Hotărâre nr. 174 din 29.03.2023

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind

măsurile de prevenire şi control al rabiei la animale

nr. 174  din  29.03.2023

 (în vigoare 01.01.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.127-129 art. 282 din 14.04.2023

* * *

În temeiul art.29 alin.(1) din Legea nr.221/2007 privind activitatea sanitară veterinară (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2021, nr.13-20, art.10), cu modificările ulterioare, şi al art.8 şi art.9 pct.1) din Legea nr.10/2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr.67, art.183), cu modificările ulterioare, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Norma sanitară veterinară privind măsurile de prevenire şi control al rabiei la animale (se anexează).

2. Finanţarea măsurilor de supraveghere, control şi eradicare a rabiei la animale de rentă, sălbatice şi de companie se va efectua din contul şi în limitele mijloacelor aprobate anual Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor şi din alte surse neinterzise de legislaţie.

3. Controlul asupra executării prezentei hotărâri se pune în sarcina Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor.

4. Prezenta hotărâre intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2024.

Aprobată

prin Hotărârea Guvernului nr.174/2023

NORMA SANITARĂ VETERINARĂ

privind măsurile de prevenire şi control al rabiei la animale

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

1. Prezenta Normă sanitară veterinară stabileşte măsurile de prevenire şi control al rabiei la animalele domestice şi sălbatice.

2. Noţiunile de bază utilizate în prezenta Normă sanitară veterinară au următoarea semnificaţie:

deţinător de animale – orice persoană fizică sau juridică care are în responsabilitatea sa animale;

exploataţie – orice incintă împrejmuită, cu unul ori mai multe adăposturi, sau orice loc în care sunt ţinute animale;

proprietar de animale – orice persoană fizică sau juridică care are în proprietate animale;

rabie – encefalomielita infecţioasă acută, comună omului şi diferitelor specii de animale domestice şi sălbatice, caracterizată clinic prin simptome nervoase extrem de grave, urmate întotdeauna de moarte;

zonă infectată – teritoriul în care s-au diagnosticat cazuri de rabie;

zonă de protecţie – perimetrul exploataţiei sau fondului de vânătoare în care a fost diagnosticată rabia;

zonă de supraveghere – zona stabilită de autorităţile competente în urma anchetei epidemiologice, în care se dispun măsuri de control al rabiei, reprezentată de traseul pe care animalul suspect sau bolnav de rabie s-a deplasat înainte şi după perioada contactului infecţios şi în care ar fi putut să infecteze alte mamifere.

3. Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor (în continuare – Agenţie) pune la dispoziţia publicului informaţii clare şi accesibile privind cerinţele de sănătate animală cu privire la rabie, aplicabile circulaţiei animalelor şi a produselor de origine animală, precum şi normele privind controlul acestei circulaţii, atât la import/export, cât şi în cazul circulaţiei pe teritoriul naţional.

4. În cazul în care pe un teritoriu sau într-o ţară terţă izbucneşte sau se răspândeşte rabia, Agenţia stabileşte condiţii speciale în ceea ce priveşte circulaţia necomercială a animalelor de companie de pe teritoriul sau din ţara în cauză.

5. În scopul eficientizării combaterii rabiei, Agenţia instituie un sistem de supraveghere continuă şi de raportare a acestei boli la animale şi de conlucrare eficace între reprezentanţii autorităţilor sanitare veterinare de stat, medicii veterinari de liberă practică, reprezentanţii autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale şi deţinătorii de animale.

6. Pentru prevenirea oricărei contaminări cu virusul rabic, prelevarea, ambalarea, etichetarea, conservarea şi transportarea probelor pentru diagnosticul de laborator al rabiei trebuie efectuate numai de către persoane instruite şi imunizate contra rabiei.

7. Imunizarea preexpunere include vaccinarea primară şi revaccinarea ulterioară, conform metodei de vaccinare recomandate de producătorul de vaccin, a categoriilor de lucrători care în activitatea lor profesională au contact nemijlocit cu animalele cu risc mare de infectare cu virusul rabic.

