202/27.07.90 Hotărîre cu privire la materialele Comisiei Prezidiului Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova pentru studierea interpelărilor deputaţilor poporului din U.R.S.S. şi altor adresări în vederea creării autonomiei poporaţiei găgăuze

PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

cu privire la materialele Comisiei Prezidiului Sovietului Suprem al R.S.S.

Moldova pentru studierea interpelărilor deputaţilor poporului din U.R.S.S.

şi altor adresări în vederea creării autonomiei poporaţiei găgăuze

nr. 202-XII din 27.07.90

 (în vigoare 27.07.1990) 

Veştile nr.8/209, 1990

* * *

Sovietul Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldova

HOTĂRĂŞTE:

1. A aproba avizul comun al comisiilor permanente pentru problemele naţionale şi pentru autoadministrarea locală şi economia locală ale Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova "Cu privire la materialele Comisiei Prezidiului Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova pentru studierea interpelărilor deputaţilor poporului din U.R.S.S. şi a altor adresări în vederea creării autonomiei poporaţiei găgăuze".

2. A anula hotărîrile şedinţelor I, II şi III ale congresului extraordinar al reprezentanţilor poporaţiei găgăuze ce ţin de formarea R.A.S.S. Găgăuze şi formarea organelor paralele ale puterii de stat, adoptate la 12 noiembrie 1989, 3 decembrie 1989 şi 22 iulie 1990.

3. A însărcina Guvernul R.S.S. Moldova să elaboreze un program de dezvoltare social-economică, naţională şi culturală a Sudului republicii.

4. A urgenta elaborarea legilor cu privire la cetăţenie, cu privire la garanţiile drepturilor grupurilor etnice ce locuiesc în R.S.S. Moldova, cu privire la autoadministrarea locală şi economia locală.

5. Ţinînd cont de aspiraţiile naţionale şi de aceeaşi soartă istorică a bulgarilor şi găgăuzilor din Basarabia, a recomanda includerea localităţilor populate compact de ei în una din unităţile administrative în conformitate cu viitoarea reformă teritorial-administrativă.

AVIZUL

comisiilor permanente pentru problemele naţionale, pentru administrarea locală şi

economia locală ale Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova cu privire la activitatea

Comisiei Prezidiului Sovietului Suprem al R.S.S Moldova pentru studierea

interpelărilor unor deputaţi ai poporului din U.R.S.S. şi a altor adresări

privind instituirea autonomiei găgăuzilor în R.S.S. Moldova

Istoria confirmă că poporul moldovenesc s-a constituit pe teritoriul său istoric din arealul Carpato-Danubiano-Pontic, unde au trăit continuu strămoşii lui - geto-dacii, ulterior romanizaţi. La 1359 s-a format statul vechi moldovenesc - Moldova, care avea hotarele: la sud - Dunărea şi Marea Neagră, la răsărit - Nistru, iar la Nord - Munţii Carpaţi. Pămîntul strămoşesc în hotarele Moldovei lui Ştefan cel Mare este şi azi teritoriul naţional al poporului moldovenesc.

"Prin teritoriu naţional urmează să fie subînţeles teritoriul pe care locuieşte din timpuri străvechi o anumită naţiune, sau un anumit popor şi care este o condiţie necesară pentru autodeterminarea naţională şi statală" (Mejdunarodnoe pravo. - M.1970, p.285). "Teritoriul sub aspectul dreptului internaţional contemporan reprezintă expresia materială a supremaţiei şi independenţei poporului care trăieşte pe acest teritoriu. Limitele lui constituie întruchiparea integrităţii teritoriale, independenţei politice, suveranităţii şi unităţii poporului şi a statului. Poporul este stăpînul teritoriului său şi numai el are dreptul de a dispune de acest teritoriu... Destinele teritoriului respectiv se hotărăsc în temeiul voinţei populaţiei lui, iar graniţele de stat sînt limitele teritoriului naţional al poporului respectiv, constituite istoriceşte" (Mejdunarodnoe pravo. - M., 1987, p.157).

Pe parcursul acelor peste 630 ani Statul Moldova n-a dus războaie de cucerire a altor popoare şi teritorii străine. Poporul moldovenesc a fost nevoit să ducă numeroase lupte pentru apărarea teritoriilor sale naţionale.

Marile imperii vecine ostile au încălcat însă în repetate rînduri suveranitatea poporului moldovenesc asupra teritoriului său naţional. Astfel Poarta Otomană, începînd cu anul 1484, rupe din trupul Moldovei un şir de teritorii: Cetatea Albă, Chilia, Bugeacul, Tighina, Hotinul. La 1775 Austro-Ungaria cotropeşte partea de nord a Moldovei - Bucovina, iar la 1812 Imperiul rus împreună cu Turcia dezmembrează Statul Moldova în două părţi şi anexează Basarabia.

