(1) Prezenta lege stabileşte cadrul normativ al activităţii contrainformative şi activităţii informative externe (în continuare – activitate informativă/contrainformativă), realizate de către Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova (în continuare – Serviciu) sau, după caz, de Ministerul Apărării, modalitatea şi condiţiile dispunerii şi realizării măsurilor contrainformative şi măsurilor informative externe, precum şi ale efectuării controlului asupra legalităţii acestora, garanţiile minime de protecţie a persoanelor supuse măsurilor contrainformative.

(2) Activitatea contrainformativă constă din ansamblul măsurilor, acţiunilor, operaţiunilor şi procedeelor desfăşurate de către Serviciu în scopul identificării, prevenirii şi contracarării vulnerabilităţilor, factorilor de risc şi ameninţărilor, conform competenţei stabilite în Legea nr.136/2023 privind Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova.

(3) Activitatea informativă externă constă din ansamblul măsurilor, acţiunilor şi operaţiunilor desfăşurate în scopul planificării, culegerii, verificării, evaluării, prelucrării analitice, stocării, păstrării şi valorificării datelor şi informaţiilor despre posibilităţile reale sau potenţiale, despre acţiunile, planurile sau intenţiile statelor ori ale organizaţiilor străine, ale unor entităţi anticonstituţionale sau ale unor persoane, care constituie sau ar putea constitui factori de risc sau ameninţări la adresa securităţii Republicii Moldova, precum şi în scopul obţinerii informaţiilor relevante pentru asigurarea securităţii naţionale sau pentru crearea condiţiilor favorabile asigurării şi promovării intereselor strategice şi realizării cu succes a politicii de securitate ale Republicii Moldova.

(4) Desfăşurarea activităţii informative/contrainformative în alte scopuri decât cele indicate în prezenta lege nu se admite.

Articolul 2. Principiile desfăşurării activităţii informative/contrainformative

Activitatea informativă/contrainformativă se desfăşoară conform următoarelor principii:

a) legalitate;

b) egalitatea tuturor în faţa legii;

c) respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi reglementarea exclusiv prin lege a restrângerii exerciţiului acestora;

d) neutralitate politică şi imparţialitate;

e) îmbinarea metodelor şi mijloacelor de activitate publică şi secretă;

f) oportunitate;

g) proporţionalitate;

h) caracterul activ al măsurilor realizate;

i) confidenţialitate;

j) eficienţă şi eficacitate.

Articolul 3. Subiecţii care desfăşoară activitate informativă/contrainformativă

(1) Activitatea informativă/contrainformativă este desfăşurată de către Serviciu prin intermediul ofiţerilor de informaţii şi securitate (în continuare – ofiţeri de informaţii) din cadrul subunităţilor specializate ale acestuia.

(2) Activitatea informativă externă în domeniul militar este desfăşurată de către Ministerul Apărării prin intermediul militarilor prin contract din cadrul organelor şi structurilor specializate ale acestuia.

(3) Alte entităţi sau persoane decât cele prevăzute de prezentul articol nu sunt în drept să desfăşoare activitate informativă/contrainformativă.

Articolul 4. Drepturile, împuternicirile şi obligaţiile subiecţilor care desfăşoară activitate informativă/contrainformativă

(1) În cadrul desfăşurării activităţii informative/contrainformative, Serviciul şi ofiţerii de informaţii dispun de drepturile, împuternicirile şi au obligaţiile stabilite în Legea nr.136/2023 privind Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova şi în Legea nr.170/2007 privind statutul ofiţerului de informaţii şi securitate.

(2) În cadrul desfăşurării activităţii informative externe în domeniul militar, Ministerul Apărării şi militarii prin contract dispun de drepturile, împuternicirile şi au obligaţiile stabilite în Legea nr.162/2005 cu privire la statutul militarilor şi în alte acte normative în domeniul apărării.

Articolul 5. Utilizarea mijloacelor tehnice la desfăşurarea activităţii informative/contrainformative

În procesul desfăşurării activităţii informative/contrainformative este permisă utilizarea sistemelor informaţionale, a mijloacelor tehnice speciale destinate pentru obţinerea ascunsă a informaţiei, a aparatelor de înregistrare video/audio şi a altor mijloace tehnice.

Articolul 6. Dosarul special

(1) În scopul acumulării şi sistematizării informaţiilor, al verificării şi evaluării rezultatelor activităţii informative/contrainformative, precum şi al adoptării în baza acestora a deciziilor corespunzătoare, sunt deschise dosare speciale la care se anexează toate informaţiile şi materialele colectate. Deschiderea dosarului special este supusă înregistrării obligatorii.

(2) Dosarul special este deschis:

a) în baza raportului ofiţerului de informaţii din cadrul subunităţii specializate, aprobat de către directorul Serviciului sau directorul adjunct împuternicit în acest sens;

b) în baza raportului militarului prin contract din cadrul organelor şi structurilor specializate ale Ministerului Apărării, aprobat de către conducătorul organului sau structurii respective.

Dosarul special se consideră deschis din data înregistrării acestuia.

(3) Măsurile contrainformative şi măsurile informative externe nu pot fi desfăşurate în afara unui dosar special.

(4) Fiecare dosar special prevede un mecanism de evidenţă a persoanelor care au luat cunoştinţă de informaţiile şi materialele dosarului, care să includă cel puţin:

a) numele, prenumele şi funcţia persoanei respective;

b) data şi ora începerii studierii informaţiilor şi materialelor dosarului şi data şi ora finalizării acesteia;

c) menţiuni vizând accesul la dosarul special integral, la anumite documente, sau compartimente ale acestuia;

d) semnătura persoanei respective.

(5) Serviciul şi Ministerul Apărării asigură măsurile necesare pentru a proteja informaţiile şi materialele păstrate în dosarele speciale împotriva dezvăluirii, modificării sau distrugerii neautorizate.

Articolul 7. Gestionarea dosarului special clasat

(1) După clasare, dosarul special se păstrează în depozitul special al Serviciului sau, după caz, cel al Ministerului Apărării. Termenul de păstrare al dosarului special clasat este echivalent termenului de secretizare.

(2) După expirarea termenului de păstrare al dosarului special clasat se decide asupra prelungirii termenului de secretizare, conform Legii nr.245/2008 cu privire la secretul de stat, sau asupra distrugerii acestuia, iar dacă informaţiile şi materialele dosarului au valoare istorică sau ştiinţifică, acestea se desecretizează şi se transmit spre păstrare în Arhiva Naţională a Republicii Moldova.

Articolul 8. Reglementarea departamentală a activităţii informative/contrainformative

Organizarea, metodele desfăşurării măsurilor contrainformative şi celor informative externe; procedurile interne de autorizare, regulile de întocmire a proceselor-verbale cu privire la gestionarea, păstrarea şi distrugerea informaţiilor şi materialelor obţinute, măsurile de asigurare a integrităţii şi confidenţialităţii acestora şi a activităţilor informative/contrainformative; regulile de desfăşurare a operaţiunilor sub acoperire şi cu privire la conducerea şi gestionarea activităţii realizate sub acoperire; modul de înregistrare a dosarelor speciale, categoria acestora, deschiderea, gestionarea, clasarea, termenele de păstrare şi procedura de distrugere a acestora; utilizarea resurselor financiare alocate pentru realizarea măsurilor contrainformative şi celor informative externe; modalitatea de conlucrare cu persoanele care colaborează confidenţial cu Serviciul sau, după caz, cu Ministerul Apărării, inclusiv modul de documentare a informaţiilor prezentate de către aceştia, categoriile acestor persoane; organizarea, personalul şi resursele, sursele, planurile, procedura, tactica, metodele şi mijloacele desfăşurării activităţii informative/contrainformative, precum şi valorificarea rezultatelor acesteia constituie informaţii atribuite la secretul de stat şi sunt reglementate prin actele interne ale Serviciului sau, după caz, ale Ministerului Apărării.