8. Imunizarea preexpunere se aplică următoarelor categorii de persoane cu risc sporit de contaminare cu virusul rabic:

1) medicii veterinari, felcerii veterinari, studenţii de la facultatea de medicină veterinară/colegiile veterinare, lucrătorii exploataţiilor de animale, lucrătorii grădinilor zoologice, personalul implicat în eradicarea focarelor de boli oficial notificabile, vânătorii şi lucrătorii silvici;

2) cercetătorii care efectuează cercetări asupra liliecilor;

3) personalul din laboratoarele de diagnosticare a rabiei, laboratoarele de cercetare a rabiei şi laboratoarele care produc vaccinuri antirabice.

9. Imunizarea preexpunere antirabică a medicilor veterinari din cadrul Agenţiei, Centrului Republican de Diagnostic Veterinar şi a medicilor veterinari de liberă practică trebuie efectuată de către instituţiile medico-sanitare publice în baza listei prezentate de Agenţie.

10. Vaccinarea antirabică a animalelor de companie care aparţin următoarelor specii: câini (Canis lupus familiaris), pisici (Felis silvestris catus), dihori domestici (Mustela putorius furo), şi a vulpilor roşii din mediul silvatic (Vulpes vulpes) este obligatorie.

11. Supravegherea rabiei în scopul eradicării maladiei este obligatorie la speciile de animale care aparţin următoarelor ordine: Chiroptera, Carnivora, Bovidae, Suidae, Equidae, Cervidae şi Camelidae.

12. Despăgubirea proprietarilor de animale productive sacrificate, ucise sau altfel afectate în urma lichidării rapide a focarului de rabie se face în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr.645/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind modul de calculare a despăgubirilor acordate proprietarilor de animale sacrificate, ucise sau altfel afectate în urma lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor.

Capitolul II

NOTIFICAREA ŞI MĂSURILE APLICATE

ÎN CAZUL SUSPICIUNII RABIEI LA ANIMALE

13. Prezenţa animalelor cu comportament deviant, suspecte de rabie sau a carnivorelor moarte trebuie anunţată imediat medicului veterinar, poliţiei sau primăriei locale de către orice persoană care a constatat acest fapt.

14. Medicul veterinar din cadrul circumscripţiei sanitare veterinare sau medicul veterinar de liberă practică notifică suspiciunea de rabie subdiviziunii teritoriale pentru siguranţa alimentelor.

15. Medicul veterinar de liberă practică şi medicul veterinar din cadrul circumscripţiei sanitare veterinare trebuie:

1) să dispună, dacă suspiciunea de rabie se datorează unui animal sălbatic, uciderea acestuia, urmată de recoltarea de probe, care se trimit în laborator;

2) să inspecteze animalele receptive;

3) să catagrafieze speciile receptive;

4) să izoleze animalele domestice care au muşcat, au zgâriat sau au lins persoane sau alte animale din zona de protecţie şi să le ţină sub supraveghere timp de 30 de zile, conform prevederilor de la capitolul III.

16. Medicul veterinar oficial trebuie:

1) să anunţe suspiciunea de rabie subdiviziunii teritoriale pentru siguranţa alimentelor şi medicului de familie care asigură asistenţa în raza localităţii;

2) să întocmească ancheta epidemiologică preliminară;

3) să întocmească planul de măsuri, să pună sub supraveghere animalele şi să verifice aplicarea planului conform instrucţiunilor prevăzute în capitolul III;

4) să scoată de sub supraveghere, dacă în această perioadă animalele de contact (muşcate, zgâriate, linse sau altfel afectate) nu prezintă semne clinice de rabie;

5) să dispună uciderea animalului luat sub supraveghere, dacă în această perioadă prezintă semne clinice de rabie;

6) să dispună distrugerea cadavrelor animalelor moarte şi ale celor care au fost ucise; în zonele izolate sau greu accesibile, distrugerea cadavrelor se face prin incinerare şi înhumare, cu respectarea măsurilor de prevenire a răspândirii bolii;

7) să ridice restricţiile instituite asupra exploataţiei, dacă suspiciunea de rabie nu se confirmă.

