Având în vedere evoluţiile mediului de securitate, obiectivul strategic al Republicii Moldova de consolidare a rezilienţei naţionale şi necesitatea protejării intereselor naţionale ale statului şi ale cetăţenilor săi,

Ţinând cont de prevederile Constituţiei Republicii Moldova, precum şi de tratatele şi angajamentele internaţionale ale Republicii Moldova care vizează securitatea naţională,

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Obiectul şi scopul legii

(1) Prezenta lege reglementează securitatea naţională a Republicii Moldova (în continuare – securitate naţională) şi stabileşte:

a) cadrul normativ şi instituţional privind organizarea şi funcţionarea sistemului securităţii naţionale, precum şi coordonarea acestuia;

b) principiile şi funcţiile generale ale sistemului securităţii naţionale;

c) structura şi funcţionarea sistemului securităţii naţionale, precum şi competenţele autorităţilor publice cu atribuţii de conducere, de coordonare şi de control în asigurarea securităţii naţionale;

d) politica de securitate naţională şi planificarea strategică, care includ identificarea, prevenirea şi gestionarea ameninţărilor, riscurilor, pericolelor şi vulnerabilităţilor;

e) exercitarea controlului civil democratic asupra funcţionării sistemului securităţii naţionale şi a aplicării forţei;

f) măsurile necesare pentru asigurarea respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale, precum şi a conformităţii acţiunilor şi măsurilor întreprinse cu principiile statului de drept şi cu angajamentele internaţionale ale Republicii Moldova.

(2) Scopul legii este de a institui un cadru normativ şi instituţional care să asigure un echilibru între cerinţele de securitate naţională şi protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, în conformitate cu normele şi standardele internaţionale.

Articolul 2. Domeniul de aplicare

(1) Prezenta lege se aplică tuturor autorităţilor şi instituţiilor publice, indiferent de forma juridică de organizare, care, potrivit competenţelor stabilite de actele normative, asigură sau contribuie la asigurarea securităţii naţionale prin exercitarea unor funcţii ale sistemului de securitate naţională în domeniile şi subdomeniile aflate în responsabilitatea acestora.

(2) Prezenta lege se aplică:

a) autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate, astfel cum sunt menţionate acestea la art.2 din Legea nr.98/2012 privind administraţia publică centrală de specialitate;

b) autorităţilor publice autonome care desfăşoară activităţi în domenii relevante pentru securitatea naţională;

c) autorităţilor administraţiei publice locale, în măsura în care prevederile prezentei legi nu contravin actelor normative speciale care reglementează activitatea autorităţilor respective;

d) entităţilor publice şi private, în măsura în care acestea exercită atribuţii, deţin resurse strategice sau furnizează servicii esenţiale pentru asigurarea securităţii naţionale;

e) cetăţenilor, în cazurile în care aceştia participă la acţiuni de asigurare a securităţii naţionale, conform prevederilor prezentei legi şi ale altor acte normative relevante.

(3) Entităţile publice şi private care exercită atribuţii, deţin resurse strategice sau furnizează servicii esenţiale pentru asigurarea securităţii naţionale cooperează, conform legislaţiei, cu autorităţile şi instituţiile publice competente, partajând responsabilitatea şi asigurând schimbul de informaţii şi resurse, în vederea identificării, prevenirii şi gestionării ameninţărilor, riscurilor, pericolelor şi vulnerabilităţilor în domeniile prevăzute la art.16 alin.(5).

(4) Aplicarea prevederilor prezentei legi în raport cu persoanele juridice de drept public sau privat, inclusiv cu operatorii economici, furnizorii de servicii esenţiale şi entităţile din domeniul mass-mediei, se efectuează cu respectarea principiului proporţionalităţii restrângerilor, al egalităţii în faţa legii şi cu respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, în special a libertăţii economice şi a libertăţii de exprimare.

(5) Măsurile prevăzute de prezenta lege nu pot fi interpretate sau aplicate în scopul restrângerii nejustificate a drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi trebuie să fie necesare, corespunzătoare şi proporţionale scopului legitim urmărit, în conformitate cu prevederile Constituţiei Republicii Moldova (în continuare – Constituţie) şi ale tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte.

Articolul 3. Noţiuni

În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni semnifică:

1. ameninţare – orice acţiune, eveniment sau factor care, prin capacitatea şi intenţia manifestate, în mod direct sau indirect, afectează securitatea naţională prin prejudicierea intereselor naţionale;

2. risc – nivel de expunere la anumite ameninţări, pericole, incidente, urgenţe sau crize, determinat în funcţie de combinaţia dintre probabilitatea materializării acestora şi impactul consecinţelor lor;

3. pericol – situaţie incertă, caracterizată prin existenţa unui potenţial de a prejudicia securitatea naţională şi interesele naţionale, determinată de anumite capacităţi sau factori, a căror intenţie de manifestare nu este cunoscută sau evidentă, dar care, prin consecinţele generate, necesită întreprinderea unor acţiuni şi măsuri de prevenire şi de pregătire instituţională;

4. vulnerabilitate – slăbiciune, deficienţă şi/sau disfuncţie a unui sistem, a unei infrastructuri, a unor resurse sau servicii ori a unor procese, care poate fi exploatată de anumiţi factori, interni ori externi, şi care poate contribui la apariţia/materializarea unei ameninţări sau a unui pericol;

5. interese naţionale – necesităţi ale cetăţenilor, ale societăţii şi ale statului, liber exprimate, fundamentate pe valorile naţionale, pe unitatea naţională sau pe voinţa majorităţii populaţiei exprimată în cadrul unui exerciţiu electoral, care formează direcţiile strategice ale politicii de securitate naţională şi a căror realizare asigură existenţa, stabilitatea şi dezvoltarea durabilă a Republicii Moldova;

6. politică de securitate naţională – ansamblul deciziilor coordonate ale autorităţilor şi instituţiilor publice, care produc schimbări sau care influenţează sistemul securităţii naţionale, contribuind la soluţionarea unor probleme şi la atingerea unor obiective specifice, cu respectarea principiilor statului de drept şi a angajamentelor internaţionale ale Republicii Moldova;

7. planificarea securităţii naţionale – proces în cadrul căruia statul, prin autorităţile şi instituţiile publice, stabileşte cadrul de bază ce ghidează determinarea şi definirea priorităţilor în politica de securitate naţională, incluzând analiza strategică, identificarea resurselor şi elaborarea planurilor de acţiune pentru protejarea intereselor naţionale;

8. securitate naţională – totalitatea acţiunilor şi măsurilor întreprinse pentru a asigura existenţa, stabilitatea şi dezvoltarea durabilă a Republicii Moldova prin protejarea suveranităţii, independenţei şi unităţii statului, a integrităţii teritoriale a ţării, a valorilor şi intereselor naţionale, precum şi a drepturilor şi libertăţilor fundamentale de ameninţările şi pericolele, interne sau externe, de orice natură;

9. sistemul securităţii naţionale – ansamblul care cuprinde sectorul de securitate şi alte persoane juridice de drept public şi privat, care exercită atribuţii, deţin resurse strategice sau furnizează servicii esenţiale pentru asigurarea securităţii naţionale, totalitatea documentelor de planificare strategică, a documentelor de politici, a actelor normative, precum şi totalitatea resurselor, serviciilor şi infrastructurilor destinate asigurării securităţii naţionale;

10. sectorul de securitate – componentă a sistemului securităţii naţionale, formată din autorităţile şi instituţiile publice care contribuie, în mod direct, la identificarea, prevenirea, gestionarea şi contracararea ameninţărilor, riscurilor, pericolelor şi vulnerabilităţilor la adresa securităţii naţionale prin exercitarea competenţelor stabilite de legislaţie în domeniile securităţii statului, apărării naţionale şi ordinii şi securităţii publice;

11. criză – urgenţă, internă sau externă, ale cărei consecinţe pe teritoriul Republicii Moldova sunt de o amploare şi intensitate atât de înalte, încât aceasta nu poate fi gestionată sau remediată utilizând resursele disponibile autorităţii publice responsabile de gestionarea urgenţei respective, fiind necesare decizii şi coordonare instituţională la nivel naţional;

12. rezilienţă – capacitate a statului, a societăţii şi a persoanei de a anticipa, de a rezista, de a se adapta şi de a se recupera în urma unor ameninţări, pericole, incidente, urgenţe sau crize, cu menţinerea funcţionalităţii instituţionale şi revenirea la starea de normalitate;

13. control civil democratic – ansamblul politicilor şi al mecanismelor juridice şi administrative, prin care se asigură subordonarea componentelor de forţă ale sectorului de securitate faţă de autorităţile publice cu statut civil în vederea garantării echilibrului între utilizarea mijloacelor speciale, aplicarea forţei şi a altor măsuri cu impact asupra drepturilor şi libertăţilor fundamentale, destinate asigurării securităţii statului, apărării naţionale şi ordinii şi securităţii publice. Ansamblul în cauză include:

a) elaborarea, implementarea, monitorizarea şi evaluarea unor politici şi măsuri referitoare la securitatea naţională de către autorităţile reprezentative supreme, alese în mod democratic şi mandatate să exprime interesele cetăţenilor;

b) instituirea şi aplicarea unor mecanisme de control asupra structurilor de forţă;

c) asigurarea transparenţei decizionale şi a participării publicului în procesul de luare a deciziilor.