Capitolul II

MĂSURILE CONTRAINFORMATIVE

Secţiunea 1

Autorizarea măsurilor contrainformative

Articolul 9. Măsurile contrainformative

(1) În cadrul desfăşurării activităţii contrainformative pot fi realizate următoarele măsuri contrainformative:

1) cu autorizarea directorului Serviciului sau a directorului adjunct împuternicit:

a) identificarea abonatului sau utilizatorului unei reţele de comunicaţii electronice ori al unui serviciu al societăţii informaţionale;

b) urmărirea vizuală;

2) cu mandat judecătoresc:

a) cercetarea domiciliului şi/sau, după caz, instalarea în acesta a aparatelor care asigură supravegherea video/audio, fotografierea sau constatarea unor circumstanţe de fapt;

b) supravegherea domiciliului prin utilizarea mijloacelor tehnice;

c) interceptarea comunicărilor;

d) obţinerea accesului la informaţia care se află sau se procesează într-un sistem informatic, pe dispozitive sau echipamente de comunicaţii şi/sau monitorizarea acesteia;

e) colectarea informaţiei de la furnizorii de servicii de comunicaţii electronice;

f) reţinerea, cercetarea, predarea, percheziţionarea sau ridicarea trimiterilor poştale;

g) înregistrarea video/audio a conţinutului comunicărilor;

h) blocarea accesului la reţelele de comunicaţii electronice pentru un sistem informatic, un dispozitiv sau un echipament ori pentru o societate informaţională, blocarea unor servicii de comunicaţii electronice;

i) ridicarea operativă;

j) obţinerea accesului la informaţia financiară sau monitorizarea tranzacţiilor financiare;

k) localizarea ori urmărirea prin sistemul de poziţionare globală sau prin alte mijloace tehnice.

(2) Lista măsurilor indicate la alin.(1) este exhaustivă şi poate fi modificată sau completată doar prin lege.

[Art.9 alin.(1) modificat prin Legea nr.100 din 13.06.2025, în vigoare 14.06.2025]

Articolul 10. Temeiurile desfăşurării măsurilor contrainformative

Drept temeiuri pentru desfăşurarea măsurilor contrainformative pot servi:

1) informaţiile privind:

a) acţiunile, inacţiunile şi faptele indicate la art.3 pct.2) din Legea nr.136/2023 privind Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova;

b) circumstanţele care pun în pericol securitatea investigatorului sub acoperire, a ofiţerului de informaţii, a persoanelor care colaborează confidenţial cu Serviciul sau a membrilor familiilor lor;

2) interpelările organizaţiilor internaţionale sau ale autorităţilor altor state, în conformitate cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte sau în baza acordurilor de colaborare între Serviciu şi autorităţile de profil din alte state;

3) necesitatea de a obţine informaţii în interesul asigurării securităţii Republicii Moldova, al menţinerii şi dezvoltării potenţialului ei tehnico-ştiinţific, economic sau de apărare, al creării condiţiilor pentru promovarea politicii externe şi interne;

4) asigurarea protecţiei secretului de stat;

5) colectarea informaţiilor necesare cu privire la persoanele supuse verificării pentru:

a) acordarea accesului la informaţii ce constituie secret de stat;

b) admiterea la muncă la obiectivele infrastructurii critice;

c) stabilirea sau întreţinerea relaţiilor de colaborare cu acestea la organizarea şi desfăşurarea măsurilor contrainformative şi/sau informative externe;

6) verificarea candidaţilor sau titularilor funcţiilor publice;

7) asigurarea securităţii interne;

8) colectarea informaţiilor necesare cu privire la persoanele care colaborează confidenţial cu Serviciul, precum şi cu privire la persoanele supuse verificării pentru admiterea acestora la organizarea şi desfăşurarea unor măsuri contrainformative şi/sau informative externe ori pentru acordarea accesului la informaţiile şi materialele acumulate pe parcursul realizării acestor măsuri.

[Art.10 pct.1) modificat prin Legea nr.249 din 10.07.2025, în vigoare 04.10.2025]

Articolul 11. Procedura autorizării măsurilor contrainformative de către directorul Serviciului sau directorul adjunct împuternicit

(1) Realizarea măsurii contrainformative prevăzute la art.9 alin.(1) pct.1) se autorizează, prin ordonanţă, de către directorul Serviciului sau directorul adjunct împuternicit în acest sens, în baza demersului conducătorului subunităţii care desfăşoară activitatea contrainformativă în cadrul unui dosar special deschis şi înregistrat.

(2) Demersul indicat la alin.(1) cuprinde: circumstanţele de fapt care servesc drept temei pentru realizarea măsurii contrainformative; argumentarea necesităţii măsurii respective; numărul dosarului special în cadrul căruia urmează a fi realizată măsura contrainformativă.

(3) Pentru emiterea ordonanţei indicate la alin.(1), directorul Serviciului sau directorul adjunct împuternicit, pe lângă temeinicia demersului, examinează suplimentar dacă:

a) măsura solicitată urmăreşte un scop legitim;

b) măsura este proporţională cu restrângerea exerciţiului drepturilor sau libertăţilor persoanei, garantate de lege, şi cu necesitatea realizării acesteia.

(4) Ordonanţa directorului Serviciului sau a directorului adjunct împuternicit cuprinde:

a) data emiterii;

b) numărul dosarului special în cadrul căruia este autorizată măsura contrainformativă;

c) măsura contrainformativă autorizată.

(5) Directorul Serviciului, directorul adjunct împuternicit refuză autorizarea măsurii contrainformative dacă constată că demersul prezentat este neîntemeiat, nu urmăreşte un scop legitim sau măsura solicitată este disproporţională în raport cu restrângerea exerciţiului drepturilor sau libertăţilor persoanei.

Articolul 12. Procedura autorizării măsurilor contrainformative prin emiterea mandatului judecătoresc

(1) În sensul prezentei legi, mandatul judecătoresc reprezintă autorizarea de a realiza, în cadrul unui dosar special deschis şi înregistrat, măsurile contrainformative prevăzute la art.9 alin.(1) pct.2).

(2) Mandatul judecătoresc este emis, în baza demersului în formă scrisă al directorului Serviciului sau al directorului adjunct împuternicit, de către un judecător din cadrul Curţii de Apel Chişinău desemnat în acest sens.

(3) Demersul pentru emiterea mandatului judecătoresc conţine următoarele informaţii:

a) numele, prenumele şi funcţia persoanei care solicită emiterea mandatului judecătoresc;

b) datele de identitate ale persoanei supuse măsurii contrainformative, dacă acestea sunt cunoscute;

c) deţinerea statutului de avocat sau de jurnalist de către persoana supusă măsurii contrainformative şi circumstanţele de fapt care exclud incidenţa interdicţiei stabilite la alin.(6);

d) măsura contrainformativă pentru care se solicită autorizarea;

e) circumstanţele de fapt care servesc drept temei pentru realizarea măsurii contrainformative şi, după caz, consecinţele posibile ale acesteia;

f) argumentarea proporţionalităţii măsurii contrainformative, pentru care se solicită autorizarea, cu restrângerea exerciţiului drepturilor sau libertăţilor persoanei;

g) în cazul solicitării prelungirii termenului de realizare a măsurii contrainformative, temeiurile şi motivele care justifică prelungirea;

h) rezultatele care se preconizează a fi obţinute în urma realizării măsurii contrainformative;

i) termenul de realizare a măsurii respective;

j) locul desfăşurării măsurii contrainformative;

k) alte informaţii care au importanţă pentru justificarea măsurii contrainformative şi care ar susţine legalitatea şi temeinicia autorizării acesteia.

(4) Examinarea demersului pentru emiterea mandatului judecătoresc are loc în decurs de 24 de ore. La solicitarea judecătorului, la examinarea demersului participă şi ofiţerul de informaţii, care dă explicaţiile de rigoare. Pe parcursul examinării demersului, judecătorului, la solicitarea acestuia sau din iniţiativa Serviciului, i se prezintă informaţiile şi materialele care justifică necesitatea realizării măsurii respective, fără a dezvălui datele de identificare ale persoanelor care colaborează confidenţial cu Serviciul.

(5) Pentru emiterea mandatului judecătoresc, judecătorul verifică suplimentar dacă:

a) măsura solicitată urmăreşte un scop legitim;

b) este imposibilă realizarea scopului prevăzut de prezenta lege pe altă cale;

c) măsura solicitată este proporţională cu restrângerea exerciţiului drepturilor şi libertăţilor fundamentale.

