor;

j) achiziţiile publice.

Avînd în vedere aspectele din Acordul de Asociere menţionate anterior, precum şi exerciţiul iniţiat de Consiliul Concurenţei pentru studierea şi ajustarea cadrului normativ de reglementare a mediului de afaceri privind compatibilitatea cu Legea concurenţei nr.183/2012, sub aspectul identificării şi eliminării barierelor anticoncurenţiale din sectoarele economice menţionate anterior, este important ca toate autorităţile publice responsabile de domeniile de politici şi de reglementare să se implice în revizuirea cadrului normativ din toate sectoarele economice.

Pentru aceasta, iniţial, trebuie să fie analizate şi evaluate barierele anticoncurenţiale conform Setului de instrumente pentru evaluarea concurenţei al OCDE. Setul de instrumente oferă o metodologie generală de identificare a constrîngerilor care nu sînt necesare şi de dezvoltare de politici alternative, mai puţin restrictive, prin care să fie atinse obiectivele de guvernare. Unul dintre elementele principale ale Setului de instrumente este lista de verificare pe subiectele de concurenţă, care presupune o serie de întrebări simple pentru a depista legi şi reglementări cu potenţial de restricţionare a concurenţei. Acest test concentrează resursele publice limitate asupra zonelor în care evaluarea concurenţei este imperios necesară.

În baza analizei barierelor anticoncurenţiale, autorităţile publice vor elabora şi adopta modificările necesare la cadrul normativ existent pentru înlăturarea barierelor anticoncurenţiale şi deschiderea sectoarelor economice către concurenţă. Consiliul Concurenţei va acorda asistenţă consultativă necesară în vederea implementării acestei activităţi complexe.

În domeniul întreprinderilor de stat, municipale şi al societăţilor comerciale cu capital public sau public-privat

51. Deetatizarea sau restructurarea întreprinderilor de stat, municipale şi a societăţilor comerciale cu capital public sau public-privat urmează a fi realizată în vederea delimitării funcţiilor de executare a obligaţiilor statului de activităţile pur comerciale ale acestor întreprinderi, care pot fi executate de agenţii economici privaţi pe piaţa liberă.

52. Pentru îmbunătăţirea performanţelor întreprinderilor de stat şi municipale, pentru utilizarea eficientă a resurselor publice, APC şi APL, fondatoare ale întreprinderilor respective, trebuie să limiteze finanţarea preferenţială din surse bugetare, să adopte norme transparente pentru finanţarea publică, pentru procesul de luare a deciziilor în cadrul întreprinderilor din sectorul public, asigurînd astfel un control mai eficient al managementului acestora. Standardele de management, chiar şi pentru întreprinderile de stat, trebuie să se bazeze pe principiile investitorului privat (rentabilitate, rezultate comerciale şi financiare, raport cost-beneficiu, valoarea în timp a banilor, termenele de recuperare a investiţiilor, nivelul de tarife).

53. Pentru întreprinderile privatizate, pe de altă parte, nu trebuie exclusă posibilitatea ca aceste întreprinderi să continue să-şi îndeplinească funcţiile de interes economic general. Acest rezultat poate fi obţinut şi consolidat prin crearea PPP, inclusiv prin acordarea de concesiuni specifice în cadrul revizuirii mecanismului de acordare a concesiunilor.

În domeniul achiziţiilor publice

54. Conform prevederilor Strategiei de dezvoltare a sistemului de achiziţii publice pentru anii 2016–2020 şi a Planului de acţiuni privind implementarea acesteia, reforma achiziţiilor publice necesită un cadru adecvat de reglementare care să presupună dezvoltări şi ajustări în conformitate cu prevederile Acordului de Asociere, în special în ceea ce priveşte sectorul utilităţilor şi contractelor de concesiune, inclusiv pentru dezvoltarea concurenţei din aceste domenii.

În acest context urmează a fi elaborată şi aprobată legea privind achiziţiile publice în sectorul de utilităţi, armonizată cu prevederile directivelor Uniunii Europene 2014/25/UE şi 92/13/CEE, care să oblige întreprinderile ce îşi desfăşoară activitatea în domeniul SIEG (în special sectoarele apă, energie, transport şi servicii poştale) să organizeze în mod eficient, transparent şi echitabil proceduri de achiziţii de bunuri, servicii şi lucrări necesare pentru desfăşurarea activităţii acestora.