Capitolul III

PUNEREA SUB SUPRAVEGHERE SANITARĂ VETERINARĂ

A ANIMALELOR SUSPECTE DE RABIE

17. Câinii, pisicile şi dihorii domestici care au muşcat, au zgâriat sau au lins persoane, precum şi câinii, pisicile şi dihorii domestici cu simptome suspecte de rabie, care au muşcat, au zgâriat sau au lins persoane ori alte animale sunt puse sub supraveghere sanitară veterinară, în condiţii de izolare şi securitate, în cuşti sau boxe, în funcţie de posibilităţile locale de asigurare a acestor condiţii. Ţinerea sub supraveghere sanitară veterinară se face la domiciliul proprietarului instruit în măsurile de protecţie sau la o unitate medicală veterinară.

18. Câinii, pisicile şi dihorii domestici care se ţin sub supraveghere sanitară veterinară trebuie examinaţi clinic, în mod obligatoriu, de către medicul veterinar oficial sau medicul veterinar din cadrul circumscripţiei sanitare veterinare, în termen de 24 de ore de la anunţarea suspiciunii, precum şi în ziua a 5-a, a 10-a, a 14-a, a 21-a şi a 30-a de la data producerii muşcăturii, zgârieturii sau linsului. Atunci când condiţiile permit, examenul clinic al animalelor se face zilnic, pe toată perioada de supraveghere sanitară veterinară.

19. În vederea orientării tratamentului antirabic la om, medicul veterinar oficial eliberează, atât în ziua primului examen, cât şi în ziua a 5-a, a 10-a, a 14-a, a 21-a şi a 30-a de la producerea muşcăturii, zgârieturii sau linsului, câte o adeverinţă, conform modelului prevăzut în anexa nr.1, în trei exemplare, din care un exemplar rămâne la medicul veterinar oficial, un exemplar este înmânat proprietarului şi un exemplar este remis instituţiei medicale responsabile de acordarea asistenţei vaccinale antirabice persoanei agresate de animal.

20. Dacă în timpul supravegherii sanitare veterinare animalele prezintă semne de rabie, acestea sunt ucise. În acest caz, precum şi în cazul în care animalele mor în perioada de supraveghere, indiferent din ce motive, medicul veterinar anunţă imediat centrul de vaccinare din cadrul instituţiilor medico-sanitare publice dacă sunt persoane suspecte de contaminare şi se iau măsuri pentru trimiterea de probe la Centrul Republican de Diagnostic Veterinar, în vederea diagnosticului de laborator, executând sau supraveghind direct recoltarea şi expedierea probelor, înhumarea cadavrelor şi executarea dezinfecţiei.

21. Celelalte animale receptive sau cu semne clinice de rabie din zona de protecţie, în afara carnivorelor domestice, suspecte de a fi venit în contact cu animalul/animalele care au muşcat, au zgâriat sau au lins/diagnosticat(e) cu rabie, trebuie supravegheate sanitar veterinar timp de 30 de zile, asigurându-se, totodată, toate măsurile de izolare şi securitate necesare de către proprietar. Medicii veterinari oficiali sunt obligaţi ca, în astfel de situaţii, să aplice aceeaşi conduită şi să facă aceleaşi comunicări subdiviziunilor teritoriale ale Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică (centrele de sănătate publică) ca şi în cazul câinilor, pisicilor şi dihorilor domestici puşi sub supraveghere sanitară veterinară.