Articolul 4. Cadrul normativ privind securitatea naţională

Activitatea privind securitatea naţională este reglementată de Constituţie, de prezenta lege, de decretele Preşedintelui Republicii Moldova şi de alte acte normative care reglementează raporturile cu privire la asigurarea securităţii naţionale, precum şi de tratatele internaţionale în domeniu la care Republica Moldova este parte.

Capitolul II

STRUCTURA ŞI FUNCŢIONAREA

SISTEMULUI SECURITĂŢII NAŢIONALE

Articolul 5. Principiile sistemului securităţii naţionale

Sistemul securităţii naţionale are la bază următoarele principii:

a) respectarea statului de drept, a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, asigurarea echilibrului între cerinţele de securitate naţională şi protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, în special prin garantarea proporţionalităţii, a necesităţii şi a legalităţii tuturor acţiunilor şi măsurilor întreprinse;

b) adaptarea la evoluţiile şi schimbările mediului de securitate prin dezvoltarea capacităţilor de anticipare şi de răspuns;

c) participarea activă la eforturile internaţionale şi cele regionale privind menţinerea păcii şi securităţii, contribuind la stabilitatea şi cooperarea colectivă;

d) convergenţa standardelor naţionale de securitate cu bunele practici internaţionale, inclusiv cele ale Uniunii Europene;

e) realizarea controlului civil democratic asupra funcţionării sistemului securităţii naţionale şi a aplicării forţei, prin asigurarea transparenţei în activitate şi a responsabilităţii, precum şi prin mecanisme de control, inclusiv parlamentar, şi de supraveghere publică;

f) asigurarea unei abordări integrate a securităţii naţionale, prin coordonarea şi cooperarea, în toate domeniile, a autorităţilor şi instituţiilor publice din cadrul sistemului securităţii naţionale în procesul de identificare, prevenire şi gestionare a ameninţărilor, riscurilor, pericolelor şi vulnerabilităţilor la adresa securităţii naţionale;

g) promovarea unor standarde înalte de etică, imparţialitate, responsabilitate şi profesionalism, precum şi prevenirea şi combaterea actelor de corupţie şi a abuzului de putere, menţinând încrederea publică în sistemul securităţii naţionale.

Articolul 6. Funcţiile generale ale sistemului securităţii naţionale

Sistemul securităţii naţionale îndeplineşte următoarele funcţii generale:

a) elaborarea şi actualizarea continuă a politicii de securitate naţională, precum şi implementarea acesteia;

b) identificarea, evaluarea şi monitorizarea ameninţărilor, riscurilor, pericolelor şi vulnerabilităţilor care pot afecta securitatea naţională, prognozarea dinamicii acestora şi implementarea măsurilor de avertizare timpurie;

c) aplicarea măsurilor de contracarare şi neutralizare a surselor de ameninţări, interne şi externe, la adresa securităţii naţionale;

d) dezvoltarea continuă a capacităţilor şi capabilităţilor pentru prevenirea, identificarea, combaterea şi sancţionarea acţiunilor ce contribuie la apariţia/materializarea ameninţărilor, riscurilor, pericolelor şi vulnerabilităţilor la adresa securităţii naţionale;

e) promovarea cooperării şi a parteneriatelor internaţionale pentru consolidarea securităţii naţionale;

f) implementarea unui sistem de răspuns la situaţii de criză şi situaţii de urgenţă;

g) consolidarea rezilienţei infrastructurii critice şi asigurarea continuităţii serviciilor esenţiale;

h) armonizarea politicii de securitate naţională cu standardele Uniunii Europene şi cu obiectivul strategic de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană;

i) facilitarea schimbului de informaţii între autorităţile şi instituţiile publice, precum şi consolidarea cooperării interinstituţionale pentru asigurarea securităţii naţionale;

j) dezvoltarea şi îmbunătăţirea continuă a sistemelor, mijloacelor, metodologiilor şi protocoalelor de schimb de informaţii între autorităţile şi instituţiile publice din sectorul de securitate;

k) dezvoltarea şi ajustarea protocoalelor şi planurilor de contingenţă pe domenii şi subdomenii de activitate, precum şi pe scenarii de manifestare a ameninţărilor, riscurilor, pericolelor şi vulnerabilităţilor care pot afecta securitatea naţională;

l) asigurarea raportării, evidenţei şi statisticii privind securitatea naţională prin colectarea, analizarea şi gestionarea indicatorilor relevanţi pentru monitorizarea securităţii naţionale, sprijinirea procesului decizional şi îmbunătăţirea politicilor privind securitatea naţională;

m) asigurarea şi protejarea intereselor naţionale.

Articolul 7. Sectorul de securitate

(1) Sectorul de securitate informează, la solicitare, autorităţile publice cu atribuţii de conducere, de coordonare şi de control în asigurarea securităţii naţionale despre acţiunile şi măsurile întreprinse, precum şi despre rezultatele obţinute în vederea sporirii eficienţei, a responsabilităţii şi a transparenţei în activitate, în scopul facilitării exercitării controlului civil democratic şi al consolidării încrederii publice în autorităţile şi instituţiile publice.

(2) Sectorul de securitate colaborează cu societatea civilă, inclusiv cu organizaţiile necomerciale şi cu experţii independenţi, pentru consolidarea politicii de securitate naţională, promovarea transparenţei decizionale şi asigurarea accesului la informaţiile de interes public, în condiţiile şi limitele prevăzute de lege.

(3) În scopul consolidării cooperării interinstituţionale şi al promovării principiilor bunei guvernări, sectorul de securitate consultă societatea civilă în procesul de elaborare a politicilor şi a măsurilor de securitate naţională, în condiţiile legii, prin mecanisme previzibile şi recurente stabilite de actele normative sau de procedurile administrative, cu respectarea reglementărilor privind protecţia informaţiilor secretizate şi a datelor cu caracter personal.

(4) Sectorul de securitate colaborează direct cu autorităţile administraţiei publice locale, cu organizaţiile necomerciale şi cu alte persoane, în limitele competenţelor stabilite de legislaţie, în scopul gestionării eficiente a ameninţărilor, riscurilor, pericolelor şi vulnerabilităţilor care pot afecta securitatea naţională, prin schimb de informaţii relevante, prin cooperarea în situaţii de urgenţă şi prin participarea tuturor părţilor implicate la menţinerea ordinii constituţionale.

(5) Autorităţile şi instituţiile publice din sectorul de securitate cooperează între ele prin schimb de date şi informaţii, prin coordonarea intervenţiilor operaţionale şi prin participarea în cadrul unor platforme comune de analiză, planificare şi decizie, pentru a asigura un răspuns unitar şi eficient la ameninţările, riscurile, pericolele şi vulnerabilităţile la adresa securităţii naţionale.

(6) Sectorul de securitate colaborează cu partenerii externi şi cu organizaţiile internaţionale relevante, în conformitate cu legislaţia naţională şi cu angajamentele internaţionale ale Republicii Moldova, în vederea realizării schimbului de bune practici, a formării profesionale continue a personalului şi a consolidării rezilienţei statului.

(7) Sectorul de securitate asigură formarea profesională continuă a personalului, adoptă standarde de integritate şi etică profesională şi urmăreşte eficientizarea utilizării resurselor alocate, contribuind la îmbunătăţirea permanentă a capacităţii de răspuns la ameninţări, riscuri, pericole şi vulnerabilităţi.