De asemenea, în scopul dezvoltării concesiunilor este importantă asigurarea armonizării legislaţiei naţionale cu elementele obligatorii şi opţionale ale directivelor Uniunii Europene privind concesiunile, în vederea selectării şi implementării celei mai adecvate soluţii pentru concesiuni.

55. În scopul asigurării unui mediu concurenţial loial şi transparent pentru achiziţionarea de bunuri, servicii şi lucrări pentru necesităţile întreprinderilor de stat va fi realizată o analiză a oportunităţii desfăşurării de către întreprinderile de stat a procedurilor de achiziţii publice. În baza acestei analize va fi realizată armonizarea cadrului legal naţional în domeniul achiziţiilor publice cu directivele Uniunii Europene 2014/24/UE şi 2014/25/UE. Astfel, vor fi create premisele necesare ca tarifele la serviciile prestate de întreprinderile de stat şi de cele cu capital majoritar de stat să fie micşorate din contul realizării concursurilor şi licitaţiilor publice transparente, asigurînd concurenţa dintre furnizorii acestor întreprinderi.

56. Implementarea tehnologiilor informaţionale în efectuarea achiziţiilor publice oferă oportunităţi pentru optimizarea costurilor şi procedurilor pentru autorităţile contractante şi întreprinderile care furnizează produsele şi serviciile sale, contribuind, totodată, la creşterea transparenţei şi a accesului public, în timp real, la informaţia privind achiziţiile publice.

Sistemul e-achiziţii urmează să asigure o transparenţă mai mare a procesului şi procedurilor de achiziţii publice. Transparenţa în achiziţiile publice este crucială pentru obţinerea unui nivel înalt de concurenţă a ofertanţilor, pentru sporirea responsabilităţii instituţiilor şi a persoanelor implicate în acest proces.

Totodată, în vederea depistării acordurilor anticoncurenţiale în sistemul de achiziţii publice este necesară elaborarea şi implementarea unui sistem electronic de identificare a cazurilor de complicitate în cadrul pieţelor, unde există suspiciuni că pot avea loc anumite acorduri anticoncurenţiale între întreprinderile participante la achiziţii publice. Sistemul va fi bazat pe o analiză sistematică a ofertelor din partea întreprinderilor pentru achiziţiile publice pe toate pieţele, printr-o colectare electronică a tuturor ofertelor propuse la licitaţii de pe întreg teritoriul Republicii Moldova. Precondiţia pentru funcţionarea unui astfel de sistem de monitorizare a achiziţiilor publice este ca toate produsele sau serviciile oferite la licitaţie să fie cît se poate de omogene.

În domeniul proprietăţii intelectuale

57. În prezent, domeniul drepturilor de autor şi al celor conexe se confruntă cu anumite dificultăţi determinate de cooperarea defectuoasă a organizaţiilor de gestiune colectivă a acestor drepturi, ceea ce în consecinţă are un impact negativ asupra titularilor de drepturi. Prin urmare, este necesar de a se interveni sub acest aspect în vederea stabilirii dialogului şi cooperării între organizaţiile de gestiune colectivă a drepturilor de autor şi a celor conexe în scopul de a promova disponibilitatea operelor şi a altor elemente protejate, precum şi transferul de remuneraţii pentru utilizarea acestor opere sau a altor elemente protejate. Totodată, se impune stabilirea unui mecanism adecvat pentru a determina organizaţiile de gestiune colectivă să acţioneze în interesul colectiv al titularilor de drepturi pe care îi reprezintă, creînd sisteme care să permită membrilor unei organizaţii de gestiune colectivă să-şi exercite drepturile care decurg din statutul de membru prin participarea la procesul decizional al organizaţiei.

58. În vederea asigurării plasării pe piaţă a produselor care sînt obiecte de proprietate intelectuală protejate şi care au fost fabricate cu consimţămîntul titularului de drept este necesară revizuirea cadrului normativ ce ţine de protecţia mărcilor, asigurînd astfel ca importul paralel de bunuri să poată fi introdus în circuitul economic.

Dezvoltarea diferitor mecanisme şi instrumente de aplicare a politicilor de concurenţă

59. Realizarea eficientă a politicii de concurenţă este bazată şi pe existenţa unor instrumente şi mecanisme de implementare. Legea concurenţei prevede un şir de astfel de instrumente prin care Consiliul Concurenţei este învestit cu putere de luare a deciziilor, de reglementare, exceptare, interdicţie, intervenţie, de control şi sancţionare, în limitele stabilite de legislaţie.