(6) Este interzisă autorizarea realizării măsurilor contrainformative:

a) în privinţa raporturilor legale de asistenţă juridică dintre avocat şi clientul său;

b) în privinţa jurnaliştilor, cu scopul stabilirii surselor de informaţii ale acestora.

(7) Informaţiile care cad sub incidenţa alin.(6) şi care au fost colectate accidental nu pot fi folosite de către Serviciu şi se distrug, cu autorizarea judecătorului.

(8) După verificarea legalităţii şi a temeiniciei demersului indicat la alin.(2), judecătorul, prin încheiere, autorizează realizarea măsurii contrainformative sau respinge demersul. În temeiul încheierii privind autorizarea, judecătorul emite un mandat judecătoresc care este obligatoriu pentru executare.

(9) Mandatul judecătoresc se transmite nu mai târziu de 24 de ore de la depunerea demersului pentru emiterea acestuia. Încheierea motivată este redactată şi emisă în cel mult 48 de ore.

(10) Încheierea indicată la alin.(8) conţine următoarele informaţii: data şi locul întocmirii încheierii; numele şi prenumele judecătorului; numele, prenumele şi funcţia persoanei care solicită emiterea mandatului judecătoresc; organul care va realiza măsurile contrainformative; datele de identitate ale persoanei supuse măsurilor contrainformative, dacă acestea sunt cunoscute; temeiurile şi motivele care justifică necesitatea realizării şi, respectiv, autorizării măsurilor contrainformative; măsurile contrainformative autorizate; termenul de realizare a măsurilor contrainformative; locul desfăşurării măsurilor contrainformative; alte informaţii care au importanţă pentru justificarea autorizării măsurilor contrainformative.

(11) Măsurile contrainformative care pot fi realizate doar cu mandat judecătoresc pot fi desfăşurate, ca excepţie, fără mandat judecătoresc, în baza ordonanţei motivate a directorului Serviciului sau a directorului adjunct împuternicit, în cazul în care există circumstanţe excepţionale care nu permit amânarea acesteia, iar mandatul judecătoresc nu poate fi obţinut fără expunerea la un risc esenţial de întârziere care să poată duce la pierderea informaţiilor relevante sau să pună într-un pericol iminent securitatea statului sau a persoanelor. În acest caz, judecătorul este informat în termen de 24 de ore de la dispunerea măsurii contrainformative despre desfăşurarea acesteia, prezentându-i-se toate informaţiile şi materialele în care este argumentată necesitatea realizării măsurii respective şi circumstanţele excepţionale care nu au permis amânarea acesteia. Dacă există temeiuri şi motive suficiente, judecătorul confirmă, prin încheiere motivată, legalitatea realizării măsurii contrainformative. În caz contrar, judecătorul declară ilegalitatea desfăşurării măsurii respective.

(12) Măsurile contrainformative iniţiate în temeiul alin.(11) se desfăşoară până la emiterea încheierii motivate a judecătorului, ulterior procedându-se conform încheierii respective.

(13) Concomitent cu confirmarea legalităţii realizării măsurilor contrainformative, judecătorul, la solicitarea directorului Serviciului sau a directorului adjunct împuternicit, emite mandat judecătoresc privind autorizarea continuării desfăşurării acestora.

(14) La declararea ilegalităţii desfăşurării măsurii contrainformative, realizarea măsurii respective se sistează.

(15) Încheierea motivată a judecătorului privind respingerea demersului pentru emiterea mandatului judecătoresc, precum şi încheierea motivată privind declararea ilegalităţii desfăşurării măsurii contrainformative pot fi contestate de către Serviciu cu recurs la Curtea Supremă de Justiţie.

(16) Recursul indicat la alin.(15) se examinează de un complet de 3 judecători, în condiţiile alin.(4).

(17) Recursul indicat la alin.(15) se depune în termen de 3 zile lucrătoare de la data emiterii încheierii motivate şi conţine temeiurile de fapt şi de drept privind netemeinicia şi/sau ilegalitatea încheierii contestate.

(18) După examinarea recursului indicat la alin.(15), completul Curţii Supreme de Justiţie, prin decizie:

a) admite recursul, casează încheierea şi, după caz, emite mandat judecătoresc sau confirmă legalitatea realizării măsurilor contrainformative;

b) respinge recursul şi menţine încheierea.

(19) Redactarea şi emiterea deciziei indicate la alin.(18) se efectuează în conformitate cu prevederile alin.(9).

Articolul 13. Condiţiile speciale de realizare a măsurilor contrainformative autorizate prin mandat judecătoresc

(1) Realizarea măsurilor contrainformative se autorizează în temeiurile prevăzute la art.10.

(2) În temeiurile indicate la art.10 pct.4)–6) poate fi autorizată realizarea doar a măsurilor contrainformative prevăzute la art.9 alin.(1) pct.1) şi pct.2) lit.e) şi j).

(3) Cu acordul expres sau la cererea prealabilă, în formă scrisă, a persoanelor care contribuie la desfăşurarea activităţii informative/contrainformative, pot fi realizate măsurile contrainformative prevăzute de prezenta lege, atât în privinţa acestora, cât şi a rudelor şi a membrilor familiilor lor, dacă există un pericol iminent la adresa vieţii, sănătăţii sau a altor drepturi fundamentale ale acestora ori dacă realizarea măsurilor respective este necesară pentru prevenirea unei infracţiuni sau a unor consecinţe nefavorabile care vizează persoanele menţionate.

Articolul 14. Termenul pentru care se autorizează realizarea măsurilor contrainformative

(1) Măsurile contrainformative care nu reprezintă măsuri de realizare unică, cu excepţia celor prevăzute la art.9 alin.(1) pct.2) lit.a), se autorizează pentru un termen de până la 90 de zile, cu posibilitatea prelungirii acestuia cu perioade succesive, precum şi cu perioade care nu se succed, de până la 90 de zile.

(2) Măsura contrainformativă prevăzută la art.9 alin (1) pct.2) lit.a) se autorizează pentru un termen de până la 30 de zile, cu posibilitatea prelungirii acestuia cu perioade succesive, precum şi cu perioade care nu se succed, de până la 30 de zile.

(3) Durata totală a desfăşurării unei măsuri contrainformative în privinţa unei persoane, dispusă cu privire la o faptă concretă, nu poate depăşi, cumulativ, 24 de luni, iar finalizarea acesteia nu poate avea loc peste mai mult de 4 ani de la iniţierea măsurii. La fiecare solicitare privind prelungirea termenului de realizare a măsurii contrainformative, judecătorul are obligaţia de a examina temeiurile şi motivele care justifică prelungirea acestuia, iar în cazul în care consideră că solicitarea respectivă nu este motivată, respinge prelungirea termenului.

(4) Desfăşurarea măsurilor contrainformative trebuie să înceapă la data indicată în actul prin care s-a dispus realizarea acesteia sau, cel târziu, la data expirării termenului pentru care măsura respectivă a fost autorizată.

[Art.14 alin.(1) modificat prin Legea nr.100 din 13.06.2025, în vigoare 14.06.2025]

Articolul 15. Încetarea desfăşurării măsurii contrainformative înainte de termen

Directorul Serviciului sau directorul adjunct împuternicit dispune, prin ordonanţă, încetarea măsurii contrainformative înainte de expirarea termenului pentru care a fost emis mandat judecătoresc imediat ce au dispărut temeiurile şi motivele care au justificat autorizarea măsurii. Despre încetarea înainte de termen a măsurii contrainformative şi temeiurile încetării este informat judecătorul care a eliberat mandatul judecătoresc.