(8) În situaţii de criză şi în alte situaţii de urgenţă, prevăzute de cadrul normativ, sectorul de securitate, în limitele competenţelor stabilite de legislaţie, poate acţiona şi în alte scopuri decât cele prevăzute de cadrul normativ privind domeniile securităţii statului, apărării naţionale şi ordinii şi securităţii publice, în special pentru:

a) asigurarea protecţiei populaţiei, a resurselor strategice şi infrastructurii critice, precum şi a continuităţii guvernării prin măsuri suplimentare de ordine şi securitate publică, inclusiv prin protejarea autorităţilor şi instituţiilor publice, a sistemelor de telecomunicaţii şi a reţelelor energetice esenţiale;

b) participarea la acţiuni şi măsuri de intervenţie şi stabilizare pentru prevenirea escaladării crizelor, eliminarea factorilor destabilizatori şi restabilirea rapidă a ordinii constituţionale şi a ordinii publice;

c) asigurarea evacuării populaţiei, acordarea asistenţei umanitare, menţinerea funcţionării serviciilor esenţiale, asigurarea escortării transportului cu populaţia supusă evacuării şi aprovizionării cu bunuri de primă necesitate;

d) sprijinirea tuturor autorităţilor şi instituţiilor publice, indiferent dacă acestea sunt parte a sectorului de securitate sau nu, în implementarea deciziilor din cadrul managementului crizelor, inclusiv prin mobilizarea şi punerea la dispoziţie a capacităţilor logistice, de transport, de comunicaţii, de securitate cibernetică şi de expertiză tehnică.

(9) Realizarea altor acţiuni şi măsuri de răspuns la situaţiile de criză, prevăzute de legislaţie, inclusiv îndeplinirea unor misiuni speciale de neutralizare a ameninţărilor şi pericolelor, de combatere a sabotajului, a acţiunilor subversive şi a altor riscuri sistemice la adresa securităţii naţionale, se efectuează sub controlul civil democratic.

(10) Măsurile prevăzute la alin.(9) se realizează exclusiv după evaluarea necesităţii şi proporţionalităţii acestora, prin coordonare cu autorităţile responsabile de gestionarea crizelor şi de gestionarea riscurilor la adresa securităţii naţionale, în special cu Centrul Naţional de Management al Crizelor şi cu Consiliul Naţional de Securitate.

(11) Sectorul de securitate informează periodic Parlamentul şi autorităţile publice abilitate despre acţiunile şi măsurile întreprinse, precum şi despre rezultatele obţinute în vederea sporirii eficienţei şi transparenţei în activitate, facilitând exercitarea controlului civil democratic şi consolidarea încrederii publice în autorităţile şi instituţiile publice.

Articolul 8. Securitatea statului

(1) Securitatea statului este asigurată prin totalitatea acţiunilor şi măsurilor întreprinse de organele securităţii statului pentru prevenirea, depistarea şi contracararea activităţilor informative şi a celor subversive, desfăşurate de organizaţii, de serviciile speciale străine sau de entităţi neconstituţionale, care vizează suveranitatea, independenţa şi unitatea statului, integritatea teritorială a ţării, ordinea constituţională, precum şi rezilienţa infrastructurii critice şi a serviciilor esenţiale, a frontierei de stat, a potenţialului tehnico-ştiinţific şi a celui defensiv.

(2) Organele securităţii statului sunt entităţi specializate din cadrul sectorului de securitate, stabilite în conformitate cu prevederile prezentei legi, a căror misiune de bază este asigurarea securităţii statului, a securităţii persoanelor beneficiare de protecţie de stat şi apărarea ordinii constituţionale prin desfăşurarea activităţilor contrainformative, activităţilor informative externe, de protecţie şi pază şi, după caz, a activităţilor speciale de investigaţii, având prerogativa de a recurge la măsuri coercitive, în condiţiile şi limitele stabilite de lege.

(3) Din componenţa organelor securităţii statului fac parte, inclusiv, Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat şi Agenţia Informaţii Militare din subordinea Ministerului Apărării.

(4) Pentru a asigura securitatea statului şi a îndeplini obligaţiile asumate prin tratatele internaţionale, organele securităţii statului stabilesc raporturi profesionale cu organele securităţii şi serviciile speciale ale altor ţări.

(5) Organele securităţii statului cooperează cu autorităţile publice care deţin atribuţii de conducere, de coordonare şi de control în asigurarea securităţii naţionale în vederea asigurării schimbului operativ de informaţii, a stabilirii priorităţilor strategice şi coordonării acţiunilor şi măsurilor specifice, în scopul identificării, prevenirii, gestionării şi contracarării ameninţărilor, riscurilor, pericolelor şi vulnerabilităţilor la adresa securităţii naţionale.

(6) Organele securităţii statului cooperează cu autorităţile administraţiei publice locale în vederea identificării, prevenirii şi gestionării ameninţărilor, riscurilor, pericolelor şi vulnerabilităţilor existente la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, garantând implicarea efectivă a acestora în asigurarea securităţii naţionale.

Articolul 9. Apărarea naţională

(1) Apărarea naţională reprezintă ansamblul activităţilor şi măsurilor întreprinse de stat, prin mijloace militare şi nonmilitare, pentru protejarea suveranităţii, independenţei şi unităţii statului, a integrităţii teritoriale a ţării, precum şi a populaţiei şi bunurilor naţionale de orice riscuri şi ameninţări cu caracter militar şi hibrid.

(2) Forţele destinate apărării naţionale includ Forţele Armate, subdiviziunile Ministerului Afacerilor Interne, ale Ministerului Justiţiei, ale Ministerului Finanţelor, ale Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, ale Serviciului de Protecţie şi Pază de Stat, ale Centrului Naţional Anticorupţie, formaţiunile de apărare teritorială şi alte formaţiuni armate legale, care, în perioada stării de asediu şi de război, execută misiuni de apărare naţională pentru garantarea suveranităţii, independenţei şi unităţii statului, a integrităţii teritoriale a ţării şi a democraţiei constituţionale.

Articolul 10. Ordinea şi securitatea publică

(1) Ordinea şi securitatea publică reprezintă starea de legalitate, stabilitate şi pace civică, asigurată de autorităţile şi instituţiile publice care implementează măsuri preventive şi coercitive pentru combaterea faptelor ilegale, protejând viaţa şi integritatea persoanelor, drepturile şi libertăţile fundamentale, precum şi proprietatea, sănătatea publică, menţinând siguranţa publică, garantând respectarea legii şi funcţionarea eficientă a autorităţilor şi instituţiilor publice.

(2) Autorităţile şi instituţiile publice care asigură ordinea şi securitatea publică sunt constituite din organele Ministerului Afacerilor Interne, ale Procuraturii, de Centrul Naţional Anticorupţie, Serviciul naţional unic pentru apelurile de urgenţă 112, Serviciul Vamal şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

Articolul 11. Alte autorităţi şi instituţii publice, entităţi care sunt parte integrantă a sistemului securităţii naţionale

(1) În afară de autorităţile şi instituţiile publice din sectorul de securitate, alte persoane juridice de drept public şi de drept privat se consideră parte integrantă a sistemului securităţii naţionale în măsura în care, în limitele competenţelor stabilite de legislaţie, contribuie la îndeplinirea funcţiilor generale ale sistemului securităţii naţionale prin desfăşurarea unor activităţi specifice şi de cooperare cu sectorul de securitate.

(2) Ministerele, în conformitate cu actele normative ale Guvernului, asigură realizarea politicilor guvernamentale în domeniile prevăzute la art.16 alin.(5), care le sunt încredinţate, în vederea asigurării securităţii naţionale.

(3) Autorităţile administrative centrale din subordinea Guvernului, autorităţile administrative şi instituţiile publice din subordinea ministerelor, autorităţile publice autonome, precum şi autorităţile administraţiei publice locale şi instituţiile publice locale, în conformitate cu actele normative speciale, asigură implementarea politicilor statului în domeniile prevăzute la art.16 alin.(5), care le sunt încredinţate, în vederea asigurării securităţii naţionale.

(4) Centrul Naţional de Management al Crizelor este parte integrantă a sistemului securităţii naţionale, având rolul de autoritate publică naţională responsabilă de coordonarea interinstituţională a proceselor de anticipare, prevenire, pregătire, răspuns şi recuperare în situaţii de criză.

(5) Persoanele juridice de drept public şi de drept privat, indicate la alin.(1), operatorii obiectivelor infrastructurii critice şi furnizorii de servicii esenţiale contribuie, prin activitatea lor, la asigurarea securităţii naţionale.

(6) Autorităţile menţionate la alin.(2) şi (3) pun la dispoziţia sectorului de securitate resursele şi informaţiile necesare pentru intervenţiile coordonate cu sectorul de securitate şi participă, în limitele competenţelor stabilite de legislaţie, la procesul de planificare şi implementare a măsurilor de asigurare a securităţii naţionale în unităţile administrativ-teritoriale.