60. În acelaşi timp este necesară aplicarea de noi instrumente, în conformitate cu cele mai bune practici europene, pentru a eficientiza activitatea de prevenire şi combatere a comportamentelor anticoncurenţiale, inclusiv prin:

1) avizarea obligatorie de către Consiliul Concurenţei a proiectelor de acte normative privind reglementarea mediului de afaceri, elaborate de diferite autorităţi publice;

2) promovarea aplicării politicii de clemenţă prin aducerea prevederilor Codului penal în concordanţă cu prevederile Legii concurenţei nr.183/2012 în scopul creării unui spaţiu juridic viabil pentru aplicarea politicii de clemenţă în cadrul investigaţiilor privind acordurile anticoncurenţiale. Ca rezultat, politica de clemenţă trebuie să fie aplicabilă pentru participanţii la cartel fără a-i supune la sancţiunile şi pedepsele care, în prezent, sînt în vigoare conform Codului penal;

3) implementarea mecanismului de informatori la stabilirea acordurilor anticoncurenţiale. Acest mecanism este aplicat în mai multe ţări, fiind utilizate diverse metode de cooperare, în regim anonim, a autorităţii de concurenţă cu informatorii pentru probarea unor acorduri anticoncurenţiale între întreprinderi. În asemenea caz, informatorul este scutit de răspunderea penală;

4) introducerea răspunderii contravenţionale a persoanelor cu funcţie de răspundere din cadrul APC şi APL care au luat decizii contrar legislaţiei concurenţiale sau sînt responsabili de luarea acestora. Respectiva prevedere ar avea ca impact micşorarea cazurilor de aprobare a documentelor care limitează concurenţa, sporind, totodată, responsabilitatea factorilor de decizie la adoptarea actelor normative;

5) introducerea, în cadrul legal-normativ, a obligativităţii notificării Consiliului Concurenţei la înregistrarea tranzacţiilor economice la Agenţia Servicii Publice.

Creşterea nivelului de informare despre politica de concurenţă şi ajutorul de stat

61. În Republica Moldova, cultura concurenţială este la un nivel redus. Iar pentru ca aceasta să fie dezvoltată este necesar ca politica concurenţei să fie cunoscută şi înţeleasă de toţi cei care sînt implicaţi în viaţa social-economică. Cultura concurenţială se dobîndeşte în timp, printr-o serie de acţiuni şi măsuri menite să ducă la îndeplinirea cerinţelor stabilite. Agenţii economici trebuie să fie informaţi şi să cunoască atît modalităţile prin care pot fi protejaţi de legislaţie în cazul în care ar putea fi victime ale unor practici anticoncurenţiale, cît şi riscurile la care se expun în cazul în care încalcă regulile respective. Dar principalul aspect este conştientizarea faptului că fără o concurenţă deschisă şi un mod curent şi continuu de informare nu există o piaţă funcţională. Respectarea regulilor unei concurenţe libere, deschise şi loiale presupune cunoaşterea reglementărilor din acest domeniu şi, mai mult decît atît, existenţa unei conştiinţe civice, a unui spirit al democraţiei şi libertăţii economice.

62. Existenţa unui spaţiu concurenţial loial depinde, în mare parte, de faptul ca întreaga societate să perceapă necesitatea promovării regulilor concurenţiale şi importanţa respectării acestora. Consiliul Concurenţei este veriga de bază în promovarea culturii concurenţiale. Pe de altă parte, mass-media, prin activitatea sa, contribuie la informarea şi disciplinarea societăţii în domeniul concurenţei. În acest context, este necesar să fie organizate emisiuni radio/tv pe diferite subiecte în domeniul concurenţei, ajutorului de stat şi publicităţii, să fie difuzate spoturi cu caracter social în cadrul unei campanii de sensibilizare a societăţii civile privind cele mai importante aspecte din domeniul concurenţei.

63. Pentru ca toate aspectele ce ţin de ajutorul de stat să fie gestionate corespunzător este nevoie ca persoanele responsabile să fie bine instruite în domeniul concurenţei, ajutorului de stat şi analizei economice. În cadrul mecanismelor de instruire a funcţionarilor publici e necesar să fie realizate un şir de seminare în domeniul concurenţei şi ajutorului de stat.