Capitolul IV

PRELEVAREA, AMBALAREA, ETICHETAREA, CONSERVAREA ŞI

TRANSPORTAREA PROBELOR PENTRU DIAGNOSTICUL RABIEI

22. Diagnosticul rabiei se realizează de Laboratorul Naţional de Referinţă pentru Rabie, prin metodele stabilite în Programul acţiunilor strategice de supraveghere, profilaxie şi combatere a bolilor la animale, de prevenire a transmiterii bolilor de la animale la om şi protecţia mediului, în concordanţă cu Manualul de teste de diagnostic şi vaccinuri pentru animale terestre al Organizaţiei Mondiale pentru Sănătatea Animală.

23. Probele destinate examenelor de laborator în cazul suspiciunii de rabie trebuie să fie ambalate astfel încât să se evite orice scurgeri de lichide biologice.

24. Transportarea probelor destinate examenelor de laborator trebuie să fie efectuată în containere frigorifice, în maximum 24 de ore iarna şi 12 ore vara, etichetate cu menţiunea "Probe biologice cu risc mare de contaminare – atenţie rabie"; dacă probele nu se recoltează în timp util, se congelează – cadavrul în cazul animalelor mici şi craniul întreg în cazul animalelor mari.

25. La recoltarea şi manipularea probelor destinate examenelor de laborator trebuie să fie respectate măsurile stricte de protecţie a muncii şi de biosecuritate. Se impune purtarea unui echipament individual de protecţie, inclusiv a măştii de unică folosinţă, a ochelarilor de protecţie şi a mănuşilor chirurgicale. Sunt obligatorii dezinfecţia instrumentelor şi a mesei de lucru folosite pentru recoltarea probelor, conform normelor sanitare veterinare, precum şi spălarea şi dezinfecţia mâinilor operatorului.

26. Probele suspecte destinate examenelor de laborator trebuie să fie însoţite de o cerere de analiză pentru probele prelevate, cu anexe, în care se menţionează cu exactitate specia, vârsta, sexul şi originea animalului, proprietarul, domiciliul proprietarului, numărul de telefon al proprietarului, data şi locul prelevării, cauza morţii, modificările comportamentale sau ale stării fiziologice a animalului respectiv, dacă a muşcat, a zgâriat sau a lins alte persoane, precum şi datele de identificare şi domiciliul acestora.

Capitolul V

DIAGNOSTICUL, NOTIFICAREA CONFIRMĂRII

ŞI DECLARAREA RABIEI

27. Subdiviziunea teritorială pentru siguranţa alimentelor pe teritoriul căreia s-a diagnosticat rabia notifică cazul/cazurile de rabie la Agenţie, la subdiviziunile teritoriale pentru siguranţa alimentelor limitrofe şi la subdiviziunile teritoriale ale Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică (centrele de sănătate publică).

28. Medicul veterinar oficial înştiinţează proprietarul animalului şi primăria localităţii despre confirmarea rabiei, prin dispoziţie de înştiinţare a primăriei şi a proprietarului privind rabia în curtea/exploataţia/localitatea respectivă, conform modelului din anexa nr.2.

29. Declararea oficială a rabiei se face la sediul primăriei de către medicul veterinar oficial, după confirmarea bolii prin examene de laborator, prin actul sanitar veterinar de declarare oficială a bolii, conform modelului din anexa nr.3.

30. Agenţia notifică boala şi furnizează informaţii Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică şi Organizaţiei Mondiale pentru Sănătatea Animală prin rapoarte de notificare imediată şi prin rapoarte periodice, semestriale sau anuale.

31. Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică prezintă informaţii anual, până la data de 1 martie, Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare şi Agenţiei cu privire la numărul de cazuri de muşcături, decese şi tratamente postexpunere la om.

32. În caz de confirmare a rabiei, se convoacă Comisia antiepizootică excepţională pe lângă autoritatea administraţiei publice locale pe al cărei teritoriu s-a diagnosticat rabia, ale cărei componenţă, sarcini şi obligaţii sunt prevăzute în Hotărârea Guvernului nr.973/2016 cu privire la comisiile antiepizootice excepţionale.

