170/26.03.96 Hotărîre pentru aprobarea Regulamentului cu privire la activitatea caselor de copii tip familie

HOTĂRÎREA GUVERNULUI REPUBLICII MOLDOVA pentru aprobarea Regulamentului cu privire la activitatea caselor de copii tip familie Nr.170 din 26.03.96 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.35-37/246 din 11.06.1996 * * * Abrogat: 25.07.2002 Hotărîrea Guvernului nr.937 din 12.07.2002 În scopul asigurării condiţiilor adecvate pentru activitatea caselor de copii tip familie, Guvernul Republicii Moldova HOTĂRĂŞTE: 1. Se aprobă Regulamentul cu privire la activitatea caselor de copii tip familie (se anexează). 2. Ministerul Învăţămîntului, în comun cu Ministerul Finanţelor şi Ministerul Sănătăţii, în termen de o lună, va prezenta spre examinare Guvernului proiectul hotărîrii privind normele de asigurare materială şi înlesnirile acordate copiilor orfani şi rămaşi fără îngrijire părintească din casele de copii tip familie. 3. Se abrogă Hotărîrea Sovietului Miniştrilor al R.S.S. Moldoveneşti nr. 301 din 30 septembrie 1988 "Cu privire la Hotărîrea Sovietului Miniştrilor al U.R.S.S. din 17 august 1988 nr. 1022 "Despre crearea Caselor de Copii Tip Familie". PRIM-MINISTRU AL REPUBLICII MOLDOVA Andrei SANGHELI Contrasemnată: Ministrul învăţămîntului P.Gaugaş Aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.170 din 26 martie 1996 REGULAMENT cu privire la activitatea caselor de copii tip familie I. Dispoziţii generale 1. Casele de copii tip familie (în continuare - casele de copii) constituie o formă de protecţie specială a copiilor lipsiţi de mediul familial şi de asigurarea unei îngrijiri corespunzătoare din partea altei familii. 2. Casele de copii reprezintă o instituţie unde sînt întreţinuţi şi educaţi copiii orfani şi cei rămaşi fără îngrijire părintească. Casele de copii se creează de către organele administraţiei publice locale în baza cererii unei familii (complete sau incomplete), asigurată din punct de vedere material şi cu spaţiu locativ adecvat şi demersului organelor de tutelă şi cu ratelă locale. Fondatorii caselor de copii se numesc în continuare părinţi-educatori. Direcţia învăţămîntului public eliberează părinţilor-educatori un certificat cu privire la crearea caselor de copii. 3. Copiii repartizaţi în casele de copii se află la evidenţa organului local de tutelă şi curatelă şi pot fi prezentaţi spre adopţie în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare. 4. Problemele ce ţin de succesiune, de asigurare cu pensii alimentare şi de altă natură, reglementate de legislaţia în vigoare pentru părinţi şi copii, nu au efecte juridice pentru părinţii-educatori şi copiii din casele de copii. 5. Organele administraţiei publice locale acordă caselor de copii ajutor metodic, asistenţă materială şi medicală necesară, exercitînd totodată şi funcţia de control asupra activităţii acestei instituţii. Controlul privind activitatea caselor de copii se organizează cel puţin o dată la 6 luni. II. Plasarea copiilor în casele de copii 6. Părinţii-educatori pot lua spre educaţie de la cinci pînă la zece copii în vîrstă de pînă la 14 ani. Numărul copiilor plasaţi în casele de copii şi celor proprii nu va depăşi 10 persoane. Plasarea în casa de copii a copilului care a împlinit vîrsta de 10 ani se va face numai avînd consimţămîntul în scris al acestuia şi al inspectorului pentru protecţia copilului. 7. Copiii din casele de copii deţin calitatea de membru al acestora pînă la atingerea vîrstei de 18 ani. În cazul continuării studiilor în licee, şcoli tehnico-profesionale, colegii, instituţii de învăţămînt superior ei îşi păstrează această calitate pînă la încheierea studiilor. 8. Copiii din casele de copii pot frecventa instituţii preşcolare, beneficiind de înlesnirile prevăzute pentru familiile cu mulţi copii. 9. Organul de tutelă şi curatelă prezintă părinţilor-educatori informaţia completă privind starea sănătăţii,caracteristica pedagogică şi psihologică ale copilului. 