Articolul 16. Consemnarea măsurilor contrainformative

(1) După finalizarea desfăşurării măsurii contrainformative şi constatarea lipsei necesităţii continuării acesteia sau după încetarea acesteia înainte de termen, ofiţerul de informaţii care a realizat măsura respectivă întocmeşte câte un proces-verbal pentru fiecare măsură contrainformativă autorizată, în care consemnează:

a) denumirea măsurii contrainformative realizate, locul şi data desfăşurării acesteia, după caz, ora începerii şi finalizării acesteia, date cu privire la autorizarea măsurii sau cu privire la mandatul judecătoresc;

b) funcţia, numele şi prenumele ofiţerului de informaţii care întocmeşte procesul-verbal. Dacă măsura contrainformativă a fost realizată nemijlocit de către ofiţerii de informaţii din cadrul subunităţilor de asigurare a activităţii informative/contrainformative care fac parte din personalul criptic al Serviciului, în procesul-verbal se indică funcţia, numele şi prenumele conducătorului subunităţii respective, care verifică corectitudinea informaţiilor indicate în procesul-verbal şi îl semnează. În cadrul subunităţilor menţionate se ţine evidenţa strictă a ofiţerilor de informaţii care au realizat măsuri contrainformative şi au întocmit procese-verbale;

c) numele, prenumele şi statutul persoanelor care au participat la realizarea măsurii. Datele respective nu se consemnează în procesul-verbal în cazul ofiţerilor de informaţii din cadrul subunităţilor de asigurare a activităţii informative/contrainformative care fac parte din personalul criptic al Serviciului, precum şi nici în cazul persoanelor care colaborează confidenţial cu Serviciul;

d) faptele constatate, precum şi acţiunile întreprinse în cadrul realizării măsurii contrainformative;

e) informaţiile privind utilizarea mijloacelor tehnice, condiţiile şi modalităţile de aplicare a acestora, obiectele faţă de care au fost aplicate mijloacele respective, rezultatele obţinute; menţiunea privind înregistrarea informaţiilor acumulate.

(2) În cazul înregistrării rezultatelor măsurii contrainformative, la procesul-verbal se anexează suportul material al informaţiilor.

(3) Procesul-verbal şi suportul material al informaţiilor se anexează la dosarul special.

Articolul 17. Verificarea legalităţii realizării măsurilor contrainformative de către judecător

(1) După finalizarea desfăşurării măsurii contrainformative şi constatarea lipsei necesităţii continuării acesteia sau după încetarea acesteia înainte de termen, pentru verificarea respectării legalităţii măsurii, ofiţerul de informaţii transmite, în termen de 10 zile lucrătoare, judecătorului care a autorizat măsura respectivă procesul-verbal privind măsura contrainformativă, la care anexează toate informaţiile şi materialele acumulate ca urmare a realizării acesteia.

(2) În procesul de verificare a respectării legalităţii, judecătorul stabileşte dacă măsura contrainformativă a fost realizată: în privinţa persoanelor şi pentru investigarea faptelor, indicate în demersul pentru emiterea mandatului judecătoresc; conform mandatului judecătoresc emis; cu respectarea termenelor de realizare.

(3) Dacă măsura a fost realizată în conformitate cu legislaţia, judecătorul, prin încheiere, confirmă legalitatea realizării măsurii contrainformative.

(4) În cazul în care judecătorul constată că măsura contrainformativă s-a desfăşurat cu încălcarea vădită a drepturilor şi libertăţilor persoanei ori au fost depăşite prevederile mandatului judecătoresc, acesta, prin încheiere, declară drept nule rezultatele măsurii contrainformative şi informează Procuratura Generală pentru investigarea încălcărilor admise.

(5) Încheierea privind declararea drept nule a rezultatelor măsurii contrainformative poate fi contestată cu recurs conform prevederilor art.12.

(6) Originalul suportului material al informaţiilor care conţine înregistrările datelor obţinute, după verificarea legalităţii conform prezentului articol, este sigilat de către judecător şi se păstrează în cadrul Serviciului într-un mod care să asigure nonrepudierea informaţiei şi să excludă accesul ofiţerului de informaţii care a desfăşurat cercetarea cazului. La dosarul special se anexează o copie a suportului respectiv. Originalul suportului material se prezintă în cadrul controlului sau poate fi utilizat în alte scopuri, cu autorizarea judecătorului, la solicitarea motivată a directorului Serviciului sau directorului adjunct împuternicit.

Articolul 18. Utilizarea rezultatelor măsurilor contrainformative

(1) Rezultatele realizării măsurilor contrainformative sunt utilizate:

a) la realizarea atribuţiilor Serviciului;

b) la desfăşurarea altor măsuri contrainformative.

(2) În cazul în care în urma desfăşurării măsurilor contrainformative se constată că există bănuieli rezonabile cu privire la săvârşirea unei infracţiuni sau pregătirea săvârşirii acesteia, printr-un raport este informat neîntârziat procurorul desemnat în acest sens din cadrul Procuraturii Generale.

(3) Rezultatele măsurilor contrainformative din cadrul unui dosar special pot fi utilizate în cadrul altui dosar special doar cu autorizarea judecătorului care a emis mandatul judecătoresc.

(4) Rezultatele realizării măsurilor contrainformative nu sunt admise ca probe în procesul penal.

Articolul 19. Confidenţialitatea informaţiei cu privire la măsurile contrainformative şi cele informative externe

(1) Informaţia cu privire la desfăşurarea măsurilor contrainformative şi celor informative externe, cu privire la personalul, resursele, sursele, mijloacele, metodele, planurile şi rezultatele activităţii informative/contrainformative, precum şi cu privire la organizarea, procedurile şi tactica desfăşurării măsurilor contrainformative şi celor informative externe constituie secret de stat şi poate fi desecretizată numai în conformitate cu legislaţia.

(2) Persoanele care au luat cunoştinţă, în virtutea funcţiei, statutului, circumstanţelor sau întâmplător, de desfăşurarea măsurilor contrainformative sau celor informative externe ori de rezultatele acestora sunt obligate să păstreze confidenţialitatea informaţiilor respective.

(3) Orice divulgare neautorizată a informaţiilor indicate la alin.(1) atrage răspunderea prevăzută de legislaţie.

Articolul 20. Informarea persoanei despre măsurile contrainformative realizate în privinţa sa

(1) După finalizarea cercetării cauzei şi clasării dosarului special, dacă în cadrul acestuia au fost realizate măsurile contrainformative prevăzute la art.9 alin.(1) pct.2), Serviciul, în termen de 5 zile lucrătoare de la data clasării dosarului respectiv, informează persoanele în privinţa cărora au fost realizate măsurile respective. Materialele ce atestă informarea persoanelor se anexează la dosarul special.

(2) În fiecare caz în care este informată o persoană conform alin.(1), Serviciul notifică despre aceasta judecătorul care a emis mandatul judecătoresc.

(3) Informarea persoanei nu are loc dacă există motive întemeiate de a considera că aceasta ar putea expune unui risc esenţial viaţa sau sănătatea persoanelor, ar periclita altă investigaţie în desfăşurare, ar dăuna securităţii statului sau ar aduce prejudicii scopului pentru care au fost realizate măsurile contrainformative.

(4) Cu privire la existenţa motivelor menţionate la alin.(3) ofiţerul de informaţii care a efectuat cercetarea cauzei întocmeşte un raport în formă scrisă, în care specifică detaliat motivele respective şi îl prezintă spre aprobare directorului Serviciului. Dacă raportul este aprobat, directorul Serviciului solicită judecătorului care a emis mandatul judecătoresc autorizarea neinformării persoanei.

(5) În urma examinării demersului directorului Serviciului indicat la alin.(4), judecătorul constată existenţa sau lipsa temeiurilor pentru neinformarea persoanei, stabileşte dacă temeiurile respective au caracter permanent sau provizoriu şi, după caz, autorizează neinformarea persoanei sau respinge demersul. În funcţie de caracterul permanent sau provizoriu al temeiurilor constatate, judecătorul poate autoriza neinformarea permanentă sau neinformarea pentru o perioadă determinată, dar nu mai mare de 1 an. La expirarea perioadei respective, Serviciul este obligat să reevalueze temeiurile care au stat la baza neinformării persoanei şi să întreprindă acţiunile necesare, în conformitate cu prevederile prezentului articol, inclusiv, după caz, să solicite autorizarea neinformării persoanei pentru o nouă perioadă. Respingerea demersului pentru autorizarea neinformării persoanei poate fi contestată de către Serviciu cu recurs, aplicându-se, corespunzător, prevederile art.12.

(6) În cazul în care temeiurile care au stat la baza neinformării persoanei supuse măsurii contrainformative au dispărut înainte de expirarea perioadei stabilite, ofiţerul de informaţii întocmeşte un raport în acest sens şi îl prezintă spre aprobare directorului Serviciului, prin care solicită informarea neîntârziată a persoanei în privinţa căreia a fost realizată măsura respectivă. În cazul aprobării raportului, persoana este informată în condiţiile alin.(1).