Pămînturile moldave, anexate prin forţă de către Marile Puteri, n-au încetat nicicînd să fie teritorii naţionale ale poporului moldovenesc.

Documentele istorice demonstrează incontestabil că găgăuzii nu sînt băştinaşi ai pămînturilor Moldovei. Patria găgăuzilor este Bulgaria, unde în sec.XII-XVII s-a format poporaţia şi statalitatea găgăuză, şi unde şi azi locuieşte o parte a etniei găgăuze.

Strămoşii găgăuzilor (oguzii), sosiţi la sud de Dunăre în secolul XI din Bazinul rîului Nipru, niciodată n-au trăit în sudul teritoriului dintre Nistru şi Prut.

Primele grupuri de găgăuzi au sosit pe teritoriul Statului Moldova (în Basarabia de Sud), împreună cu alţi bejenari "transdanubieni" (bulgari şi găgăuzi), la chemarea ţarismului rus în timpul războiului ruso-turc din anii 1806-1812. E necesar de subliniat că ţarul Rusiei a făcut astfel de invitaţii nu numai găgăuzilor. "Chemările" erau un mecanism sigur al politicii ţariste de creare a bazei sale sociale şi naţionale pe pămînturile străine, anexate din zona de frontieră a Imperiului Rus.

În baza acestei politici ţarismul a purces să aducă în Basarabia anexată la 1812 numeroşi colonişti din Rusia Centrală, Ucraina, de peste Dunăre (ruşi, ucraineni, nemţi, bulgari, găgăuzi, elveţieni, cehi etc.), care în 1818 au căpătat statut de colonişti.

Coloniştii invitaţi de către ţarismul rus în Basarabia au fost înzestraţi cu suprafeţe mari de pămînt (cîte 60 desetine la fiecare familie), pe cînd unei familii de moldoveni îi revenea în medie doar 8 - 12 desetine de pămînt.

Politica colonialistă ţaristă cu efect de "sifon" lucra ireproşabil, avînd urmări distrugătoare asupra populaţiei băştinaşe. Astfel în numai 20 de ani (1896-1915) au fost nevoiţi să plece din Basarabia 42491 de ţărani moldoveni. Satele moldoveneşti, întemeiate pe acele timpuri şi mai tîrziu, se întîlnesc şi azi în Rusia, Ucraina, Siberia, Caucaz şi chiar lîngă Vladivostok. Peste 500 mii de moldoveni se află şi azi în afara hotarelor R.S.S. Moldova.

În condiţiile unui evident şi mare deficit de pămînt (0,4 ha la cap de locuitor, 130 oameni la 1 km pătrat), în condiţiile unui dezastru ecologic în republică, planurile monstruoase de o nouă dezmembrare a teritoriului naţional al moldovenilor echivalează cu un atentat direct la existenţa poporului şi Statului Moldovenesc.

Membrii comisiilor menţionate, studiind şi discutînd în şedinţele lor din 10, 19, 23, 24 iulie curent materialele prezentate de Comisia Prezidiului Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova cu privire la studierea interpelărilor deputaţilor poporului din U.R.S.S. în privinţa aşa-zisei autonomii găgăuze, materialele analoage propuse de deputaţii poporului din R.S.S. Moldova, din raioanele populate de găgăuzi, precum şi relatările şi sugestiile celor douăzeci de deputaţi din diferite comisii ale Sovietului Suprem, care între 4 şi 18 iulie curent au studiat problema la faţa locului şi au vizitat 43 localităţi, ce constituie 75 procente din numărul total al localităţilor ce se pretind a le include în aşa-zisa R.A.S.S. Găgăuză, părerile unui şir de lucrător ai ministerelor învăţămîntului şi ocrotirii sănătăţii, ascultînd argumentele ştiinţifice ale multor experţi în problemele de istorie, etnografie, drept etc., au ajuns la concluziile:

1. Elementul de bază necesar pentru formarea oricărei autonomii naţional-teritoriale este teritoriul naţional.

Cetăţenii ruşi, ucraineni, bulgari, evrei, nemţi, găgăuzi etc., care conlocuiesc astăzi cu moldovenii pe teritoriul Basarabiei contemporane, parte componentă a Statului Moldova de altă dată, sînt grupuri, părţi ale unor naţiuni sau poporaţii care s-au format pe alte teritorii geografice.