(7) La îndeplinirea funcţiilor generale ale sistemului securităţii naţionale, autorităţile menţionate la alin.(2) şi (3) cooperează cu sectorul de securitate, asigurând schimbul de informaţii şi coordonarea acţiunilor la nivel operaţional şi strategic, pentru identificarea, prevenirea, gestionarea şi contracararea ameninţărilor, riscurilor, pericolelor şi vulnerabilităţilor la adresa securităţii naţionale.

(8) Autorităţile menţionate la alin.(2) şi (3) furnizează sectorului de securitate, la cerere sau din oficiu, date şi informaţii relevante, în condiţiile legii, şi desemnează reprezentanţii care să participe, după caz, la elaborarea şi implementarea măsurilor de securitate naţională.

(9) În virtutea misiunii, a funcţiilor şi a domeniului de activitate, se consideră parte integrantă a sistemului securităţii naţionale şi contribuie la identificarea, prevenirea, gestionarea şi contracararea ameninţărilor, riscurilor, pericolelor şi vulnerabilităţilor de natură cibernetică, informaţională, financiară şi hibridă următoarele autorităţi şi instituţii publice:

a) Serviciul Tehnologia Informaţiei şi Securitate Cibernetică;

b) Agenţia pentru Securitate Cibernetică;

c) Centrul pentru Comunicare Strategică şi Contracarare a Dezinformării;

d) Serviciul Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor.

(10) Autorităţile şi instituţiile menţionate la alin.(9), în limitele competenţelor stabilite de actele normative speciale, cooperează cu sectorul de securitate, participă la schimbul de informaţii şi asigură aplicarea eficientă a politicilor şi măsurilor de securitate naţională în domeniile lor de activitate.

Capitolul III

AUTORITĂŢI CU ATRIBUŢII DE CONDUCERE

ÎN ASIGURAREA SECURITĂŢII NAŢIONALE

Articolul 12. Preşedintele Republicii Moldova

În cadrul asigurării securităţii naţionale, Preşedintele Republicii Moldova:

a) exercită conducerea generală a activităţii de asigurare a securităţii naţionale şi este garantul suveranităţii, independenţei şi unităţii statului, a integrităţii teritoriale a ţării, în conformitate cu Constituţia şi cu alte acte normative;

b) exercită, în calitate de Comandant Suprem al Forţelor Armate, prerogativele conferite de Constituţie şi de actele normative, aprobă planurile de întrebuinţare a Forţelor Armate şi supraveghează activităţile în domeniul apărării naţionale;

c) aprobă acţiunile şi măsurile necesare pentru asigurarea securităţii naţionale, potrivit prevederilor legislaţiei;

d) solicită informaţii şi rapoarte de la persoanele juridice de drept public şi de drept privat, care sunt parte integrantă a sistemului securităţii naţionale, în vederea monitorizării şi evaluării îndeplinirii funcţiilor generale ale sistemului securităţii naţionale;

e) asigură cooperarea între autorităţile şi instituţiile publice din sectorul de securitate în vederea coordonării şi eficientizării activităţilor în domeniile securităţii statului, apărării naţionale şi ordinii şi securităţii publice;

f) instituie, prin decret, şi prezidează consilii şi comisii consultative în domeniile securităţii statului şi al apărării naţionale pentru efectuarea de analize şi formularea de propuneri strategice în domeniile respective;

g) emite decrete privind asigurarea securităţii naţionale, care sunt obligatorii pentru executare;

h) reprezintă Republica Moldova pe plan internaţional în probleme de securitate, participă la reuniuni şi negocieri internaţionale;

i) poartă tratative şi încheie tratate internaţionale, în numele Republicii Moldova, care vizează securitatea naţională;

j) promovează cooperarea internaţională privind securitatea naţională, iniţiază parteneriate strategice şi exerciţii comune, schimburi de informaţii şi alte activităţi similare, în scopul consolidării securităţii naţionale;

k) solicită date şi rapoarte de la sectorul de securitate pentru evaluarea securităţii naţionale şi luarea deciziilor, în condiţiile legii;

l) iniţiază şi promovează proiecte de acte normative privind securitatea naţională pentru actualizarea şi adaptarea cadrului normativ şi instituţional la schimbările mediului de securitate;

m) coordonează şi monitorizează activitatea sectorului de securitate prin stabilirea, prioritizarea şi revizuirea intereselor naţionale şi a obiectivelor de securitate, prin examinarea documentelor de politici şi a actelor normative, precum şi prin prezentarea opiniilor pe marginea acestora;

n) avizează şi coordonează documentele de politici şi actele normative cu impact asupra securităţii naţionale, inclusiv în domeniile energetic, agroalimentar, cibernetic, informaţional şi cel al politicii externe, asigurând coerenţa acestora cu Strategia securităţii naţionale a Republicii Moldova şi integrându-le în cadrul general de rezilienţă şi securitate naţională;

o) coordonează activitatea Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova;

p) conduce Consiliul Naţional de Securitate şi asigură punerea în aplicare a deciziilor acestuia;

q) propune Parlamentului numirea şi revocarea directorului Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova;

r) numeşte şi eliberează din funcţie secretarul Consiliului Naţional de Securitate;

s) participă la iniţiative de cooperare cu organizaţii şi structuri internaţionale privind securitatea naţională, în scopul efectuării schimbului de bune practici şi al prevenirii încălcărilor normelor legale, contribuind la asigurarea transparenţei decizionale şi responsabilităţii în sectorul de securitate;

t) exercită şi alte atribuţii stabilite prin lege.

Articolul 13. Parlamentul

(1) În exercitarea atribuţiilor privind securitatea naţională, Parlamentul:

a) adoptă cadrul normativ pentru asigurarea securităţii naţionale;

b) instituie baza juridică pentru constituirea şi activitatea autorităţilor şi instituţiilor publice ce asigură securitatea naţională;

c) ratifică tratatele internaţionale privind stabilirea şi marcarea frontierei de stat a Republicii Moldova;

d) aprobă volumul alocaţiilor bugetare pentru asigurarea securităţii naţionale;

e) ratifică şi denunţă tratatele internaţionale privind securitatea naţională.

(2) Parlamentul efectuează controlul parlamentar asupra activităţii şi execuţiei bugetare de către autorităţile şi instituţiile publice din cadrul sistemului securităţii naţionale, conform competenţelor acestuia prevăzute de Constituţie, de Regulamentul Parlamentului, adoptat prin Legea nr.797/1996, şi de alte legi. În exercitarea controlului parlamentar, Parlamentul cooperează cu anumite instituţii specializate, precum sunt Curtea de Conturi, Avocatul Poporului şi altele.

(3) În exercitarea mandatului, deputaţii în Parlament sunt în drept să solicite şi să primească informaţii referitoare la activitatea sectorului de securitate, în condiţiile şi limitele stabilite de legislaţie.

Articolul 14. Guvernul

În exercitarea atribuţiilor privind securitatea naţională, Guvernul:

a) asigură executarea actelor normative ale Parlamentului şi a decretelor Preşedintelui Republicii Moldova privind securitatea naţională, adoptate/emise în conformitate cu normele constituţionale şi cu cele ale tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte;

b) exercită conducerea activităţii autorităţilor administraţiei publice privind asigurarea securităţii naţionale;

c) aprobă acte normative privind problemele securităţii naţionale şi exercită controlul asupra realizării acestora de către ministere şi alte autorităţi administrative centrale din subordine;

d) asigură constituirea, reorganizarea şi dizolvarea, în condiţiile legii, a organelor securităţii statului, apărării naţionale şi ordinii şi securităţii publice din subordinea Guvernului, stabileşte structura şi funcţiile acestora;

e) adoptă, în conformitate cu legislaţia, hotărâri cu privire la asigurarea cu pensii, protecţia socială şi juridică a colaboratorilor organelor securităţii statului şi a persoanelor trecute în rezervă, a membrilor familiilor acestora, precum şi a membrilor familiilor cetăţenilor care şi-au pierdut viaţa apărând securitatea naţională;

f) asigură, prin intermediul autorităţilor publice abilitate, coordonarea strategică şi controlul gestionării situaţiilor de criză la nivel naţional, punând la dispoziţie resursele şi capacităţile necesare pentru un răspuns integrat şi eficient la ameninţările, riscurile, pericolele şi vulnerabilităţile care pot afecta securitatea naţională;

g) asigură realizarea politicii interne şi externe a statului privind securitatea naţională.

Articolul 15. Consiliul Naţional de Securitate

(1) Consiliul Naţional de Securitate (în continuare – CNS) este un organ de coordonare între autorităţile şi instituţiile publice, având drept scop analizarea ameninţărilor, riscurilor, pericolelor şi vulnerabilităţilor la adresa securităţii statului, apărării naţionale şi ordinii şi securităţii publice, formularea de propuneri şi adoptarea de decizii pentru identificarea, prevenirea, gestionarea şi contracararea acestora, precum şi consultarea Preşedintelui Republicii Moldova în domeniile vizate de politica de securitate naţională.