(7) Încheierea judecătorului privind autorizarea neinformării persoanei, precum şi rapoartele aprobate de către directorul Serviciului se anexează la dosarul special.

Secţiunea a 2-a

Măsurile contrainformative

Articolul 21. Identificarea abonatului sau utilizatorului unei reţele de comunicaţii electronice ori al unui serviciu al societăţii informaţionale

(1) Identificarea abonatului sau utilizatorului unei reţele de comunicaţii electronice ori al unui serviciu al societăţii informaţionale constă în stabilirea datelor de identificare ale abonatului sau ale utilizatorului unei reţele de comunicaţii electronice (identificatorul internaţional al abonatului mobil (IMSI), numărul de telefon, numărul de serie al modulului de identificare a abonatului (al cartelei SIM), adresa de internet protocol (IP), adresele fizice de prestare a serviciului fix) ori al unui serviciu al societăţii informaţionale, precum şi a datelor de identificare ale abonaţilor (numele, prenumele, IDNP, adresa), ori în stabilirea faptului dacă un serviciu de comunicaţii electronice este activ sau a fost activ la o anumită dată, ori în stabilirea, fără suportul furnizorului de servicii electronice, prezenţei mijloacelor de comunicaţii electronice într-un moment dat la o persoană.

(2) În cazul în care măsura contrainformativă se realizează cu suportul unui furnizor de servicii electronice, acestuia i se prezintă extrasul din ordonanţa corespunzătoare a directorului Serviciului sau a directorului adjunct împuternicit privind autorizarea măsurii, în care este indicat doar tipul informaţiei care urmează a fi prezentată. După recepţionarea extrasului din ordonanţă, furnizorul de servicii electronice prezintă informaţiile solicitate în cel mai restrâns termen, fără păstrarea copiei (inclusiv în format electronic) a răspunsului şi datelor remise.

Articolul 22. Cercetarea domiciliului şi/sau, după caz, instalarea în acesta a aparatelor care asigură supravegherea video/audio, fotografierea sau constatarea unor circumstanţe de fapt

(1) Cercetarea domiciliului şi/sau, după caz, instalarea în acesta a aparatelor ce asigură supravegherea video/audio, fotografierea sau constatarea unor circumstanţe de fapt presupune accesul secret sau legendat în interiorul domiciliului, fără înştiinţarea proprietarului, a posesorului sau a persoanei care locuieşte sau se află în domiciliul respectiv, în scopul instalării aparatelor care să asigure supravegherea, precum şi al studierii acestuia pentru descoperirea urmelor activităţii, persoanelor care prezintă interes, pentru obţinerea altor informaţii necesare constatării circumstanţelor de fapt, observării şi înregistrării evenimentelor care se desfăşoară în domiciliu. Aparatele care asigură supravegherea efectuează interceptarea şi înregistrarea de la distanţă a informaţiei sau înregistrarea informaţiei nemijlocit în domiciliu, cu ridicarea ulterioară a acestora.

(2) În cadrul cercetării domiciliului este permisă prelevarea mostrelor pentru cercetarea comparativă, dacă aceasta nu va duce la deconspirarea măsurii contrainformative realizate.

(3) După expirarea termenului de realizare a măsurii sau în cazul încetării măsurii înainte de termen, este permis accesul secret sau legendat în domiciliu, cu autorizarea prealabilă a directorului Serviciului sau directorului adjunct împuternicit, pentru demontarea aparatelor respective. În acest caz, domiciliul nu se cercetează şi nu se întreprind alte acţiuni decât cele de demontare a aparatelor. Cu privire la pătrunderea în domiciliu şi demontarea aparatelor se întocmeşte un proces-verbal, în care se indică data şi persoanele care au pătruns în domiciliu. Procesul-verbal se remite pentru informare judecătorului care a autorizat măsura respectivă.

(4) Demontarea aparatelor are loc într-un termen cât mai restrâns, după expirarea termenului de realizare a măsurii sau după încetarea măsurii. Se interzice utilizarea în orice mod a informaţiei înregistrate după expirarea termenului de realizare a măsurii sau după încetarea măsurii, inclusiv vizualizarea sau audierea acesteia, informaţia respectivă fiind distrusă neîntârziat.

Articolul 23. Supravegherea domiciliului prin utilizarea mijloacelor tehnice

Supravegherea domiciliului prin utilizarea mijloacelor tehnice presupune supravegherea domiciliului din exterior, fără acordul proprietarului, al posesorului sau al persoanei care locuieşte sau se află în domiciliul respectiv, prin utilizarea mijloacelor tehnice, în scopul stabilirii evenimentelor ce se desfăşoară în interiorul domiciliului, a convorbirilor, a altor sunete sau circumstanţe de fapt, cu înregistrarea celor stabilite.

Articolul 24. Interceptarea comunicărilor

(1) Interceptarea comunicărilor reprezintă accesul şi monitorizarea în regim de timp real a conţinutului comunicărilor efectuate prin intermediul reţelelor de comunicaţii electronice sau al altor mijloace tehnice de comunicare, cu înregistrarea comunicărilor respective, precum şi colectarea, înregistrarea în regim de timp real a tipului comunicării, a datelor de trafic (transfer) şi a datelor de localizare asociate comunicărilor respective.

(2) Mandatul judecătoresc pentru autorizarea efectuării interceptării comunicărilor trebuie să conţină, suplimentar, identificatorii tehnici sau datele de identificare ale abonatului sau ale echipamentului prin intermediul căruia se realizează comunicările care urmează a fi interceptate.

Articolul 25. Efectuarea şi certificarea interceptării comunicărilor

(1) Asigurarea tehnică a interceptării comunicărilor se realizează de către subunitatea specializată a Serviciului, cu utilizarea produselor de program sau a mijloacelor tehnice speciale conectate, în caz de necesitate, la echipamentul furnizorilor de reţele/de servicii de comunicaţii electronice şi/sau la dispozitivele persoanei interceptate. Ofiţerii de informaţii ai subunităţii care asigură tehnic interceptarea comunicărilor, angajaţii care efectuează nemijlocit ascultarea înregistrărilor, vizualizarea informaţiilor comunicate, traducerea acestora, întocmirea stenogramei sunt obligaţi să păstreze secretul informaţiilor obţinute şi poartă răspundere pentru încălcarea acestei obligaţii.

(2) Informaţia obţinută în procesul interceptării comunicărilor poate fi ascultată şi vizualizată de către ofiţerul de informaţii în regim de timp real.

(3) Stenograma constituie reproducerea în formă scrisa a comunicărilor interceptate care au importanţă pentru dosarul special. În stenograma comunicărilor se indică data, ora şi durata comunicării, numele persoanelor ale căror comunicări sunt stenografiate, dacă sunt cunoscute, precum şi alte date relevante. Stenograma se întocmeşte de către angajaţii subunităţii care asigură activitatea informativă/contrainformativă, iar în caz de necesitate sau la solicitarea ofiţerului de informaţii care realizează măsura contrainformativă – personal de către acesta.

(4) Comunicările interceptate se stenografiază, de regulă, în limba în care a avut loc comunicarea. În cazul în care comunicarea a avut loc în altă limbă decât limba română, comunicarea se traduce în limba română de către un traducător.

(5) În cadrul subunităţii de asigurare a activităţii informative/contrainformative se ţine evidenţa strictă a ofiţerilor de informaţii care au avut acces la comunicarea interceptată, a angajaţilor care au întocmit stenograma sau au tradus comunicarea.

(6) Comunicările interceptate se păstrează integral pe suportul material oferit de către subunitatea specializată ofiţerului de informaţii. Acest suport se păstrează în dosarul special. Accesul la suportul respectiv este supus evidenţei, fiind înregistrate:

a) numele, prenumele şi funcţia persoanei care a avut acces;

b) data şi ora iniţierii accesului şi data şi ora finalizării accesului;

c) menţiuni despre faptul dacă s-a ascultat/vizualizat informaţia înregistrată pe suportul material;

d) temeiul/motivul ascultării/vizualizării informaţiei;

e) semnătura persoanei care a avut acces.