10. La determinarea copiilor pentru a fi plasaţi în casele de copii se va lua în considerare: vîrsta, starea sănătăţii, legăturile de rudenie ale copilului, precum şi oportunitatea pedagogico-psihologică a acestei acţiuni (copiii care se află în raporturi de rudenie sînt repartizaţi în aceeaşi casă de copii, dacă nu există contraindicaţii medicale). 11. Părinţii-educatori asigură copiilor întreţinerea corespunzătoare vizitarea reciprocă cu rudele şi părinţii, dacă aceste întîlniri nu contravin intereselor copilului. În cazul apariţiei disensiunilor între părinţii-educatori şi rudele copiilor, organul local de tutelă şi curatelă decide asupra oportunităţii şi condiţiilor de întreţinere a relaţiilor cu rudele. 12. În caz de incompatibilitate psihologică între copii şi părinţii-educatori sau de lichidare a casei de copii, copilul va fi plasat într-o instituţie de stat respectivă în baza deciziei luate de organul administraţiei publice locale,la recomandarea inspectorului pentru protecţia copilului. 13. În casele de copii nu pot fi plasaţi copii cu afecţiuni organice ale sistemului nervos central, cu boli incurabile, cu tumori maligne şi cu alte patologii în progresie. Decizia organelor de ocrotire a sănătăţii privind inoportunitatea plasării copilului în casa de copii este irevocabilă. Copiii cu handicap mintal sau fizic vor fi repartizaţi în casele de copii numai în cazul dacă în localitatea respectivă funcţionează o şcoală specială pentru aceste categorii de copii. 14. Copilul repartizat în casa de copii îşi păstrează dreptul la pensia alimentară stabilită anterior, la pensiile şi indemnizaţiile băneşti, acestea fiind virate la contul personal al copilului, deschis în instituţii bancare. 15. Copiii din casele de copii îşi rezervă dreptul la spaţiul locativ de care dispuneau anterior părinţii lor sau la alt spaţiu echivalent acestuia. 16. Copiii din casele de copii ai căror părinţi nu au avut locuinţă vor fi asiguraţi de către organele administraţiei publice locale cu spaţiu locativ în afara rîndului. 17. Dacă în casa de copii au rămas mai puţin de cinci persoane, aceasta îşi păstrează statutul şi dreptul de completare cu noi copii. Odată cu încetarea activităţii casei de copii,copiii orfani şi rămaşi fără tutelă sînt plasaţi în instituţii de stat respective. 18. Organele administraţiei publice locale vor contribui la plasarea în cîmpul muncii a copiilor educaţi în casele de copii. 19. Organele de tutelă şi curatelă vor asigura exercitarea controlului asupra folosirii şi păstrării corecte a averii şi spaţiului locativ al copiilor orfani pînă la atingerea de către aceştia a vîrstei de 18 ani. III. Drepturile şi obligaţiile părinţilor-educatori 20. Părinţi-educatori se consideră soţul şi soţia, persoane solitare care se ocupă de educaţia copiilor din casele de copii, purtînd toată responsabilitatea pentru îndeplinirea funcţiilor ce le revin. Calitatea de părinte-educator se atribuie din ziua adoptării de către organele de resort a hotărîrii de creare a casei de copii. 21. Părinţi-educatori pot fi cetăţeni ai Republicii Moldova care au atins vîrsta de 25 de ani, cu o anumită experienţă de educaţie a copiilor (calităţi profesionale, prezenţa copiilor proprii). Nu pot fi părinţii-educatori persoanele: decăzute din drepturi părinteşti; bolnave de boli cronice, grave sau contagioase; declarate în condiţiile legii incapabile sau cu capacităţi reduse; care au un comportament moral şi social incompatibil cu executarea funcţiilor de părinte-educator. 22. Părinţii-educatori sînt recomandaţi în funcţie de capacităţile lor personale, de starea sănătăţii şi pregătirea pe care o au pentru a îndeplini obligaţiile ce ţin de educaţia copiilor. E necesară, de asemenea,prezenţa condiţiilor locative adecvate pentru educaţia şi creşterea copiilor. 23. Pentru a analiza candidaturile părinţilor-educatori şi ale copiilor direcţia de învăţămînt creează o comisie de experţi, compusă din pedagogi, medici, jurişti. 