(2) CNS îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile Constituţiei, ale prezentei legi şi ale altor acte normative.

(3) Organizarea şi funcţionarea CNS sunt stabilite de prezenta lege şi de regulamentul CNS, adoptat cu votul a cel puţin două treimi din numărul membrilor acestuia şi aprobat, prin decret, de către Preşedintele Republicii Moldova.

(4) Din componenţa CNS fac parte, din oficiu:

a) Preşedintele Parlamentului;

b) Prim-ministrul;

c) preşedintele comisiei parlamentare securitate naţională, apărare şi ordine publică;

d) ministrul apărării;

e) ministrul afacerilor interne;

f) directorul Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova;

g) Procurorul General;

h) guvernatorul Băncii Naţionale a Moldovei;

i) directorul Centrului pentru Comunicare Strategică şi Contracarare a Dezinformării.

(5) Preşedinte al CNS este Preşedintele Republicii Moldova.

(6) Componenţa numerică şi nominală a CNS se stabileşte, prin decret, de către Preşedintele Republicii Moldova.

(7) Secretarul CNS este numit de Preşedintele Republicii Moldova şi deţine calitatea de consilier al Preşedintelui Republicii Moldova. Secretarul coordonează activitatea CNS, organizează şedinţele acestuia, asigură transmiterea deciziilor adoptate de CNS şi monitorizează implementarea acestora.

(8) Activitatea CNS este asigurată de Serviciul Consiliului Naţional de Securitate, care este o subdiviziune din cadrul Aparatului Preşedintelui Republicii Moldova.

(9) Autorităţile administraţiei publice centrale, inclusiv cele subordonate Guvernului, structurile organizaţionale din sfera lor de competenţă, precum şi autorităţile publice autonome sunt obligate să furnizeze CNS, la solicitare sau din oficiu, orice date şi informaţii, inclusiv ce constituie secret de stat, secret bancar sau secret comercial, care vizează securitatea naţională, cu respectarea condiţiilor Codului de procedură penală, în vederea utilizării datelor şi informaţiilor respective pentru adoptarea deciziilor de către CNS.

(10) Refuzul entităţilor menţionate la alin.(9) de a furniza datele şi informaţiile solicitate de către CNS poate fi contestat în instanţa de judecată. Preşedintele Republicii Moldova este în drept să iniţieze procedurile prevăzute de legislaţie faţă de entităţile care se sustrag de la solicitările CNS.

(11) La recepţionarea unei solicitări din partea CNS privind furnizarea de date şi informaţii, entitatea evaluează, în funcţie de circumstanţele faptice şi cele juridice ale fiecărui caz, dacă datele şi informaţiile solicitate sunt necesare pentru realizarea scopurilor legii şi dacă furnizarea acestora nu determină o ingerinţă disproporţionată în dreptul la respectarea vieţii private a persoanei.

(12) Deciziile CNS constituie acte juridice individuale cu caracter obligatoriu. În deciziile CNS se indică subiecţii care urmează să pună în aplicare deciziile respective, adoptate în limitele competenţelor stabilite de lege, care sunt opozabile exclusiv autorităţilor şi instituţiilor publice – în domeniile prevăzute la art.16 alin.(5), şi entităţilor prevăzute la art.11 alin.(5).

(13) Sunt obligate să pună în aplicare deciziile CNS:

a) autorităţile şi instituţiile publice – în domeniile prevăzute la art.16 alin.(5);

b) entităţile prevăzute la art.11 alin.(5), în măsura în care acestea exercită atribuţii, deţin resurse strategice sau furnizează servicii esenţiale pentru asigurarea securităţii naţionale.

(14) Caracterul obligatoriu al deciziilor CNS este unul funcţional, fiind opozabil doar în măsura în care acestea vizează securitatea statului, apărarea naţională sau ordinea şi securitatea publică.

(15) Deciziile CNS nu pot afecta principiul separaţiei puterilor în stat şi nici autonomia stabilită de lege a autorităţilor publice autonome şi a instituţiilor publice.

(16) Neexecutarea intenţionată sau obstrucţionarea executării, de către conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice menţionate la art.16 alin.(5), precum şi ai entităţilor prevăzute la art.11 alin.(5), a unei decizii a CNS care vizează exclusiv domeniile securităţii naţionale constituie infracţiune şi se sancţionează conform art.352³ din Codul penal nr.985/2002.

(17) CNS asigură coordonarea, la nivel strategic, a măsurilor de răspuns la situaţiile de criză prin consultare şi cooperare cu Centrul Naţional de Management al Crizelor, având prerogativa de a adopta deciziile necesare pentru implementarea politicilor care vizează rezilienţa şi securitatea naţională.

(18) CNS prezintă anual comisiei parlamentare securitate naţională, apărare şi ordine publică un raport privind activitatea desfăşurată.

Capitolul IV

POLITICA DE SECURITATE NAŢIONALĂ

ŞI PLANIFICAREA STRATEGICĂ

Articolul 16. Politica de securitate naţională

(1) Politica de securitate naţională se realizează prin eforturile comune ale autorităţilor şi instituţiilor publice, precum şi ale persoanelor fizice şi juridice, având drept scop protecţia valorilor naţionale, asigurarea intereselor naţionale, garantarea respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale, conform principiilor statului de drept şi angajamentelor internaţionale ale Republicii Moldova.

(2) Politica de securitate naţională stabileşte obiectivele, principiile şi direcţiile strategice prin intermediul cărora, sub conducerea Preşedintelui Republicii Moldova, a Prim-ministrului şi a Preşedintelui Parlamentului, toate autorităţile şi instituţiile publice contribuie, în limitele competenţelor şi conform domeniilor de activitate, la asigurarea securităţii naţionale.

(3) În cadrul aplicării prevederilor politicii de securitate naţională, autorităţile şi instituţiile publice urmăresc, în mod prioritar:

a) planificarea strategică, pe termen scurt, mediu şi lung, în vederea consolidării rezilienţei şi gestionării eficiente a crizelor, precum şi a riscurilor care pot afecta securitatea naţională;

b) promovarea obiectivului strategic de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană prin armonizarea cadrului normativ şi instituţional, prin integrarea în structuri europene şi utilizarea acestora ca elemente pentru dezvoltarea sustenabilă a economiei şi pentru asigurarea securităţii naţionale;

c) realizarea politicii de reintegrare a ţării prin măsuri destinate soluţionării paşnice a diferendului teritorial, promovând procesul de reconciliere, coeziune socială şi integrare durabilă a domeniilor economic, social, politic, educaţional, fiscal, al sănătăţii publice, al infrastructurii şi a altor domenii care sunt în responsabilitatea Guvernului, în vederea garantării unităţii statului, a integrităţii teritoriale a ţării şi a ordinii constituţionale;

d) alinierea la angajamentele internaţionale prin aplicarea prevederilor tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, menţinând o abordare democratică şi predictibilă în asigurarea securităţii naţionale;

e) cooperarea cu societatea civilă şi cu sectorul privat în scopul mobilizării resurselor şi al efectuării expertizei necesare în vederea promovării valorilor şi intereselor naţionale, precum şi pentru sporirea nivelului de conştientizare şi implicare a cetăţenilor în problemele de securitate naţională.

(4) Măsurile adoptate în temeiul alin.(3) trebuie să se integreze în cadrul general de funcţionare a sistemului securităţii naţionale, stabilit de prezenta lege, şi se realizează cu asigurarea controlului civil democratic şi respectarea principiilor statului de drept, contribuind la menţinerea unei stări de stabilitate, siguranţă şi dezvoltare durabilă în Republica Moldova.