64. Consiliul Concurenţei, în scopul informării asupra activităţilor desfăşurate în domeniile sale de competenţă, va continua organizarea anuală a conferinţei de prezentare publică a raportului de activitate a Consiliului Concurenţei cu participarea reprezentanţilor Parlamentului, Guvernului, autorităţilor cu funcţii de reglementare şi control, partenerilor de dezvoltare, comunităţii de experţi, mass-mediei. De asemenea, pentru promovarea culturii concurenţiale vor fi organizate şi desfăşurate mese rotunde sub egida "Competition CaFE", cu invitarea diferitor experţi şi formatori internaţionali din domeniul concurenţei şi ajutorului de stat pe diverse subiecte punctuale.

65. În vederea consolidării cunoştinţelor şi creării unui corp de specialişti în domeniul concurenţei şi ajutorului de stat va fi elaborat şi implementat un program de studii de master în domeniul concurenţei în cadrul facultăţilor cu profil economic şi juridic. De asemenea, vor fi implementate cursuri/module în domeniul concurenţei, cu titlu obligatoriu/opţional, în cadrul programelor cu profil economic, juridic, administraţie publică (în instituţiile de învăţămînt superior).

66. Totodată, este necesar să se realizeze educaţia şi formarea profesională a judecătorilor din cadrul instanţelor de contencios administrativ, avînd în vedere faptul că, în conformitate cu art.47 din Legea concurenţei nr.183/2012, actele adoptate de Consiliul Concurenţei pot fi atacate în instanţele de contencios administrativ, precum şi în cadrul curţilor de apel sau al Curţii Supreme de Justiţie, pentru cazurile ce implică amenzi sau penalităţi aplicabile pentru încălcări de natură concurenţială, conform art.78 din Legea concurenţei nr.183/2012. Ţinînd cont de faptul că în Republica Moldova nu sînt organizate instanţe judecătoreşti specializate care să se ocupe de cazurile de concurenţă, orice judecător din cadrul unei instanţe implicate se poate ocupa de cazurile de concurenţă. Acest aspect complică procesul de educaţie şi formare a judecătorilor. Prin urmare, este necesar ca, în cadrul instanţelor de judecată, să fie organizată specializarea judecătorilor în dreptul concurenţial.

67. În scopul promovării culturii concurenţiale, precum şi pentru informarea societăţii în vederea prevenirii practicilor anticoncurenţiale şi a concurenţei neloiale va fi instituită sărbătoarea Ziua Concurenţei, care se va consemna, anual, la data de 30 iunie, dată la care în anul 2000 a fost adoptată prima lege cu privire la protecţia concurenţei ce a pus bazele legislaţiei din domeniul concurenţei în Republica Moldova. Instituirea Zilei Concurenţei va determina creşterea gradului de conştientizare a rolului şi locului concurenţei într-o economie de piaţă, constituind o măsură de diseminare a culturii concurenţiale, precum şi de responsabilizare a funcţionarilor din acest domeniu pentru exercitarea eficientă a sarcinilor şi atribuţiilor în activitatea profesională.

Obiectivul specific 2. Instituirea unui mecanism performant în domeniul acordării şi monitorizării ajutorului de stat pentru reducerea ponderii ajutorului de stat în PIB pînă la 1% către anul 2020

Alinierea schemelor de ajutoare de stat existente la prevederile acquis-ului Uniunii Europene în materie de ajutor de stat

68. Orice măsură de sprijin de stat, indiferent de faptul cine este furnizor sau beneficiar, indiferent de mărimea sau durata ajutorului, trebuie să vizeze remedierea unor disfuncţionalităţi identificate ale pieţei şi îndeplinirea unor obiective de interes comun care să fie în concordanţă cu Strategia naţională de dezvoltare "Moldova 2020" şi să cauzeze cele mai puţine denaturări ale concurenţei. Astfel, există o serie de priorităţi care urmează a fi sprijinite din surse de stat, cum ar fi:

a) dezvoltarea echilibrată şi durabilă în toate regiunile Republicii Moldova;

b) crearea unui sistem eficient de management al mediului natural, care să contribuie la creşterea calităţii factorilor de mediu şi să asigure populaţiei dreptul la un mediu natural curat, sănătos şi durabil;

c) asigurarea securităţii energetice, sporirea eficienţei energetice şi utilizarea surselor regenerabile de energie;

d) prestarea SIEG de calitate înaltă (apă şi canalizare, salubrizare, serviciul poştal universal, transportul public, servicii de sănătate);

e) racordarea sistemului educaţional la cerinţele pieţei forţei de muncă pentru sporirea productivităţii forţei de muncă şi majorarea ratei de ocupare în economie;

f) sporirea investiţiilor publice în infrastructura de drumuri naţionale şi locale în scopul diminuării cheltuielilor de transport şi sporirii vitezei de acces;

g) ameliorarea climatului de afaceri, promovarea politicii concurenţiale, optimizarea cadrului de reglementare şi aplicarea tehnologiilor informaţionale în serviciile publice destinate mediului de afaceri şi cetăţenilor.