Capitolul VI

MĂSURI APLICATE ÎN CAZUL CONFIRMĂRII RABIEI LA ANIMALELE

DINTR-O EXPLOATAŢIE, LOCALITATE, ZONĂ

33. După confirmarea rabiei, Agenţia întocmeşte ancheta epidemiologică finală, stabileşte zona de protecţie şi zona de supraveghere şi elaborează planul de măsuri cu termene şi responsabilităţi.

34. Măsurile în zona de protecţie includ:

1) întocmirea hărţilor epidemiologice;

2) uciderea carnivorelor care au fost muşcate sau zgâriate de animalele bolnave, dacă nu sunt vaccinate antirabic sau dacă a trecut mai puţin de 21 de zile de la prima vaccinare;

3) izolarea animalelor care au fost muşcate, zgâriate, linse sau altfel afectate de animalele bolnave, timp de 30 de zile;

4) punerea sub supraveghere a tuturor animalelor receptive la rabie din exploataţie timp de 30 de zile, începând din momentul constatării contactului unui animal suspect de rabie cu animalul/animalele receptiv(e) din exploataţie;

5) uciderea animalelor prevăzute la subpct. 4), în cazul în care manifestă semne clinice de rabie în această perioadă; animalele care nu prezintă semne clinice de rabie, după această perioadă, sunt scoase de sub supraveghere;

6) examinarea clinică a carnivorelor şi a altor animale receptive la rabie din zona de protecţie, care au fost muşcate sau zgâriate de animalul bolnav, se face de către medicul veterinar oficial sau medicul veterinar din cadrul circumscripţiei sanitare veterinare timp de 30 de zile, după această perioadă animalele se scot de sub supraveghere dacă nu prezintă semne clinice de rabie;

7) înstrăinarea animalelor care s-au aflat sub supraveghere se permite după o perioadă de cel puţin 3 luni după scoaterea lor de sub supraveghere.

35. Măsurile în zona de supraveghere includ:

1) efectuarea catagrafiei câinilor, a pisicilor şi a dihorilor domestici;

2) efectuarea vaccinărilor de completare a câinilor, a pisicilor şi a dihorilor domestici cu vaccin inactivat;

3) supravegherea şi limitarea circulaţiei câinilor, a pisicilor şi a dihorilor domestici.

Capitolul VII

MĂSURI APLICATE ÎN FONDURILE DE VÂNĂTOARE ÎN CAZUL

CONFIRMĂRII PREZENŢEI RABIEI LA ANIMALELE SĂLBATICE

36. În cazul confirmării rabiei, Agenţia efectuează ancheta epidemiologică, stabileşte şi declară zona infectată.

37. Agenţia solicită administratorilor fondurilor de vânătoare evaluarea populaţiei animalelor sălbatice, în special a vulpilor, şi elaborează planul de măsuri cu termene şi responsabilităţi.

38. Agenţia elaborează şi implementează un program de vaccinare a carnivorelor sălbatice, în special a vulpilor.

39. Personalul ocolului silvic instalează pe drumurile de acces spre fondurile forestiere panouri de avertizare a populaţiei privind protecţia contra rabiei şi pericolul pe care îl reprezintă această boală.

40. Reprezentanţii Societăţii Vânătorilor şi Pescarilor din Republica Moldova reglează numărul de vulpi în mediul natural (agrocenoze, fond forestier), conform cotelor anuale prevăzute prin hotărâre a Guvernului.

Capitolul VIII

VACCINAREA PROFILACTICĂ

41. Profilaxia specifică a rabiei se face prin vaccinarea carnivorelor domestice şi sălbatice, în conformitate cu prevederile Planului acţiunilor sanitare veterinare strategice obligatorii, finanţate din bugetul de stat, aprobat prin ordin al directorului general al Agenţiei, în conformitate cu prevederile art.15 alin.(2) din Legea nr.221/2007 privind activitatea sanitară veterinară.

42. În cazul în care Agenţia identifică existenţa unei zone de risc, se recurge la vaccinarea animalelor receptive din această zonă, respectându-se descrierile din prospectul vaccinului utilizat.