(5) Autorităţile şi instituţiile publice, în exercitarea competenţelor stabilite de prezenta lege şi în vederea îndeplinirii funcţiilor generale ale sistemului securităţii naţionale, elaborează şi implementează strategii, programe şi acte normative care să asigure securitatea naţională în următoarele domenii:

a) afaceri externe – prin consolidarea relaţiilor diplomatice şi a parteneriatelor strategice pentru asigurarea securităţii naţionale, alinierea la standardele internaţionale şi promovarea aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană;

b) protecţie socială – prin garantarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, menţinerea coeziunii şi stabilităţii sociale, protecţia sănătăţii publice şi a bunăstării sociale, gestionarea riscurilor demografice şi asigurarea unui sistem de securitate socială eficient;

c) economie – prin menţinerea stabilităţii macroeconomice, gestionarea eficientă a resurselor naţionale, dezvoltarea infrastructurii economice strategice şi protejarea investiţiilor, precum şi prin prevenirea riscurilor financiare şi economice;

d) informaţional – prin protejarea spaţiului informaţional naţional, contracararea dezinformării, a acţiunilor de manipulare a informaţiilor şi a ingerinţelor străine, promovarea educaţiei mediatice, precum şi respectarea libertăţii opiniei şi exprimării şi a dreptului la informare corectă;

e) apărare naţională – prin dezvoltarea şi modernizarea capacităţilor şi capabilităţilor de apărare, consolidarea rezilienţei naţionale în faţa riscurilor şi ameninţărilor cu caracter militar şi hibrid, sporirea interoperabilităţii cu partenerii strategici în domeniul apărării naţionale;

f) energetic – prin garantarea diversificării surselor de energie, protecţia infrastructurii energetice critice, dezvoltarea reţelelor energetice de transport şi aprovizionare, precum şi promovarea eficienţei energetice pentru o dezvoltare sustenabilă a sectorului energetic;

g) agroalimentar – prin asigurarea producţiei, distribuţiei şi accesului la produse alimentare sigure şi de calitate, dezvoltarea sustenabilă a agriculturii şi menţinerea stabilităţii lanţului agroalimentar;

h) cibernetic – prin consolidarea rezilienţei sistemelor informatice, prevenirea, identificarea şi combaterea atacurilor cibernetice, precum şi asigurarea integrităţii, confidenţialităţii şi disponibilităţii datelor;

i) protecţia mediului – prin prevenirea şi gestionarea impactului negativ asupra mediului, protejarea resurselor naturale şi atenuarea efectelor negative ale schimbărilor climatice, în vederea menţinerii echilibrului ecologic şi a conservării biodiversităţii;

j) justiţie – prin garantarea unei justiţii independente şi eficiente, combaterea corupţiei, protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, precum şi prin consolidarea statului de drept în calitate de fundament al securităţii naţionale;

k) transport şi infrastructura de transport – prin asigurarea securităţii şi rezilienţei infrastructurii rutiere, feroviare, aeriene, navale şi multimodale, precum şi a sistemelor logistice aferente, în scopul garantării mobilităţii populaţiei, bunurilor şi serviciilor în condiţii de siguranţă;

l) protecţia vieţii şi sănătăţii populaţiei – prin asigurarea unui acces echitabil şi sigur la serviciile esenţiale de sănătate, consolidarea capacităţilor de prevenire, răspuns şi recuperare în situaţii de urgenţă sanitară, funcţionarea unui sistem eficient de biosecuritate pentru detectarea şi contracararea ameninţărilor biologice, protecţia infrastructurii medicale critice şi capacitatea autorităţilor publice de a interveni rapid şi coordonat pentru protejarea sănătăţii publice.

(6) Persoanele contribuie la realizarea politicii de securitate naţională prin respectarea legislaţiei, prin sprijinirea măsurilor de securitate întreprinse de autorităţile şi instituţiile publice şi prin implicarea activă în acţiunile destinate consultării deciziilor privind securitatea naţională.

(7) Guvernul, prin intermediul autorităţilor competente, asigură monitorizarea şi evaluarea continuă a implementării politicii de securitate naţională, prin raportări periodice către Preşedintele Republicii Moldova, Parlament şi CNS.

Articolul 17. Planificarea securităţii naţionale

(1) Planificarea securităţii naţionale reprezintă totalitatea acţiunilor şi măsurilor întreprinse de autorităţile administraţiei publice centrale în vederea stabilirii obiectivelor, priorităţilor şi direcţiilor strategice pentru asigurarea securităţii naţionale, pentru dezvoltarea echilibrată a componentelor sectorului de securitate, pe baza evaluării mediului de securitate şi având în vedere capacităţile financiare şi economice ale statului.

(2) Planificarea securităţii naţionale se realizează în baza acţiunilor de planificare întreprinse de Parlament, Preşedintele Republicii Moldova şi Guvern, precum şi de autorităţile publice cu atribuţii în domeniul securităţii statului şi al apărării naţionale.

(3) Planificarea securităţii naţionale include identificarea şi evaluarea ameninţărilor, riscurilor, pericolelor şi vulnerabilităţilor, stabilirea obiectivelor strategice, dezvoltarea şi implementarea de politici şi strategii, precum şi coordonarea resurselor şi promovarea cooperării interinstituţionale eficiente.

Articolul 18. Documentele de planificare strategică care vizează securitatea naţională

(1) Documentele de planificare strategică în baza cărora se realizează planificarea securităţii naţionale includ Strategia securităţii naţionale a Republicii Moldova, precum şi alte strategii, programe şi documente de politici sectoriale, elaborate în domeniile prevăzute la art.16 alin.(5), care contribuie la realizarea funcţiilor generale ale sistemului securităţii naţionale.

(2) Strategia securităţii naţionale a Republicii Moldova este documentul de bază privind asigurarea securităţii naţionale, care guvernează şi direcţionează procesul de planificare strategică.

(3) Documentele de planificare strategică asigură aplicarea coerentă şi integrată a instrumentelor de putere naţională (diplomatică, informaţională, militară şi economică) în vederea atingerii obiectivelor politicii de securitate naţională.

(4) Documentele de planificare strategică şi cele de politici publice sunt corelate şi determinate de cadrul normativ, de angajamentele internaţionale ale Republicii Moldova, precum şi de alocările bugetare.

(5) La întocmirea documentelor de planificare strategică trebuie respectate reglementările stabilite de către Guvern care vizează elaborarea documentelor de politici.

(6) În baza documentelor de planificare strategică, autorităţile administraţiei publice centrale planifică, elaborează şi implementează documente de politici conform domeniilor şi subdomeniilor de competenţă ale acestora.

(7) Perioada de elaborare a unui document de planificare strategică sau a unui document de politică sectorială nu poate depăşi un an.

Articolul 19. Strategia securităţii naţionale a Republicii Moldova

(1) Instrumentul principal de planificare care vizează securitatea naţională îl constituie Strategia securităţii naţionale a Republicii Moldova, care stabileşte modalităţile de realizare a funcţiilor autorităţilor şi instituţiilor publice în scopul asigurării securităţii naţionale şi reprezintă documentul de bază de planificare strategică aferent securităţii naţionale.

(2) Strategia securităţii naţionale a Republicii Moldova este elaborată în conformitate cu prevederile prezentei legi şi cu reglementările stabilite de Guvern privind structura documentelor de planificare şi de politici de nivel naţional.

(3) Priorităţile stabilite de Strategia securităţii naţionale a Republicii Moldova constituie obiective generale de referinţă pentru elaborarea documentelor de politici care vizează securitatea naţională.

Articolul 20. Elaborarea şi aprobarea Strategiei securităţii naţionale a Republicii Moldova

(1) Preşedintele Republicii Moldova iniţiază procesul de elaborare a Strategiei securităţii naţionale a Republicii Moldova.

(2) La iniţierea procesului de elaborare a Strategiei securităţii naţionale a Republicii Moldova, precum şi în contextul revizuirii acesteia, se efectuează analiza şi evaluarea ameninţărilor, riscurilor, pericolelor şi vulnerabilităţilor la adresa securităţii naţionale.

(3) În cazul în care în perioada pentru care a fost aprobată Strategia securităţii naţionale a Republicii Moldova au loc schimbări majore ale mediului de securitate, Preşedintele Republicii Moldova iniţiază procesul de revizuire a acesteia sau de elaborare a unei noi strategii.

(4) Preşedintele Republicii Moldova prezintă Parlamentului spre aprobare proiectul Strategiei securităţii naţionale a Republicii Moldova.

(5) CNS monitorizează implementarea Strategiei securităţii naţionale a Republicii Moldova.

Articolul 21. Procesul de gestionare a riscurilor la adresa securităţii naţionale

(1) Ameninţările, riscurile, pericolele şi vulnerabilităţile la adresa securităţii naţionale sunt identificate, analizate şi evaluate în cadrul unui proces de gestionare a riscurilor la adresa securităţii naţionale, având drept scop prevenirea, reducerea sau eliminarea impactului acestora asupra securităţii naţionale.

(2) Gestionarea riscurilor la adresa securităţii naţionale se realizează în coordonare cu sectorul de securitate şi vizează evoluţiile şi schimbările mediului de securitate care afectează sau pot afecta securitatea naţională.

(3) Centrul Naţional de Management al Crizelor, în cooperare cu sectorul de securitate, este responsabil de iniţierea şi coordonarea procesului de gestionare a riscurilor la adresa securităţii naţionale, asigurând un cadru comun de activitate şi utilizând instrumente şi metodologii standardizate.