Priorităţile identificate şi măsurile de punere în practică a acestora sînt axate pe domeniile în care se consideră absolut necesară intervenţia statului prin sprijin financiar ce constituie ajutor de stat. Un asemenea sprijin financiar se va acorda prin respectarea prevalenţei regulilor de ajutor de stat asupra altor reglementări.

69. Angajamentele asumate de Republica Moldova în vederea respectării prevederilor Acordului de Asociere. Schemele de ajutor de stat existente urmează a fi aliniate la acquis-ul Uniunii Europene în domeniul ajutorului de stat în decurs de 8 ani. Procesul de modificare a schemelor de ajutor de stat existente în conformitate cu prevederile acquis-ului Uniunii Europene şi cu obligaţiile asumate privind armonizarea legislaţiei în domeniul ajutorului de stat va include următoarele acţiuni:

1) identificarea tuturor schemelor existente de ajutor de stat ce nu corespund cerinţelor legislaţiei în domeniu;

2) identificarea actelor normative ce vin în contradicţie cu legislaţia în domeniul ajutorului de stat;

3) elaborarea propunerilor de modificare a legislaţiei şi prezentarea acestora spre aprobare;

4) oferirea de către Consiliul Concurenţei a suportului necesar pentru APC şi APL în vederea realizării alinierii legislaţiei conexe din domeniile de care sînt responsabile la cerinţele legislaţiei în domeniul ajutorului de stat.

Asigurarea transparenţei mecanismului acordării ajutorului de stat

70. Un pas important în asigurarea transparenţei acordării şi utilizării sprijinului statului este transpunerea Directivei 2006/111/CE a Comisiei din 16 noiembrie 2006 privind transparenţa relaţiilor financiare dintre statele membre şi întreprinderile publice, precum şi transparenţa relaţiilor financiare din cadrul anumitor întreprinderi. Acest fapt va oferi posibilitatea utilizării unor mecanisme de evidenţă separată a fluxurilor de mijloace după genurile de activitate, făcînd posibilă monitorizarea utilizării, conform obiectivelor, a resurselor acordate de stat.

71. Utilizarea Sistemului informaţional automatizat "Registrul ajutoarelor de stat" (în continuare – SIA RAS) de către toţi furnizorii va permite obţinerea unei imagini mai relevante asupra acordării şi utilizării ajutorului de stat. Fiecare furnizor de ajutor de stat va avea contul său prin intermediul căruia vor fi raportate şi notificate ajutoarele de stat. Acest fapt va facilita procesul de autorizare şi monitorizare a ajutorului de stat şi va duce la economisirea resurselor publice datorită procedurilor desfăşurate în mod electronic. Prin asigurarea accesului tuturor furnizorilor de ajutor de stat la SIA RAS vor fi atinse următoarele obiective:

1) acordarea informaţiei relevante din domeniu pentru APC şi APL, precum şi pentru specialiştii din domeniu şi publicul interesat (acte normative, rapoarte, practică judiciară etc.), în vederea promovării unei culturi concurenţiale;

2) acordarea suportului necesar conducătorilor de instituţii, responsabililor din cadrul APC şi APL în monitorizarea, prognozarea situaţiei şi luarea deciziilor;

3) asigurarea vizualizării informaţiei stocate (cu diferite niveluri de acces), generarea de rapoarte predefinite şi specifice.

72. Transparentizarea atribuirii dreptului de gestiune a patrimoniului public va asigura stoparea gestiunii ineficiente a acestuia. Atribuirea dreptului de prestare a SIEG, în mod discreţionar, trebuie înlocuită cu organizarea concursurilor deschise şi transparente, în baza indicatorilor de performanţă stabiliţi în prealabil. Un mecanism prompt pentru realizarea acestei acţiuni este PPP care posedă deja un cadru normativ relevant. Valorificarea acestui mecanism va contribui atît la atragerea masivă a investiţiilor, cît şi la asigurarea prestării calitative şi eficiente a serviciilor de interes economic general.