Articolul 26. Accesul la informaţia care se află sau se procesează într-un sistem informatic, pe dispozitive sau echipamente de comunicaţii şi/sau monitorizarea acesteia

(1) Accesul la informaţia care se află într-un sistem informatic, pe dispozitive sau echipamente de comunicaţii presupune întreprinderea unor acţiuni care să permită obţinerea informaţiei care se află într-un sistem informatic, pe dispozitive sau echipamente de comunicaţii ori este stocată pe un alt suport tehnic, cu înregistrarea informaţiei necesare pe un suport material.

(2) Monitorizarea informaţiei care se află sau se procesează într-un sistem informatic, pe dispozitive sau echipamente de comunicaţii presupune întreprinderea unor măsuri care să permită monitoringul, în regim de timp real, al acţiunilor care se întreprind într-un sistem informatic, în dispozitiv sau echipament, să permită obţinerea informaţiei care se prelucrează, precum şi a datelor informatice asociate acţiunilor respective.

(3) Accesul la informaţia care se află sau se procesează într-un sistem informatic, pe dispozitive sau echipamente de comunicaţii şi/sau monitorizarea acesteia poate fi efectuată:

a) prin stabilirea unui canal permanent sau temporar de conexiune fizică dintre subunitatea specializată a Serviciului şi echipamentul persoanei fizice/juridice care deţine sistemul informatic, dispozitivele sau echipamentele de comunicaţii ori suportul tehnic respectiv;

b) prin intermediul unor produse de program;

c) prin prezentarea nemijlocită către deţinătorul sistemului informatic, al dispozitivelor sau echipamentelor de comunicaţii ori al suportului tehnic a extrasului din mandatul judecătoresc corespunzător, eliberat de către judecător concomitent cu mandatul judecătoresc, în care este indicată tipul de informaţii care urmează a fi prezentate.

(4) Accesul la informaţia care se află sau se procesează într-un sistem informatic sau monitorizarea acesteia nu poate fi realizat conform prevederilor prezentului articol dacă prezenta lege prevede o altă modalitate de obţinere a informaţiei respective.

Articolul 27. Colectarea informaţiei de la furnizorii de servicii de comunicaţii electronice

(1) Colectarea informaţiei de la furnizorii de servicii de comunicaţii electronice constă în colectarea, cu suportul furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice, a informaţiei disponibile, generate sau procesate în cadrul furnizării propriilor servicii de comunicaţii electronice, inclusiv de roaming, necesare pentru identificarea şi urmărirea sursei de comunicaţii electronice, pentru identificarea destinaţiei, tipului, datei, orei şi duratei comunicaţiei electronice, pentru identificarea echipamentului de comunicaţii electronice al utilizatorului sau a altui dispozitiv utilizat pentru comunicaţie, pentru identificarea coordonatelor echipamentului terminal de comunicaţii mobile, informaţie, în special, despre:

a) numerele de telefon înregistrate pe numele unei persoane;

b) serviciile de comunicaţii electronice prestate utilizatorului;

c) sursa de comunicaţii electronice (numărul de telefon sau adresa de internet protocol (IP) ale apelantului);

d) destinaţia comunicaţiei electronice (numărul de telefon sau adresa de internet protocol (IP) ale apelatului; numărul de telefon spre care este redirecţionat apelul);

e) tipul, data, ora şi durata comunicaţiei electronice, inclusiv ale tentativelor de apel eşuate. Prin tentativă de apel eşuată se înţelege comunicarea în care apelul a fost conectat cu succes, dar nu a avut loc un răspuns sau a avut loc o intervenţie legată de gestionarea reţelei;

f) echipamentul de comunicaţii electronice al utilizatorului sau un alt dispozitiv utilizat pentru comunicaţie (identificatorul internaţional al echipamentului mobil (IMEI) al apelantului şi cel al apelatului; adresa media acces control (adresa MAC) a echipamentului de acces la serviciile fixe amplasat în locaţia clientului (CPE); în cazul serviciilor preplătite anonime – data şi ora la care a fost iniţial activat serviciul şi denumirea locaţiei (Cell ID) din care a fost activat serviciul);

g) locaţia echipamentului de comunicaţii mobile (denumirea locaţiei (Cell ID) de la începutul comunicaţiei; locaţia geografică a celulei prin referinţă la denumirea locaţiei, în perioada în care datele sunt reţinute).

(2) Colectarea informaţiei de la furnizorii de servicii de comunicaţii electronice se realizează prin prezentarea nemijlocită către furnizorii de servicii de comunicaţii electronice a extrasului din mandatul judecătoresc corespunzător, eliberat de către judecător concomitent cu mandatul judecătoresc, în care se indică doar tipul de informaţii care urmează a fi prezentate.

Articolul 28. Reţinerea, cercetarea, predarea, percheziţionarea sau ridicarea trimiterilor poştale

(1) Reţinerea, cercetarea, predarea, percheziţionarea sau ridicarea trimiterilor poştale constă în următoarele acţiuni, întreprinse fără înştiinţarea expeditorului şi destinatarului trimiterilor poştale:

a) oprirea livrării trimiterii poştale pentru o perioadă strict determinată sau relativ determinată ori livrarea trimiterii poştale la o anumită dată sau într-un anumit interval de timp;

b) accesarea şi verificarea trimiterii poştale, vizualizarea şi înregistrarea informaţiei existente, identificarea obiectelor sau substanţelor ce se află în trimiterea poştală.

(2) În cadrul realizării măsurilor prevăzute de prezentul articol este permisă:

a) efectuarea constatărilor tehnico-ştiinţifice care să permită identificarea obiectelor sau a substanţelor din trimiterea poştală ori a altor circumstanţe de fapt;

b) copierea, înregistrarea pe suport material, cu ajutorul mijloacelor tehnice, a informaţiilor care se conţin în trimiterea poştală;

c) prelevarea mostrelor.

(3) Mandatul judecătoresc pentru reţinerea, cercetarea, predarea, percheziţionarea sau ridicarea trimiterilor poştale trebuie să conţină denumirea instituţiei poştale asupra căreia se pune obligaţia de a reţine trimiterile poştale, numele şi prenumele persoanei sau persoanelor ale căror trimiteri poştale trebuie să fie reţinute, adresele exacte ale persoanelor respective, dacă sunt cunoscute, sau alte elemente caracteristice, în baza cărora se vor putea identifica trimiterile poştale, genul de trimiteri poştale faţă de care este orientată măsura contrainformativă.

(4) Concomitent cu mandatul judecătoresc, judecătorul eliberează şi un extras din acesta care se transmite conducătorului instituţiei poştale sau furnizorului de trimiteri poştale, pentru care executarea măsurii indicate în extrasul respectiv este obligatorie.

(5) Conducătorul instituţiei poştale sau furnizorul de trimiteri poştale informează neîntârziat ofiţerul de informaţii despre reţinerea trimiterilor poştale indicate în extrasul din mandatul judecătoresc, fiind obligat să asigure şi să păstreze confidenţialitatea măsurii contrainformative realizate.

Articolul 29. Înregistrarea video/audio a conţinutului comunicărilor

Înregistrarea video/audio a conţinutului comunicărilor presupune înregistrarea secretă video/audio a comunicărilor transmise de persoane în spaţii deschise, în locuri publice sau în încăperi care nu constituie domiciliu, precum şi a comunicărilor transmise către sau în prezenţa unui ofiţer de informaţii sau a unei persoane care colaborează confidenţial cu Serviciul, fără a cunoaşte statutul acestora.

Articolul 30. Blocarea accesului la reţelele de comunicaţi electronice pentru un sistem informatic, un dispozitiv sau un echipament ori pentru o societate informaţională, blocarea unor servicii de comunicaţii electronice

(1) Blocarea accesului la reţelele de comunicaţi electronice pentru un sistem informatic, un dispozitiv sau un echipament ori pentru o societate informaţională, blocarea unor servicii de comunicaţii electronice presupun:

a) blocarea posibilităţii accesării unor reţele de comunicaţii electronice de un sistem informatic, un dispozitiv sau un echipament ori de o societate informaţională;

b) suspendarea unui serviciu de comunicaţii electronice sau a unui serviciu al societăţii informaţionale pentru un număr de telefon, pentru o adresă statică de internet protocol (IP), pentru o persoană sau o adresă fizică.

(2) Acţiunile prevăzute la alin.(1) lit.a) se efectuează de către Serviciu cu utilizarea produselor de program sau a mijloacelor tehnice speciale, iar cele prevăzute la alin.(1) lit.b) – de către furnizorii de servicii de comunicaţii electronice, la prezentarea extrasului din mandatul judecătoresc corespunzător.