(4) Ministerul Apărării, în cooperare cu sectorul de securitate, este responsabil de identificarea, analizarea şi evaluarea riscurilor şi ameninţărilor cu caracter militar.

(5) CNS asigură coordonarea, monitorizarea şi supravegherea procesului de gestionare a riscurilor la adresa securităţii naţionale, validând rezultatele şi solicitând măsuri de intervenţie în vederea prevenirii sau contracarării materializării ameninţărilor, riscurilor, pericolelor sau vulnerabilităţilor la adresa securităţii naţionale.

(6) Documentele de politici care vizează securitatea naţională trebuie să includă măsuri specifice pentru reducerea ameninţărilor, riscurilor, pericolelor şi vulnerabilităţilor identificate în Strategia securităţii naţionale a Republicii Moldova.

(7) Autorităţile şi instituţiile publice din cadrul sistemului securităţii naţionale sunt obligate să stabilească şi să implementeze mecanisme eficiente de coordonare şi schimb de informaţii între entităţile implicate în procesul de gestionare a riscurilor la adresa securităţii naţionale.

Articolul 22. Evaluarea impactului asupra securităţii naţionale în cadrul planificării la nivel naţional

(1) La întocmirea documentelor de planificare şi de politici care vizează securitatea naţională, suplimentar reglementărilor stabilite de Guvern privind elaborarea documentelor de politici, acestea sunt însoţite de o analiză a impactului asupra securităţii naţionale, evidenţiindu-se, inclusiv, contribuţia la consolidarea securităţii naţionale prin reducerea ameninţărilor, riscurilor, pericolelor şi vulnerabilităţilor identificate în Strategia securităţii naţionale a Republicii Moldova.

(2) CNS coordonează şi avizează, după caz, documentele de politici cu impact asupra securităţii naţionale.

Articolul 23. Protecţia informaţiilor secretizate

(1) Informaţiile privind activitatea contrainformativă, activitatea informativă externă şi activitatea specială de investigaţii care ţin de asigurarea securităţii statului constituie secret de stat.

(2) Informaţiile obţinute ca rezultat al desfăşurării activităţii operative pot avea diferite grade de secretizare, în funcţie de importanţa acestora pentru securitatea statului.

(3) Accesul la informaţiile secretizate este permis exclusiv persoanelor pentru care acestea sunt necesare în exercitarea atribuţiilor legale şi cărora li s-a acordat dreptul de acces la informaţiile respective în modul corespunzător.

(4) Toate persoanele care au acces la informaţii secretizate au obligaţia de a respecta regimul de confidenţialitate şi după încetarea activităţii acestora.

Articolul 24. Aprobarea sistemelor de protecţie criptografică

(1) Sistemele de protecţie criptografică utilizate pentru protejarea informaţiilor secretizate sunt aprobate de Agenţia pentru Securitate Cibernetică, în calitate de autoritate competentă la nivel naţional în domeniul securităţii cibernetice.

(2) Algoritmii criptografici destinaţi exportului trebuie să obţină aprobarea autorităţii competente la nivel naţional în domeniul securităţii cibernetice.

Capitolul V

CONTROLUL CIVIL DEMOCRATIC

Articolul 25. Controlul civil democratic

(1) În conformitate cu Constituţia, sectorul de securitate este supus controlului civil democratic, care este asigurat printr-un ansamblu de prevederi ale legislaţiei ce evidenţiază subordonarea componentelor de forţă ale acestuia faţă de autorităţile şi instituţiile publice cu statut civil.

(2) Controlul civil democratic constă în:

a) controlul exercitat de Preşedintele Republicii Moldova;

b) controlul parlamentar;

c) controlul exercitat de Guvern;

d) controlul judiciar;

e) supravegherea publică.

(3) Controlul civil democratic asupra sectorului de securitate se realizează în conformitate cu principiile statului de drept, inclusiv al legalităţii, al responsabilităţii, al transparenţei decizionale, al eficienţei, şi vizează, în special:

a) asigurarea respectării Constituţiei şi a cadrului normativ în activitatea autorităţilor şi instituţiilor publice din sectorul de securitate, prevenind utilizarea acestora în scopul uzurpării puterii de stat şi al încălcării drepturilor şi libertăţilor fundamentale;

b) supravegherea procesului de elaborare, adoptare şi implementare a strategiilor şi programelor care vizează securitatea naţională;

c) evaluarea stării de legalitate, a disciplinei instituţionale şi a climatului organizaţional în cadrul sectorului de securitate;

d) verificarea eficienţei, eficacităţii şi transparenţei utilizării resurselor publice, în special a fondurilor bugetare alocate autorităţilor şi instituţiilor publice în domeniile securităţii naţionale;

e) garantarea accesului la informaţiile de interes public privind activitatea autorităţilor şi instituţiilor publice în domeniile securităţii naţionale, cu respectarea regimului juridic al secretului de stat, astfel încât persoanele, organizaţiile şi societatea să poată participa la luarea deciziilor, să fie informate şi să poată evalua deciziile care le pot afecta securitatea sau drepturile şi libertăţile fundamentale.

Articolul 26. Controlul exercitat de Preşedintele Republicii Moldova

(1) Preşedintele Republicii Moldova coordonează şi monitorizează activitatea sectorului de securitate prin intermediul CNS şi al altor entităţi stabilite prin lege.

(2) În exercitarea controlului asupra sectorului de securitate, Preşedintele Republicii Moldova emite decrete şi formulează recomandări către autorităţile şi instituţiile publice în vederea asigurării securităţii naţionale.

(3) Preşedintele Republicii Moldova adresează Parlamentului mesaje referitoare la ameninţările, riscurile, pericolele şi vulnerabilităţile la adresa securităţii naţionale.

Articolul 27. Controlul parlamentar

(1) Parlamentul exercită controlul asupra sectorului de securitate prin adoptarea de acte normative şi organizarea audierilor parlamentare, precum şi prin intermediul comisiilor sale permanente şi celor speciale.

(2) Parlamentul examinează rapoartele anuale ale sectorului de securitate şi adoptă măsuri legislative pentru remedierea problemelor identificate.

Articolul 28. Controlul exercitat de Guvern

(1) Guvernul monitorizează aplicarea politicii de securitate naţională prin intermediul ministerelor şi al altor autorităţi administrative centrale din subordine.

(2) Guvernul prezintă periodic rapoarte Preşedintelui Republicii Moldova şi Parlamentului cu privire la implementarea strategiilor naţionale privind securitatea naţională.

Articolul 29. Controlul judiciar

Controlul judiciar asupra respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale de către sectorul de securitate este exercitat în cadrul examinării cauzelor penale în instanţele judecătoreşti. Controlul în cauză se efectuează şi la examinarea cauzelor privind infracţiunile şi contravenţiile comise de persoanele care activează în cadrul sectorului de securitate, precum şi în cazul acţiunilor intentate de cetăţeni pentru a contesta în justiţie acţiunile organelor securităţii statului şi ale persoanelor cu funcţii de răspundere din organele respective.

Articolul 30. Organisme independente care exercită controlul asupra sectorului de securitate

(1) În cadrul exercitării controlului civil democratic asupra sectorului de securitate, un rol esenţial îl au autorităţile şi instituţiile publice autonome de supraveghere instituţională, inclusiv Curtea de Conturi şi Avocatul Poporului.

(2) Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare, administrare şi întrebuinţare a resurselor financiare publice şi a patrimoniului public de către autorităţile şi instituţiile publice din sectorul de securitate, inclusiv a mijloacelor financiare publice gestionate în regim secret, prin realizarea auditurilor publice externe, în conformitate cu standardele internaţionale ale instituţiilor supreme de audit şi cu actele normative speciale.

(3) Avocatul Poporului contribuie la protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului în raport cu autorităţile şi instituţiile publice din sectorul de securitate, având competenţa de a investiga petiţii, de a efectua vizite şi de a prezenta recomandări privind respectarea standardelor în domeniul drepturilor omului, inclusiv în contextul măsurilor speciale de supraveghere, al detenţiei, al aplicării forţei sau al altor măsuri coercitive.

(4) Sectorul de securitate este obligat să acorde sprijin în activitatea Curţii de Conturi şi a Avocatului Poporului, inclusiv prin furnizarea de informaţii şi de documente, precum şi prin asigurarea accesului instituţional, în condiţiile şi limitele stabilite de lege.

(5) Rapoartele şi recomandările Curţii de Conturi şi ale Avocatului Poporului privind sectorul de securitate sunt prezentate Parlamentului şi publicului larg, constituind un instrument esenţial de asigurare a transparenţei, de responsabilizare şi de prevenire a abuzurilor.