SIEG urmează să fie prestate în baza actului de atribuire care trebuie să corespundă prevederilor stipulate în cadrul normativ din domeniul ajutorului de stat, precum şi să definească modalităţile şi condiţiile-cadru ce trebuie îndeplinite pentru asigurarea serviciului, indicatorii de performanţă, condiţiile tehnice de prestare a serviciului sau condiţiile de desfăşurare a activităţii specifice serviciului, pentru a stabili nivelurile de calitate şi condiţiile necesare pentru funcţionarea acestuia în mod eficient şi sigur.

73. Completarea cadrului normativ în vederea obligativităţii avizării de către Consiliul Concurenţei a proiectelor de acte juridice ce prevăd măsuri susceptibile să reprezinte ajutor de minimis. În actele normative este necesar de a stipula obligativitatea furnizorilor şi/sau iniţiatorilor de ajutor de minimis de a aviza la Consiliul Concurenţei proiectele de acte juridice ce prevăd măsuri susceptibile să reprezinte ajutor de minimis, astfel încît Consiliul Concurenţei să poată verifica conformitatea, corectitudinea şi îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de legislaţia în domeniul ajutorului de stat.

74. Ajutorul de stat trebuie să stimuleze inovarea, tehnologiile ecologice şi dezvoltarea capitalului uman, să evite producerea de daune asupra mediului şi să promoveze creşterea economică, ocuparea forţei de muncă şi competitivitatea pe piaţă. În acest sens, este necesară definirea mai clară a disfuncţionalităţilor pieţei care trebuie remediate şi analizarea cu mai mare rigurozitate a efectului stimulativ, care vor avea un rol important la asigurarea unui raport optim cost-eficacitate şi la evitarea denaturărilor în mediul concurenţial. De asemenea, este necesar de a efectua o evaluare mai sistemică a potenţialelor efecte negative ale ajutoarelor de stat, în special în ceea ce priveşte denaturările eficienţei de alocare, precum şi competiţia pentru subvenţii şi puterea de piaţă.

La acordarea măsurilor de sprijin, furnizorii vor ţine cont de următoarele aspecte:

1) identificarea sectoarelor-cheie ale economiei naţionale, cu luarea în considerare a potenţialului de care dispun, precum şi, într-un sens mai larg, a perspectivelor previzibile zonale ale economiei;

2) raportarea la priorităţile sociale: demografie, calitatea vieţii, instruire, cultură, circulaţia persoanelor (turism, transport), protecţia mediului etc.;

3) selectarea resurselor financiare ce pot fi mobilizate pentru susţinerea proiectelor considerate prioritare;

4) analiza fezabilităţii proiectelor investiţionale (după caz) în vederea acordării sprijinului strict în conformitate cu necesităţile reale;

5) evaluarea impactului ajutorului de stat, precum analiza ex ante şi ex post;

6) corelarea duratei şi intensităţii ajutorului de stat cu durata de recuperare a investiţiilor;

7) concentrarea ajutorului de stat mai mult pe obiective orizontale şi ajutoare pentru dezvoltare regională decît pe anumite sectoare ale economiei care trebuie să funcţioneze fără sprijin public;

8) reducerea ponderii ajutorului de stat acordat sub formă de renunţări la venituri bugetare şi majorarea ajutoarelor acordate sub formă de cheltuieli bugetare;

9) creşterea numărului de măsuri de sprijin acordate prin scheme de ajutor de stat.

75. Avînd în vedere că resursele de care dispune statul sînt limitate pentru a realiza în practică politicile sale, este necesar ca deciziile să fie transparente, controlate şi monitorizate. Măsurile de acordare a ajutorului de stat pot fi, uneori, instrumente eficiente pentru atingerea unor obiective de interes comun, cum ar fi promovarea dezvoltării durabile sau corectarea eşecurilor pieţei, ajutînd astfel la îmbunătăţirea funcţionării pieţelor şi competitivităţii la nivel naţional. Ajutorul de stat trebuie acordat numai dacă acesta este instrumentul potrivit pentru atingerea unui obiectiv bine definit, creează impulsurile corecte, este bine proporţionat, iar distorsionarea pe care o aduce concurenţei este foarte redusă.

Astfel, conform politicii europene actuale în domeniul ajutorului de stat, se impun cîteva cerinţe principale:

1) ajutorul de stat trebuie să fie mai redus, mai bine orientat şi cu un potenţial redus de distorsionare a concurenţei;

2) este necesară o abordare economică clară şi precisă;

3) procedurile trebuie să fie mai eficiente şi să prezinte mai multă predictibilitate;

4) gradul de transparenţă trebuie să fie mai mare.