2. Conform Dreptului internaţional şi ştiinţei etnografice, dacă o parte a unui popor sau poporaţii emigrează cu traiul pe teritoriul altui popor sau poporaţii, atunci atît aceşti emigranţi, cît şi urmaşii lor constituie un grup etnic. Deci, ruşii, ucrainenii, bulgarii, găgăuzii, evreii, nemţii etc., indiferent de mulţimea lor numerică, formează pe teritoriul R.S.S. Moldova grupuri etnice. În acest context e important a sublinia şi a lua în considerare formularea propusă de Marea Enciclopedie Sovietică: "grupurile de oameni care sînt de aceeaşi naţionalitate cu cei ce alcătuiesc o naţiune sau alta, dar nu locuiesc pe teritoriul ei, nu sînt reprezentanţi ai acestei naţiuni (v. 17, p. 375).

3. Grupul etnic găgăuz, ca şi alte grupuri etnice din R.S.S. Moldova, trăind pe teritoriul naţional al moldovenilor, nu are în R.S.S. Moldova teritoriile naţionale proprii.

4. În conformitate cu cele expuse mai sus, cu principiile de bază ale jurisprudenţei, cu experienţa mondială de rezolvare a problemelor naţionale, precum şi cu Declaraţia popoarelor din Rusia din 1917, a unui şir de documente ale dreptului internaţional (Pactul internaţional al drepturilor politice şi civile din 1966, Declaraţia Adunării generale a O.N.U. din 1960 cu privire la decolonizare, documentele Consfătuirilor de la Helsinki din 1975 şi a celei din Copenhaga din iunie 1990) comisiile constată, că pe teritoriul R.S.S. Moldova nici unul din grupurile etnice conlocuitoare cu poporul moldovenesc nu au temei istoric şi juridic pentru a pretinde la autonomie statal-teritorială, inclusiv la formarea aşa-zisei Republici Autonome Sovietice Socialiste Găgăuze în componenţa R.S.S. Moldova. Formarea unor astfel de autonomii ar veni în contradicţie şi cu Declaraţia despre suveranitate a R.S.S. Moldova, cu dreptul internaţional la teritoriul naţional.

5. Totodată comisiile consideră că problema găgăuză nu există decît în sensul dezvoltării libere a culturii naţionale a acestui grup etnic. În ce priveşte aspectul social-economic al problemei, el nu este propriu numai găgăuzilor, ci întreg sudului republicii şi vizează nu numai interesele găgăuzilor, dar şi al bulgarilor, moldovenilor, ucrainenilor etc.

6. Comisiile consideră necesar a urgenta elaborarea legilor cu privire la cetăţenie în R.S.S. Moldova, cu privire la asigurarea drepturilor dezvoltării grupurilor etnice, cu privire la autoadministrarea şi economia locală, care vor garanta dezvoltarea liberă a tuturor grupurilor etnice, ce locuiesc pe teritoriul R.S.S. Moldova, în toate domeniile vieţii (economice, sociale şi culturale).

7. Comisiile recomandă că la elaborarea şi discutarea programului dezvoltării social-economice şi culturale a satului să se ţină cont în deosebi de problemele specifice ale Sudului.

Avînd în vedere destinul istoric comun al bulgarilor şi al găgăuzilor din Basarabia, Comisiile recomandă ca localităţile populate relativ compact de aceste grupuri etnice să fie incluse într-o singură unitate administrativă (la eventuala reformă teritorial-administrativă).

8. În perioada stagnării şi a administrării prin directive, nici una din hotărîrile şi măsurile privitor la dezvoltarea culturii şi limbii găgăuze nu a fost realizată. Din cauza atitudinii nihiliste şi a lipsei de cadre în prezent în multe localităţi găgăuze şi bulgare nu se respectă Legea cu privire la funcţionarea limbilor pe teritoriul R.S.S. Moldova. De aceea comisiile recomandă a forma pe lîngă Guvernul R.S.S. Moldova un grup de coordonare mixtă (alcătuită din specialişti moldoveni, găgăuzi şi bulgari) sau chiar un departament pentru problemele minorităţilor naţionale, care ar elabora un program concret de dezvoltare a limbii şi culturii găgăuze şi bulgare. În acest sens să se pună accent pe aprovizionarea cu manuale (de import), pe pregătirea de cadre pedagogice care ar preda în limbile găgăuză, bulgară şi în limba de stat, pe deschiderea teatrelor naţionale a găgăuzilor şi bulgarilor, pe mărirea numărului de ore pentru emisiunile radio şi TV etc. în aceste limbi, folosind transmiterea prin cablu.

Numai prin legile R.S.S. Moldova şi prin măsurile concrete ce ar garanta existenţa şi dezvoltarea liberă a grupurilor etnice poate fi scoasă din impas dezvoltarea limbilor şi culturii găgăuzilor şi a bulgarilor care locuiesc în R.S.S. Moldova.