Articolul 31. Supravegherea publică

(1) Supravegherea publică a sectorului de securitate reprezintă o formă de control prin care societatea civilă, mass-media, organizaţiile necomerciale şi cetăţenii monitorizează activităţile autorităţilor şi instituţiilor publice din sectorul de securitate pentru a asigura transparenţa, respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi responsabilitatea acestora faţă de societate.

(2) Entităţile prevăzute la alin.(1), în conformitate cu Constituţia, cu alte acte normative şi cu prevederile statutelor acestora, exercită un rol consultativ în procesul de consolidare a securităţii naţionale şi sunt în drept să monitorizeze activitatea sectorului de securitate prin:

a) solicitarea informaţiilor de interes public, cu respectarea legislaţiei privind protecţia informaţiilor secretizate;

b) efectuarea cercetărilor privind problemele de securitate naţională şi a expertizelor cu privire la proiectele de legi, de strategii şi de programe, cu prezentarea concluziilor şi propunerilor pentru examinare autorităţilor competente;

c) elaborarea analizelor, studiilor şi rapoartelor independente privind activitatea autorităţilor şi instituţiilor publice din sectorul de securitate;

d) formularea recomandărilor şi opiniilor, precum şi prin alte contribuţii la dezbaterile publice privind securitatea naţională;

e) participarea la discuţiile publice organizate de sectorul de securitate şi la audierile parlamentare publice, care vizează activităţile şi dezvoltarea sectorului de securitate, precum şi alte subiecte de interes naţional.

(3) Societatea civilă poate organiza mese rotunde, dezbateri şi audieri publice privind cercetările şi expertizele efectuate care vizează securitatea naţională.

Capitolul VI

DISPOZIŢII FINALE

Articolul 32. Dispoziţii finale

(1) Prezenta lege intră în vigoare peste o lună de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

(2) Guvernul, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi:

a) va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în concordanţă cu prezenta lege;

b) va asigura elaborarea actelor normative necesare pentru implementarea prezentei legi;

c) va aduce actele sale normative în conformitate cu aceasta.

(3) Preşedintele Republicii Moldova, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, va modifica actele sale în conformitate cu aceasta.

(4) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:

a) Legea securităţii statului nr.618/1995 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1997, nr.10–11, art.117);

b) Legea nr.619/1995 privind organele securităţii statului (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1997, nr.10–11, art.115);

c) Legea nr.112/2008 pentru aprobarea Concepţiei securităţii naţionale a Republicii Moldova (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.97–98, art.357).

(5) La data intrării în vigoare a prezentei legi, cadrul normativ conex se modifică conform anexei.

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI	Igor GROSU
Nr.249. Chişinău, 10 iulie 2025.

Anexă

Modificarea unor acte normative

I. – Codul penal al Republicii Moldova nr.985/2002 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr.72–74, art.195), cu modificările ulterioare, se completează cu articolul 352³ cu următorul cuprins:

"Articolul 352³. Neexecutarea sau obstrucţionarea deciziilor Consiliului Naţional de Securitate

(1) Neexecutarea intenţionată a deciziilor Consiliului Naţional de Securitate sau obstrucţionarea executării acestora

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 550 la 950 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la un an, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 3 ani.

(2) Acţiunile prevăzute la alin.(1), săvârşite pe durata stării de asediu sau de război,

se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 5 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani."

II. – La articolul 270² alineatul (1) punctul 2) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr.122/2003 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr.248–251, art.699), cu modificările ulterioare, textul "şi 352²" se substituie cu textul " , 352² şi 352³".

III. – La articolul 3 punctul 2) din Legea nr.136/2023 privind Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2023, nr.204–207, art.358), cu modificările ulterioare, litera a) va avea următorul cuprins:

"a) acţiunilor şi/sau inacţiunilor orientate spre săvârşirea următoarelor fapte, precum şi a săvârşirii acestora:

– schimbarea prin violenţă a ordinii constituţionale, desfăşurarea acţiunilor subversive sau a altor acţiuni care au drept scop înlăturarea prin violenţă a autorităţilor şi instituţiilor publice, subminarea ori lichidarea, prin orice formă, a suveranităţii, a independenţei sau a integrităţii şi unităţii teritoriale a statului;

– uzurparea puterii de stat;

– provocarea urii pe motive de rasă, naţionalitate, religie, motive sociale, însoţită de violenţă sau de instigare la acţiuni violente;

– realizarea activităţilor care favorizează, în mod direct sau indirect: desfăşurarea acţiunilor militare împotriva Republicii Moldova, ocuparea statului de către forţe militare străine, diminuarea capacităţii de apărare sau de asigurare a securităţii frontierei de stat; aservirea faţă de o putere străină ori declanşarea unui război, a unor conflicte armate interne sau internaţionale; realizarea altor acţiuni de violenţă care subminează existenţa, stabilitatea şi dezvoltarea durabilă a statului;

– desfăşurarea unor acţiuni şi admiterea unor premise care favorizează, determină sau pot afecta, grav ori iremediabil, obiectivele naţionale din sfera transportului şi comunicaţiilor, sistemul energetic, sistemele informaţionale sau de comunicaţii electronice, piaţa financiară bancară, domeniul fiscal, vamal ori investiţional, ramurile principale ale economiei naţionale, relaţiile externe ale acestora sau obiectivele de infrastructură critică;

– trădarea de patrie, spionajul, activitatea structurii informative ilegale, complotul împotriva Republicii Moldova, culegerea neautorizată de informaţii, separatismul;

– apariţia ameninţărilor sau a incidentelor cibernetice în reţelele şi sistemele informatice de interes naţional;

– apariţia ameninţărilor hibride la adresa statului, exprimate prin acţiuni/inacţiuni la nivel naţional, regional sau mondial, care afectează rezilienţa statului, precum şi prin campanii de propagandă ostilă sau de dezinformare, ce pot submina ordinea constituţională;

– sustragerea, contrabanda, producerea, folosirea, transportarea sau păstrarea ilegală de armament, muniţii, tehnică de luptă, substanţe explozive, radioactive, otrăvitoare sau toxice, droguri, mărfuri strategice, dacă prin aceasta se aduce atingere securităţii naţionale;

– desfăşurarea activităţii teroriste, sprijinirea, în orice mod, a acestei activităţi, a altor activităţi cu caracter extremist; propagarea ideilor şi valorilor teroriste şi extremiste;

– implicarea în manifestări de corupţie a persoanelor cu funcţii de demnitate publică, a angajaţilor din cadrul organelor de ocrotire a normelor de drept şi/sau din cadrul autorităţilor de control, care, în virtutea funcţiei/statutului, săvârşesc o acţiune sau inacţiune ilegală în interesul ori la indicaţia unui grup criminal organizat sau a unei organizaţii criminale ori care au pus în aplicare scheme de fapte coruptibile ce prejudiciază buna funcţionare a instituţiei în care activează sau buna funcţionare a ramurilor economiei naţionale;

– influenţarea proceselor electorale în scopul promovării intereselor altor state, ale entităţilor anticonstituţionale, ale unui grup criminal organizat sau ale unei organizaţii criminale;

– gestionarea ilegală, degradarea sau distrugerea resurselor naturale de interes naţional ori blocarea accesului la acestea;

– desfăşurarea activităţii orientate spre producerea sau răspândirea unei epidemii ori pandemii;

– poluarea excesivă radioactivă, chimică sau bacteriologică a mediului sau punerea în pericol a securităţii ecologice, dacă aceasta poate să provoace un ecocid;

– confecţionarea sau deţinerea ilegală a tehnicii speciale ori a mijloacelor de program pentru interceptarea şi/sau accesarea comunicaţiilor, a fluxului de date şi a sistemelor informatice;

– organizarea migraţiei ilegale de către un alt stat, de către o entitate anticonstituţională, de către un grup criminal organizat sau o organizaţie criminală cu caracter transnaţional;

– constituirea de organizaţii sau de grupări ilegale, la nivel naţional sau internaţional, aderarea la acestea sau susţinerea acestora sub orice formă, în scopul desfăşurării uneia dintre activităţile menţionate la prezenta literă, precum şi desfăşurarea secretă a unor asemenea activităţi de către organizaţii sau grupuri constituite în mod legal."

IV. – La articolul 10 punctul 1) din Legea nr.179/2023 privind activitatea contrainformativă şi activitatea informativă externă (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2023, nr.267–270, art.455), cu modificările ulterioare, litera a) va avea următorul cuprins:

"a) acţiunile, inacţiunile şi faptele indicate la art.3 pct.2) din Legea nr.136/2023 privind Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova;".