Articolul 31. Ridicarea operativă

Ridicarea operativă reprezintă ridicarea secretă, cu ulterioara returnare secretă, a bunurilor, documentelor, suporturilor materiale de informaţii cu scopul examinării şi analizării acestora, al efectuării constatării tehnico-ştiinţifice, al colectării informaţiilor necesare, precum şi pentru prelevarea şi examinarea mostrelor.

Articolul 32. Accesul la informaţia financiară sau monitorizarea tranzacţiilor financiare

(1) Accesul la informaţia financiară reprezintă obţinerea de la bănci, de la alte persoane/organizaţii care intermediază tranzacţiile financiare sau de la alte instituţii competente a înscrisurilor sau informaţilor, aflate în posesia acestora, referitoare la depuneri, la conturi sau la tranzacţiile unei persoane ori la circulaţia unor anumite mijloace băneşti.

(2) Monitorizarea tranzacţiilor financiare reprezintă operaţiunile prin care se asigură cunoaşterea, inclusiv în regim de timp real, a conţinutului tranzacţiilor financiare efectuate prin intermediul băncilor, al altor persoane/organizaţii care intermediază tranzacţiile financiare sau al altor instituţii competente, referitoare la depuneri, la conturi sau la tranzacţiile unei persoane ori la circulaţia unor anumite mijloace băneşti.

(3) Băncilor, altor persoane/organizaţii care intermediază tranzacţiile financiare şi altor instituţii competente li se prezintă extrasul din mandatul judecătoresc corespunzător, în care se indică doar tipul de informaţii care urmează a fi prezentate şi, după caz, termenul de efectuare a monitorizării.

Articolul 33. Urmărirea vizuală şi localizarea sau urmărirea prin sistemul de poziţionare globală ori prin alte mijloace tehnice

(1) Urmărirea vizuală reprezintă observarea, cu fixarea observaţiilor, a unor imobile, spaţii, mijloace de transport, bunuri, a acţiunilor/inacţiunilor persoanei, a altor circumstanţe de fapt care se desfăşoară, cu sau fără utilizarea mijloacelor tehnice de înregistrare.

(2) Localizarea sau urmărirea prin sistemul de poziţionare globală sau prin alte mijloace tehnice constă în folosirea mijloacelor tehnice pentru determinarea locului unde se află sau s-a aflat persoana sau obiectul, precum şi în monitorizarea deplasării sau aflării acestora, cu înregistrarea informaţiei obţinute.

[Art.33 denumirea, alin.(1) modificate prin Legea nr.100 din 13.06.2025, în vigoare 14.06.2025]

Capitolul III

ACTIVITATEA INFORMATIVĂ EXTERNĂ

Articolul 34. Sarcinile activităţii informative externe

Activitatea informativă externă are sarcina de identificare, prevenire şi contracarare a factorilor de risc şi a ameninţărilor externe sau de provenienţă externă la adresa securităţii naţionale, a consecinţelor în cazul materializării acestora, precum şi de protecţie şi promovare a intereselor strategice ale Republicii Moldova şi ale partenerilor săi.

Articolul 35. Măsurile informative externe

Serviciul şi Ministerul Apărării sunt în drept să creeze, să achiziţioneze, să deţină şi să utilizeze tactici, metode, mijloace şi surse specifice pentru planificarea, culegerea, verificarea, evaluarea, prelucrarea analitică, stocarea, păstrarea şi valorificarea informaţiilor necesare realizării activităţii informative externe.

Articolul 36. Condiţiile şi modul de desfăşurare a activităţii informative externe

(1) Desfăşurarea măsurilor informative externe se admite doar în scopul realizării sarcinilor prevăzute de prezenta lege.

(2) Realizarea măsurilor informative externe şi aplicarea tacticilor, metodelor şi mijloacelor specifice de desfăşurare a activităţii informative externe se efectuează în conformitate cu actele interne ale Serviciului sau, după caz, ale Ministerului Apărării.

Capitolul IV

ASIGURAREA FINANCIARĂ, TEHNICO-MATERIALĂ ŞI ŞTIINŢIFICĂ

A ACTIVITĂŢII INFORMATIVE/CONTRAINFORMATIVE

Articolul 37. Asigurarea financiară şi tehnico-materială a activităţii informative/contrainformative

(1) Asigurarea financiară şi tehnico-materială a activităţii informative/contrainformative se efectuează din contul mijloacelor financiare alocate Serviciului sau, după caz, Ministerului Apărării din bugetul de stat, conform legislaţiei.

(2) Proiectele de acte cu privire la asigurarea financiară şi tehnico-materială a activităţii informative/contrainformative se examinează şi se aprobă de către autorităţile competente în şedinţe închise, constituie secret de stat şi nu pot fi făcute publice.

Articolul 38. Asigurarea ştiinţifică a activităţii informative/contrainformative

(1) În cadrul desfăşurării activităţii informative/contrainformative pot fi efectuate constatări tehnico-ştiinţifice sau expertize extrajudiciare.

(2) Constatarea tehnico-ştiinţifică efectuată în cadrul activităţii informative/contrainformative reprezintă activitatea desfăşurată de un specialist în scopul explicării unor fapte sau circumstanţe, al constatării unor situaţii, care necesită deţinerea unor competenţe şi cunoştinţe speciale.

(3) În cadrul efectuării constatării tehnico-ştiinţifice, specialistul nu soluţionează chestiuni cu caracter juridic.

(4) Constatările tehnico-ştiinţifice se dispun şi se efectuează în conformitate cu prevederile prezentei legi.

(5) Expertizele extrajudiciare se dispun şi se efectuează în conformitate cu legislaţia.

Articolul 39. Temeiurile pentru dispunerea şi efectuarea constatării tehnico-ştiinţifice

(1) Constatarea tehnico-ştiinţifică se efectuează în temeiul dispoziţiei scrise a ofiţerului de informaţii sau, după caz, a militarului prin contract, care desfăşoară activitate informativă/contrainformativă, aprobată de către conducătorul subunităţii specializate.

(2) În dispoziţia cu privire la efectuarea constatării tehnico-ştiinţifice se menţionează, în mod obligatoriu, circumstanţele de fapt şi chestiunile la care urmează să dea răspuns specialistul şi se anexează materialele care urmează a fi cercetate.

Articolul 40. Subiecţii abilitaţi cu dreptul de efectuare a constatărilor tehnico-ştiinţifice

(1) Constatarea tehnico-ştiinţifică este efectuată de către specialiştii din cadrul Serviciului sau, după caz, al Ministerului Apărării.

(2) În cazul în care în cadrul Serviciului sau al Ministerului Apărării nu activează specialişti care să deţină competenţe şi cunoştinţe speciale într-un anumit domeniu de activitate sau dacă complexitatea cauzei impune, efectuarea constatării tehnico-ştiinţifice poate fi solicitată specialiştilor din afara Serviciului sau Ministerului Apărării.

(3) Constatarea tehnico-ştiinţifică poate fi solicitată specialiştilor din afara Serviciului sau Ministerului Apărării doar cu consimţământul acestora, în baza unui acord sau contract.

Articolul 41. Organizarea şi efectuarea constatării tehnico-ştiinţifice

(1) La recepţionarea dispoziţiei cu privire la efectuarea constatării tehnico-ştiinţifice, conducătorul subunităţii de constatare tehnico-ştiinţifică desemnează un specialist care deţine competenţele şi cunoştinţele necesare pentru efectuarea acesteia.

(2) Specialistul desemnat conform alin.(1) înregistrează dispoziţia respectivă şi, în termen de 3 zile, îşi expune opinia dacă deţine competenţele şi cunoştinţele necesare pentru a efectua constatarea.

(3) În caz de necesitate, specialistul poate solicita informaţii şi materiale suplimentare de la ofiţerul de informaţii sau militarul prin contract care a dispus efectuarea constatării.

(4) După examinarea materialelor şi întreprinderea acţiunilor care se impun, specialistul întocmeşte un raport de constatare tehnico-ştiinţifică în care îşi expune opinia asupra chestiunilor prezentate spre examinare, explică faptele, circumstanţele neclare, constată situaţiile de fapt.