IV. ETAPELE ŞI TERMENELE DE IMPLEMENTARE

76. Pentru implementarea Programului este necesară adoptarea unei abordări strategice cuprinzătoare cu privire la obiectivele şi acţiunile ce trebuie iniţiate şi implementate în perioada 2017–2020.

77. Programul poate avea consecinţe asupra modificării structurii actuale a procesului decizional de la nivelul APC şi APL, al autorităţilor cu funcţii de reglementare şi control, precum şi de la nivelul întreprinderilor.

78. Programul stabileşte o viziune pe termen mediu pentru asigurarea realizării obiectivelor urmărite şi acţiunilor planificate. Termenele de realizare a acţiunilor planificate, responsabilii şi indicatorii de progres sînt stipulaţi în Planul de acţiuni.

V. RESPONSABILII DE IMPLEMENTARE

79. Fiecare acţiune din Program are responsabili de implementare: autorităţile publice centrale de specialitate, autorităţile administraţiei publice locale, autorităţile cu funcţii de reglementare şi control.

80. Pentru implementarea activităţilor ce se referă la liberalizare şi deschiderea sectoarelor către concurenţă, autorităţile publice responsabile vor elabora şi implementa planuri de acţiuni. În acest context, Consiliul Concurenţei va acorda suport consultativ şi metodologic.

81. În planurile de acţiuni vor fi evidenţiate aspectele juridice şi practice de realizare a unor măsuri care să ducă la îndeplinirea obiectivelor urmărite pentru dezvoltarea mediului concurenţial loial, fără a afecta alte obiective ale autorităţilor publice în domeniile lor de competenţă. Pentru planurile de acţiuni vor fi identificaţi indicatorii adecvaţi prin care să se poată monitoriza progresul realizat. Acest lucru este necesar, deoarece transformările sistemului juridic nu garantează antrenarea unor modificări în implementarea practică a schimbărilor de ordin normativ.

82. În procesul de implementare a prezentului Program, autorităţile responsabile vor colabora cu APC şi APL, organizaţiile neguvernamentale şi profesionale, mediul academic, comunitatea de experţi, mass-media, precum şi cu partenerii internaţionali de dezvoltare ai Republicii Moldova.

VI. ESTIMAREA GENERALĂ A COSTURILOR

83. Implementarea Programului nu va solicita cheltuieli bugetare suplimentare. Finanţarea activităţilor de implementare a prezentului Program se va efectua din contul şi în limitele mijloacelor financiare, inclusiv ale celor din donaţii, granturi etc., prevăzute anual în bugetele autorităţilor publice şi instituţiilor responsabile de implementare.

VII. REZULTATELE SCONTATE

84. În urma implementării programului vor fi înregistrate următoarele rezultate:

1) obţinerea unui mediu concurenţial loial şi asigurarea creşterii PIB-ului – numai în cadrul unui mediu concurenţial loial este garantată competiţia între agenţii economici. Existenţa unui mediu concurenţial loial oferă agenţilor economici posibilitatea să-şi manifeste libera iniţiativă, să-şi dezvolte producţia, să contribuie la progresul tehnic. Un mediu concurenţial loial are efecte asupra creşterii bunăstării consumatorului care obţine servicii de calitate la tarife/preţuri stabilite în conformitate cu legea cererii şi a ofertei. Ca finalitate, aceasta înseamnă reducerea estimată a valorii indicatorului RPP de 1,52 ori: de la 2,48 în prezent la 1,55 către anul 2020. Aceasta va asigura, totodată, o accelerare a creşterii anuale a PIB-ului pe cap de locuitor cu 0,56%. Noile reglementări din domeniul economic, incontestabil, vor influenţa benefic activităţile economice pe pieţele de mărfuri şi vor crea premise pentru apariţia noilor investitori;

2) creşterea accesului la piaţă al întreprinderilor mici şi mijlocii prin reducerea barierelor anticoncurenţiale, deschiderea către concurenţă a noilor sectoare, simplificarea procedurilor de administrare a afacerii;

3) creşterea bunăstării consumatorului – un mediu concurenţial loial are efecte benefice asupra creşterii bunăstării consumatorului. În asemenea caz, consumatorul obţine servicii de calitate la tarife/preţuri stabilite în conformitate cu legea cererii şi a ofertei;

4) extinderea şi asigurarea drepturilor întreprinderilor de a beneficia de politica de clemenţă pentru cooperarea cu autoritatea de concurenţă în vederea denunţării şi detectării celor mai grave încălcări anticoncurenţiale;

5) utilizarea eficientă a resurselor publice în cadrul mecanismului ajutorului de stat, ceea ce va contribui la reducerea ponderii ajutorului de stat în PIB pînă la 1%, conform mediei Uniunii Europene;

6) onorarea angajamentelor prevăzute în acordurile internaţionale, creînd astfel premise pentru relaţii comerciale reciproc avantajoase şi durabile cu diferite ţări, precum şi pentru dezvoltarea imaginii de ţară a Republicii Moldova pe plan extern.