43. Vaccinarea profilactică antirabică a carnivorelor sălbatice şi, în special, a vulpilor se face de două ori pe an (campania de primăvară şi campania de toamnă), prin distribuirea momelilor vaccinale pe cale aeriană şi terestră, conform instrucţiunilor recomandate de producător, descrise în prospectul momelilor vaccinale antirabice utilizate.

44. Vaccinarea profilactică a câinilor şi a pisicilor din gospodăriile populaţiei şi a câinilor de la fermele de animale se face cu vaccin inactivat, prin organizarea de campanii de vaccinare în masă, anuale, în perioada toamnă-iarnă, urmate de vaccinări de completare.

45. Vaccinarea profilactică se organizează având ca bază catagrafia tuturor carnivorelor de curte, a câinilor de la fermele de animale sau alte exploataţii de animale şi înregistrarea lor la nivelul primăriilor.

46. Vaccinarea carnivorelor se consemnează într-un carnet de sănătate sau paşaport pentru animale de companie standard, individual, obligatoriu pentru fiecare câine, pisică şi dihor domestic, în care se completează datele de identificare ale proprietarului şi animalului, data şi tipul vaccinului utilizat, semnătura şi ştampila medicului veterinar care a executat vaccinarea.

47. Vaccinarea profilactică efectuată de cabinetele, clinicile şi spitalele veterinare se raportează lunar subdiviziunilor teritoriale pentru siguranţa alimentelor.

48. Subdiviziunile teritoriale pentru siguranţa alimentelor raportează Agenţiei lunar, trimestrial, semestrial şi anual situaţia centralizată a vaccinărilor antirabice.

49. Vaccinurile antirabice care se folosesc pe teritoriul naţional trebuie să fie înregistrate în Registrul de stat al medicamentelor de uz veterinar.

50. Cerinţele referitoare la vaccinurile antirabice sunt prevăzute în anexa nr.1 la Hotărârea Guvernului nr.660/2022 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind circulaţia necomercială a animalelor de companie.

Capitolul IX

OBLIGAŢIILE PROPRIETARILOR ŞI DEŢINĂTORILOR

DE CÂINI, PISICI ŞI DIHORI DOMESTICI

51. Proprietarii şi deţinătorii de câini, pisici şi dihori domestici sunt obligaţi să se prezinte la primăriile în a căror rază îşi au domiciliul, în vederea luării în evidenţă şi a catagrafierii acestora.

52. Proprietarii şi deţinătorii de câini, pisici şi dihori domestici trebuie:

1) să anunţe, în termen de 7 zile, orice modificare produsă prin cumpărare, pierdere, înstrăinare sau naştere de la ultima catagrafie;

2) să asigure vaccinarea antirabică a câinilor, pisicilor şi dihorilor domestici pe care îi întreţin;

3) să prezinte animalele pentru efectuarea vaccinării antirabice la solicitarea Agenţiei;

4) să deţină un carnet de sănătate al animalului, în care să se evidenţieze acţiunile imunoprofilactice antirabice efectuate şi tratamentele;

5) să respecte dispoziţiile subdiviziunii teritoriale pentru siguranţa alimentelor privind interdicţiile de mişcare a câinilor în afara curţilor/apartamentelor;

6) să notifice imediat medicului veterinar orice muşcătură sau zgârietură produsă la om de câinii aflaţi în proprietatea sau îngrijirea lor, orice modificare a comportamentului acestora, precum şi suspiciunile de boală a animalelor întreţinute;

7) să respecte regulile de întreţinere a animalelor de companie aprobate de consiliul local al primăriei în a cărei rază se află animalele.

53. Proprietarii sau deţinătorii adăposturilor de câini şi alte animale de companie receptive la virusul rabic trebuie să plaseze în carantină profilactică animalele nevaccinate antirabic nou-acceptate timp de 14 zile, după care să asigure vaccinarea antirabică a acestora. Adopţia din adăposturi trebuie să fie permisă doar în cazul animalelor vaccinate antirabic.