(5) Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică conţine următoarele informaţii:

a) datele de identificare ale specialistului;

b) datele cu privire la studiile sau calificările deţinute de specialist pentru efectuarea cercetărilor, precum şi la experienţa în domeniu;

c) datele cu privire la ofiţerul de informaţii sau militarul prin contract care a dispus efectuarea constatării;

d) chestiunile prezentate spre examinare;

e) circumstanţele de fapt;

f) cercetările efectuate, cu descrierea metodelor de cercetare aplicate;

g) concluziile.

Capitolul V

CONTROLUL ACTIVITĂŢII INFORMATIVE/CONTRAINFORMATIVE

Articolul 42. Controlul parlamentar

(1) Controlul parlamentar asupra activităţii informative/contrainformative este efectuat de către subcomisia parlamentară pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului (în continuare – subcomisie parlamentară), în conformitate cu prevederile Regulamentului Parlamentului, adoptat prin Legea nr.797/1996, şi ale regulamentului de activitate al subcomisiei respective, aprobat prin hotărârea Parlamentului.

(2) Subcomisia parlamentară informează sistematic despre activitatea sa comisia parlamentară pentru securitatea naţională, apărare şi ordinea publică.

(3) Până la prezentarea în şedinţa în plen a Parlamentului a raportului anual privind activitatea Serviciului, directorul Serviciului prezintă subcomisiei parlamentare, în şedinţă închisă, un raport cu privire la activitatea informativă/contrainformativă, care să cuprindă, în mod obligatoriu, informaţii despre:

a) numărul total al măsurilor contrainformative dispuse, realizate şi respinse, pe fiecare măsură în parte;

b) numărul dosarelor speciale deschise şi al celor clasate;

c) numărul persoanelor informate despre realizarea în privinţa acestora a măsurilor contrainformative;

d) date privind eventualele încălcări admise de ofiţerii de informaţii în executarea prevederilor prezentei legi.

(4) În cadrul şedinţei indicate la alin.(3) pot fi prezentate informaţii despre operaţiunile finalizate realizate de către Serviciu dacă dezvăluirea acestora nu va dăuna securităţii statului. Informaţii despre operaţiunile în derulare nu se prezintă.

(5) După prezentarea informaţiei conform alin.(3), membrii subcomisiei parlamentare pot adresa întrebări cu privire la activitatea informativă/contrainformativă desfăşurată de către Serviciu în anul precedent. În baza informaţiei prezentate, subcomisia parlamentară poate formula recomandări privind activitatea informativă/contrainformativă a Serviciului.

(6) După examinarea informaţiei privind activitatea informativă/contrainformativă a Serviciului conform prevederilor prezentului articol, subcomisia parlamentară ia act de informaţia prezentată şi publică pe pagina web oficială a Parlamentului rezultatele controlului activităţii informative/contrainformative, în care, în mod obligatoriu, sunt specificate numărul măsurilor contrainformative realizate de către Serviciu, pe fiecare măsură în parte, şi numărul încheierilor privind respingerea demersului pentru emiterea mandatului judecătoresc, pe fiecare măsură în parte, într-un mod în care să nu fie dezvăluite informaţiile atribuite la secret de stat.

(7) În cazul în care subcomisia parlamentară constată că există bănuieli rezonabile privind admiterea încălcărilor grave în activitatea informativă/contrainformativă a Serviciului, aceasta poate solicita efectuarea unei anchete parlamentare sau poate sesiza Procurorul General.

(8) Raportul anual privind activitatea Serviciului conţine, în mod obligatoriu, un compartiment cu privire la activitatea informativă/contrainformativă desfăşurată de către Serviciu şi la măsurile întreprinse de către acesta în urma recomandărilor subcomisiei parlamentare.

Articolul 43. Controlul exercitat de către procuror

(1) Controlul exercitat de către procuror asupra activităţii contrainformative se efectuează de către procurorii din cadrul Procuraturii Generale, abilitaţi în acest sens de către Procurorul General.

(2) Controlul se efectuează fie în baza petiţiilor depuse de către persoanele ale căror drepturi şi interese legitime se presupune că au fost încălcate, fie, din oficiu, în cazul în care procurorului i-au devenit cunoscute informaţii despre încălcarea legislaţiei în legătură cu desfăşurarea măsurilor contrainformative, dacă faptele respective pot constitui infracţiuni.

(3) În cadrul controlului exercitat de către procuror, informaţia privind persoanele care au colaborat sau colaborează confidenţial cu Serviciul poate fi prezentată doar procurorului din categoria celor menţionaţi la alin.(1), abilitat în acest sens prin ordinul Procurorului General. Informaţia respectivă se prezintă doar dacă aceasta este în legătură directă cu obiectul controlului efectuat şi doar dacă este absolut necesară realizării controlului respectiv.

(4) Înainte de a fi abilitaţi să exercite controlul asupra activităţii contrainformative, procurorilor li se perfectează dreptul de acces la secretul de stat, dacă nu dispun de dreptul respectiv.

Articolul 44. Controlul intern

(1) Controlul intern asupra activităţii informative/contrainformative se realizează de către directorul Serviciului, directorul adjunct împuternicit în acest sens şi, după caz, de ministrul apărării, inclusiv prin intermediul subunităţilor interne de control şi al conducătorilor subunităţilor specializate.

(2) Persoanele care nu sunt implicate nemijlocit în lucrul cu persoanele care colaborează confidenţial cu Serviciul sau cu Ministerul Apărării, inclusiv directorul şi directorii adjuncţi ai Serviciului, ministrul apărării, nu sunt în drept să solicite informaţii despre identitatea reală a persoanelor care colaborează confidenţial cu Serviciul sau cu Ministerul Apărării dacă aceasta nu este dictată de o necesitate stringentă de serviciu.

Articolul 45. Controlul judecătoresc

Controlul judecătoresc se efectuează prin verificarea temeiniciei realizării măsurilor contrainformative la emiterea mandatului judecătoresc sau în cazul în care se evaluează legalitatea acţiunilor efectuate.

Articolul 46. Controlul extern asupra cheltuirii mijloacelor financiare

Controlul extern asupra cheltuirii mijloacelor financiare alocate pentru asigurarea realizării activităţii informative/contrainformative se efectuează de către Curtea de Conturi, în şedinţă închisă, în condiţiile Legii nr.245/2008 cu privire la secretul de stat. Controlul respectiv se efectuează în limite care să nu permită dezvăluirea conţinutului, formelor, tacticii, metodelor şi mijloacelor activităţii informative/contrainformative, a datelor de identificare ale persoanelor care colaborează confidenţial cu Serviciul sau cu Ministerul Apărării, a operaţiunilor în derulare şi a operaţiunilor care au fost finalizate, dar a căror dezvăluire ar putea dăuna securităţii statului.

Articolul 47. Controlul asupra prelucrării datelor cu caracter personal în cadrul activităţii informative/contrainformative

Prelucrarea şi controlul asupra prelucrării datelor cu caracter personal în cadrul activităţii informative/contrainformative se efectuează în condiţiile legislaţiei privind protecţia datelor cu caracter personal, ţinând cont de particularităţile prevăzute de prezenta lege.

Capitolul VI

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul 48.

(1) Prezenta lege intră în vigoare după 90 de zile de la data publicării acesteia în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, cu excepţia prezentului articol care intră în vigoare la data publicării.

(2) În termen de 60 de zile de la data publicării prezentei legi:

a) preşedintele Curţii de Apel Chişinău şi cel al Curţii Supreme de Justiţie vor stabili numărul de judecători care vor fi abilitaţi cu competenţa de a emite mandate judecătoreşti şi de a examina recursuri, în sensul prezentei legi, vor desemna judecătorii respectivi şi vor organiza procesul de repartizare aleatorie a demersurilor/recursurilor Serviciului;

b) judecătorii desemnaţi conform prevederilor lit.a) vor iniţia procesul de perfectare a dreptului de acces la secretul de stat, dacă nu dispun de acesta;

c) Procurorul General va desemna procurorii abilitaţi cu dreptul de control asupra activităţii contrainformative.

(3) Guvernul, în termen de 6 luni de la data publicării prezentei legi, va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu aceasta.

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI	Igor GROSU
Nr.179. Chişinău, 7 iulie 2023.