85. Programul va avea un impact sporit asupra întregii economii la nivelul procesului său fundamental de luare a deciziilor referitoare la: evoluţia pieţei, investiţii, cercetare şi dezvoltare, politici referitoare la ajutorul de stat, sisteme de achiziţii publice, activităţi de import/export, ocuparea forţei de muncă, sistemul vamal etc. Pe de o parte, acest proces continuu are ca rezultat crearea unui nou cadru juridic, însă punerea în aplicare a unor noi sisteme şi reguli economice consumă timp, inclusiv în contextul adaptării la noul cadru juridic. Intervalul de timp 2017–2020 este perioada minimă necesară pentru implementarea unor domenii prioritare, dar trebuie să se ţină cont de faptul că procesul de reformă va deveni o sarcină permanentă. Experienţa statelor membre ale Uniunii Europene demonstrează că, la nivelul acestora, se desfăşoară în prezent un proces comparabil de liberalizare şi deschidere către concurenţă a diferitor sectoare economice, care este un proces continuu.

VIII. INDICATORII DE PROGRES ŞI PERFORMANŢĂ

86. Pentru evaluarea implementării prezentului Program şi evaluarea rezultatelor obţinute sînt stabiliţi următorii indicatori principali:

1) valoarea indicatorului RPP;

2) ratingul Republicii Moldova în cadrul clasamentelor internaţionale din domeniul competitivităţii şi administrării afacerii la nivel global;

3) rata de creştere a numărului de întreprinderi nou-înregistrate;

4) numărul de întreprinderi cu drepturi exclusive monitorizate;

5) platforma electronică funcţională pentru identificarea acordurilor anticoncurenţiale la achiziţiile publice;

6) numărul schemelor de ajutor de stat existente aliniate;

7) numărul furnizorilor de ajutor de stat care utilizează SIA RAS;

8) numărul de absolvenţi ai programului de studii de master în domeniul concurenţei;

9) numărul consultaţiilor şi evenimentelor de promovare a culturii concurenţiale.

IX. PROCEDURILE DE RAPORTARE ŞI EVALUARE

87. În contextul implementării Programului va fi desfăşurat procesul de monitorizare a realizării acţiunilor şi de evaluare a rezultatelor obţinute.

88. Monitorizarea şi evaluarea implementării Programului vor fi puse în sarcina Consiliului Concurenţei. Activităţile de monitorizare a realizării prezentului Program vor avea un caracter continuu, fiind desfăşurate pe toată perioada de implementare, şi vor include colectarea, prelucrarea şi analiza datelor de monitorizare, identificarea erorilor sau efectelor neprevăzute. Monitorizarea se va efectua în baza indicatorilor de progres şi performanţă, care vor permite de a urmări şi evalua în dinamică realizarea obiectivului general şi a obiectivelor specifice prevăzute în Program.

89. Procedurile de raportare şi evaluare sînt orientate spre maximizarea efectelor obţinute de la implementarea Programului în corespundere cu rezultatele scontate indicate la rubrica "Indicatori de progres" din Planul de acţiuni. Activitatea de evaluare a Programului va avea un caracter sistematic, fiind desfăşurată pe toată perioada de implementare.

90. În baza activităţilor realizate, autorităţile publice responsabile vor prezenta Consiliului Concurenţei rapoarte privind îndeplinirea activităţilor respective. Sistematizînd aceste informaţii, Consiliul Concurenţei va elabora şi va prezenta Parlamentului, anual, informaţii referitoare la monitorizarea activităţilor privind implementarea Programului pentru anul precedent.

91. Rapoartele de implementare vor fi făcute publice prin prezentarea acestora în cadrul unor evenimente (conferinţă de presă, masă rotundă, conferinţă tematică) şi vor fi plasate pe pagina web oficială a Consiliului Concurenţei, precum şi pe paginile web ale altor autorităţi publice.