24. Părinţii-educatori au dreptul să completeze casele de copii, pe care le întemeiază,cu copii din casele de copii, şcoli-internate şi alte instituţii, cu permisiunea inspectorului pentru protecţia copilului, şi cu sprijinul administraţiei acestor instituţii. Administraţia, la rîndul său, prezintă părinţilor-educatori dosarul personal şi avizul cu privire la starea sănătăţii copilului. 25. Părinţii-educatori poartă răspundere pentru starea sănătăţii copiilor, condiţiile de întreţinere şi educaţie ale acestora. Ei sînt reprezentanţii legali ai copilului şi apără fără procură specială drepturile şi interesele lui în toate instanţele, inclusiv în cele judiciare. 26. Remunerarea muncii părinţilor-educatori începe din data intrării în casa de copii a primilor copii şi durează pînă la încetarea activităţii acesteia. În caz de boală a părintelui-educator, organele de tutelă şi curatelă numesc în această funcţie altă persoană pentru perioada respectivă. Remunerarea ambelor persoane va fi efectuată conform legislaţiei în vigoare. 27. Perioada în care părinţii-educatori au lucrat în case de copii, se include în stagiul de muncă general şi neîntrerupt, potrivit specialităţii. IV. Asigurarea materială a caselor de copii 28. Mijloacele băneşti prevăzute pentru alimentarea copiilor, procurarea îmbrăcămintei, încălţămintei, obiectelor de igienă personală, medicamentelor sînt transferate lunar pe conturile personale ale părinţilor-educatori, în corespundere cu modul şi normele stabilite prin hotărîrile Guvernului. Normele anuale ale mijloacelor prevăzute în vederea procurării inventarului şi utilajului necesar, rechizitelor şcolare pentru fiecare copil se stabilesc suplimentar prin hotărîrea Guvernului. 29. Mijloacele necesare pentru deservirea clădirilor, încălzire, energie electrică şi alte cheltuieli de gospodărire se eliberează caselor de copii în baza chitanţelor de achitare sau altor documente financiare, conform normativelor şi tarifelor stabilite în localitatea respectivă. 30. Copiii din casele de copii care îşi fac studiile în instituţii de învăţămînt şi locuiesc separat de părinţii-educatori, beneficiază de toate înlesnirile prevăzute pentru copii orfani şi rămaşi fără îngrijire părintească. Aceste înlesniri vor fi stabilite în baza certificatului de înmatriculare şi demersului organului local de tutelă şi curatelă. 31. Copiilor de la casele de copii li se plăteşte după terminarea studiilor la şcoala de cultură generală, şcoala profesional-tehnică, liceu, colegiu, instituţia de învăţămînt superior şi angajare în serviciu o indemnizaţie unică pentru copiii orfani şi rămaşi fără îngrijirea părinţilor, conform legislaţiei în vigoare. 32. Pentru dezvoltarea gospodăriei auxiliare casele de copii beneficiază de loturi de pămînt arabil, repartizate în condiţiile prevăzute de Hotărîrea Guvernului nr. 198 din 16 aprilie 1993 "Cu privire la protecţia copiilor şi familiilor socialmente vulnerabile". 33. În cazul apariţiei problemelor financiare nestipulate în prezentul Regulament ele pot fi soluţionate în comun cu organele de tutelă şi curatelă şi organele administraţiei publice locale. V. Încetarea activităţii caselor de copii 34. Casele de copii îşi încetează activitatea în baza: hotărîrii organelor administraţiei publice locale cu privire la desfiinţarea caselor de copii; hotărîrii instanţei judecătoreşti cu privire la anularea hotărîrii de creare a caselor de copii. 35. Decizia de încetare a activităţii casei de copii este condiţionată de următorii factori: atingerea majoratului de către toţi copiii-membri ai caselor de copii şi încetarea relaţiilor acestora cu părinţii-educatori; decesul părinţilor-educatori sau al unuia dintre ei; neîndeplinirea de către părinţii-educatori a obligaţiunilor asumate; atestarea condiţiilor nefavorabile de trai şi educaţie ale copiilor, precum şi înălcărilor financiare din partea părinţilor-educatori. 36. Activitatea caselor de copii încetează din data adoptării hotărîrii respective, dacă aceasta nu prevede alt termen.